1. Generalitati istoric.

2. Ce este Gimnastica? Definitie.

-reprezinta un sistem special de exercitii fizice naturale si create care urmaresc intarirea sanatatii, influentarea selectiva si precisa a aparatului locomotor, dezv fizica armonioara, dezv calit motrice, formarea si prefectionarea capacitatii de miscare a omului

3. Ce inseamna " ghimnos"?

-in lb greaca gol ..grecii practicau ex fizice fara imbracaminte , nuditatea era regula generala pentru ex fizice in scoala cat si in public

4. Kung-Fu ?

-esenta acestui sistem se rezuma la constatarea ca fiecare boala se datoreaza unor paralizii sau congestionari ale org interne.Pt inlaturarea acestor boli Kung Fu a recomandat executarea unor miscari din gimnastica insotite de respiratii efectuate din dif pozitii.

5. Yo-Fei ?

-a reinnoit aceasta gimnastica si a creat un sistem care se baza pe executarea exercitiilor ce angrenau in efort grupele mari musculare si vizau dezvoltarea tinutei corecte a corpului.Aceste exercitii erau insotite de muzica, iar forma lor stilizata, completata cu exercitii de lupta, s-a practicat pana in timpurile moderne(Wu-Shu).

6. Pranayama?

-cuprinde o serie de miscari si pozitii ale corpului si membrelor combinate cu miscari de respiratie. Intre inspiratii si expiratii existau perioade de apnee prelungite.

7. Egiptul antic.

-picturile murale reprezentate prin celebrele fresce de la Beni Hassan reprezintă o multitudine de mişcări cu caracter sportiv din gimnastică, atletism şi alte sporturi de luptă. Elementele acrobatice în perechi sunt des întâlnite în monumentele de la Ptah-Hotep şi pe calcarele de la Sakkara.

8. Persia.

-civilizaţia persană cea mai înfloritoare este legată de numele lui Darius, care face din Persia cel mai puternic stat al acelor vremuri. In domeniul culturii, perşii au reuşit să îmbine elementele împrumutate de la popoarele vecine: babilonieni, armeni, şi egipteni. Educaţia perşilor se baza pe dezvoltarea stăpânirii de sine prin exerciţii corporale executate cu ocazia vânătoarei.

9. Kalokagathia.

-Platon şi Aristotel au fost cei mai importanţi reprezentanţi ai acestei concepţii. Idealul perfecţiunii umane era concretizat în formula "kalos kai agatos" - om frumos şi bun -înzestrat cu toate calităţile fizice, sufleteşti şi morale. Kalokagathia a devenit o noţiune foarte întrebuinţată de marii gânditori ai Greciei antice.

10. Imperiul roman .

-exerciţiile fizice practicate de soldaţi în pregătirea pentru luptă se desfăşurau pe Câmpul lui Marte, terminate adeseori cu exerciţii de înot în apele Tibrului. Gimnastica pe care au preluat-o de la greci era doar o imitaţie a formelor externe fără conţinutul gimnasticii greceşti. Exerciţiile fizice ale romanilor nu au devenit o îndeletnicire instituţionalizată.

-palestrele greceşti au fost adaptate gustului romanilor, materializate în vestitele băi romane. Termele lui Caracalla şi Diocleţian sunt cele mai vestite. Aici romanii bogătaşi îşi petreceau timpul liber

11. Hieronimus Mercurialis?

-redescoperă valoarea gimnasticii practicate în Grecia antică. în lucrarea sa "Arta gimnasticii" (Ars gymnastica) reînnoieşte cuvântul grec "gymnastika" folosindu-l în loc de "exercitium" sau "exercitatio". Această carte are o valoare documentară deosebită contribuind la trezirea interesului pentru gimnastica antică.

12. Arhangelo Tuccaro ?

-el a elaborat în anul 1599 volumul "Trei dialoguri despre exerciţiul săriturilor şi voltijelor în aer"

13. Guts-Muths (1759-1839)?

-a fundamentat prin lucrarea sa "Gimnastica pentru tineret" (Gymnasţik fur

die Jugend) pedagogia educaţiei fizice şcolare. După el "gimnastica este un sistem de exerciţii ale corpului care au ca scop perfecţionarea acestuia". De numele lui se leagă folosirea pentru prima dată a stâlpilor oblici, a calului de lemn pentru sărituri şi a porticului de gimnastica.

14. Pestalozi (1746-1821)?

- a elaborat un sistem de exerciţii şi mişcări pornind de la structura aparatului locomotor, particularităţile de vârstă ale copiilor şi de la observarea activităţii şi jocurilor acestora. El a conceput exersarea în trei variante: individuală, în grupuri şi în clasă.

15. Amoros si Clias ?

-Amoros împarte exerciţiile în trei categorii: gimnastica civilă şi industrială, militară, şi medicală. El a construit unele aparate cum sunt: porticul de gimnastică, calul de voltije, trapezul, etc, la care lucrul cu membrele superioare are un rol primordial.

Clias a pus bazele gimnasticii copilului, principiul lui bazându-se pe libertatea de mişcare.

16. Jahn ?

-gimnastica întemeiată de Jahn este destinată restabilirii echilibrului fiinţei umane şi redobândirii vioiciunii corporale pierdute.

el pune accent pe pregătirea tineretului pentru luptă, desfăşurată în aer liber pe "Turnplatz-uri" înzestrate cu diferite aparate printre care un rol important l-au avut paralelele.

17.Ling (1776-1839)?

-adaptează exerciţiul la om şi este destinată celor slabi. Legarea exerciţiilor de funcţiile şi structura corpului uman consituie paşi însemnaţi în fundamentarea ştiinţifică a educaţiei fizice.

18. Leshaft (1837-1909)?

-Rus .. el a afirmat că educaţia fizică intelectuală estetică şi morală sunt laturi ale aceluiaşi proces educativ. El pune accent pe principiul gradării efortului, principiul continuităţii a consecvenţei şi respectării particularităţilor individuale

19. Miroslav Tyrs (1862)?

-a creat o adevărată mişcare de eliberare naţională a cărei formă organizatorică a fost mişcarea scoliilor din Boemia. Exerciţile fizice urmăreau o dezvoltare armonioasă a tuturor organelor, o coordonare a funcţiilor musculare în vederea creşterii randamentului şi obţinerii perfecţionării în mişcare.

20. Caracteristicile gimnasticii.

-multitudinea şi varietatea mare a mişcărilor permit adaptarea acestora sub diferite forme accesibile tuturor categoriilor de executanţi indiferent de vârstă, sex, sau grad de pregătire.

posibilitatea de a exercita o influenţă precisă şi selectivă asupra organismului datorită caracterului analitic a multor mişcări din conţinutul gimnasticii.

gimnastica presupune executarea mişcărilor cu maximum de corectitudine şi stabilirea riguroasă a formei de executare în strânsă legătură cu conţinutul mişcării.

practicarea gimnasticii determină o stăpânire elementară şi multilaterală a aparatului locomotor în condiţii obişnuite şi neobişnuite

21. Sarcinile gimnasticii.

1. asigurarea condiţiilor optime pentru întărirea sănătăţii, dezvoltarea corectă şi armonioasă a organismului.

2. să contribuie la dezvoltarea şi perfecţionarea unor calităţi motrice de bază ca forţa şi mobilitatea diferitelor grupe musculare, precum şi a capacităţii de coordonare a mişcărilor.

3. să dezvolte capacitatea de relaxare a diferitelor grupe musculare sau a întregului corp.

4. să dezvolte principalele funcţii ale organismului care asigură baza sănătăţii şi capacităţii de muncă.

5. formarea şi dezvoltarea ţinutei corecte şi expresive, a mişcărilor contribuind astfel la educarea estetică a executanţilor.

6. corectarea unor atitudini deficiente şi combaterea influenţei negative asupra organismului datorate unor activităţi profesionale unilaterale.

7. corectarea unor deficienţe motorii rezultate ca urmare a unor traumatisme.

8. menţinerea şi dezvoltarea capacităţii fizice la vârstă înaintată.

9. prin mijloacele sale gimnastica determină însuşirea tehnicii de bază a oricăror mişcări.

10. asigurarea unui suport fizic corespunzător altor discipline sportive.

22. Ramurile gimnasticii (enumerare).

-Gimnastica de baza

G aplicata in alte domeni

G pregatitoare pt alte discipline sportive

G de performanta

23. Gimnastica de baza.

-Această ramură are un conţinut extrem de bogat format din: exerciţii de front şi ordine; exerciţii de dezvoltare fizică generală executate liber, în perechi, cu şi la aparate speciale; exerciţii aplicative specifice şi nespecifice, care se adresează tuturor categoriilor de vârstă şi urmăreşte în primul rând dezvoltarea fizică armonioasă, păstrarea sănătăţii şi însuşirea bazelor generale ale mişcării

24. Gimnastica aplicata in alte domenii.

-Gimnastica igienică urmăreşte creşterea capacităţii de muncă fizică şi psihică zilnică; angrenarea marilor funcţii în trecerea de la starea de repaos la starea de veghe; păstrarea sănătăţii şi crearea bunei dispoziţii pentru activitatea zilnică

pentru creşterea eficienţei acestor exerciţii se recomandă executarea lor cu geamul deschis însoţit de exerciţii de respiraţie şi automasaj.

gimnastica în producţie urmăreşte îmbunătăţirea funcţiei organelor de respiraţie şi circulaţie, compensarea efortului unilateralităţii activităţii depuse, îmbunătăţirea coordonării generale ale mişcărilor în vederea creşterii randamentului.

exerciţiile libere de dezvoltare fizică generală care formează principalul

mijloc al gimnasticii în producţie se introduc în acele momente în care se observă scăderea capacităţii de muncă, a atentei, preciziei şi vitezei mişcărilor.

gimnastica medicală are ca scop recuperarea capacităţii funcţionale a organismului, a funcţiilor motrice, dacă acestea au avut de suferit în urma unor accidente sau îmbolnăviri.

mijloacele sale sunt specializate, se execută liber, cu obiecte sau aparate speciale însoţite de mijloace asociate

gimnastica pregătitoare pentru alte discipline sportive performanţele înalte nu se pot atinge decât dacă sportivii posedă o pregătire fizică generală şi specială deosebită, folosind şi mijloace din gimnastică care se adaptează la conţinutul disciplinelor sportive.

pe lângă dezvoltarea grupelor musculare şi întărirea articulaţiilor, a dezvoltării elasticităţii musculare, exerciţiile adaptate ajută la însuşirea mai rapidă a unei tehnici raţionale specifice fiecărei ramuri sportive.

25.Gimnastica de performanta.

- gimnastica artistică cuprinde exerciţiile la aparate: sol; cal. inele; sărituri; paralele; bară pentru bărbaţi şi sărituri; paralele inegale; bârnă şi sol pentru femei.

gimnastica ritmică sportivă - este o ramură sportivă olimpică cu un conţinut foarte bogat specific femeilor, care cuprinde atât exerciţii individuale cât şi pe echipe (ansamblu) cu aparate portative:coarda; cerc; minge; maciuci; panglică; executate pe fond muzical

gimnastica acrobatică - Conţinutul acestei subramuri este alcătuit din exerciţii pe pârtia acrobatică, exerciţii acrobatice în perechi şi perechi mixte şi trio masculin sau feminin; exerciţii la aparate speciale: plasa elastică, executat individual şi în sincron.

necesită calităţi acrobatice deosebite cum sunt: detentă, orientare în spaţiu, coordonare, echilibru.

gimnastica aerobică - Elementele componente sunt alese din gimnastica artistică, acrobatică şi dans sportiv prezentate pe un fond muzical modem antrenant

26.Terminologia :

27. Terminologia (definitii, generalitati).

- Ea cuprinde totalitatea termenilor folosiţi pentru denumirea poziţiilor, mişcărilor şi exerciţiilor precum şi modalitatea de reprezentare şi descriere a acestor exerciţii

descrierea terminologică a exerciţiilor are o mare importanţă în procesul formării deprinderilor motrice, în înţelegerea conţinutului, în crearea imaginii corecte despre mişcare.

ea uşurează comunicarea dintre profesori şi elevi, sportivi şi antrenori, concurenţi şi arbitri, uşurează în mod considerabil înţelegerea publicaţiilor de specialitate.

28. Cerintele terminologiei.-să respecte particularităţile de limbă privind termenii folosiţi. În denumirea unei poziţii sau mişcări, să utilizeze cuvintele din fondul lexical principal, respectându-se particularităţile gramaticale ale limbii.

să fie ştiinţifică, dar în acelaşi timp accesibilă. Clasificarea exercitiilor pe baza unor criterii ştiinţifice - morfologic, funcţional, biomecanic - nu trebuie să fie un impediment în înţelegerea corectă a efectului produs de un exerciţiu sau altul.

să fie unitară, o noţiune dacă exprimă acelaşi conţinut să aibă acelaşi înţeles, indiferent dacă este vorba de gimnastica de bază sau de gimnastica sportivă.

să fie precisă, pentru a evita interpretări diferite ale unor termeni.

să fie clară, să oglindească cât mai real imaginea mişcării.

să fie concisă. Descrierea terminologică a mişcărilor să fie scurtă, să nu conţină elemente suplimentare sau să îngreuneze înţelegerea termenului.

să servească drept mijloc de comunicare internaţională.

29. Exercitiul fizic.

-este un act motric repetat sistematic care constituie mijlocul principal de realizare a sarcinilor educaţiei fizice şi ale sportului, deci implicit şi ale gimnasticii

30. Exercitiul liber ales.

-este înlănţuirea de mişcări concepute de gimnast cu sau fără ajutorul antrenorului, în vederea participării la concurs, pe baza anumitor cerinţe precizate de regulament.

31. Exercitiul impus.

-este înlănţuirea de elemente concepute de cel care organizează concursul pe care gimnastul este obligat să le execute întocmai

32. Elementul tehnic.

-este mişcarea cu structură unitară distinctă sau componentă a unui exerciţiu, care porneşte dintr-o poziţie iniţială şi se termină într-o poziţie finală.

33. Elementul static.

-sau poziţia statică a corpului şi segmentelor sale în care nu există mişcare, corpul sau segmentele sale aflându-se într-un repaus relativ. Exemplu: sprijin culcat, stând fandat, sprijin ghemuit, aşezat echer

34. Elementul dinamic.

-reprezintă deplasarea corpului sau modificarea segmentelor sale raportate unele la altele. Exemplu: balansarea piciorului, extensia braţelor, îndoirea trunchiului

35. Legarea.

-este executarea neîntreruptă a două sau mai multe elemente în care poziţia finală a elementului precedent constituie poziţia iniţială a elementului următor.

36. Combinatia

-este îmbinarea creatoare şi echilibrată a diferitelor elemente tehnice componente ale unui exerciţiu.

37. Continutul exercitiului.

-este dat de totalitatea elementelor şi caracteristicilor specifice care-l compun şi îi determină influenţele asupra organismului, orientându-le cu precădere spre o anumită calitate motrică, deprindere sau pricepere şi accentuând mai mult sau mai puţin caracterul formativ al acestor influenţe în

legătură cu latura afectivă, volitivă sau intelectuală

38. Forma exercitiului.

-este determinată de totalitatea aspectelor externe ale exerciţiului de relaţiile de timp şi spaţiu în care sunt încadrate mişcările care-l compun. Forma este determinată de organizarea internă şi externă a mişcărilor care-l compun - succesiunea şi combinarea în cadrul relaţiei timp - spaţiu a elementelor lui componente (poziţia corpului şi a segmentelor, traiectoria, forţa, amplitudinea şi ritmul mişcărilor

39. Viteza miscarii.

-este dată de raportul dintre spaţiul parcurs în unitate de timp:

v = d/t

v = viteza; d = drumul parcurs; t = timpul

Viteza mişcării este una dintre carateristicile hotărîtoare a formei de executare. În gimnastică viteza poate fi de diferite feluri: uniformă,, variată, accelerată, optimă.

40. Durata si taiectoria miscarii.

- durata este însumarea timpului necesar pentru executarea ei în vederea obţinerii unui efect fiziologic, favorabil asupra organismului.

traiectoria este drumul (sau distanţa) parcurs de corp sau segmentele sale în spaţiu între două poziţii (poziţia iniţială şi finală)

41. Amplitudinea.

-este mărimea deplasării corpului sau segmentelor sale între două repere. Mişcările în gimnastică se caracterizează prin amplitudine mare care se realizează prin întrebuinţarea maximă, în mod treptat, a gradului optim de mobilitate

42. Ritmul si tempoul.

ritmul este succesiunea, timpilor accentuaţi şi neaccentuaţi în structura unei mişcări. Ritmul este în strânsa legătură cu viteza mişcării şi este una dintre caracteristicile temporare hotărîtoare ale mişcării. Fiecare mişcare are un ritm propriu în desfăşurare care trebuie respectat în procesul învăţării

tempoul este numărul sau cantitatea de mişcări realizate în mod uniform în unitatea de timp (8 tracţiuni în 10 secunde). În gimnastică tempoul poate fi:

lent-moderat-alert-rapid

43. Cadenta si gradul de incordare.

- cadenta este succesiunea ritmică şi uniformă a acţiunilor imprimate prin modalităţi diferite (numărătoare, semnale sonore, etc.)

Gradul de încordare este definit de intensitatea contracţiei musculare care realizează acţiunea, adică numărul de unităţi neuro-musculare active care participă la contracţie. Gradul de încordare se asigură printr-o raţională corelare a forţelor interne şi externe, a celor active şi de inerţie.

44. Corectitudinea si expresivitatea.

-C .presupune respectarea în execuţia mişcărilor a caracteristicilor spaţio-temporale ale mişcării, a direcţiei, a amplitudinii, a controlului muscular, a ritmului şi a coordonării acţiunilor.

-E. se referă la exprimarea stării emoţionale a executanţilor în timpul mişcării. Aceasta se traduce prin eleganţă în mişcare, uşurinţă în execuţie şi seninătate sufletească.

45. Notiuni care definesc miscarea.

-Mişcarea este acţiunea de deplasare a corpului sau a segmentelor sale în spaţiu, datorate interacţiunii diferitelor forţe interne şi externe.

Mişcarea simplă este un act motric cu solicitare neuromusculară redusă efectuat într-o singură direcţie cu un lanţ cinematic elementar.

Mişcarea compusă este o însumare a mişcărilor simple realizate de segmentele corpului simultan sau într-o succesiune care-i asigură unitate.

Mişcarea analitică este un act motric care prin structura lui determină efecte localizateîft diferite articulaţii şi grupe musculare.

Mişcarea globală este un act motric cu structură compusă sau complexă, cu efect general asupra organismului.

46. Notiuni legate de "pozitia".

-este situaţia statică a corpului sau a segmentelor sale - o stare de moment în desfăşurarea mişcării

Poziţia iniţială şi finală a mişcărilor în gimnastică determină gradul de dificultate a elementului.

Poziţia fundamentală este o poziţie convenţional stabilită în scop didactic, după natura reazămului faţă de sol sau aparate. Poziţiile fundamentale sunt: stând, aşezat, culcat, sprijinit şi atârnat. Aceste poziţii se diversifică prin combinarea lor: sprijin stând, sprijin-culcat, aşezat sprijinit, etc.

Poziţia derivată rezultă din poziţia fundamentală, prin modificarea poziţiei segmentelor unele faţă de celelalte.

Poziţia compusă însumează mai multe poziţii ale segmentelor situate în planuri şi directii diferite.

47. Planurile si axele in care se executa miscarile.

-Planul frontal (F) împarte corpul într-o parte anterioară şi una posterioară.

Planul sagital (antero-posterior) (S) este perpendicular pe planul frontal şi împarte corpul într-o parte stângă şi una dreaptă.

Planul orizontal, perpendicular pe cele două planuri - frontal şi sagital - împarte corpul într-o parte superioară şi una inferioară.

48. Pozitiile principale si derivate ale bratelor.

-Brate - intinse simetric : Principale - bratele jos, inainte, lateral, sus

Intermediare- Bratele lateral jos ; inainte jos ; inapoi jos ; oblic inainte; lateral sus; inainte sus; oblic jos; oblic sus.

- intinse asimetric: unul sus, celalalt inainte(aceelasi plan)

unul sus, celalalt inainte(plan diferit)

- indoite : la 90° cu antrebrate sus, cu antebrae inainte, cu antebrate jos, unul sus,celalalt jos

Complet: maini pe coapse; pe sold; pe umeri; la piept; la ceafa; pe crestet

Mixte sau combinate : pozitia S; incrucisate inainte jos/sus/inapoi ; o mana dreapta la piept/bratul stang lateral; mana dreapta pe

sold, bratul stang coroana sus; cu un brat lateral, cealalta mana la piept, pe sold etc. ; un brat lateral, celalalt sus.

49.Pozitiile si miscarile trunchiului.

-pozitii : Drept(pozitia de drepti si pe loc repaus)

Inclinat : inainte-inapoi

Aplecat: 45° / 90°

Indoit: Inainte ; Inapoi(extensie) ; Lateral

Rasucit: stanga - dreapta

Aplecat-rasucit

Indoit- rasucit

Rasucit-aplecat

Rasucit-indoit

- Miscari :Indoire inainte/laterala/inapoi

Rasucire stanga, dreapta ( cu sau fara oprire)

Coborare-Ridicare

Rotare

Indoire- extensie cu rasucire

Rasucire cu aplecare

50. Pozitiile si miscarile picioarelor.

-Stand(pe ambele picioare)- (apropiat) : pozitia de drepti ; pe loc repaus

departat- (lateral) ; mult departat ; antero-posterior ; dreptul inainte.

incrucisat: cu stangul peste ; dreptul peste.

cu genunchii semiindoiti: cu genunchii departati ; cu genunchii apropiati.

cu genunchii indoiti

fandat: inainte ; lateral ; inapoi.

Pe varfuri: ( apropiat)

departat: lateral ; antero-posterior ;

incrucisat: cu stangul/dreptul peste

cu genunchii semiindoiti: apropiati/departati

cu genunchii indoiti

ghemuit: sprijinit/fara sprijin

Pe un picior intins: celalalt intins ridicat : inainte ; lateral ; inapoi

celalalt intins sprijinit: inainte ; lateral ; inapoi

cumpana: faciala 45°-90-135-180° ; dorsala ; laterala ; asimetrica.

Pe un picior indoit: celalalt intins ridicat lateral/inainte

Pe genunchi - cu genunchii apropiati - cu calcaiele apropiate/departate

cu genunchii departati- cu calcaiele apropiate/departate

asezat pe calcaie - cu calcaiele apropiate/departate

Pe un genunchi : celalalt picior intins inapoi

sprijinit inainte / lateral

celalalt picior indoit inainte sprijinit

51. Exercitii de front si formatii:

52. Generalitati-rolul exercitiilor de front si formatii.

-Ex de front si formatie constituie un mijloc important al gimnasticii de baza destinat org rapide, coordonate si disciplinate a colectivului de elevi. Originea acestor ex este militara, din continutul lor unele ex au fost preluate din regulamentul fortelor armate, altele au fost insa adaptate sarcinilor pedagogice ale ed fizice scolare.

53. Comanda?

-Prin comanda intelegem exprimarea verbala, cu o anumita tonalitate si sub forma imperativa a actiunilor ce urmeaza sa fie executate. Trebuie sa fie mobilizatoare, precisa si energica, adaptata totdeauna conditiilor in care se desfasoara.Poate fi puternica sau slaba, energica sau moale.

Are 2 parti distincte: Prevestitoare: care atentioneaza colectivul si indica actiunea ce urmeaza sa fie executata

Savarsitoare: care are un caracter decisiv si determina inceperea actiunii anuntate

54. Formatia de adunare, de deplasare.

-formatia de adunare indica forma de organizare a colectivului pt raport, ptr demonstrarea sau explicarea exercitiilor in diferite momente ale lectiei

-formatia de deplasare este denumirea ce indica forma de organizare a colectivului ptr actiuni in deplasare(mers si alergare)

55. Formatia de lucru, formatia cu ordine stransa, formatia cu ordine rarita.

-formatia de lucru este forma de organizare a colectivului ptr evacuarea exercitiilor de devoltare fizica generala.

-formatia cu ordine stransa este acea formatie in care executantii sunt dispusi unul langa celalalt la intervale egale

-formatia cu ordine rarita este acea formatie in care executantii sunt dispusi pe linia frontului la interval de o lungime de brat, doua lungimi de brat, sau distanta si intervalul se adapteaza in functie de spatiu si situatia concreta.

56. Frontul, flancul (definitie)

-Frontul este directia spre care sunt orientati executantii din formatie avand flancul drept la dreapta si flancul stang la stanga.

-Flancul formatiei reprezinta extremitatea stanga sau dreapta.

57. Lățimea, adâncimea.

-Latimea formatiei constituie departarea dintre flancuri.

-Adancimea formatiei este departarea dintre primul si ultimul executant din formatie.

58.Randul, sirul.

-Randul este formatia care indica asezarea executantilor in linie, unul langa altul pe linia frontului.

-Sirul-coloana sunt termenii folositi pentru asezarea executantilor unul inapoia celuilalt.

59. Distanta, intervalul.

-Distanta este departarea dintre executanti in adancime.De obicei distanta este o lungime de brat.

-Intervalul este termenul care indica departarea dintre executanti pe linia frontului.El poate fi la o latime de palma, la departare de un brat, doua brate sau mai multi pasi.

60. Capul coloanei, coada sirului.

-Capul coloanei este reprezentat de primul executant din sir-coloana care conduce formatia in timpul deplasarii.

-Coada sirului este ultimul executant din sir care incheie formatia.

61. Actiuni ce preced si succed raportul.

-Raportul este un moment organizatoric cu ce se incepe activitatea in lectia de ed fizica sau antrenament cand prof primeste primele informatii despre colectivul pe care-l conduce.

-Comanda: "baza elevul .. in linie pe un rand ADUNAREA! V-ALINIATI!..Dupa ce s-a realizat alinierea se da comanda DREPTI!, urmata de comanda pt numaratoare In continuare NUMARATI!

-Numaratoarea incepe din flancul drept rostind unul dupa altul cu rasucirea scurta a capului spre stanga in momentul pronuntarii cifrei, dupa care capul se intoarce la loc.Ultimul executant face un pas inainte si rosteste cifra cu care s-a incheiat numaratoare dupa care-si reia locul. Elevul de serviciu da comanda de DREPTI! PENTRU RAPORT SPRE INAINTE ... D-l prof grupa 3212 Kineto cu un ef complet de 20 stud, prez 15 este gata pt inceperea lectiei de gimnastica, raporteaza elevul...!

62. Pozitia de drepti.

-Este pozitia in care executantul sta cu calcaiele lipite si varfurile departate la o latime de talpa pe linia frontului, genunchii sunt intinsi, pieptul putin ridicat, bratele pe langa corp indreptate cu palmele inauntru, degetul

mijlociu la mijlocul coapselor, capul se tine drept, privirea orientata spre inainte, corpul usor inclinat inainte. ( COMANDA "GRUPA-CLASA DREPTI)

63. Pozitia pe loc repaus.

-presupune adaptarea unei pozitii mai lejere ptr relaxare.In gimnastica se folosesc mai multe feluri de pozitii in repaus

64. Intoarceri pe loc.

-Sunt destinate schimbarii directiei. Se executa la comenzile : La dreap-TA(90°) , Jumatate la stan-GA!, Jumatate la dreap-TA!(45°), La stan-GA, La stanga impre-JUR!(180°). Se executa pe calcaiul piciorului de baza si varful celuilalt picior la timpul unu, iar la timpul doi se alatura piciorul celalalt pe drumul cel mai scurt

65. Formatii de adunare.

-Forma de organizare a colectivului ptr raport, explicatii, demonstratii, in diferite momente ale lectiei. Comanda la care se executa aceste forme trb sa cuprinda felul formatiei, locul si modul de realizare "Pe latura salii cu flancul drept pe coltul covorului in linie pe doua randuri pas alergator - ADUNAREA! sau Baza, elevul pe coltul de sus al salii in linie pe un rand, pas alergator ADUNAREA! etc.

66. Formatii de deplasare.

-sunt forme de organizare a colectivului ptr diferite actiuni in deplasare. In functie de nr elevilor si spatiul existent se pot folosi si coloane de cate 2,3,4,5 etc. . Comanda : Pe mijlocul salii in coloana cate 3-ADUNAREA". Distanta de o lungime de brat se pastreaza in timpul adunarii in formatia de deplasare.

67. Formatii de lucru.

-Sunt forme de organizare a colectivului ptr executarea exercitiilor de dezvoltare fizica generala.Se alege in functie de nr elevilor, marimea spatiului si caract miscarilor executate. Sunt diferite, pe doua, trei si mai multe randuri sau siruri cu interval si distanta intre ele, in trepte, in sah, in cocor, in cerc sau in grup.

68. Pasul de mars (pornirea).

-Se executa la comanda Inainte-MARS!. daca se incepe din pozitia de drepti, la comanda prevestitoare executantul se inclina usor inainte punand greutatea mai mult pe piciorul drept, pastrand echilibrul. La com savarsitoare, porneste cu piciorul stang executant 3 pasi accentuati, dupa care se continua deplasarea in pas de mars cadentat.Deplasarea cu pasi determinati se executa la comanda"doi, trei..etc, pasi laterali(inainte,inapoi) MARS!

Pasul de cadenta se poate executa pe loc "Pe loc MARS!". In cazul in care din mersul pe loc se trece in deplasare se da comanda INAINTE!. Comanda savarsitoare se da pe piciorul stang, se mai face un pas cu dreptul pe loc si se porneste inainte accentuand primii trei pasi.

69. Oprirea din mers.

-Oprirea din mers se executa la comanda "GRUPA- STAI! sau "ATENTIE-STAI!". La comanda prevestitoare executantul trece in pas de front, comanda savarsitoare se da pe piciorul drept, se mai face un pas cu stangul si apoi se alatura piciorul drept langa cel stang in pozitia de drepti.

70. Deplasarea laterala.

-Deplasarea laterala se executa prin pasi alaturati la comanda "Doi pasi laterali spre stanga(dreapta)- MARS!" Executantul se deplaseaza lateral executant fiecare pas in doi timpi.

71. Oprirea cu intoarcere la front.

-Oprirea cu intoarcere la front se executa din mers pe loc sau din deplasare la comanda : "La front- STAI!" . Comanda savarsitoare daca deplasarea se efectueaza cu umarul stang spre cel care comanda, se da pe piciorul drept.Se mai executa un pas cu stangul, apropierea piciorului drept pe timpul doi si efectuarea intoarcerii de 90° la stanga in pozitia de drepti.

72. Trecerea de la pas de mars la pas alergator.

-Se realizeaza la comanda "Pas alergator- MARS!". La com prevestitoare se indoaie bratele din coate si se asteapta comanda savarsitoare in aceasta pozitie.Com sav se da pe piciorul stang, se mai face un pas cu dreptul si se porneste in alergare cu stangul accentuand primii 3 pasi.Daca din deplasare sub forma de alergare se trece la alergare pe loc se da comanda "Pe loc-MARS!"

73. Trecerea de la pas alergator la pas mars.

-Se executa la comanda "La pas-MARS!".Comanda savarsitoare se da odata cu punerea piciorului drept pe sol se mai executa inca doi pasi in alergare(stang-drept) pentru reducerea vitezei si se trece in pas de mars incepand cu piciorul stang, accentuand primii 3 pasi.

74. Intoarcerea din deplasare (la dreapta ).

-Se executa la comanda "la dreapta-MARS!". Comanda savarsitoare se da odata cu punerea piciorului stang pe sol, se mai face un pas cu dreptul, jumate de pas cu stangul spre dreapta si intoarcere la dreapta 90° pe varful ambelor picioare si se continua deplasarea.

75. Intoarcerea din deplasare (la stanga ).

-Se executa la comanda "la stanga-MARS!". Comanda savarsitoare se da odata cu punerea piciorului drept pe sol, se mai face un pas cu stangul, jumate de pas cu dreptul spre stanga si intoarcere la stanga 90° pe varful ambelor picioare si se continua deplasarea

76. Intoarcerea din deplasare la stanga-imprejur.

-Pentru aceasta intoarcere comanda savarsitoare se da pe piciorul drept.Urmeaza un pas cu piciorul stang, jumate de pas cu dreptul putin spre stanga si intoarcere rapida pe varful ambelor picioare.

77. Departarea.

-Cand o formatie de mars in coloana cate 2,4,etc se deplaseaza pe mijlocul salii sau pe diagonala, capii de coloana ajungand la punctul de terminare a liniei mediane sau la coltul salii prin ocolire spre stanga si spre dreapta, coloanele se departeaza una de alta si isi continua deplasarea in sensuri opuse.Se realizeaza la comanda "cu ocolire spre stanga-dreapta MARS!"

78. Apropiere.

-Cand doua formatii venind din directii opuse se apropie la mijlocul salii sau pe diagonala si isi continua deplasarea in formatii de mars dublate, vorbim de apropiere.Se realizeaza la comanda "Pe mijlocul salii(diagonala) in coloana cate 2,4,6 etc- MARS!"

79. Desfacere.

-Cand o formatie de un sir, coloana cate 2,3,4 etc, ajunge la un reper fixat in spatiu si se desface in doua coloane de cate unu, doi, trei care se deplaseaza

mai departe in directii opuse, vorbim de desfacere. Se realizeaza la comanda "Cu ocolire spre stanga si dreapta alternativ-MARS!" sau "Cu ocolire spre stanga si dreapta pe perechi alternativ-MARS!".

80. Contopire.

-Cand doua formatii venind din directii opuse se unesc intr-o singura formatie la un reper fix se cheama contopire. Se realizeaza la comanda "Pe mijlocul saluu in coloana cate 1,2,3 etc, prin contopire - MARS!"

81. Bucla inchisa.

-se realizeaza la comanda "Prin bucla inchisa(mica, mijlocie,mare)-pe latimea, lungimea sau diagonala salii) - MARS!". La aceasta forma de deplasare dupa ce s-a dat comanda, capul coloanei executa o schimbare de directie de 90° spre stanga(dreapta) urmata de o ocolire stanga(dreapta) imprejur, continuata la locul de incepere a primei ocoliri printr-o ocolire de 90° in aceelasi sens prin incrucisare.

82. Bucla deschisa.

-Se executa o schimbare de directie prin ocolire de 90° dupa care urmeaza o schimbare de directie tot prin ocolire de 180° dreapta imprejur si inca o ocolire 90° stanga. Comanda "Prin bucla deschisa(mica,mijlocie,mare-pe latimea,lungimea,diagonala salii) - MARS!"

83. Incrucisarea.

-cand doua formatii venind din directii opuse trec pe diagonale incrucisarea se realizeaza pe centrul salii cu trecerea alternativa a unui executant dintr-o coloana urmat de altul din cealalta coloana.Comanda "Prin incrucisare la centru salii - MARS!"

84. Trecerea.

-cand doua formatii venind din directii opuse si trec unul pe langa celalalt pe partea stanga sau dreapta se vorbeste de trecerea de coloane.Se realizeaza la comanda "Cu trecere prin stanga(dreapta) - MARS!"

85. Intrepatrunderea.

-Doua formatii in deplasare cate 3,4 venind din directii opuse la intalnire coloanele se intrepatrund trecand prin spatiul dintre coloane si isi continua deplasarea in directii opuse

86. Zig-zag.

-Deplasarea in zig-zag este compusa din doua sau mai multe unghiuri unite intre ele.Se poate executa in directia transversala si longitudinala.Se realizeaza la comanda "Spre mine-Mars" pt a stabili dimensiunea zig-zagului in functie de locul unde se gaseste cel care da comanda.In continuare dupa formarea primului unghi se comanda "In zig-zag MARS!"

87. Serpuirea.

-este formata din doua sau mai multe deplasari in sens opus efectuate prin ocoliri la dreapta sau stanga imprejur.Pt deplasare prin serpuire se da la inceput comanda "Ocolire la stanga(dreapta) imprejur - MARS!". cand capul coloanei a facut prima bucla se comanda "In serpuire(mica,mijlocie,mare) - MARS!"

88. Arc de cerc.

-este reprezentat printr-un semicerc.Pt a preciza dimensiunea arcului de cerc, prof se plaseaza astfel ca sa constituie pct de reper, in acest caz, comanda la care se executa arcul de cerc este "Spre mine in arc de cerc- MARS!". Dupa ce s-a insusit aceasta forma de deplasare se poate amplifica comanda "In arc de cerc- MARS!"

89. Optul.

-este format din doua contraarcuri.Se realizeaza la comanda "Pe centrul salii in forma de 8 - Mars! . Capul coloanei executa doua contraarcuri ca incrucisare in centru.

90. Spirala (melcul).

-Spirala este infasurarea unei coloane in forma de melc la comanda "In spirala- MARS!"Capul coloanei se deplaseaza sub forma de cerc cu o raza din ce in ce mai mica pana ajunge la centru.

a.Prin ocolire la stanga "cu ocolire la stanga(dreapta)imprejur - MARS!

b.Prin intoarcere din deplasare la stanga imprejur. Comanda "La stanga imprejur - MARS!

91. Trecerea din linie pe un rand in linie pe doua randuri.

-Se numara din flancul drept cate 2:

a.Pe timpul 1 numarul 2 executa un pas inainte cu piciorul stang, pe timpul 2 un pas lateral cu piciorul drept spre dreapta

la comanda :"in linie pe doua randuri in (2,3,4 timpi) - MARS!".. revenirea se face la comanda "In linie pe 1 rand- MARS! "

92. Exercitii de dezvoltare fizica armonioasa.

93. Caracteristicile EDFA.

-EDFA sunt mişcări construite, de o foarte mare varietate, atât dpdv al influenţei cât şi dpdv al formei de executare

- fiind exerciţii create, posibilitatea de a modifica structura mişcărilor şi a particularităţilor efortului solicitat, sunt nelimitate.

-EDFA sunt mişcări analitice executate cu diferite segmente ale corpului, liber şi cu îngreunări.

- fiind mişcări analitice, influenţează selectiv capacitatea de contracţie şi relaxare al fiecărui lanţ muscular în parte, măresc mobilitatea articulaţiilor, supleţea şi elasticitatea musculaturii.

-EDFA măresc acuitatea senzorio-motrică şi de coordonare, perfecţionează procesele nervoase care dirijează aparatul locomotor.

-măresc capacitatea sistemului circulator, capacitatea vitală şi întăresc reflexul de atitudine corectă.

-EDFA obişnuiesc executanţii cu alternarea încordării cu relaxarea pt. a executa mişcările cu precizie, amplitudine şi ritm corespunzător.

- influenţează latura psihică a executanţilor prin concentrarea atenţiei, spiritul de observaţie, memorie motrică, simţul disciplinei şi al ordinii, etc.

- permit gradarea precisă al efortului, atât dpdv al volumului, cât si al complexităţii.

94.Sarcinile EDFA .

- Prelucrarea selectivă şi calitativă a musculaturii şi articulaţiilor realizând încălzirea generală a organismului.

- Formarea priceperii de a alterna încordarea cu relaxarea musculară.

- Formarea priceperii de a dirija mişcările segmentelor corpului conform caracteristicilor de timp şi de spaţiu.

- Dezvoltarea elasticităţii musculare şi a mobilităţii articulare.

- Formarea ţinutei corecte.

- Educarea simţului estetic, a controlului acţiunilor şi a gestirilor.

Crearea condiţiilor iniţiale practicării diferitelor ramuri sportive

95. Clasificarea EDFA.

-Criteriul influenţei asupra organismului:

- ex care stimulează tonicitatea şi troficitatea musculaturii;

- ex pt dezvoltarea analitică a musculaturii segmentelor;

- ex pt îmbunătăţirea funcţiilor vitale;

- ex care formează ţinuta corectă prin întărirea reflexului de atitudine.

În funcţie de scopul şi acţiunea principală, avem:

- ex de angrenare a organismului în efort;

- ex de dezvoltare generală şi multilaterală;

- ex de pregătire specială care vizează: angrenarea în efort al unui muschi, grupe musculare sau articulaţii; formarea simţului kinestezic; dezvoltarea calităţilor fizice necesare executării elementului.

- ex de prevenire şi combatere a deficienţelor locomotorii.

Criteriul formei de practicare:

- ex libere;

- ex cu partener;

- ex cu obiecte;

- ex cu şi la aparate speciale;

. După numărul de grupe musculare ce intră în acţiune, avem:

- grupe structurale simple: ex pt braţe, trunchi picioare;

- ex complexe ( mai multe grupe musculare ): ex pt braţe-trunchi, braţe-piciore, trunchi-picioare, etc.

După activitatea musculară

- ex pt dezvoltarea forţei musculare;

- ex pt dezvoltarea elasticităţii musculare şi a mobilităţii articilare;

- ex cu caracter de relaxare.

96. Contractia izotonica-dinamica.

-Contracţia izotonică-dinamică

-se caracterizează prin scurtarea fibrei musculare;

-forma cea mai naturală pt dezvoltarea forţei;

-presupune o înlănţuire a contracţiei cu relaxarea;

Modalităţi de acţiune a forţei dinamice:

forţa de invingere (contracţie concentrică) are trei forme de manifestare: F de ridicare; F de tracţiune; F de accelerare.

forţa de cedare (contracţie excentrică)

Exerciţiile de dezvoltare a forţei cu caracter dinamic cuprind:

Ex care utilizează greutatea propiului corp

Ex cu partener

Ex cu îngreunări

Ex cu şi la aparate

97. Contractia izometrica-statica.

-Contracţia statică-izometrică:

-creşte tensiunea internă fără să se modifice dimensiunea fibrei musculare

Forme de manifestare a contracţiei izometrice:

tonusul fiziologic antigravitaţional;

mărirea voluntară a tonusului muscular intern;

mărirea tensiunii interne la acţiunea de ridicare ;

mărirea tensiunii pt învingerea rezistenţei muşchilor antagonişti cu tracţiune în sus;

mărirea tensiunii pt învingerea altor rezistenţe externe cu tracţiune în sus;

98. Contractia auxotonica.

- combină cele două forme de manifestare;

- raportul dintre cele două forme este în funcţie de specificul probei;

Forme de manifestare a F specifice gimnasticii:

F maximală – se dezvoltă prin mişcări dinamice executate în timp lent cât şi prin exerciţii statice menţinute;

F explozivă – se dezvoltă prin exerciţii dinamice efectuate în tempo rapid;

F în regim de rezistenţă – se realizează prin mărirea nr de repetări în cadrul seriilor;

99. Factorii care determina valoarea fortei.

-numărul fibrelor musculare angrenate în contracţie;

grosimea muşchiului- suprafaţa de secţiune transversală;

înmulţirea fibrelor componente ale unui muşchi ca urmare a unor eforturi deosebit de intense (Beninghof şi Gudz)

calitatea proceselor metabolice şi a substanţelor energetice la nivelul muşchilor;

nivelul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice implicate în efectuarea acţiunii de forţă-viteză , rezistenţă , supleţe.

profilul pshihic al individului, puterea lui de concentrare, atenţia,etc.

100. Conditiile cele mai favotabile pentru dezvoltarea fortei.

-Greutatea utilizată în dezvoltarea F să fie aleasă corespunzător particularităţilor individuale;

Exerciţiile pt dezvoltarea F să fie executate sistematic;

Exerciţiile să depăşească cu mult activitatea obişnuită a muşchilor;

Pe măsura adaptării organismului la efort este necesară mărirea volumului, intesităţii,şi complexităţii efortului prin:

- modificarea poziţiilor iniţiale

- mărirea duratei de exersare

- schimbarea tempoului de execuţie

Structura exerciţiilor destinate dezvoltării F să corespundă parţial sau total structurii elementului propus spre învăţare;

Ritmul, dinamica actvităţii musculare să corespundă caracteristicilor şi dinamicii activtăţii muşchilor din timpul executării elementului tehnic;

Să se încerce învingerea greutăţii intr-un timp cât mai scurt

101. Formele de manifestare a mobilitatii, criterii de clasificare.

-mobilitatea generală cuprinde toate articulaţiile şi permite executarea mişcărilor cu mare amplitudine;

mobilitate segmentară care asigură o amplitudine mare şi maximă doar în articulaţiile solicitate de execuţia unor elemente specifice;

mobilitate uniarticulară

102. Factorii care determina gradul de elasticitate musculara si mobilitate articulara.

-forma suprafeţei articulare;

capacitatea de relaxare musculară;

capacitatea de întindere a muşchilor, ligamentelor şi tendoanelor;

capacitatea de coordonare a contracţiei şi relaxării musculare a muşchilor

agonişti şiantagonişti;

temperatura muşchilor;

mediul ambiant şi starea psihică momentană

103. Mijloacele si metodele de dezvoltare a mobilitatii si a elasticitatii musculare.

-Graniţele mobilităţii pasive să fie atinse prin mobilitate activă, capabilă să asigure ridicarea şi menţinerea (fixarea) segmentului în poziţia dorită. Acest obiectiv poate fi realizat prin:

1. balansări cu arcuiri;

2. arcuiri cu menţineri;

3. întinderi şi menţineri pasive;

4. stretching prelungit;

5. antrenamentul neuromuscular proprioceptiv activ (P.N.F.);

6. antrenamentul neuromuscular proprioceptiv pasiv (P.N.F.);

7. metoda relaxării;

104. Exercitii cu partener (generalitati).

-Conţinutul acestor exerciţii este format din exerciţii cu caracter de forţă şi întindere, iar unele constituie chiar elemente din exerciţii aplicative specifice gimnasticii (echilibru-ridicare).

Ele pot fi executate pe loc sau din deplasare simultan (partenerii având aceleaşi sarcini) - sau alternativ - (fiecare având sarcini diferite).

Forma de executare mai puţin strictă a unor exerciţii permite manifestarea liberă a iniţiativei proprii, a dorinţei de relaxare a sarcinilor, corespunzător particularităţilor individuale, ridică caracterul emotiv, creează o atmosferă propice de lucru.

Folosind partenerul ca element de îngreuiere sau uşurare a execuţiei efectul acestor exerciţii creşte în mod deosebit faţă de exerciţiile libere.

105. Indicatii metodice privind predarea exercitiilor cu partener.

1. -Exerciţiile în perechi să se folosească numai după ce s-au însuşit bazele generale ale mişcărilor, cu ajutorul exerciţiilor libere.

2. La început să se introducă în cadrul complexelor libere două sau trei elemente mai simple, dificultatea lor crescând treptat.

3. Exerciţiile să fie selecţionate conform particularităţilor de vârstă şi nivel de pregătire.

4. Dacă se adresează colectivelor nedemixtate să fie accesibile atât fetelor cât şi a băieţilor.

5. Descrierea exerciţiilor să fie clară, concisă; în ea să fie inclusă poziţia iniţială, denumirea mişcării, direcţia în care se execută şi modalitatea de realizare

6. Ordonarea executanţilor din mers, respectând cerinţa ca executanţii să fie de înălţime şi greutate aproximativ egale, iar dacă este vorba de exerciţii în grup, fiecare să ocupe locul conform sarcinii pe care o va executa.

7. Dacă unii rămân fără pereche ei vor fi angrenaţi în lucru sub forme diferite:partenerul profesorului în demonstrarea exerciţiilor, repartizaţi la unele perechi sau grupuri, unde se lucrează alternativ sau execută aceleaşi sarcini individual.

8. începerea şi întreruperea exersării să se facă printr-o comandă energică şi hotărîtă sau prin fluier, toţi având obligaţia să întrerupă activitatea.

9. Schimbarea poziţiilor şi a rolurilor să fie efectuată operativ.

106. Exercitii cu obiecte, apucari si prize.

-Ele se execută atât cu obiecte specifice: bastoane (de lemn şi de fier), mingi medicinale, gantere, corzi, benzi de cauciuc, steguleţe, etc, cât şi cu obiecte neconvenţionale (prosoape, săculeţe umplute, etc).

exerciţiile cu obiecte contribuie la dezvoltarea coordonării neuromusculare, şi permit localizarea mişcărilor la nivelul articulaţiilor:

1. Prin angrenarea în efort a întregului sistem muscular şi articular aceste exerciţii au o eficienţă mai mare decât exerciţiile libere.

2. Satisfacţia reuşitei în manevrarea diferitelor obiecte ridică în mare măsură starea emoţională a executanţilor.

3. învingerea greutăţii unor obiecte, ca mingi medicinale grele, baston de fier, etc, presupun mobilizarea rezervelor volitive influenţând latura psihică a acelora care execută exerciţiile.

4. Permit un control al ţinutei segmentelor şi al corpului în întregime.

5. Marea majoritate a exerciţiilor cu obiecte se execută individual, dar sunt unele, care se pot executa şi în perechi (exerciţii cu mingi medicinale, cu bastonul de gimnastică, benzi de cauciuc)

Stând costal:1. Stând costal faţă de partener, apucat cu mâna din interior: jos; lateral jos;

lateral;lateral sus; sus, cu braţele întinse.

2. Stând costal faţă de partener, apucat cu mâna din interior: lateral jos; lateral; lateralsus; sus, cu braţele îndoite.

3. Stând costal apucat de mâini cu braţele încrucişate înaintea corpului.

4. Stând costal apucat de mâini cu braţele încrucişate înapoia corpului.

Stând faţă în faţă:

1. Stând faţă-n faţă, apucat de mâini cu braţele întinse jos; înainte jos; înainte; înaintesus; sus.

2. Stând spate-n spate apucat de mâini cu braţele întinse înapoi jos; lateral jos; lateral;lateral sus; sus.

3. Stând faţă-n faţă, apucat de mâini cu braţele încrucişate înainte jos; înainte; înaintesus.

4. Stând faţă-n faţă, apucat de mâini cu braţele îndoite înainte; înainte sus.

5. Stând faţă-n faţă, apucat de mâini cu braţele întinse lateral jos; lateral; lateral sus.

107. Indicatii metodice privind predarea exercitiilor cu obiecte.

-înaintea folosirii obiectelor elevii trebuie să primească informaţii despre specificul fiecărui şi efectele care se pot obţine prin exerciţiile efectuate cu aceste obiecte.

Trebuie să primească informaţii despre modalităţile de manevrare a obiectelor sau de transmitere a lor de la unu la celălalt, despre avantajele utilizării lor şi eventualele dezavantaje în cazul folosirii lor în condiţii necorespunzătoare.

în vederea măririi densităţii lecţiilor se recomandă ca obiectele să fie pregătite din timp, iar împărţirea şi strângerea lor în funcţie de particularităţile colectivului să se realizeze în deplasare.

108. Exercitii la scara fixa (generalitati).

-Exerciţiile care se execută la acest aparat prin fixarea unor poziţii, ajută în mare măsură la formarea şi păstrarea ţinutei corecte.

Oferă posibilitatea schimbării punctului de sprijin sau atârnat la diferite înălţimi, astfel permiţând o gradare optimă a efortului, atât privind amplitudinea cât şi complexitatea.

Majoritatea exerciţiilor executate la scara fixă sunt exerciţii individuale, dar se pot executa şi cu partener, în special cele cu caracter de forţă.

Poate fi folosit ca aparat de sprijin sau de fixare a unor segmente în învăţarea unor elemente acrobatice statice: stând pe mâini, stând pe cap, cumpănă, etc.

109. Indicatii metodice privind predarea exercitiilor la scara fixa.

-în alcătuirea complexelor la scara fixă să se ţină seama de creşterea gradată a efortului prin agrenarea tuturor segmentelor corpului în efort.

în cadrul exerciţiilor cu caracter de forţă să se folosească în egală măsură exerciţiicu caracter dinamic şi static.

Exerciţiile de forţă să se alterneze cu exerciţii de întindere activă sau pasive.

Gradarea efortului pe seama creşterii amplitudinii mişcărilor se poate realiza prin ridicarea treptată a înălţimii punctului de sprijin a segmentelor pe scara fixă.

Organizarea exersării să se facă în funcţie de numărul elevilor din clasă şi numărul scărilor fixe existente:

varianta optimă ar fi dacă fiecare elev ar avea o scară fixă;

dacă numărul elevilor este mai mare, se poate organiza exersarea în două variante: doi elevi la o scară, sau lucrul alternativ pe grupe - o grupă execută exerciţiul la scara fixă, iar cealaltă grupă execută sarcini suplimentare (exerciţiu cu acţiune similară sau diferită).

Poziţia profesorului în timpul exersării trebuie să-i permită supravegherea simultană a tuturor elevilor pentru a putea face cercetările necesare

110. Exercitii cu si la banca de gimnastica(generalitati).

-Banca de gimnastică este un aparat de origine suedeză confecţionat din lemn de diferite esenţe: pin, frasin, paltin, ulm având dimensiuni variate; lungimea între 3 m şi 4,5 m, înălţimea 30-33 cm, iar lăţimea între 23-27 cm. Partea inferioară este formată dintr-o bârnă (stinghie de legătură) cu o lăţime 10-12 cm rotunjit sau dreptunghiular.

un aparat multifuncţional care permite executarea atât a mişcărilor cu caracter de forţă, cât şi a celor cu caracter de întindere musculară

Exerciţiile executate cu şi la banca de gimnastica au o mare diversitate, sunt accesibile tuturor colectivelor de la preşcolari la sportivii de performanţă consacraţi

111. Indicatii metodice privind predarea exercitiilor la banca de gimnastica.-Băncile pot fi pregătite la marginea spaţiului de lucru, elevii fiind repartizaţi în grupe de 4-6-8 elevi, care din deplasare ridică băncile la nivelul şoldului şi aşează la locul fixat de profesor, sau băncile sunt aşezate încă din timpul pregătirii lecţiei pe suprafaţa de lucru, urmând ca exerciţiile din veriga angrenării organismului în efort să se adapteze situaţiei concrete.

Repartizarea elevilor la bănci se efectuează ţinând cont de: numărul băncilor existente, efectivul clasei şi spaţiul avut la dispoziţie.

La băncile de 3 m se repartizează 4-6 elevi, la cele de 3,5 m 5-7, iar la băncile lungi de 4,5 metri 8-10 persoane.

în cazul folosirii băncilor la parcursuri aplicative trebuie asigurată stabilitatea lor (se poate folosi ajutorul scutiţilor).

în efectuarea exerciţiilor cu şi la banca de gimnastică trebuie să se urmărească execuţia corectă, respectând parametrii mişcărilor, urmărind formarea ţinutei corecte.

La colectivele de preşcolari şi elevii ciclului primar să se folosească în special pentru învăţarea diferitelor elemente de târîre şi de echilibru, folosind planul înclinat.

Forma de dispunere a băncilor poate ajuta în mare măsură la însuşirea diferitelor deplasări în figuri (zig-zag, şerpuire, buclă), mai ales la copiii preşcolari, şi la cei din ciclul primar.

La sărituri peste bancă sub diferite variante, băncile se aşează una în prelungirea celeilalte.

112. Cerinte ce stau la baza alcatuirii compexelor de EDFA.

-In cadrul încălzirii generale din lecţia de educaţie fizică, sau lecţia de gimnastică, exerciţiile sunt sistematizate în complexe de 10-12 exerciţii, cuprinzând toate părţile corpului.

în alcătuirea complexelor să se respecte angrenarea segmentelor corpului într-o succesiune logică: braţe, trunchi, picioare, din poziţii încalţe, medii şi joase, terminate cu exerciţii de sărituri, care solicită forţă reactivă şi coordonare.

în cadrul complexului să se ţină cont de creşterea gradată a efortului.

Prin combinarea exerciţiilor de bază, care urmăresc dezvoltarea forţei, elasticităţii musculare şi mobilităţii articulare, se creează noi exerciţii, evitându-se monotonia din lecţii.

Fiecare exerciţiu, care compune complexul, să urmărească realizarea parametrilor bazelor generale ale mişcărilor: direcţie precisă, amplitudine maximă, ritmul şi tempoul corespunzător, gradul de încordare optimă, expresivitate şi execuţie corectă specifică gimnasticii.

Alegerea tempoului de execuţie să respecte stadiul învăţării, repetării sau perfecţionării.

Alegerea poziţiilor iniţiale să fie în funcţie de scopul, structura şi conţinutul exerciţiului.

Să se alterneze în mişcare grupele musculare agoniste şi antagoniste, angrenând în efort musculatura întregului corp.

Forma de realizare a exerciţiilor trebuie să respecte particularităţile de vârstă. La preşcolari şi ciclul primar predomină exerciţiile sub formă imitativă, în ciclul gimnazial sub formă de întrecere şi joc, iar o dată cu înaintarea în vârstă, exerciţiile capătă o formă mai riguroasă, folosind tempouri diferite.

113. Indicatii metodice privind predarea EDFA.

-transmiterea informaţiei concretizată prin explicaţie (descriere) şi demonstraţie;

exersarea şi conducerea exersării prin numărătoare, bătăi din palme, imprimarea ritmului prin semnale sonore, sau prin muzică;

observaţii generale şi particulare privind calitatea execuţiei şi corectarea greşelilor.

Transmiterea informaţiei cuprinde atât explicaţia cât şi demonstraţia.

Descrierea exerciţiului sau explicaţia trebuie să fie scurtă, clară, folosind denumirile terminologice corecte, pe înţelesul elevilor.

Tonalitatea vocii să fie plăcută, mobilizatoare, suficient de puternică şi imperativă.

Demonstraţia profesorului influenţează în mare măsură calitatea execuţiei la elevi.

Demonstrarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală trebuie să se realizeze în oglindă, sau din profil pentru a se putea sesiza toate detaliile execuţiei.

Descrierea şi demonstrarea exerciţiilor se poate desfăşura simultan sau succesiv în funcţie de nivelul colectivului.

Descrierea exerciţiului trebuie să cuprindă: precizarea poziţiei iniţiale, denumirea mişcării, indicarea direcţiei, amplitudinii şi a altor caracteristici de mişcare precum şi poziţia în care se termină mişcarea.

Exersarea se poate desfăşura prin mai multe modalităţi:

exersare frontală cu forme precise, dirijate de profesor;

exersare individuală după indicaţia profesorului;

exersare după programul înregistrat pe caseta video sau pe bandă de magnetofon.

Conducerea exersării de către profesor cuprinde:

luarea poziţiei iniţiale;

începerea exersării;

imprimarea ritmului prin numărătoare;

întreruperea execuţiei.