GRUP SCOLAR ECONOMIC DE TURISM- IAŞIORIENTARE ŞI CONSILIERE PROFESIONALĂClasa a XII a EDiriginte: Prof. Rusu Mihaela-Loredana

“...respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educaţia globală şi din demnitatea omului, iar toate

aspectele violenţei fizice sau mintale împotriva persoanei umane

constituie o violare a drepturilor sale "Rezoluţie, 11 iunie 1986

Parlamentul European

CE ESTE VIOLENŢA ÎN FAMILIE?

“Violenţa în familie" reprezintă orice act vătămător, fizic sau emoţional care are

loc între membrii unei familii.

Violenţa în familie reprezintă “orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie, împotriva altui membru al aceleeaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală

sau un prejudiciu material”.Legea 217/25 mai 2003

abuzul verbal; refuzul accesului la resurse financiare; izolarea de prieteni şi familie; ameninţări; atacuri.(în unele cazuri pot duce la decesul unuia dintre parteneri).

FORMELE ABUZULUI

FENOMENUL VIOLENŢEI DOMESTICE ŞI FENOMENUL VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

ETAPELE VIOLENŢEI

Influenţe asupra dezvoltării copiilor

Copiii care trăiesc într-o familie violentă ajung să dezvolte aceleaşi comportamente ca şi părinţii lor. Indiferent de vârstă, copiii sunt învăţaţi că violenţa este o metoda eficientă de a controla alţi oameni. Studiile au arătat că adolescenţii care trăiesc într-un mediu violent sunt următoarea generaţie de agresori şi victime. 

Copiii din familiile violente învăţa că:este acceptabil ca un barbat să lovească o femeie; violenţa este modul de a obţine ceea ce vrei;oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie;bărbaţii care pedepsesc femeile şi copiii sunt bărbaţi adevăraţi;exprimarea sentimentelor înseamnă slăbiciune;nu vorbi despre violenţă! nu avea încredere! nu simţi!

Sugarii reacţionează la mediul din jurul lor; când sunt supăraţi plâng, refuză mâncarea sau se închid în sine şi sunt foarte susceptibili faţă de privarea emoţională. Sunt foarte vulnerabili. Copii antepreşcolari încep să dezvolte încercări primare de a relaţiona cauzele de emoţii; prezintă probleme de comportament cum ar fi îmbolnăviri frecvente, timiditate profundă, stima de sine scăzuta şi probleme sociale la gradiniţa cum ar fi loviri, muşcări sau contraziceri. La acest stadiu apar diferenţele de gen. La vârsta preşcolară, copiii cred că tot se învârte în jurul lor şi este provocat de ei. Dacă sunt martori ai violenţelor sau abuzului, pot crede ca ei le-au provocat. Unele studii au arătat că băietii preşcolari au cele mai mari rate ale agresivităţii şi cele mai multe probleme somatice, faţă de alte grupe de vârstă. Copiii de şcoala primară, în special în stadiul târziu, încep să înveţe ca violenţa este calea cea mai potrivita pentru a rezolva conflictele într-o relaţie. Deseori au probleme la teme iar la fetele din această grupă de vârstă au fost identificate cele mai ridicate nivele de agresivitate şi depresie. Adolescenţii văd violenţa ca o problemă a părintilor lor şi deseori consideră victima ca fiind vinovată. Conflictele dintre părinţi au o influenţă profundă asupra dezvoltării adolescentilor şi a comportamentului lor ca adulţi şi este cel mai puternic predictor al delincvenţei violente.

Efectele violenţei în familie sunt resimţite nu doar de către femeia victimă a agresiunii, ci şi de copilul / copiii acesteia. Copilul:lipseşte de la şcoală; întârzie acasă; are rezultate şcolare sub posibilităţile sale reale;este mai retras în relaţiile cu colegii şi profesorii; este mai agresiv.

De asemenea, copilul poate:să aibă coşmaruri; să aibă ticuri; să aibă frici nejustificate, fără un motiv evident;să fie trist, fără chef de joacă;să fie tăcut;să fie săritor în sprijinul unuia dintre părinţi;să se comporte ca un mic adult.

EFECTELE VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

Dacă cunoaşteţi o persoană care a fost victima violenţei în familie:

Evitaţi implicarea fizică în aplanarea violenţei; riscaţi să deveniţi o victimă.

Apelaţi la ajutorul poliţiei.

Credeţi ceea ce vă spune victima fără să o judecaţi.

Întrebaţi persoana cu ce îi puteţi fi de folos.

Încurajaţi conversaţia, dar fără să o monopolizaţi.

Ajutaţi victima să decidă ce trebuie făcut.

SFATURI

AdăposturiTitan - Tel. 983

Centrul de Criză Împotriva Violenţei Domestice Buftea - Aleea Şcolii, nr. 2-4, Tel. 021/225.52.81

Fundaţia Sensiblu, Tel. 405.60.01., 405.60.02 

Organizaţii Neguvernamentale cu care Poliţia colaborează în domeniu:

Centrul de Resurse Juridice - Bucureşti

Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară – Iaşi

Asociaţia Scop - Timişoara

Artemis - Cluj-Napoca

Betania - Bacău

Fundaţia Comunitară – Constanţa

Parteneri pentru Egalitate - Bucureşti

Legi privind combaterea violenţelor familiale 1. Legea nr.30/18.05.1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie

2. H.G.R. nr.686/12.07.2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului violenţei în familie, strategia implementată în perioada 2005-2007.

3. Legea nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie (cu modificările şi completările ulterioare).

4. Legea nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată în 2007.

5. H.G.R. 319/2006- Strategia naţională pentru egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, pentru perioada 2006-2009 şi a Planului general de acţiuni pentru implementarea Strategiei Naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2006-2009.

6. H.G.R 285/2004 privind aplicarea Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

7. Legea nr.211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor.

8. Ordinul 304/385/2004 privind aprobarea instrucţiunilor de organizare şi funcţionare a unităţilor pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

9. Ordinul 384/306/993/2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie.

10.Legea nr.116/2002 privind combaterea marginalizării sociale11.Ordinul 383/12.07.2004 privind aprobarea standardelor de calitate

pentru serviciile sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie.

12.O.G. nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare

13.Legea 678/21.11.2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

14.Codul Penal: art.175,176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 202, 206, 211, 305-307, 309, 314-316, 318.