ANA ROTEA a fost mai intAi povestitoare. Povestitul a inceput

chiar de cind era foarte mici, mai precis, de cAnd a ascultat primapoveste la pick-up (aparatul ila vechi de care copiii de azi n-au

auzit) gi a vrut si o spuni mai departe.

Toat5 copiliria ei le-a povestit fra$lor, dar gi copiilor de afari,in timpul pauzelor de la joaci, tot ce citea sau igi imagina, tot ce

era frumos de povestit: despre copii gi adulf, despre animale

gi lucruri.

A continuat si povesteascS, mai in glumi, mai in serios, in timpce urma Facultatea de Drept Ei alte cursuri, iar apoi in timp ce

lucra, in timp ce gofa, in timpul cinei cu familia sau la ora de

culcare a biiatului ei.

Pentru ci cei mai fideli ascultitori i-au fost dintotdeauna copiii,

a decis sd scrie cirli pentru ei. Ci4ile vor putea ajunge in multmai multe locuri gi la mult mai mul$ ascultdtori, a gAndit poves-

titoarea ;i a devenit autoare.

Ana Rotea

Dosarul mascotelorPatata

A cincea aventuria Detectivilor Aerienl

Affnun

Redactor: Ioana VilcuDTP: Crengula Ronteatrlustrafie copertS: Bilyana VelikovaDTP copertl: Alexandru Dag

DescriereaClP a tsibliotecii Nationale a RomdnieiROTEA, ANA

Dosarul mascotelor Prtata:. Al cincilea caz al DetectivilorAerieni / Ana Rotea. - Bucure,sti: Editura Arthw,2078

ISBN 978-60 6-7 8S-391 -6

82t.735.1,

O Editura Arrhux, 20 1 8, pentru prezenra edl'iqie

Edicura Archur este un imprint al Grupului Editorial ART

CAPITOLUL 1

htengie, cititori!

A1i avut vrmdati o datorie? Nu mil rcferladatoria la

intrefinere- fie ca ea sil rimAni cat mai mult timp in grijapirintilorl Dar,agi {ost vreodatd in situalia in care un prie-ten v-a fhctrt un serviciu gi i-agi rfunas dator?

Ei birre, eu am reuqit si rrri indatorez fafi de PATRUprieteni deodatdl Fix fafi de acegi patru prieteni ar fi fost{barte indicat sd nu am datorii, din urrnitaarele neotive:

cei in cauzd sunt copii ($i d*i nerlMdtori si prirneasciceea ce }i se cuvine), imi sunt vecini de bloc (gi agadar

imposibitr de evitat) gi, pedeasupra, sunt membrii echipei

Detectivilor Aerieni (iar cu detectivii nu te pnri).

- Nu qtiu fali de case dintre noi trebtrie si te achiEi

mai intdi, inri spune Teo, unul dinme cei patru cred[itori,

afundAndu-selconfortabil in fototritd r,neu de tra gearn. ESti

la fel de datoaiefafd de noi togi.

- Iar noi, fiind copii, nu stim bur*- cu rlbdarea, imiconfirmi aeea cc vd spcnearn [a ineepwt Ada, a dotra

creditoare, invArtindu-se cu scaunul ergonomic de la

masa mea de lucru.

-Unde mai pui cdfaldde mine Ei fa$ de Bibi, fiind

fra1i, trebuie sI te achif in acelagi timp, iar nu pe rAnd, ca

si nu ne suspectlm unul pe altul cI am fi tratali diferit.Doar nu vrei si ne strici o frilie pAnd acum excelenti!

mi cearti deja Bobo.

Frafii Bobo gi Bibi sunt ceilalli doi creditori gi se lifbiepe canapeluta mea pentru musafiri.

- Bine, dar cAt de datoare mi considerali totugi? iiintreb eu din picioare, cici desigur ci nu am unde mIaleza in propriul birou.

- Destul de datoare, daci ne amintim cum noi patru

l-am salvat pe Sherlock, cel care e cdinele tiu la bine gi la

r5u, dar pe care l-ai abandonat ;i te-ai dus si te plimbiprin liri striine! imi reamintegte Teo.

- Nu l-am abandonat, ci vi l-am lisat in griji, aga

cum ne infeleseserim! protestez ett. $ti1i foarte bine ciam avut o treabi urgenti in striindtate gi ci nu-l puteam

lua...

- Acceptim gi varianta asta, daci te face si te simli

mai bine, mi intrerupe Ada. Totugi, Sherlock a rimastoati vara in grija noastrl. Daci nu eram noi patru...

- Daci nu sireati voi patru cu oferta voastri de a avea

grijl de Sherlock, apeiam la alli vecini! incerc eu si nu mi

las dovediti gi md sprijin, preficAndu-m5. cdt mai nepi-sitoare, de biblioteci.

-La cine, la Geta de la etajul patru? pufnegte Bobocu dispre!. Doar ne aducem aminte cu tolii ce a pifitPopcorn, porcugorul de Guineea, de care aveaea griji.l

-Sunt siguri ci giseam, dintre atdlia vecini, micarunul care sI nu.mi scoat5ochii dupi ce m-ar fi ajutat un pic.

- Dar noi nu-ti scoatem ochii, intervine grav Bibi cel

mic. Noi doar ili aducem mereu aminte ci te-am ajutattoaaatdvaaara.

- Mda, mare diferenti, ce si zic, mormii eu. Oricum,Sherlock este gi prietenul vostru, ba chiar e al cincileamembru al echipei voastre de detectivi, din cAte stiu eu.De ce faceli atdta caz de faptul ci v-a!i ajutat prietenul?

- A, nu, Sherlock nu ne datoreazi nimic, se gribesteTeo si specifice. Pldcerea a fost de partea noastri, Sher-

lock!

Beagle-ul Sherlock, de care am uitat sdvi spun ci ocupa

gi el un loc in birouagul meu, anume pe covor, tocmaistrinuti perfect indiferent la disculia noastri.

- Aha, deci datoare rimAn doar eu. Nu poate fi totusio datorie atAt de mare, fiindcI nu m-ati ajutat, aga cumsusfinefi, toati vara, ci doar cAteva zile din vard!

1 Referire la primul caz al Detectivilor Aerieni, Dosarul Popcorn,

in care numitului Popcorn i s-au intAmplat unele chestii. (N. a.)

.** Poate, dar e mai av,antajos pentru noi daci ro-tunjirn aceLezile si spunem ci a fost vorba de toatl vara,imi explici Bobo. Te facem si plitesti mai mult in felulista.

- Eu nu incerc si mi sustrag de la datoriile mele, ce-

dez eu in acelagi timp cu biblioteca, din care au inceputsi cadi cirfi peste mine. Doar ci vi cunosc atdt de bine!De c6te ori mi confrunt cu vreo doleanld de-a voastri,nu imi mai rimdne timp pentru nimic altceva!

- Dar ce mare chestie !i-am cerut noi p6nd acum?

gesticuleazl gribili copiii.

- SI vI scriu cirfi! spun eu. Aveli idee cAt timp mi-aluat si fiu Autoarea voastri? Cend scriam pentru voi, imimai rimAnea timp doar cAt si-mi mai fac cAte cinci cafele

Pezit'

- Bei atdtea cafeLe.. . mi dojenqte Bibi cu un degefel.

$i noui nu ne dail

- Hai, las5, cI e minunat si scrii pentru copii, mIconsoleazi ceilalli detectivi.

- E... e absolut minunat, recunosc eu.

- Atunci mai scrie-ne o carte, ce si mai! strigl ei fe-ricili.

- Ha?

- Da, da, vrem incl o carte! O carte despre ce ni s-a

intAmplat vara asta ia !ari, cAt timp ai fost tu plecat5!

Am avut un nou caz de rczolvat!

- Vai, si scriu despre vrr caz care a durat o vari in-treagd? mi lamentezeu.

- Chiar tu ai spus cd nu e vorba de o vari intreagl.Cazulin sine a durat doar o zi, defapt. Va fi o carte scurti!

- Oare? incep si am indoieli. $tiu eu de unul care

a povestit o singuri zi gi a scris cAt pentru 20 de ani...1

- iti vom povesti chiar acum tot ce s-a intAmplat!A fost teribil! Vrei? Vrei si scrii?

- Apoi... imi stergeti datoria fa!5 de voi?

- Doar daci ne place cartea! spune Bobo.

$i batem palma. Sunt sigurl cI le va plicea cartea. Ameu o metodd" care nu di greq: cdnd le voi citi cele scrise, iivoi indopa cu ciocolati. Astfel indulcili, vor fi mai pulincritici. Desigur ci nu se vor abfne sI nu scrie in text peste

mine, dar cu asta ne-am obignuit deja, nu-i aga?

Detectivii Aerieni au dreptate, am o datorie fa\d, de ei,datorie care se va gterge odati cu aparilia acestei cirfi.Mi intreb cum va fi si ne vedem fiecare de viali dupi ce

toate invoielile gi datoriile noastre se vor fi pus la punct.Firi s5-i aud, ii privesc o vreme cum turuie unii peste

altii, cum gesticuleazd, curr, rAd impreuni. CAt pot siridi copiii 59tia!

1 James Joyce a scris Ulise, roman a cdrui actiune se petrece intr-o

singuri zi, dar care are in jur de 700 de pagini cu un scris mirunt!Dacd vi incercali forfele cu Ulise, nu fipi rii si spuneti-mi gi mie cum

se termin6. (N. a.)

Dar nu este acum vremea pentru contemplafie, ciciavem uncaz nou de povestit intr-o carte. Mi agez pe co-vor, lAngi bitrAnul Sherlock, ;i imi iau congtiincios notilein timp ce detectivii imi povestesc cazuldin aceasti vari.Nu trebuie si imi scape nici de data asta nimic din hazulgi dinamismul intd.mplirilor prin care au trecut.

Agadar, pe timp de vari gi undeva latard,, a avut loc onoui aventuri reali a Detectivilor Aerieni: Teo, zis Mar-l5.u;Ada, zisi Gesicaflecer; Bobo, zis Bolumbo; Bibi, zisScupidu, si Sherlock, zis (uneori) $erloc. Succes, copii!

CAPITOLUL 2

Pregltiri pentru o vare ,,bio"

Pe la finalul lunii august, dupd ce concediile pirinlilors-au cam terminat, iar vacantele in familie au rimas inaparatul foto, de unde nimeni nu se grlbea si le scoati,pentru copii a apirut intrebarea: ,,Si acum?" Mai era des-

tul timp pAni la gcoal5, dar ce se putea face cu acest

timp... nu se prea stia.

Invers decdt restul lumii normale, eu am stat toatiprima parte a verii in blocul aproape pustiu, iar la sfArgit

de august, cdnd toli ceilalf reveneau acasi, am fost che-

mati urgent in striinitate. CAnd am verificat documentelenecesare ca Sherlock si mi insoteascl, am constatat ci nuerau deloc in reguli si ci nu-l puteam lua cu mine! Aga cil-am invitat la o plimbare in parc pentru a discuta cu eldespre despirtirea noastri temporar5, insi inevitabill.

Cel pulin aveam de gdnd sI-l scot la o plimbare, insinu am reuqit si iegim din scara blocului. Mai mulli copiise ingrimidiseri si ocupaseri cu variatele lor activititicele cAteva trepte de la iqire.

tl

- Nu poli cilca acolo, e bucitlria pipugilor! m-aapostrofat o fetili, privindu-mi crunt cum mi apropii de

vraful de oale minuscule de pe treaptade sus.

- Pe aici e in regul5? am lntrebat deplasAndu-mi pulinla dreapta si impingAnd atent cu v6.rful piciorului ni;tecutii de carton.

- Jie !i-ar plicea si calce cineva incillat prin agternu-

turile tale? m-a intrebat acru o alti fetili, scuipAndu-mI *firi si vrea- printre golurile lSsate de nigte dinli lipsi.

- Nu prea mi-ar plicea, am recunoscut eu, descope-

rind ci in cutii ,,dormeau", cu un aer imbufnat, nigte

pipugi. Dar, daci a; vrea totugi si ies din scara blocului,cum m-ati sfltui sI procedez?

-- Sari si tu peste! mi-au spus fetitele in marea loringiduin!5.

Cum de nu m-am gandit? Un salt peste treaptabuciti-rie-dormitor, dar gi peste urmitoarea treaptl pe care se

insirau nigte piese de lego, poate gi peste a treia pe care

se aflau, abandonate, niste clrfi de joc recent impirlitepentru patru jucitori... Nu era mare lucru: doar un scurtzbor peste trei trepte si, avAnd in vedere conditia mea

sportivi, o luxalie de gleznS. Ezitam.

Apoi i-am vdzutpetrepte, ceva mai jos. Erau cei patru

detectivi din scara noastri, Teo, Ada, Bobo gi Bibi, for-mAnd un grup agitat. I-am gi auzit.

t213

- Si stim o siptimdnd Lalardnu e deloc mult! pleda

Bobo pe lAngi amicii lui.

- $i " aqa de frumooos! ii lnea isonul fratele mai mic,

Bibi.

- Nici nu-s multe fete pe acolo, deci te voi biga me-reu in seami, Ada, a gisit Bobo un avantaj pentru fati.

- Ce bucurie pe capul meu, s-a strAmbat ea.

- Dar la lard, nu avem calculatoare sau internet, a

spus Teo.

- Crede-mi, nu le vei simli lipsa! l-a asigurat Bobo.

Se gisesc mereu chestii distractive de {Xcut.

- Dar ce va spune bunicul vostru cAnd in loc de doicopii, nepolii pe care-i astepta, apar patru? s-a ingrijo-rat Ada.

- A spus deja! a anunlat Bibi.

- Bunicul a spus: ,,Unde mindnci doi copii, potmAnca si patru", a dat Bobo un rispuns mai complet.

- Chiar si un cAine? a spus Ada m6ng6indu-lpe Sher-

lock, care, nepisitor f4d de apartamentele de pipugi gi

alte jocuri peste care cilcase, ajunsese pani la amicii lui,pdrisindu-ml pe treaptade sus.

- Chiar si un cAine, a aprobat Bobo. Tata ne va ducemAine pe toli cinci la tari!

- Dragilor, am strigat eu la ei, despre ce cAine vorbilivoi acolo?

- Despre Sherlock, desigur, mi-a rispuns Teo. Dacdechipa Detectivilor Aerieni se muti lalafipentru o sIp-timAni, Sherlock nu poate lipsi!

- Oricum voiai sI ne rogi sI avem griji de el, a spus

Bobo. Tu pleci curAnd qi n-ai alli prieteni pe care si-i rogisi stea cu Sherlock...

- Dar ce detectivi buni suntefi, m-am mirat eu cuipocrizie. De unde gti1i, mi rog, cI nu am o mullime de

prieteni? Hm, mai bine hai si lisim balti subiectul lsta!Dar de unde gtili voi ci am si plec curAnd?

- Te-am auzittdrdndu-fi geamantanul de la uscito-ria blocului pAni in casi, a spus Ada.

- Aha, aga v-a!i prins ci plec. Dar poate ci il iau pe

Sherlock cu mine!

- Nu prea pari genul care si se ingrijeasci de actele

unui cAine, arespins Bobo aceastd ipotezl". Nu m-as mirasi ai chiar tu actele expirate.

,,Ups, nu am verificat gi pa;aportul meu!" mi-am datseama imediat dupi ce apucasem si-i billciresc ingAnd: ,,Nesuferifii ngtia mici!" LDETECTIVII: Nesufe-ritd e;ti tull

Dar aveau dreptate: trebuia si-i gisesc o cazare tem-porari lui Sherlock. Aga ci, in acea seari, am apelat labunivoinla vecinului meu Calamitate, tatdl lui Bobo gi

al lui Bibi, cdzdnd de acord ca, la plecarea copiilor la laride a doua zi, Sherlock sI li se aliture.

1.415

Ada gi Teo primiseri acordul pirinlilor si meargiin vacanti la bunicii familiei Calamitate, iar eu, conside-rAndu-i mdcar pe acestia doi copii responsabili si apro-piali de Sherlock, am indriznit si sper ci totul va fi bine.Asta pdni si inceapi intrebirile fralilor Bobo gi Bibi cuprivire la Sherlock...

-$tie si sari de pe un pod in api? Podul de la bunicinu e foarte inalt, are vreo trei metri cel mult. . . hai, patru. . .

- Care sunt punctele lui forte in lupti? Se prinde binecu dinlii de adversar sau doar il sfAgie?

- CAt de bine rezistd" in urmdrirea unui animal maitemperamental? Si zicem a unui taur...

- Cum se comport|filrli mdncare gi api intr-o expe-dife de cdteva zileinsilbiticie?

- Nu vi facefi probleme, se auzea gi vocea tatiluiCalamitate. Pirinlii mei vor avea griji de Sherlock la felca de copii...

Sherlock e un cdine destul de bitrAior si cu tabieturi,care nu doarme fbri piturica lui, nu sfA;ie decAt amba-lajul de la vreo gustirici, se luptl doar cu rltugca lui de

cauciuc si numai la provocarea acesteia (are o privire te-ribil de enervanti individa), nu sare de pe poduri - nicirnicar peste mese nu sare, fiind obi;nuit si mindnceregulat, nu si f\dmA"nzeascI in expedilii. Astea toatele-am turuit copiilor a doua zi dimineala, dupl o noaptecle nesomn, in care mi-am ficut mii de griji pentru bietul