Goga octavian ne cheama pamantul (volum poezii)

Octavian

NE CHEAM{ P{M~NTUL

POEZII

GOGA

Colecþie iniþiatã ºi coordonatã de Anatol Vidraºcu ºi Dan VidraºcuConcepþia graficã a colecþiei ºi coperta: Vladimir Zmeev

Pe copertã: La arat (detaliu) de Ioan AndreescuIlustraþii: Svetlana Filonov

REFERINÞE ISTORICO-LITERARE:

Ion Dodu Bãlan,Nicolae Iorga, Titu Maiorescu,

Sextil Puºcariu, Garabet Ibrãileanu,Pompiliu Constantinescu, Eugen Lovinescu,

George Cãlinescu, ªerban Cioculescu, Mihai Beniuc,Ion Rotaru, Valeriu Râpeanu, Constantin Ciopraga,

Dumitru Micu, Mircea Popa,Teodor Vârgolici.

Octavian Goga

6

Editura „Litera Internaþional“O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucureºti, România

tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected]

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chiºinãu, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: [email protected]

Difuzare:S.C. David D.V.Comprod SRL

O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucureºti, Româniatel./fax +(01) 3206009

Librãria „Scripta“str. ªtefan cel Mare 83, mun. Chiºinãu, MD-2012,

Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987

Prezenta ediþie a apãrut în anul 2001 în versiune tipãritãºi electronicã la Editura „Litera Internaþional“ ºi

Grupul Editorial „Litera“.Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol ºi Dan VidraºcuLector: Tudor Palladi

Tehnoredactare: Olesea Paºa

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din ChiºinãuComanda nr. 11332

CZU 821.135.-1G 65

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a CãrþiiGoga, Octavian

Ne cheamã pãmântul/ Octavian Goga; col. iniþ. ºi coord. Anatol ºi DanVidraºcu; conc. gr. col./ Vladimir Zmeev/ coperta Emil Childescu./ ilustr.Svetlana Filonov. µ Ch.: Litera, B., Litera Int., 2001 (Combinatul Poligrafic).µ 304 [p]. µ (Bibl. ºcolarului, serie nouã, nr. 225)ISBN 973-8358-13-2. µ ISBN 9975-74-366-8821.135.1.-1

ISBN 973-8358-13-2 © LITERA INTERNAÞIONAL, 2001ISBN 9975-74-366-8 © LITERA, 2001

Ne cheam[ p[m`ntul

1

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

P O E Z I I (1905)

Rug[ciune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Plugarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Oltul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Casa noastr[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Apostolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Dasc[lul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27D[sc[li\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28B[tr`ni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Re]ntors . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31Departe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33Dorin\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35Zadarnic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36De-o s[ mor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37În codru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38Diminea\a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40Pe ]nserate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41De la noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42C`nt[re\ilor de la ora= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Seara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46L[utarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47A murit... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48La groapa lui Laie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49C`ntece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Pribeag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Pace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Cade-o lumin[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58P[r[si\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59Ruga mamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

Octavian Goga

2

Zadarnic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61La st`n[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62Toamna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Copiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64P[r[sit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66Desp[r\ire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66Învins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67Solus ero . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68Noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Cl[ca=ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72A=teptare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

N E C H E A M { P { M Â N T U L (1909)

Fecunditas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Pr[pastie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81C`ntecele mele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84Înviere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Cosa=ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88Portret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91De demult... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92Colinda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93Un om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94Graiul pìnii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Cain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98În mun\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100Prima lux . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Cantorul Cimpoi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103Str[inul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105Mi-a b[tut un mo= la poart[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106Scrisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107L[ca= str[bun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Ion Cr`=marul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111Acas[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113Nepotrivire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114Asfin\it . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Carmen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116O raz[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Iubirea mea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

Ne cheam[ p[m`ntul

3

Rapsodie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Trandafiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123E=ti singur[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Sufletul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124A fost odat’... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125Revedere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126R[sun[ toaca... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127C`ntece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128Sonet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131Sonet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131E s[rb[toare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Frumoasa cea din urm[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133Poezie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

D I N U M B R A Z I D U R I L O R (1913)

Revedere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142

DIN UMBRA ZIDURILOROaspe vechi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Agonie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144Paris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Ziua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146Notre Dame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148Felinarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149În muzeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149Cinquecento . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151Mama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153M[su\a mea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154

C~NT{ APELELa mal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156Aeternitas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157Mare moart[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158De profundis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159Lacul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Eu stau la mal... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Scrisoarea ta... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163G`nde=te-te... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163

Octavian Goga

4

Scirocco . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

COARDE VECHIPoet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165Doina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Voi veni\i cu mine... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168Inima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169Str[mo=ii... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170Carmen laboris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173Scrisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175Mo= Cr[ciun . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176Eu =tiu un basm... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177

CLIPETrage-\i oblonul... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Poetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179Mi-am f[cut un c`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182Un trandafir se stinge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183P[cat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183Taina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Toamna nou[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185M[-ntorc din nou... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186Lacrimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186C`ntece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187T[cerea ta... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191Singur[tate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191Coboar[ toamna... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192Singur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192Sonet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193Amurg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194În brazi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194O lacrim[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196În drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196Mo=tenire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197O clip[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198Noapte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Pe-un album. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199Mors magna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200

Ne cheam[ p[m`ntul

5

C Â N T E C E F { R { | A R { (1916)F[r[ \ar[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202A=teptare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203Pajurei cu dou[ capete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204S`ngele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206În pacea mut[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207Atunci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208Portretul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209Trenurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211Apostolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212În morm`nt la Arge= . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212Pribeag str[in . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214Lupul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215Boboteaz[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216Trecea convoiul mortuar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217Aducerile-aminte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218Pribeag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218Hora valurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219Poveste 1914 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221Sufletul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222

D I N L A R G (1939)

Poeme postumeDin larg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226Profetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227Poetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228Stejarul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229Pace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230

R{ZBOIDe profundis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231Poveste veche . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233P[m`nt =i cer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234Ceahl[ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236Vorbesc t[cerile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237

NOIÎnviere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238Vita nuova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239Tovar[=i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239

Octavian Goga

6

Strigoii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240Tristia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241Departe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241C`ntec . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242C[rbunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243Chemare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243Mun\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243Paris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244A=teptare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244O ramur[ ]nt`rziat[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245Trecutul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247Apus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248Din via\[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249Ressurectio . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249Tibi mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250De profundis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250La mal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251Mare aeternum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252Trec clipele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253Pax nobis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253

AST{ZIAm fost... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255Post bellum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256Citind pe Baudelaire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257Karlsbad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258Marienbad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258Franzensbad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259C`nt[ moartea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260

ÎN SATC`ntecul c[m[=ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261În mine c`teodat[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263Trecea un om . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263Bisericu\a din Albac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264V`nt de sear[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266În \intirim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267

Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269

Ne cheam[ p[m`ntul

7

TABEL CRONOLOGIC

1819 Se na=te Ion Bratu, bunicul dinspre mam[ al poetului.1851 28 martie Se na=te Iosif Goga, tat[l scriitorului, ]n comuna Cr[ciunel

de pe T`rnave.1856 2 octombrie Se na=te Aurelia Bratu, mama poetului.1868 }nt`lnindu-l pe M. Eminescu ]n Ardeal, protopopul Ion Bratu ]l

ajut[ material, pe viitorul Luceaf[r al poeziei rom`ne=ti.1878 Se stinge din via\[ Ion Bratu, bunicul poetului.1878—1879 Iosif Goga este ]nv[\[tor ]n comuna R[=inari.1880 27 ianuarie Iosif Goga se c[s[tore=te cu ]nv[\[toarea Aurelia Bratu.

}n prim[vara acestui an Iosif Goga este ales preot ]n R[=inari. Aici ]lva sluji pe Dumnezeu ]ntreaga lui via\[.

1881 1 aprilie Se na=te, la R[=inari, Octavian Goga.1883 15 septembrie Se na=te sora lui Octavian Goga, Victoria.1886 18 octombrie Se na=te sora lui Octavian Goga, Claudia (Maria).

Public[ articole =i schi\e ]n ziarul Gala\i.1888 11 decembrie Se na=te fratele poetului Eugen Iosif Goga, care va fi

de asemenea scriitor. Este autorul romanului Cartea facerii.1892 Octavian Goga intr[ ]n internatul liceului unguresc din Sibiu.1893 14 mai Octavian Goga a=terne primele versuri consacrate rom`nului

care „de diminea\[ p`n[ seara tot lucr[ necontenit / Dar cu toat[osteneala / tot este nepre\uit“.

1894 La Cluj se desf[=oar[ procesul Memorandumului.1898 Vede lumina presei ]ntìa poezie a lui Goga, semnat[ Octavian (vezi

Revista ilustrat[, an. I, nr. 5-6, mai-iunie, p. 107).Apare cea de-a doua poezie semnat[ de Goga ]n revista Familia,condus[ de Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, nr. 44, noembrie,p. 13).

CUPRINS

Octavian Goga

8

1899 Octavian Goga se mut[ la liceul rom`nesc din Bra=ov.1900 Octavian Goga ]=i ia bacalaureatul.

}n vara aceluia=i an Goga viziteaz[ pentru ]ntìa oar[ Bucure=tiul.11 septembrie Octavian Goga se ]nscrie la Facultatea de litere =ifilosofie de la Universitatea din Budapesta.

1902 1 iulie Apare la Budapesta revista Luceaf[rul, ]n care ]=i va publicamajoritatea poeziilor.}n revista Luceaf[rul apare poezia B[tr`ni, devenit[ roman\[.

1903 }n vara acestui an Octavian Goga ]ncepe s[ traduc[ celebrul poemdramatic al lui Madách Imre, intitulat Tragedia omului, pe care ]lpublic[ ]n aceea=i revist[ Luceaf[rul. }n paginile aceleia=i publica\iipublic[ poezia Casa noastr[, semn`nd Nic. Octav[ (vezi Lucea-f[rul, an.II, nr. 14-15, 1 august).

1904 Poetul termin[ studiile la Budapesta.Facultatea de litere =i filosofie a Universit[\ii ]i elibereaz[ unAbsolutorium.}n Luceaf[rul (an. III, nr. 4, 15 februarie, p. 91-92) apare poeziaOltul, devenit[ celebr[, purt`nd semn[tura Nic. Octav[. Iat[ cescrie ]nsu=i poetul despre geneza ei ]n Fragmente autobiografice:„Poezia Oltul s-a n[scut la Budapesta =i v[ pot spune, ca un elementde curiozitate literar[, c[ am scris-o ]nainte de a vedea Oltul. Am]njghebat-o av`nd ]n fa\[ Dun[rea, =i ]n spate mi=carea haotic[ aunei capitale, care voia s[ m[ stranguleze. Sub st[p`nirea acestuisentiment de protestare, ]n fa\a apei care se ducea la vale, au r[s[ritstrofele mele. Mai t`rziu, peste c`\iva ani, dup[ ce am trecut ]n regat,am ajuns pe la C[lim[ne=ti, ]ntr-o zi de iarn[, unde m[ dusesem s[stau o lun[, pentru c[ preg[team atunci cartea Ne cheam[ p[m`ntul;atunci am v[zut Oltul de aproape, pentru ]ntìa oar[, =i am statl`ng[ el o lun[ de zile. }mi aduc aminte de c[su\a de la C[ciulata,unde st[team adesea pe malul Oltului. Era iarn[, Oltul ]nghe\at;trosnea ghea\a c`nd se umflau apele, ca ni=te ]ncheieturi care nus-au ]ntins de mult; ma uitam spre drumul de la Cozia =i, de departe,pe fondul alb de z[pad[, se desemna silueta unui pop[ sau c[lug[r,care venea domol c[lare, \[c[nind ]n buiestrul calului. }n iarna aceeaam sim\it c[ e un trecut rom`nesc, care mai vorbe=te prin pove=tilelui, =i c[ sunt realmente ]n fa\a tainei de familie, a misterului deleag[n al acestui popor. Atunci am verificat aceast[ poezie, silab[ cusilab[, atunci v[ pot spune c[ mi s-a p[rut c[ am ]n\eles-o mai bine =ic[ sim\eam c[ vine de foarte departe“.

Ne cheam[ p[m`ntul

9

De remarcat c[ poezia Oltul i-a f[cut lui I. L. Caragiale o impresieexcep\ional[, dup[ p[rerea lui Ion Dodu B[lan, unul dintre editoriipoetului. Reproducem acest moment, citat de acela=i editor, care s-apetrecut ]n restaurantul Gambrinus din capital[, surprins ]n cartealui O. C. T[sl[unau: O. Goga (Amintiri), pag. 170-171: „La omas[ din fund juca =ah Ion Gorun cu George Co=buc, iar Caragialechibi\a. Pe canapea, l`ng[ Gorun, era un volum nou de poezii, cufoile net[iate, adus de Nerva Hodo=, care se a=ezase =i el s[ chibi\eze.Nenea Iancu s-a chior`t de c`teva ori la volum, pe urm[ l-a luat ]nm`n[, deschizandu-l a=a, la ]nt`mplare. A citit c`teva strofe. +i-adres ochelarii, s-a uitat la coperta volumului; autorul, un numenecunoscut. A t[iat c`teva foi =i, cu v[dit[ curiozitte, o citit o poezie]ntreag[. A deschis volumul ]n alt[ parte =i a dat peste Oltul. C`ndl-a terminat, a morm[it: „M[i, al dracului!“ A oprit pe juc[tori=i i-a silit s[ asculte poezia ]ntreag[. „Da’ cine-i [sta, bre?“ ]ntreb[maestrul Caragiale. „Un poet de la noi din Ardeal“, ]l l[muri Gorun.„M[, da’ =tii c[ are talent!“ „Ia s[-l lu[m de la ]nceput“, =i Caragialea citit cu glas tare poezie dup[ poezie, a=a cum numai el =tia s[citeasc[, subliniind frumuse\ile =i coment`nd fiecare bucat[. Sef[cuse miezul nop\ii c`nd maestrul a ]nchis volumul, entuziasmatde noul ucenic al strunei. „S[ bem c`te o halb[ ]n s[n[tatea lui“,propuse badea George. „S[ bem, c[-i vrednic“, ]nt[rir[ ceilal\i. +i ceitrei mae=tri ai scrisului, ]mpreun[ cu instruitul =i sc[p[r[torulNerva Hodo=, au ]nt`rziat p`n[ ]n zorii zilei, relu`nd lecturavolumului =i c`nt[rind fiecare strof[. A fost cea mai str[lucit[consacrare a poetului Goga pe care o povestea cu mult haz Caragiale,aduc`ndu-=i aminte de „chiulul“ pe care i l-a tras Goga la Berlinrecomand`ndu-se „arhitect“.Public[ ]n Luceaf[rul poezia D[sc[li\a, semn`nd Nic. Octav[(Luceaf[rul, an. III, nr. 7, 10 aprilie, pag. 151).Se stinge din via\[ sora poetului Victoria, cea care i-a inspirat poeziaD[sc[li\a.

1905 Autorul apare ]n Luceaf[rul cu poeziile Plugarii, L[utarul, Dasc[lul,Rug[ciune, Cl[ca=ii.Privitor la obiectul poeziei de pe urm[ este interesant s[ =tim ce aspus ]nsu=i autorul despre ea (a se vedea Fragmente autobiografice,]n volumul Discursuri, p. 26): „Da, subiectul literar, el se plimb[, elvine cu noi, ]l ducem ]n subcon=tientul nostru, el e un tovar[= caredin c`nd ]n c`nd ]nal\[ capul s[u, se d[ la o parte ca s[ vie iar[=i. V[pot spune c[ a=a am plimbat eu imaginea cl[ca=ului rom`n

Octavian Goga

10

pretutindeni; am dus-o cu mine, m-a persecutat prin muzeele dinBerlin =i am scris aceast[ poezie, Cl[ca=ii, ]n gr[dina din Char-lottenburg. Am c`ntat sim\irea mea cu at`t mai vrednic cu c`t eueram mai departe de \ar[, fiindc[ o duceam ]n s`ngele meu“.Vede lumina tiparului volumul Poezii, Budapesta, Institutul tipo-grafic =i de editur[ Luceaf[rul. Cartea cuprinde 48 de poezii. Pecopert[ este imprimat anul 1906. Iat[ sumarul lui: Rug[ciune,Plugarii, Noi, Oltul, Casa noastr[, Apostolul, Dasc[lul, D[sc[li\a,B[tr`ni, Re]ntors, Departe, Dorin\[, Zadarnic, De-o s[ mor, }ncodru, Diminea\a, Pe ]nserate, De la noi, C`nt[re\ilor de la ora=,Seara, L[utarul, A murit..., La groapa lui Laie, C`ntece, I, II, III,IV, V, VI, VII, Pribeag, Pace, Cade-o lacrim[, Singur, P[r[si\i, Rugamamei, La st`n[, Toamna, Copiilor, I, II, P[r[sit, Desp[r\ire, }nvins,Solus ero, Noapte, Cl[ca=ii, A=teptare.24 decembrie Moare tat[l poetului, Iosif Goga, care a fost pesemneprototipul preotului din poezia Apostatul.

1906 Via\a rom`neasc[ ]i public[ poezia Un om, care denot[ un puternicaccent social.16 iunie Are loc logodna poetului.

1907 Editura Minerva, Bucure=ti, reediteaz[ volumul Poezii.Au loc r[scoale \[r[ne=ti. Acestea ]i vor inspira poetului mai multepoezii, ]ntre care: Cain, O \ar[ =tiu, Co=arul. Ecoul r[scoalelor seva resim\i ]n ]ntreaga atmosfer[ a volumului intitulat Ne cheam[p[m`ntul.

1908 Octavian Goga editeaz[ revista |ara noastr[.1909 Public[ volumul de versuri Ne cheam[ p[m`ntul, Editura Minerva.

El va fi reeditat ]n volumul antologic de Poezii din 1924, precum =i]n toate edi\iile ulterioare. Sumarul acestuia se constituie din 49 depoezii: Fecunditas, Pr[pastie, C`ntecele mele, }nviere, Cosa=ul,Portret, De demult..., Colind[, Un om, Zile rele, Graiul pìnii,Cain, O \ar[ =tiu, }n mun\i, Prima lux, Cantorul Cimpoi, Str[inul,Mi-a b[tut un mo= la poart[..., Scrisoare, L[ca= str[bun..., Ioncr`=marul, Acas[, Nepotrivire, Asfin\it, Carmen, O raz[, Iubireamea, Fior, Noi ne-nt`lnim, Rapsodie, Trandafiri, E=ti singur[,Sufletul, A fost odat’..., Revedere, R[sun[ toaca..., C`ntece, I, II,III, IV, V, VI, Mo= Cr[ciun, Sonet, Sonet, E s[rb[toare, Tempora,Frumoasa cea din umr[, Poezie.

1910 Apare ]n colec\ia Biblioteca pentru to\i, nr. 286, Sibiu, celebrulvolum de Poezii, reluat dup[ cel din 1905 de la Budapesta.

Ne cheam[ p[m`ntul

11

1912 Poetul este ]nchis ]n temni\a din Seghedin pentru curajoasele luiarticole cu duh patriotic ]nfl[c[rat. Printre altele, acolo scrie poeziileEu =tiu un basm =i Poetul. }n revista Luceaf[rul (an. XI, nr. 10, 4martie 1912, p. 196) apare poezia Poetul cu indica\ia Seghedin.Dup[ cum men\ioneaz[ editorul Ion Dodu B[lan, nu numaiindica\ia c[ a fost scris[ ]n temni\[, ci =i urm[toarea ]nsemnare, cutitlul Goga ]n temni\[, publicat[ ]n Luceaf[rul, nr. 7 din 12februarie 1912: „}n sf`r=it, dup[ alte am`n[ri din cauza h[r\uielilorcu d-l Vaida, poetul Goga a intrat ]n temni\a Seghedinului, pentrua-=i ]ndeplini pedeapsa de o lun[. A plecat ]n t[cere, f[r[ alai =i f[r[s[-l ]nso\easc[ strig[tele de durere =i de indignare ale poporului ac[rui p[timire a ]nve=nicit-o ]n poeziile lui“. Octavian Goga a fost]ntemni\at pentru un articol ce a ap[rut ]n revista sa |ara noastr[,]n care „scria despre mizeriile noastre interne =i despre asupririleclasei feudale din Ungaria“, dup[ cum men\ioneaz[ Ion Dodu B[lan.

1913 Vede lumina tiparului volumul de versuri Din umbra zidurilor,Editura Minerva, Bucure=ti. Ulterior a fost introdus ]n edi\ia dePoezii (1924) =i ]n toate celelalte edi\ii. Volumul cuprinde, pe l`ng[poezia Revedere, alte 62 de poezii. Cartea este ]mp[r\it[ ]n patrucicluri: a) Din umbra zidurilor, consituit din: Oaspe vechi, Agonie,Paris, Ziua, Notre Dame, Felinarul, }n muzeu, Cinquecento, Mama,M[tu=a mea, Oameni; b) C`nt[ apele, const`nd din: La mal,Aeternitas, Furtuna, Mare moart[, De profundis, Lacul, MamaVenerei eterne, Eu stau la mal, Scrisoarea ta..., G`nde=te-te, Scirocco;c) Coarde vechi, alc[tuit din: Poet, Vorbeau azi-noapte dou[ ape,Doina, Voi veni\i cu mine, Inima, Str[mo=ii ..., Carmen laboris,Scrisoare, Mo= Cr[ciun, Eu =tiu un basm; d) Clipe, ]nglob`nd poeziile:Trage\i oblonul..., C`ntecele mele, Poetul, Mi-am f[cut un c`ntec,Un trandafir se stinge, P[cat, Taina, Toamn[ nou[, M[-ntorc dinnou, Lacrimi, C`ntece, I, II, III, IV, V, VI, VII, T[cerea ta..., Singur[tate,Coboar[ toamna..., Singur, Sonet, Amurg, }n brazi, Blestem, Olacrim[, La moarte, Cum zbori cu trenul, }n drum, Mo=tenire, Oclip[, A=teptare, Noapte, Apus, Pe-un album, Mors magna.

1914 Public[ ]n volum piesa Domnul Notar, care se joac[ pe scena TeatruluiNa\ional din Bucure=ti.

1916 Apare volumul C`ntece f[r[ \ar[, Editura G. Stefea, Bucure=ti. Afost reluat ]n volumul de Poezii din 1924 =i de toate edi\iile ulterioare.Cartea este ]nso\it[ de un cuv`nt ]nainte al poetului: „Recitesc acestepagini ]ntunecate ]nainte de a le da la tipar. Ele s-au desprins pe

Octavian Goga

12

r`nd din frigurile neutralit[\ii, din a=teptarea zadarnic[ de-un an=i jum[tate ]n ora=ul vesel al Bucure=tilor. Credeam c[ nu vor maivedea lumina zilei =i c[, dezmin\ite de realitate, vor r[m`nea ]nsertar pe veci, certificate intime ale unui zbucium care s-a stins —„testimoni del perir mio lento“ — cum spune at`t de frumos poetulitalian. Acum ]ns[, c`nd atmosfera de mole=eal[ a infrac\iunii selas[ tot mai grea peste capetele noastre, c`nd dintr-o datorie des`nge se face o socoteal[ rece de c`=tig ieftin, acum mi se pare un actde pietate s[ ne ]ngrop[m mor\ii ]n v[zul tuturora. Iat[ de ce publicaceste versuri...“Dup[ cuv`ntul introductiv urmeaz[ 35 de poezii care fac sumarulvolumului: F[r[ \ar[, A=teptare, Pajurei cu dou[ capete, |aramea de suflet, S`ngele, }n pace mut[, 10 mai 1915, Atunci,Portretul, Trenurile, Apostolul, Flamma mundi, }n morm`nt laArge=, Bal la palat, Pribeag str[in, Latinitatea strig[ din tran=ee,Neutralul, Unui orb, Lupul, Boboteaza, Trecea convoiul mortuar,Aducerile-aminte, }n suflet simt o team[ cum s-a=terne, Lui Petöfi,Unui scriitor v`ndut, Noapte, I, II, III, Doi fra\i, Pribeag, Horavalurilor, I, II, Poveste, Sufletul, Dies illa.Octavian Goga particip[ la primul r[zboi mondial. Scrie ciclul deversuri R[zboi.

1919 Octavian Goga este ales ministru al Instruc\iunii ]n guvernul deUniune Na\ional[.

1923 Octavian Goga este ales membru al Academiei.1924 Apare primul volum antologic de versuri tip[rit de Cultura Na\ional[,

Bucure=ti, cuprinz`nd =i volumele Ne cheam[ p[m`ntul (1909),Din umbra zidurilor (1913), C`ntece f[r[ \ar[ (1916).Octavian Goga ob\ine Premiul na\ional de poezie.

1928 Apare piesa Me=terul Manole.1928—1938 Poetul scrie tot mai rar versuri, absorbit fiind de politic[ =i

de gazet[ria momentului.1938 7 mai Octavian Goga se stinge din via\[, trecut de 57 de ani.

12 mai Are loc ]nmorm`ntarea poetului la Ciucea.28 mai Moare mama poetului, Aurelia Goga.

1939 Vede lumina tiparului volumul poetic Din larg — poeme postume]n Editura Funda\iilor. Cartea cuprinde 6 cicluri: a) Din larg;b) R[zboi; c) Noi; d) Ast[zi; e) }n sat; f) Traduceri.

P O E Z I I( 1905 )

Octavian Goga

14

RUGÃCIUNE

Rãtãcitor, cu ochii tulburi,Cu trupul istovit de cale,Eu cad neputincios, stãpâne,În faþa strãlucirii tale.În drum mi se desfac prãpãstii,ªi-n negurã se-mbracã zarea,Eu în genunchi spre tine caut:Pãrinte,-orânduie-mi cãrarea!

În pieptul zbuciumat de doruriEu simt ispitele cum sapã,Cum vor sã-mi tulbure izvorulDin care sufletul s-adapã.Din valul lumii lor mã smulgeªi cu povaþa ta-nþeleaptã,În veci spre cei rãmaºi în urmã,Tu, Doamne, vãzul meu îndreaptã.

Dezleagã minþii mele tainaªi legea farmecelor firii,Sãdeºte-n braþul meu de-a pururiTãria urii ºi-a iubirii.Dã-mi cântecul ºi dã-mi luminaªi zvonul firii-ndrãgostite,Dã-i raza soarelui de varãPleoapei mele ostenite.

Alungã patimile mele,Pe veci strigarea lor o frânge,ªi de durerea altor inimiÎnvaþã-mã pe mine-a plânge.

CUPRINS

Octavian Goga

16

Nu rostul meu, de-a pururi pradãUrsitei maºtere ºi rele,Ci jalea unei lumi, pãrinte,Sã plângã-n lacrimile mele.

Dã-mi tot amarul, toatã trudaAtâtor doruri fãrã leacuri,Dã-mi viforul în care urlãªi gem robiile de veacuri.De mult gem umiliþii-n umbrã,Cu umeri gârbovi de povarã...Durerea lor înfricoºatãÎn inimã tu mi-o coboarã.

În suflet seamãnã-mi furtunã,Sã-l simt în matca-i cum se zbate,Cum tot amarul se revarsãPe strunele înfiorate;ªi cum sub bolta lui aprinsã,În smalþ de fulgere albastre,Încheagã-ºi glasul de aramã:Cântarea pãtimirii noastre.

PLUGARII

La voi aleargã totdeaunaTruditu-mi suflet sã se-nchine;Voi singuri strãjuiþi altarulNãdejdii noastre de mai bine.Al vostru-i plânsul strunei mele,Creºtini ce n-aveþi sãrbãtoare,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

17

Voi, cei mai buni copii ai firii,Urziþi din lacrimi ºi sudoare.

Cu mila-i nesfârºitã, cerulClipirii voastre-nduioºateI-a dat cea mai curatã razãDin sfânta lui seninãtate.El v-a dat suflet sã tresarãªi inimã sã se-nfioare,De glasul frunzelor din codru,De ºopot tainic de izvoare.

În coapsa grãitoarei miriºtiDevreme plugul vostru arã;E primãvarã pe câmpie,ªi-n ochiul vostru-i primãvarã.Blând tainele vi le desfaceDin sânu-i milostiva glie,Cãci toatã floarea vã cunoaºteªi toatã frunza ei vã ºtie.

Purtaþi cu braþele-amândouãA muncii rodnicã povarã,Sub strãlucirea-nlãcrimatãA dimineþilor de varã.ªi nimeni truda nu v-alinã,Doar bunul cerului pãrinte,De sus, pe frunte vã aºazãCununa razelor lui sfinte.

A voastrã-i jalea cea mai mare,A voastrã-i truda cea mai sfântã,

Octavian Goga

18

Stãpânul vitreg vã loveºte,Când cerul bine-vã-cuvântã.Dar dacã-n schimbul pâinii voastre,Piticul vã plãteºte fiere,Îndurãtor v-ascultã Domnulªi vã trimite mângâiere.

Când doarme plugul pe rotile,În pacea serilor de toamnã,La voi coboarã Cosânzeana,A visurilor noastre doamnã.Vin crai cu argintate coifuriªi-n aur zânele bãlaie:Atâta strãlucire-ncapeÎn bietul bordeiaº de paie.

Fraþi buni ai frunzelor din codru,Copii ai mândrei bolþi albastre,Sfinþiþi cu roua suferinþiiÞãrâna plaiurilor noastre!Din casa voastrã, unde-n umbrãPlâng doinele ºi râde hora,Va strãluci odatã vremiiNorocul nostru,-al tuturora.

A mea e lacrima ce-n tremurPrin sita genelor se frânge,Al meu e cântul ce-n pustieNeputincioasa jale-ºi plânge.Ci-n pacea obidirii voastre,Ca-ntr-un întins adânc de mare.Trãieºte-nfricoºatul viforAl vremilor rãzbunãtoare.

Ne cheam[ p[m`ntul

19

NOI

La noi sunt codri verzi de bradªi câmpuri de mãtasã;La noi atâþia fluturi sunt,ªi-atâta jale-n casã.Privighetori din alte þãriVin doina sã ne-asculte;La noi sunt cântece ºi floriªi lacrimi multe, multe...

Pe boltã, sus, e mai aprins,La noi, bãtrânul soare,De când pe plaiurile noastreNu pentru noi rãsare...La noi de jale povestescA codrilor desiºuri,ªi jale duce Murãºul,ªi duc tustrele Criºuri.

La noi nevestele plângândSporesc pe fus fuiorul,ªi-mbrãþiºându-ºi jalea plângªi tata, ºi feciorul.Sub cerul nostru-nduioºatE mai domoalã hora,Cãci cântecele noastre plângÎn ochii tuturora.

ªi fluturii sunt mai sfioºiCând zboarã-n zãri albastre,Doar roua de pe trandafiriE lacrimi de-ale noastre.

CUPRINS

Octavian Goga

20

Iar codrii ce-nfrãþiþi cu noiÎºi înfioarã sânulSpun cã din lacrimi e-mpletitªi Oltul, biet, bãtrânul...

Avem un vis neîmplinit,Copil al suferinþii,De jalea lui ne-am rãposatªi moºii, ºi pãrinþii...Din vremi uitate, de demult,Gemând de grele patimi,Deºertãciunea unui visNoi o stropim cu lacrimi...

OLTUL

Mult iscusita vremii slovãNu spune clipa milostivãCe ne-a-nfrãþit pe veci necazulªi veselia deopotrivã...Mãritã fie dimineaþaCe-a sãvârºit a noastrã nuntã,Bãtrâne Olt! µ cu buza arsãÎþi sãrutãm unda cãruntã.

În cetãþuia ta de apãDorm cântecele noastre toateªi fierbe tãinuita jaleA visurilor sfãrâmate.Tu împleteºti în curcubeieComoara lacrimilor noastre,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

21

ªi cel mai scump nisip tu-l duciÎn vadul Dunãrii albastre.

La sânul tãu vin, în amurguri,Sfioase, fetele fecioare,ªi dimineaþa vin nevesteCu ºorþul prins în cingãtoare µªi vin pãstori cu gluga albã,Din fluier povestindu-ºi dorul µªi câte cântece ºi lacrimiNu duce valul, cãlãtorul...

Drumeþ, bãtut de gânduri multe,Ne laºi atât de greu pe noi,Îmbrãþiºându-ne câmpia,Te uiþi adesea înapoi.Aºa domol te poartã firea,Cãci duce unda-þi gânditoare:Durerea unui neam ce-aºteaptãDe mult o dreaptã sãrbãtoare.

Demult, în vremi mai mari la suflet,Erai ºi tu haiduc, moºnege,Când domni vicleni jurau pe spadãSã sfarme sfânta noastrã lege;Tu, frate plânsetelor noastreªi rãzvrãtirii noastre frate,Urlai tãriilor amarulMâniei tale-nfricoºate.

Cum tresãreau încremenite,În jocurile lor buiestre,Oºtiri cu coifuri de aramã

Octavian Goga

22

ªi roibi cu aur pe cãpestreCând la strigarea ta de tatãGrãbeau din codri la poiene,Strângând sãcuri a subþioarã,Feciorii mândrei Cosânzene.

Zdrobitã-n praf, murea arama,ªi codrul chiotea, viteazul;Iar tu, frãþine, mare meºter,Biruitor frângeai zãgazulªi,-mbujorându-te la faþã,Treceai prin vãile afunde,Încovoindu-þi îndãrãtnicMãreþul tãu grumaz de unde.

Slãvite fãrmituri a vremii,De mult v-am îngropat vãleatul...Neputincios pari ºi tu astãzi µTe-a-ncins cu lanþuri împãratul.Ca unda ta strivitã, gememªi noi, tovarãºii tãi buni,Dar de ne-om prãpãdi cu toþii,Tu, Oltule, sã ne rãzbuni!

Sã verºi pãgân potop de apãPe ºesul holdelor de aur;Sã piarã glia care poartãÎnstrãinatul nost’ tezaur;Þãrâna trupurilor noastreS-o scurmi de unde ne-ngroparãªi sã-þi aduni apele toate µSã ne mutãm în altã þarã!

Ne cheam[ p[m`ntul

23

CASA NOASTRÃ

Trei pruni frãþini, ce stau sã moarã,Îºi tremur’ creasta lor bolnavã,Un vânt le-a spânzurat de vârfuriUn pumn de fire de otavã.Cucuta creºte prin ogradã,ªi polomida-i leagã snopii...µ Ce s-a ales din casa asta,Vecine Neculai al popii!...

De pe pereþii-ngãlbeniþiSe dezlipeºte-n pãturi varul,ªi pragului îmbãtrânitÎncepe-a-i putrezi stejarul;Iar dacã razele de soarePrintre ºindrile facu-ºi cale,Vãd sporul pânzei de pãianjenªi-nfiorate mor de jale.

Cum dorm acum de mult pierduteSub vreascurile stinse-a vetriiPoveºtile-nºirate searaDe-atâtea cuscre ºi cumetri;Cum tremurã cenuºa asprã,Ce-nfioraþi îmi par cãrbuniiDe vraja care-o mai pãstrarãDin câte povesteau strãbunii...

Înfipt în meºter-grindã, iatã-l,Rãvaºul turmelor de oi;ªireagul lui de crestãturi

CUPRINS

Octavian Goga

24

Se uit-atât de trist la noi.Îmi duce mintea-n alte vremiCu slova-i binecuvântatãµÎn pragul zilelor de multParcã te vãd pe tine, tatã.

ªi parc-aud pocnet de biciªi glas stãruitor de slugã µRãsare mama-n colþul ºurii,Aºazã-ncet merindea-n glugã...Înduioºatã, mã sãrutãPe pãrul meu bãlan, pe gurã:„Zi Tatãl nostru seara, dragã,ªi sã te porþi la-nvãþãturã!“...

ªi uite-mi trec pe dinainteÎn rânduri-rânduri toate cele:Oraºul înnegrit de fumuriªi toate plânsetele mele.Cum m-am fãcut apoi cuminteCu vremea ce înainta,ªi m-am trezit pe nesimþiteCã-mi zice satul: „Dumneata...“

ªi câtor strigãturi la jocÞineam cu glasul meu ison,De câte ori am spus povesteaLui Alexandru Machidon.ªi ca un cântec, cum s-a stinsFrumoasa mea copilãrie µªi dragostea de douã veriCu fata popii Irimie...

Ne cheam[ p[m`ntul

25

Cu valul vremilor ce curgAtâtea cântece s-au dus,ªi valul vremilor ce curgAtâtea cântece-a rãpus...Eu vã sãrut, pereþi strãbuni,Pe varul alb, scobit de ploaie.... . . . . . . . . . . . . . . .De ce-þi ºtergi ochii cu cãmaºa µOri plângi, vecine Niculaie?...

APOSTOLUL

Ca o vecernie domoalãSe stinge zvonul din dumbravã,Pleoapa soarele-ºi închideSus, pe-o cãpiþã de otavã.Norodul a cuprins podmolulLângã frãgarul din uliþã µDe cârjã sprijinit rãsareBãtrânul preot la portiþã.

Moºneag albit de zile negre,Aºa îl pomenise satul,Pe pieptãrelul lui de lânãPurtând un ban de la-mpãratul.Domol, în mijloc se aºeazã,ªi sprijinind încet toiagul,Clipind din genele cãrunte,Începe-a povesti moºneagul.

Întreg poporul ia aminte,Ascultã jalnica poveste,

CUPRINS

Octavian Goga

26

ªi fusul se opreºte-n mânaÎnduioºatelor neveste.Moºnegii toþi fãrâmã lacrimiCu genele tremurãtoare,Aprinºi, feciorii strâng prãseauaCuþitului din cingãtoare.

Atâtea patimi plâng în glasulCuvântãtorului pãrinte,ªi-atâta dor aprins în inimiDe clipa rãzbunãrii sfinte.Bãtrânul mag înalþã fruntea,Ce sfânt e graiul gurii sale:Din el va lumina noroculAcestui neam sfârºit de jale!

Acelaºi dor tresare-n piepturiCând glasul strigãtor rãsunã,ªi gemãt înfioarã fireaPrelung ºi greu, ca o furtunã.Frãgarul îºi îndoaie coapsa,Iar de prin vãi purcede vântul,Prin largul albelor vãzduhuri,Sã ducã cerului cuvântul.

Din cetãþuia strãluciriiCoboarã razele de lunã,Pe-argintul frunþii lui boltiteDin aur împletesc cununã.Cuvine-se hirotonireaCu harul cerurilor þie,Drept-vestitorule apostolAl unei vremi ce va sã vie!

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

27

DASCÃLUL

Moºneag senin, eu tâmpla ta curatãO cer pe veci nãdejdii mele pazã.Din soarele copilãriei melePe fruntea ta mai licãreºte-o razã.În suflet simt cum negura se sfarmãªi se-mpleteºte albã dimineaþãCând ochiul tãu în inimã-mi coboarã,Topind încet cetatea ei de gheaþã.

Azi, ca un sfânt dintr-o icoanã veche,Blând îmi rãsai cu faþa ta blajinã,Cu zâmbet bun, cu ochi cuminþi ºi limpezi,Strãlucitori de lacrimi ºi luminã.Cu tine-aduci atâtea nestemateDin îngropatul vremilor tezaur,ªi amintirea-n þara ei mã poartã,Cu pas încet, în carul ei de aur...

Mã vãd în pragul zilelor mai bune...O casã-n deal, cu straºine plecate,Unde-asculta de sfaturile taleAtâta râs ºi-atâta sãnãtate.În frunte, tu pãreai un mag din basmeCând soarele, trecând peste fântânã,Blând pãtrundea prin straºina de paieªi lumina bucoavna ta bãtrânã.

A fost demult. µ O razã care luptãZadarnic cu câmpiile de gheaþã.Vezi, astãzi valul altei vieþi mã poartãªi-nþelepciunea altei lumi mã-nvaþã.

Octavian Goga

28

Dar sufletul ºi-acum îºi are cuibulAcolo sus, în satul de sub munte,Unde ºi azi zâmbeºte, împãcatã,Curata cinste-a pletelor cãrunte.

Bucoavna ta, sub pragul de pe grindã,Îºi hodineºte-nvãþãtura moartã,Dar glasul tãu ºi azi, la zi de praznic,Toatã povara greului o poartã.Pierdut ascult troparul tãu din stranãªi tainicã ºi sfântã-mi pare clipa,Pare cã duhul altei lumi m-atinge,În zbor domol, pe frunte cu aripa.

Cãci simt plutind prin fumul de tãmâieSfinþenia cântãrii preacurate,Ce-a rumenit o lume cu seninaCucernicie-a vremilor uitate.ªi-n ochii tãi vãd strãlucind scânteiaDin focul mare-al dragostei de lege,Ce prin potopul veacurilor negreNe-a luminat cãrãrile pribege.

DÃSCÃLIÞA

Când, tremurându-ºi jalea ºi sfiala,Un cânt pribeag îmbrãþiºeazã firea,ªi-un trandafir crescut în umbrã moare,ªi soare nu-i sã-i plângã risipirea,Eu plâng atunci, cãci tu-mi rãsai în zare,A vremii noastre dreaptã muceniþã,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

29

Copil blajin, cuminte prea devreme,Sfielnicã, bãlaie dãscãliþã.

Ca strãlucirea ochilor tãi limpezi,Poveste nu-i mai jalnic povestitã,Tu eºti din leagãn sorã cu sfiala,Pe buza ta n-a tremurat ispitã.Cununa ta de zile ºi de visuriAu împletit-o rele ursitoare,Ca fruntea ta nu-i frunte de zãpadã,ªi mânã nu-i atâtea ºtiutoare.

Moºnegi, ceteþi ai cãrþilor din stranã,Din graiul tãu culeg învãþãturã,E scrisã parcã-n zâmbetele taleSeninãtatea slovei din scripturã.În barba lor, cãruntã ca amurgul,Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,Cãci vãd aievea întrupat ceaslovulÎn vorba ta domoalã ºi cuminte.

La tine vin nevestele sã-ºi plângãFeciorii duºi în slujbã la-mpãratul,ªi tu ascunzi o lacrimã-ntre slove,În alte þãri când le trimiþi oftatul...ªi fete vin, sã le-nfloreºti altiþa,La pragul tãu e plinã ulicioara,ªi fetele îºi ºopotesc în tainã:„Ce mâini frumoase are domniºoara!“

...Aºa, grijind copiii altor mame,Te stingi zâmbind în calea ta, fecioarã,Iar cãpãtâiul somnului tãu vitreg

Octavian Goga

30

De-un vis deºert zadarnic se-nfioarã.Tu parc-auzi cum picurã la geamuriUn ciripit de pui de rândunicãªi-un gând rãzleþ îþi înfierbântã tâmpla,Cu tine-adoarme-o dulce, sfântã fricã.

Sfios, amurgul toamnei mohorâteÎºi miºcã-ncet podoaba lui bolnavã,Ca din cãdelniþi fumul de tãmâie,Prelung se zbate frunza din dumbravã.Tu stai în prag, ºi din frãgar o frunzãLa sânul tãu s-a coborât sã moarã,Iar vântul spune crengilor plecatePovestea ta, frumoasã domniºoarã...

BÃTRÂNI

De ce m-aþi dus de lângã voi,De ce m-aþi dus de-acasã?Sã fi rãmas fecior la plug,Sã fi rãmas la coasã.

Atunci eu nu mai rãtãceamPe-atâtea cãi rãzleþe,ªi-aveaþi ºi voi în curte-acumUn stâlp la bãtrâneþe.

M-aº fi-nsurat când isprãveamCu slujba la-mpãratul,Mi-ar fi azi casa-n rând cu toþi...Cum m-ar cinsti azi satul...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

31

Câþi ai avea azi dumneataNepoþi, sã-þi zicã: „Moºu...“Le-ai spune spuzã de poveºti...Cu Împãratul Roºu.... . . . . . . . . . . . . .Aºa... vã treceþi, bieþi bãtrâni,Cu rugi la Preacurata,ªi plânge mama pe ceaslov,ªi-n barbã plânge tata...

REÎNTORS

Stãpâne codru, crai bãtrân:Mai þii-le tu minte, oare?...La umbra unui fir de nalbãPlângea o floare de cicoare,ªi-un firicel de izmã-creaþãSe sãruta atunci cu Oltul...Atunci m-am dus în lume eu,Feciorul lui Iosif preotul!

Pãrinte-al meu din vremi de mult,Era ºi-o casã la rãscruci...Era a noastrã... Nu ºtiu, tuAminte dacã-þi mai aduci?...Cã matca Oltului bãteaLa colþul casei într-un soc,ªi-n Olt se oglindeau, din geam,Trei rãdãcini de busuioc...

Când mi-am luat într-un amurgDe frunza ta bunul rãmas,

CUPRINS

Octavian Goga

32

Era ºi tata... ªtii-l tu?...ªi mama sta sfârºitã-n glas...ªi hâtrul dascãlu Ilie,Cel înþelept, glumeþ ºi ºchiop,La vatrã rãzimat spuneaO pilduire din Isop...

Bãtrâne codru! Eu m-am dus,Rãpus de-un gând nebun, pesemne,Uitat-am pilda lui Isop,Vârtejului sã nu mã-ndemne...Dar ostenit odat’ privindLa zarea cerului albastrã,Am plâns, ºi gândul m-a bãtutSã mã întorc la casa noastrã!...

...ªi m-am întors, stãpâne-al meu!...Dar casa noastrã nu mai este...Azi, rogu-te, sã-mi spui din frunzãÎndurerata ei poveste!Cã dascãlu Ilie-i mort...Cum s-a schimbat de-atuncea satul...ªi Oltului i-a mutat matcaPoruncã de la împãratul...

Cinstite crai! A fost demult.Cã s-a schimbat atât de-atunci:Seninul razelor de soareªi faþa florilor din lunci...ªi-n valul vremilor s-a dusA vieþii mele dimineaþã,Cum s-o fi dus demult pe OltCel firicel de izmã-creaþã...

Ne cheam[ p[m`ntul

33

Zadarnic cat stolul de visuriCe printre paltini se pierdurãªi dorurile mele scrisePe faþa foilor de murã...ªi toate râsetele meleDin aluniºul din zãvoi,ªi plânsul meu de-odinioarã...Ne-aveam atât de bine noi...

Azi, lasã-þi freamãtul sã-mi parãUn mulcom zvon de patrafire,Ce blând asupra mea-ºi pogoarãDuioasa lor hirotonire...ªi spune-i vântului sã tacãCând va porni de-aici la plai:Cã rãposatul n-a fost vrednicDe poala ta, bãtrâne crai!

DEPARTE

Vezi luna-n cingãtoareaAprinsei bolþi albastre,Argintul ei tiveºteªi pragul casei noastre.

ªi uite,-n clipa astaEu nu ºtiu ce mã-ndeamnãSã simt întreg amarulAcestei nopþi de toamnã.

CUPRINS

Octavian Goga

34

Dar parcã plâng copaciiDin frunzele lor moarte,ªi parc-aud un cântecCum tremurã departe.

Aievea simt în sufletCum jalea lui m-apasã µAº vrea sã fiu acumaÎn sat la noi, acasã.

S-ascult cântarea blândãCum picurã domoalã,ªi capul greu de gânduriSã-l culc la mama-n poalã.

Ea, biata, sã-mi sãruteªuviþele pe frunte,Norocul sã mi-l vadãÎn firele cãrunte.

Încetiºor la sânu-iObrajii sã-mi îngroape,ªi lacrima nãdejdiiSã-i tremure-n pleoape.

ªi lacrima nãdejdiiPe fruntea mea sã cadã:Un picur de vãpaiePe-un bulgãr de zãpadã.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

35

DORINÞA

Departe-aº vrea de-aici sã vii,În alte lumi senine,În dimineaþa de FloriiSã mã cunun cu tine.

Sã ne-aºezãm în sat la noi,S-avem în deal o casã,Sã fiu cel mai cuminte-n sat,ªi tu, cea mai frumoasã.

Sã vie ºi mama la noi,Cã-i necãjitã tare,Sã aibã tihn-un an ori doi,Ori cât pãmânt mai are.

Acolo sã trãim în munþiDe cât trai avem parte,Sãtenii seara sã-i adunªi sã le spun din carte:

Cã sunt de neam împãrãtesc,Din þara-ndepãrtatã,Cã tot pãmântul rotogolEra al lor odatã...

ªi cã azi oamenii-nvãþaþiAºteaptã sã se nascãUn tânãr crai coborâtorDin legea româneascã.

CUPRINS

Octavian Goga

36

Copiii noºtri sã-i înveþiTu: Crezul... Nãscãtoarea...S-ajung sã-i vãd cântând pe toþiÎn stranã, sãrbãtoarea.

Atunce, împãcat cu rostulAcestei lumi deºerte,Sã mor, sã-mi zicã satu-ntregUn: „Dumnezeu sã-l ierte!“

Iar popii nostru-ntâmplãtorVreun oaspe-atunci sã-i vie;„Pe cine-ngropi, pãrinte, azi?“„Pe-un om de omenie!...“

ZADARNIC

Noroc, logofeþi de-acum zece ani!Primiþi-mã, rogu-vã, iarãºi,ªi gândului vostru mã faceþi pãrtaº,ªi glumelor voastre, tovarãº.

Departe-am fost eu, copii, la oraº,ªi legea pe-acolo nu-i bunã,Cârciumarii te mint ºi lãutarii nu ºtiuAievea ce-i graiul din strunã.

De-aceea mã-ntorc sã mai joc înc-o datãSenina ºi vesela horã,Cumãtrã cu sufletul vostru curat,Cu biata mea inimã, sorã.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

37

Aºa! Sã le vãd închegându-se-n lanþVânjoasele braþe rotunde,ªi tropotul vostru din greu apãsatTãrâmul sã stea sã-l scufunde.

Aºa! M-aºteptaþi, vin ºi eu cu voi,Cãmaºa rãsfrâng-o de mâneci,Sã-nceapã alaiul, vrãjmaºul alai,De praznicul sfintei Dumineci.

Un pas înainte ºi doi înapoi,La dreapta, la stânga-nainte......Un pas. . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .

Lãsaþi-mã! – Mã duc. CetescÎn ochii voºtri,-ai tuturora:Nu e de rândul cetei noastreCine-a uitat sã joace hora.

DE-O SÃ MOR

De-oi muri la primãvarã,Sã mã plângeþi tu ºi mama;Amândouã sã mã plângeþiªi sã vã cerniþi nãframa.

Nimeni altul nu jeleascãRãposata voastrã falã,ªi vã rog, cu îngropareaNu vã faceþi cheltuialã...

CUPRINS

Octavian Goga

38

Dar cã m-am nãscut, pesemne,Într-o zodie ciudatã,De m-a bãtut nenoroculDe pe lumea asta toatã.

Are sã-ntristeze satulRostul meu atât de jelnic,I-or cãdea ºi popii NaieLacrimi multe-n molitfelnic.

Voi sã-i daþi lui popa NaieLiturghii o lunã-ntreagã,Cã-i sãrac ºi popa Naieªi n-are bucate, dragã.

ÎN CODRU

Când rãtãcind, bãtrâne codru,Ajung la sânul tãu de tatã,La poarta-mpãrãþiei talePlec fruntea mea înfierbântatã.Eu simt cã-n lung ºirag de lacrimiSe sfarm-al genei mele tremur,ªi ca un fãcãtor de releLa poarta ta eu mã cutremur.

Curat e duhul lumii tale,Cãci Dumnezeu cel sfânt ºi mareSub bolta ta înrouratãÎºi þine mândra sãrbãtoare.Tu-l prãznuieºti cu glas de clopotªi cu rãsunet de chimvale

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

39

Pe cel ce-atâtea înþelesuriGãtit-a strãlucirii tale.

Amurgul învestmântã-n umbreSmerita frunzei frãmântare,ªi pare tânguiosul freamãtUn glas cucernic de tropare.Nu-i jalea pãtimirii taleTremurãtoarea ta plânsoare,Ci-i cântecul de-ngropãciuneAi doinei noastre, care moare.

Departe s-a aprins un fulger,Lovind în creasta ta nãpraznic,ªi-n tot hotarul tãu mâniaªi-a început pãgânul praznic.E-al rãzvrãtirii noastre tunet,ªi-n neagra ta cutremurare,Atâtea veacuri umiliteÎºi gem strivita rãzbunare.

Iar dacã printre paltini lunaÎºi frânge razele curate,Vãrsând sfiala ei gãlbuiePe frunzele înfiorate,În picãtura de luminã,Din geana zorilor albastre,Eu vãd cum tremurã ºi-nvieNãdejdea visurilor noastre.

ªi-ar oþeli piticul sufletAtunci când mila ta,-mpãrate,Mi-ar luminà o clipã taina

Octavian Goga

40

Mãririi tale-nfricoºate...Pe strunele neputincioaseS-ar zãmisli cântarea sfântã,Dând înþeles vieþii meleªi morþii ferecându-i þântã!

DIMINEAÞA

Cu grele rãsuflete apele dorm,Pe lanuri dorm spicele grele,Asupra pãdurii vegheazã de susCetatea eternelor stele.Luceafãrul bòlnav în lumea de-ngheþClipeºte din gene molatic,Când dorul pribeag, de pe-o creastã de ulm,ªi-l geme porumbul sãlbatic...

În geamãt se-nalþã durerea la cer,Câmpii de lumini sã-nfioare,Luceafãrul simte vãpaia arzândªi tremurã, bietul, ºi moare.Cu ochii plânºi, stelele toate se ducPe patul de nori sã se culce;Din dragostea stinsã în neguri de zãriLin picurã liniºtea dulce.

În taina tãcerii porneºte-se vântSã mângâie trestia-n vale,Pe-ascuns o sãrutã, dar dragostea luiO vãd licuricii din cale.ªi-o spun licuricii la frunze de soc,ªi socul pãdurii o spune,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

41

ªi frunzele toate grãbite tresarªi-ncepe pãdurea sã sune.

Se duce iar vântul, pribeagul drumeþ,Sfios fâlfâind din aripã,Din doru-i aprins ºi în veci cãlãtorO doinã domol se-nfiripã.ªi doina o cântã alunii din crângªi-o tremurã-n murmur izvorul,ªi doina trezeºte ºi turma din deal,ªi turma trezeºte pãstorul.

Din funduri de peºteri vin umbre ºiragS-asculte amarul cântãrii,De patima doinei ºi umbrele mor,Cu lacrimi plâng genele zãrii.ªi doina se zbate, ºi frunzele plâng,ªi codrul prelung se-nfioarã,Când, iatã, prin neguri cu sârg strãbãtândO razã solie coboarã:

Deschideþi larg poarta, cãrunþilor brazi,Sã vie-mpãratul mãririi,Se mângâie jalea nestinsului dor,Sã-mpace durerile firii...

PE ÎNSERATE

Mireasa cerului albastruÎºi împânzeºte-n ape chipul,De vraja ei tresare undaªi-nfioreazã-se nisipul.

CUPRINS

Octavian Goga

42

S-aºtern bobiþele de rouãPe-ntinsul luncii patrafir:Din mâna cerului, pãrinte,Se cerne preacuratul mir...

În mulcom zvon se-mbrãþiºeazãCu apa trestia bolnavã µDoi licurici ºi-aprind sfialaÎn adãpostul de otavã.

S-aude toaca cum, grãbitã,În fag o bate-o gheunoaie µSe odihnesc pe iarbã mieii,ªi zurgãlãii de cioaie.

Domol purcede glas de schijãDe la clopotniþa din deal,Sã povesteascã lumii jaleaÎnstrãinatului Ardeal.

DE LA NOI

Cu fruntea-n þãrânã, plângând azi ne vezi,Din slavã, cerescule soare;Rugãmu-ne þie, azi sufletul nostruTu lasã-l departe sã zboare.Trimite ºi vântul, pribeagul drumeþ,El, crainicul bolþii albastre,Sã ducã departe, pe aripa lui,Cuvântul strigãrilor noastre.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

43

Acolo, departe, spre soare-rãsare,În freamãt de foi din dumbravã,Pe veci cetluite în marmurã rece,Dorm clipele noastre de slavã.Voi sunteþi acolo, viteji pârcãlabi,ªi voi, preacinstiþilor vornici,Statornici în cinstea de lege ºi þarã,În focul credinþei statornici.

Acolo dormi ºi tu, arhanghel bãtrân,Tu, ªtefane, sfânt voievoade,Ce-ai scris strãlucirea norodului tãuCu sânge duºman de noroade.De sfânta ta dreaptã, de spada ta sfântãSpun toate poveºtile slovei.Sã nu se-nfioare de numele tãuNu-i frunzã în codrii Moldovei...

Azi maºterã-i vremea... Acum vãduviteZac sfintele tale oþele,ªi luna, când trece, de milã tresare,Cãci vede rugina pe ele.Amarnic ne poartã pe strâmbe cãrãriVicleana ºi vitrega soarte,Mãrit voievoade, în þara ta aziªi vise ºi fulgere-s moarte...

Noi suntem drumeþii piticelor vremi,Pitici în putinþã ºi vrere,Copii fãrã sprijin, ne scurgem viaþaDin dor ºi din nemângâiere.A noastrã moºie, frumoasã nespus,Grumazul ºi-a-ntins spre pierzare,

Octavian Goga

44

Cãci braþele noastre azi spadã nu strâng,ªi steag þara noastrã nu are...

Mãria ta! Suntem bãtuþi de nevoi!La noi în zadar arã plugul,Cãci holdelor noastre cu spicul de aurStrãinul le furã belºugul.Am vrea sã purcedem cu jertfele laudei,Dar n-avem nimica la casã...Mãria-ta! Toate strãinii le duc,ªi numai cu lacrimi ne lasã...

Dar spunem cu toþii nevestelor noastreSã plângã cu lacrimi de jale,Potopul sã treacã ºi plaiuri ºi munte,Sã spele oþelele tale.Atunci, când în soare din nou strãluci-vor,De sus, din a ta-mpãrãþie,Crai tânãr, crai mândru, crai nou sã le-ncingã,Trimite, rugãmu-ne þie!

CÂNTÃREÞILOR DE LA ORAª

Voi n-aveþi flori, nici cântece, nici fluturi,Cãci soarele în þara voastrã moare;Voi în zadar cerºiþi acolo-n umbrãDin cerul sfânt o razã sã coboare.E frig la voi, ºi-i moartã strãlucireaCetãþilor cu turnul de aramã,Bieþi cântãreþi cu aripile frânte,În alte zãri cuvântul meu vã cheamã...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

45

Veniþi, veniþi sã-ngenunchem cu toþii:Pãmântul negru-i vechiul nostru tatã;La sânul lui sã râdem ºi sã plângem,Cu sufletul ºi inima curatã.Sã fim copiii iscusiþi ai firii,Sã învãþãm din sfânta ei cântare,Sã furiºãm în mintea noastrã picuriDin înþeleapta firii îndrumare.

Veniþi, veniþi în ceasul dimineþii,Când, sub clipirea bolþii-mbujorate,Sãrbãtoreºte-al învierii praznicBiserica de frunze-nrourate.Când umbre mor ºi scapãrã luminaDin negurã zburând biruitoare,Veniþi, veniþi, sã cad-asupra noastrãHirotonirea razelor de soare.

Sã ne-nfrãþim cu zvonul ºi viaþaCe saltã-n zori când se porneºte plugul,S-adãpostim în suflete mândriaLivezilor ce-ºi mlãdie belºugul.Iar când amurgu-n haina lui cernitãCãrunþii brazi începe sã-nvestmânte,Noi sã privim luceafãrul din zare,ªi-atunci sã zicem strunelor sã cânte...

Din freamãtul dumbrãvii-nlãcrimate,Din argintatul tort al lunii pline,Din ºopotul izvoarelor de munteSã împletim noi cântece senine.Iar trãsnetul, ce înfioarã boltaCând fulgere potrivnice se-ncaier’,

Octavian Goga

46

ªi mugetul înfricoºat al apeiSã ferece al strunei noastre vaier.

Sã piarã umbra zidurilor negre,Ce-ntunecã o melodie sfântã,Curatul chip al farmecelor firiiSã scânteie când glasul nost’ cuvântã.Cãci dumnezeul neamurilor toate,Sub strãlucirea mândrei bolþi albastre,În codrii verzi ºi-n negrele ogoareA semãnat nãdejdea vieþii noastre...

SEARA

Bolta ºi-a cernit nãframaCa o mamã întristatã,Floarea-soarelui pe câmpuriPleacã fruntea-ngânduratã.

Zarea-ºi picurã argintulPe ovezele de aur,Ostenit, din aripi bate,Ca un vis pribeag, un graur.

Codrul cântãreþii-ºi culcã,Doarme trestia bolnavã,Dorm doi pui de nevãstuicãSub o brazdã de otavã.

S-a oprit trudita moarã,Doarme apa la irugã,Rãzimat pe coate-adoarmeUn cioban întins pe glugã.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

47

Doarme cerul ºi pãmântulÎntr-o dulce-mbrãþiºare...Doar izvorul mai tresaltãCa un sân de fatã mare.

LÃUTARUL

Dezgroapã, moºnege, cu mâinile-n tremur,Comoara ta veche de jale...Tu porþi ferecate durerile noastreÎn vaierul strunelor tale.În ele-mpletit-au strãbunii cucerniciCredinþa visãrii deºarte,ªi-n graiul lor plânge ºi n-are repaosAmarul nãdejdilor moarte.

Se-ndoaie, se-ntinde ºi tremurã arcul,ªi lemnul prelung se-nfioarãCând douã mãrgele, ca mirul de limpezi,Din gene se scurg pe vioarã.... Ne cântã bãtrânul... Cãrunta pleoapãO vezi cum povara-ºi frãmântã...Cum mâna lui cade... I-alunecã arcul...µ Mai cântã, lãutare, mai cântã!...

S-a stinge ºi roua pleoapelor noastre,ªi ochii lumina ºi-or frânge,Ci strâns cetluitã de marmura vremiiCântarea ta vecinic va plânge.Pe aripi de vânturi trãi-va pribeagãOftarea ta sfântã, moºnege,

CUPRINS

Octavian Goga

48

De jalea-i rãzleaþã va plânge amurgulªi plânge-vor fraþii de-o lege.

Vor geme pe plaiuri izvoarele-n noapteªi-ncet grãitoarele unde,Bãtrânilor codri ºi-or spune mustrarea,Iar codrii cu glas vor rãspunde...Pe când vor începe sã freamãte brazii,Gãtindu-ºi cetatea mãiastrã,ªi focuri pe creste pe rând rumeni-vorA bolþii nãframã albastrã...

Când soarele mândru din nori va purcedeVãzduhul senin sã-ntretaie,Aprinsã scânteia ascunselor doruriVa arde cu munþi de vãpaie.Un vifor nãprasnic, cu braþe de flãcãri,Topi-va în goana lui cruntã,Din jalea pribeagã a strunelor taleMãreaþã cântare de nuntã!

A MURIT. . .

De-o zi-ntreagã plâng alãturi biata Mura cu fecioru.În bordei, pe masa-ntinsã, doarme astãzi Laie Chioru.

De-nvãlire o vecinã s-a-ndurat cu douã straie,ªi drept pernã, o desagã a umplut Mura cu paie.

L-a legat pe sub bãrbie cu nãframã de mãtasã,O scumpete pusã-n ladã de pe când era mireasã.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

49

Busuioc ºi izmã-creaþã a adus cumãtra dar,Iar pe buzele-nnegrite a pus Mura un creiþar.

Într-un ciob zãcuse banul, în firidã, la o parteNu mai umblã azi, ºi Mura de pãcat se teme foarte....

Între foi de nuc, alãturi, lângã fruntea lui de cearã,Ostenit se-tinde arcul pe grumazul de vioarã.

Doi cãrbuni sfiala-ºi scapãt’, adormind sub pirostrii,Întunericul coboarã prin ferestrele pustii...

Mura stã pe faþa vetrei ºi-i cad lacrimi în cenuºe...Leneº scârþâie þâþâna ruginitã de la uºe.

Se iveºte-n prag copila judelui Zãbun, cea mare,ªi din mâneca cãmãºii scoate-ncet o lumânare.

Cruce-ºi face – o aprinde... Tremurând, para gãlbuieNu se-ndeamnã de sfialã, cât pe-aici era s-apuie...

– Nu mai plânge, Murã, leicã, zice fata lãcrãmând.– Mura stã cu faþa stinsã ºi rãzleþ o paºte-un gând:

Ce viaþa fãrã milã... Lângã mort, la cãpãtâi,I-a fost dat sã ardã-n casã lumânarea cea dintâi...

LA GROAPA LUI LAIE

Am venit sã-þi spun o vorbãAzi, când pleci în þãri mai bune,Niculaie, Laie Chioru,Cântãreþ din patru strune;

CUPRINS

Octavian Goga

50

Du-l cu tine meºteºugulCare ne-ntãrea soboru:Meºtere a nouã sate,Lãutare, Laie Chioru!

Unde norii-ºi þin popasulÎn lãcaº de mãrgãrint,ªede Domnul cu SânpetruLa o masã de argint.

Tu sã-þi pleci uºor genunchiiªi uºor sã-þi pleci grumazul,ªi pe umerii vioareiSã-þi apeºi domol obrazul.

ªi sã cânþi un cântec, Laie,Cum se cântã-n sat la noi,Când se tânguie ciobanulDupã turma lui de oi.

Povesti-va atunci strunaÎnãlþimilor albastreVremea lungã câtã jaleScris-a-n sufletele noastre.

S-ar întuneca pãmântul,C-ar veni, veni, þigane,Toate stelele s-asculteGlasul strunei nãzdrãvane.

Blând zâmbire-ar Milostivul...Iar din geana lui de-argintLacrim-ar cãdea-n adânculNorilor de mãrgãrint.

Ne cheam[ p[m`ntul

51

Ni s-ar stinge-atunci necazulCe de mult ne petrecea:Între stelele de pazãAm avea ºi noi o stea!

CÂNTECEI

Sus la cârciumã-n Dealu-MareDe trei zile þin soboru...De trei zile beau ºi-mi ziceDin lãutã Laie Chioru!

De trei zile, mãi copile!Doru-i greu ºi jalea-i multã.ªi tot zice, sã le-aline,Laie Chioru din lãutã.

Zi, mãi Laie, înc-un cântecDe-o cãmaºã cu altiþãªi de-un drac cu ochii vineþi,De-o Aniþã-cârcimãriþã.

C-a trecut ºi postul mareªi moºia mi-e aratã,ªi crâºmaru-i dus la târguri...Foaie verde, foaie latã!

Zi, mãi Laie, de-o bãlaieCu trupºor subþire, nalt...Tu c-un ochi nu vezi, þigane,Sã-l închizi ºi celãlalt!...

CUPRINS

Octavian Goga

52

II

Mãi crâºmare, Niculaie,Ce mai zici de lumea asta?Dumnezeu sã-þi þie vinul,ªi norocul, ºi nevasta!

Cum mai umblã târgurile?Bãutura-i acrã, vere,Dar þi-e harnicã nevasta,Arz-o focul de muiere!

Bea ºi tu cu mine astãzi,Cã eu beau sã-mi stâmpãr doru,Parcã-i alta lumea astaCând ne zice Laie Chioru.

Laie Chioru – batã-l Domnu –El nu vede toate cele;ªtie douã din lãutã:Una-i dor, ºi una-i jele.

Când de dor ne zice Laie,Tremurã cupa pe masã;Când de jale cântã Laie,Zboarã cupa pe fereastrã.

ªi-aº aprinde-atuncea satul...Sã-l vad parã, vâlvãtaie...Ochii vineþi foc sã-i arzã...Mãi crâºmare Niculaie!

Ne cheam[ p[m`ntul

53

III

Bea ºi dumneata, pãrinte,Dumnezeu sã-þi þie darul,Sã mai poþi ceti psaltireaSã mai poþi goli paharul.

Cã noi bem de patru zileCu crâºmarul, umfle-l zmeii,Bem, pãrinte, ca la nuntaDe la Cana Galileii.

Ce-ar mai fi de lumea asta– Zice-alaltãieri vecinul –Ca la nunta de la Cana,De-am gãti din apã vinul?

N-ar fi bine, mãi vecine!N-ar fi crâºme-atunci deloc,ªi crâºmarul NiculaieNu s-ar duce-n iarmaroc...

N-ar mai fi nici Laie Chioru,Þie-l paza Maicii sfinte,Nici Aniþa-cârcimãriþa.ªi ne-am prãpãdi, pãrinte!...

IV

Lunã, lunã, stea vicleanã,Neam de fire de vãdanã,De ce dorurile meleSpusu-le-ai la stele?

Octavian Goga

54

Stelele, sus, cãlãtoare,Fete mari, clevetitoare.Mi-au dus vântului oftatulªi mã ºtie satul.

V

Dorurile meleN-au întruchipare,Dorurile mele-sFrunze pe cãrare...Spulberate ºi strivite frunze pe cãrare.

În zadar le cautVisurile mele,Strãlucitã salbã,Salbã de mãrgele...Minunatã ºi pierdutã salbã de mãrgele.

Tot ce-mi þese noaptea,Zorile-mi destramã,Mi s-a dus norocul...Nu-l mai plânge, mamã...La icoana Preacuratei, nu-l mai plânge, mamã.

VI

Fatã mare, fatã mare,Cãlãtoare printre stele,Vin la tine-n miez de noapteToate visurile mele.

La fereastra ta, ºirete,Bat din aripi de mãtasã,

Ne cheam[ p[m`ntul

55

Fatã mare, fatã mare,Lasã-le sã vie-n casã.

Tremurând sã treacã geamul,Se înºiruie mãruntePe ºuviþa de pe tâmplã,Pe ºuviþa de pe frunte.

Fatã mare,-n zorii zileiTe-a vedea seninul soareStrãlucind cu o cununãDe albe mãrgãritare.

PRIBEAG

Plânge-o mierlã-ntr-o rãchitãLa rãscruci de Dealu-Mare...Suie-n pas domol rãzorulUn voinic pe murg cãlare...

Jos, în smalþ de soare-apune,Turla satului strãluce;Sapã murgul ºi necheazãªi-nspre vale vrea s-apuce...

Se înalþã-n ºea voinicul,Vede-o casã-ntre poiene,ªi cu mâneca cãmãºiiZvânt-o lacrimã din gene...

Într-o clipã strânge frâulªi-l îndeamnã-n altã parte,

CUPRINS

Octavian Goga

56

Dârz pleoapele-ºi închide...„Du-mã, murgule, departe!...“

Sfãrmând jgheabul cu potcoavaDrumului s-aºterne murgul µPeste plopi cu frunza rarãCade-nlãcrimat amurgul...

PACE

Luna-ºi picurã argintul,Tremurându-l pe fereastrã;Vede-atâta împãcareStrãjuind cãsuþa noastrã.

Lângã pat, zâmbind, stã mama,Adormindu-ºi copilaºii,Cãmãºuþã cu mãtasãLe-a cusut mâna nãnaºii.

Numai moºul povesteºte,Aºezat pe faþa vetrii µDumeriþi de-o pildã veche,Îl ascultã doi cumetri.

Dar auzi! Cãþelul latrã,S-aud ºopote-n ogradãªi s-aude, subt opincã,Scârþâitul de zãpadã.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

57

S-a curmat deodat’ povesteaªi-i tãcere mutã-n casã µOsteniþi dorm ochelariiPe ceaslovul de pe masã.

Licãrind o raz-atingeGeamul uºii de la tindã,De trei glasuri legãnatã,Se-nfiripã o colindã...

De sub þol ridicã frunteaDouã feþe bucãlaie...Blând zâmbeºte din icoanãCuviosul Niculaie...

CADE-O LUMINÃ

Dupã plopi cu frunzã rarãÎºi desface luna sânul,Vede-arama numãrându-ºiBarbã-Putredã, jupânul.

În ajun de miez de noapteTremurã de chiot hanul,Din ungherul unei laviþi,Cântã Iepure, þiganul.

O pereche râde-n umbraNucului de la portiþã:Stã de gât c-o vãduvioarãPristãvelul Niculiþã.

CUPRINS

Octavian Goga

58

ªi se bucurã tot satul,Vin feciori din cãtãnie,Sprinten þârlãie tilincaªi-i atâta veselie...

Doar la geam stã singuricãFata jidovului, Ida,Cu ochi verzi ca leuºteanul,Cu pãr roº ca cãrãmida.

Cade-o lacrimã din ochii-i,Leneº prelingând fereastra...Suflet obidit ºi singur,Ce mai caþi pe lume asta?...

SINGUR

Bolnãvit de doruri multe,Moare-n geam azi busuiocul.Ni s-a dus în altã þarãAmândurora norocul.

ªi grãdina mi-e pustieLãcrãmând se stinge macul,Vãduvit de fluturi galbeniªi de mâna ta, sãracul.

Purtãtori senini de grijã,Unde sunteþi, ochi cãprui?Neplivitã-i buruianaCelor patru cãrãrui.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

59

PÃRÃSIÞI

Stinsã-i para lumânãriiDe pe lespedea de piatrã,ªi bãtrânii, bieþi, alãturiTot mai stau, uitaþi, la vatrã.

Luna trece ºura popii,Luminând în drum pridvorul –Pipa moºului nu arde,Baba ºi-a uitat fuiorul.

Doar târziu, când prind mai aprigÎn vecini sã latre câinii,Ei tresar, se vãd în faþãªi plâng amândoi bãtrânii.

Câtã jale le-a fost scrisã!Doi feciori aveau la casã...Unu-i mort de astã-toamnã,Altul stã cu domni la masã.

RUGA MAMEI(fragment)

Sã-mi plec genunchii iarã,Sã-þi spun iar ce mã doare,Preasfântã nãscãtoareªi pururea fecioarã!Cu ochiul tãu din ceruri,Atoatevãzãtorul,

CUPRINS

Octavian Goga

60

Tu mi-ai vãzut feciorul,ªi mi-ai vãzut necazul...

În doftori n-am credinþã...Sã-l pui iar în picioare,Sã-i rumeneºti obrazul,La tine-i cu putinþã,Preasfântã nãscãtoare.Azi rogu-mã iar þie,Cum rogu-mã de-a pururiLa sfânta liturghie...

Atâta bogãþieAvem ºi noi la casã!Umblat-a mult bãiatuªi ºtie multã carte,Adusã de departe,Doar chiar de la-mpãratu!ªi are-nvãþãturã,Din carte ºi din gurã,Mai multã ºi ca popa,Ca popa Irimie.ªi cum aº vrea, preasfântã,Norocul sã mi-l þie,Sã-l vãd iar ca odatã,Cu faþa-mbujoratã,Cu ochi de fatã mare,Cum a plecat de-acasã...Sã-ºi caute mireasã,Subþire ca o floare,Ca floarea de cicoare.

Ne cheam[ p[m`ntul

61

Sã facem nuntã mare.Sã curgã râuri vinu,Sã joace ºi vecinu,Vecinu Niculaie.ªi sã-ºi arunce-n grindãCãciula lui de oaie,ªi sã roiascã-n tindãTot domni cu-nvãþãturã,Sã cânte toþi din gurãªi-n horã sã se prindã.Sã-l vãd în hora marePe el c-o domniºoarã,Preasfântã nãscãtoareªi pururea fecioarã!...Umblat-a mult bãiatuªi ºtie multã carte,Adusã de departe,Doar chiar de la-mpãratu!

ZADARNIC

Zadarnic plânge vântul ºi nucii plâng, bãtrânii,Frãgarul din ogradã, ºi cumpãna fântânii...ªi plânge mama biata... ºi cum ar vrea s-o-nºelePovestitorii jalnici ai pribegirii mele.

La mine vii cu cartea, cu gând sã-mi dai canoane,ªi vrei sã mã cumineci, pãrinte Solomoane,Cucernic faci agheasmã, ºi mâna ta, pãrinte,Stropeºte casa tatii, ca bine-s-o-cuvinte.

CUPRINS

Octavian Goga

62

Dar în zadar mã-nvãlui încet cu patrafirulªi fruntea mea fierbinte o rãcoreºti cu mirul...Zadarnic mamii-i cade o lacrimã pe iie,Zadarnicã e slujba lui sfântu Vasilie!...

LA STÂNÃ

Gãinuºa-ncet rãsare,Luna-i dupã Dealu-Mare,Plânge-un clopot de cioaie,Vin ciobanii de la stânã,Strungãriþele, de mânã,Cântã cântec de cimpoaieªi le râde tuturoraFaþã plinã, bucãlaie,Cum încep sã-nvârte hora...Numai Sandu CopilandruNu se prinde-n hora mare.Cântã jalnica cântare...Cimpoieru-i ia de veste,Stã o clipã, hodineºte,Schimbã hora-n cânt de jale!„Mândrã fatã, ochiºorii,Ochiºorii, obrãjorii“...Se opresc în joc feciorii,Dumerindu-se deodatã.Parc-ar vrea sã plângã-o fatã,Faþa-i arde vâlvãtaie...Strigã Sandu Copilandru!„Zi, cãprare Niculaie!Zi, cãprare Niculaie!“

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

63

ªi cum arde focu-n stânãªi lumin-o buturugã,Vede baciul cã lui SanduÎi cad lacrime pe glugã...

TOAMNA

Vãl de brumã argintieMi-a împodobit grãdina,Firelor de lãmâiþãLi se uscã rãdãcina.

Peste creºtet de dumbravãNorii suri îºi poartã plumbul,Cu podoaba zdrenþuitãTremurã pe câmp porumbul.

ªi cum de la miazãnoapteVine vântul fãrã milã,De pe vârful ºurii noastreSmulge-n zbor câte-o ºindrilã.

De viforniþa pãgânãSe-ndoiesc nucii, bãtrânii,Plânge-un pui de ciocârlieSus pe cumpãna fântânii.

Îl ascult ºi simt sub geneCum o lacrimã-mi învie:Ni s-aseamãnã povestea,Pui golaº de ciocârlie.

CUPRINS

Octavian Goga

64

COPIILORI

Veniþi la sânul meu cu toþii,Copii cu frunþile senine,Veniþi sã primeniþi izvorulNãdejdii mele de mai bine!

Voi sunteþi roua dimineþiiCe scânteie neºtiutoareCã poartã-n ea întreg argintulCurat al razelor de soare.

Din glasul vostr-un dulce clopot,Ce mângâie-un amurg de searã,Învaþã sufletul meu, bietul,Sã creadã-n flori ºi-n primãvarã.

ªi parcã înþeleg mai binePrivighetoarea care cântã...Veniþi, veniþi! Mi-atât de dragãZburdãlnicia voastrã sfântã.

Cãci râsul vostru plin, nãvalnic,Ca unda râului de munte,Îmi amuþeºte-ndurerataPoveste-a firelor cãrunte.

ªi parcã-mi picurã un cântecLa poarta minþii mele reci:O dulce-ntârziatã razãDin raiul meu pierdut pe veci...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

65

II

Copii, cu ochii mari ºi limpeziCa raza nopþilor albastre,De ce purtaþi ºi voi osândaCe-a scris ursita firii noastre?

O jale sufletu-mi despicãªi-mi frânge visurile-n douã,De glasul minþii mã cutremur:... ªi voi veþi fi asemeni nouã!...

Când înþeleg c-aceleaºi patimiªi-aceleaºi nãzuinþi deºarte,Cum vor cãlãuzi în oarbaPrãpastie ce ne desparte,

Cã ochii voºtri-n care ardeAzi vraja basmelor cu zmeii,Rãtãcitori, în drumul vieþiiCum au sã mintã, fariseii,

Atunci o scârbã mã supuneªi-un gând pãgân mã înfioarã,ªi sufletul meu fierbe-asemeniAcelui crai de-odinioarã

Ce-a omorât în faºã pruncii.... . . . . . . . . . . . . . .Orânduiala ta-i amarã,Mãrite domn al lumii noastre...Eu nu mai cred în primãvarã!...

Octavian Goga

66

PÃRÃSIT

Mor multe ºiraguri de clipe,ªi nimeni nu-mi bate la poartrãCând vremea-mi aºterne pe sufletCenuºa ei asprã ºi moartã.

Vin neguri cu noaptea pe umeri,ªi bezna mã-nghite, nãtângã,ªi viforul vine, pãgânul,A viselor aripi sã-mi frângã.

Nu-i razã sã-mi mângâie fruntea,Încet coborându-mi din stele...Mai strãluci-va vreodatãAltaru-nchinãrilor mele?

Stejarul nãdejdilor multeÎºi scuturã frunzele moarte...Vai, tu eºti atât de frumoasã,ªi tu-mi eºti atât de departe...

DESPÃRÞIRE

Azi moare-nfiorarea cetãþilor de steleªi înþelesul tainic al cântecelor mele.Se rupe tortul galben al razelor de lunã,Mor visurile albe ce-mi tremurã pe strunã.Luceafãrul clipirea în negurã ºi-o frânge,Lumina lui bolnavã se zbate ºi se stânge,ªi moare gãinuºa în pragul nopþii sure,ªi toatã mângâierea din zvonul de pãdure.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

67

Mor fluturii din zare ºi mor toþi trandafirii,Îºi curmã înþelesul întreagã vraja firii.Cum se desfac prãpãstii ºi-adâncul lor înghiteStrãlucitoarea salbã a multelor ispite.Comoara-nfãºurându-ºi, nãdejdea pleacã-n pripã,De drum norocu-ºi gatã pribeaga lui aripã,Din mintea-ntunecatã fug grabnic, rânduri-rânduri,Ducându-ºi tot argintul, popoarele de gânduri,ªi se-mpleteºte noapte din neguri jucãuºeCând sufletul meu calcã pe-a viselor cenuºe.Drumeþ cu ochii tulburi se duce fãrã þântã,Amarul îl încinge ºi noaptea-l învestmântã,ªi patima-l sugrumã cu braþele-i de fier...Sfârºit, el îngenunche ºi zgriburã de ger,Cerºind din îngropata-i hlamidã de vãpaieSã-i mai trimiþi o razã, domniþa mea bãlaie.

ÎNVINS

I-am zis într-un amurg de varã,Robit de chipul unei stele:Dureazã, suflete mãiestre,Altar nãdãjduirii mele!

I-am dat temuta mea comoarã,Temeiul sfânt al suferinþii,Argintul visurilor toate,ªi marmura curat-a minþii.

ªi el mi-a întruchipat altarul,Lãcaº de mândrã strãlucire,

CUPRINS

Octavian Goga

68

1 Voi fi singur (lat).

Zidindu-ºi în catapeteasmãÎntreagã setea de mãrire.

Dar vifor s-a pornit prin noapte,ªi-n goanã vitregã ºi crudã,O clipã-a sfãrâmat nãtângãPrisosul lunilor de trudã...

E noapte-acum... Pe faþa bolþiiPlâng ochii stelelor senine,Când blèstemã-nºelatul meºterªi strigã bietul din ruine...

SOLUS ERO1

Tu, preacuratã razã, ce-ai coborât din steleSã luminezi în noaptea singurãtãþii mele,Ascultã-mi rugãciunea, ce-o gem cu buza arsã:Din preajma vetrei mele, fã calea ta întoarsã.Pãcãtuieºte raza curatã, viorie,Când se opreºte-n drumu-i pe-o straºinã pustie,Învestmântând cu picuri din sfânta ei vãpaieO scorburã, ce poartã un cuib de cucuvaie.Vezi, zboar-atâþia fluturi în necuprinsul firii,ªi strãlucesc pe câmpuri, în floare, trandafirii.În calea ta seninã, spre ei îndreaptã-þi zborul,Cãci lor te dete-n gându-i de-viaþã-dãtãtorul,Tu, preacuratã razã, ce-ai rãtãcit din stele,Sã luminezi o clipã singurãtãþii mele.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

69

Eu port în mine noaptea, ºi-n bezna ei adâncãMi-e sufletul un vultur înlãnþuit de-o stâncã;Ar vrea adâncul bolþii cu zboru-i sã-ntretaie,Prin câmpuri de luminã, prin drumuri de vãpaie,Sã-ºi scalde ochii tulburi în râuri largi de stele...Dar aspra þintuire a lanþurilor greleCu praful sur al pietrei îi înfrãþeºte rostul...Zadarnic vrea sã-ºi cate în ceruri adãpostul:Cu glas nebun el urlã, ºi blèstemã, ºi þipã,ªi sânge cald stropeºte trudita lui aripã,ªi veºnic o sã lupte, în patima-i pãgânã,Cu bulgãrii de piatrã, cu lumea de þãrânã...

Zâmbind amar se-ntreabã deci mintea gânditoare:De ce-ar veni la mine fãptura ta de floare?Tu, înger cu ochi limpezi, cu aripi de mãtasã,De ce sã te cutremuri de-o luptã nenþeleasã?Când zboarã-atâþia fluturi în necuprinsul firii,ªi strãlucesc pe câmpuri, în soare, trandafirii...

NOAPTE

Nemãrginitã bolt-a nopþii,Deschide tainica ta carteªi-ascultã-mi glasul zbuciumãriiNeputincioase ºi deºarte.Doar mila ta n-o sã se stingãCând douã mâini tremurãtoareÎºi împreun’ nevolniciaÎn chip de rugã ºi iertare.

CUPRINS

Octavian Goga

70

Azi þintele de nestemateCulege-le din cingãtoare,Cãci ochii stelelor mã mustrã,ªi plânsul stelelor mã doare.Azi orice picur de luminãDin faþa ta îmbujoratãÎn þintirimul larg al minþiiO cruce proaspãtã-mi aratã.

Le vãd ºireag... ºi mã cutremur,ªi fiecare clipã-mi pareO fãrmiturã ce se smulgeCa dintr-un cântec de pierzare.Simt mintea dezgropându-ºi morþii,Cãzând la fiecare groapã,ªi jalea trecerii eterneMi-apasã plumbul pe pleoapã.

Când tu mi-aprinzi în mii de facleSenina dragostei dovadã,Înfiorându-se-n adâncuri,Plâng ochii osândiþi sã vadã.Aducerea-aminte vine,ªi din oglinda-i blestematãÎnvie rostul celor duse...Iar eu ascult ce-a fost odatã...

O lume-ºi desfãcea-nainte-miComoara tainelor bogatã,Zvâcnea eternul ei cutremurSub tâmpla mea înfierbântatã.O patimã-mi robise ochii

Ne cheam[ p[m`ntul

71

Cu strãlucirea ei pãgânãªi mã smulgea cu braþ de viforDin valul lumii de þãrânã.

Simþeam fiorii-ndrãgostirii,Mãreaþa-mbrãþiºare mutã,Când în amurg târziu de varãPãmânt ºi boltã se sãrutã.ªi-n smalþul pulberii de rouã,Ce strãlucea pe câmp, mãruntãPãrea cã firea-i hãrãzeºteNãdejdii mele dar de nuntã.

Eu mi-am zidit în nori altarul,ªi inima, smerita roabã,Îngenuncheatã-n umilire,Jertfea curata ei podoabã...Azi nu mai este... ªi mã doareCând vraja razelor senineAprinde-o candelã de vegheÎntr-o bisericã-n ruine...

Azi fulgerele mele-s stinseªi moarte-s zâmbetele toateªi nu va mai rodi nisipulDin biata mea pustietate.În lanþ de neguri ºi uitareAº vrea amarul meu sã-l ferec...Nemãrginitã bolt-a nopþii,Îmbracã-þi haina de-ntunerec!

Aruncã vãlul tãu de umbrãPe toate farmecele firii

Octavian Goga

72

ªi-ngroapã-n adâncimi de apeIspitele îndrãgostirii.Pe scânteierile de rouãªi peste câmpul nins de floare,O beznã grea, ca giulgiul morþii,Sã cearnã pace-adormitoare.

Când glasul tinereþii moarteªi-al viselor înfrigurate,Rãtãcitor, fãrã repaos,La poarta sufletului bate,Eu, învãlit în întuneric,Sã-nchid zãvorul de la poartã,ªi nici o stea sã nu mai vadãSingurãtatea mea deºartã.

CLÃCAªII

Era în miezul zilelor de varã,ªi soarele, din drumul lui de parã,Îºi trimitea sãgeþile aprinse.Din brâul lui, din haina lui seninã,Descopciate þinte de luminãCãdeau sfãrmate-n pulbere de razãPe revãrsarea þarinei întinseªi ascuþeau ucigãtoare suliþi...

Eu le vedeam înºiruirea lungã,Cum, gârbovitã,-ncet înainteazã,Cum, stãruind, prin holdã-ºi taie uliþi,Cerºitorind cu ochii stinºi o dungã

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

73

De nor pribeag în vânãtul din zare,Când secerea-n trudita ei cãrareªir aºternea în snopii grei de aurPrisosul sfânt de binecuvântare.Erau clãcaºi: oºtenii fãrã numeCe duc rãzboiul mare-al tuturora,Ei ce se sting în neguri ºi uitareªi cad ºi mor de cruda-mpovãrareA tuturor durerilor din lume...

Erau atâþi în slujba lor de clacãCei osândiþi sã plângã ºi sã tacã:Moºnegi slãbiþi, ce scris-aveau pe frunteZãdãrnicia pletelor cãrunte;Bãrbaþi sfârºiþi, cu sufletele moarte,Cu tot amarul unei vieþi deºarte.ªi-n lung ºirag, femeile trudite,Cu ochii stinºi, cu sânul supt de trudã,Înaintau în cale, gârboviteDe munca lungã, vitregã ºi crudã.Cum se târa poporul mut de umbrePãrea o ceatã tristã de-ngropare,ªi arºiþa cãdea ucigãtoarePe-a secerii sclipire nenduratã.

În urma lor, încet, fãrã zãbavã,Ca un blestem din vremuri înnoptate,Ca o pedeaps-a veacuri de pãcate,Venea stãpânul gliei odrãslite,Cu zâmbetul nãdejdii împlinite,Cu pasul greu de-atâta sãnãtate.Obrajii lui se aprindeau în pripã,

Octavian Goga

74

ªi-n ochii lui ardea mânia oarbãCând vreun moºneag sta locului o clipã,Tremurãtor, cu mâneca sã-ºi ºteargãSudoarea grea ce-i picura din barbã.

ªi se târa poporul mut de umbre,Neputincioasã ceatã de-ngropare.Iar când a fost în ceasul de amiazã,ªi le-au adus merindea lor amarã,Din pâine de neghinã ºi sãcarã,Ei stau sfârºiþi, cu ochii duºi departe,În adâncimea zãrilor deºarte.Eu le vedeam înºiruirea lungãDe mucenici nerãsplãtiþi ai pânii,Cei logodiþi de veacuri cu durerea,ªi douã lacrimi mi-au curmat vederea,Cãzând încet în bulgãrii þãrânii...

Din ceata lor, grãbitã, se desprinde,Întreg lãsându-ºi codrul de merinde,Cu chipul stins, o umbrã de femeie.Lâng-un rãzor ea stã îngrijoratã,Priveºte-n jos ºi sânul ºi-l descheie,Mângâietor s-apleacã sã ridiceUn fãt bãlan, ce, adumbrit de spice,A adormit pe-un aºternut de glugã.Ea blând ridicã-l, stând îngenuncheatã,ªi-ncet îi dã copilului sã sugã...

Cutremurat de clipa asta sfântã,Un gând simþeam cum sufletu-mi frãmântã,Cum mã supune gândul ºi mã-ndeamnã,

Ne cheam[ p[m`ntul

75

Poruncitor cum drumul mi-l aratã:Ca un proroc, cu faþa-mbujoratã,Sã cad la poala mamei din þãrânãªi, sãrutându-i înãsprita mânãªi haina ei de sfântã preacuratã,Genunchii mei sã-i plec de închinare!ªi pe copilul ce zâmbeºte-n pace,Înfãºurat în scutece sãrace,Eu sã-l ridic cu braþele-amândouãÎn strãlucirea arºiþei din slavã,În razele ce cad dogoritoare,Sã-l înfrãþesc cu vulturul din zareªi sã-l cunun cu doina din dumbravã!

Cãci inima purcede sã-mi dezgroapeComoara ei de doruri nemplinite,ªi simt amarul þarinei robite,ªi simt ruºinea neagrã cum mã-neacã,Simt cum lumina-ncepe sã se facã,Cum moare bezna vechilor pãcate.ªi sufletul înviorat îmi spuneCã fãtul ãst-al patimii amareªi-al dorului ce moare-n aºteptareE solul sfânt... înfricoºatul crainic,Izbãvitor durerilor strãbune.Azi ochii lui ascund în adâncimeMãreaþa tainã nepãtrunsã mieA ceasului cel póruncit sã vie,Sã sfarme jalea din viitorime.El, cel frumos ºi frate bun cu glia,Nou-întrupatul suflet de Mesia,

Octavian Goga

76

Va fi judeþul ceasului de mâine,Ce-ntr-un zorit aprins de dimineaþã,Cu mâna lui viteazã, îndrãzneaþã,Zdrobi-va cartea legilor bãtrâne.

El va-ntrupa în strigãt de chemareCuvântul sfânt ce azi adãposteºte,În licãriri de tainice altare,Biserica nãdãjduirii noastre.ªi strigãtul înaripat va creºte,Prin plaiuri largi, prin munþi purtând cuvântul,ªi va trezi din somnul lui pãmântul,ªi rumeni-va zãrile albastre.

Atunci, în ziua mare-a învierii,Aceºti ostaºi cu feþe ofilite,Cu zâmbet mort, cu suflete trudite,Ca-ntineriþi de suflul primãveriiS-or ridica, ei, cari au fost strãjeriiAmarului, ºi-ai morþii, ºi-ai durerii,Cu braþul greu de greul rãsplãtirii.

Toatã þãrâna gliei dezrobiteªi munþii toþi ºi-adâncurile firiiVor prãznui din pacea lor urniteÎnfricoºata clip-a primenirii,Când suflet nou primeºte întrupare,ªi-n strãlucirea razelor de soareEl hãrãzeºte vremii-mbãtrânite:Vestmântul nou, de nouã sãrbãtoare.

Ne cheam[ p[m`ntul

77

AªTEPTARE

Sat din margine de codru,Revãrsat sfios în vale,Tot mai jalnic cade-amurgulPeste straºinile tale!Frunza plopilor pe plaiuri,Ochii stelelor pe creste,Roua firelor de iarbãPlâng duioasa ta poveste.

Ursitoare rele scris-auToþi voinicii sã te lasã,ªi-au orânduit sã fieUn pribeag din orice casã.Azi, de cântece ºi glumeToatã vatra ta-i orfanã,ªi-i atât prisos de jaleÎn îngusta ta poianã.

Unde-i astãzi cântãreþulGlasul codrilor s-asculte,Cetluind pe patru struneTaina zvonurilor multe?ªi, pribegitori, azi, unde-sOchii vãzãtori-a-toate,Sã îmbrãþiºeze-ntreagaVraja firii fermecate?

În zadar de sus azi lunaChipu-ºi împleteºte-n apã,Ale firii înþelesuriMinte nu-i sã le priceapã.

CUPRINS

Octavian Goga

78

ªi-n zadar rãsare soare,Brâul bolþii sã-ntretaie,N-are suflet, azi, tovarãºÎn cãrarea-i de vãpaie.

Mor azi cântecele-n pragulNopþilor la ºezãtoare,ªi de feþi-frumoºi uitatã,Mândra Cosânzeanã moare.Azi voinici cu zmeii-n luptãZare nu mai înspãimântã,ªi pe pajiºtea-nfloritãNici un cântãreþ nu cântã.

Tot mai ostenitã-i doinaFluierului de la munte,Tot mai pãrãsite-s astãziBietele piscuri cãrunte.Doar arare, câteodatã,Vreun rãtãcitor, departe,Satului pierdut în umbrãMai trimite-i câte-o carte.

Salba de cãsuþe albeSe-nsenin-atunci deodatã,La podmol, în fapt de searã,Toatã lumea-i adunatã,ªi, prin ochelarii umezi,Spune popa din scrisoare,Pân’ ce lumineazã lunaFruntea celor arºi de soare.

N E C H E A M Ã P Ã M Â N T U L( 1 9 0 9 )

Octavian Goga

80

FECUNDITAS

Se-ndoaie coapsa plopului pe culmeCând frunzele de-o nevãzutã mânãAtinse cad µ ºi una câte una,Zburând domol, se spulberã-n þãrânã.Le vãd în drum ºiraguri aºternute,Un val de vânt le-nvolburã-n risipã,Viaþa mea, la tine-acum mi-e gândul,Cum te fãrâmi tu, clipã dupã clipã!...

Trec zilele în goana lor pripitã,ªi fiecare mai sãrac mã lasã,În orice clipã, minþii zbuciumateCâte-un drumeþ îi pleacã de la casã.Nu au popasuri gândurile mele,Sãmânþa lor se zbate veºnic nouãªi, cãlãtor pe drumuri nesfârºite,Se risipeºte sufletul meu vouã!

În alergarea clipei cãlãtoareAtâtea-s date ochilor sã vadã,ªi câte-mi trec fugare pe la poartãLe cheamã toate sufletu-n ogradã.Cu ele-mpart eu darurile mele!Las inima comoara sã-ºi desfacãªi, când pornesc în calea lor pribege,Cu ele duc podoaba mea sãracã...Nu sus în cer! Vã biruie înaltul!Curmaþi-vã cãrãrile spre stele,Rotind rãzleþe-n praful de pe uliþi,Vã vreau acolo, gândurile mele!

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

81

Cãdeþi, cãdeþi voi, frunze dezlipite,Pe câmpul larg, în zbor, vã poarte vântulªi vã-nfrãþeascã rostul cu þãrâna:Pe urma voastrã va rodi pãmântul!

PRÃPASTIE

La geam mi se zbãtea oraºul cu huietul fãrã popasuri,Cu vrajba lui, rãzboiul pâinii, îl desluºeam în mii de glasuri,ªi chiotul flãmând al vieþii vuia la geamurile mele...Eu ascultam pierdut la masã, ºi toate zvonurile-aceleSmulgeau din inima-mi bolnavã ºiragul slovelor trudite...ªi cum pluteam aºa-n neºtire, deodatã,-ncet pe nesimþite,Nedumerit trecându-mi pragul, un om s-a strecurat

de-afarã...Un biet moºneag cu barba albã, frumos în portul de la þarã...El s-a oprit în prag o clipã... Mi-a zis apoi sfios pe nume,Când ochii-ntrebãtori, albaºtri, mã cercetau în faþ-anume...Juca un zâmbet de luminã pe fruntea lui brãzdatã-n creþe,ªi când m-a cunoscut bãtrânul, ca-ntinerit, mi-a dat bineþe.Am îngropat atâta vreme de când eram noi împreunã,Îmi învia o lume-ntreagã cu vorba-i limpede ºi bunã,Atâtea farmece uitate zâmbeau din graiul lui cuminte,Se fãrâma o jale blândã în tremuratele cuvinte.ªi povestea încet moºneagul miºcându-ºi pletele cãrunte...Spunea de-un sat cu case albe, pierdut pe coasta unui munte,De oamenii uitaþi acolo, pe care îi paºte nenorocul,Cum li s-a stins nãdejdea-n suflet ºi li s-a stins în vatrã

focul,Cum numai mãrãcini pe câmpuri le-a mai lãsat arsura verii,Cum slujbe dau pe câmp plugarii, ºi cum se vaierã oierii.

CUPRINS

Octavian Goga

82

Mi-a spus cã-n þintirim, la groapã, doar dânsul, biet, de semai duce,

Cã picãturile de ploaie au ºters porecla de pe cruce...Îi tremura încet cuvântul... Simþeam sfiala cã-l apasãCând m-a privit duios în faþã:

„Te mai gândeºti vreodat-acasã?...“

În ochii-ntrebãtori, albaºtri, priveam eu fulgerul de clipã,Simþeam cum duhul altor vremuri deasupra-mi bate din aripã,Vedeam cuprinºi de-nfiorare cum stau în faþa mea pãreþii,Cum mi se desluºesc aievea din neguri tainele vieþii...Supus, îmbrãþiºam moºneagul atâta de strãin în casã,ªi chipurile din pãrete, ºi lucrurile de pe masã;ªi toate cãrþile pe poliþi pãreau c-ascultã ºi se mirãªi mã privesc cutremurate de câte se destãinuirã.

*

În urmã se zbãtea oraºul cu zvonu-ntrecerilor multe,Se zbuciumau alãturi plopii de câte le-a fost dat s-asculte.Atâtea jalnice-nþelesuri plângeau în frunza lor bolnavãªi, pricepând atâtea taine, tânjea livada de otavã.Venea din cer pe câmp amurgul... De pe înaltul unui munteDura, din umbrã ºi luminã, în drum o minunatã punte.Simþeam cum bolta se-nfioarã, cum sânu-i uriaº, tresaltã,Cum tremurã înfriguratã sfioasa trestie de baltã,ªi stam înmãrmurit, în cale, cu braþele încruciºate.Neºtiutor, priveam departe, ºi ochii-nchiºi pe jumãtateS-au umezit de arãtarea acestui asfinþit de sarã:...Vedeam pe ºerpuirea albã în largul drumului de þarãUn om bãtrân ducând povara unei vieþi nemângâiete,ªi soarele-mpletea cu aur argintul lui curat din plete.ªi cum urca încet colina – schimbând cu mâinile toiagul,

Ne cheam[ p[m`ntul

83

Cu barba albã de zãpadã – un sfânt mi se pãrea moºneagul...Îl desluºeam tot mai departe. Simþeam, în clipele acele,Cum orice pas sfarm-o verigã din lanþurile minþii meleªi, ca un fãcãtor de rele, am tresãrit de-nfiorareCând mi l-a înghiþit amurgul... Un fulger ºi-a deschis cãrare,Cutremurându-ºi pieptul ºubred. Sclipirea lui înfricoºatãMi-a luminat abia o clipã, ºi-am înþeles atunci deodatã,Prãpastia ce port în mine. Acolo-n piept, încãtuºate,Sunt douã suflete duºmane... Strãveche, ura lor se zbate,ªi mintea s-a trudit zadarnic o viaþã-ntreagã sã le lege...Obezile lui ruginite tu mi le-ai sfãrâmat, moºnege!Atunci, scãpate din robie, s-au ridicat într-o clipitã,O luptã s-a încins grozavã din ura lor neadormitãªi le vedeam cum vor cu pumnii sã spargã strâmta

încãpere,Le auzeam în piept strigarea... Cum glasul lor închis mã cere:

„Mã du departe, mai departe! La munþi cu frunteade zãpadã,

Sã sorb din freamãtul pãdurii º-al ierburilor din livadã!

Sã mã-nfioare tainic brazii, când tremurã din aripi vântul,Dã-mi largul bolþii înstelate ºi fã-mã frate cu pãmântul!Mã du departe, mai departe! În satul semãnat sub munte,La casa cu fereºti înguste... la piscurile largi, cãrunte.Mã du acolo-n þintirimul unde,-n poleiul alb al lunii,Sub cruci de lemn slãbit de vremuri, îºi dorm odihna lor

strãbunii!“„Nu simþi oraºul cum tresare sub turnurile de aramã?N-auzi vârtejul lui nãpraznic... nu-l simþi pe nume cum te

cheamã?Nu-l vezi în haina lui de flãcãri cu veºnica neadormire,

Octavian Goga

84

Cu zbuciumul atâtor patimi... atâta sete de mãrire?Suflarea lui de foc mã arde, iar glasu-i mã opreºte-n cale:În umbra zidurilor negre ai tors tu gândurile tale!...“Aºa se frãmânta în mine strigarea lor neîntreruptã,Mi-au pustiit întreg avutul cei doi potrivnici prinºi în luptã,ªi stam sãrac în bezna nopþii, cu ochii aþintiþi în zare,Când vântul, demon fãrã milã, pãrea cã-mi râde-n alergare:

„Împins de visele deºerte, zadarnic drumul tãu îl sui,Biet cãlãtor, în lumea asta, tu nu mai eºti al nimãnui!“

CÂNTECELE MELE

Eu vã chem din visuri,Vã cobor din stele,Vã alint în tainã,Cântecele mele µCa-ntr-un cuib, v-adorm în suflet, cântecele mele!

Ciripiþi acolo,Pãsãruici golaºe,Ciripiþi ºi creºteþiCa un prunc în faºe µPlângeþi ºi zâmbiþi la sânu-mi, ca un prunc în faºe.

Pe deasupra voastrãÎmpletesc cununãRazele de soare,Razele de lunã µCâte nu vã spun, ºirete, razele de lunã?

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

85

Într-o zi vã-nºalãZãrile albastre,Vã despart de mineAripile voastre µCine-mi poate spune drumul aripilor voastre?

Rãtãciþi departe,Paseri cãlãtoare,Nu vã ºtie cuibul µÎl mai ºtiþi voi oare?Pribegind în lumea largã, mã mai ºtiþi voi oare?

Bate-n streºini ploaia,Cuibul vechi vã cheamã,Pãrãsit ºi singur,Cuibul se destramã µFãrã ciripitul vostru, cuibul se destramã!

ÎNVIERE

E-n cuib la noi visatul sol de pace,E îngerul chemat în nopþi sihastreSã-mbine douã suflete sãrace...Îl simt deasupra capetelor noastreCum, tremurând, aripile-ºi desface...

Vezi, suntem singuri... Fruntea mea fierbinteO sprijini tu cu mâinile-amândouã,O sprijini tu, ºi mâna ta nu minte,Nevasta mea... Ca faþa unei sfinte,Ai chipul blând ºi-n ochi sclipiri de rouã.

CUPRINS

Octavian Goga

86

Ei se deschid, ca bine-sã-cuvinteTãcerea ast-atât de dulce nouã......ªi stãm uitaþi... E-atâta pace-n casã,Doar în cãmin jãratecul tresareªi mor cãrbunii arºi de-nfiorareCând cade-o dulce-adormitoare lene,ªi-n noapte,-ncet, pe creºtet ni se lasã,Coboarã lin, ne-alunecã pe gene,Ca o broboadã albã de mãtasã...În pacea caldã visurile toatePe-acelaºi drum se duc îngemãnateCând ochii mei în noapte-ºi fac cãrare,Neºtiutori cãlãtoresc în zare,Îmbrãþiºând câmpiile de gheaþã...

Zadarnic cer un picur de viaþã...Dorm zãvorâte-ndemnurile firii,ªi luna trece, galbenã la faþã,Nemilostivã-n drumul strãlucirii...Eu stau pierdut, înlãnþuit de fricã,Când, într-o clipã, câmpul se-nfioarã,Din adâncimi un urlet se ridicã:Simt tot mai dârz cum bolta o despicã.În drum nãvalnic suie ºi coboarãPustietatea albã de zãpadã.

Frãmântã creasta plopilor din valeÎngrozitorul chiot de osândãªi tremurã omãtul pe livadã –Când de departe-un lup îºi taie caleªi-ºi strigã nopþii patima flãmândã.

Ne cheam[ p[m`ntul

87

În ochii verzi vãd fulgere de urã,Vãd ne’nfrânta sete de viaþã,Mã biruie pãgâna lor arsurã...Ei nu cunosc a jugului povaþã!

Te înþeleg, neîmblânzitã fiarã,Tu, frate bun al visurilor moarte,Mustrarea ta, ce-mi vine de departe,Loveºte-adânc ºi-ncepe sã mã doarã...Te-ascult, te-ascult, ostaº fãrã hodinã,Tu, sol rãzleþ al patimilor mele,Îmi tulburi pacea cerului cu stele,ªi mã cobori din lumea lor seninãDe glasul tãu, ce strigã-n întuneric,Se frâng ºi cad zãvoare ferecate,Se frâng ºi cad, ºi lanþuri n-am sã ferecAdânca cript-a vremilor uitate.

Simt sufletul cum calcã pe ruine,Biruitor îi fulgerã armura:Un mândru mort s-a deºteptat în mine,ªi chipul lui cutremurã-mi fãptura...

Mãritã fii, tu, clipã-nfricoºatã!L-ai înviat pe cel de-odinioarãªi i-ai trezit durerea îngropatãCu glasul tãu, neîmblânzitã fiarã!Eºti tot cel vechi, cum te ºtiam odatã,Când, în tãcerea umedei mansarde,Îþi împleteai din fulgere cununã,ªi-n tremurarea razelor de lunãÎntretãiai tãriile cu zborul!...

Octavian Goga

88

Pe-acelaºi drum treci vãmile vieþiiªi fruntea ta ºi sufletul tãu arde,Neînfrânate sol al dimineþii!

Dã-mi mâna ta, frumoasa mea copilã,Sã prãznuim mãreaþa înviere!N-auzi eterna lumilor durere?Din mii de guri s-a deºteptat la poartã!Fiorul vechi de dragoste ºi milãMi-a înviat amãrãciunea moartã,ªi glasul ei din cuibul tãu mã cere.Dã-mi mâna ta, frumoasa mea copilã!

COSAªUL

S-a fost pornit un vânt molaticSã miºte papura din baltã,Într-un oftat prelung ºi sâlnicGemea tulpina ei înaltã.Cãlãtorea de-atâta vremeBolnavul vânt, mergea departe,ªi semãna atâta jaleDe-a lungul miriºtilor moarte.Mureau ovezele pe dealuriSub rãsuflarea de otravã,ªi se uscau în rãdãcinãLivezi întinse de otavã.Alãturi tremura porumbul,Cu trupul chinuit de sete,ªi se frângea trosnind în noapteCa o oºtire de schelete...

CUPRINS

Octavian Goga

90

Mai sus, în deal, înspre dumbravã,În colþ, la marginea poienii,Era un car cu oiºtea-ntoarsã,ªi-n jug, alãturi, boulenii:Sãrmane, blânde dobitoace!În cãutãtura lor amarãSe rãsfrângea întreagã jaleaAcestui trist amurg de varã...

În faþa lor stãtea pe gânduriTovarãºul zdrobit de luptã,Înfiorat de truda stearpã,Un biet cosaº cu faþa suptã.ªi cum ºedea bãtându-ºi coasa,Întins pe zdrenþuita zeche,Cu ochii stinºi, pãrea þãranulUn mucenic de legea veche.

Eu mã uitam, cu milã-n suflet,La mâna lui de soare arsã;Vedeam cum din apus o razãPe frunte-ncet i se revarsã.ªi, cum treceam tãcut în cale,Din glasul coasei chinuiteSe-nfiripa povestea mareA mâinilor nerãsplãtite.Þipa pe urma mea oþelul,Simþeam cum blastãmã ºi plânge,ªi ceru-mbujorat departePãrea tivit cu foc ºi sânge.În sufletu-mi strivit de groazãPãgâne patimi prind sã fiarbã:„Truditã, chinuitã coasã,Vei mai cosi tu numai iarbã?...“

Ne cheam[ p[m`ntul

91

PORTRET

...ªi cum te vãd întins pe perne, în faetonul tãu de galã,ªi vãd cum toate-s largi pe tine, ºi numai fruntea

þi-e îngustã,Sã nu te miri cã nu mã miºcã o clipã lenea ta augustã,ªi cã înfrunt cu-atâta milã cãutãtura-þi triumfalã.

Ca într-o criptã doarme-n carne pitica inimã-ngropatã,Nimic din vaierul de-afarã nu izbuteºte sã audã,Dar, uite, sufletul meu meºter c-o liniºte atât de crudãRidicã lespedea ºi vede în groapa ta întunecatã.

Sã te-nþeleg, drumeþ, statornic al lumii veºnic neschimbateÞi-i ºtiu ºacalii care þipã în biata inimã bolnavã,Ei nu vor înceta sã urle, cãci foamea, foamea ta grozavãE-nfiripatã din fiorul atâtor guri nesãturate.Aþâþi zilieri ce rãsturnarã în noaptea veacurilor muteCu supa lor neostenitã bogata þarinã bãtrânãÞi-au rãsãdit, drept moºtenire, în suflet foamea lor pãgânã,ªi cum te-ai sãtura când trebui sã potoleºti atâtea sute?...

Strãbunii tãi cu palme aspre, rãpuºi de robota hainã,ªi-au risipit în trudã vlaga atâtor braþe chinuite,Atâtea zile fãrã tihnã ºi nopþi atâtea nedormite...Ei dorm în somnul tãu acuma ºi cer în lenea ta hodinã.

De-aceea, când te vãd pe perne, în faetonul tãu de galã,ªi vãd cum toate-s largi pe tine, ºi numai fruntea

þi-e îngustã,Îþi iert ºi inima flãmândã, îþi iert ºi lenea ta augustãªi – vezi – înfrunt cu-atâta milã cãutãtura-þi triumfalã!...

CUPRINS

Octavian Goga

92

1 Miezuinã µ hat.

DE DEMULT. . .

Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strungã...Patru inºi la popa-n casã þin azi sfat de vreme lungã.

Într-un sfeºnic ard pe masã douã lumânãri de cearã,Plin de grije, peanã nouã moaie popa-n cãlimarã:

„Patru juzi din patru sate, de la Murãº mai la vale,Cu supunere se-nchinã astãzi înãlþimii-tale,

Luminate împãrate! Scriem carte cu-ntristare,Ne-au luat pãºunea domnii, fãrã lege ºi-ntrebare...

Semne-avem, ºi-n miezuine1 le-au fost pus de mult bãtrânii,De pe când în þara asta numai noi eram stãpânii...

Nu mai sunt acum pe câmpuri, toate le-a sfãrmat duºmanul,ªi pe Ionuþ al Floarii ni l-au prãpãdit, sãrmanul.

Ne mor vitele-n ogradã ºi ni-e jale nouã foarteªi,-nãlþate împãrate, noi n-am vrea sã facem moarte!Dar ne vrem moºia noastrã, vrem ºi pentru mort dreptate!Ale înãlþimii-tale slugi supuse ºi plecate,

Am trimis aceastã carte ºi, precum ca sã se ºtie,Scris-am eu, popa Istrate, în ziua de Sfânt-Ilie.

Iar noi patru juzi cu toþii nu ºtim slova ºi scrisoarea,Punem degetul pe cruce ºi-ntãrim ºi noi plânsoarea.“. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .La fereastrã-s zori de ziuã ºi pãtrund încet în casã,Juzii, treji de gânduri grele, stau cu coatele pe masã.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

93

O nãdejde lumineazã feþele nemângâiete;A-ntãrit scrisoarea popa: la tot colþul o pecete.

Moº Istrate se ridicã ºi, cu mâna tremuratã,Pune cartea în nãframã, de trei ori împãturatã...

Înþolit de drum, jitarul Radu Roatã se iveºte,Vechi cãprar din cãtãnie, ºtie carte pe nemþeºte.El aºazã-n sân rãvaºul ºi sãrutã mâna popii,Juzii strâng o datã mâna, le mijesc în gene stropii.

Stau cu popa-n pragul porþii, ochii lor spre drum se-ndreaptã

Când, cu traista subsuoarã ºi toiagu-n mâna dreaptã,

În sclipirea dimineþii, care rumeneºte satul,Radu Roatã pleacã-n lume, cu scrisoare la-mpãratul.

COLINDÃ

Moº Crãciun, Moº Crãciun!La casa de om sãracS-a gãtit fãina-n sacªi n-avem sã-þi dãm colac...Moº Crãciun!

Moº Crãciun, Moº Crãciun!Pe toate rãzoarele,Pe toate ogoareleNe-am trudit picioarele...Moº Crãciun!

CUPRINS

Octavian Goga

94

Moº Crãciun, Moº Crãciun!Toate sãptãmânileNe-am ostenit mâinileªi-am adunat grânele...Moº Crãciun!

Moº Crãciun, Moº Crãciun!Slujim slujba satului,Þàrina bogatului,Pajura-mpãratului...Moº Crãciun!

Moº Crãciun! Moº Crãciun!Pe toate cãrãrileÎþi cântãm cântãrile,Ardem lumânãrile...Moº Crãciun!

UN OM

Rãmas bun, biete mâini de trudã,Atâta vreme-mpovãrate,Ce staþi pe pieptul slab acumaÎntâia datã-ncruciºate.Ostaº al sfintei munci depline,De-acum pãmântul te aºteaptã,La judecata cea din urmãTu vei gãsi socoatã dreaptã!

Cinstitã slugã credincioasã,Vor odihni a tale moaºte,Doar glia neagrã ºi mãnoasã

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

95

Atât de bine te cunoaºte...Închiºii ochi n-or sã mai ºtie,ªi nu s-or tulbura de jaleCând cai strãini vor paºte iarbaDe pe movila gropii tale.

Azi nu mai e îngust bordeiulSã-ncapã jalea ta amarã,Din iconiþa ei, PreasfântaTe vede cea din urmã sarã...La cap un muc de lumânareÎnvie-ncet ºi dã sã moarã,Asemeni visurilor taleÎn sufletul de-odinioarã!

Numai o babã milostivãÎþi strãjuie la cãpãtâie,ªi pe cãrbunii din jertfelnicAºazã boabe de tãmâie.De pe blidar un biet opaiþÎºi joacã para tulburatãPe faþa strânsã sub bãrbieC-o legãturã-mprumutatã.

Încet s-apropie de tineªi-þi pune-un ban în mâna slabã,Îi tremurã durerea-n geneªi-ncepe-a plânge, biata babã...Îi furã tânguirea vântulCe bate-n drumul lui fereastra:„Vai de norocul tãu, vecine,De ce-ai mai fost pe lumea asta?...“

Octavian Goga

96

S-abat în mintea ei bãtrânãFrânturi din rostul tãu pe lume,Cum doi bãieþi þi-s slugi, departe,ªi nu le-ai mai ºtiut de nume.Din trei feciori ce-aveai, rãzboiulÞi l-a-ngropat pe cel mai mare,O fatã-i moartã de ruºine,Nevasta ta µ de supãrare.

Se zbate-n sfeºnic lumânareaªi moare-n stingere domoalãA adormit în lacrimi baba,ªi capul i-a cãzut în poalã...Prin geamul spart clipeºte luna,O clipã numai se aratã,ªi-n perna ei de nori º-ascundeÎn pripã faþa ruºinatã...

Un popã-n grabnice tropareTe va petrece dimineaþã,ªi poate nimeni nu va plângePlecarea asta din viaþã...De lângã ºurã, rãzimatã,Te va privi muncita sapã,De-ar ºti vorbi surata bunã,Amar te-ar prohodi la groapã:

„O viaþã-ntreag-am fost tovarãºi,În ploi ºi-n àrºiþã de soare,De truda palmei tale aspreEu m-am fãcut strãlucitoare.Sclipirea mea spune ruºineaªi jalea care mã purta:M-ai frânt de glia tuturora,Dar n-am sãpat moºia ta!“

Ne cheam[ p[m`ntul

97

GRAIUL PÂINII

Poveste-ntunecatã-a pâinii,Nu-i strunã sã te ºtie plânge,Cãci de durerea ta strãvecheÎn suflet cântecul se frânge.Când de strigarea strunei meleAº vrea plânsoarea ta s-o ferec,Se sfarmã coardele striviteDe-atâta jale ºi-ntunerec.

Din umbra nopþii care-ngroapãAl vostru neam din vremi bãtrâne,Vã desluºiþi în negre rânduri,Voi, dãtãtorilor de pâine.Cinstite mâini, de soare arseªi înãsprite de sudoare:Din truda sãptãmânii voastreTrãieºte-a lumii sãrbãtoare.

Eu vã-ntâlnesc în drumul minþiiªi-n calea visurilor mele,Cãci nu vor ochii sã mã mintã,Nu vrea urechea sã mã-nºele.Simt câte doruri nenþeleseªi gemãte nepriceputeAcopere cu voi alãturiCenuºa veacurilor mute.

Aþi împletit atâta jaleÎn doina voastrã care plânge,Doar holdele cu spice grele

CUPRINS

Octavian Goga

98

Rãsar din lacrãmi ºi din sânge.Dureri aþi zãvorât sub glie,ªi patimi nemblânzite încã,Eu le-nþeleg ºi mã-nfioarãCum fierb în matca lor adâncã.

Mustrarea mintea mea o sapãªi groaza sufletu-mi apasã,Cãci umbra voastrã-ndureratãPe veci îmi strãjuie la masã.Simt duhul rãzvrãtirii negre,Înfricoºata zi de mâineCum ºi-au dospit amãrãciuneaÎn bucãtura mea de pâine.

CAIN1907

I

În vremi demult s-a aºternut sub glieªi trupul tãu ºi mâna vinovatã,Dar Cain, tu, pãcãtuirii tatã,Tot mai rãsai ºi-n vremea mea târzie.

Azi creºte iarba proaspãtã, curatãPe groapa ta de veºnicã urgie,Pãcatul însã pururi reînvie,Nu l-a primit þãrâna-nfioratã...

El s-a-mpãrþit în largul lumii noastre,Se zbuciumã neadormit în firePe plaiuri verzi, pe stâncile sihastre.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

99

Noi îi simþim ispita-nfriguratã µNepoþi ai tãi, pãrtaºi în moºtenire.Purtãm în suflet zestrea blestematã!

II

Simþeam de mult suflarea de otravãCum doarme-n pieptul fraþilor de-o mamã,Cum din cetãþi cu turnul de aramãPurcede-n lunci ºi-n creºtet de dumbravã.

Vedeam cum duhul negru se destramã,Mã îneca funinginea grozavãªi desluºeam clocotitoarea lavãCum se-nfiripã nebãbgatã-n seamã.

Tu, frate rãu, cu inima flãmândã!Când Aveli mii cerºetoreau iertare,Nu te-ai oprit în drumul de osândã!

Pãcatul tãu ºi-a înteþit avântulªi n-a avut nici milã, nici mustrare,Când otrãveai în urma ta pãmântul!

III

Azi s-a aprins oceanul tãu de urã,Azi limbi de foc despicã auroraPierzarea astãzi îºi întinde horaªi despletitã urlã-n bãtãturã.

S-a început rãzboiul tuturora,Azi strig-acei ce mii de ani tãcurã,

Octavian Goga

100

Dezlãnþuita patimii arsurãAzi prãpãdeºte-n trãsnete Gomora.

Bieþi munþi bãtrâni! Voi gemeþi azi de jale...De-atâtea ori v-aº fi mutat din cale,Voi, stavila atâtor visuri moarte!

V-aº prãvãli azi munte peste munte,Între pãmânt ºi cer v-aº face punte,Sã n-aud plânsul fraþilor departe!

ÎN MUNÞI

Voi, munþilor mândri, moºnegi cununaþiCu stelele bolþii albastre,În leagãnul vostru de codri ºi stânciDorm toate poveºtile noastre.Alãturi de ºoimii cu ochii aprinºi,Din tainica voastrã dumbravã,Se-nalþã-ndrãzneþe-n lumina din cerªi visele noastre de slavã.

În voi îºi deºteaptã plânsorile eiFrumoasa mea þarã sãracã,Cu braþe lipsite de-al luptei fiorªi buze ursite sã tacã.La voi vine jalea-i când vifor pãgânPurcede strigarea sã-i frângã,În cântec o schimbã pãdurea de braziªi-n lume-o trimite sã plângã.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

101

La voi mã îndrumã-n cãrãrile eiªi biata mea soartã pribeagã,Pãdurea cea veºnic lipsitã de somnMi-e sfântã ºi-atâta de dragã.Cântarea mãiastrã din codrii cãrunþiDã strunelor mele povaþã,ªi-o mândrã poveste strivitã de vremiTruditul meu suflet învaþã.

Din culmea pleºuvã cu creºtetul albPrivirile-mi zboarã departe,ªi-n mintea supusã tresare aprinsFiorul mãririlor moarte.Un vaier amarnic se zbate-n amurgªi stãruie-n zvonuri de ape,Al munþilor vaier mã zbuciumã-n pieptªi-mi tremurã plânsu-n pleoape.

O vitregã soartã, cu patima ei,Pe-ntinsele culmi ºi poiene,În vremuri pitice, iubirii de fraþiZiditu-i-a graniþi viclene...A pus miezuine ºi stavil-a pus,Rupându-vã creºtetu-n douã,Când Domnul, stãpân pe pãmânt ºi pe cer,Pe voi v-a dat, munþilor, nouã!

Vã arde ruºinea din creºtet, ades’Voi asprã porniþi vijelie µªi sufletu-mi lacom vã soarbe atunciNãprasnica voastrã mânie!Din urletul vostru sub cerul aprins,

Octavian Goga

102

Din ploaia de trãsnete greleS-a naºte odatã, plutind peste vremi,Cântarea cântãrilor mele!

PRIMA LUX

Într-o duminecã de toamnã... Vezi, ca prin vis mi-aduc aminte...M-a sãrutat cu lacrimi mama când mi-a-ncheiat la gât cãmaºa,Zâmbind m-a mângâiat pe frunte ºi nuci mi-a dat din sân

nãnaºa,ªi tata m-a bãtut pe umãr ºi m-a-ndemnat sã fiu cuminte...

ªi parc-o vãd cum sta bunica, plângând în colþu-i de nãframã,

Când dascãlul din sat ºi popa deodatã ne-au venit în casã,ªi cum roºisem de ruºine când popa m-a chemat la masãªi mi-a vorbit de-nvãþãturã ºi m-a cinstit c-un ban de-aramã!

M-am furiºat sfios în tindã... Simþeam cum mã supune frica,Îi ascultam de lângã vatrã, dar nu le-nþelegeam cuvântul...Vorbeau de bani... vorbeau de carte, de rodul slab ce-a dat

pãmântul...ªi nu mai ºtiu... Cu capu-n poalã, am adormit lângã bunica.

ªi vezi, atunci, în noaptea-aceea, m-a chinuit o arãtare...Pãrea cã s-a deschis, departe, o gurã roºã de balaur,S-apropia în drum o fiarã cu solzi strãlucitori de aur...O desluºeam cum vine-n goanã ºi creºte mare, tot mai mare.

Eu în zadar fugeam pe câmpuri... În urma mea urla spurcata,Rãsufletul grozav ºi negru puternic i-l simþeam în urmã...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

103

Simþeam cum vrea sã mã înghitã, simþeam cum glasulmi se curmã,

Cu mâinile încruciºate sta fãrã de putere tata!

O mânã m-a trezit din groazã... Venise mama sã mã vadãCu braþe moi ºi tremurate mi-a-ncolãcit atunci grumazul,M-a îmbrãcat în haine albe, mi-a sãrutat pripit obrazul,Plângea când m-a urcat bunica sus, în cãruþa din ogradã...

ªi s-a pornit cãruþa-n noapte. În pietre scânteia potcoava.ªi tata sta tãcut alãturi... Mi se pãrea o-nchipuire...ªi somnul mã fura arate... Cu ochii grei de nedormireZãream în cale licuricii, cum luminau în ºanþ otava.

Dar sus, la marginea pãdurii, am tresãrit din somn deodatã...Vedeam cu ochii mei aievea vedenia îngrozitoare:O gurã roºã de balaur mi se pãrea aprinsul soare,ªi-n fum îi clocotea întreagã spinarea largã, revãrsatã.

Strivit atunci de-nfiorare, m-am ghemuit la tata-n poalã:„Întoarce caii mai degrabã!... Nu vezi, balaurul mã-nghite?!“Îmi tremura de groazã trupul, ca pieptul paserei rãnite,Când tata mi-a rãspuns pe gânduri: „Ne ducem în oraº,

la ºcoalã!“

CANTORUL CIMPOI

Cântãreþ de lege veche,Cântãreþ ºi om de treabã,Biatã mintea mea zadarnicDe pãcatul lui se-ntreabã...

CUPRINS

Octavian Goga

104

Cantorul Cimpoi, bãtrânul,Cu fãptura lui viteazã,Cum cânta de mult în stranãCântecul de Boboteazã!...

De troparele-i mãiestreSe-nchina adânc poporulªi se lumina icoanaLui Isus mântuitorul...

Povesteau pe-atunci nãnaºiiCã-i mai sfântã cununiaDacã glasul lui mãreºtePe prorocul Isaiia.

ªi la orice zi de praznicÎl poftea un colþ de þarã µCâte cântece de lumeN-a cântat odinioarã!...

Dar, vezi, vremea fãrã sufletDuce cântecul ºi gluma.Azi e rãu de satul nostru,ªi-i de cantor rãu acuma.

Cum l-a-mbãtrânit necazulDe când i-a murit muierea,Dumnezeu i-a luat glasul,Domnii i-au vândut averea.

Astãzi doarme unde poate,N-are casã, n-are ºurã:I le-a dus pe toate dareaªi-un fecior la-nvãþãturã...

Ne cheam[ p[m`ntul

105

STRÃINUL

Era duminicã-ntr-amiazã,Noi stam pe prispã strânºi în sfat,Când s-a ivit pe drumul þãriiUn om la marginea de sat.Din pulberea învolburatãAbia puteai sã-l desluºeºti µCu paºii largi grãbindu-ºi mersul,Venea în hainele-i nemþeºti...

La cruce,-n deal, noi îl vãzurãmCum s-a oprit deodatã-n pasªi s-a-nchinat adânc drumeþulCând a fãcut în drum popas.Privea-ndelung, ca dus pe gânduri,La zidul zugrãvit cu sfinþi.ªi sta cu capul gol strãinulÎn ploaia razelor fierbinþi.

Când s-a pornit încet la vale,Noi ne uitam de la zãplaz,ªi nu ºtiu, ni s-a pãrut nouã,Dar avea lacrimi pe obraz.Când ne-a ajuns, a dat bineþe,Cu glas domol, ºi-apoi a statªi ne-a-ntrebat de sãnãtateªi de nevoile din sat.

Ne-a zis c-ar vrea la sfânta slujbãSã vie-alãturea cu noi,ªi s-a uitat cu-atâta jale

CUPRINS

Octavian Goga

106

Când a trecut un car cu boi.Iar la vecernie drumeþulStãtea cucernic ºi supus,ªi-a sãrutat duios icoanaCu rãstignirea lui Isus.

Când a plecat, ne-a spus poveþeCu grai înduioºat ºi blând,ªi ne-ncãlzea atâta-n suflet,Cã lãcrimam toþi ascultând.Spunea cã nu-i pãcat mai mareDecât sã-þi lepezi legea taªi, vezi, îi tremura cuvântulPe buze, când ne cuvânta!

Apoi s-a dus... Ne era jaleCând s-a pornit la drum, pe grui...Dar uite,-n þintirim, pe noapte,Spun cã vãzurã umbra lui.De-atunci tot despre el ni-e vorbaªi-atât am vrea cu toþi sã ºtim:Anume lângã care cruceA-ngenuncheat în þintirim...

MI -A BÃTUT UN MOªLA POARTÃ

Mi-a bãtut un moº la poartã,Biet þãran cu þundra surã,Îl lãtrau departe câiniiCând sã-mi vie-n bãtãturã.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

107

Cu sfiala lui seninãMi-a trecut cucernic pragul,Ca un sol din altã lumeZâmbitor pãºea moºneagul.

Câte nu ne povestirãmStând alãturea la masã?...Sfânta mea copilãrieMi-a venit cu el în casã.

Rând pe rând îmi înviarãNãzuinþe frânte-n douã,De la satul de sub muntePânã-n lumea asta nouã.

Murmura încet în barbã,Se trudea sã mã-nþeleagã,Sta pe gânduri dus bãtrânulCând i-am spus povestea-ntreagã.

Mi-a plecat cu ochii umeziDe amara-nvãþãturã:„N-o mai spune nimãnuiaBiet moºneag cu þundra surã!..“

SCRISOARE

Vezi, cum trece vremea,ªi tu, tot departe,M-am gândit acumaSã-þi trimit o carte.

CUPRINS

Octavian Goga

108

A-nflorit muºcataDin grãdina noastrãªi-i atât de roºuMacul din fereastrã...

Straturile-n luncãToate-s semãnate µªi-þi spune nãnaºaMultã sãnãtate.

ªi mai este-o veste.µ ªtii tu, nene, oare?Peste-o sãptãmânãMãritãm pe Floare.

Tata-i dus la târguriMama stã ºi coasãªi tot plânge, biata,Cã nu eºti acasã.

Eu, pe gânduri dusã,Trec seara-n ogradã,Plâng acolo-n tainã,Plâng sã nu mã vadã...

Batã-le pustiaCele þãri strãine...Ne gãtim de nuntãªi gândim la tine...

Ne cheam[ p[m`ntul

109

LÃCAª STRÃBUN

O lume-ntreagã mi-a rãmas în urmãCu goana ei pripitã dupã viaþã...Tu iar mã chemi, împãrãþie-a firii,Tu,-nlãcrimatã, sfântã dimineaþã!Când demonul celor pribegi în lumeMi-a-ngenuncheat ºi dragostea ºi ura,Vin din potirul bunurilor taleÎntârziat sã-mi cer fãrâmitura.

Sub adumbriri de sãlcii despletiteMã-ndrumã azi cea mai din urmã vrere,Sfiala lor îmi freamãtã un cântecªi-aieve-aud þãrâna cum mã cere.Eu, ostenitul cãlãtor al nopþii,Neputincios, azi, poposesc în cale.Lãcaº strãbun, cu turnul subþiratec,Mã mai primeºti sub zidurile tale?...

Atâtea legi ºi-au picurat otravaÎn inima rãtãcitoare-n lume,ª-atâtea duhuri privegheau în umbrã,Toþi mugurii nãdejdii sã-mi sugrume.Pentru atâtea poticniri în caleªi ispitiri de-nvãþãturi deºerteª-atâta suflet risipit pe drumuriPutea-va oare cerul sã mã ierte?...

Când urc acum cãrarea de pe culmeÎn dulcea pace atoateiertãtoare,Eu luptã simt cum sufletu-mi încinge,Cum pieptul meu se zbate ºi mã doare.

CUPRINS

Octavian Goga

110

În inimã obezile se sfarmã,Se dezrobesc aducerile-aminte.ªi uºurat µ bisericã bãtrânã µMã-nchin la pragul porþii tale sfinte.

Îmi rãsãriþi, din tremurãri de umbre,Voi, firi cuminþi cu zâmbete-mpãcate,Voi, preoþii nãdejdii fãrã moarte,Voi, cei zidiþi din vechea sãnãtate.Vãd luminat obrazul vostru rumenDe înþelesul altor lumi, senine,Eu, rob supus al patimilor mele,Atât de mult m-am îngropat în mine!...

Adormitor m-alinã busuioculÎngãlbenit sub candela de pazã,Prin liniºtea ferestrelor boltiteÎnfioratã a trecut o razã.Luminã blând un chip de muceniþãÎncremenitã-n visu-i de fecioarã.ªi-n suflet îmi pãtrunde-o picãturãDin flacãra ce-ardea odinioarã.

Stau biruit la colþul vechi de stranã,ªi mintea mea cutremuratã-mi spuneCã-n drumul ei a rãsãrit un picurDin mult ascunsa vieþii-nþelepciune...Aici, în umbra potolitã doarmeMãreaþa tain-a morþii ºi-a vieþii,Tu, suflete întunecat de gânduri,Tu simþi prelung fiorul dimineþii...

Ne cheam[ p[m`ntul

111

Un nou botez, de premenire nouã,Dã minþii mele altã-nfiripare,Când din înaltul zidurilor negreCoboarã glas de binecuvântare.Clopotniþa se-ndoaie ºi se frângeDin bietele încheieturi uscate,Un suflet e ce-i înfioarã lemnul,ªi din adâncul altor vremi strãbate.

E clopotul... Copilãria-ºi plângeComoara ei pierdutã-n pribegie.Cu limba lui de rugã ºi chemareStrãmoºii toþi îºi spun mustrarea mie.Azi îmi trimit nãdejdile de veacuriStrigarea lor ce vine de departe.Eu o ascult ºi-n suflet îmi învieSãmânþa bun-a vremurilor moarte.

ION CRÂªMARUL

Vezi, multe pãcateSunt pe lumea asta,Lui Ion CrâºmarulI-a fugit nevasta;Mi se pare cu vãtavul i-a fugit nevasta.

Trei zile-mpliniteªi-a grijit amarul,Cu obrajii-n palmeA vegheat crâºmarul;Fãrã pâine, fãrã apã a vegheat crâºmarul.

CUPRINS

Octavian Goga

112

Când a fost de-a patra,ªi-a chemat ortacii,Gloatã voiniceascãMi-au venit sãracii;Lotri mari din douã sate, mi-au venit sãraci...

„Beþi , copii, de-acumaRãu sã nu vã parã;Sã bem crâºma toatãPânã de cu sarã;Praf din toate sã s-aleagã pânã de cu sarã!“.

S-au sumes voiniciªi mi-au prins pãharul,De buþi ºi butoaieMi-au golit celarul;De cuprinsurile toate mi-au golit celarul...

Zice-un baci nãstruºnicVorbe legãnate:„Bea ºi tu, Ioane,Bea ºi tu, fârtate;Cine ºtie câtã vreme mai trãim, fârtate!”.

Dar Ion CrâºmarulBea ºi nu prea foarteªi-i pãrea obrazulGalben ca de moarte;Era rãzimat pe coate, galben ca de moarte.

Colo, cãtrã sarã,Straºina de paie

Ne cheam[ p[m`ntul

113

A-nceput sã ardãFoc cu vâlvãtaie;De trei pãrþi vãrsa din crâºmã foc cu vâlvãtaie!

Lui Ion CrâºmarulNu-i mai ºtiu de nume.Spun cã peste mucheA plecat în lume;Cu cãciula pe sprâncene, a plecat în lume...

ACASÃ

..Dar nici cã vrei sã pleci atunci,ªtii cã de groaza-nvãþãturiiAi prins vreo douã nopþi întregiªi te-ai ascuns în podul ºurii...

Câþi ani vor fi de când te-ai dus?...Mai spune-ne cum ai umblat?...Fãrã astâmpãr îmi erai,ªi cât eºti azi de aºezat!...

Nu m-ascultai... ªtii ce-ai pãþitAtunci în seara de ajun?...Acum ºi gândul mi-l citeºti,Cât de cuminte eºti ºi bun...

Nu te-ar cunoaºte nicidecumSã te-ntâlneascã-n drum vecinii,Vezi, ieºi în poartã ºi le zi:„Mai ºtiþi, eu sunt feciorul Linii?!“

CUPRINS

Octavian Goga

114

Te-ar râde fãrã crezãmânt,Necum în drum sã te opreascã –ªi-ar zice: „Uite-un domn aici,Dar nu-i de legea româneascã!“

ªi mã sãrutã împãcatã:„Fecior cuminte are mama!..“.Eu îmi întorc o clipã faþa,ªi-o lacrimã-mi udã nãframa...“

NEPOTRIVIRE

Am întâlnit-o ieri în cale.Sus, la rãscruci, lângã alun.Nu ne-am vãzut de ani de zileCu fata judelui Zãbun.

Drãguþa mea de la podmol,Din nopþile cu ºezãtori,ªi-a pironit ochii-n pãmânt,Posomorâþi ºi visãtori.

I-am prins mânuþa s-o alint,Nedumeritã se uita,Drãguþa mea de la podmolMi-a zis sfioasã „dumneata“.

Iar când am prins-o de mijlocªi-am sãrutat-o lung pe gurã,Mi s-a ascuns la piept ºi-a plâns„De ce te-ai dus la-nvãþãturã?..“

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

115

ASFINÞIT

Crai bãtrân, pornit spre rugã,Vine-Amurgul de pe munte,Împãrþind cernite-odãjdiiBrazilor cu bãrbi cãrunte.Umiliþi se-ndoaie brazii,I se-nchinã, i s-apleacã,ªi cu zvon de surle-l lasãPe mãria-sa sã treacã.

Stãruie domol moºneagul,Mai coboarã, mai se suie,ªi-nspre marginea pãduriiStã la colþ de cãrãruie.Ostenit, pe-un zgheab s-aºazãªi clipind tremurãtoareGenele lui argintate,Ce mi-ºi vede, ce mi-l doare?

Mãre, colo, mai departe,Se îmbinã douã creste,ªi-n poianã ce s-aratãE aievea, nu-i poveste.Pãrul galben rãsfirându-ºiRãsturnat peste rãzoare,µ De huzur i-s roºi obrajii µDoarme leneº craiul Soare.

Se încruntã greu bãtrânul,Murmurând încet în barbã,De sfialã se cutremur’

CUPRINS

Octavian Goga

116

Firicelele de iarbã.Îºi spun taina la ureche:„Crai de glume, stai º-adastã,Moº Amurg aleanu-þi poartã,Nu-þi dã fata de nevastã“.

Craiul tânãr sus pe cresteSimte-a ierbilor povaþã,ªi de jale, biet voiniculSe întunecã la faþã.Cãtre casa lui din peºteriNecãjit moºneagul pleacã.Brazii-nfioraþi îl lasãPe mãria-sa sã treacã.

În oftat se-ndoaie fagii,Tremurã în crâng aluniiªi deodat’ pãdurea-ntreagãA-nþeles durerea Lunii...Biatã Lunã tremuratã,În zadar te-arãþi în cale,Toate florile suratePlâng de dorurile tale.

CARMEN

Mireasa mea albã, cu chipul bãlai,Ascultã a nopþii povaþã,Minuni spune glia-n poveºtile eiªi tainele vieþii ne-nvaþã.Nu simþi tu fiorul ce-n tremur prelungTresare-n adâncuri de ape,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

117

Rãsufletul verii cum vine ºi-n drumPurcede vieþi sã dezgroape?

E dragostea mare µ ascunsa pornireCe sânul pãmântului poartã;E ceasul când glia în truda ei mutãÎnvie-ºi þãrâna sa moartã;E clipa când vechiul prisos de viaþãÎn straturi de flori se adunã,Când bobul sfielnic din spice rãsare,Zâmbind în poleiul de lunã.

Lumina ºi cântul nuntesc peste fireÎn zvon de evlavie sfântã,Cu brâne de aur e bolta încinsã,ªi iarba livezilor cântã.Azi lunca-i o mândrã bisericã largã,Iar plopii strãjeri la irugãPar preoþi cãrunþi în odãjdii de praznic,Cu braþe nãlþate spre rugã...

Mireasa mea albã, cu chipul bãlai,În faþa lor blândã ºi dragãSmeritã sã-ºi plece genunchii trudiþiªi dragostea noastrã pribeagã;ªi cerul ºi glia ne-ascultã pe noi,Iar marginea zãrii albastreAprinde-o sfioasã fãclie de vegheªi-n drumul nãdejdilor noastre.

Noi suntem copiii pãmântului bun,Drumeþi ai poruncilor firii,

Octavian Goga

118

ªi-n sufletul nostru-i acelaºi îndemnCe-nvie pe câmp trandafirii.Stãpânã e firea ce bolta aprindeªi seamãnã flori în dumbravã,Iar dragostea noastrã-i un picur seninDin veºnicu-i cântec de slavã!

O RAZÃ

Te-apropie, te-apropie de mine,ªi-ascultã-mã, frumoasa mea minune:Eu sunt supusul firii înþelepte,Închinãtor la glie ºi la soare;M-au învãþat poruncile ei drepte,Îndemnul lor cuvântul meu îl spune.Sunt cântãreþul celor fãrã nume,Un strigãt smuls de-a vremilor vâltoareDin viforul durerilor din lume.Mult tãinuita firii îndrumareM-a plãmãdit din urã ºi iubire,Mi-a dat durerea lumii moºtenire,Amarul ei sã-l ocrotesc pe strune.

Te-apropie, te-apropie de mine,Vreau mâna ta, minunea mea bãlaie:Azi, sub aprinsa cerului vãpaie,În strãlucirea mândrei bolþi albastre,Sã se-nfrãþeascã sufletele noastre,Sã se topeascã-n firea-ndrãgostitãAtât prisos de viaþã netrãitã,Ce rãzvrãtit îmi fulgerã prin vine.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

119

Azi sufletul, trudit ceteþ de stele,Strãjerul treaz al visurilor mele,Întraripat strãbate bolta-ntreagã;Pãtrunde sus ºi-n drumu-i se-nveºmântãCu revãrsarea cerului seninã,Cu cingãtoarea albã de luminã,Cu tot argintul pulberii mãrunte,În calea lui din stele-ºi face punte:Pãtrunde sus, în bolta care cântã,ªi-atâtea taine-acolo sus dezleagã.Azi, mintea, simt, purcede sã-nþeleagãAl vieþii mele rost ascuns în stele.Cãci stelele îmi spun cuvânt anume:Cã-n patima îmbrãþiºãrii meleªi-a ferecat iubirea ei o lume.

Toþi cei lipsiþi de-a dragostei povaþã,Rãtãcitori prin negurã ºi ceaþã,Toþi cei feriþi de-a soarelui cãldurã,Îngenuncheaþi de rele ºi de urã.Înfrigurate suflete munciteDe-o veºnicã, zadarnicã arsurã,Ce n-au primit iubire în viaþã,Cu patima durerii lor uniteÎºi înfrãþesc aprinsa mea pornire,Îi dau avânt ºi nouã întãrire,ªi glasuri nouã struna mea învaþã.

Mã cheamã þara celor fãrã soare,Durerea lor ºi azi mã înfioarã.

Priveºte-o razã blândã cum coboarãDe sus din cer ºi fruntea ne sãrutã:

Octavian Goga

120

Solie sfântã, tainicã ºi mutã,A pribegit din lumea ei de gheaþãSpre lamura vãpãii noastre sfinte,Dorind iubire strãlucirii sale.Frumoasa mea, ea se va duce-n cale,Rãtãcitoare, undeva departe,Lâng-un bordei pãrãginit de soarte,Unde-o fecioarã harnicã, truditã.Ce moarte-au scris pe fruntea ei bolnavã,Cu chipul stins de-a lipselor otravã,Cu acu-n mâna albã, ostenitã,A adormit pe pânza chinuitã:Tremurãtor va trece prin fereastrãÎn chiliuþa umedã de lacrimi,Lãsând un strop din fericirea noastrã.

În clipa asta tainicã ºi mare,Când noi, topiþi în dulcea-mbrãþiºare,Jertfim iubirii sufletele noastre,Tremurãtoarea razã cãlãtoareAlintã somnul trudnicei fecioareªi-i lumineazã faþa ostenitã,Cu vraja ei întruchipând un zâmbetFericitor pe buza ofilitã.

IUBIREA MEA

În munþi cu creºtetele sure, din albã inimã de stâncã,S-a plãmãdit în tainã lacul, ºi din prãpastia adâncãA biruit în drum pãmântul. Pe veci în matcã nastatornic,El creºte azi ºi creºte mâine, de cer ºi de luminã dornic.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

121

Cãci are dragoste cu cerul de-a pururi miºcãtoarea apãªi-n frãmântarea ei pãgânã ea coasta zgheaburilor sapã,Cu pumnii sfarmã-n jur tãrâmul ºi urlã de amar ce-o doare.Spre ceriuri braþele-ºi întinde sã-i vie dragul mire: Soare!

Când razele nepotolite sãrutã faþa undei clare,Înfioratã, spuma albã prelung ºi pãtimaº tresare,Atâtea curcubeie tremur în valvârtejul ei de picuri,Când adânc se prind în horã strãlucitoarele nisipuri...

Aºa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetãþi de unde,Adâncul ei se pierde-n taina nemãrginirilor profunde,Cu vifore ºi curcubeie, ca valuri lung clocotitoare,Cu picuri ce se înfioarã de chipul unui veºnic soare!

RAPSODIE

Iar gândul ãst pãgân îmi paºte mintea,Ascultã-l tu cu degetul pe buzã:Când ochii tãi stau aþintiþi asuprã-miªi-ºi tremurã ispita lor aprinsãCu dor prelung, cu dulcea lor sfialã,Frumoaso!Pe buza ta pãcatul când zâmbeºte,Un ucigaº al minþii înþelepte,Stãpân tiran aº patimilor mele,Femeie!ªi braþul tãu molatec când cuprindeO undã doar din valurile negre,AtunciSã-ncremeneºti în marmurã cioplitã,

CUPRINS

Octavian Goga

122

De pe îngustul lumilor tãrâmCãlãtorire-ar pestriþe popoare,De piedestalul chipului de piatrãÎn nopþi de mai sã-ºi razime genunchii.Ar pribegi pe negrele-i corãbiiApusu-ntreg ºi-ntreaga Miazãnoapte,ªi-ar preamãri în templu sfânt de fildeºMinciuna,Cea mai frumoas-a vremii cãlãtoare,Înmãrmuritã-n marmurã curatã.Un împãrat cu pletele cãrunte,Înnebunind cântare-ar pe ghitarã!„Un serafim cu ochii mari ºi limpezi,Robit de clipa dulcelui pãcat,Din tronul sfânt al Domnului din ceriuri,În miez de noapte-un bulgãr a furatªi te-a-ntrupat cu daltã de argintPe tine!..“L-ar asculta pe gânduri dus nerodul,L-ar sãruta pe tâmpla lui cãruntã.

*

Învãluit în ceaþa nopþii sure,Eu, rãzvrãtitul cãlãtor al nopþii,M-aº furiºa în templul tuturor,ªi sãrutându-þi ochii reci de marmur’ªi braþul tãu, ºi buza ta, ºi fruntea,Te-aº sfãrâma cu pumnul încleºtatªi-aº râdePrelung,Vãzând zdrobit odorul tuturora!În zori de zi ar omorî norodul

Ne cheam[ p[m`ntul

123

Un biet nebun, ce blastãmã ºi plânge,ªi-apoi râzând îºi istoveºte braþul:Din bulgãrii nãtângi ai pietrei moarteZdrobitul chip ar vrea sã-l reînvie.Nebunul...

TRANDAFIRI

Nemângâiete flori bolnave,Voi, albi ºi galbeni trandafiri,V-a scris o jalnicã povesteUrsita ne’nduratei firi.

Cum tresãriþi voi când vã paºte,Cu ochi flãmânzi, pãgânul gând,ªi câte patimi vã-nfioarãNevinovatul trup plãpând.

Pãcate negre dorm în pieptulPe care-o mânã rea v-a pus,ªi sã roºiþi voi de sfialãNu v-a dat dreptul Cel de Sus.

EªTI SINGURÃ

Eºti singurã astãzi, tu, inima mea,Bisericã veche-n ruinã,Sub bolta ta sfântã,-nnegritã de vremi,Azi nici un drumeþ nu se-nchinã.

CUPRINS

Octavian Goga

124

Eºti singurã astãzi µ Pãreþii-s bãtrâni,Nu-i cântec în stranele mute,Icoanele-s ºterse, ºi nimenea nu-iAltarul uitat sã-l sãrute.

Prin neguri arare s-abat amintiriLãcaºul pierdut sã ºi-l vadã,ªi fâlfâie tainic din aripa lorCa groaznice paseri de pradã.

Ducându-ºi pierzarea, trec vifore-n drum,Te zbuciumã-n goanã pãgânãµªi tu ceri zadarnic un fulger rãzleþSã-þi nãruie bolta bãtrânã!

SUFLETUL

Pustietate largã ºi-atâta de sãracã,Lumina ta mã arde ºi bezna ta mã-neacã.

De mult, în vremi uitate, când mintea nu mai ºtie,Þi-ai stors întreg belºugul din chinuita glie.

Atunci þi-ai stins ºi zvonul de miriºti roditoare,ªi cântecul livezii, ºi cea din urmã floare...

Azi þara ta-i supusã de jale ºi osândã µªi-atâþia tigri-ºi urlã strigarea lor flãmândã.

În noapte vin ºacalii cu ochii de otravãªi sapã tainic groapa atâtor morþi în slavã...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

125

Pustiul se întinde cât ochii pot sã vadã,Sub soarele tãu vitreg, nisipul nu dã roadã.

Arare, câteodatã, când vântul de departe,Un fir de lut aduce þãrânii tale moarte,

Când c-o sãmânþã-n tainã se înfrãþeºte lutulªi-un mugur îºi iveºte sfielnic începutul,

Himere cu ochi tulburi viaþa lui o curmã,Nisipul le rãmâne uscat ºi ºterp în urmã.

Din cer, strãlucitoare, cad raze jucãuºe,Batjocorind, pãgâne, o lume de cenuºe.

A FOST ODAT’ . . .

S-abat în vis vedenii de-altãdatã:Þii minte tu, erau salcâmii-n floareªi satu-ntreg în port de sãrbãtoare,Când tu te-ai dus, cea mai frumoasã fatã.

Cum te-a-nghiþit nãprasnica vâltoare,Câte-ai pierdut în unda-i vinovatã!...Azi, când te vãd de-o lume adoratã,Mi-e milã azi, ºi-atât de mult mã doare.

Visez acum sã-þi vãd viaþa scoasãDin al uitãrii-ntunecat noian:A fost odat-o fatã sãnãtoasã,

CUPRINS

Octavian Goga

126

Cu gând senin, curat ca de mãrgean,Ce-a adormit cu coatele pe masãDupã citirea primului roman...

REVEDERE

Un cântec legãnat odatãDe sfânta-ntindere albastrãÎn noaptea mutã,-nfioratã –Aºa a fost iubirea noastrã...

Noi ne duceam pierduþi de mânãªi ne-mpleteam din visuri salbã,ªi noaptea ne era stãpânã.ªi mãrturie – luna albã.

Din ale inimilor ºoapteA prins un cânt înfiripare,ªi l-am cântat atunci în noapte,Pãºind alãturi pe cãrare...

Dar, vezi, zoritul dimineþiiNe-a duºmãnit pe noi, sãrmanii,S-au dus în lume cântãreþii,ªi nu s-au mai vãzut cu anii.

Drumeþe firi nemângâiete,Strãbatem azi aceleaºi lunci –Ne-ntreabã florile ºirete:„Mai ºtiþi voi cântecul de-atunci?“

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

127

Pe noi un dor ascuns ne sapãªi-nfioraþi noi ne gândimLa morþii care ies din groapãªi rãtãcesc prin þintirim...

RÃSUNÃ TOACA. . .

Rãsunã toaca de utrinãÎn pacea unei nopþi târziiªi, rând pe rând, câte-un opaiþS-aprinde-n mutele chilii...

De glasul ei tresai pe pernã,Mãicuþã, tu, cu chip frumos,ªi-alergi în grabã la altarulMântuitorului Hristos...

Te vãd în colþul vechi de stranãCum stai supusã de rãstriºti,ªi-atâta jale pare scrisãÎn ochii tãi curaþi ºi triºti...

ªi cum te-nchini în rugãciune,Eu mã gândesc înduioºat:Nemilostiva toacã-a nopþiiCe vis frumos þi-a tulburat?...

CUPRINS

Octavian Goga

128

CÂNTECEI

Tu n-ai la uºa ta zãvor,Nici lacãt n-ai la tindã,Tu n-ai la uºa ta zãvorCând eu, ca hoþii, mã strecor,ªi bietul suflet cãlãtor,La pragul tãu colindã.

Tu mã auzi ºi mã-nþelegiªi-acelaºi vis ne poartã,Tu mã auzi ºi mã-nþelegi,Dar popi, cu cartea lor de legi,ªi pravilele lumii-ntregi,Îþi strãjuie la poartã.

II

Mor azi zâmbetele mele,Moare-ntreaga vraja firii,În paharul din fereastrãMor la noapte trandafirii.

Nici de cântec din tilincãNu mai tremurã brãdetul,Jos la marginea dumbrãviiSe usucã zmeuretul...

Mor poveºtile în pragulNopþilor la ºezãtoare,Moare-o stea-n adâncul mãrii,ªi iubirea noastrã moare.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

129

Eu rãmân sã þes statornicCântecul de îngropare:Zilelor de sãptãmânã,Zilelor de sãrbãtoare.

III

E îngropare azi la mine,Din ochii veºnicelor steleCad razele tremurãtoareLa groapa visurilor mele.

Se zbuciumã înfioratãDe-un tremur geana lor de aur,Atât de jalnicã-i povesteaÎnmormântatului tezaur.

Truditul suflet se întreabã:De ce chiar cea mai dragã mânãUrsitã-i pe sicriu s-arunceÎntâiul bulgãr de þãrânã?

IV

De va veni la tine vântul,Purtând povestea mea amarã,Jelitul lui sã nu te-nfrângã,Mustrarea lui sã nu te doarã.

Nu-i vina ta... Aºa e scrisãNemilostiva lege-a firii;Sãrutul otrãvit al brumiiOmoarã toamna trandafirii...

Octavian Goga

130

ªi cine s-ar opri sã plângãO frunzã veºtedã-n cãrare,Când codrii freamãtã alãturiªi râd în rãsãrit de soare?...

V

Atât de veche-i îngroparea,Nici sufletele nu ne dor,ªi tot îmi mai rãsai din neguriÎºi au ºi morþii dreptul lor...

În nopþile de primãvarãRevin aducerile-aminte,ªi mintea, pasãre rãzleaþã,S-abate-n drum peste morminte.

De ni se-ncruciºeazã drumul,Îndureraþi noi ne zâmbim...Nu-þi par ºi zâmbetele noastreCa douã flori din þintirim?

VI

Primãvarã, primãvarã...Zâmbetul întregii firi,Dragoste de fluturi galbeniªi de galbeni trandafiri.

Primãvarã, primãvarã...Tremurã luna bãlaie,Dorm doi pui de rândunicãSub o straºinã de paie.

Ne cheam[ p[m`ntul

131

În ungher, pãrãginitã,Doarme hârbul de ghitarã µVa mai fi ºi pentru tinePrimãvarã?...

SONET

Cuprinde-mã din nou, singurãtate,Cãci þara ta de-atâtea ori mã cere;La sânul tãu vor prinde-n veci putereAvânturile inimii curate.

Nemilostiva lumilor durereDeparte-ºi strigã multele pãcate:Ca-ntr-o vrãjitã, tainicã cetate,Eu mã închid în sfânta ta tãcere.

Grãdina ta atât de mult mi-e dragã,Sunt flori acolo visurile mele,ªi sufletului dat e sã culeagã.

Rãtãcitor el florile-ºi adunãªi, în odihna nopþilor cu stele,Îºi împleteºte trainicã cununã.

SONET

Tu, tainicã, curatã Poezie,Bisericã cu porþi neîncuiate,Tu neamurile gândurilor toateCu drag le laºi la pragul tãu sã vie.

CUPRINS

Octavian Goga

132

Tot sufletul la poarta ta când bate,Drumeþ slãbit, puterile-ºi învie,Îºi spovedeºte patimile þie,ªi ele-adorm de tine alinate.

Pãcate vin sub bolta-þi milostivã,Tu le asculþi pe toate deopotrivãªi le opreºti neghina ºi amarul.

Dar tu rãmâi de-a pururea seninã,Cãci nu-i pribeag ce-n faþa ta se-nchinãC-o lacrimã sã nu-þi spele altarul.

E SÃRBÃTOARE

E sãrbãtoare pe câmpie, ºi-n suflete e sãrbãtoare,Învie firele de iarbã sub ploaia razelor de soare.

Sunt Paºtile cele frumoase, ºi-n fire zvonul lor strãbate,Clopotniþa-ºi îndoaie trudnic încheieturile uscate.

Arama strigã când se zbate mãiastra clopotului limbã,Eu simt strigarea ei aprinsã, ºi-n vorbe sufletul o schimbã:

*

Voi toþi cari suferiþi ºi plângeþi sub larga-ntinderealbastrã

Veniþi, veniþi, cãci va sã vie curând împãrãþia voastrã!

Veniþi, voi, obidiþii lumii, cu buzele înfrigurate,Voi, chinuiþii de arsura unei tãceri îndelungate;

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

133

Voi, osteniþi fãrã nãdejde, voi, slujitorii fãrã platã,Voi, cãror vremea v-a dat veºnic numai porunca

blestematã;

Voi, ce muncirãþi pentru alþii, trudind cu mâinile-amândouã,

Veniþi, cã zvonul meu acuma vesteºte învierea, vouã!

Voi, cei cu fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,Eu cerului vã strig durerea, ºi Dumnezeu din cer aude!

Aduc lumina care sparge ºi sfarmã capiºti de pãcate,Zãvoarele mucigãite din temniþe întunecate!

Eu celor orbi dezleg azi taina înfricoºatã de-a vedea,ªi prãznuiesc, cã-n al lor suflet învie învierea mea!

*

Ascultã mintea mea supusã, genunchii mei se pleacã-ncetªi-aduc prinosul închinãrii celui de neam din Nazaret.

FRUMOASA CEA DIN URMÃ

Pe perina cu foi de rosmarinAlunecase capul ei la vale,Pe fruntea albã, ca zãpada nopþii,Ningeau podoabã-nduioºaþi cireºii:Murea fecioara...

ªi ochilor senini, ca dimineaþa,Le adormea azi cea din urmã razã

CUPRINS

Octavian Goga

134

În adumbrirea pletelor de aur.Iar buzele curate, ca un cântec,Mureau zâmbind azi cel din urmã zâmbet:Murea fecioara...

Sus soarele, cocon de-a pururi tânãr,A poposit în drumul lui pribelnicªi,-nfricoºat de vestea unei raze,S-a-ntunecat ºi-n adâncimi de mareEl ºi-a muiat pleoapa tremurând...ªi zvon pe largi pustietãþi de apeªi geamãt lung pornitu-s-a prin codriÎnfiorate frunzele mureau,Iar chipul clar al lacului oglindãÎn clocote cernitu-ºi-a seninulCând vântul, crainic vestitor de groazã,Urla nebun din tulnice de-aramã,Vestind: „Jeliþi! Frumoasa cea din urmãE moartã!“ªi mãrile ºi codrii rãsunat-au:„E moartã!...”

Prelung gemut-a îngrozita fire;Cutremuraþi, cei patru stâlpi ai lumiiLãsat-au pacea stãrii lor pe loc,Când iat’ deodat’ se zguduie ºi boltaDin cingãtoarea cerului albastruDescopciatã, cade steaua Venus,ªi prin vãzduhuri negre cãlãtoareÎºi taie drum, – iar ajungând seninul,Purcede-n zbor spre-mbãtrânitul Hellas,ªi-nfioratã sânul ei de flãcãri

Ne cheam[ p[m`ntul

135

ªi-l freamãtã, când calea-i se opreºtePe vârful mort al muntelui Olimp,ªi-n geamãt lung ea foc aprinde, mare!ªi cum luminã flacãra curatã,ªi cum luminã flacãra curatã,Din negurã ºi din vestmântul ceþiiRãsar, tronind în liniºtea lor sfântã,Toþi dumnezeii zilelor de mult,Drumeþii mari ai vremii stãtãtoare.

E împãcatã vrajba lor strãveche:Stãpânii morþi ai fulgerelor stinse,Ocrotitorii dimineþii albeªi-ai nopþii negre purtãtori de frâne,Ce semãnau cu mâna lor amurgul,Stau muþi...

Mãreþii meºteri ziditori,Încremeniþi în marmurã ºi fildeº,Plecându-ºi greul frunþii lor boltite,Încruciºându-ºi braþele lor albe,Privesc la foc cu ochii stinºi ºi reciªi-i jale scrisã-n zâmbetele lor.Neputincioase zâmbete de piatrã!

Gãlbuie parã învelise-OlimpulCând iat’ deodat’, din ploaie de luminã,Zburând prelung prin albul de vãzduhuri,Vin cãlãtori pe aripe de vântªi, coborând pe razele de lunã,Toþi cântãreþiiZidiþi de vremea fãrâmatã-n clipe,În Rãsãrit ºi-n neagra Miazãnoapte,

Octavian Goga

136

Vin sfâºiindu-ºi toga lor de purpurCu pletele pe umeri undulate,Cununile le strãlucesc de razeªi genele le strãlucesc de lacrimi.Amar nespus rãzbate-le fãptura,Cu hohot plâng poeþii-dumnezei,Când harfa lor în flãcãri îºi aruncãCutremurat,Olimpu-ºi miºcã iarba ºi nisipul.Biruitor vãpaia se ridicã,ªi flacãra la poarta bolþii bate,Iar din fiorul harfelor aprinseSe înfirip-un cântec fãrã seamãnªi firea-ntreagã cântã imnul morþii,ªi zeii-ºi pleacã fruntea lor boltitã,Poeþii-n palme faþa ºi-o ascund;Iar plopii cântã, frunza tremurându-ºi,ªi coapsa lor se-ndoaie ºi se frânge;ªi trestia în ape se cufundã,ªi-nfioraþii trandafiri sãlbaticiPodoaba lor ºi-o scuturã ºi cântã...Se smulg din coaje muguri feciorelniciªi, înfrãþiþi cu cântul ºi lumina,Îºi vestejesc petalele ºi µ cântã...

Pe creºtetul Olimpilui aprinsÎºi taie drum prin spini ºi printre zgheaburi,Rãnindu-ºi braþul, fluierul ºi fruntea,Un fãt pribeag, cu ochi senini, albaºtri:E cel din urmã ucenic al strunii,La piept îºi strânge lira vãduvitã,Ce tremurã, de crengi când se loveºte,

Ne cheam[ p[m`ntul

137

Într-un suspin domol, nespus de jalnic...În vârf zãreºte focul ce se-nalþã,ªi-atunci nebun îºi opinteºte pieptul!..Ajunge...Strãlucitor vãpaia viorieSe-nalþã iar. În oriºice scânteieTresare-un gând ºi moare-o simfonieDin cântecul cel zãmislit demult,De dragostea din începutul vremii,De trandafirul cel dintâi al firii...

Cu ochi aprinºi poetul îngenunche,ªi,-ncet plecându-ºi fruntea lui rãnitã,Zdrobind sfiala celor pentru strune,Întruchipeazã jalea lui în cântec...ªi lacrimi cad pe lemnu-nfioratCe-i ferecã cu glas nebun amarul:E cea din urmã încordare-a strunii,E-al frumuseþii imn de îngropare!...

Pribeagul fãt cu ochi senini, albaºtri,ªi el ºi-aruncã lira-n foc. ªi-atunciRidicã-ºi ochii tulburaþi de clipã:Vede zdrobiþi în bulgãrii nãtângiCuratul chip al zeilor de marmur’;Iar cântãreþii cãlãtori se duc,Suindu-se pe razele de lunã,Suindu-se pe aripe de vânt,În alte lumi.Înalþã-ºi ochii cãtre foc, sã vadã,ªi vede para leneº cum se stingeªi cum rãmân din lamura vãpãii

Octavian Goga

138

Cãrbunii morþi ai sfintei stele Venus.Cu fumul cald al jertfei uriaºe,Se-nalþã ea pe patu-i de mãtasã,Înfãºuratã-n pulbere de slavã,Cu picurii celui din urmã cântec,Domol, domol...

Frumoasa cea din urmã...

*E cântul mort. Poetul fãrã lirã,Lipsit pe veci de-a ochilor vãpãi,A pribegit la malurile mãrii...Dar nemiºcatã, mutã era marea.Un val rãzleþ din sânul ei rãcit,Ce tresãrea prin cearcãne de gheaþã,A întrebat poetul orb:

„Rãspunde,El unde-i?Soarele, cãci raza lui n-o simt?..“ªi-n vreme ce încremenea în gheaþã,Rãspuns-a valul:„E mort.“

POEZIE

Tu, Doamne, tu, stãpânul peste fire,Ce din curata stelelor luminãDai lumilor de veci orânduire;Tu, într-o clip-a milei tale sfinte,ªi sorþii mele scris-ai o menire:Ce-nfricoºat e darul tãu, pãrinte!

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

139

Pleoapelor tu nu le-ai dat hodinã,Nici sufletului mutã-mpãciuire,Nici minþii mele somnul fãrã vinã!

În noaptea grea, când bolta-nfioratã,Cu junghi de aur îºi strãpunge sânul,Când codru-ºi vede fala-ngenuncheatãªi umilit se zbuciumã bãtrânul,Când trãsnete potrivnice se-ncaier’ªi creºtetele brazilor despicã,Eu în vãzduhuri desluºesc un vaier,Cum din adânc spre mine se ridicã,Gemând prelung la poarta mea, stãpâne!Simt frãmântatã-n urlete pãgâneNemãrginita lumilor durere,Cum vine-n zborul aripilor greleDe-mi zguduie zãvorul ºi mã cereStrivitã simt în matca ei, pãrinte,Cum se frãmântã chinuita minte,Cum gânduri vin în clipele aceleªi se prãval’ în pacea nopþii meleCa bulgãri grei în groapa-ntunecatã!...

În zori de zi, în umeda rãcoare,Când faþa plânsã florile-ºi înclinãÎn alintarea razelor de soare,Robit de-ntâia zare de luminã,Drumeþ grãbit ºi fãrã de hodinã,Simt sufletul de drumu-i cum se gatã.Descãtuºat din pacea lui aleargã,Ca vulturul în goana-nviforatã,Pãmântu-ntreg cu-ntinderea lui largã

Octavian Goga

140

El a purces sãlbatic sã-l strãbatã,Cãtând în drum sãmânþele durerii...

Prin valul firii fãrã de repaosCa un vâslaº aprins îºi taie cale,Îºi scaldã ochii-n râul larg de jale,El totul vede, toate le ascultã...Unde-i plânsoarea zãrilor mai multãEl îºi roteºte aripile sale.

Târziu, când geana zãrilor senineSe-nchide lin, ºi soarele pe munteÎºi culcã chipul roºu de ruºine,Pe-a stelelor strãlucitoare punte,Drumeþ înfrânt, cobori ºi tu la mine,Povara grea abia mi te mai þine.Din praful sur al zilei chinuite,Cules în prada zborului sãlbatic,Din al durerii chiot furtunatic,Din zâmbete de buze ofilite,Din tulburãri de patimi ºi ispite:În truda grea, când tâmpla-nfierbântatãSe zbuciumã zãgazul sã ºi-l frângã,În biata minte greu cutremuratãSãmânþa ta tresare-atunci, stãpâne,ªi tu-mi rãsai, seninã ºi curatã,Strãlucitor, un strop de apã vie,Ce-mi lumineazã-n negura nãtângã,Tu, tainicã ºi sfântã Poezie!

D I N U M B R AZ I D U R I L O R

(1913)

Octavian Goga

142

REVEDERE

Tu, minunatã poezie,Uitatul meu ostrov de flori,Îmi mai deschizi azi poarta mie,Când mã întorc din pribegie,Strãin cu paºi rãtãcitori?

Îmi tremurã durerea-n geneCum calc pe vechiul drum bãtut;Sãrmane crânguri ºi poiene,Vã nãpãdirã buruieneDe când noi nu ne-am mai vãzut...

Ca un drumeþ din altã þarãÎn cale mã opresc º-ascult:Aº vrea-n grãdina solitarãUn glas sã-mi reînvie iarãDin praznicele de demult.

Dar val de neguri mã-mpresoarã,Furtuni au bântuit pe-aici,Nu-s stelele de-odinioarã,Pe urma lor abia mai zboarãUn roi plãpând de licurici...

Printre cãrãri dãrãpãnateCresc spini, iar flori de-mi mai rãsar,Se-nclinã toate-nrourateCu lacrimile adunateÎn drum de bietul grãdinar.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

143

DIN UMBRA ZIDURILOR

OASPE VECHI

Când zilele-mi mureau în urmã, sãrace toate deopotrivã.Tu, sfântã, minunatã noapte, mi-ai fost de-a pururi

milostivã.

Când te iveai, din pragul bolþii, cu albã pulbere de stele,Durai o punte argintatã la ferestruia casei mele.

Tu mã vedeai în braþe slabe îmbrãþiºând trudita pernã,Când visuri îmi goneau odihna cu-nfrigurarea lor eternã;

Tu mã gãseai uitat ºi singur ºi µ darnicã ca totdeauna µÎntre pereþii morþi ºi umezi îmi trimiteai, podoabã, luna.

Cum cobora stãpâna blândã, fãclie-n casã sã-mi aprindã,Se desluºea o lume-ntreagã închisã-n ciobul de oglindã...

Se-nfiripau lumini ºi visuri, cã te mirai chilia scundãCum poate-atât prisos de vraje în îngustimea ei s-ascundã...

Atunci, în pacea-nfioratã de nãzuinþe fãrã nume,Un copilaº cu ochii vineþi, senin ca rostul unei glume,

Se furiºa încet pe-o razã la patul meu, sã mã alinteCu neastâmpãrul albastru din cãutãtura lui cuminte.

Cu degetele moi ºi albe pe ochi mã mângâia... pe frunte...Râdea cu glasul lui de clopot când da de firele cãrunte...

CUPRINS

Octavian Goga

144

Îmi dezgropa poveºti uitate, ºi cu fãptura lui sprinþarãÎmi deºtepta un zvon de frunze, un glas de cântec de

la þarã.

Venea la mine busuiocul, veneau ºi flori de sânziene,De mânã mã ducea copilul în þãri cu feþi ºi cosânzene...

Cum trece vremea nenduratã ºi pururi cumpãna ºi-o saltã...M-a dãruit c-o mânã soarta, dar m-a furat cu ceealaltã...

Azi încãperea mea e largã, dar noaptea-i mutã ºi sãracã,Stau singur ºi aud aievea cum toate-n juru-mi prind

sã tacã.

Nu mã mai ºtie vechiul oaspe... odatã mi-a deschis pe-o clipã...

ªi nu m-a cunoscut, sãrmanul... Cutremurat, s-a dus în pripã...

Pesemne c-a murit acuma, ori ursitoarea nu-l mai lasã...Copilãria mea seninã, tu nu mai vii la mine-n casã...

AGONIE

În mine se petrece-o agonie,Ca într-o tristã casã solitarã,În sufletu-mi bãtut de vijelieEu vãd un om ce-a început sã moarã...Un cântãreþ cu rostul de la þarãSe duce-acum ºi n-o sã mai învieCu chipul lui senin de-odinioarã...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

145

Demult... Demult... Din cea dintâi clipitã,De când te-au smuls de la bãtrâna vatrã,Din casa cu ºindrile-acoperitã,De-atunci începe moartea-þi nesfârºitã,De-atunci te furã fiecare piatrã...Te-au biruit în stingerea domoalãStrãine legi din guri necunoscute;S-a poticnit curata ta sfialã,La orice pas, de pravili neºtiute;Prin praf, prin fum, prin vorbe de ocarãTe-ai dus, sãrmane suflet de la þarã.Din orice colþ mi te prindea o sârmãªi te-alunga un ºuier de maºinã...Avutul tãu s-a risipit pe cale,Te-au pãrãsit ºi zmei ºi cosânzene,Þi s-a uscat ºi lacrima din gene,Au amuþit ºi sfaturile tale...

Aºa, pe rând, þi-a tot trimis viaþaUn nou tâlhar, în orice clipã nouã,ªi fãrã milã-n toatã dimineaþaTe-a despoiat cu mâinile-amândouã!...Acuma simt: drumeþul dã sã moarã...Un oaspe nou îi stã la cãpãtâie,Încetiºor în casã se strecoarã,Cu albe mâini, cu inima bolnavã,Cu ochii arºi de friguri ºi otravã...Stãpân de-acuma el o sã rãmâie.Privindu-ºi lung ograda în ruine,El trist îºi spune gândul ce-l apasã;„Tu mori acum... dar umbra ta revine,ªi pururi simt cã singur nu mã lasã,În nopþi târzii s-a furiºa la mineªi-o sã mã ºtiu strãin la tine-n casã...“

Octavian Goga

146

PARIS

I

La geam îmi cântã-n ritmuri cadenþateHaotica Parisului nãvalã,Când o ascult în goana-i triumfalã,Simt inima pãmântului cum bate.

Ca pe-un ostaº înfrânt de obosealãM-a biruit nãprasnica cetate,Drumeþ orbit de flãcãri nevisate,Îmi plimb prin ea umila mea sfialã.

De-acum sunt robul mândrei metropòleÎn suflet simt cum creºte-ntruna zvonulDin preajma auritelor cupole.

Dar nopþile, când umbre moi se lasãªi-n jur de mine urlã Babilonul,Eu mã visez în sat la noi, acasã...

ZIUA

II

În zorii albi, seninã dimineaþã,Tu-mi pari o fatã mândrã de la þarã,Venitã la oraº întâia oarã,Cu gând curat ºi rumenã la faþã.

Te prinde însã-n blestemat-ai ghearã,Te zbuciumã vârtejul de viaþã,

CUPRINS

Octavian Goga

148

Din mii de guri minciuna lui te-nvaþã,Stropindu-te cu tinã ºi ocarã...

Insulte cad, batjocura te arde,La orice pas culegi o nouã vinãÎn rãtãcirea ta pe bulevarde.

Aºa pe rând te-ntuneci ºi, spre sarã,De praf, de fum ºi de pãcate plinã,Tu te prãvali sfârºitã ºi... murdarã...

NOTRE DAME

III

Parisu-ºi urlã vasta nehodinãªi fãrã somn se zbate vinovatul...E noapte-n jur, de-a lungul ºi de-a latul,De vin, de glume ºi de-amoruri plinã.

Durerile ºi-au amuþit oftatul,Mor visurile sugrumate-n tinã,Scãldat în râs, în aur ºi-n luminã,Pe uliþi trece hohotind pãcatul...

Drumeþ strãin din þãri îndepãrtate,Eu mã strecor prin putreda cetateCând dupã nori mijeºte aurora...

Prin boltituri de arcuri triumfale,Vãd turnurile vechei catedrale,Ca douã braþe blestemând Gomora...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

149

FELINARUL

IV

Neadormit vegheazã felinarul,În taina nopþii osândit sã vadã,Tovarãº are colþul vechi de stradã,Singurãtãþii sfetnic µ trotuarul.El vede-a vieþii nesfârºitã pradã,Asfaltu-i spune patima º-amarul,În faþa lui îºi plimbã-ntreg calvarulÎntunecata veacului baladã...În tremur lin lumina i se frânge,Clipind încet cu licãrire rarã,Îþi pare-un ochi îndurerat ce plânge.ªi parc-aud oftarea lui sihastrã:„De ce m-aprindeþi fiecare sarã,Sã luminez nenorocirea voastrã?...“

ÎN MUZEU

Lãcaº cernit al trecerii eterne,Trist sarcofag al vremii adormite,Tu, jalnicã posomorâtã urnã,Ce-aduni cenuºa gloriilor stinse µSub bolta ta mi-e frig ºi mã cutremur.De undeva, de dincolo de moarte,Eu simt un duh întunecat cum vine,Cum îºi desface aripile negre,Cu zbor încet din haos se desprinde,ªi toate pier pe câte-un drum s-abateªi le-a atins rãsufletul de gheaþã...Mor florile ºi zâmbetele mor,

CUPRINS

Octavian Goga

150

Se frânge visul, dragostea apune,Se sting zdrobite clocotele urii,S-aºtern în praf ºi dumnezei ºi îngeri,Trosnesc ºi cad arcadele mãiestre,C-un geamãt lung se surpã Partenonul.Iar duhul rãu purcede mai departe,ªi râsul lui se plimbã pe ruine...Zadarnic, tu, crãiasã-ndureratã,Cu ochii stinºi l-ai plâns pe Mausolos,ªi jalea ta a-ntruchipat minuneaCe-mpodobea de mult Halicarnasul 1...ªi tu-n zadar þi-ai scris, Sardanapale2,În marmurã cântarea biruinþei...Sunt toate praf... µ Un bulgãre nãtâng,Un strop rãzleþ ºi fãrã strãlucireA mai rãmas din visele lui Ramses,Ce-a ferecat eternitatea-n piatrã.Bieþi biruiþi, azi sunteþi toþi alãturi,Ostaºi cãzuþi ai luptei nesfârºite,E moartã azi ºi vechea voastrã vrajbã.Neputincios, la poalele Astartei 3,Cu arcul frânt, stã trist sãgetãtorul,Privind obrazul spart al unui sfinx...Cum staþi aºa, sãrãcãcioase moaºteCe-aþi mai rãmas, sãrmane mãrturiiDin strãlucirea moart-a unui vis,

1 Halicarnas µ vechi oraº în Asia Micã, în care regina Artemisa aconstruit mausoleul, celebru monument ridicat în amintirea soþului ei, regeleMausoli.

2 Sardanapal (Assurbanipal) µ personaj legendar, creator al unui impe-riu asirian, între 336-817 î.e.n., care însã a fost repede distrus.

3 Astarte µ zeiþã fenicianã, protectoare a fertilitãþii pãmântului, amaternitãþii ºi a dragostei.

Ne cheam[ p[m`ntul

151

Satiri, himere, nimfe ºi centauri,Cu trupul frânt, cu braþele pierdute;ªi cum amurgu-nlãcrimat trimiteDe sus, din cer, un giulgiu mortuarPe la fereastra criptei voastre reci;În liniºtea arcadelor boltite,Eu singur viu pe câmpul de bãtaie,Stau îngrozit de suspinarea voastrã,De geamãtul ce tremurã-n vãzduh,ªi mintea mea aude cum pãmântulÎºi cere astãzi morþii înapoi...

Veniþi, veniþi sã facem îngropare!Drumeþi de-acum ai vremii stãtãtoare,Veniþi o groapã nouã sã sãpãm!Sã le-aºezãm în tristã înfrãþireAceste moaºte jalnice ºi sfinte,Deasupra lor sã creascã iarba verde,Sã-ºi cânte viaþa imnul ei de slavã,Iar din amarul plâns al veºnicieiSã prindem vraja clipei trecãtoare...

CINQUECENTO1

Clocot de mãriri apuse,A lui Leonardo vreme,Glasul farmecelor duseVine pururi sã mã cheme.Mintea, pasãre rãzleaþã,La sicriul tãu mã poartã,

1 Cinquecento µ secolul al XVI-lea (ital.).

CUPRINS

Octavian Goga

152

Tu-mi dai dragoste de viaþã,Minunatã lume moartã.

Þi-au fost bàrbari cittadinii,Aspru neam de harþã dornic,Pe pumnalul lui CelliniEra sângele statornic.

Cardinali purtau coroanaC-un surâs machiavelic,ªi venea din iad SatanaLa sinodul ecumenic.

Ars de frigurile vieþii,Cu satiri ºi cu bacante,Tatãl palidei LucreþiiSta de gât cu trei amante.

Era-n chiot Vaticanul,Plin de patimi ºi pierzare.Se urzea din crime planulGroaznicului Don Cezare.

Cinstea greu suia calvarulCând minciuna sta-n domnie;Aretino1, pamfletarul,N-avea strop de omenie.. . . . . . . . . . . . ....Dar lumini strãlucitoareS-aprindeau printre pãcate:Erau flori, sonete, soare...Era râs ºi sãnãtate.

1 Pietro Aretino (1492µ1556) µ scriitor satiric italian din epoca Renaºterii.

Ne cheam[ p[m`ntul

153

ªi de-aceea-þi cer eu sfatul,Cãci din mândra ta povesteNouã ne-a rãmas pãcatul,Poezia nu mai este...

MAMA

E plin în jur de noi muzeul,ªi pare-un templu minunat,În care mii de robi ai vieþiiVin sã se spele de pãcat.Sunt cãlãtori din largul lumii,Ce-au pribegit pe ocean,Sã-ºi scalde ochii în luminaDin pânzele lui Tizian.

Stau toþi cu mintea-ngenuncheatãªi-i mut cucernicul popor,Eternitatea prinsã-n cadreÎºi poartã sfântul ei fior.Învins de taina mare-a clipei,Se-nchinã sufletul supusÎn faþa veºnicei icoaneCu rãstignirea lui Isus.

Ce blând se uitã chinuitulDe sub cununa lui de spini,Lumina resemnãrii muteE scrisã-n ochii lui senini.Nu-l dor piroanele din carne,Zâmbeºte paºnic, iertãtor,El ºtie cã de veci învieAcei ce pentru alþii mor.

CUPRINS

Octavian Goga

154

La poala crucii e Maria,ªi-n chipul ei, nespus de trist,A zugrãvit un chin sãlbaticPenelul meºter de artist.Ea-ºi frânge mâinile ºi geme,În gândul ei a-ncremenit:Nu dumnezeul, care-nvie,Copilul ei, care-a murit.

O vãd ºi mã întreb, pe gânduri,De rostul nepãtrunsei firi:De ce ºi chinul unei mameE-n preþul unei mântuiri?O vãd ºi simt în suflet patimiDin traiul nostru mãsurat,Toþi rãstigniþii mici ai sorþiiPe rând, în minte, mi s-abat...

ªi stau pierdut... În jur de mineSe schimb-al oamenilor val.... . . . . . . . . . . . . . .Ce-o fi fãcând acum o mamãAcolo-n satul din Ardeal?...

MÃSUÞA MEA

ªi-a dus o-ntreagã veºnicieTrudita anilor povarãDe când legarãm prietenie,Mãsuþa mea de-odinioarã.

În umbra vechei cafenele,În cel mai tãinuit ungher,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

155

Ne luminau aceleaºi stele,Acelaºi colþ senin de cer.

Aici, în nopþile de iarnã,Singurãtatea mea amarãPutea visãrile sã-ºi cearnãPrin fumul leneº de þigarã...

Mãsuþa mea, þi-aduci aminteDe-atâtea zile fãrã soare,Când fruntea mea cãdea fierbinteÎn palmele tremurãtoare?...

Pe bolta ei trandafirieN-avea credinþa mea înfrângeri,ªi-n mândra noastrã sãrãcieEa ne vrãjea un cor de îngeri.

Cum m-a furat de-atunci viaþaÎn goana ei fãrã repaos...S-a stins în neguri dimineaþaRãtãcitorului în haos...

Azi, dupã vremi, de patimi pline,Mãsuþa mea, iar ne-ntâlnim,Duceam ºirag de vieþi în mine,Azi mã întorc c-un þintirim.

Mi-am risipit de mult în lumeSenina visurilor salbã;Mãsuþa mea, îþi spun un nume,ªi-l scriu pe marmura ta albã...

Octavian Goga

156

CÂNTÃ APELE

LA MAL

Mândra apelor crãiasã,Ne-ntâlnirãm azi în cale,Eu, cu gândurile mele,Tu, cu valurile tale.

Prinºi de-o tainicã chemare,Ne privim acum în faþã,Tu, eterna vremii doamnã,Eu, un strop rãzleþ de viaþã.

Cum te vãd, din clipã-n clipã,Mintea-mi zgriburã ºi cade,Simt moºia ta cum creºteªi hotarul meu cum scade.

Þi-ai pornit nemãrginireaSã mã-nfrunte, sã mã frângã...Râd talazurile taleDe luntriþa mea nãtângã.

Tu mã birui, fãrã luptã,Pururi neînvinsã mare,Ochii cãlãtori pe apeTremurã ºi-þi cer iertare...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

157

Spre adâncurile albeÎmi îndrept umila rugã!Mã primeºte-ntotdeaunaUcenic sã-þi fiu, ºi slugã.

Lasã-mã uitat la malu-þi...Sã mã uit aºa departe:Din întinderea albastrãVoi citi ca dintr-o carte...

AETERNITAS

Pe boltã stele tremurate purced sfiala sã-ºi aprindã,ªi ca o pasãre rãnitã se zbate biruitul soare;Noi stãm la mal uitaþi alãturi, când veºnica povestitoareNemãrginirea ei ºi-o frânge în ochii tãi, ca-ntr-o oglindã.

Amurgu-ºi fluturã-n albastru nãframa cu argint þesutã,ªi tot mai rar îºi bate marea rãsufletul domol de pace;Noi ocrotim atâta cântec acum, când buza noastrã tace,Când mâinile îngemãnate se strâng ºi-ºi spun povestea

mutã.

Pribeag ni-e sufletul pe ape, ºi marea ni-e acum stãpânã,Cãci ne-am topit de mult visarea în uriaºul piept de unde,Ea ne-a-mpletit iubirea-n valuri, în depãrtãrile afunde...De-acuma, prinsã-n taina apei, nemuritoare-o sã rãmânã.

...“ªi ne vom stinge-ncet, femeie, ni-e scrisã moartea sub pleoape,

Dar va zâmbi întotdeauna senina veºniciei sorã,

CUPRINS

Octavian Goga

158

Va rãsuna iubirea noastrã în mândra valurilor horã,S-a legãna pe-aceleaºi unde, va plânge în aceleaºi ape.

ªi poate-odatã, într-o sarã, tot ca acuma de albastrã,Când noi vom fi demult þãrânã, vor poposi doi inºi la

mare.Neºtiutori s-or prinde-n braþe, se vor strivi-n îmbrãþiºareªi nu vor înþelege, bieþii, cã strâng la piept iubirea

noastrã.

MARE MOARTÃ

Spun corãbierii cã în Marea MoartãVãduvã-i de viaþã apa, din vechime,Nici un strop de suflet undele nu poartã,ªi pe Marea Moartã nu vâsleºte nime.

Cerul Palestinei, spun corãbierii,Baldachin de ceaþã fluturã pe maluri,Neºtiind nisipul rostul primãverii,Doarme apa mutã în tãcute valuri.

Ocolind-o pururi paseri cãlãtoare,N-o ating în cale pribegiri nomade,Peste Marea Moartã dac-a prins sã zboare;Sugrumat de neguri, albatrosul cade.

Cântec nu rãsunã, nu s-aud nici ºoapte,Þintirim de apã-i unda ei sãlcie,Sã fi plâns vreodatã, ori sã strige-n noapte,Despre Marea Moartã nimenea nu ºtie.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

159

Ce poveste tristã spun corãbierii,Nici n-aº crede, poate, vorbele acestea,Dar, cu biata minte-n patima durerii,Mã gândesc la tine ºi-nþeleg povestea...

DE PROFUNDIS1

Plâng apele în noaptea astaªi, într-un vaier îndelung,Oftãri mi-ating în zbor fereasta,ªi-n zbor la patul meu ajung.

O groazã sufletu-mi supuneªi-n aºternut eu mã cufundCând stihuri de îngropãciuneVin din prãpãstii fãrã fund.

Plânsori ºi gemãte ºi ºoapteDe-a lungul apelor s-aºtern,ªi-n pacea miezului de noaptePar smulse dintr-un plâns etern.

Pesemne-acu-i grozava clipãCând moartea s-a pornit la drum,ªi bate tainic din aripãDeasupra mãrilor acum.

Toþi robii zãvorâþi sub apãÎºi simt stãpâna ºi tresar,

1 Din adâncuri (lat.) Începutul psalmului 130, care se cântã la în-mormântãrile catolice.

CUPRINS

Octavian Goga

160

Ei sparg a valurilor groapãªi plâng cu plânsul lor amar.

Împins de-o nepãtrunsã legeSe cere lutul în pãmânt:Sãrmane suflete pribegeÎºi cer o cruce ºi-un mormânt...

LACUL

La geamul meu de lângã lacSe bate apa-n scânduri,La geamul meu de lângã lacSe fac încet ºi se desfacÎn mine-atâtea gânduri...

Pe rând vin undele de morªi-n murmur se destramã,Pe rând vin undele de morªi parc-aleg din gura lorPe nume cum mã cheamã...

Eu m-am gândit de-atâtea oriªi mintea mea se-ntreabã,Eu m-am gândit de-atâtea ori:Ce tainici, nepãtrunºi fioriDe-ntinsul lac mã leagã?...

Pesemne, tu, care te-ai dus,I-ai rãtãcit pe maluri,Pesemne, tu, care te-ai dus,

CUPRINS

Octavian Goga

162

Într-un târziu ºi trist apus,Te-ai oglindit în valuri...

De-atunci îl zbuciumã mustrãriªi-n noapte plânge lacul,De-atunci îl zbuciumã mustrãriªi simte-aceleaºi frãmântãriCa dorul meu, sãracul...

EU STAU LA MAL. . .

Corabia din lanþuri desfãcutãÎºi miºcã-ncet scheletele trudite,Cu ea te duci spre lumi nebãnuite,Femeie, tu, pe veci necunoscutã.

Abia în zborul ultimei clipiteTe vãd µ de-acuma pururi nevãzutã µªi totuºi simt o jale neºtiutãCând zarea albã-n purpurã te-nghite.

Eu stau la mal, ºi golul ne desparte...Mã uit în larg cât ochii pot sã vadãCum mi te pierzi departe... mai departe...

O tainã simt cã m-a legat de loculUnde-am rãmas nedumeririi pradã...Pesemne-acuma mi-a murit norocul...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

163

SCRISOAREA TA. . .

Sccrisoarea ta mi-a destrãmatA visului betealã,Ce viperã þi-a-mprumutatVeninul drept cernealã?...

Cu slova ta vin anii toþi,ªi-n vraja lor mã furã...În rostul ei mãrunt, cum poþiSã-nchizi atâta urã?...

Cetind-o azi, ca alte dãþi,În mine-un gând tresare:Ce-ar fi s-o sfârtic în bucãþiªi s-o arunc în mare?

Din ale scrisului tãu veºtiOtrava s-ar desprinde,Cã mâine-atât amar de peºtiPescarii n-ar mai prinde...

GÂNDEªTE -TE. . .

Lin picurã azi milostiva pace,ªi prin vãzduh o ºoaptã nu colindã,Peste întinsa lacului oglindãAmurgul umed umbre moi desface.

Pe cer pornesc fãclii sã se aprindã,Începe bolta-n aur sã se-mbrace,

CUPRINS

Octavian Goga

164

Stejarul mut deasupra noastrã tace,Abia arare cade câte-o ghindã...

Cum stãm aºa, cu ochii duºi în stele,În inimã simþindu-ne veninul,Pãrem doi tainici fãcãtori de rele.

Mã înfioarã zãrile albastre:Gândeºte-te, ce clar le-ar fi seninulDe n-am fi noi, cu sufletele noastre...

SCIROCCO

S-alungã clocotul de ape,ªi-n goanã braþul unui val,Ca un stãpân fãrã de milã,Azvârle-o scândurã la mal.

Biruitoare urlã mareaªi mi te lasã pe pãmânt,Solie jalnicã ºi mutãA aºteptãrii ce s-a frânt.

Ce tainicã apropiereªi ce îndemn ascuns din cerMi te-a trimis sã-mi spui povesteaPierdutului corãbier?

Ori poate ºtie uraganul...ªi vrea sã-i vadã la un locPe bieþii cãlãtori pe valuriBãtuþi de-acelaºi nenoroc?...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

165

COARDE VECHI

POET

Când l-au închis dupã zãbreleªi paznicii l-au petrecutL-au despuiat de toate cele,De tot sãrmanul lui avut...

L-au dus aºa-ntre rãzvrãtiþiiDe dupã zidul fãrã glas,Dar ºi-au uitat nenorociþiiCã gândurile i-au rãmas.

Nebãnuitul lor tezaurNebunii-ntreg i l-au lãsatªi-n giulgiul lor tivit cu aurEl sufletul ºi-a-mpresurat.

Zadarnic bate din aripãªi-n goanã moartea-i dã fiori,Zadarnic huhurezii þipãDin turla negrei închisori.

În mândrã vraje se desfatãUngheru-ngust ºi nevoiaºªi-i o grãdinã fermecatãChilia de puºcãriaº...

CUPRINS

Octavian Goga

166

Iar dacã, tainic, câte-o razãCoboarã tremurând pe pat,Ea-nfioratã lumineazãÎn visul unui împãrat...

DOINA

O doinã plânge sus pe culme,Din fluier unde limpezi cad,ªi legãnate lin s-afundãÎn pacea cordilor de brad...

Cântare, meºterã cântare,Te stingi acum încet-încet,ªi-adormi pierdutã-n tremurareaOftãrii blânde din brãdet...

Mi-ai picurat un strop în sufletDin taina vremii de demult,ªi plânsul veacurilor duseMã înfioarã când te-ascult...

Cum te-ai topit acum în noapte,Eu stau cu inima la sfat:În care brad, de care creangãPlânsoarea ta s-a aninat?...

ªi cât vei mai trãi acolo,Tu, sorã pururea cu noi,Când va fi mort de mult ciobanul,ªi moartã turma lui de oi?...

CUPRINS

Octavian Goga

168

Târziu odatã µ cine ºtie? µTrecând pe-aici un cãlãtor,Te va culege dintr-o floare,De dupã-o aripã de nor...

Te-a coborî în largul vãii,ªi-o lume te va asculta,ªi-o lume-ntreagã va începeSã plângã cu durerea ta...

VOI VENIÞI CU MINE. . .

Voi veniþi cu mine, oaste nevãzutã,Moºii ºi strãmoºii mei din zile moarte,Grãitoarea voastrã îndrumare mutãÎn vârtejul lumii cãile-mi împarte.De demult, din ceaþa vremii înnoptate,Eu aud un cântec cãlãtor cum vine,Ca un clopot tainic inima mea bate,Din adânc vã cheamã sã veniþi cu mine.

Eu vã port în suflet, plãmãdiþi în sânge,ªi din vina voastrã mi-e zidit pãcatul,Glasul vostru geme jalea mea când plânge...Eu din plâns de veacuri mi-am topit oftatul...Întãritã-n drumu-i, de la voi învaþãUra mea sã ardã, mâna sã se-nchine,Aþi murit cu toþii ca sã-mi daþi o viaþã,Morþi fãrã de moarte, voi veniþi cu mine.

Din amurgul umed când se face sarã,Sufletul vã simte cum îi treceþi pragul,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

169

Ca-ntr-o casã micã, albã, de la þarã,Eu vã vãd alãturi, mi-e mai mare dragul...Sunteþi fãrã numãr, popi cu bãrbi cãrunteCu lumina scrisã-n frunþile senine,Cercetaºi de codri ºi pãstori de munte,Ceaþã nesfârºitã, voi veniþi cu mine.

La soborul vostru mintea mea culegeTaine din zapise, rosturi din hrisoave,Mi se plâng ciobanii de cãlcãri de lege,ªi-mi suspinã-n noapte rugã de ceasloave.Ca o cenuºotcã mintea mea ascultãCum frânturi de veacuri strigã din ruine,Prinde-abia un picur din vâltoarea multãªi se-nchinã vouã, cã veniþi cu mine.

Eu din oastea mare nu-s decât solia.Ucenic cucernic vã vestesc cuvântul,Nu-s decât un fulger smuls din vijeliaCe-a închis la sânu-i milostiv pãmântul.Rãmâneþi la mine voi întotdeauna,Înfrãþiþi cu focul sângelui din vine,Cãci se stinge glasul ºi se frânge strunaCând în goana vieþii nu-þi mai fi cu mine...

INIMA

Biatã inimã bolnavã,Fãgãdãu la drum de þarã,Cine-ºi mai aduce-aminteCâþi drumeþi te cercetarã?

CUPRINS

Octavian Goga

170

Tu n-aveai zãvor la tindã,Nici scumpete la mãsurã,ªi-ai cinstit pe fiecareC-un pahar de bãuturã.

Cum veneau în miez de noapte.Cãlãtori pribegi în lume,Toþi stãpâni la tine-acasã,Rãi de platã, buni de glume...

Tu la toþi le-ai dat hodinã,ªi le-ai dat popas în cale,Pân’ s-a risipit pe drumuriPlinul pivniþelor tale.

Azi eºti goalã ºi sãracã,ªi crâºmaru-þi dã sã moarã,Cine sã-þi mai treacã pragul,Fãgãdãu la drum de þarã?...

STRÃMOªII . . .

...„Nu suntem la acelaºi nivel... La 1759,adicã pe vremea când strãmoºii autorului dela Þara noastrã nu se coborâse încã din mai-muþã, egumenul Laskaris scria cã filiaþiuneafamiliilor Dukas, Vrana ºi Laskaris“...

DUILIU ZAMFIRESCUîn „Convorbiri literare“

Nu mor strãmoºii niciodatã,Rãzboiul lor în noi ºi-l poartã,Cãci li-e þãrâna spulberatã,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

171

Dar nu li-e duºmãnia moartã.Strãveche, ura lor se-mparteDin moº în moº, din tatã-n tatã,ªi azi, de dincolo de moarte,Ei ne mai cer o judecatã.

Cum ne privim acum în faþã,Potrivnici însetaþi de luptã,Neiscusinþa noastrã-nvaþãDin ura lor neîntreruptã.Noi suntem flacãra pribeagãDin nemblânzita lor vãpaie,Cu moºtenirea noastrã-ntreagãVenim pe câmpul de bãtaie.

Cu mine vin, roiesc întrunaCei fãrã neam ºi fãrã numãr,Ce-au sprijinit întotdeaunaEternitatea pe-al lor umãr.Vin cei de-o lege cu pãmântul,Copiii soarelui de varã,Eu, solul lor, le port cuvântul,ªi-n suflet, sfânta lor povarã.

Vin rânduri, cete se-nfiripãDin vechea veacurilor lavã,Din ceas în ceas, din clipã-n clipã,Tot creºte oastea mea grozavã.Le vãd în orice parte roiul,Îºi cer dreptatea lor târzie,ªi fiecare-ºi vrea ciocoiulÎn judecatã sã ºi-l þie.

Octavian Goga

172

Ei tot mai mulþi rãsar din groapã,Rãsar, ºi-n mintea mea s-alungã,Vin bieþi þãrani munciþi de sapã,ªi vin haiduci cu flinta lungã.Sosesc cu dorurile toate,Sãrmanii nu mai pot s-adaste:„Venit-am, mãre, strãnepoate,Sã ne primeºti la tine-n oaste!“

Le zic supus: „Veniþi de-acuma,Strãbuni din lunga vremii cale,ªi daþi-mi cântecul ºi glumaªi nesfârºita voastrã jale.Veniþi, cãci glasul vostru-nvieUn nou zorit de dimineaþã,Voi ce-aþi murit o veºnicieSunteþi flãmânzi azi de viaþã!“

Ei vin cu suflete-nnoptate,De-aceea sfarmã lanþuri grele,De-aceea urlã ºi se zbateDurerea-n cântecele meleDoar din al veacurilor caierMi-am împletit eu biciul urii,Nestinsul vremurilor vaierMi-a scris blestemu-n ceriul gurii!...

De luptã-s gata deci... Prin mineUn iad întreg cere rãsplatã.Mi-e sete-acum... Te-aºtept, vecine,ªi ochii mei pãgâni te catã!Îþi vreau sclipirea de oþele,ªi vreau oºtirea ta mãiastrã,

Ne cheam[ p[m`ntul

173

Întregul cer cu ochi de steleSã lumineze lupta noastrã.

*Te-aºtept... Te-aºtept... Dar n-aud bucium,Nici zumzet ascuþit de zale,Mã-ndoaie patima, mã zbucium:Aratã-mi rândurile tale!...ªi cum te chem, º-un colþ de þarãMi te-au cãtat zadarnic solii,Te-apropii tu de subsuoarãC-un slab egumen ros de molii...

Vã vãd... Mi-e milã peste fireDe bietul grec cu haina ruptã:Ai spart o criptã-n mãnãstireCa sã-þi câºtigi un soþ de luptã...Vã vãd, ºi oastea mea pe-acasãMi-o-ndemn încet sã se strecoare:Vai µ toatã ura mea mã lasã,Cãci sãrãcia ta mã doare...

CARMEN LABORIS1

Veniþi în horã de frãþieStrãvechii câmpului strãjeri,Ce ocrotiþi de-o veºnicieA muncii rodnice dureri.Veniþi, plugari, veniþi, oºteniiCelui mai vechi ºi sfânt rãzboi,

1 Poezia muncii (lat.).

CUPRINS

Octavian Goga

174

Tovarãºi buni ai Cosânzenii,Veniþi cu noi!

În goana vieþii-nviforatãStrigaþi: Plugarii-n veci nu pier,Cãci lor pãmântul sfânt li-e tatã,ªi frate soarele din cer.

În casele cu grinzi bãtrâneVoi rostul lumii aºezaþi.Sus, dãtãtorilor de pâine,În patimi ºi credinþe fraþi,Voi, platnici de sudori ºi sânge,Voi, cei bogaþi ºi totuºi goi,Veniþi sã ne-nvãþaþi a plânge,Veniþi cu noi!

Veniþi, stãruitoare gloatã,Strigaþi s-auzã mici ºi mari;E rãzimatã lumea toatãPe palme aspre de plugari!

Nãpraznic vifor de dreptateVã doarme-n sufletu-nnoptat,ªi spalã lumea de pãcateCând rele mâini l-au deºteptat,De grele vremi de mai-nainteDe-al rãsplãtirii greu ºuvoi,Veniþi, aducãtori aminte,Veniþi cu noi!

Strigaþi sã ºtie largul zãrii,S-auzã toþi câþi trag în jug:Cã focul roº al rãzbunãriiTopeºte fierele de plug!

Ne cheam[ p[m`ntul

175

SCRISOARE

Contesei de Noailles,nãsc. Principesa Brâncoveanu 1

Brâncoveanu Constantin,Boier vechi ºi domn creºtin...

Cântec din bãtrâni

Îþi recitesc rãvaºu-n franþuzeºteCu slova lui muiatã-n ironieªi, nu ºtiu cum, un gând mã ispiteºte...Mã iartã, doamnã, cã þi-l spun ºi þie...

Tu ne-ai uitat, tu din strigarea noastrãNu ºtii nimic, nimica nu te doare;Nici Dunãrea nu-þi plânge la fereastrã,Nici munþii mei nu pot sã te-nfioare...

Nu ne-nþelegi nici visul, nici cuvântul,Nici cântecul tu nu ni-l poþi cunoaºte...Din þara ta þi-a mai rãmas pãmântul,Ai grâu în el, dar þi-ai uitat de moaºte...

Abia o dat’, când te chema Bizanþul,Ai poposit la noi o clipã, douã:Verigã mândrã ce te-ai rupt din lanþulUnor vieþi atât de scumpe nouã...

De-aceea azi te miri ca de-o povesteCând cineva de rostul tãu te-ntreabã,

1 Într-o scrisoare adresatã revistei „Les Annales“ contesa de Noaillesdeclarã cã nu e româncã ºi nu cunoaºte câtuºi de puþin România, încare a fost numai o datã, în drum spre Constantinopol (n. a.).

CUPRINS

Octavian Goga

176

O glumã-þi par cuvintele acesteªi râzi de noi, odraslã basarabã...

Râzi în zadar! Trecutul ne-nfãºoarãOricât de mult l-am surghiuni din minte...Strãbunii-n noi de veci nu vor sã moarãªi noi minþim, dar sângele nu minte!

Ei vin la noi... µ ª-acolo-n metropolã,Pe malul Senei, umbra lor strãbate,Suflarea lor pãtrunde sub cupolaPalatelor cu creºtete bronzate...

Câþi logofeþi ºi vornici nu se schimbãÎn noaptea ta cu visuri zbuciumate...Cu noi în drum doar pururea se plimbãUn þintirim de suflete uitate...

Când vei simþi o jale vag-adeseªi-n liniºtea amurgului de toamnãTe vor fura îndemnuri nenþelese,Nu te mira: Sunt Brâncovenii, doamnã!

MOª CRÃCIUN

Moº Crãciun cu barba albã, moº Crãciun cu traista plinã,Vechi stãpân atât de darnic al copilãriei mele,Azi la noi în sat te-aºteaptã toatã casa cu luminã,Cu colinde ºi cu cântec ºi cu crai ceteþi de stele.

Tu te furiºezi în tainã pe la fiecare poartã,Cu pãºirea ta tiptilã nu laºi urme pe zãpadã,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

177

Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiþilor de soartã,Când laºi binecuvântarea peste capul lor sã cadã.

Tu cobori ºi-n sara asta, tu cobori ca totdeauna,Pe pãmântul greu de rele, sol bãtrân de gânduri bune,ªi-nveºmânþi c-un vãl de pace rãzvrãtirea-nviforatã...Cum te-aºteaptã-n sat la mine!... Du-te, du-te,

Moº Crãciune...

De nu þi-o fi peste mânã treci ºi pe la casa noastrã,Biatã mama-ngânduratã azi e singurã la masã,Tu mãcar o razã-n suflet îi trimite pe fereastrã,Când vezi neatins ºi vinul ºi colacul de pe masã.

Apoi pleacã, Moº Crãciune... pe oriunde-ºi duce darulBãtrâneasca ºi cinstita ºi curata noastrã lege;Numa-n lumea mea strãinã nu-ncerca sã treci hotarul,Cãci ºi inima ºi casa þi-s închise-aici, moºnege!...

EU ªTIU UN BASM. . .

Eu ºtiu un basm de mult uitatC-un cântãreþ rãtãcitor,Ce strunele ºi-a încordatPe rând, la poarta tuturor,ªi-n cântecu-i înviforatA plâns de lacrimile lor.

Din goana lui s-au ridicatVãpãi ºi valuri de scântei,Bãrbaþii s-au oprit în sfatªi s-au oprit în drum femei,

CUPRINS

Octavian Goga

178

O lume-ntreagã ºi-a legatDe glasul lui plânsoarea ei...

Cântând prin codri de brãdet,Drumeþ pe larguri de pãmânt,Aºa s-a risipit încet,Ca frunza spulberatã-n vânt:Nu visul lui nemângâiet,Amarul altora l-a frânt.

Pe urma lui creºtea poporªi se ruga cu chip duios:µ Mai spune-ne câte ne dorªi câte suflete ne-au ros,Pribeagule, stihuitor,Le plângi atâta de frumos!...

El, ascultând al lor cuvânt,A chibzuit ºi-a priceputCã pururi fãrã crezãmântDurerea lui l-a petrecutªi cã-n sãlbaticu-i avântStrãine doruri l-au durut...

Atunci o clipã s-a-ntâmplatµ Mai vreþi voi basmul sã vi-l spui?µCã jalea lui a lãcrimat,Dar a-nþeles cã nime nu-i,În tot norodul adunat,Sã vazã lacrimile lui...

Ne cheam[ p[m`ntul

179

CLIPE

TRAGE-ÞI OBLONUL. . .

Ascultã, copile, ce-mi spune viaþa:De-a pururi în umbrã sã torci al tãu gând,Când simþi în pleoapã o lacrim-arzând,Ia seama la vreme ºi acopere-þi faþa,Sã nu fie ochi sã te vadã plângând.

Alãturi cu alþii te-nºiruie-n horãªi lumii plãteºte-i cu ce-i eºti dator,Fã-i patimei tale din zâmbet zãvor,Tãcerea sã-þi fie statornica sorã,Sã nu ºtie nimeni ce rane te dor.

Iar noaptea când cade ºi ceaþa se lasã,Tu trage-þi oblonul, sã n-ai mãrturii,ªi-atunci sub tavanul ascunsei chilii,Despãturã-þi taina ce-n suflet te-apasã,Stropind-o cu lacrimi de ceasuri târzii...

POETUL

Un cavaler cu ochi de vultur, cu inima de fatã mare,Cu braþ de fier, cu mâna albã, de zbucium ºi de luptã dornic,Pe-un piept de stâncã solitarã ºi-a-ntemeiat un cuib

statornic,O singuratecã cetate cu turn strãlucitor în zare,

CUPRINS

Octavian Goga

180

Când raza zorilor dintâie zâmbeºte-n prag de cetãþuie,Pe nãzdrãvanu-i cal sãlbatic rãsare-n noapte cavalerul,În soare-i fulgerã armura ºi zboru-i întretaie cerul,Cu aripi meºtere în albul nemãrginirilor se suie.

În furtunateca-i nãvalã se duce-aºa fãrã hodinã,O lume se rãsfrânge-n ochii adânci ca nopþile de varã.Din mii de tulnice rãsunã a vieþii veºnicã fanfarã,Când zburãtoru-i prinde taina de sus, din unde de luminã.

Avântul lui n-are popasuri, în drum el suie ºi coboarã,ªi nestemate fãrã numãr culege mâna fermecatã:El rupe-o floare, prinde-un zâmbet, o lacrimã-n ascuns

vãrsatã,El furã-un vis dormit azi-noapte pe cãpãtâiul de fecioarã...

A strãbãtut atâta cale, cât ochii nu cuprind sã vadã,ªi când amurgu-ncinge bolta în brâul lui tivit de aur,În goanã el îºi smulge-o salbã din sfântul cerului tezaur,ªi vine-acasã cãlãreþul cu braþul încãrcat de pradã.

Abia mai poate duce greul, se-ndoaie trupul sub povarã,Îºi scuturã în faþa porþii vestmântul împletit din zale,O clipã mai priveºte-n urmã spre ceaþa risipitã-n vale,ªi-apoi în pripã trece pragul... µ dar praful a rãmas afarã!...

Pe-un pat de marmurã curatã dintr-o cãmarã neºtiutã,El migãlind în pacea nopþii aºeazã scumpa lui podoabã,Îºi frânge de zãgazuri mintea µ de veci neadormitã roabã µªi taine pururi vorbitoare s-aleg atunci din mânã mutã...

Octavian Goga

182

...ªi ºtie bine urzitorul cã-n vremea trudei lui amare,Acolo, jos, în umbra neagrã, þin sfat atâtea duhuri rele,Sã-i fure marmura mãiastrã, argintul coborât din stele...Dar mâinile nu-i dau odihnã, cãci vor altar de închinare.

MI-AM FÃCUT UN CÂNTEC

Mi-am fãcut un cântec de demult, odatã,Mi-am fãcut un cântec ne’nþeles ºi dulce,Leagãn pentr-o veche tainã vinovatã,Ziua sã m-alinte, seara sã mã culce.

Mi-am fãcut un cântec ºi l-am dus cu mine,Printre anii tulburi singura mea zestre,Floare-ntârziatã prinsã pe ruine,La o casã mutã pusã-ntre ferestre.

Cântec de ispitã, cântec de otravã,Smuls din nedormirea viselor fugare,Mi-ai crescut cu vremea ca un râu de lavãMi-ai crescut ca noaptea viforul pe mare.

Cum te-a-nchis zãvorul tãinuirii mele,N-ai cãzut în mreaja gureºelor rime,Împletit din patimi, coborât din stele,Cântec de-o viaþã, nu te ºtie nime...

Totuºi mintea astãzi vine sã mã-ndemne,Sã-þi deschid fereastra, sã te-alung din casã,Când þi-e mort copilul, ce sã mai însemne,În odaia goalã, leagãn de mãtasã?...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

183

UN TRANDAFIR SE STINGE

Cu trupul biruit de jaleUn trandafir se stinge-n glastrã,Stropindu-ºi plânsul de petalePe periniþa din fereastrã...

Se zbuciumã sãrmana floareªi moare-n patima ei mutã,Ca-n inima de fatã mareO dragoste nepriceputã.

Se zbuciumã ºi pânã mâineÎºi scuturã podoaba-ntreagã,Iar mâna gingaºei stãpâneAlt trandafir o sã-ºi culeagã.

ªi rând pe rând au sã mai vieTot alte flori în vechea glastrã,Asemeni viselor ce-nvieªi mor zâmbind în calea noastrã.

PÃCAT

Amurgul m-a gãsit ºi astãzi la poala ta cerºind hodinã,Biet cãlãtor, oprit în cale de vraja viselor ce mint,Cum aº putea sã plec acuma când ochii tãi senini luminãªi ard în purpura-nserãrii ca douã suliþi de argint?...

Le doarme-n adâncimi pãcatul ºi ocrotit de-o caldã leneDin clipã-n clipã îmi trimite sclipirea fulgerelor lui,

CUPRINS

Octavian Goga

184

Un picur din pierzarea lumii îþi strãluceºte-acum sub geneªi mã-nfior din ochii limpezi tu câte taine poþi sã spui...

Mã pierd în lumea lor albastrã ºi simt fiori din vremurimoarte.

Vãd crai pribegi, ce pentr-un zâmbet jertfirã fala unui tron.ªi parc-aud în pacea nopþii cum vântul ºuierã departePrin dãrmãturile de piatrã din prãbuºitul Ilion...

TAINA

Iubirea mea-nchisã cu tainic zãvor,Te port printr-al anilor ºir,Te port ºi cu tine pe drum mã strecor,Pãzindu-þi în suflet temutul fiorCa floarea polenu-n potir.

În jurul meu urlã al lumii rãzboiCu vifor flãmând ºi pãgân,În jurul meu cade ºi praf ºi noroi,ªi nimeni nu ºtie din tristul convoiCe strâng eu statornic la sân.

Tu, chiot sãlbatic din sute de guri,Zadarnic îmi strigi în urechi,Prin vãmile vieþii ºi prin cotituri,Ea vine cu mine ºi nu poþi s-o furi,O tainã din zilele vechi.

Când noaptea-mi coboarã la geamul închisªi-n casa mea nimenea nu-i,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

185

Ca de pe alte tãrâmuri trimis,În zboru-i molatic, plãpândul meu visM-atinge cu aripa lui.

Atunci se desfac ale tale comoriªi raiu-mi aduc pe pãmânt,Atunci la fereastrã-mi vin privighetoriªi toate te cântã... le-ascult pânã-n zori...Iubirea mea µ ºi eu te cânt...

TOAMNÃ NOUÃ

Atât de tristã-i dimineaþaAcum când plânge-o toamnã nouã,Când cade din copaci viaþaªi frunze galbene mã plouã.

O lume-ntreagã simþi cum moareÎntr-o tulpinã ce se-ndoaie,În orice zvon o aºteptareªi-un vis în fiecare foaie.

Abia o brumã fãrã milãªi vara mi-a fugit departe,Rãsar, movilã de movilã,În jur de mine frunze moarte.

Ce tainã le-a desprins în ºoapteMai multe azi ca altãdatã,Ce visuri au murit azi-noapteCu-atâta frunzã spulbetarã?

CUPRINS

Octavian Goga

186

Icoane negre mi s-aratã,ªi nu ºtiu cum, dar mi se pareCã-n noaptea asta-ntunecatãS-a prãpãdit o fatã mare.

MÃ-NTORC DIN NOU. . .

Am rãtãcit departe-n lumi strãine,Crezând cã scap de-a patimii prigoanã,Cã-n sufletul meu însetat de goanãMai poate creºte-o floare pe ruine.

Dar un blestem din oriºice icoanãMã urmãrea, cãci te vedeam pe tine...ªi te visam ca,-n nopþile senine,Un crai pribeag pierduta lui coroanã...

Nu te mira cã azi înfrânt de cale,Robit de-un chin care-n curând se curmã,Mã-ntorc din nou la pragul casei tale.

Gândeºte-te cã-n cruda lor arsurã,Când simt aproape clipa de pe urmã,Bolnavii toþi cer cuminecãturã...

LACRIMI

Copilãria mea pierdutãDemult, prin rariºtea de teiªi-a dus, cu râsul ei nãvalnic,ªi-a dus ºi lacrimile ei...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

187

De-atuncea nu mi-s umezi ochii,Oricâte vifore mã frâng,Vai, mã-nfior când mintea-mi spuneDe câtã vreme nu mai plâng.

Pesemne lacrimile meleAcuma-n suflet se cobor,ªi-mpotmolind-se-n adâncuriÎºi sap-acolo taina lor...

Încet s-aºeazã rânduri-rânduriSub vãlul jalnicei uitãri,Ca bobii de mãrgãritareÎn fundul nepãtrunsei mãri.

Acolo dorm pân’ câteodatãMi le urneºte-al vremii mers,Þesându-le strãlucitoareÎn haina alb-a unui vers...

CÂNTECEI

Iubirea mea-i fãrãdelege,Cu greu canon în pravilã,Cine-ar putea sã mi-o dezlege,Cu cât mai mult mi-o înþelege,Cu-atât îi pune stavilã...

Iubirea mea-i scumpã comoarã,Pãzitã-n fund de peºterã,

CUPRINS

Octavian Goga

188

Mi-o þine inima-n zãvoarã,Cu vãl de taine o-mpresoarã,Cã-i veche gazdã meºterã...

Eu sunt tâlharul în prigoanã,Strãpuns de-a legii suliþã,Ce înfruntând a lumii goanã,Strângând la pieptu-i o icoanã,Se strecurã pe uliþã...

II

Dragoste cu vinã,Dragoste bolnavã,Cupã de luminã,Cupã de otravã,Cine mi te-a dus la buze, cupã de otravã?

Nopþi îmi împletirãDin credinþi o salbã,Toatã mi-o rãsfirãAzi o mânã albã,Mi-o rãsfirã-n praf pe uliþi, azi, o mânã labã...

Sunt sãrac de-acuma,Visele mã lasã,Cântecul ºi glumaMi s-au dus de-acasã,Mânã albã, mânã albã, mi le-au dus de-acasã...

Ne cheam[ p[m`ntul

189

III

Vin’ sub plopul mãrturieViselor de astã-varã,Sã-l vezi frânt de vijelieCum îºi cerne frunza rarã.

În tulpina lui închiseDorm iluzii ºi regrete,Dorurile noastre-s scrisePe-aste foi nemângâiete.

Vin’ din foile uscateSã ne facem douã perne,Cãpãtâie-ndurerateUnei despãrþiri eterne...

IV

Din înaltul bolþii sfintePicuri de argint se smulg,ªi pe mâna mea fierbinteA cãzut în zbor un fulg.

Drag drumeþ din lumi strãine,Ce neînþeles misterL-o fi îndrumat spre mineMinunatul strop de cer?...

Strãlucind o clipã, doarã,S-o topit ºi-acuma nu-i...Vis rãzleþ de-odinioarã,Unde sunteþi, ochi cãprui?

Octavian Goga

190

V

Acum uitarea mi-e pe drumªi-o lume ne desparte,Ce gând te mai îndeamn-acumSã-mi mai trimiþi o carte?...

De ce azi grijã sã-mi mai porþi,Când dragostea ta tace:De nu-þi cer lacrimi bieþii morþi,Au drept sã-þi cearã pace...

VI

Ursita unei zodii releDin nou în cale mi te poartã,Tu, moartea visurilor mele,Frumoasa mea iubire moartã.

Te du cusoarele ce-apuneS-adormi în veºnicã tãcere...Tu, ce m-ai frânt la-ngropãciune,M-ai omorât la înviere...

VII

Ascultã-l tainic cum se stinge,ªi moare-acordul de pe urmã,Cum tremurarea lui se frângeªi cum încetiºor se curmã...

...ªi spune-mi tu, nu þi se pareCã, cu pierduta melodie,În noaptea fãrã de hotare,Þi s-a pierdut ceva ºi þie?...

Ne cheam[ p[m`ntul

191

TÃCEREA TA. . .

Mai þii tu minte noaptea-ntâie,O noapte umedã, albastrã...În pacea ei înfioratãVorbea numai tãcerea noastrã...

De-atunci atâtea nopþi trecurã,Tot nopþi cu ºoapte ºi cuvinte...Din câte-alãturi povestirãm...Nimic nu-mi mai aduc aminte...

Dar pânã-n clipa de pe urmãFermecãtoare-o sã-mi rãmâieªi-o sã-mi vorbeascã totdeaunaTãcerea ta din noaptea-ntâie...

S INGURÃTATE

Singurãtate, tainicã grãdinã,Cu freamãt lin, cu dulce adãpost,Pribeagul suflet fãrã de hodinãDe-atâta vreme-n þara ta n-a fost...

M-au alungat vâltorile pe-afarãªi-n goana lor eu n-am avut rãgazªi vãd cum noaptea-n giulgiu-i mã-nfãºoarãªi-mi scrie moartea umbre pe obraz...

Din vremi uitate mintea azi coboarãªi-þi cer umil acuma, când te-ascult:Ori râsul meu curat de-odinioarã,Ori lacrimile mele de demult...

CUPRINS

Octavian Goga

192

COBOARÃ TOAMNA. . .

Coboarã toamna-ncet din slavã,Nãframa galbenã-i rãsareªi peste vârfuri de dumbravãÎi fluturã departe-n zare.

Atât de jalnic geme vântul,Cum s-a pornit acum sã zboare,Pare c-a prins în drum cuvântulUnei neveste care moare.

Pe urma lui un plâns se-mparteªi-n taina codrului strãbate,Ca niºte fluturi – soli de moarte –S-alungã foile uscate.

Lumina soarele ºi-o frânge,De somn pleoapele i-s grele,În jur de patul alb îºi strânge,Mai des, cernitele perdele.

Din geana lui abia o razãÎmi mai alunecã pe frunteªi tremurând îmi lumineazãArgintul firelor cãrunte...

SINGUR

Pustietate arsã mi-e sufletul acuma,Se plimbã râsul morþii ºi-mi strigã din þãrânã,Nici nu-mi mai vine-a crede c-abia-i o sãptãmânãDe când dormea cu mine ºi cântecul ºi gluma.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

193

De-atunci s-a stins în neguri puzderie de steleª-un roi de vise albe ce-mi adumbrea pãcatul,Azi trupul mi se frânge în friguri vinovatul,ªi bântuie Samùmul singuratãþii mele.

Vei mai veni vreodatã, minune cãlãtoare,Sã-mi lumineze-n noapte din ochiul tãu o razã,Sã-mi schimbi pustietatea din nou într-o oazã,Sã-nvii pe beduinul ce blestemã ºi moare?...

SONET

Acum din nou îmi treci pe sub fereastrã,Tu, toamnã, tu, frumoasã cerºitoare,Pe urma ta cântãri tânguitoareLin fluturã-n întinderea albastrã.

Durerea ta în zare cãlãtoareAtinge-n drum cãsuþa mea sihastrãªi-nfrigurate florile din glastrãSuspinã-n zvonul frunzei care moare.

Rãmân, aºa, pierdut în reverie,ªi, dus încet de luntrea amintirii,Ascult duioasa morþii psalmodie.

Ascult ºi simt cum genele mi-s grele:Pare cã-n vasta îngropare-a firiiAud ºi plânsu-ngropãciunii mele...

CUPRINS

Octavian Goga

194

AMURG

Din mesteacãnul de-afarãFoi îngãlbenite curg,Când cernindu-ºi pânza rarãCade vânãtul amurg.

Frate bun mi-a fost copaculCu podoaba lui de ieri.El mi-a adumbrit, sãracul,Un noroc de douã veri.

Zgribulind din trup se-ndoaiePeste geamul meu deschis µS-a mai dezlipit o foaie,Mi s-a mai fãrmat un vis...

Unde eºti tu, sã ne plouãPlânsul funzelor ce morªi cu braþele-amândouãSã oprim cãderea lor?...

Mâna ta sã le culeagãªi sã ni le-mpartã-n doi.E povestea noastrã-ntreagãScrisã-n veºtedele foi...

ÎN BRAZI

În tãinuita brazilor rãcoareNe-a surghiunit iubirea vinovatã,Cum stãm aºa sub bolta înstelatã,Pãdurea neagr-o catedralã pare.

CUPRINS

Octavian Goga

196

Singurãtatea ei înfricoºatãTrezeºte-n noi o lungã-nfiorare,Din orice brad ne tulbur-o mustrareªi tot mai greu pãcatul ni-l aratã.

Pe rând, pe rând, o teamã ne supune,Trecutu-ntreg în inimã ne-apasã,Piedutã tu oftezi, o rugãciune...

Îmi spui apoi cu glas sfârºit de trudã:µ E Dumnezeu aici la el acasã,Vorbeºte-ncet, cã poate sã ne-audã!...

O LACRIMÃ

De-ar fi sã-þi împãrþeºti odatãTu bogãþiile ce ai,Din toate darurile tale,Þi-aº cere-o lacrimã sã-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,Ce din adâncuri îmi rãsare,Cãci numai din adâncul mãriiSe pescuiesc mãrgãritare...

ÎN DRUM

Arare-n pribegia noastrã,Când calea ni se-ncruciºeazã,Din lamura vãpãii moarte,Eu simt cum reînvie-o razã...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

197

Ne rumeneºte-n drum obrazulªi licãrirea ei ne minte,Când fulgerul unei clipiteDespic-aducerile-aminte...

Vai, mintea, vãduvã bãtrânã,Vrea morþii iar sã ºi-i dezgroape......ªi tu-þi întorci grãbitã faþa,Sã nu-þi vãd plânsul din pleoape....

Rãmân învins... µ Aud viaþaCum mi te furã... mi te cere...De ce n-am dreptul de-a te plânge,Când sã te blèstem n-am putere?...

MOªTENIRE

Într-un amurg primãvãratic,Într-un amurg cu flori de tei,Tu mi-ai trimis întâia razãDin ochii mari ºi farisei...

Eu nu ºtiam unde þi-e caleaªi nu ºtiam de unde vii,Solie mândrã rãtãcitãLa pragul unei curþi pustii.

O clipã te-am simþit aproapeCa strãlucirea unui fulg.Te-ai dus apoi µ ºi eu zadarnicAº vrea din minte sã te smulg.

CUPRINS

Octavian Goga

198

Dar cu fiorul clipei mute,De-atunci eu sufletu-mi alint,Ea-mi þese zbuciumul de-aieveaªi-mi þese visele ce mint.

Mã-ntreb: ce soartã rea mã faceUn rob de-a pururi sã-þi rãmân,Sã-ºi ard-o veºnicie-n mineFãclia dorului pãgân?

Pesemne noi odinioarãÎn alte lumi ne-am cunoscutªi-n noua întrupare-aducemUn strop din vechiul nostru lut.

Tu vii cu vechea stãpânireÎn fulgerul unei priviri,Pe când pe mine mã supuneBlestemul tristei moºteniri.

O CLIPÃ

Abia ne-am revãzut o clipãªi iar ne-a despãrþit talazulPândea din umbrã nenoroculCând tu-mi încolãceai grumazul.

Dar revederea noastrã mutãA fost de-ajuns ca sã-nfiripeUn înþeles de-o viaþã-ntreagãÎn fâlfâirea unei clipe.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

199

Mi s-a pãrut cã-n largul mãrii,În noaptea neagrã ºi afundã,Vãd la lumina unui fulgerO luntre care se cufundã.

NOAPTE

Tu unde eºti în noaptea asta,Când plouã sãrutãri din cer,ªi zborul lor trecând fereastraS-abate-n sufletu-mi stingher?

De-ai fi acum, plãpândã fatã,Mãcar o clipã lângã mine,Neºtiutoare ºi curatã,O floare albã pe ruine,

Atunci din brâul de vãpaie,Ce mi-a încins un vechi noroc,Ar prinde-acuma sã tresaieÎntârziat un proaspãt foc...

ªi-n taina inimii-ngheþateAr licãri un nou avânt,Ca un opaiþ ce se zbateAprins în treacãt pe-un mormânt...

PE-UN ALBUM

Petrec cu ochii-ntreaga carteªi cu privirea mea umilãComorile eternei arteLe vãd pe fiecare filã...

CUPRINS

Octavian Goga

200

Cum se strecor atâtea rânduriCu-nþelepciune de viaþã,Le recitesc ºi-mi zic pe gânduri:„Tu nu poþi da nici o povaþã!“.

Un cântec doar de s-a alegeDin toatã lunga ta corvoadã,Copac bãtut de-a firii lege,E floarea singura ta roadã...

MORS MAGNA

Stãpâna nopþii fãrã stele,Te-aºtept sã-mi vii din clipã-n clipã,Deasupra gândurilor meleÎþi simt bãtaia din aripã.

Eu ºtiu cã visu-mi furtunaticS-a stinge biruit odatã,Ca o suflare de jãraticÎntr-o cãdelniþã uitatã.

ªi ºtiu cã n-au sã-mi mai asculteÎn noapte plopii rari cuvântul,Cã patimile mele multeS-or face una cu pãmântul.

Dar dintr-un suflet ce se frângeRãmân aceste versuri rupte,Ca niºte picuri grei de sângeStropiþi pe câmpul unei lupte...

CUPRINS

C Â N T E C E F Ã R Ã Þ A R Ã( 1 9 1 6 )

Octavian Goga

202

FÃRÃ ÞARÃ1

Eu sunt un om fãrã de þarã,Un strop de foc purtat de vânt,Un rob rãzleþ scãpat din fiarã,Cel mai sãrac de pe pãmânt.Eu sunt un mag de legea nouã,Un biet nebun, orbit de-o stea,Ce-am rãtãcit sã v-aduc vouãPoveºtile din þara mea.

Eu sunt o lacrimã târzieDin plânsul unei mii de ani,Sunt visul care reînvieLa vetrele celor orfani.Sunt o mustrare cãlãtoareDe pe tãrâmuri fãrã glas,ªi dintr-o lume care moareSunt strigãtul ce-a mai rãmas.

Eu sunt oftatul care plângeAcolo-n satul meu din deal,Sunt þipãtul muiat în sângeAl vãduvelor din Ardeal.Sunt solul dragostei ºi-al urii,Un visãtor de biruinþi,Ce port blesteme-n cerul gurii,Drept moºtenire din pãrinþi.

Eu m-am desprins dintre morminte,Din cripte umede ºi reci,De unde-aducerile-aminte

1 În ediþia din 1916, poezia avea urmãtorul motto: „Factorilor rãspunzãtori“.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

203

Þin straje unui gând de veci.ªi cu fiorul care poartãPe cei încrezãtori în fraþi,V-am plâns la fiecare poartãDurerea morþilor uitaþi.

Azi simt cum noaptea se coboarãPe dimineaþa mea de ieri,Cum cântul meu se înfãºoarãÎn giulgiul veºnicei tãceri...ªi printre voi îmi duc povaraStropit de râs ºi de noroi,Cãci vai de cine-ºi pierde þaraCa sã ºi-o cearã de la voi...

AªTEPTARE

Mor clipe mute, numãrate,Acolo-n satul vostru gol,Mor clipe mute numãrate,ªi-n pacea nopþii-nfiorateAcelaºi vis vã dã ocol.Vi-l murmurã ºi vi-l frãmântãPe-ascuns izvoarele de-argint,Vi-l murmurã ºi vi-l frãmântã,Din streºini ploile vi-l cântã,Din streºini ploile vã mint...

Voi tresãriþi întotdeauna,Robiþi de aºteptarea lui,Voi tresãriþi întotdeauna,Vã-nºalã soarele ºi luna,Sãrmani copii ai nimãnui.

CUPRINS

Octavian Goga

204

De-un an vegheaþi în pragul porþii,Încremeniþi de-un tainic lanþ,De-un an vegheaþi în pragul porþii,Bolnavi, ce-n frigurile morþiiVedeþi un chip de dorobanþ...

PAJUREI CU DOUÃ CAPETE

Din grele vremi de grea corvoadã,De când urnitã din noroi,Spurcatã pajurã de pradã,Te-ai pus stãpânã peste noi,Din grele vremi demult s-alegePe urma ta acelaºi sfat:Cã-n ciubul tãu fãrã de legeMiroase-a moarte º-a pãcat.

Ca un blestem de cununieNe stã pierzarea ta-n pervazªi gheara ta de veci ne scrieRuºinea vieþii pe obraz;Cãci n-are iadul vreun balaurMai rãu ºi mai înfometat,Sã cearã sânge-atât ºi aur,Cât bietul meu pãmânt þi-a dat.

Cu douã ciocuri nesãtuleÎn inimã tu ne-ai strãpuns,Nici lacrimi n-ai avut destule,Nici carne nu þi-a fost de-ajuns.Þi-am dat feciorii ºi bãrbaþiiªi þi-am dat plânset de femei,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

205

Þi-am dat sudoarea unei naþii,Tu, pajurã, tu tot mai vrei...

În negru-galben ochiul sorþiiÞi-a prins stindardul fãrã spor,Cãci galbeni ni-s la faþã morþii µªi neagrã-i jalea-n urma lor.Din ei e casa ta ziditã,ªi-n putredele-i temeliiSe macinã îmbãtrânitãSub strigãtele celor vii...

Azi gemi strivitã ºi bolnavãCând vulturii gonaci te rup,Vãd din rãsufletul de-otravãArsura stinsului tãu trup,Din munþi, din vãi ºi pân’ la mare,Te smulg, te muºcã, ºi te-alung,Cu bocete de îngropareRãsunã vaieru-þi prelung...

Nu ne-au scris zodiile nouãCe-þi blestemam la cãpãtâi,Cu vlaga noastrã frântã-n douãSã-þi fim la groapã cei dintâi.Dar când potopul tuturoraVa-nchide praznicul grozav,Vom fi ºi noi sã-ntindem horaPe stârvul tãu cãzut în prav.

Atunci, în milostiva clipãCând cufundându-se-n amurg,Pe sfâºiata ta aripãVa plânge schilavul Habsburg,

Octavian Goga

206

Atunci, privind din nou cãrareaDe ani o mie, robi ai tãi,Vom sta învinºi simþind mustrareaCã singuri nu þi-am fost cãlãi.

SÂNGELE

Tu, rãzvrãtit potop de sânge,Ce-mi fulgeri tulbure prin vine,ªi-n flacãra-þi ce nu se stingeEºti pururea stãpân pe mine;Tu, blèstem fãrã dezlegare,Porunca din uitate vremuri,În goana mea fãrã-ncetareCu taina ta tu mã cutremuri..

Ce vifore înfricoºate,Ce patimi fãrã de mãsurã,ªi din vechime ce pãcateÎnchizi în orice picãturã?Din care strigãt de chemare,Din ce fior aprins de luptã,Din ce adâncuri îmi tresareZvâcnirea ta neîntreruptã?

Pesemne veacuri îºi topirãAl urii uragan de lavã,ªi-n stropii tãi îmi plãmãdirãO veche, trainicã otravã...Ori, poate, lacrima ce-o zvântãDe mult o biatã casã mutã,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

207

Þi-a dat drept moºtenire sfântãDurerea ei nepriceputã...

De-aceea fãrã de repaosÎþi port cântãrile pribege,ªi sufletu-mi pierdut în haosAcelaºi vaier înþelege.Tu, veºnic însetat ºi dornic,Îmi ceri aceeaºi sãrbãtoare,Eu, ucenic al tãu statornic,Eu strig în lume ce te doare...

Azi cãlãtor fãrã de þarã,Visând o nouã dimineaþã,Ca un drumeþ într-o SaharãAscult eterna ta povaþã...Povara zbuciumelor grele,Ce mã apasã azi în cale,Nu-i valul gândurilor mele,E legea drumurilor tale...

ÎN PACEA MUTÃ

În pacea mutã, solitarã,Cum stau cu somnul de mã-nºel,Azi pare-o urnã funerarãMansarda vechiului hotel...

În bezna nopþii fãrã stele,Eu simt cum prinsã-n umbre reciCenuºa visurilor meleÎºi doarme somnul ei de veci...

CUPRINS

Octavian Goga

208

Nimic alãturi nu tresareªi nu s-aude nici un zvon,Abia din când în când, arare,S-abate-un vaier monoton.

Pesemne undeva departeSe roagã vreun nenorocit,ªi rugãciunea lui se-mpartePeste oraºul adormit...

Ori, vrând ca sã mã pedepseascã,Vreun vânt aducãtor de veºti,A smuls o doinã româneascãDe prin tranºeele nemþeºti...

ATUNCI

Un gând rãzleþ îmi spune mieCã-n umbrã mai aºtept-un val,O mare volburã târzie,Cu chiote de vijelieSã-ºi ducã clocotu-n Ardeal...

Atunci, în ziua dezlegãrii,Pãmântul nostru abãtutÎl veþi gãsi în largul zãriiªi-n toate unghiurile þãriiAtât de gol ºi-atât de mut...

Dar morþii s-or porni sã vie,ªi-n vesel zâmbitor convoi,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

209

Vã vor iubi cu frenezie,C-aþi împlinit o datorieNu pentru ei, ci pentru voi...

PORTRETUL

Þin minte clipa... Soarele de varãAluneca în tinda casei noastre,ªi luminându-i pacea solitarãÎn fâlfâirea umbrelor de searã,Se alinta cu florile din glastre...

Era o jale blândã, o sfialãTrecea din pomi prin iarba din grãdinã,O tremuratã plângere-n surdinã,Un stins fior de dulce moleºalã,Când eu privind spre munþii de departeStãteam în prag cu gând de pribegie...

În trista mea tãcere abãtutãSe fãrâma o lacrimã târzieªi pricepeam cã seara asta mutãPe-o veºnicie, poate, ne desparte...

Atunci a fost... Un fulger... O-ntâmplare...Cã mai privind din nou o dat’ spre tindã,Eu te-am zãrit sub înnegrita grindãÎncremenit în vechea nemiºcare,Portret bãtrân al celui de sub glie...Curatele clipiri nemângâiate,Primind o nouã-nfãþiºare vie,

CUPRINS

Octavian Goga

210

Mã urmãreau din cadrul din perete...Era atâta zâmbet ºi luminãÎn faþa ta de popã de la þarã,Cã ochii tãi adânci mã-nfiorarã,Cu raza lor de înþelesuri plinã.Tu desluºeai, în mintea ta bãtrânã,Ce flacãrã mã arde ºi mã mânãSpre visul tãu ce mi l-ai prins în sânge...Tu-ntrevedeai altarul ce mã cheamã,Cu glas vrãjit, poruncitor, de mamã,În þara sfânt-a dorurilor tale...

ªi biruit de-o nesfârºitã jalePãrea cã chipul s-a pornit a plânge,Cã buzele-þi frãmânt-o rugãminte,Cã-mi profeþesc potopul care vine,ªi-n graiul lor, striga fãrã cuvinte,Mã roagã tainic sã te iau cu mine...

Te-am ascultat... În aºteptarea crudã,Tu eºti tovarãº zbuciumelor mele,În zile lungi ºi-n negre nopþi de trudã,În ceasurile viforelor grele,Neîncetat tu mã priveºti în faþãªi înþelegi cã-n cântece rebeleEu risipesc curata ta povaþã...

În jur de tine-aleargã-o lume nouãªi trec ºi vin ºi se abat în pripãStrãine glasuri, gânduri neºtiute,Seninãtatea feþii tale mute,Furând din plin cu mâinile-amândouã,Ele-o despoaie-n fiecare clipã...

Ne cheam[ p[m`ntul

211

Azi îmi apari ca o strãveche moaºte,Privirea mea abia te mai cunoaºte.Îmbãtrânit tu mã mãsori din ramã,O umbrã neagrã-þi fluturã pe frunte,ªi bine vãd ºi bine-mi pot da seamã,Cã pletele-s mai albe, mai cãrunte...

Ca un drumeþ cu rãsuflarea frântã,Abia vãzând o licãrire-n zare,Cum stau acum cu coatele pe masã,Din ochii tãi mã fulger-o mustrare,O razã nouã astãzi mã-nspãimântã:Simt cum te ceri în sat la tine-acasã...

TRENURILE

În colþul vechi de înnegritã garãSe uitã-n gol un moº cu barba surã,Se uitã-n gol din zori ºi pânã-n searã,Cum trenuri vin ºi trenuri pleacã iarã,Þipând prelung dintr-o spurcatã gurã.

Sunt trenuri mute, care mortuare,Sunt ciocli tainici negrele vagoane,În ele poartã lacrimi ºi mustrareªi bocete ºi plângeri funerareDin tragedia bietelor cãtane...

ªi cum se uitã moºul fãrã vesteªi-n juru-i noaptea a-nceput sã creascã,Deodatã cerul înroºit pe cresteI-arat-un zmeu, un zmeu ca din poveste,Un zmeu flãmând de carne româneascã.

CUPRINS

Octavian Goga

212

APOSTOLUL

Vãzduhul îl despicã iarãºi sinistrul þipãt de aramã,Pe câmpul blestematei Pajuri un proaspãt regiment se

cheamã.Din oceanul plin de lacrimi ºi din pãdurea de blesteme,Din patima întunecatã ce urlã, chiote ºi geme,Din plânsul românesc ce-aude nemilostivul cer de varã,Se smulge mândrã ºi-ngheþatã cântarea asprã de fanfarã,Poruncitoare ºi semeþe, strãine goarne prind sã sune:Spre dumnezeul rece-al morþii trimit strãinã rugãciune...Se toarce tainic umbra morþii din joc de raze diafane:Cu frunþile încovoiate ascultã tristele cãtane.Prin rânduri a trecut fiorul ºi peste capete se duce,Cutremuratã ºi învinsã întreagã oastea-ºi face cruce.

Doar unul singur stã la colþu-i cu cuget îndrãzneþ spre soare,

Pe faþã are scrisã toatã durerea lui fulgerãtoare,Îl arde flacãra aprinsã din visul nopþilor de trudã,ªi-nþelegând cã-n clipa asta s-a isprãvit povestea crudã,El nemiºcat strãpunge cerul cu ochiul lui de Prometeuªi murmurã încet în barbã: „Ardealul n-are Dumnezeu“.

ÎN MORMÂNT LA ARGEª

S-a urnit din pacea morþilor stãpânã,Neagoe-nþeleptul, Neagoe voievod,ªi-a sfãrâmat azi-noapte, cu domneasca-i mânã,Lespedea de piatrã, lespedea bãtrânã,Unde-l îngropase cuvios norod...

CUPRINS

Octavian Goga

214

În mormânt la Argeº pãtrunsese dorulCare plânge-acuma, sus la Fãgãraº.Fremãtând din valuri Oltul, cãlãtorul,L-a trezit din somnu-i greu pe domnitorulAdormit în vechiul creºtinesc lãcaº...

L-a trezit µ ºi dornic sã-i cunoascã sfatulMortului de-alãturi, mortului mai nou,Neagoe bãtrânul pãrãsindu-ºi patul,Cãutându-l unde-i proaspãt îngropatul,S-a-ndreptat spre scara marelui cavou...

Se-ntâlnirã morþii amândoi în faþã,Osebiþi la vorbã, osebiþi la port,ªi încruciºându-ºi suflul lor de gheaþã,Au vãzut deodatã cã din altã viaþãS-a desprins aicea fiecare mort...

Doar-abia o clipã le-a þinut divanul,N-a fost grai de cronici grai de pârcãlab;Cu mândria-i rece mut sta suveranul,ªi-a-nþeles degrabã Neagoe, sãrmanul,C-a pierdut domnia neamul Basarab...

PRIBEAG STRÃIN

Mi-aduc aminte µ într-o zi de varã,Oraºul prins în vechea-i alergare,Ca scormonit de-o nevãzutã ghearã,Vuia-mprejur ºi-n clocotul din zareÎºi prãvãlea statornica strigareLung chiotind plãmâna lui murdarã,Atunci sub ploaia arºiþei de soare,Ce trimetea ucigãtoare suliþi,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

215

În zgomotul de guri asurzitoare,Eu te-am vãzut la colþul unei uliþi,Vâslaº trudit prin goana nentreruptã,Rãzleþ purtându-þi jalba cãlãtoare,Rãtãcitor þãran cu faþa suptã,

În strãlucirea razelor de-amiazã,Ce luminau sfiala ta stângace,Prin strigãtul agenþilor de pazã,Tu, strecurându-þi teama ºi amarul,Cu cele douã blânde dobitoaceNeºtiutor înaintai în cale...În drumul greu pãrea cã plânge carulDin bietele încheieturi uscate,Pãrea cã boii prinºi de aceeaºi jale,În ochii umezi, dãtãtori de pace,Subt arcuirea frunþilor plecateRãsfrâng icoana sãrãciei tale.

Atât de singur, fãrã de povaþã,Erai, sãrmane suflet de la þarã,În nenþelesul haos de viaþã,Cã-n ziua asta jalnicã de varã,Durerea mea te-a priceput mai bine,A priceput cã-n veºnicã frãþieNoi aºteptãm aceeaºi vijelie,Strãin pribeag ºi frate bun cu mine.

LUPUL

Te-am auzit cum hãuleai departe,Înfiorând pãdurea-nzãpezitã,Bãtrâne lup, cu gura istovitã,

CUPRINS

Octavian Goga

216

Etern pribeag al câmpurilor moarte,Te-am auzit cum hãuleai departe.

Te-am auzit, ºi-n ceasurile greleCe mã gonesc cu vifore turbate,Am priceput chemarea ta de frate,ªi-am priceput cã-n noaptea fãrã steleTu eºti tovarãº visurilor mele...Tu, numai tu, neîmblânzitã fiarã,Ce-þi strigi pustiei patima flãmândã,ªi-n prigonirea câinilor la pândã,Îþi plimbi prin codri ura solitarã µTu înþelegi un suflet fãrã þarã...

BOBOTEAZÃ

Ieri un popã rumen mi-a venit în casã(Lege nu-i pe lume sã ºi-l vrea proroc),ªi din cãldãruºe mi-a uitat pe masãUn sfios ºi galben fir de busuioc...

Busuioc cucernic, busuioc de-acasã,Frate cu muºcata prinsã-ntre fereºti,Floare de la þarã, floare cuvioasã,Cum sã-þi spun eu þie cât de drag îmi eºti?

Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,Mi-ai vrãjit o clipã satul meu din deal,Taina ce-nfioarã noaptea bobotezii,În întunecimea bietului Ardeal...

Îmi rãsar acuma cântece uitate.ªi-ntr-o pribegie fãrã de noroc,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

217

Eu te simt cã tu eºti singurul meu frate,Rãtãcit ºi galben fir de busuioc...

În strãinul chiot care strig-afarã,Lângã mine-alãturi mi te iroseºti,Floare cuvioasã, floare de la þarã,Ce cãtarãm, oare, noi la Bucureºti?...

TRECEA CONVOIULMORTUAR

Trecea azi pe la colþ de stradã,Cu pasul cadenþat ºi rar,Cântând a morþii serenadã,Trecea convoiul mortuar.

În soarele de primãvarã,Ce-mpurpura un blând apus,Cântarea asta funerarãEra de-o jale de nespus.

În zvonul mulcom de tropareToþi µ robi eternului nimic µPriveau cu-atâta-nduioºareLa vãduva de dupã dric.

C-un vãl cernit pe faþa suptãPlecându-ºi fruntea ei de var,Pãrea o arãtare ruptãDintr-o icoanã c-un calvar.

Avea atâta gol sub gene,ªi-atâta sete de-adãpost,

CUPRINS

Octavian Goga

218

Cã plânsul sfintei MagdaleneMai trist nu poate sã fi fost.

ªi, totuºi, palida femeieN-a smuls un strop din ochii mei,Gândeam la morþii din tranºee,ªi n-am putut sã-l plâng pe-al ei...

ADUCERILE-AMINTE

Aducerile-aminte, posomorâte urneCe-nchid cenuºa clipei murite pe vecie,Uitate-n þintirimuri cu umbre taciturne,Ce-s mute ziua-ntreagã ºi noaptea reînvie...

Aducerile-aminte sunt harfe spânzurateDe ramura dintâie ce-atinge casa noastrã,Amurgul când adie tresar înfiorate,ªi pânã-n zorii zilei ne cântã la fereastrã.

Aducerile-aminte, copii bastarzi ai vieþii,Ce rãtãcesc pe câmpuri ºi dorm printre ruine,Dragi licurici de-o clipã din drumul tinereþii,Aducerile-aminte de ce mai vin la mine?!

PRIBEAG

Pe drumul meu de pribegieNu licãresc în noapte stele,ªi, singurã tovãrãºie,Port numai gândurile mele.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

219

Cum s-au legat de mine-n largulVâltorilor sã mã petreacã,Par corbi, cari þipã pe catargulUnei corãbii ce se-neacã...

HORA VALURILOR

IVechea mea otravã, jale cãlãtoare,Azi la malul mãrii te-am adus pribeagã,Când povestea noastrã pe pãmânt nu-l doare,Sã mi-o ºtie valul, valul s-o-nþeleagã.

Într-o clip-amurgul mi-a furat amarulS-a pornit o undã alteia sã-l spuie,Cântecul meu tainic ºi-a pierdut hotarul,Cu talazul cade, cu talazul suie.

Simt cum ondularea stropilor de apã,Fremãtând departe, glasul mi-l rãsfrânge,Cum se sparge larga valurilor groapã,Când pãmântul tace, simt cum marea plânge.

Viforul din mine prinde sã pãtrundãPânã-n adâncimea apelor rebele,ªi se otrãveºte fiecare undã,De înfrigurarea patimilor mele...

Cresc în pacea serii magice orchestreDin nepotolita volburã albastrã,ªi-mi azvârl în goanã noaptea la ferestreFulgere rãzleþe din vâltoarea noastrã.

CUPRINS

Octavian Goga

220

S-a-mpletit un cântec mare, fãrã seamã,Oceanu-mi cântã hora ta grozavã,Undele te strigã, apele te cheamã,Jale cãlãtoare, vechea mea otravã...

II

În noaptea asta mã apasãAl apei greu rãsuflet cald,Vin neguri negre de se lasãCa din povestea unui scald.

Oceanul cu acorduri graveNu-ºi miºcã creþele verzui,Toþi zeii mãrii scandinaveVegheazã-n adâncimea lui.

În ritmul stropilor de apã,Învie basme de demult,Un vaier de departe scapãªi vine-aproape, sã-l ascult.

Adoarme-apoi cu firea-ntreagãªi-abia mai rãtãceºte-n gol,O jale tainicã pribeagã,Ca dintr-o harfã-a lui Eol.

Atunci, o clipã mi se pareCum stau ºi-n noapte mã frãmânt,Cã s-a oprit eterna mareS-asculte moartea pe pãmânt...

Ne cheam[ p[m`ntul

221

POVESTE1914

Cum stau acuma ºi-mi numãr a vremurilor salbã,Parcã-mi revãd, în casa din satul de sub deal,Pe-un biet bunic din ceata de moºi cu barba albã,Prin cari vorbeºte gura tãcutului Ardeal.

Îl vãd aºa de bine... Îi flutura oftatulSubt bolta înfrunzitã a nucului înalt,Când începea povestea: µ Doi ochi avea-mpãratul...Dar de râdea cu unul, plângea cu celãlalt...

Poveste minunatã ºi tainicã poveste,ªoptitã în amurgul atât de stins ºi mut,Subt soarele de toamnã care murea pe creste,Când mi te-a spus moºneagul, eu nu te-am priceput.

Dar printre anii tulburi, care-ºi sporirã-n caleComoara lor de lacrimi în fiecare ceas,Nelãmuritã tainã a înþelepciunii tale,Poveste bãtrâneascã, în minte mi-a rãmas.

ªi-abia târziu, odatã, þi-am înþeles fiorulªi te-am vãzut cum stãrui ºi-nfricoºatã creºti,În clipa cea dintâie când mi-a atins piciorulÞãrâna fermecatã a þãrii româneºti.

Atunci, în cutropirea furtunii fãrã nume,Când râuri de vãpaie îmi clocoteau prin sânge,Te-a luminat întreagã un glas din altã lume:Ei, ochiul care râde, noi, ochiul care plânge...

CUPRINS

Octavian Goga

222

1 Poetã italianã (1870-1945).

*

În volbura grozavã ce-mi strigã la fereastrã,Cum stau acum în noapte ºi-n golul ei mã zbat,Pare c-aud cum geme cumplit povestea noastrãªi-l vãd pe cel din basme, pe bietul împãrat...

Îl vãd ºi-mi muºcã-n suflet durerile pãgâne,ªi patimi ºi ispite ºi vifore mã frâng;Cãci, cine-mi spune mie ce vom avea noi mâine!Doi ochi ce râd în soare, ori doi ochi care plâng?...

SUFLETUL

Dupã Ada Negri1

Era puternic. µ Dumnezeu din ceruriA revãrsat pe fruntea lui luminã.Un cântãreþ al dorurilor multe,Poet supus visãrii fãrã nume,Era frumos, în pacea lui seninã,ªi vieþuia neînþeles de lume.

Lui îi spuneau într-aripate ºoapte,ªi stelele ºi lucrurile toate,Cu glas vrãjit de mutã armonie,Cu-atâta slavã cerul i-a fost darnic;Dar pentr-un vis din zãri îndepãrtateO biruinþã el cerºea zadarnic.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

223

Aºa s-a stins cel mare-n întuneric...Singurãtatea-i strãjuie mormântul,ªi pe movilã soarele-i coboarã,Peste podoaba teilor în floare.Tremurãtor, un cântec poartã vântulAsemeni unei pãsãri cãlãtoare.

Azi, lutul mort în groapã se desface,La sânu-i rodnic îl primeºte gliaªi se-nfrãþeºte cu pãmântul tatã.... . . . . . . . . . . . . . . . .Eu te întreb, drumeþ oprit în cale,Ce-ai ocrotit pe strune poezia:Ce-a mai rãmas din cântecele tale?

*

Tu, numai tu, cel îmbãtat de soareªi de lumina sfânt-a dimineþii,Tu, chinuit de nemplinite doruri,Ce þi-au zdrobit ºi inima ºi struna,Tu,-nsângerat, dar neînvins al vieþii,Tu, suflete, trãi-vei totdeauna!

Când pacea dulce-mbrãþiºeazã boltaªi florile cu roua se sãrutã,ªi când extazul dragostei curateVa tremura în adâncimi de zare,Se va-mpleti în el, nepriceputã,Viaþa ta ºi sfânta ta visare.

Furtunile când zbuciumã vãzduhulªi vifore-n pãgânã rãzvrãtire

Octavian Goga

224

Aprind temutul fulgerelor caier,Când îngenunche pocãita minte,Tu gemi atunci, cu îngrozita fire,Cutremurat de-aducerile-aminte.

Când limpede va legãna amurgulÎn lumi de stele-un cântec de fecioare,Un cântec care-ºi fluturã sfiala,ªi-aprins, vãpaia patimii rãsfrânge,Atunci, topit în ruga-i arzãtoare,Tu, suflete, cu jalea lui vei plânge...

*

Dar, câtã vreme lunci vor fi în floareªi-un trandafir va mai trãi în fire,Cât buzele vor cere sãrutareªi florile vor cere stropi de rouã,ªi câtã vreme, tainicã iubire,Scânteia ta vei mai aprinde, nouã;

Când crini nuntesc în razele de soareªi mândri þin alaiul strãlucirii,În vifore ºi în adânc de mare,În stelele ce râd în împrejururi,Pierzându-te în taina sfânt-a firii,Vei dãinui tu, suflete, de-a pururi...

D I N L A R GP o e m e p o s t u m e

( 1 939 )

Octavian Goga

226

DIN LARG

Eu urc spre culme... Mi-a rãmas în urmãNoroiul prins în putreda-i osândã,Înfrigurata patimilor turmã,Cu chiot lung de-ntrecere flãmândã...

Eu urc... Acolo jos, în adâncime,Aud viaþa ce-ºi întinde hora;E necurmatul cântec din vechime.Îl ºtiu... Mai bine n-o sã-l ºtie nime,Cãci am bãut din cupa tuturoraªi l-am plãtit cu lacrimi ºi cu rime...

Acum, în drum când mã opresc vreodatãªi fac popas la noua cotiturã,Priveliºtea din înãlþimi s-aratãAtât de-ngustã, strâmbã ºi ciudatã.Cu valul ei de dragoste ºi urã,Cã orice pas de mergere-nainteÎmi nãruie-o aducere-aminte,Îmi frânge-un glas, un zâmbet, o icoanã...Din câte jos, m-au urmãrit în goanã...

ªi tot aºa... de-acum o sã-mi rãmânãAceeaºi þintã fãrã de zãbavã,Sã-mi uºurez povara de þãrânã,Sã-mi cer de sus paharul de otravã!Jur-împrejur e largul care cântã,E soare-n cer, e sãrbãtoare sfântã,ªi-n vreme ce mi-a amuþit pãmântulFiorul pãcii-n suflet mi se lasã,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

227

Eternitãþi îmi fluturã veºmântul;Simt Dumnezeu cum mã primeºte-n casã...

Mai sus!... Mai sus!... Cetãþile de steleCuprind rotirea gândurilor mele,ªi, ca un sân ocrotitor de mamã,O nãzuinþã proaspãtã mã cheamã:

Neprihãnitã, mândrã poezie,Luminã albã, pururi adoratã,Ascultã-mã cu ruga mea târzie,ªi fã pe veci în minte sã-mi tresalte,Strãlucitoare, rece ºi curatã,Singurãtatea culmilor înalte...

PROFETUL

Am fost proroc, pe drumul din pustie,Când zilele mureau, nemângâiete...Am fost proroc, izvor de apã vie,Toþi m-aþi bãut, de friguri ºi de sete.

Un vaier surd din veacuri depãrtateVenea la mine-n noapte sã mã cheme,ªi mã gãsea cu buze-nfrigurateDin plânsul vostru împletind blesteme.

Iloþi flãmânzi de pâine ºi de soare,În carnea mea eu v-am dospit fiorul,ªi despicând a vremilor vâltoare,Prin graiul meu vorbea Mântuitorul.

CUPRINS

Octavian Goga

228

Însângerat v-am rãscolit cãrareCu inima, cu pumnul ºi cu dinþii,M-am îmbrãcat în neguri ºi pierzare,Ca sã vã dau limanul biruinþii...

Când valul meu s-a revãrsat pe uliþiO clip-abia, din larga lui nãvalã,Din mii de guri, din strigãte ºi suliþi,I-am auzit cântarea triumfalã.

O zgurã neagrã i-a rãmas în urmã.Ce mic e azi alaiul tuturora!Strãinã mi-e biruitoarea turmãCu tot noroiul unde-ºi joacã hora.

Un chiot strâmb îmi urlã la fereastrã,Norocul lui mã mustrã ºi mã doare.Nu-i visul meu în fericirea voastrã,Eu am vestit o altã sãrbãtoare.

Mã-ntorc din nou spre culmi de-odinioarã,Ca sã nu-mi sfarm o sfântã profeþie,Cu ce mai am din vechea mea comoarã,Lãsaþi-mã sã plec iar în pustie...

POETUL

El nu-i canar de colivieNici câine paznic de ogradã,Nici cal de ham, bun de corvadã,Nici vultur de menajerie...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

229

Demult, în noaptea cea dintâie,Când ochii lui au prins sã vadã,Era o noapte de baladãCu cer rãnit de vijelie.

Superba morþii serenadãCânta pe-a mãrilor pustie,ªi-n zarea neagrã-plumburieUrla un lup flãmând de pradã,Iar dintr-a norilor grãmadã,Un fulger groaznic de mânieSe ascuþea în drum sã cadãPe niºte lanþuri de robie.Atunci, ursita care scrieCãrarea din copilãrie,Simþind a cerului dovadã,ªi-a zis, zâmbind cu ironie:µ Nu-l fac canar de colivie,Nici câine paznic de ogradã,Nici cal de ham, bun de corvadã,Nici vultur de menajerie...

ªi-a scris în carte: Poezie!

STEJARUL

Pe vârf de deal, în largul de zãpadã,Bãtrân stingher, stejarul e de pazã,Sub bolta lui vin corbii de s-aºazãCând umbrele-nserãrii prind sã cadã.

CUPRINS

Octavian Goga

230

Jur-împrejur e gol, e frig, e groazã...ª-a lupilor flãmândã serenadã,Din când în când, în noaptea-i dã dovadãCã-n depãrtare ura mai vegheazã.

El, mut ºi blând, stã fãrã sã se-ncline,Acolo unde-n vifor ºi urgieBlestemul rãdãcinilor îl þine...

Cu împãcare înfruntând povara,Înfãºurat în vechea lui mândrie,E neclintit: viseazã primãvara...

PACE

Eu port adese-n mine-o închisoareÎn care strigã fãcãtori de rele.Din negura adâncurilor meleEi vin flãmânzi de aer ºi de soare...

De câte ori îmi bat dupã zãbreleªi-ar vrea sã frângã vechile zãvoare...I-aud cum cer în depãrtãri sã zboareCu glas dogit, cu urlete rebele...

Dar totdeauna pocãita minte,Temutul paznic, fãrã de iertare,Nemilostiv le iese înainte.

Închide porþi, cu mâna-i priceputã,ªi-n urma ei în suflet reapareAceeaºi pace veºtedã ºi mutã.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

231

RÃZBOI

DE PROFUNDIS

Nu mai sunt ºesuri netede în þarã,Câmpii de grâu, ca marea-nºelãtoare,Întinse miriºti fãrã de rãzoare,Ce-n strãlucirea razelor de soare,Îºi legãnau în pragul altor zile,Cu leneº ritm, podoaba legendarã...

Nu mai sunt ºesuri netede în þarã,Cãci pretutindeni au crescut movile,Sã-nsemne drumul morþii cãlãtoare...

Movile, tristã zestre funerarã,Biserici noi, cu turnuri de schelete,Morminte multe ºi nemângâiete,Tãcute urne, tainice coline,Grozave peºteri ce-ngropaþi ruine,Voi rãsãriþi pe lanul plin de spice,În umbrele amurgului de varã,Ca niºte pumni ce vor sã se ridice,Sã spargã bolta zãrilor albastre...

Înfricoºate-s pivniþele voastre,Vulcani aprinºi le dorm în mãruntaie,Credinþi ºi doruri, râuri de vãpaieE toatã goana sângelui fierbinte,Din uri ºi patimi prinse-n jurãminte:E þintirimul plin de oseminte,Ce s-a umplut din câmpuri de bãtaie...

CUPRINS

Octavian Goga

232

O iarbã moale, proaspãtã ºi grasã,A îmbrãcat c-un verde de mãtasãAceste culmi ivite pe câmpie.Din haina lor râd flori de pãpãdie,Dar jos, sub stratul þarinei mãnoase,Ele închid o vastã-mpãrãþieDe nãzuinþi, de carne ºi de oase...

Sunt morþii noºtri încleºtaþi sub glie,Nenumãrate trupuri zdrenþuiteDe fier ºi plumb, de-a cailor copite,În furtunoasa luptelor nãvalã.Sunt cei cãzuþi în clipa triumfalã,Biruitorii câmpului de plângeri,Care, murind, zâmbeau în agonie;Sunt mãciniºul negrelor înfrângeri,Bieþi mucenici, ce-n hora de obuze,Cu pieptul gol, au vrut sã-nfrunte valul,ªi-au fost striviþi cu blestemul pe buze;Sunt umbrele ce-a azvârlit spitalulDin patul lui sub huma milostivã,Ologi ºi ciungi muºcaþi de mitraliere,Cu chipuri reci ºi strâmbe de durere;Sunt gloata tristã, morþii fãrã lupte,Cei îngheþaþi de frig, în straie rupte,Cei oropsiþi de foame ºi de boalã...

Toþi înfrãþiþi în neorânduialã,I-acopere pãmântul, deopotrivã.Strãine, tu, culegãtor de grâne,Tu, ce-mi cutreieri þara dupã pâine,ªi-nfãºurat în nepãsare crudã

Ne cheam[ p[m`ntul

233

Îþi porþi în larg privirea fãrã milã,Nu te opri întrebãtor în cale,Când treci pe lângã tragica movilã,Vorbeºte-ncet, sã nu mi te audã,Nici sã priceapã umbletele tale,Ce-ar rãscoli în adâncimi vulcanul...Ia tot belºugul holdelor cu tine,Nici nu gândi cã-n snopii ce vei strângeÎn orice bob avem un strop de sânge;Tu saturã-þi cohortele pãgâne...Dar fugi grãbit în drum, printre coline,Cãci n-are iadul draci sã-l mai înfrâneCând s-a pornit de-acolo uraganul!...

Iaºi, 1918

POVESTE VECHE

De câte ori vreme cu sânge ne-adapãObida din cronica þãrii,Aceeaºi poveste de veci se dezgroapãªi strigã în noaptea uitãrii,Ea spune de oameni, de câmp ºi de munte,De tine, prostime sãracã,Ursitã sã fereci din trupuri o punteCe nu pot duºmanii s-o treacã.

De voi scriu moºnegii pe foi de ceasloave,La fel îºi înºiruie slovaNeculce la carte, ºi vodã-n hrisoave,În Þara de Jos ºi-n Moldova,E lege bãtrânã, ºi legea-i pãstratã,Sã daþi voi pãmântului moaºte.

CUPRINS

Octavian Goga

234

Cãci multe potopuri hotarul ne-aratã,Dar zid numai unul cunoaºte.

Aºa ne pãzirãþi strãvechea moºieCu braþe de plug ºi de sapã,De-atâtea ori moartã, dar pururea vie,Tot viforul nostru ne-o scapã.ªi astãzi, când moartea o simt la fereastrã,Povestea aceeaºi rãmâne:– Luaþi aminte, boieri dumneavoastrã,Sã ºtiþi sã ne-o spuneþi ºi mâine!...

Iaºi, 1917

PÃMÂNT ªI CER

IPãmânt, pãmânt... Ogradã vinovatãC-un furnicar la orice cotiturã,Cu mãruntaie putrede de urã,Povestea ta o ºtiu... e neschimbatã...

Aºa, muncit de-o tainicã arsurã,Râvnind o nouã jertfã-nsângeratã,Flãmând ºi rãu, aºa mi te aratãDin moºi-strãmoºi a veacurilor rugã.

De-aceea,-nvins ºi obosit de tine,Cu sufletul chemat de zãri senineDe câte ori mã cerceta misterul,

Eu, însetat de-o nevãzutã þarã,Smulgându-mã din haina ta murdarã,Priveam în sus, mã mângâiam cu cerul...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

235

II

Acolo-n slavã, binecuvântate,Ardeau lumini sfinþite din vechime,Era un templu unde n-a fost nimeDin lumea asta plinã de pãcate...

Altar aveam acolo-n înãlþime,Cãci dupã poarta bolþii înstelate,Homer mi-a dat a zeilor cetate,Isus mi-a dat curata lui treime...

Putea oricât sã stãruie minciunaAci în praf... cãci ochii totdeauna,Scãldându-se-n tãriile albastre,

Mã învãþau în nopþi de reverieCã este sus, în cer, o armonie,Ce-i dincolo de patimile noastre...

III

Azi în zadar vrea inima bolnavãSã-mi prind-un vis din norii moi de searã,Azi umbrele amurgului de varãMiroase toate-a moarte ºi-a otravã...Zbãtându-se în goana lui de fiarã,Pãmântul simt cum s-a urcat în slavã;Maºina lui îmi uruie grozavãSpãrgând a bolþii pace legendarã...

Rãnit vãzduhul tremurã-n rãsfrângeri,Se duc din el popoarele de îngeri,ªi-n mintea mea un basm frumos se frânge!

Octavian Goga

236

Nu mai eºti sfântã razã diafanã,Cãci cerul alb ºi fãrã de prihanãAzi e stropit cu pete mari de sânge...

Iaºi, 1917

CEAHLÃUL

Va fi-ntr-o zi de primãvarãCu molcom zvon în zãri albastre,Când poate nimeni n-a mai plângeFãrâmiþarea þãrii noastre.

În negurã de ani de zileSe va fi scufundat Calvarulªi doar bãtrânii de-or mai spunePe unde-a fost de mult hotarul...

Atunci se va urni deodatãÎntr-un cutremur toatã fireaªi-un chiot surd din depãrtareVa despica nemãrginirea...

De peste graniþa cea nouã,Ca o sãlbaticã urgie,Strigând spre þarina Moldovei,Un munte s-a pornit sã vie...

ªi va sã-nsemne cronicarulAtunci o zi vijelioasã,Ceahlãul n-a rãmas la duºmani,Ceahlãul s-a întors acasã.

Chiºinãu, 1918

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

237

VORBESC TÃCERILE

Vae surdis1

Acum când tunul nu mai batePe culme, sus, la Mãrãºeºti,Vorbesc tãceri înfricoºateÎn largul þãrii româneºti.

Întunecate valuri mute,Fãrã de glas, fãrã auz,Sunt mai grozave, mai temute,Ca viforul de la Oituz.

Le poartã vântul primãverii,ªi cresc, ºi tulburate vin,Sporind furtunile tãcerii,Din Dorohoi la Severin.Pe urma lor bolnav pãmântulResimte tainã ºi fior,Otravã n-a avut cuvântul,Mai tare ca otrava lor!

Cãci nu sunt vorbe-ntraripateSã-l spuie-al inimii îndemn,Cum strigã braþele trunchiate,Cum plâng picioarele de lemn.

1 Vai de cei surzi! (Lat.)

CUPRINS

Octavian Goga

238

NOICarte nouã, dragoste veche... oriunde

mergem suntem la noi, fiindcã toate cãlãtori-ile se isprãvesc în noi...

ªi când umbletul se va opri pe veci, atun-ci sufletele nevãzute vor merge de mânãînainte ºi va fi pretutindeni la noi.

ÎNVIERE

A fost o lungã, jalnic-agonie,Cu stingere de fiecare clipã,Mi-a fâlfâit pierzarea din aripãPeste întinsa nopþii-mpãrãþie.

Drumeþ înfrânt de-a patimii risipã,Vâslaº bolnav, purtat de vijelie,M-a doborât a valului mânie,Gonind un vis ce nu mi se-nfiripã.

Erau sã vie cioclii sã mã-ngroape,Când, stând închis în casa mortuarã,Tu te-ai ivit la patul meu, aproape.

Atunci, cu sfânta vieþii frenezie,M-am ridicat din morþi a doua oarãªi mi-am fãcut din moarte-o cununie.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

239

VITA NUOVA

Te-am dãrâmat, hotar de-odinioarã,Brâu împletit din lacrimi ºi din sânge,Veriga ta de foc nu mã mai strângeªi lanþul tãu a încetat sã doarã.

Trecutul însã tot se mai rãsfrânge,Ca un paiangen tainic mã-mpresoarãªi-n inima mea fulgere coboarãDin zilele ce mã-nvãþau a plânge...

E în zadar! Din munþii vechi de urãEu nu mai simt nici o fãrâmiturã.Pe veci în mine fiara a murit!...

Iar unde-a fost nenorocirea noastrã,Eu pretutindeni am câte-o fereastrã,Ce stã deschisã larg spre infinit...

TOVARÃªI

Îi vezi tovarãºi... Liniºtea de searãI-a împãcat... Cei doi copaci viseazã...Cu trupurile lor se-mbrãþiºeazãªi-o frunzã nu-i pe ramuri sã tresarã.

Pe semne-acum, când luna lumineazã,Ei se gândesc la vremi de-odinioarã,La vifore ºi lupte ce-ndurarãDe când pe culme-alãturi sunt de pazã.

CUPRINS

Octavian Goga

240

Subt bolta lor cum stãm, nu þi se pareCã sfânta noastrã dragoste târzieNe mai trimite-o proaspãtã iertare?

ªi nu simþi tu în suflet începutulUnei vieþi de nouã armonie,Acum când moare-n depãrtãri trecutul?...

STRIGOII

Case putrede, bãtrâneDe ruºine ºi pãcate,Case negre, dãrâmate,Dupã voi ce mai rãmâne?

Sunt strigoii din vechimePrinºi în var ºi-n cãrãmidã,Sã-i alunge, sã-i ucidãNu e-n stare încã nime...

Cu rãsuflete de urã,În scrâºnirea lor flãmândã,Ei se-nºiruie la pândãPe la orice cotiturã.

Oriºicât de înainteNoi împingem carul vieþii,Ei stropesc în ochi drumeþiiCu þãrânã din morminte.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

241

Staþi cu mâinile-amândouã,Meºteri mari în apãrare,Cãci strigoi, cu mic, cu mare,Vor sã strice casa nouã...

TRISTIA

Tristeþea mea, adâncã mare,Fãrã de margini, fãrã fund,În largul ei fãrã hotareAtâtea vifore s-ascund...

Tristeþea, zestre de-o viaþã,M-a petrecut de obicei,Tãcutã peºterã de gheaþã,Atât de frig e-n umbra ei...

Tristeþea ce zâmbeºte mutãDin ochii mei când ne-ntâlnim,Cu taina ei nepriceputãMã cheamã azi în þintirim...

DEPARTE

ªi-acuma, când pãmântul ºi apa ne desparte,Tu-mi vii tot mai aproape, cu cât plec mai departe...ªi-aicea firea-ntreagã numai de tine-i plinãªi-n jocul ei de umbre ºi-n jocul de luminã,Oriunde mã mai cheamã un strop rãzleþ de viaþãTu vii ºi pretutindeni eºti pururea de faþã...

CUPRINS

Octavian Goga

242

ªi azi mi te apropii... Iar mi-ai pãtruns în casã...Din liniºtea-nnoptãrii tãcerea ta m-apasã.Te simt tot mai aievea ºi-atâta de fierbinte,Cum simte ucigaºul aducerea-aminte...Eºti tu, ca totdeauna. Din nou îmi pari mai vie,Trecutul, ca o fiarã, din neguri reînvie...Mi-ai destrãmat iar tihna, mi-ai sugrumat rãgazul,Rãsufletul tãu moale mi-a-ncolãcit grumazul,Mã strânge ca un ºarpe cu solzii de vãpaie,ªi rostul tãu îmi umple tot golul din odaie...Din raza care trece ferestrele deschiseÎmi fluturã cuvinte odinioarã zise...Mi se desfac prãpãstii din golul nefiinþii,Aud cum patimi negre se sfâºie cu dinþii...Rãsare-o glumã, -un cântec, un zâmbet ori un vaierMã nãvãlesc întruna, se zbuciumã, se-ncaierªi dintr-odat’ pereþii par cãptuºiþi cu ºoapte...Ce groaznicã orgie e-n fiecare noapte!...

CÂNTEC

Eu þi-am fãcut un cântec, o salbã împletitãDin umbrã ºi luminã, din patimi ºi din stele,Iubirea mea pãgânã pe veci nepovestitã,Cu zestrea ei întreagã, i-o dau cântãrii mele.

Eu þi-am fãcut un cântec sã te petreacã-n caleSã-i simþi arzând la tâmple suflarea de otravã,Sã reînvie noaptea în visurile taleÎmbrãþiºarea noastrã flãmândã ºi bolnavã.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

243

CÃRBUNII

Cãrbunii când þi-or arde-n vatrãÎn seri de ani târzii ºi goi,Tu stând la lespedea de piatrãSã te gândeºti c-am ars ºi noi...

Iar când din ochii de jãraticVor tresãri scântei-scântei,Sã ºtii cã visul meu sãlbaticS-a mai aprins o datã-n ei.

CHEMARE

Sub zidul alb al mânãstiriiUnde-ai închis un scump noroc,Cu slovele muiate-n focÞi-ai scris chemãrile iubirii...

Eu le citesc... ºi dintre ºireÞi-aud chemãrile de dorCa fulgere ce cad în zborSpre turnul vechi de mânãstire...

MUNÞII

Trup sfânt din trupul ce se frânge,Voi, munþi de brad ºi de stejar,Strãjeri ai þãrii care plânge,Plini de poveºti ºi plini de sânge,V-au surghiunit peste hotar.

CUPRINS

Octavian Goga

244

Nu ºtiu, la cronicã nu scrie,De când aveam acelaºi rost...Aþi mai rãmas voi mãrturie,Azi numai frunza voastrã ºtie,Sã spuie nunta cum ne-a fost...

PARIS

Parisul, magicã fãclie,Cum n-a mai luminat pe cer,Parisu-n mintea mea învieªi frigurile lui mã cer.

Parisul chiote ºi arde,Cuprins de-al patimilor stol,Cu clocotul din bulevarde,Imensa harf-a lui Eol.

Parisul din povestea noastrãPrinzând misteriosul val,O sã ne cânte la fereastrãMãreþu-i cântec nupþial...

AªTEPTARE

Trei trandafiri într-un pahar,Trei trandafiri în floare,Curaþi ca de mãrgãritar,Te-au aºteptat ieri în zadarSã-i prinzi în cingãtoare...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

245

Te-au aºteptat, sãrmane flori,În liniºtea mea moartã,ªi,-ngãlbenite de fiori,S-au scuturat de câte oriFoºnea un pas la poartã.

Amurgul vineþiu de-aprilÎmi rãtãcea prin casã,Când frunzele tiptil-tiptil,Ca niºte lacrimi de copil,Cãdeau încet pe masã.

O RAMURÃ ÎNTÂRZIATÃ

Nu þi-a fost dat sã vezi vreodatã,Când toamna palidã coboarã,Într-o grãdinã despoiatã,O ramurã întârziatãCe-a înflorit a doua oarã?

Nu te-ai oprit atunci în caleSã te întrebi: ce tainã, oare,Ascund înþelepciunii taleÎnfriguratele petale,Ca mâine stinse, fãrã soare?...

ªi dac-o blândã-nduioºareÞi-a frânt o clipã-n ochi lumina,Cum stai aºa, întrebãtoare,Uitându-te la biata floare,Ai înþeles a cui e vina?

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

247

E raza, care toamnei muteI-a dat fiorul primãverii.ªi-n preajma morþii abãtuteA picurat, pe neºtiute,Un strop din cântecu-nvierii...

TRECUTUL

S-abat mustrãri din altã vreme,Din vremea când nu ne ºtiam,ªi vin pe nume sã mã cheme,Sã-mi strige nopþile la geam,Ca o pãdure de blesteme...

Trecutul tãu de-odinioarã,Prãpastie cu multe guri,Cu întrebãri ce mã-nfioarã,Cu ºerpuiri ºi cotituri...Trecutul, nesãtulã fiarã...

Trecutul, umbrã vinovatã,Tâlhar scãpat de sub zãvor,Din cripta lui întunecatã,Se furiºeazã, cãlãtor,ªi lângã patul meu s-aratã.

Trecutul, cioclu de morminte,Sinistru oaspete de-amurg,Neguþãtor de jurãminte,Din haina-i ciuruitã curg,Drept zdrenþe, -aducerile-aminte.

CUPRINS

Octavian Goga

248

El vine tainic sã dezgroapeTot ce-am închis în þintirim,Ne-aduce lacrimi în pleoape...µ Dã-mi mâna ta, sã-l gâtuim,Trecutul, când îl simþi aproape...

APUS

Duminicã. Nu-i nimeni pe alee,ªi-n împietrita pace vesperalã,Strãvechiul parc îmi pare-o catedralã,Altarul ei, un strat de orhidee.

Muiat în blânda florilor sfialã,Jos, soarele s-a mai oprit sã steie,Cele din urmã roºii curcubeieSe frâng pe-o albã cruce sepulcralã.

Apune-apoi... Lin, una câte una,Vin umbrele peste copaci sã cadã,Pân’ ce, târziu, din lac rãsare luna.

Lumina-i rece scaldã palmierii,Când noi, ca doi eroi dintr-o baladã,Sorbim imensul cântec al tãcerii...

Palermo, 1921

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

249

DIN VIAÞÃ

În largul mãrii fãrã margini, în largul mãrii zbuciumate,Se întâlnirã douã scânduri din douã vase sfãrâmate.

Sãrace mãrturii rãzleþe ale-unui drum dup-o comoarã,Le-a fost urnit aceeaºi vrajã din portul lor de-odinioarã...

Din douã pãrþi tãindu-ºi cale credeau în unda milostivã,Când tot acelaºi braþ de vifor le-a frânt catargul

deopotrivã.

Deodatã s-au oprit în goana de nãzuinþi spre-o lume nouã,Deodatã albele corãbii se cufundarã amândouã...

Solii pribege ale morþii rãmase cele douã scânduri,Purtând pe ape fiecare acelaºi trist popor de gânduri...

S-au prins alãturi când simþirã cã tot acelaºi val le saltã,ªi azi, brãzdând nemãrginirea, merg înfrãþite laolaltã...

RESURRECTIO

Când trec umbrele-nserãrii,Pânze de-argint fuior,N-auzi spasmurile mãriiCum ne strigã-n hora lor?

Din pãgâna ºi adâncaUndelor îmbrãþiºare,Dintr-un val ce sparge stâncaUn fior prelung tresare...

CUPRINS

Octavian Goga

250

Parc-o tainã se ridicãDin primejdia de apã,Ochii tãi supuºi de fricãVreau cucernic s-o priceapã.

Eu o ºtiu atât de bine...E povestea de demult,Din uitate vremuri vineÎnc-o datã s-o ascult.

TIBI MARE

Atâþia ani îºi strecurarã convoiul lor pierdut de clipeDin ziua când ne despãrþirãm de ºoapta-þi ademenitoare,ªi azi acelaºi demon bate deasupra noastrã din aripe,Pãgâna patimã flãmândã tot mai sãlbaticã ne doare...

Curând iar vom veni la tine striviþi de vechea-mbrãþiºareSã oglindim acelaºi vifor în larga-ntindere albastrã,ªi sã-ntrebãm un val, sã spuie: ce e mai sfântã ºi mai mare,E veºnicia ta de unde, ori e eternitatea noastrã?

DE PROFUNDIS

Din sufletul meu, peºterã uitatã,Cu scorburi multe, vãduve de soare,Tãcerile mã strigã câteodatã,Ca niºte robi rebeli în închisoare.

Sunt visuri, patimi, cântece pierduteªi întrebãri nedezlegate încã,

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

251

Tot þintirimul vieþii mele muteMã cheam-atunci cu matca lui adâncã,

Dintr-o poveste mândrã ºi pãgânãS-abat frânturi de straie zdrenþuite,M-ating rãzleþ cu taina lor bãtrânã,O clipã-abia, ºi negura le-nghite.

De fiecare plânge-o agonieªi fluturã o umbrã de mustrare,Nemilostivã volburã târzie,Cu gheara ei mã sapã ºi mã doare.

Aºa, pe rând, sãlbatice ºi crude,Mã urmãresc tãcerile deºarte,Dar anii trec ºi glasul lor s-audeTot mai încet ºi tot mai de departe.

Riva, 1929

LA MAL

Sus, munte de piatrã, cu fruntea de var,Jos, lacul, o pânzã albastrã,La mal, lâng-o masã cu flori în pahar,Noi doi, cu muþenia noastrã.

Atâta repaos ºi-atâta fiorPlutesc peste apele-afunde,Cã taine din vremi ce de mult nu mai dor,Azi plimbã tãcerea pe unde.

CUPRINS

Octavian Goga

252

Din soarele-apune blând raze se scurgSpr trei chiparoºi sã se-nchine,Trei sfeºnice stinse, uitate-n amurgPe-un umãr de templu-n ruine...

Cum stãm, strânºi alãturi, ºi buzele tacÎn liniºtea fãrã cuvinte,Ca albe corãbii, pribege pe lacNe leagãn-aduceri-aminte.

ªi-n vreme ce umbrele nopþii coborªi gâlgâie apa la scarã,Departe, trecutul, bãtrân cerºetor,Ne cântã umil din ghitarã.

Riva, 1930

MARE AETERNUM

Eternã mare, ca ºi-odinioarã,Fãrã hotar ºi fãrã de hodinã,De întrebãri ºi neastâmpãr plinã,Azi goana mea la malul tãu coboarã.

Cu tresãltãri de ape ºi luminãOglinda ta prelung mã înfioarã,ªi-nchise rãni încep din nou sã doarã,Din flãcãri vechi ce-n mintea mea se-mbinã.

Pe rând, pe rând, eu simt cum reînvieCântatã parcã-n surle ºi chimvale,Uitata noastrã mare-mpãrãþie.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

253

ªi nu mai ºtiu ce mi se par mai grele:Poveþele nemãrginirii tale,Sau tainele adâncurilor mele...

TREC CLIPELE

Trec clipele... mãrgele înºiratePe-un tainic fir, de-o mânã preacuratã,În goana lor de visuri argintateViaþa mea se risipeºte toatã...

Când simt cã bate moartea din aripeEu mã opresc sã-mi vãd întreaga salbã.ªi vãd atunci cã tortul meu de clipeL-a depãnat aceeaºi mânã albã...

PAX NOBIS

Când cade-amurgul la fereastrãCu joc de umbre, cu fiori,El ne gãseºte-n casa noastrãTovarãºi muþi ºi visãtori.

Cu ochii cãlãtori departe,Cum stãm alãturi amândoi,Un ºir de veacuri ne desparteDe-al vremii chiot ºi noroi....

CUPRINS

Octavian Goga

254

Ca-ntr-o cetate legendarãNoi ne-am închis dupã oblon,Din valul ce se strig-afarãNu ne pãtrunde nici un zvon...

Se-nºirã clipele curateFãrã trecut ºi viitorE tainica eternitateCe trece-asupra noastrã-n zbor.

ªi-atunci, în sfânta serii pace,Noi am uitat, de mult, cã suntAtât amar de dobitoaceRumegãtoare pe pãmânt.

Ne cheam[ p[m`ntul

255

ASTÃZI

AM FOST. . .

Am fost logodnicul durerii,Cobzarul cu aceleaºi strune,Ce-ºi þese cântecu-nvieriiDin stihuri de îngropãciune...

În noaptea mea înviforatã,Drumeþ îndrãgostit de soare,Am fost o harfã spânzuratãPe-o straºinã de închisoare...

Zidit din lacrimi ºi dezastre,Eu am vestit o lume nouã,Voi mi-aþi dat vaierele voastre,Eu v-am dat inima mea vouã.

În zilele de pribegie,Biet rob lovit de biciul urii,Eu am purtat de-o veºniciePrea mult blestem în cerul gurii...

Mirarea deci sã nu vã prindã,Cã azi subt tâmpla mea cãruntã,Nu e nici zumzet de colindã,Nu sunt nici chiote de nuntã...

CUPRINS

Octavian Goga

256

POST BELLUM

Pãmânt, pãmânt, stãpânul meu de-o viaþãEu þi-am fost slugã, ucenic ºi frate...Te-am proslãvit cu gene-nlãcrimateÎn ruga mea de orice dimineaþã.Pãmânt, mi-ai fost duhovnic de pãcate,Pãmânt, mi-ai fost tezaur de povaþã,Din lutul tãu eu mi-am zidit altarul...M-am închinat la coapsa ta bãtrânã,La tine-am supt credinþã din þãrânã,Cu plânsul tãu eu mi-am umplut paharul...

Pãmânt... Pãmânt... Azi te-ai schimbat la faþã.Ca un bãtrân cu cuvioasã barbã,Împins de-o tristã volburã târzie,Dup-o spurcatã noapte de beþie,Eºti necurat în orice fir de iarbã...Pãmânt, eºti plin de-a patimilor zgurã.

Acolo jos, în negre mãruntaie,Pãmânt... pãmânt... ai vinovatã gurã,Tot te mai arde-a crimelor vãpaie...Pãmânt... pãmânt... ai otrãvite roade,Nu-mi poþi da astãzi cuminecãturã...Pãmânt... pãmânt... Pe robul tãu sloboade,Cãci ochii lui cei dornici de misterTe pãrãsesc... s-au surghiunit în cer.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

257

CITIND PE BAUDELAIRE

Mai recitesc o paginã bolnavãDin spleen-ul tãu încarcerat în rime,În noaptea asta plinã de otravã,Când nu mai râd, cãci nu mã vede nime...

Mai recitesc ºi filã dupã filã,Par niºte triste galbene petale,E pretutindeni brumã fãrã milãªi-atâta toamnã-n versurile tale...

Ce turn înalt, strãlucitor de gheaþãÞi-e mintea... Vãd la orice cotiturãCum câte-un picur proaspãt de viaþãPrimeºte-a morþii cuminecãturã...

Pe rând, pe rând, viziuni multicolore,Beþiile cu-a lor apoteozãMor în cãderea vorbelor sonore,Când visu-ºi moaie aripa-n nevrozã.

Simt sufletul învins cum þi se frânge,Un Crist cu pieptul zdrenþuit de suliþi,Pare cã vãd cum ai stropit cu sânge,Pe unde-ai fost, noroiul de pe uliþi...

Cum, stând aºa, cu coatele pe masã,Urâtu-ncinge fruntea mea de cearã,Iar noaptea grea asupra mea îl lasã:O lespede pe-o pace funerarã...

CUPRINS

Octavian Goga

258

KARLSBAD

Sunt fãrã numãr, mutre somnolenteDe ambe sexe, valuri nesfârºiteTrec spre izvor, stomacuri obositeDin cele cinci diverse continente.

Par un cavou arcadele boltiteSub ziduri sure, reci, indiferente,Când dintr-un colþ rãsunã-n vagi accenteUn vals de Strauss cu note gâlgâite...

Aºa pe rând mulþimile s-adunã...Pe urma lor ºi pasul meu s-abate,Da! Iatã-l plin paharul meu cu apã...Încep sã-l beau, ºi liniºtea mea gravãSchiþeazã parcã gestul lui SocrateCând a sorbit din cupa de otravã!

MARIENBAD

Ce blândã eºti, domesticã pãdureSub brazii tãi decenþi nu mi se pareCã s-ar putea vocifera prea tare,Ori c-ar veni haiducii sã mã fure.

Bine crescutã, n-ai asemãnareCu coastele Carpaþilor, obscure,Unde e zvon de clopot ºi secureªi unde iese ursul la plimbare...

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

259

ªi totuºi pacea ta civilizatã,Mi-a arãtat cea mai cumplitã fiarã:Pãdure tunsã, rasã, coafatã...

Vai, n-am s-o uit vedenia burghezã:Un neamþ enorm pe-o bancã solitarãÎºi mângâia nevasta lui obezã...

FRANZENSBAD

În dup-amiaza silnicã de varã,I s-a fãcut un gol rotund în minte...Sunt fãrã ºir imagini ºi cuvinteCe s-au pornit în juru-i sã tresarã.

Pe scaunul ei de lene sedentarãO nãpãdesc aducerile-aminte......A fost demult... la bal? ori înainte?...Departe parcã picur-o ghitarã...

Încet, încet, visãrii se supune,Când, înotând în soarele-apune,O ciocârlie îºi înalþã trilul...

Ea doarme lin... Dar într-o clipã, iatã,Din vis femeia sare-nfriguratã:I se pãruse c-a þipat copilul...

CUPRINS

Octavian Goga

260

CÂNTÃ MOARTEA

Îmi cântã moartea la fereastrãCa o vecernie-n surdinã,Îmi cântã-ncet povestea noastrã:Un joc de umbre ºi luminã.

Eu o ascult în noaptea mutã,Din adâncimi îmi creºte mare;Întreaga viaþã petrecutãLa capãtâiul meu rãsare.

ªi cum, sub tâmpla mea fierbinte,O lume veche-mi reînvie,Nu câte-au fost îmi vin în minte,Ci câte-ar fi putut sã fie.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

261

ÎN SAT

CÂNTECUL CÃMÃªIIFragment

Eu sunt o biatã, ieftinã cãmaºe,Sunt o sumarã hainã popularã,De mii de ani de când mã îmbrãcarã,Eu sunt pudoarea plebei nevoiaºe.

Eu m-am pornit din câmp, de pe ogoare,Din cânepa ce-au semãnat þãranii...(Tatãl meu e unul Ioan al Anii),M-a tors, în albe nopþi la ºezãtoare,Cu grabnic spor, o ceatã de neveste,Din gura lor ºtiu doine plângãtoareªi-am învãþat cu firul de fuioare,Din fiecare fus, câte-o poveste.Am fost þesutã la rãzboi, în tindã,ªi m-a cusut încet o fatã mare,M-a înflorit la mâneci cu mãtasãªi mâna ei a izbutit sã prindãÎn arabescuri fine ºi barbareToat-aºteptarea dulce de mireasã...Þiu minte, vezi, când am ieºit din casãªi când la horã,-n vesela grãmadã,M-am prins întâi curatã ºi frumoasã,Cum strãluceam în albul de zãpadã...

CUPRINS

Octavian Goga

262

De-atunci în cruda anilor povaþãCâte-au fost date-asupra mea sã cadãCa niºte pãsãri groaznice de pradã...Ce-aruncãturã stearpã de viaþã!Prin praf, prin fum, prin negurã ºi ceaþã,Sub suliþele arºiþei de soare.Ori în bãtãi de vifor ºi ninsoare,Eu m-am zbãtut, o chinuitã roabã.ªi zi cu zi din munca mea neghioabãMã nãpãdirã râuri de sudoare...Blesteme câte lung clocotitoareÎmi trimetea scheletul de sub mine,Subt vãlul meu adãposteam ruine,Când glia neagr-o rãsturnam cu boii...

ªi-n drumul greu, cum mã pãºtea duºmanulMi s-au vândut iþarii ºi sumanul,Numai pe mine m-au iertat ciocoii...Azi, cum mã vezi sãracã, nelãutã,M-am zdrenþuit, sunt galbenã ºi neagrã,ªi-n goana mea de toþi nepriceputãM-am pomenit netrebnicã ºi ruptã.Dar totuºi poate-þi mai aduci aminteCã suptã-aºa de foame ºi de boalã,Ca un drapel de-nfricoºatã luptã,Pe când era bãtaia mea fierbinte,Eu, sfârticatã, tragicã ºi goalã,Am nãvãlit tranºeele nemþeºtiAm dat asalt, în câmp, la Mãrãºeºti.

Ne cheam[ p[m`ntul

263

ÎN MINE CÂTEODATÃ

În mine câteodatã eu simt: se face noapte,Din netrãite vremuri vin neguri sã mã prindã,Strigãri necunoscute ºi cântece ºi ºoapte

La casa mea colindã.

În mine câteodatã þãrani cu zeghea surãªi glume ºi ispite ºi tot ce ºtie satulS-amestecã de-a valma roind în bãtãturã

ªi vin sã-ºi þie sfatul...

În mine câteodatã grea liniºtea se lasã,Miroase-a izmã creaþã ºi-a flori de iasomie,În vreme ce un popã cu barba cuvioasã

Slujeºte-o liturghie...

TRECEA UN OM

Pe sub fereastra casei meleÎn largul drumului de þarã,Sub cerul alb, stropit cu stele,Trecea un om cântând asearã.

Era un cântec care spuneDurerile ce-adunã anii,Trist ca un plâns de-ngropãciune,Cum numai ei îl ºtiu, þãranii.

De unde oare cãlãtorulÎl adusese-n sat la mine,

CUPRINS

Octavian Goga

264

Din ce mister pornea fiorul,Din ce adânc, din ce ruine?

Îl ascultam cum jalea-i blândãDeasupra vãilor se-mparte,Nemângâiatã ºi plãpândãCa o mustrare de departe.

ªi cum se risipea-nainteOftarea lui îndureratã,O clipã mi-am adus aminte,Cã ºi eu am cântat odatã...

BISERICUÞA DIN ALBAC

Bisericuþã din Albac,Tu eºti al vremurilor semn,Tot bietul nostru plâns sãracE-nchis în trupul tãu de lemn.

Din ce-am cerut, din ce-am gândit,Atâtea rugãciuni cuprinzi,ªi-atâta vis neizbândit,Sub vechiul tãu tavan de grinzi...

Tu ºtii cum ne-am trudit stingher,De-a pururi fãrã crezãmântLa Dumnezeu, acolo-n cer,ªi la-mpãratul pe pãmânt...

CUPRINS

Octavian Goga

266

De-aceea, ostenit-acumDe zile rele câte-au fost,Bãtrânã te-ai pornit la drumSã-þi deie fraþii adãpost...

Rãmâi aici, fã-þi un popas,Fii sfetnic bun din veac în veacªi spune-acasã ce-a rãmas,Bisericuþã din Albac!

Florica

VÂNT DE SEARÃ

Cãsuþa albã vineþie,Sub culmea verde-a unui deal,În noaptea mea de pribegieDe ce mi te arãþi azi mie,Cãsuþã albã din Ardeal?

Ce val de umbre cãlãtoareMi te-abate iar în gând?De ce-mi rãsai stãruitoare,De ce te vãd acuma oareMai limpede ca oriºicând?

Pesemne dùºmani te prãdarã,Pesemne dùºmani ti-au dat foc,ªi-un strop din urna-þi funerarãTu mi-ai trimis pe vânt de searã,Cãsuþã fãrã de noroc.

CUPRINS

Ne cheam[ p[m`ntul

267

ÎN ÞINTIRIM

În þintirim, la noi în þarãMovile sunt în lung ºi-n lat,O pace mutã, funerarã,Te-apasã greu ca un pãcat.În ele taina nefiinþiiI-a prins, sub milostiv zãvor,Pe toþi câþi au muºcat cu dinþiiDin þàrina durerii lor...

În þintirim dorm munþi de lavãÎnchiºi sub lespezi de mormânt,Un cuib de urã ºi otravãE-n orice bulgãr de pãmânt.Þãrâna tremurã ºi-nvie,Cãci fiecare fir de lutDospeºte-n el o vijelieDin câte-n suflete-au bãtut...

În þintirim, pe vânt de searã,ªiraguri umbrele cobor,Sunt morþii care se strecoarãªi prin unghere þin sobor.Grozavã oaste de schelete,Nebiruiþi rãtãcitori,Ei sfânta rãzbunãrii seteªi-o-mpart în drum la trecãtori.

În þintirim, în nopþi albastre,Când stelele pe cer s-aprind,Rãsunã plânsetele noastre

CUPRINS

Octavian Goga

268

ªi zarea-ntreagã o cuprind.Înfioratã lunca geme,De bocet jalnic de femei,Ce spun din gura lor blestemeCând duc la groapã ghiocei.

În þintirim mai sunt ºi ceteDe nesãtui boi de pripas,Cari rumegã pe îndelete,Cãlcând pe-un mort la orice pas.ªi-n vreme ce sfârºiþi de zileNoi lângã cruci ne tânguim,Ei pasc la flori de pe movile,Ei ni se-ngraºe-n þintirim.

Ne cheam[ p[m`ntul

269

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

El va fi un poet local, ]n cel mai ]nalt =i mai ad`nc ]n\eles al cuv`ntului,=i va ajunge unul din poe\ii na\ionali, nu plec`nd de la teorii sau de lasentimente generale, ci de la nem[rginita dragoste pentru casa sa, pentrubrazda sa, pentru biserica sa, pentru satul s[u, pentru |inutul s[u oltean=i pentru \ara sa ardelean[. El va iubi poporul rom`nesc, nu din datorie,nu din con=tiin\[ de c[rturar sau de simpatie de artist, ci din iubireatrainic[ =i ve=nic[ pentru p[rin\ii de-acas[, pentru fra\ii de joc, pentruvecinii bine cunoscu\i, pentru preotul satului =i pentru l[utarul satului, =ide aici pentru to\i oamenii satului, |inutului =i \[rii sale ardelene.

Nicolae IORGA, Poeziile lui Octavian Goga, ]n S[m[n[torul, iulie1905—aprilie 1906.

Poeziile dlui Octavian Goga au avut darul s[ de=tepte o deosebit[ luare-aminte a publicului rom`n. Mai toate ziarele =i revistele noastre le-au con-sacrat d[ri de seam[ am[nun\ite, =i unele din ele v[d ]n apari\ia nouluivolum „evenimentul literar“ al anului din urm[.

Efectul produs asupra marelui num[r de cititori credem c[ provine mai]ntì din forma frumoas[ ]n care autorul a =tiut s[ exprime cuprinsul„patriotic“ al multora din versurile sale. }n adev[r, emo\iunile ce le simte =ice ni le transmite t`n[rul poet sunt izvor`te din via\a na\ional[ a aceleip[r\i a Rom`niei ]n care s-a n[scut =i ]n mijlocul c[reia a tr[it, din via\arom`nilor transilv[neni ]n faza ei de ast[zi, caracterizat[ prin lupta ]mpo-triva tendin\elor de asuprire etnic[ predominatoare ]n statul lor.

Ce e drept, patriotismul, ca element de ac\iune politic[, nu este mate-rie de art[, oric`te abateri s-au comis =i se mai comit ]n contra unei regulea=a de simple. Mai ales, cei ce n-au destul talent caut[ s[-=i acopere lipsaprin provocarea unor dispozi\ii suflete=ti foarte importante ]n alte priviri,dar nu ]n cele estetice.

CUPRINS

Octavian Goga

270

Cu toate acestea, patriotismul este ]n inimile sincere, ]n afar[ de oricetendin\[ politic[, un sim\[m`nt adev[rat =i ad`nc, =i ]ntruc`t este astfel,poate fi, ]n certe ]mprejur[ri, n[sc[tor de poezie.

+i ]n asemenea ]mprejur[ri excep\ionale ne pare a se afla autorulnostru c`nd, ]ntr-o parte a poeziilor sale, reprezint[ =i rezum[ iubirea =iura, durerile =i speran\ele unui neam amenin\at ]n existen\a sa.

[…] Nota popular[ este cu atât mai binevenit[ în poeziile d-lui Gogacu cât autorul se arat[, dealtminteri, înzestrat cu aceea cultur[ general[=i înalt[, care distingea =i pe Eminescu =i a c[rei lips[ se simte din îngus-timea de vederi =i din prematura lâncezire a unora din poe\ii cei mail[uda\i ai literaturii noastre actuale. […]

Pe când la poeziile vesele autorul las[ expresiilor frâul mai liber, la celetriste, ca =i la cele patriotice, este mai cump[tat în manifestare. C[ci denota triste\ii =i de nota patriotismului s-a cam abuzat în literatura noas-tr[. Cei ce râvnesc la muze cred c[ trebuie s[ par[ numaidecât melancoli-ci, =i, privind veselia ca ceva inferior, vor s[ arate cu orice pre\ suferin\esentimentale =i dureri patriotice. De aici mult[ simulare =i declama\ie. Înaceste împrejur[ri exuberan\a d-lui Goga la veselie este o reac\iune salu-tar[, iar înfrânarea la triste\e, un merit deosebit: credinciosul, în sfialalui, se teme de profanarea celor sfinte.

Titu MAIORESCU, Poeziile dlui Octavian Goga, în Raport citit înAcademia Român[ pentru acordarea unui premiu, 1906.

Poeziile dlui Goga constituie, f[r[ ]ndoial[, un eveniment important]n literatura noastr[, dar pentru moment p[rea a fi uitat c[ mai avea =ial\i poe\i. Dac[ ele se discut[ ]n cercuri largi =i se ]nva\[ de-a rostul, dac[o edi\ie de c`teva mii de exemplare s-a epuizat de pe o zi pe alta, aceastanu-i numai o prob[ pentru valoarea c[r\ii, ci =i pentru schimbarea ]nbine a interesului ob=tesc pentru literatur[. [...]

Poetul =tie s[ deslu=easc[ minunat tr[s[turile caracteristice de celeaccesorii, un am[nunt ce i se pare evocativ e primit, un gest marcant, ovorb[ ap[sat[, spus[ în momentul potrivit, sunt liniile prin care el schi\eaz[imaginea; prin sentimentele sale de sincer[ admira\ie el d[ suflet tipurilordescrise. Poetul e cuprins la început de duio=ie, descriind reîntoarcereafostului \[ran la casa p[rinteasc[ pe care o g[se=te aproape n[ruit[, iar înea pe cei ce l-au \inut la înv[\[tur[, pe p[rin\ii s[i ruina\i materialice=te.

Ne cheam[ p[m`ntul

271

Cu acela=i sentiment e descris[ D[sc[li\a, aceast[ fiin\[ care duce o via\[resemnat[, =i stearp[, v[rsând pe ascuns lacrimi în scrisorile ce le scriefl[c[ilor din c[t[nie, pentru mamele lor, ne=tiutoare de carte. Dou[ poeziifoarte frumoase sunt dedicate \iganului l[utar, purt[torului de cântecepopulare. Numai pentru aceast[ însu=ire a sa, e num[rat \iganul întrefigurile satului =i admira\ia poetului pentru poezia poporului s[u se ma-nifest[ în rolul deosebit ce-l d[ acestui l[utar, ridicându-l la în[l\imiame\itoare atunci când, dup[ moarte, îl pune s[ cânte înaintea tronuluidumnezeiesc. Apoi gândurile sale trec la „codrul“, atât de strâns legat devia\a românului =i la Oltul ce cutreier[ Ardealul. =i iat[ c[ lira poetului secutremur[ de un avânt puternic =i plin de b[rb[\ie când râul e conjurats[ devin[ r[zbun[torul neamului românesc. Cucernic î=i aminte=te pe„dasc[lul“, proverbul vie\uitor al satului, =i înal\[ un imn preotului, aces-tui „apostol“, care în tinere\e a purtat sabie, pentru libertatea na\iuniisale, iar la b[trâne\e face, prin vorbele sale, s[ alunece mâna fl[c[ilor lacu\itul din cing[toare. Când, în sfâr=it, se îndreapt[ spre \[ranul însu=i,spre cel ce-i osândit s[ duc[ toat[ povara nedrept[\ilor, care îns[ poart[,ca marea lini=tit[, furtuna r[zbun[rii în sine, atunci se dezl[n\uie deo-dat[ toat[ puterea acestui viguros =i pasionat poet.

F[r[ a fi vreodat[ elegiac sau sentimental, dl Goga e c`nt[re\ul dure-rilor poporului s[u, f[r[ s[ degenereze nicic`nd ]n retoric[ patriotic[, ec`nt[re\ul n[dejdilor lui. Imaginile sale sunt vii, limba are un parfumarhaic-bisericesc. E at`ta sim\ire ]n aceste poezii, care, prin con\inutul lorchiar, se potrivesc minunat ]n epoca aceasta de lupte, pentru na\ionalizareaspiritului public, ]nc`t ele au f[cut pe poetul foarte t`n[r ]nc[ de pe-o zi pealta, copilul r[sf[\at al tuturor.

Sextil PU+CARIU, în Cinci ani de mi=care literar[, 1902—1906.Col. „Biblioteca Minerva“, nr. 49, Bucure=ti, 1909, p. 48-49, 62-65.

Dl Octavian Goga s-a f[cut cunoscut ]n 1906 printr-un volum dePoezii, ]n care aducea o lume nou[, un sentiment nou =i o form[ nou[.Dup[ Alecsandri, care c`ntase pe \[ranul pitoresc =i patriarhal c`ndnu c`ntase pe \[ranul-decor sau chiar \[ranul-bibelou, veni Co=buccare c`nt[ via\a idilic[, idealizat[ a unei \[r[nimi fericite, iar dup[Co=buc veni dl Goga, care introduse ]n poezia noastr[ pe \[ranul opri-mat, a=a cum se ]ncercase alt[dat[ s[ ni-l zugr[veasc[, ]n treac[t =i

Octavian Goga

272

f[r[ succes, Cezar Boliac, sau, ]n timpurile mai nou[, cu un succesdiscutabil, N. Beldiceanu.

Dar dl Goga, ]n deosebire de ace=ti ]nainta=i, nu se m[rginea numai lazugr[virea vie\ii \[r[ne=ti, ]ntr-un sens sau altul. La dreptul vorbind, nicinu era ]n inten\ia lui s[ dea scene, idilice sau tragice, din via\a \[r[neasc[.

Natur[ personal[, subiectiv[ =i revolu\ionar[, dl Goga red[ numaiatât din aspectele vie\ii de la \ar[ cât îi era necesar spre a exprima milapentru dezmo=teni\i, ura pentru asupritori =i speran\a într-un viitor der[zbunare =i de repara\ie.

În acel admirabil prolog al poeziilor sale intitulat Rug[ciune, dl Gogaî=i definea însu=i natura temperamentului s[u poetic:

„S[de=te-n bra\ul meu, st[pâne, / T[ria urii =i-a iubirii./…// Nurostul meu, de-a pururi prad[ / Ursitei ma=tere =i rele. / Ci jalea uneilumi, p[rinte, / S[ plâng[-n lacrimile mele. / D[-mi tot amarul, toat[truda / Atâtor patimi f[r[ leacuri, / D[-mi viforul în care url[ / =i gemrobiile de veacuri. / De mult plâng umili\ii-n umbr[ / Cu umeri gârbovide povar[… / Durerea lor înfrico=at[ / În inim[ tu mi-o coboar[. / Însuflet sam[n[-mi furtun[ / S[-l simt[ în matca-i cum se zbate, / Cum totamarul se revars[, / Pe strunele înfiorate / =i cum sub bolta lui aprins[ /În smal\ de fulgere albastre, / Încheag[-=i glasul de aram[ / Cântareap[timirii noastre“.

(S[ nu trecem peste prilejul de a spune c[ din toate „rug[ciunile“poe\ilor no=tri, aceasta e cea mai frumoas[, cu mult cea mai frumoas[,prin fond =i, mai ales, prin form[.)

De=i prin natura =i m[rimea subiectului, ca =i prin rolul ce-=i luase, dlGoga era înc[ un poet epic sau cel pu\in un poet de mare suflu epic, d-satotu=i era mai liric decât predecesorii s[i. Dl Goga blestema trecutul =iprezentul, ap[rea ca justi\iar al poporului s[u, sunând din trâmbi\i mar=ulrede=tept[rii =i chemând la lupt[ pentru sf[râmarea str[vechilor lan\uri.Acesta este sentimentul nou ce dl Goga aducea în poezia român[. Iar acestsentiment =i aceast[ concep\ie poetic[ aveau cauze multiple =i complicate.La dl Goga sentimentele unui fiu de \[ran, r[mas, cum se întâmpl[ deobicei în Ardeal, aproape de sufletul clasei sale, erau fecundate =i intelec-tualizate de preocup[rile unei min\i care se împ[rt[=ise de problemeleveacului. Problema revendic[rilor sociale =i na\ionale, care agit[ spirituleuropean, altoit[ pe sufletul de lupt[tor al unui \[ran ardelean, a datfondul nou, unic al Poeziilor dlui Goga. Nou =i unic chiar =i fa\[ de Noi

Ne cheam[ p[m`ntul

273

vrem p[mânt, c[ci în aceast[ minunat[ poezie, Co=buc red[, realist =iobiectiv, însu=i glasul „p[timirii“ celei mai dureroase a \[ranului, =i nupropria =i subiectiva lui „cântare a p[timirii“.

Aceast[ poezie nou[ era înve=mântat[, fire=te, într-o form[ tot nou[.Fondul acela, în care erau contopite sim\irea popular[ =i preocupareaunui intelectual, ap[ru îmbr[cat într-o limb[ popular[ intelectualizat[.În adev[r, limba din Poezii (afar[ bineîn\eles de Cântece) n-are nimic dinacele „idiotisme“, din acele „zicale“, din acele „popularisme“, care facsavoarea lui Creang[ =i care ar suna r[u în poezia aceasta plin[ depreocup[ri =i de inten\ii peste nivelul poporului. Dar limba d-lui Gogaavea =i o nuan\at[ bisericeasc[. Acest profet care s[m[na blestemul =ipropov[duia r[zbunarea, vorbea o limb[ biblic[. Dl Goga, apostol alr[zboiului celor mul\i, amintea pe acei „preo\i cu crucea-n frunte, c[cioastea e cre=tin[“, =i vorbea în limba c[r\ilor biserice=ti. Iar uneori dl Gogaaducea în poezia sa mai mult decât limba, aducea ceva din spiritul =i dinviziunea biblic[. […]

Volumul de Poezii al d-lui Goga avu un succes r[sun[tor, datorit =ifrumuse\ii artistice =i atmosferei de sentimente de pe atunci. Dar dl Goga,în urma public[rii acelui volum, f[cu o evolu\ie. Cauzele sunt variate. Maiîntâi, poate, ar fi aceea c[, prin chiar natura ei, lira revolu\ionar[ arepu\ine coarde. Apoi însu=i duhul biblic al acestui apostol trebui s[ sufere osc[dere. Dl. Goga, cucerind celebritatea, începu s[ vin[ în contact cucercuri mai largi de oameni, începu s[ frecventeze „\ara“, s[ vin[ prinBucure=ti, s[ cunoasc[ „domni“. Pe de alt[ parte, începu s[ devin[ un„factor“ important în luptele din Ardeal, s[ p[=easc[ pe arena politiciipractice, lucruri care toate contribuir[ s[ laicizeze pe profetul dinRug[ciune. =i, dac[ vom mai ad[uga fatala oboseal[ a inspira\iei în preaj-ma vârstei de treizeci de ani a poe\ilor români, atunci poate vom fi atinscauzele mai însemnate pentru care dl Goga =i-a spânzurat în cui lira sarevolu\ionar[ sau, ca s[ fim mai preci=i, pentru care d-sa a început s[înstruneze tot mai rar aceast[ lir[.

Garabet IBR{ILEANU, Cântece f[r[ \ar[, în Via\[ româneasc[, an. XI,nr. 4-5, aprilie-mai 1916, p. 166-175.

Chiar de la apari\ie, poezia dlui Goga a produs o ]ndoit[ zguduire ]ncon=tiin\a literar[ a contemporanilor.

Octavian Goga

274

Prin noutatea =i puterea expresiei, ne afl[m ]n fa\a unui mare talent:prin natura con\inutului, opera sa isc[ vechea problem[ a legitimit[\iipoeziei patriotice.

}nsu=i Maiorescu — cel mai puritan estetician al timpului, du=manireductibil al patriotismului versificat — s-a ]nclinat ]n fa\a noului sol „alvremilor r[zbun[toare“. Darurile poetice ale t`n[rului c`nt[re\ erauprea cuceritoare, ca s[-i poat[ rezista o teorie, ]ntemeiat[ ]n sine dar]nfr`nt[ de o realitate at`t de elocvent[.

Dl Goga aducea dou[ mari calit[\i creatoare: o armonie furtunatic[,cu ad`nci rezonan\e de org[, =i o limb[ nou[ — fericit[ contopire deexpresii neao= rom`ne=ti =i de miresmate cuvinte ecleziastice. Ca fond —c`ntarea c`nd jalnic[ sau potolit[, c`nd vehement[ sau dezn[d[jduit[ a„p[timirii“ unui neam ]n[bu=it de asuprire milenar[.

N[scut[ din ]mprejur[ri unice, poezia patriotic[ a dlui Goga =i-a p[strataccentul cald al sincerit[\ii =i a tradus o suferin\[ real[, ]nv[luind ]nmagia artei aspira\iile uria=e ale unui neam ]mpilat. [...]

...Poetul Goga va r[m`ne neuitatul profet al unei minuni care s-as[v`r=it de mult!...

Pompiliu CONSTANTINESCU, Octavian Goga ]n Mi=carea literar[,an. II, nr. 34—35, 4—11 iulie 1925, p. 1.

Unitar[, rotund[ =i ]nchegat[ se poate, totu=i, stabili ]n s`nul poezieilui Octavian Goga curba unei evolu\ii. Poet al revolu\iei na\ionale, ]nprimul s[u volum, el ]=i p[streaz[ tonul mesianic =i ]n Ne cheam[ p[m`ntul(1909), din na\ional[, mistica lui devine social[; existent[, de altfel =i ]nCl[ca=ii, ea se amplific[ acum ]n Graiul pìnii sau ]n Cosa=ul, p`n[ lalupta de clas[; ]n realiate ]ns[, din pricina structurii etnice a Ardealului,revolu\ie social[ ]nseamn[ tot revolu\ie na\ional[. [...]

Obiectiv în primele volume atât prin materialul poetic întrebuin\at,cât =i prin atitudine fa\[ de el, — în Din umbra zidurilor (1913), poetulcote=te spre subiectivism =i, din cânt[re\ul revolu\iei sociale, devinecânt[re\ul propriei sale dezr[d[cin[ri:

„În mine se petrece o agonie / Ca într-o trist[ cas[ solitar[, / Însufletu-mi b[tut de vitejie / Eu v[d un om ce-a început s[ moar[ / Un bietpribeag cu rostul de la \ar[ / Se duce-acum =i n-o s[ mai învie / Cu ochiullui senin de-odinioar[.“

Ne cheam[ p[m`ntul

275

La Paris, obosit =i „biruit“, se viseaz[ acas[:„+i-n jur de mine url[ Babilonul, / Eu m[ visez în sat, la noi acas[.“În fata unei madone din Luvru, el se întreab[:„Ce-o fi f[când acum o mam[, / Acolo-n satul din Ardeal!“Pe uli\i trece: „hohotind p[catul“, iar turnurile catedralei Nodre Dame

se înal\[: „…ca dou[ bra\e blestemând Gomora.“Aceast[ atitudine antior[=eneasc[ rezum[ îns[=i ideologia s[m[n[to-

rismului =i e fireasc[, dealtfel, unei literaturi ie=it[ dintr-o epoc[ deforma\ie, în care vechea societate a disp[rut înainte de a se fi consolidatcea nou[. Drumul spre subiectivism s-a mai însemnat îns[ =i printr-onevroz[ multilateral[, în a c[rei expresie originalitatea poetului s-a pier-dut odat[ cu deficitul originalit[\ii fondului: aceast[ întreag[ parte aliteraturii bardului ardelean se prezint[, dup[ cum am ar[tat aiurea, cumulte infiltra\ii eminesciene de limb[ =i armonie.

Influen\at[ poate, dup[ cum se afirm[, de poezia ungar[, structurapoeziei lui Octavian Goga prezint[ pentru noi o puternic[ originalitateformal[, în construc\ia strofei, în armonie, în ritm, în imagine =i în vo-cabular. Orice poezie se izoleaz[ astfel în formula specific[ a unei existen\eunice: nimeni nu a rostit-o înainte; dep[=it[ ast[zi, ea a c[lcat în vremeaei la via\[ cu un caracter de autenticitate evident[ =i în ritmul abrupt,tumultuos, retoric =i iluminat, =i prin imagini organice („cet[\uiastr[lucirii“, „argintul c[runte\ei“, „grumaz de unde“, murmurul p[duriie: „un mulcom zvon de patrafire, ce blând asupra mea-=i coboar[ duioasalor hirotonire“ etc.), dar mai ales în limba specific ardelean[, rural[,puternic influen\at[ de limba =i expresia figurat[ bisericeasc[. Cu acestmaterial verbal autentic, poetul î=i realizeaz[ ideile, fie prin masiveconstruc\ii retorice ce i-au destinat poezia declam[rii festive, fie prin sim-ple nota\iuni topice de un realism pregnant; c[ci, în afar[ de retoricaabstract[ =i proiec\iunea simbolic[ de care am amintit, el are =i putin\amaterializ[rii ideilor abstracte, observa\ia am[nuntului umil =i precis, cumult mai expresiv decât verbalismul profetic („cântarea p[timirii noas-tre“, „înfrico=atul vifor al vremilor r[zbun[toare“, „duhul r[zvr[tiriinegre“, „drume\ al poruncilor firii“… etc.). Satul ardelean nu este zugr[vitnumai prin figurile simbolice a apostolului sau a d[sc[li\ei, ci este individ-ualizat prin simple nota\ii caracteristice. Înstr[inarea, de pild[, nu e expri-mat[ numai prin vane blesteme împotriva civiliza\iei:

„Atâtea legi =i-au picurat otrava / În inima r[t[citoare în lume etc.“, ci =i prin note topice:

Octavian Goga

276

„Când m-am f[cut apoi cuminte / Cu vremea ce înainta / =i m-amtrezit pe nesim\ite / C[-mi zice satul: — Dumneata.“ (Casa noastr[), iarcopil[ria nu e exaltat[ numai prin atitudini retorice, ci =i prin caldaevocare a „hâtrului“ dasc[l Ilie „cel în\elept, glume\, =i =chiop“, care „Lavatr[ r[zimat spunea / O pilduire din Isop“ sau prin mierla care plânge:„Într-o r[chit[ / La r[scruci-n Dealu Mare“ sau prin: „Barb[ putred[jupânul“, sau prin: „=ura popei“ peste care trece luna…“

Unitatea temperamental[, originalitate de expresie, =tiin\a arhitec-tonic[, observa\ie a am[nuntului topic, discern[m`nt psihologic — toatela un loc, ]i destin[ operei poetului ardelean un loc propriu ]n evolu\iapoeziei rom`ne.

Eugen LOVINESCU, Poezia s[m[n[torist[; 1. Poezia s[m[n[torist[ardelean[ în Istoria literaturii contemporane, 1900—1997,Bucure=ti, Socec, p. 75-81.

Izbitor de la început în poezia lui O. Goga este tonul profetic, mesia-nismul. Poetul înal\[ „cântarea p[timirii noastre“ =i cade în genunchi înfa\a lui Dumnezeu:

„R[t[citor cu ochii tulburi, / Cu trupul istovit de cale, / Eu cad ne-putincios, st[pâne, / În fa\a str[lucirii tale.// În drum mi se desfac pr[p[stii/ =i-n negur[ se-mbrac[ zarea, / Eu în genunchi spre tine caut: / P[rinte-orânduie-mi c[rarea!“

F[r[ îndoial[ c[ „p[timirea“ nu-i decât robirea sub unguri, iar mân-tuirea, unitatea politic[ a neamului. Dar poetul se ridic[ cu mult deasu-pra simplei compozi\ii conspirative. Ca la lectura blestemelor =i profe\iilordin Biblie, oricine se simte cutremurat de vestirea unor bucurii =i r[zbun[rif[r[ nume:

„Din casa voastr[, unde-n umbr[ / Plâng doinele =i râde hora, / Vastr[luci odat[ vremii / Norocul nostru-al tuturora… Ci-n pacea obidiriivoastre. / Ca-ntr-un întins adânc de mare, / Tr[ie=te-nfrico=atul vifor /Al vremilor r[zbun[toare… // Departe s-a aprins un fulger, / Lovind încreasta ta n[praznic, / =i-n tot hotarul t[u mânia / =i-a început p[gânulpraznic. / E-al r[zvr[tirii voastre tunet / =i-n neagra ta cutremurare /Atâtea veacuri umilite / Î=i gem strivita r[zbunare.“

Poetul e un „apostol“ cu o aureol[ în jurul fun\ii, care merge s[vesteasc[ ziua cea mare:

Ne cheam[ p[m`ntul

277

„Din cet[\uia str[lucirii / Coboar[ razele de lun[, / Pe-argintul frun\iilui boltite / Din aur împletesc cunun[. / — Cuvine-se hirotonirea / Cuharul cerurilor \ie, / Drept vestitorule apostol / Al unei vremi ce va s[ vie!“

El se prostern[ în fa\a p[durii divine:„Când r[d[cini, b[trâne codru, / Ajung la sânul t[u de tat[, / La

poarta-mp[r[\iei tale / Plec fruntea mea înfierbântat[“. […]Strania convertire a tendin\ei na\ionale în poezie pur[ culmineaz[ în

Noi. […]|ara pe care o înf[\i=eaz[ aceast[ poezie are un v[dit aer hermetic. E

un Purgatoriu în care se petrec evenimentele procesionale, în care lumeajele=te misterios, împins[ de o putere nerevelabil[, cu sentimentul uneicatastrofe universale. De ce cresc aici numai fluturi =i câmpii sunt deinutil[ m[tase? De ce tot norodul cânt[ coral? De ce apele au grai? De cebocesc to\i ca într-un apocalips? Pentru c[ aceast[ tulbur[toare ceremo-nie? Mi=carea poeziei este danteasc[ =i jalea a r[mas pur[, desf[cut[ decon\inutul politic. Voluptatea de moarte st[pâne=te pe O. Goga ca pe oriceom de societate veche =i îngust[, în care via\a se m[soar[ prin morminte:

„De-oi muri la prim[var[, / S[ m[ plânge\i tu =i mama; / Amândou[s[ m[ plânge\i / =i s[ v[ cerni\i n[frama. // Nimeni altul nu jeleasc[ /R[posata noastr[ fal[, / =i v[ rog cu îngroparea / Nu v[ face\i chel-tuial[… // S[-l chema\i pe popa Nae / S[-mi citeasc[ din scriptur[ / =i s[spun[ cuvântare; C-am fost om cu-nv[\[tur[. / Dar c[ m-am n[scut,pesemne, / Într-o zodie ciudat[, / De m-a b[tut nenorocul / De pe lumeaasta toat[“.

Este aci „nenorocul“ din lirica eminescian[, ideea unui destin ascunsce conduce firele vie\ii. ceea ce pare inadaptare, sentiment de smulgere, emai mult o fric[ în fa\a soartei înfrico=ate =i o dorin\[ ca existen\a s[ se fidesf[=urat dup[ tipicul comun: „De ce m-a\i dus de lâng[ voi, / De ce m-a\i dus de-acas[? / S[ fi r[mas fecior la plug, / S[ fi r[mas la coas[. //Atunci eu nu mai r[t[ceam / Pe-atâtea c[i r[zle\e, / =i-avea\i =i voi încurte-acum / Un stâlp de b[trâne\e. / M-a= fi-nsurat când ispr[veam /Cu slujba la-mp[ratul, / Mi-ar fi azi casa-n rând cu to\i…/ — Cum m-arcinsti azi satul“.

}n poezia lui Goga d[m de structura poeziei lui Eminescu, dar astfelacoperit[ ]nc`t abia se bag[ de seam[. Goga a intuit mai bine dec`toricare geniul poetului Doinei =i a =tiut s[-l continue cu materie nou[. +iEminescu =i Goga c`nt[ un inefabil de origine metafizic[, o jale nemoti-

Octavian Goga

278

vat[, de popor str[vechi, ]mb[tr`nit ]n existen\a crud[ a vie\ii, ajuns labocetul ritual, transmis f[r[ explicarea sensului. De aceea poezia lui Gogaeste greu de comentat, fiind cu mult deasupra goalelor cuvinte, de unfarmec tot at`t de straniu =i zguduitor. Dup[ Eminescu =i Macedonski,Goga e ]ntìul poet mare din epoca modern[, sortit prin simplitateaaparent[ a liricii s[ p[trund[ tot mai ad`nc ]n sufletul mul\imii, poetna\ional totdeodat[ =i pur ca =i Eminescu.

Cu toate acestea, el nu e str[in de simbolismul ce începe s[ orchestreze înjurul s[u, pe care ca =i Iosif îl transpune la experien\e suflete=ti rurale. Anxi-etatea, nostalgia de migra\ie, sentimentul de oscilare, condensate în cuvintesimbolice „om f[r[ \ar[“, „mag“, pribeag“, sunt în spiritul poeziei noi.

George C{LINESCU, Octavian Goga, în Istoria literaturii române dela origini pân[ în prezent, Bucure=ti, Editura Funda\iilor, 1991, p.539, 542.

}n literatura noastr[ cu numeroase interferen\e ale politicii cu arta,nici un scriitor nu se caracterizeaz[ parc[ mai bine ca om de ac\iunedec`t Octavian Goga. }ntr-adev[r, fiecare din culegerile sale de poeziireprezint[ c`te o etap[ dintr-un program de ]nf[ptuiri. Astfel, cu Poezii(Budapesta, 1905), foarte t`n[rul poet ]=i propunea s[ de=tepte interesulintelectualit[\ii conduc[toare din Regat, r[scolind suferin\ele provincieirobite. Pu\ine c[r\i =i-au realizat cu at`ta exactitate menirea: ]nsu=i TituMaiorescu, aproape retras din mi=carea literar[, se face sus\in[torul c[r\iipentru ob\inerea unui premiu academic, derogând pentru prima dat[ dela severele sale principii estetice, care respingeau nota na\ional[ =i social[.Cânt[re\ul durerilor Ardealului repurtase din primul ceas o izbând[r[sun[toare, care avea s[-i netezeasc[ etapele succesive ale ascensiuniipolitice. Cu prilejul recep\iei sale la Academie, întâmpin[torul s[u,G. Bogdan-Duic[ denumea acest prim volum de versuri, o monografie asatului ardelenesc; norocosul termen se reg[se=te în notele autobiografice,rostite de poet în fa\a Seminarului de literatur[ al dlui prof. D. Caracostea.Era de bun[ seam[ o galerie de portrete, în care dasc[lul, d[sc[li\a, l[utarul=i alte figuri se proiectau luminos, accentuând îns[ fundalul întunecat alcl[ca=ilor, spre a stârni adeziunea pentru suferin\ele milenare ale \[r[nimiiardelene. A doua culegere, Ne cheam[ p[mântul (1909), urm[re=teaceea=i voin\[ programatic[, în tonuri tot a=a de sumbre =i cu un patetismde aceea=i intensitate. Octavian Goga intrase în con=tiin\a public[, pentru

Ne cheam[ p[m`ntul

279

care chestiunea românilor de peste mun\i nu era o problem[ de actualitate,ca poet al iredentismului. Evenimentele ce aveau s[ se gr[beasc[ g[seausentimentul ob=tesc în mare m[sur[ modificat prin apelul mesajului s[ur[sun[tor. Din umbra zidurilor este cartea de popas între cele dou[ trâmbi\[rirepetate =i evenimentele r[zboinice. Exponentul social al \[r[nimii î=i p[stracrezul, în vigurosul imn Carmen laboris, de uneori gnomic[ factur[: „Er[zimat[ lumea toat[ / Pe palme aspre de plugari!“ […]

Poezia sa, chiar =i c`nd ]=i scade temperatura profetic[, dup[ Poezii =iNe cheam[ p[m`ntul, nu ]nceteaz[ de a-=i uita rostul public: ea este r`ndpe r`nd un apel sau o mustrare. Ca o prelungire fireasc[ a Cântecelorf[r[ \ar[ urmeaz[ poeziile de r[zboi =i pribegie, pân[ la biruin\a final[.Dramaticii ani 1917 =i 1918 i-au inspirat poeziile grupate în ciclul R[zboi,unde =i-ar fi g[sit locul mai nimerit =i Cântecul c[m[=ii, monolog al uneic[m[=i \[r[ne=ti, care a dat „asalt, în câmp la M[r[=e=ti“. În poet r[sunamila pentru invalizi (Vorbesc t[cerile, Vae surdis) =i pentru cei mor\i înlupt[, ale c[ror morminte, movile la tot pasul, au schimbat fa\a neted[ a=esurilor (De profundis). E în aceast[ din urm[ poezie ca un ecou dincaden\a ampl[ =i aspr[ a Cl[ca=ilor, din suflul ei retoric:

„Sunt mor\ii no=tri încle=ta\i sub glie, / Nenum[rate trupuri zdren\uite/ De fier =i plumb, de-a cailor copite / În furtunoasa luptelor n[val[. /Sunt cei c[zu\i în clipa triumfal[, / Biruitorii câmpului de plângeri. /Care murind zâmbeau în agonie; / Sunt m[cini=ul negrelor înfrângeri, /Bie\i mucenici ce-n hora de obuze / Cu pieptul gol au vrut s[-nfruntevalul / =i-au fost strivi\i cu blestemul pe buze; / Sunt umbrele ce-auazvârlit spitalul / Din patul lui sub huma milostiv[, / Ologi =i ciungimu=ca\i de mitralier[ / Cu chipuri reci =i strâmbe de durere. / Sunt gloatatrist[, mor\ii f[r[ lupte / Cei înghe\a\i de frig în straie rupte, / Cei oropsi\ide foame =i de boal[… /To\i înfr[\i\i în neorânduial[; / I-acoperep[mântul deopotriv[“.

Nota social[ nu lipse=te în acela=i ciclu, amintindu-se de „prostimea“s[rac[, p[zitoare de mo=ie, pe care se sprijin[ „boierii“ (Poveste veche).

Profetismul se manifest[ de asemenea, vestind întregirea dup[ paceade la Bucure=ti (Ceahl[ul).

În astfel de împrejur[ri, cânt[re\ul are o misiune, el este „al tuturora“=i nu-=i simte disponibilitatea de iubire (Afar[ trece moartea).

Acestui grup interesant, de prea rare poeme de r[zboi, i se al[tur[ciclul În sat, reamintind pe poetul social. Ca =i cimitirile de r[zboi, din De

Octavian Goga

280

profundis, care ad[postesc în m[runtaiele lor vulcani, =i \intirimul dinsatul natal e un relicvar de revolte a\ipite, dar nestinse: „În \intirim dormmun\i de lav[ / Închi=i sub lespezi de mormânt. / Un cuib de ur[ =i otrav[/ E-n orice bulg[r de p[mânt. / \[râna tremur[ =i-nvie, / C[ci fiecare firde lut / Dospe=te-n el o vijelie / Din câte-n suflete-au b[tut. / Sunt mor\iicare se strecoar[ / =i prin unghere \in sobor. / Grozav[ oaste de schelete,/ Nebirui\i r[t[citori, / Ei sfânta r[zbun[rii sete / =i-o-mpart în drum latrec[tori. // În \intirim în nop\i albastre / Când stelele pe cer s-aprind, /R[sun[ plânsetele noastre / =i zarea-ntreag[ o cuprind. / Înfiorat[ lumeageme, / De bocet jalnic de femei, / Ce spun din gura lor blesteme / Cândduc la groap[ ghiocei…“ (În \intirim)

Se deslu=e=te lesne, în asemenea caracteristice versuri, permanen\avinei sociale. Ba chiar, întrebarea ce se isc[ este dac[ nu cumva inspira\iasocial[ precump[ne=te pe cea na\ional[. F[r[ s[ încerc[m a dezlega prob-lema, ne mul\umim s[ relev[m statornicia puternicului filon social, carestr[bate pân[ în ultimele compuneri ale poetului.

Îns[=i poetica se pare a respinge sensul gratuit al artei. În acest sensvorbe=te tâlcuitoarea poem[ cu titlul Poetul, care în câteva versuri de leit-motiv, define=te prin eliminare: „El nu-i canar de colivie / Nici câinepaznic de ograd[, / Nici cal de ham, bun de corvoad[, / Nici vultur demenajerie…“

Ce este, a=adar, poetul? El are menirea poruncitoare s[ scuture„lan\urile robiei“.

Destinul s[u poetic, îndeosebi, a stat sub semnul misionarismului:„Am fost logodnicul durerii, / Cobzarul cu acelea=i strune, / Ce-=i \esecântecu-nvierii / Din stihuri de îngrop[ciune. // În noaptea mea înfio-rat[ / Drume\ îndr[gostit de soare, / Am fost o hart[ spânzurat[ / Pe-ostra=in[ de închisoare. // Zidit din lacrimi =i dezastre, // Eu am vestit olume nou[, // Voi mi-a\i dat vaierele voastre, / Eu v-am dat inima meavou[. // În zile lungi de pribegie / Biet rob lovit de biciul urii, / Eu ampurtat de-o ve=nicie / Prea mult blestem în cerul gurii. // Mirarea deci s[nu v[ prind[, / C[ azi sub tâmpla mea c[runt[ / Nu e nici zumzet decolind[, / Nu sunt nici chiote de nunt[.“ (Am fost…)

Exponent al sim\irii colective, depozitar al revendic[rilor de clas[,vestitor de „lume nou[“, poetului îi sunt interzise bucuriile personale.

Aceea=i m[rturie o întâlnim =i în poezia În mine câteodat[: „În minecâteodat[ eu simt: se face noapte, / Din netr[ite vremuri vin neguri s[ m[

Ne cheam[ p[m`ntul

281

prind[, / Strig[ri necunoscute =i cântece =i =oapte / La casa mea colind[.// În mine câteodat[ \[rani cu zeghea sur[ / =i glume =i ispite =i tot ce =tiesatul / S-amestec[ de-a valma roind în b[t[tur[ / =i vin s[-=i \in[ sfatul.// În mine câteodat[ grea lini=tea se las[. / Miroase-a izm[ crea\[ =i-aflori de iasomie / În vreme ce un pop[ cu barba cuvioas[ / Sluje=te-oliturghie.“

Din aceste dou[ poezii, care lumineaz[ dealtfel întreaga sa produc\ieliric[, se vede în ce m[sur[ cânt[re\ul Ardealului era con=tient de misiu-nea sa social[. Ea nu avea s[ se încheie cu împlinirile na\ionale, deoareceîn esen\a profetismului st[ un sâmbure de permanent[ nemul\umire,fa\[ de datele realit[\ii. Ca un alt document moral al acestei insatisfac\ii,se cuvine citat[ în întregime poema Profetul. […]

Cu volumul Din larg, se reconstituie fizionomia moral[ a lui Octa-vian Goga, ]n tr[s[turile esen\iale, verific`ndu-se portretul clocotitoru-lui poet al Ardealului, care are capitolul s[u ]n istoria literaturii noastre.

+erban CIOCULESCU, Octavian Goga: „Din larg“. Poeme postume, învol. Aspecte lirice contemporane, B., Casa +coalelor, 1942, p. 144—145.

Fenomenul ciudat, îns[, care se petrece cu Octavian Goga este c[ la elc[ut[rile, =i nu prea rodnice, încep cu volumele urm[toare: Ne cheam[p[mântul, Din umbra zidurilor, Cântece f[r[ \ar[, Din larg. Între acestevolume întâiul se înal\[ ca o coloan[ de marmor[ printre pere\i de chir-pici cu preten\ii de palat. Ai impresia c[ poetul s-a pierdut pe sine =i secaut[, revenind mereu asupra acelora=i teme, f[r[ prospe\imea ini\ial[,sau atacând altele, f[r[ elanul =i vigoarea din primii ani de crea\ie. Sesimte oboseala, dezr[d[cinarea, epuizarea, dorin\a nerealizat[ de a fi„modern“, urmat[ de o decep\ie ce spore=te, în versurile sale. Îndep[rtareade leag[nul primelor poezii în care satul =i oamenii din el deveniser[simbolul Ardealului robit, \[r[nimii jefuite, tulbur[ izvorul inspira\iei. Defapt nu este, îns[, vorba numai de o îndep[rtare fizic[, prin plecarea înstr[in[tate, apoi în România, ci de o înstr[inare sufleteasc[. Elementulgreu al poeziei lui Goga, r[zvr[tirea social[, cade la fund =i iese la su-prafa\[ tot mai mult aspectul ei na\ionalist, îngustându-i dimensiunileumanitare. Începe s[ vorbeasc[ de „lifte“, xenofobia luând locul revolteiîmpotriva asupririi celor trudi\i. […]

Trecând Carpa\ii, în preajma primului r[zboi mondial, în România,dup[ ce fusese la un moment dat arestat de unguri =i vizitat la închisoare

Octavian Goga

282

de Caragiale, Goga face puternic sim\it[ în poezie atitudinea sa na\ionalist[,uitând tot mai mult de r[zvr[tirea social[, =i duce o vie agita\ie pentruie=irea din neutralitate a monarhiei =i atacarea Austro-Ungariei, cu vecheaidee, bineîn\eles, de a vedea odat[ Ardealul eliberat. Tocmai în aceast[ epoc[începe mai serios divor\ul între poet =i politician în detrimentul celui dintâi.

Lira sa, în epoca dintre cele dou[ r[zboaie, sun[ mai rar, totu=i câteo-dat[ cu vibrante accente omene=ti ca acestea din 1918: „…nu sunt vorbe-ntraripate / S[ spuie-al inimii îndemn, / Cum strig[ bra\ele trunchiate, /Cum plâng picioarele de lemn.“

Se pare îns[ c[ „visul împlinit“, unirea Transilvaniei cu România veche,a l[sat pe poet pustiu, de voca\ie poetic[ în continuare, de=i nu înceteaz[s[ scrie, cum dovede=te ultimul s[u volum Din larg =i postumele sale. […]

Poate unele aspecte ale poeziei sale vor ap[rea vetuste, cum este unanumit ton bisericesc formal, de=i arhaismele au un osebit farmec înpoezia sa. De asemenea s-ar putea ca retorismul s[u s[ par[, par\ial,neconform cu gustul multor cititori. Apoi mai exist[ la Goga o tendin\[de folosire exagerat[ de concepte neintuitive precum =i de compara\ii aleconcretului cu ceva abstract. Nici prea frecventele întoarceri la temacopil[riei =i a satului în chip manierist nu sunt întotdeauna atr[g[toarela el, ca s[ nu mai vorbim de unele ie=iri rasiste sau =ovine ale lui. Dar pelâng[ toate acestea =i deasupra tuturor deficien\elor sale, poezia sa re-flect[ pregnant =i str[lucitor o epoc[ din via\a poporului nostru, îndeose-bi înaintea primului r[zboi mondial, cu tot ce are ea =i perisabil =i pereniu.Satul, busuiocul de sub grind[, feciorii care vin din c[t[nie, mu=cata =itrandafirii din fereastr[, tradi\iile de lupt[ popular[, dragostea simpl[ =iidilic[, l[utarul, cântecele, durerea unui popor ce a=teapt[ o dreapt[s[rb[toare, înfrico=ata r[zbunare, toate acestea Goga le-a \esut în cân-tece nepieritoare, într-o atmosfer[ supl[ =i lapidar[ întâlnit[ numai lamarii mae=tri ai versului nostru sau în cântecul poporului. Versuri cumsunt acestea din Oltul dureaz[ peste genera\ii, stârnind o legitim[ mân-drie =i satisfac\ie în cititor, prin concentrare =i plasticitate. […]

Nu este c`tu=i de pu\in de mirare c[ foarte multe din poeziile lui Gogaau devenit c`ntece populare, cunoscute ]n toat[ \ara. C[ci, ]ntr-adev[r, ]npoezia lui Goga s-a str`ns durerea unui neam, c[reia el i-a dat glasulc`ntecului.

Este indiscutabil c[ f[r[ poezia lui Goga literatura noastr[ ar fi v[duvit[de mari frumuse\i.

Mihai BENIUC, Octavian Goga, poetul, din Prefa\[ la vol. Octavian Goga,Versuri, Bucure=ti, Editura pentru literatur[ =i art[, 1957, p. 13—21.

Ne cheam[ p[m`ntul

283

}n cadrul dezvolt[rii poeziei rom`ne=ti, Goga este cel mai autenticcontinuator al lui Eminescu, nu ]n sensul imita\iei epigonice, de felul celeia lui Vlahu\[ =i a altora din jurul s[u, ci ]n ]n\elesul profund al cuv`ntului.Prin excelen\[ liric, Goga este, ca =i Eminescu, un exponent al poporului.Ceea ce l-ar deosebi de ]nainta=ul s[u ilustru ar fi mesianismul mai accen-tuat, mai vizibil ]n expresie, tendin\a de a striga ca un profet durerile celorde peste mun\i. [...] Plec`nd de la Eminescu, Goga a intuit mai multdec`t oricare altul valoarea poetic[ a „doinei“, a c`ntecului de jale, mur-murat ca pentru sine ]nsu=i, dar cu at`t mai emo\ionant, mai conving[tor,mai omenesc.

Ion ROTARU, Noi, din vol. Analize literare =i stilistice, Editura di-dactic[ =i pedagogic[, B., 1967, p. 86-88.

Dup[ Eminescu, pe alte coordonate dec`t Co=buc =i Macedonski, Octa-vian Goga a fost cel care a deschis por\i noi, neb[nuite, ]n climatul liriciirom`ne=ti. El a adus nu numai un suflu nou, de nobil[ esen\[ patriotic[ =isocial[, ci =i o art[ proprie, cu calit[\i de net[ superioritate fa\[ de cea acontemporanilor lui. Octavian Goga este de\in[torul unei deosebite puteride exprimare poetic[, av`nd darul de a evoca pregnant =i plastic, prinimagini, st[ri afective, idei =i realit[\i concrete. El are respira\ia larg[, sufle-tul tumultuos, scruteaz[ via\a =i lumea la dimensiuni macrocosmice. […]

}n poezia lui Octavian Goga, elementele din natur[ au o prezen\[continu[, se integreaz[ des[v`r=it ]n ansamblul imaginilor. Metaforele =icompara\iile construite cu elementele naturii n-au nimic artificios. Ele-mentele din natur[ servesc cre[rii atmosferei =i, mai ales, luate ca sim-boluri, sugereaz[, concretizeaz[ =i l[rgesc semnifica\iile versurilor. […]

Puterea de emo\ionare a poeziilor lui Octavian Gogaa izvor[=te =i dinmodul specific de distribuire a ideilor =i sentimentelor în strofe. Acesteaurmeaz[ o linie ascendent[, sunt dezvoltate treptat, culminând în strofafinal[. În unele poezii, dealtfel destul de numeroase, Goga î=i înstruneaz[lira discret, în strofa ini\ial[, cântecul s[u amplificându-se gradat în stro-fele urm[toare, în cea ultim[ r[sunând deodat[ lovitura de timpan înca-drat[ în acordurile maiestoase ale unui final orchestral impun[tor. Por-nind ini\ial discret, poetul opereaz[ cu elemente care nu servesc decâtcre[rii atmosferei, preg[tind astfel pe cititor s[ se p[trund[ mai adânc devibra\ia ideii esen\iale a poeziei respective, afirmat[ cu plenitudine înstrofa ultim[. În poezia Pe-nserate, de pild[, primele patru strofe con\in

Octavian Goga

284

un pastel al înser[rii un sat, peisajul descris fiind str[b[tut de un tainicfior al întrist[rii. Strofa a cincea =i ultima aduce îns[ deznod[mântulacestei lini=ti ap[s[toare: “Domol purcede glas de schij[ / De la clopotni\adin deal, — / S[ povesteasc[ lumii jalea / Înstr[inatului Ardeal.“

Ideea poetic[ este concentrat[ alteori chiar într-un singur vers, final.În poezia Oltul, ultimul vers. „S[ ne mut[m în alt[ \ar[“ lumineaz[deodat[, pregnant, tot colocviul poetului cu râul.

Concentrarea ideii poetice în strofa final[ \ine de laboratorul intim decrea\ie al poetului. Octavian Goga scria uneori ultima strof[ a unei poezii=i în func\ie de aceasta dezvolta artistic ideile sale în celelalte strofe. Unprieten apropiat al lui Goga noteaz[ c[ „cea dintâi strof[ care era a=ternut[pe hârtie de regul[ era cea din urm[“ =i c[ poetul le scria apoi pe celelalte„care întregeau =i ilustrau ideea cuprins[ în strofa ultim[“1 (1 Octavian C.T[sl[uanu, Amintiri de la „Luceaf[rul“, p. 40-41).

Octavian Goga opereaz[ cu o sum[ de elemente lexicale pe care le ia casimboluri în toat[ poezia sa. Atitudinea fundamental[ a sa e aceea apoetului care e cople=it de jalea unei lumi, care tr[ie=te durerea =i zbuciu-mul mul\imii =i care n[zuie=te c[tre o via\[ echitabil[ de dreptate =i liber-tate. Cristalizarea liric[ a acestei atitudini se realizeaz[ prin cuvinte, ex-presii =i imagini cu valoare de simbol, printr-un stil figurat. Astfel, poetuleste drume\ „cu ochii tulburi“, patima îl „sugrum[“, în drumul lui „sedesfac pr[p[stii“, zarea „în negur[ se-mbrac[“, inima =i ochii a=teapt[„cântecul =i lumina“, în vifor „url[ =i gem“ toate „robiile de veacuri“,lumea s[ fie str[b[tut[ de „zvonul firii-ndr[gostite“, pe fruntea poetuluis[ se a=eze „o raz[“ de soare.

Ca poet al satului, al suferin\ei \[r[nimii, Goga î=i extrage materialullexical al stilului s[u din vorbirea curent[ în aceast[ lume. Versurile suntalc[tuite din cuvinte elementare, comune, pe care le toarn[ îns[ în ima-gini de mare profunzime liric[, cum reiese din citatele cu care am încercatpân[ acum s[ definim poezia lui Goga. Transpunerea lectorului în mediulardelenesc, c[ci Octavian Goga este în primul rând un poet al Ardealului,se realizeaz[, sub raport lexical, prin câteva provincialisme pres[rate echi-librat =i armonios în cuprinsul poeziilor, ca: fr[gar, podmol, f[g[d[u etc.

Poet de larg[ expresivitate, înzestrat cu un autentic talent de evocare=i sugerare, Octavian Goga reu=e=te ca, prin lexic, s[ reînvie vremile deodinioar[ în poeziile cu con\inut adecvat, s[ imprime versurilor un izarhaic, de cronic[. Astfel, clipele noastre de slav[ dorm „pe veci cetluite în

Ne cheam[ p[m`ntul

285

marmor[ rece“, în Moldova, unde sunt îngropa\i „viteji pârc[labi“ =i „preacinsti\i vornici“ de-ai lui +tefan cel Mare, „statornici în cinstea de lege =i\ar[“; +tefan Voievod a scris: „str[lucirea norodului“ cu sânge du=man.În poezia De demult… termenii epistolari, cu care cei „patru juzi dinpatru sate“ se adresau împ[ratului, sânt transpu=i cu fine\e =i cu iscusin\[:„ — Patru juzi din patru sate, de la Mur[= mai de vale, / Cu supunere se-nclin[ ast[zi În[l\imii tale, / Luminate împ[rate! — Scriem carte cu-ntristare, / Ne-au luat p[=una domnii, f[r[ lege =i-ntrebare… / Semne-avem, =i-n miezuine le-au fost pus de mult b[trânii / De pe când în \araasta numai noi eram st[pânii… // Nu mai sunt acum pe câmpuri, toatele-a sf[rmat du=manul / +i pe Ionu\ al Floarii ni l-au pr[p[dit, s[rmanul“.

În prima perioad[ a activit[\ii sale creatoare, Octavian Goga avea oaversiune m[rturisit[ public fa\[ de neologisme, sim\indu-se respectivnumai la modurile de exprimare ale limbii simple, populare, pe care ocultiva cu aten\ie, ridicând-o la treapta artistic[. În partea a doua aactivit[\ii sale, îndeosebi în Cântece f[r[ \ar[, poetul deschide anumiteporti\e neologismelor. La dimensiunile operei lui Octavian Goga acestear[mân îns[ cantitate neglijabil[, pierzându-se sub farmecul =i bog[\iastilului hr[nit cu seva limbii populare.

Poezia lui Octavian Goga este o m[rturie emo\ionant[ a suferin\elorpoporului nostru în trecutele vremuri. În inima poetului =i-au aflat ecouljalea celor oprima\i, durerea truditorilor p[mântului ap[sa\i de for\apu\inilor st[pâni. Octavian Goga a cântat p[timirea acestora, n[zuindc[tre o lume nou[, c[tre o lume de senin =i bucurie, cum se dest[inuie,spre sfâr=itul vie\ii sale, într-un moment de dreapt[ reculegere: „Zidit dinlacrimi =i dezastre / Eu am vestit o lume nou[, / Voi mi-a\i dat vaierelevoastre, Eu v-am dat inima mea vou[.“

În cadrul literaturii noastre, poezia lui Octavian Goga se apropie dezona înalt[ în care domin[, unice, peste vreme, culmile eminesciene.

Teodor VÂRGOLICI, Octavian Goga: Arta poetic[ în vol. Retro-spective literare, Bucure=ti, Editura pentru literatur[, 1969, p. 236-250.

Vatra milenar[, satul din Poezii e o sintez[ a satului transilv[nean subdomina\ie str[in[, la confluen\a secolului trecut cu secolul al dou[zecilea.Nu reprezentarea plastic[, ci via\a moral[, cu impulsuri specifice, ]i d[substan\[. Nu e satul lui Blaga, c[zut ]n ]ncremenire ireal[, surs[ de mituri.

Octavian Goga

286

La Goga satul apare ca succesiune concret[ pe fundalul unei existen\etragice. Viziunea fiind istoric[ =i etic[, genera\iile contemporane \intesc,toate, spre idealul de libertate =i demnitate na\ional[. [...]

Herald =i profet, ]ns[ la nivelul marii arte, era normal ca mijloacelepoeziei lui s[ fie ale unui rapsod cu fraza limpede, poten\`nd prin repeti\ieadev[ruri evidente, v[z`nd \[ranul ]ntr-un „amestec de observa\ie rea-list[ =i de protec\ie simbolic[„ (E. Lovinescu).Identificându-se pân[ laextrema limit[ cu destinul celor „osândi\i s[ plâng[ =i s[ tac[“, verbul curezonan\e de bronz comunic[ direct, narativ, drama mul\imilor: „Suntcânt[re\ul celor f[r[ nume“ (O raz[). Ideea logic[ trage dup[ sine, afec-tiv, adeziunea inimii, într-un acord des[vâr=it. Jalea din magistrala confe-siune patetic[ Noi eman[ polifonic din toate z[rile arcului carpatin, dinmii de glasuri, într-o imens[ mi=care coral[. Este esen\a unei multitudinide con=tiin\e ce se exprim[ în unitatea unui eveniment. Ca în tragediaantic[, pe fundalul murmurat al Corului pare a se distinge Anti-Corul,fiecare propozi\ie fiind scandat[, simbolic parc[, de alt recitator. Element-cheie, triste\ea face leg[tura cu „mo=ii =i p[rin\ii“, pauzele dintre propozi\iiavând o savant[ vibra\ie psihologic[. […]

L`ng[ um[rul lui Goga st[ efigia lui Dante. Evident, jalea fiind amediului, ne-am ]n=ela v[z`nd ]n poetul „p[timirii“ o structur[ elegiac[.Goga-militantul poart[ armur[. }nsist`nd ]n descrip\ia tragicului colec-tiv, scopul e redresarea etic[. Ugo Foscolo, poet al Risorgimentului, chemala bravur[, trimi\`nd pe contemporani s[ cerceteze mormintele umbritede chiparo=i; gloriile Italiei ofereau o perpetu[ lec\ie de comportament.Tulbur[torul lamento transilvan al lui Goga presupune la cel[lalt polenergie comprimat[, gata s[ erup[. Rapsodul ]=i compune un limbaj pro-fetic, c`nd luminos, c`nd ]ncercat de lav[, degaj`nd din marea dureresemnele viitorului. Tehnica poten\[rii prin repeti\ie merge la \int[, furtu-na, fulgerele, viforul fiindu-i necesare ca unui Jupiter tonans.[…]

Folclorul dirijeaz[ spre atitudini caracteristice. Transfigurat, L[utarulpune în mi=care, precum vr[jitorul din poveste, întregul cadru, „Din jaleapribeag[ a strunelor tale / M[rea\[ cântare de nunt[“. Încep „s[ fream[tebrazii“. La marginea codrului („st[pâne codru“, „crai b[trân“), a=teapt[oameni ai faptei: Oltul e asociat oprima\ilor, confident =i r[zbun[tor.„Încins cu lan\uri“ de-mp[ratul, iat[-l de veacuri simbolizând: „Durereaunui neam, ce-a=teapt[, / De mult o dreapt[ s[rb[toare“. Analogia con-

Ne cheam[ p[m`ntul

287

tinu[ vizionar: „Ca unda ta strivit[, gemem / =i noi, tovar[=ii t[i buni, /Dar de ne-om pr[p[di cu to\ii / Tu, Oltule, s[ ne r[zbuni!“

Ideea r[zbun[rii este un fel de leit-motiv: codrul, apele vor dezl[n\uifor\e irezistibile, mânia latent[ va exploda. în vânzoleala codrului cuprinsde furtun[: „Atâtea veacuri umilite / Î=i gem strivita r[zbunare“ (Încodru). Ascultând „p[timiri“ felurite: „Aprin=i feciorii strâng pr[seaua /Cu\itului din cing[toare“ (Apostolul).

Când scrie la persoana întâi, Goga e altul, blestemând „ora=ul înneg-rit de fumuri“, servitu\ile vie\ii moderne în ansamblu. Sentimentuldezr[d[cin[rii, exploatat de s[m[n[tori=ti, ia propor\ii: „De ce m-a\i dusde lâng[ voi?“ — iat[ întrebarea-sintez[ (B[trâni). Regretul implic[„dorin\a“ de a reveni între rurali, „ca om de omenie“, deziderat imposibil:„C[ s-a schimbat atât de-atunci“ (Reîntors). Totul e trist. Simbolizat[prin „gr[dina pustie“, dezolarea mu=c[ sufletul „boln[vit de doruri multe“(Singur). Melancolia autumnal[ nu omite pe nimeni: „Ni s-aseam[n[povestea, / Pui gola= de ciocârlie“ (Toamna).

Îns[ dincolo de zboruri joase, primul volum include tot ce e mare în Goga.

Constantin CIOPRAGA, Octavian Goga în vol. Literatura român[între 1900-1918, Ia=i, Editura Junimea, 1970, p. 220—228.

Sf[tuitori =i îndrum[tori ai \[ranilor, intelectualii satelor erau =i înconcep\ia sem[n[rotist[. Deosebirea st[ în aceea c[, pe cândsem[n[torismul exclude din propaganda cultural[ elementul subversiv,în literatura lui Goga (poezie =i publicistic[) e folosit cu st[ruin\[ (sub-textual sau f[\i=) tocmai acest element. Poporanismul funciar al poetuluiClaca=ilor tinde, precum se vede, s[ ias[ din propriile margini, evoluândspre un vizionarism utopic punctat de anumite note de anarhism. Înconcep\ia sem[n[torist[, difuzarea „culturii“ în popor avea rolul de alini=ti mul\imile nemul\umite, de a le \ine în frâu. Goga visa, dimpotriv[,„vifore“ înfrico=ate, dezl[n\uiri r[zbun[toare. Un rol mobilizator,declan=ator de cutremure, încredin\eaz[ poetul =i l[utarului. Ascultân-du-l pe mo=neagul ce „dezgroap[ cu mâinile-n tremur“, din strune, „co-moara veche de jale“, \[ranii sunt cuprin=i de elanuri; incendiate, su-fletele lor n[zuiesc la transform[ri uria=e. Proiectând spectacolul urm[rilorposibile ale acestei înfl[c[r[ri într-un viitor pe care pare a-l socoti nu preaîndep[rtat, poetul preveste=te r[scoale: „Pe când vor începe s[ fream[te

Octavian Goga

288

brazii, / G[tindu-=i cetatea m[iastr[, / +i focuri pe creste pe rând rumeni-vor / A bol\ii n[fram[ albastr[…“.

Iat[ cum, prin con\inutul poeziilor sale de inspira\ie rural[, Goga sesitueaz[ la polul opus literaturii idilizante, promovat[ de sem[n[torism,dep[=ind în acela=i timp, =i pozi\iile poporaniste de pe care milita în publi-cistic[. Uneori, abordând teme frecvente în poezia de orientaresem[n[torist[, Goga le trateaz[ altfel, descifreaz[ în anumite scene ru-rale cu totul alte sensuri decât poe\ii idilizan\i. S[rb[toarea Pa=telui, depild[, nu este pentru poet un motiv de extaziere în fa\a costumelor =ipomilor în floare; cea mai mare s[rb[toare cre=tineasc[ îi inspir[ stihuride atitudine civic[. Adresându-se celor care pr[znuiesc învierea, poetul levorbe=te, în E s[rb[toare, despre truda, despre chinul lor; „…Voi to\i caresuferi\i =i plânge\i sub larga-ntindere albastr[ / Veni\i, veni\i c[ va s[ fiecurând împ[r[\ia voastr[! // Veni\i voi, obidi\ii lumii cu buzele înfrigu-rate, / Voi chinui\ii de arsura unei t[ceri îndelungate; // Voi osteni\i f[r[n[dejde, voi slujitorii f[r[ plat[, / Voi c[ror vremea v-a dat ve=nic numaiporunca blestemat[; / Voi ce muncir[\i pentru al\ii, trudind cu mâinile-amândou[. / Veni\i, c[ci zvonul meu acuma veste=te învierea vou[!“

Chiar atunci când — în singura poezie publicat[ în „Sem[n[torul“:Cânt[re\ilor de la ora= — î=i cheam[ confra\ii s[ p[r[seasc[ lumea ur-ban[ (lume mohorât[, bolnav[, în viziunea lui, ca =i în aceea asem[n[tori=tilor =i poporani=tilor) =i s[ se îndrepte spre sat, chiar cândopune artificial satul ora=ului, apropiindu-se prin aceasta de sem[n[torism=i poporanism, Goga îl zugr[ve=te altfel decât apare în cromolitografiilesem[n[toriste. Poezia debuteaz[ cu o succint[ descriere intens colorat[afectiv, a ora=ului, v[zut ca o necropol[: „Voi n-ave\i flori, nici cântece,nici fluturi, / C[ci soarele în \ara voastr[ moare; / Voi în zadar cer=i\iacolo-n umbr[, / Din cerul sfânt o raz[ s[ coboare. // E frig la voi =i-imoart[ str[lucirea / Cet[\ilor cu turnul de aram[, / Bie\i cânt[re\i cuaripile frânte: / În alte z[ri cuvântul meu v[ cheam[...“ „Aceste „altez[ri“ sunt z[rile satului. Satul îi inspir[ poetului o viziune dinamic[,evocarea priveli=tilor rurale implicând un îndemn la o poezie major[, laatitudini virile în fa\a realit[\ii: / „Din fream[tul dumbr[vii-nl[crimate,/ Din argintatul tort al lunii pline, / Din =opotul izvoarelor de munte, / S[împletim noi cântece senine. // Iar tr[znetul ce înfioar[ bolta, / Cândfulgere potrivnice se-ncaier, / +i mugetul înfrico=at al apei / S[ ferece alstrunei voastre vaier.“

Ne cheam[ p[m`ntul

289

Nici Cânt[re\ilor de la ora= — cu toate c[ exprim[ un punct de vederelimitat — nu este un îndemn la contempla\ie, la extaz în fa\a lumii,chipurile, fericite a satului, ci un îndemn la vigoare, la o poezie combativ[.

În Transilvania, lupta social[ a maselor populare române=ti asupritese împletea indisolubil cu cea na\ional[. Aspira\iile la eliberare na\ional[=i dreptate social[ ale maselor apar =i în poezia lui Goga ca un tot, ca oexpresie a unui aceluia=i „vis neîmplinit“, transmis din genera\ie îngenera\ie, înl[crimat. […]

Ardealul lui Goga era, cum vedem, o \ar[ a durerii, a jelii, mai exact,în cuprinsul c[reia soarele e „mai aprins“, deoarece „pe plaiurile noastrenu pentru noi r[sare“. Confiscat, pân[ =i el, de „st[pânul vitreg“, soarelenu lumineaz[ pentru cei ce locuiesc =i muncesc de la începutul lumiip[mântul traversat de Mure= =i Cri=uri. Fluturi sunt în aceast[ \ar[ „maisfio=i“, hora „mai domoal[“, desi=urile codrilor, apele „povestesc de jale“,„roua de pe trandafiri e lacrimi de-ale noastre“, „Oltul, biet b[trânul“, edin „lacrimi împletit“. Totul în acest t[râm plânge: „La noi nevestele,plângând, / Sporesc pe fus fuiorul / +i-mbr[\i=ându-=i jalea plâng / +itata =i feciorul. //…Cântecele noastre plâng / În ochii tuturora“.

Inimile st[pânilor înc[tu=a\i ai „codrilor de brad“, ai „câmpiilor dem[tas[“, sunt înfiorate de mii de ani de „un vis neîmplinit“: „Avem un visneîmplinit. / Copil al suferin\ii, — / De jalea lui ne-au r[posat / +i mo=ii=i p[rin\ii…“

Unic[ avere, visul acesta trece din genera\ie în genera\ie, a=ezat în nim-buri de lacrimi, ca o icoan[ sfânt[: „Din vremi uitate, de demult, / Gemândîn grele patimi, / De=ert[ciunea unui vis / Noi o stropim cu lacrimi…“

Ardealul lui Goga e un t[r`m mitic, asem[n[tor cu Moldova luiCantemir =i a lui Sadoveanu, cu Dacia mirific[ a lui Eminescu, fiind ]ns[o \ar[ ]nc[tu=at[, un eden captiv. […] }n viziunea lui Goga, poporulrom`n oprimat din Transilvania devine un exponent al umanit[\ii sufe-ritoare, erou de tragedie, jalea lui cap[t[ dimensiuni metafizice. Poetulextrage ceea ce e mai ad`nc =i universal ]n suferin\[ =i une=te aceast[esen\[ a durerii cu credin\a ]n izb[vire. Poezia lui Goga nu este o pl`ngereadresat[ cuiva, nu e o poezie revendicativ[ — precum, de pild[, Noi vremp[m`nt! — ,ci o jeluire sf`=ietoare =i calm[, st[p`nit[, ]n fa\a lumii ]ntre-gi, ]n fa\a universului. Asemenea poetului popular, care n-are cui ]=idest[inui jalea (“jelui-m-a= =i n-am cui“), autorul Plugarilor se jeluie=tecodrilor, stelelor eterne. […]

Octavian Goga

290

Goga a ]n[l\at durerea milenar[ a poporului rom`n — alt[dat[ sub-jugat — ]n empireul artei nepieritoare. De la Mure= =i Olt, de pe cele treiCri=uri, poetul p[timirii ardelene vorbe=te nu doar ]ntregii sale na\iuni, ciumanit[\ii — ]n eternitate.

[...] }n viziunea lui Goga, poporul rom`n oprimat din Transilvaniadevine un exponent al umanit[\ii suferitoare, erou de tragedie, jalea luicap[t[ dimensiuni metafizice. Poetul extrage ceea ce e mai ad`nc =i uni-versal ]n suferin\[ =i une=te aceast[ esen\[ a durerii cu credin\a ]n izb[vire.Poezia lui Goga nu este o pl`ngere adresat[ cuiva, nu e o poezie revendica-tiv[ — precum, de pild[, Noi vrem p[m`nt! — ,ci o jeluire sf`=ietoare =icalm[, st[p`nit[, ]n fa\a lumii ]ntregi, ]n fa\a universului. Asemeneapoetului popular, care n-are cui ]=i dest[inui jalea („jelui-m-a= =i n-amcui“), autorul Plugarilor se jeluie=te codrilor, stelelor eterne. [...]

Goga a ]n[l\at durerea milenar[ a poporului rom`n — alt[dat[ sub-jugat — ]n empireul artei nepieritoare. De la Mure= =i Olt, de pe cele treiCri=uri, poetul p[timirii ardelene vorbe=te nu doar ]ntregii sale na\iuni, ciumanit[\ii — ]n eternitate.

Dumitru MICU, Octavian Goga în vol. Început de secol. 1900—1916.Curente =i scriitori, B., Editura Minerva, 1970, p. 263—264, 272—274.

Poezia lui O. Goga aducea ]n contextul lirismului contemporan omuta\ie de substan\[, un timbru unic, inconfundabil, profund original.O. Goga reprezint[ pentru poezia rom`neasc[, =i mai ales pentru ceatransilv[nean[, momentul dep[=irii impasului epigonic post-eminescian=i o nou[ ridicare a liricii rom`ne=ti la condi\ia sa major[, superioar[,printr-o redimensionare =i organizare a spa\iului poetic autohton.Raportul dintre tradi\ie =i inova\ie este folosit într-un chip cuprinz[tor deoriginal =i adeseori cu o materie poetic[ nou[, ceea ce-i permite s[ to-peasc[ într-o alchimie proprie =i limbajul c[r\ilor vechi, populare =i reli-gioase, =i experien\a eminescian[, =i tradi\ia local[ ardeleneasc[, patrio-tic[ =i realist-popular[ prin excelen\[. St[ruind în direc\ia cântecului liricde cea mai autentic[ factur[ eminescian[ (vezi ciclurile intitulate Cân-tece), O. Goga =i-a dat în mod con=tient seama c[ nu va putea s[ aib[ sor\ide izbând[ în aceast[ direc\ie, decât dac[ va asocia melancolieicutremur[toare a doinei accentele viforoase =i vaticinare ale durerii unuipopor asuprit. Elegia erotic[ eminescian[ e convertit[ astfel în elegie so-cial[ =i na\ional[. Acesta este sensul noii muta\ii f[urite de Goga în li-

Ne cheam[ p[m`ntul

291

rismul na\ional. Pân[ la el poezia patriotic[ cunoscuse câteva etape re-marcabile de înflorire, dar la sfâr=itul secolului al XIX-lea, mai ales înTransilvania, ea c[zuse în desuetudine =i conven\ionalism, slujit[ fiind depoe\i tot mai lipsi\i de har. Îi lipsea sinceritatea, adâncimea interioar[. Aceast[revitalizare a genului va fi opera lui Goga. Dinspre exterior, accentul sedeplaseaz[ în mod vizibil spre interior. Poezia obiectiv[, epicist[ =i baladesc[a lui Co=buc =i Iosif, devine fundamental subiectiv[, liric[, o autoconfesiunetragic[. Venind „de departe“, fiind mesagera unui timp zbuciumat, a uneiistorii tumultuoase, bogate în experien\e fundamentale, dureroase, poezialui Goga închidea în ea un întreg trecut de vexa\ii =i asupriri, trecut care secerea r[zbunat, îndreptat. Ea va deveni prin urmare mesianic[ =i protesta-tar[, confesiv[ =i elegiac[. Aplecat[ asupra propriului s[u discurs, poezia luiGoga tinde s[ fie nu o frântur[ din plânsul celor mul\i, ci chiar plânsulînsu=i, bocetul sfâ=ietor =i dezn[d[jduit al întregii umanit[\i îndoliate. Eudevine astfel noi, iar propria confesiune, m[rturia tragic[ a unei întregicolectivit[\i, a unui întreg popor. De unde =i popularitatea de care s-a bucu-rat înc[ de la început poezia sa în rândul cititorilor, de unde pozi\ia saprivilegiat[ în literatura român[. […]

Într-adev[r, farmecul poeziei lui Goga provine în mare parte din acestcaracter ritualic, din acest fond existen\ial de o gravitate extrem[, pe carepoetul îl scoate în lumin[ în momentele sale cheie, =i în care fiecare gestcap[t[ o simbolistic[ aparte, cu accente de grav[ ceremonie. Întreagavia\[ a neamului se afl[ plasat[ sub o zodie a „nenorocului“, a unei sor\idamnate, blestemate. Contrastul dintre frumuse\ile firii, h[rnicia =iînsu=irile psihice =i morale ale acestui popor, pe de o parte, =i între via\atrist[ =i împilat[ pe care e silit s-o duc[, pe de alt[ parte, transpune, într-un plan ireal, fabulos, un conflict social =i na\ional precis, rezumând ostare obiectiv[ — istoria dramatic[ a unui neam. Poezia devine astfelsupapa prin care se vars[ plânsul s[u interior, dezn[dejdea sa organic[,jalea =i bocetul sufletului s[u ultragiat. „Lumea“ lui O. Goga este unanostalgic[, un regret dup[ un ce apus, pe care n-a reu=it s[-l tr[iasc[ niciel =i nici cei dinaintea lui, din mo=i-str[mo=i. În t[ria =i credin\a urm[ririiacestui vis, în capacitatea lui obsesional[, în nelini=tea =i febra acesteic[ut[ri st[ întreaga fascina\ie a poeziei lui Goga, modernismul s[u pluriva-lent… Susurând interior într-un plâns continuu, obsesia lacrimal[ nureprezint[ decât o umanizare a eroului prin suferin\[.

Ideea z[d[rniciei =i a neputin\ei apas[ peste lirica lui O. Goga ca olespede funerar[. Viitorul este înscris la el într-o hain[ impenetrabil[,

Octavian Goga

292

oracualr[, într-o hieroglif[ ambigu[, greu descifrabil[. Iscoditor de semne=i zodii, ca la Blaga, viitorul este „craiul tân[r“, „craiul nou“ ce va s[ vie,e „ceasul poruncit“ a c[rui a=teptare e legat[ de „strivita r[zbunare“, de„n[dejdea visurilor noastre“, de „cântul strunelor neputincioase“, de „jaleapribeag[“ a lor, de „bezna vechilor p[cate“, de „biserica n[d[jduirii noas-tre“, venind din mesianismul =i profetismul romantic. […]

Cu el, poezia transilv[nean[ devine ceremonie, rug[ciune, autenticdiscurs liric. El revendic[ astfel un spa\iu poetic nou (tonul discursiv lapersoana a III-a e p[r[sit în favoarea comunic[rii directe la persoana I),structurat în jurul eului subiectiv, modalitate artistic[ pe care am numit-oautobiografism tragic. El face din universul autobiografic al existen\eisale un univers mai larg, populat cu figurile centrale ale satului, figurifamiliare copil[riei =i adolescen\ei sale, pe care le ridic[ la ranguri dearhetipuri lirice. Ele sunt astfel nu numai ni=te proiec\ii interioare aleimagina\iei sale, ci =i f[pturi reale, autentice, întâlnite în mediul rural,ardelenesc sau nu, din mo=i-str[mo=i. Tat[l, Mama, Bunica, Dasc[lul,Preotul, D[sc[li\a, L[utarul, Crâ=marul etc. sunt fiin\e obiective eterne,existente de când lumea în universul ristic, c[rora poetul le-a imprimat oaur[ apoteotic[, legendar[ uneori, u=or mitizat[ alteori. La o mitologie asatului, în accep\iunea blagian[ a termenului, poezia lui Goga nu a ajunsîns[, ea oprindu-se la un anumit prag al realului, care p[streaz[ preg-nant senza\ia de tr[it. În acest context, nici ideea unei „monografieri“con=tiente a satului nu ni se pare conform[ cu adev[rul, ea nefiind altce-va decât o crea\ie a criticii de mai târziu, bazat[ pe interpret[rile tardive,à posteriori, pe care poetul însuþi le d[duse crea\iei sale în M[rturisiri.Pentru noi, încercarea de evocare liric[ a satului þi a figurilor ei reprezen-tative se constituie ca o parte dintr-o autobiografie liric[ de tip romanticcare are drept fundal sentimental satul, p[str[tor al tradi\iilor neamului,locul obâr=iei noastre =i rezervor al marilor energii populare. Ceea ce atrecut drept „monografie a satului“ nu e în acest caz decât o remunerarede tipul aceleia efectuate de Creang[ în Amintiri din copil[rie, unde,odat[ cu universul copil[riei =i adolescen\ei, sunt surprinse pe pelicul[ =iacele figuri din via\a satului care corespund organiz[rii sale interne,suflete=ti, unui itinerar autobiografic precis structurat, peste care se proiec-teaz[ în permanen\[ luminile propriilor sale aspira\ii.

Mircea POPA, Postfa\[ la vol. Poezii, Bucure=ti, Editura Minevra,1979, p. 202-205. Edi\ia a II-a din seria „Arcade“.

Ne cheam[ p[m`ntul

293

No\iunea de SOART{, ]n ipostazele ei multiple, complexe =i variate,apare ca o frecven\[ deosebit[ ]n universul poeziei lui Octavian Goga,constituind una din sursele cele mai abundente de dramatism =i tragismale liricii sale. Sentimentul sor\ii implicate ]n povestea vie\ii poetului =i aneamului s[u se ]mplete=te cu o viziune tragic-sublim[ a lumii, cucon=tiin\a unei istorii ma=tere =i rele, dar nu lipsit[ de finalitate =i delocstr[in[ de n[dejdea unui viitor mai luminos. F[r[ a fi ca la Blaga, de pild[,„acreditatul unei ordini duminicale“, omul din poezia lui Goga pare a-=idesf[=ura via\a sub aripa unui destin, metamorfozat ]n infinite forme.

Ursita, la Goga, e îndeob=te ma=ter[ =i ostil[; soarta este =i ea viclean[;zodia oamenilor este ciudat[ =i nefericit[ c[ci „îs b[tu\i de nenorocul / depe lumea asta toat[.“ Norocul lor se stinge devreme, ca o lumânare înb[taia vânturilor istoriei, sau îi p[r[se=te, ducându-se în alt[ \ar[. C[su\ade la \ar[ =i busuiocul sunt f[r[ de noroc, precum omul. Dar ceea cetrebuie observat în leg[tur[ cu aceasta este faptul c[ Goga nu exploreaz[ideea de soart[ din perspective metafizice, nici în sensul moirei din trage-diile grece=ti, nici în sensul, fatum-ului latin =i nici în acela al lui fortunalabilis cu o arie atât de întins[ în literatura universal[. Ca =i în cazul altorteme fundamentale, ideea de soart[ se circumscrie, al el, pe coordonateistorice =i sociale precise, se autohtonizeaz[, se particularizeaz[ foarte clarîn biografia poetului, în rostul concret al vie\ii =i al istoriei neamuluinostru. Adeseori ideea de soart[, la Goga, este o modalitate eufemistic[, dea exprima durerea amar[, condi\ia tragic[ a românilor din Transilvania,ajun=i sub st[pânirea habsburgic[.

Ea se integreaz[ firesc tonului sibilinic, mesianismului poeziei sale, deaceea soarta nu este numai un dat de dincolo de vreme, o st[pânire oarb[=i tiranic[ asupra vie\ii omului, ci =i o condi\ie a viitorului. Omul, la Goga,crede într-o stea de paz[ care-l lipse=te, deocamdat[, dar care va r[s[ricândva sub forma echit[\ii sociale =i a independen\ei na\ionale. „Din casavoastr[, unde-n umbr[ / Plâng doinele =i râde hora, / Va str[luci odat[vremii / Norocul nostru, — al tuturora“ (Plugarii).

Numai forma lingvistic[ ne duce pentru o clip[ cu gândul la soart[,pentru c[ esen\a, con\inutul sugereaz[ ideea independen\ei omului, acuceririi scopului prin lupta dreapt[. De aceea, în ultim[ instan\[, omuldin poezia lui Goga nu apare ca o juc[rie în mâna sor\ii; sentimentulsor\ii îi spore=te numai contururile tragice, se integreaz[ existen\ei lui,f[r[ a-l domina rece =i atotputernic. Soarta, la Goga, e mai mult con=tiin\a

Octavian Goga

294

lucid[ a condi\iei tragice a vie\ii omului într-un context istoric dat. Con-fundându-se adesea cu norocul sau nenorocul ea se afirm[ în sensul liriciipopulare române=ti, hr[nit[ din acest sentiment =i prelungit[ pân[ înpiscurile ame\itoare ale poeziei eminesciene. De aceea, poate, nimic nuleag[ atât de intim poezia lui Goga de aceea a lui Eminescu, ca acestsentiment al sor\ii, al norocului =i al nenorocului, care define=te, dealtfel,un atribut statornic al spiritualit[\ii române=ti.

Omul din poezia lui Goga cunoa=te ceva mult mai puternic decâtsoarta =i anume legea veche, în sens de tradi\ie, de „obicei al p[mântului“,de experien\[ colectiv[, de solidaritate în fa\a aceluia=i destin istoric. Le-gea veche e un fel de destin, creat îns[ de oameni, de istoria îns[=i, care,de=i pare tiranic dominant[, este virtual dominat[ de ei, printr-onedezmin\it[ for\[ moral[. Legea veche, „legea româneasc[“, reprezint[criteriul etic fundamental în poezia lui Goga: ea e substan\a existen\eietnice. Dragostea de lege a luminat „c[r[rile pribege“ ale poporului „prinpotopul veacurilor negre“. De aceea, spune un biet b[trân, nu e un p[catmai mare „Decât s[-\i lepezi legea ta“. C[ci ea d[ poporului credin\a înpropria lui valoare =i de aceea oamenii înv[\a\i „a=teapt[ s[ se nasc[ / Untân[r crai coborâtor / Din legea româneasc[“, pentru a-=i împlini =idomina destinul istoric. Rezolvând problemele sociale =i na\ionale, împli-nindu-=i istoria, omul se elibereaz[ de propria-i soart[ tiranic[. […]

Continuând tradi\iile literaturii noastre populare =i culte, Goga s-aar[tat totodat[ deosebit de receptiv înnoirilor în art[, l[sând s[ p[trund[,peste un fond de poezie tradi\ional[, romantic[ =i sem[n[torist[, semnifi-cative influen\e simboliste, =i mai cu seam[ în ultimele sale volume. Dac[în volumele de versuri Poezii (1905), Ne cheam[ p[mântul (1909),Goga se afirm[ ca un poet al maselor, preocupat în chip exclusiv de cân-tarea unor realit[\i na\ionale =i sociale, în volumele În umbra zidurilor(1913) =i postumul Din larg (1939) are loc o deplasare a centrului deinteres, o l[rgire sensibil[ a registrului s[u artistic, poetul întâlnindu-se,aci, cu obsesii =i motive familiare poeziei moderne simboliste =i post-sim-boliste, centrate în cea mai mare =i semnificativ[ parte a lor pe exprima-rea dramei unei anume alien[ri a artistului. […]

Dup[ refugiul în trecut =i în viitor, se contureaz[, acum, o a treiadimensiune a liricii sale: refugiul în subiectivitate. Se manifest[, astfel,preocuparea pentru eu-l propriu, izolat de colectivitate, aspira\ia spresingur[tate, cum m[rturise=te poetul în simbolica poezie Din larg, care

Ne cheam[ p[m`ntul

295

împrumut[ titlul volumului postum =i str[juie ca epitaf pe mausoleul de laCiucea: „Eu urc pe culme… Mi-a r[mas în urm[ / Noroiul prins în putre-da-i osând[, / Înfrigurata patimilor turm[, / Cu chiot lung de-ntrecerefl[mând[… // Mai sus!… Mai sus!… Cet[\ile de stele / Cuprind rotireagândurilor mele, / +i, ca un sân ocrotitor de mam[, / O n[zuin\[ proasp[t[m[ cheam[: // Neprih[nit[, mândr[ poezie, / Lumin[ alb[, pururi ado-rat[, / Ascult[-m[ cu ruga mea târzie, / +i f[ pe veci în minte s[-mi tresalte/ Str[lucitoare, rece =i curat[, / Singur[tatea culmilor înalte…“.

Atitudinea aceasta de izolare =i interiorizare, pe acre poetul =i-o refu-zase atâta vreme, de=i uneori i-a cedat spre binele poeziei, începe s[-lispiteasc[ tot mai st[ruitor =i tot mai intens, îndat[ dup[ ce Goga ocup[primul scaun ministerial. La 23 martie 1923, el îi m[rturisea lui G. BogdanDuic[, într-o scrisoare autobiografic[, publicat[ în volumul postum Paginiinedite: „În literatur[, dac[-mi va fi îng[duit s[ o privesc în fa\[, m[ simtast[zi ispitit de o poezie larg[, uman[, dincolo de plângerile trec[toare. Nu=tiu, e sufletul meu sc[pat de tensiunea urii de ieri care m[ trimite mai sus,ori e tendin\a de acord cu eternitatea — un vag impuls din anticameramor\ii“. (O. Goga: Scrisoare autobiografic[ de la Ciucea lui G. B. Duic[, învolumul Pagini inedite, B., Editura Tineretului, 1967, p. 14.)

În volumul postum Din larg se contureaz[ pregnant o asemenea not[a liricii gogiene, în care se m[rturisesc fr[mânt[ri intime, doruri =idezn[dejdi proprii, sentimentul tulbur[tor al trecerii ireversibile a timpu-lui =i gustul amar al mor\ii, odat[ cu regretul pierdut în tov[r[=ia unoridei cu care constata c[ nu avea nimic comun. În toiul agita\iilor politice,mergând odat[ la mo=ia Olg[i Cru=eoveanu-Florescu, Goga, care aveauneori t[ria de a aprecia intrarea lui în politica reac\ionar[ ca „o mareaventur[“, m[rturise=te obosit: „Ceea ce este mai presus de toate e faptulc[ m[ reg[sesc, m[ recap[t, c[ci între mine =i cei din partid este asta — unzid vertical!“ Nu e prima dat[ când Goga m[rturise=te acest lucru, de=inumai rareori a avut for\a de a ac\iona cu independen\a necesar[.

În ultima sa poezie, Cânt[ moartea, Octavian Goga, retr[indu-=i într-ofulger[toare clip[ „întreaga via\[ petrecut[“, roste=te simbolic: „+i cum,sub tâmpla mea fierbinte, / O lume veche-mi reînvie, / Nu câte-au fostîmi vin în minte, / Ci câte-ar fi putut s[ fie“.

Ion DODU B{LAN, din vol. Octavian Goga, Bucure=ti, Editura Miner-va, 1971, p. 188-192, 231-245.

Octavian Goga

296

Ca =i la Creang[, =i la Octavian Goga metoda reconstituirii sociologiceî=i f[cea deplina legitimitate. A schi\at-o Nicolae Iorga =i a folosit-o plenarGeorgre C[linescu în Istoria literaturii române. Identific[ri geografice =ibiografice pot fi, de asemenea, f[cute =i în studiile ca =i în monografiadedicat[ poetului — Ion Dodu B[lan le-a realizat cu mult[ fine\e. Eleatest[ faptul c[ pornind de la un univers uman, geografic =i social con-cret, Octavian Goga nu r[mâne în acest perimetru =i-i confer[ valorilecare fac din el depozitarul =i purt[torul unor virtu\i morale definitoriipentru poporul român. De fapt, Octavian Goga avea con=tiin\a faptuluic[ „\[ranul nostru, oricum st[m s[-l judeci, în toate manifest[rile vie\iilui simple se înf[\i=eaz[ ca o fire armonic[ (…) Acest muncitor de la \ar[e o verig[ numai într-un lan\ nesfâr=it de evolu\ie lent[ =i p[=e=te pe aren[în armura unei mo=teniri milenare. El are trecut, are tradi\ie =i umbl[ peun drum b[t[torit de veacuri. Filozofia vie\ii lui e o comoar[ veche, îm-pletit[ din p[\anii =i sfaturi de demult, de aici în\elepciunea ei adânc[ =ibog[\ia ei str[lucitoare. A=a e =i cu toate îndeletnicirile vie\ii lui, cume=te=ugurile pe care le poart[, cu toat[ p[=irea lui, cu orice mi=care“.

Este evident c[ viziunea asupra satului =i a \[ranului în poezia luiOctavian Goga nu reprezint[ rodul unei înclina\ii temperamentale, ci alunei concep\ii filozofice. Satul este o matc[ germinativ[ =i nu un universstatic, închis. De aceea, evadarea din perimetrul s[u duce inevitabil la e=ec.Valorile sale odat[ nesocotite fac cu neputin\[ reintrarea în ritmul uneivie\i ce =i-a stabilit norme etice =i spirituale de o perfect[ organicitate, f[r[distorsiuni. Virtutea ce mai de pre\ este tocmai integrarea în acest ritm,ceea ce înseamn[ folosind o expresie a sa „a fi în rând cu oamenii“ („mi-ar fi azi casa-n rând cu to\i“). +i aceasta nu printr-o modestie disimilat[,ci din dorin\a de a realiza supremele virtu\i ale omului de la \ar[, cheiafericirii =i împlinirii personalit[\ii umane. Printre aceste virtu\i, cumin\eniaeste ce mai dintâi („s[ fiu mai cuminte-n sat“), frumuse\ea, omenia pri-vit[ drept supremul elogiu ce se poate aduce cuiva chiar dincolo de moarte(„Pe cine-ngropi, p[rinte azi? / Pe-un om de omenie!“), iar încununareaacestor virtu\i este recunoa=terea lor de c[tre ob=tea \[r[neasc[ („cum m-arcinsti azi satul!“).

Dac[ Vlahu\[ — a=a cum spunea Tudor Vianu — a dat poeziei noas-tre tonul etic, poetul care reprezint[ în chipul cel mai deplin aceast[direc\ie a liricii noastre este Octavian Goga. Valorile morale st[teau pen-tru el la baza aprecierii unei personalit[\i: „Importan\a unui om în soci-

Ne cheam[ p[m`ntul

297

etate e determinat[ totdeauna de situa\ia lui moral[. Ca s[ duci un rol deconduc[tor în via\a public[, ca s[-\i tragi în cump[n[ cuvântul =i s[ fieascultat, trebuie s[ reprezin\i o valoare moral[… Po\i s[ ai o verv[str[lucitoare în tot ce spui, po\i s[ fii un splendid sofist, po\i s[ vii în palm[cu adev[rul neted, lumea are s[ te asculte =i are s[ deie din umeri: — Cep[cat c[ nu-i un om de omenie!…“ De aceea, în poezia lui, satul românescnu tr[ie=te numai sub aspect etnografic, versurile sale nu refac numaimonografia spiritual[ a comunit[\ii \[r[ne=ti, ci sintetizeaz[ un adev[ratcod moral al satului. Poetul e înzestrat cu voca\ia unui apostol care secrede chemat s[ dea lumin[, dar s[ =i vesteasc[ „vremi ce va s[ vie“; deaceea singurul element prin care vrea s[ se deosebeasc[, dar nu în chiptrufa=, de restul lumii este înv[\[tura privit[ nu ca o mândrie gratuit[, cica o datorie întoars[ spre cei din mijlocul c[rora a plecat („S[tenii searas[-i adun / +i s[ le spun din carte“). Iar cei ce au întruchipat în modplenar acest ideal prin via\a lor (înv[\[torul, înv[\[toarea) cap[t[ di-mensiuni mitice.

De aici permanenta confundare a poetului cu suferin\a celor din jur(„Eu sunt o lacrim[ târzie / Din plânsul unei mii de ani“), obsesiva do-rin\[ de contopire cu semenii s[i, încât cuvintele rostite cu cea mai marefrecven\[ sunt noi, al nostru. Lirica lui Goga ni se prezint[ astfel ca ununivers perfect articulat în care profesiunea de credin\[ a poetului este înfond m[rturisirea unui \[ran care nu vrea s[ se exprime pe sine, ci s[ deaglas unor dureri colective („Ci jalea unei lumi, p[rinte, / S[ plâng[-nlacrimile mele“). […]

Dar ceea ce constituie nota distinctiv[ a lui Goga fa\[ de Iosif sauCo=buc este perspectiva unitar[ =i complex[ asupra satului ce une=tet[râmul realului în sensul cel mai acut al cuvântului cu acela al istoriei =ial legendei. Pe aceste trei coordonate se afl[ pentru Goga singura struc-tur[ a sufletului românesc: satul. Numai aici se pot na=te adev[ratelesentimente, numai aici fiin\a uman[ se reg[se=te =i se împline=te, numaiaici î=i au cântecele izvorul: “Noi s[ privim Luceaf[rul din zare / +i-atuncis[ zicem strunelor s[ cânte“. […]

Poezia lui a dep[=it momentul =i s-a înscris pe orbita marii poezii prinfaptul c[ în ea tr[iesc permanen\e etice române=ti, c[ ea exprim[ sintezasufletului nostru v[zut în cele trei laturi unitare ale existen\ei sale =i c[, însfâr=it, acestea au c[p[tat un ve=mânt artistic, ce d[ impresia unei totalelipse de inven\ie, iar în realitate apar\inând metaforei absolute. +i aici a=

Octavian Goga

298

vedea înc[ una din cauzele pentru care poezia lui Goga reprezint[ unuldin momentele de culme ale literaturii noastre: realizând esen\a uneicon=tiin\e =i a unui suflet na\ional în toate ipostazele lui, de la viforulmâniei pân[ la melancolia adânc[ (vom observa c[ absent[ este numaieuforia de tip co=bucian), el a izbutit s[ aduc[ expresia la acela=i nivel deesen\ializare. Poetul care tope=te prezentul în trecut, realitatea în fantas-tic, mânuie=te cu o uimitoare dexteritate vocabularul în aparen\[ cel maibanal, atribuindu-i valori estetice de o deosebit[ pre\iozitate printr-o sim-pl[ potrivire. Nimic nu pare me=te=ug în aceast[ me=te=ugit[ poezie.

Dar disocierea dintre omul politic, care dup[ 1920 a mers în contra-timp cu \ara, cu poporul, cu istoria, cu sine însu=i, =i între poetul care le-aunit pe toate acestea într-una din cele mai elocvente sinteze de art[româneasc[ trebuie s[ fie f[cut[. E drept, spre gloria poetului. +i tot atâtde drept — în paguba omului politic, care nu-=i poate anexa o oper[ atâtde clar conturat[, dar =i de net contradictorie cu ceea ce în a doua partea vie\ii a afirmat =i a slujit. „Mitul“ Goga r[mâne evident al poetuluipentru c[ poetul =i-a înscris opera în mitologia poporului român.

Valeriu RÂPEANU, Permanen\e etice în poezia lui Octavian Goga, înLupta de clas[, anul LI, nr. 11, noiembrie 1971.

Documents

Goga octavian ne cheama pamantul (volum poezii)