http://www.ujmag.ro/drept/teoria-generala-a-dreptului/doctrine-juridice-curs-editia-a-v-a-si-caiet-de-seminar-editia-a-v-a/rasfoire/p.28https://origamimela.wordpress.com/2013/04/29/dreptul-si-justitia-in-grecia-antica/In epoca prearhaica, legile se transmiteau pe cale orala in marile familii, ai caror capi imparteau dreptatea in mod arbitrar. Una dintre revendicarile cetatenilor nemultumiti privea publicarea legilor valabile pentru toti, fara deosebire. O serie de polisuri si-au desemnat pentru aceasta legislatori, care sa redacteze legile. Acestia erau alesi cu asentimentul diferitelor clase sociale, uneori pe viata, alteori pe o perioada limitata de timp.Primii legislatori au aparut in orasele coloniale din Occident. Nu a existat o legislatura unitara pentru toata lumea greaca, astfel incat au aparut o serie de particularitati, in functie de gradul de dezvoltare sociala, economica, traditiile fiecarui polis. Dincolo de aceasta diversitate, exista unele trasaturi comune generale: accentul in elaborarea legilor s-a pus pe administrarea justitiei, dreptatea fiind impartita in acord cu legile scrise, din momentul in care au existat, legislatia cu privire la crime a ocupat un loc important in preocuparile diferitilor legislatori. Pedepsele pentru crime vor fi aplicate de catre stat, in locul razbunarii arbitrare a familiilor.

Reprezentarea JustitieiPrintre cei mai importanti legislatori, la Atena, au fost: Zeleucos, care a instituit legea talionului, de origine semitica (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte), Harondas, care a instituit pedepse aspre pentru cei care comiteau violente. Dracon a ramas celebru pentru asprimea legilor sale si cel mai bine se cunoaste legislatia sa referitoare la ucideri. Cazul se judeca in fata Areopagului, organul suprem de judecata sau in cadrul unui proces prezidat de rege ori in fata Tribunalului efetilor. Un alt legislator al Atenei, Solon a dat legi pentru reducerea datoriilor cetatenilor saraci, suprimand arestarea pentru datorii iar unii sclavi puteau fi eliberati. Solon a creat un tribunal cu adevarat popular, numit Heliaia, din care faceau parte reprezentanti ai celor patru clase, constituite in functie de veniturile realizate din exploatarea pamantului. Heliaia era o instanta suprema, formata din 6000 de heliasti (jurati), trasi la sorti din listele propuse de cele 10 triburi. Erau distribuiti in diferite tribunale, fiecare avand o competenta specifica, cu exceptia Areopagului si a Adunarii poporului, care judeca crimele contra sigurantei statului.In lumea greaca nu a existat un corp juridic specializat, nu exista profesia de judecator sau avocat, nici de acuzator public. Unul dintre heliasti indeplinea formal functia de presedinte al instantei de judecata Procesul era pornit din initiativa unui cetatean, fie pentru ca socotea ca fusese lezat, fie ca socotea ca intr-o anumita chestiune fusese lezat statul de catre un alt cetatean. Inca din epoca anterioara existau asa-numitii sicofanti, delatori de profesie, care primeau consistente recompense in bani pentru a nu reclama infractiuni, reale sau imaginare, astfel incat exista mult loc pentru arbitrariu.Cetatenii implicati intr-un proces, fie ca reclamanti, fie ca parati, isi expuneau singuri cauza, verbal sau comandau textul expunerii unui logoped, trebuind sa invete textul pe de rost. Minorii, femeile si sclavii erau reprezentati in proces de parintii, sotii, tutorii sau stapanii lor. Heliastii doar ascultau expunerea, fara sa ia cuvantul, nu deliberau, ci dadeau sentinta prin vot secret. Daca acuzatul era dovedit nevinovat, acuzatorul primea o amenda consistenta sau isi pierdeau drepturile civile, masura care urmarea sa limiteze actiunile abuzive ale sicofantilor. Marturia sclavilor nu era valabila decat daca era obtinuta prin tortura iar oamenii liberi, neputand sa fie torturati, isi puneau sclavii sa fie torturati in locul lor. Sentintele date nu aveau drept de apel.La sfarsitul secolului V i.Hr. au aparut arbitrii publici, alesi dintre cetatenii care implinisera varsta de 60 de ani. Acestia interveneau in chestiuni de ordin privat, pentru a incerca sa-i impace pe impricinati. Sentinta data de ei ramanea valabila numai daca partile erau de acord cu ea, in caz contrar se judeca cauza la tribunal.Natura pedepselor varia in functie de conditia sociala a celor vinovati. Pedepsele obisnuite erau: amenda, confiscarea partiala sau totala a averii, exilul temporar sau definitiv, pierdera drepturilor civile, inchisoarea, supliciile aplicate numai sclavilor (jugul, insemnarea cu fierul rosu, tragerea pe roata). Tradatorii si profanatorii locurilor sfinte erau condamnati la moarte, ucisi cu pietre sau aruncati intr-o prapastie.Desi imperfecta, justitia din epoca clasica a inregistrat unele progrese, prin suprimarea legii talionului, a pedepselor colective, punand accentul pe responsabilitatea personala.

http://istorie-edu.ro/istorie-universala/Grecia/gr_13jus.htmlViaa juridic aGrecieiantice clasice a fost determinat de trei factori dominani:primula constat n existena unei multitudini de orae-state (poleis), n care fiecare dintre acestea deinea i administra un ansamblu de legi proprii.al doileaelement a fost faptul c n cele mai multepoleis(o singur excepie a fostSparta), legile au fost prevzute n statute scrise, unele dintre ele fiind elaborate, cuprinznd, mai mult sau mai puin, coduri complete ce stabileau metodele procedurale i de fond, normele de administrare a justiiei. Acesta a fost rezultatul unei largi micri ce urmrea codificarea juridic ce a reuit s ctige lumea greac ncepnd cu secolul al VII-lea .Hr..al treileafactor determinant pentru legislaia greac a fost lipsa unui corp de jurispruden comparabil cu cel al romanilor. Oratori celebri, familiarizai cu legile din ora, au fost interesai, n principal, de prezentarea argumentelor potrivite pentru a convinge juriile n faa crora au trebuit s-i susin cauzele, nu de analiza sistemului juridic cu scopul de a obine o nelegere mai profund n implicaiile sale. Nici filosofii nu au fost preocupai de drept, scopul lor fiind descoperirea unor standarde abstracte de justiie.Grecii antici nu au avut nici o lege sau pedeaps oficial pn n prima jumtate a secolului al VII-lea .Hr.. Justiia se exercita dup reguli religioase sau familiale. Crimele au fost soluionate de ctre membrii familiei victimei care cutau s-l pedepseasc pe criminal (legea talionului). Aceast form de a realiza justiia a fost nceputul a mai multor dispute interminabile terminate cu vrsare de snge.n lipsa unor legi scrise, puterea de a mpri dreptatea era un privilegiu regal: laHomeri laHesiod, regii purttori de sceptru sunt cei care pronun sentinele (themistes).Cel care este nsrcinat cu reforma justiiei esteDracon, n 621 .Hr.. Codul realizat de el, cunoscut ca fiind foarte sever, a fost un prim pas n direcia umanizrii i raionalizrii.SolondinAtena(594 .Hr.) realizeaz cel mai cunoscut numr de legi celebre, altele fiind ntocmite deZaleucus Locri Epizephyrii(n sudulItaliei) iCharondas de Cantana(nSicilia); existena legislatorului spartanLycurgeste considerat legendar.O serie de acte normative, ce au fost atribuite n mod corect sau greit luiSolon, sunt cunoscute din scrieri literare care reflect o reform legislativ n 403-402 .Hr.. Una dintre legile draconice a fost pstrat, ntr-o inscripie dinMansarda, ntr-o versiune revizuit datat din 409 sau 408 .Hr.. Codul de legi alGortyn(din sudulCretei), care este n sine o versiune revizuit a unui cod mai vechi, este singurul care s-a pstrat n condiii bune.