Proiect

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

HOTĂRÎRE nr. _____

din _______ ___________ 2018

cu privire la controlul de stat

asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor

În scopul executării prevederilor art. XXVII alineatul (4) liniuţa a treia şi a cincea

din Legea nr. 230 din 23 septembrie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 369-378, art. 755), art.

51 alin. (1), art. 16 alin. (2) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat

asupra activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012,

nr.181-184, art.595), cu modificările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Metodologia generală privind controlul de stat asupra activităţii de

întreprinzător în baza analizei riscurilor, conform anexei nr.1;

2) Regulile privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare,

conform anexei nr.2.

2. Hotărîrea Guvernului nr. 694 din 5 septembrie 2013 „Cu privire la aprobarea

Metodologiei generale de planificare a controlului de stat asupra activităţii de

întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc” (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2013, nr. 198-204, art. 796) se abrogă.

3. Prezenta hotărîrre nu se aplică controalelor de stat prevăzute la art. 1 alin. (4)

lit. b) – e) din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii

de întreprinzător, inclusiv controlul vamal ulterior prin audit postvamuire.

4. Organele de control, în termen de până la o lună de la data intrării în vigoare a

prezentei hotărâri, vor revizui metodologiile sectoriale în conformitate cu Metodologia

generală privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei

riscurilor.

Prim-ministru Pavel FILIP

Contrasemnează:

Ministrul economiei şi infrastructurii Chiril GABURICI

2

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului nr._______

din ______ _______________ 2018

METODOLOGIA GENERALĂ

privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei

riscurilor

Capitolul I.

Dispoziţii generale

1. În scopul creșterii obiectivităţii, eficienței și fiabilității deciziilor privind

efectuarea controalelor, utilizării corecte a resurselor de efectuare a controlului,

eficientizării controlului şi supravegherii de stat a activităţii de întreprinzător şi,

implicit, al majorării beneficiului public prin maximizarea randamentului activităţii

organelor de control, se impune planificarea și efectuarea activităţii de control în baza

analizei riscurilor, conform Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat

asupra activităţii de întreprinzător.

Prezenta metodologie se aplică corespunzător la elaborarea metodologiilor

sectoriale de efectuare a controlului de stat asupra activității de întreprinzător în baza

analizei riscurilor, pentru domeniile de activitate atribuite în competența organelor de

control.

Prezenta metodologie se aplică cu respectarea prevederile art. 1 alin. (3) și (5)

din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de

întreprinzător.

2. Esenţa metodologică a analizei riscurilor în baza criteriilor de risc rezidă în

distribuirea după cele mai importante criterii de risc, relevante domeniului de control

atribuit, şi acordarea punctajului corespunzător după o scară prestabilită, acesta fiind

raportat la ponderea fiecărui criteriu, în funcţie de relevanţa lui pentru nivelul general

de risc. Aplicarea punctajelor aferente fiecărui criteriu este efectuată pentru fiecare

persoană supusă controlului/unitate controlată şi e urmată de elaborarea clasamentului

acestora în funcţie de punctajul obţinut, în corespundere cu nivelul individual de risc

estimat. Analiza riscurilor este necesară și se utilizează pentru alegerea acțiunilor

adecvate între mai multe acțiuni alternative.

3

3. Nivelul de risc estimat pentru fiecare persoană/unitate supusă controlului

determină nivelul frecvenţei şi intensităţii necesare acţiunilor de control ce privesc

persoana/unitatea în cauză. Pentru a asigura acoperirea, dar şi delimitarea clară a

domeniilor de competenţă a organelor de control, la metodologiile sectoriale se

anexează lista domeniilor şi/sau subdomeniile de activitate corespunzător

Clasificatorului activităților din economie (CAEM).

4. Organele de control aplică analiza riscurilor în baza criteriilor de risc în

următoarele situații:

1) la planificarea anuală a controalelor;

2) la luarea deciziei privind efectuarea unui control inopinat;

3) la identificarea soluției optime cu privire la plângerea depusă la organul de

control sau la informațiile privind încălcarea legislației devenite cunoscute organului

de control;

4) la elaborarea listelor de verificare și stabilirea cerințelor de reglementare care

ar trebui incluse în lista de verificare;

Organul de control poate aplica analiza riscurilor în baza criteriilor de risc şi:

1) în cazul planificării strategice a activității de control a organului de control;

2) în alte situații privind decizii în domeniul controlului asupra activității de

întreprinzător.

Analiza riscurilor în baza criteriilor de risc în situațiile prevăzute la subpct. 1)

se realizează conform cap. II.

Analiza riscurilor în baza criteriilor de risc în situațiile prevăzute la alineatul

întâi subpct. 2) - 4), cât şi în cele indicate la alineatul doi, poate fi realizată conform

prevederilor cap. II aplicate corespunzător sau conform unor metode specifice,

aprobate de organul de control, cu respectarea prevederilor prezentei metodologii.

În actul administrativ al organului de control cu privire la situațiile prevăzute la

alineatele întîi şi doi se indică criteriile de risc utilizate la luarea deciziei și modul în

care acestea au fost luate în considerare.

Dacă același criteriu de risc este utilizat pentru efectuarea analizei riscurilor

pentru mai multe situații din cele indicate la alineatele întîi şi doi referitoare la același

domeniu de activitate supus controlului, pot fi utilizate aceleași puncte, ponderi și

formule de raportare a riscurilor la persoanele supuse controlului, care sunt utilizate la

planificarea anuală a controalelor.

Capitolul II.

Planificarea controalelor în baza analizei riscurilor

Secțiunea 1-a.

Criteriile de risc

4

5. Elementele procesului de analiză a riscurilor (criteriile de risc, descrierea

criteriilor de risc, atribuirea punctelor și ponderilor) se bazează pe prevederile art. 3

alin. (3) din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii

de întreprinzător, precum și pe:

1) date științifice disponibile;

2) analiza informațiilor privind riscurile, incidentele/accidentele stabilite de

organul de control sau alte instituții conexe;

3) practica relevantă a altor state.

6. Criteriul de risc sumează un set de circumstanţe sau de însuşiri ale

subiectului şi/sau obiectului pasibil controlului, şi/sau raporturilor anterioare ale

persoanei supuse controlului cu organul de control, existenţa şi intensitatea cărora pot

indica probabilitatea cauzării de daune vieţii şi sănătăţii oamenilor, mediului

înconjurător, securităţii naţionale, ordinii publice în urma activităţii persoanei supuse

controlului şi gradul acestor daune.

7. Criteriile de risc reflectă probabilitatea apariției prejudiciului și/sau

mărimea acestuia.

8. La stabilirea probabilității apariției prejudiciului pot fi utilizate următoarele

criterii de risc generale:

1) domeniul activității economice;

2) metoda de producție;

3) istoricul conformității sau neconformității cu prevederile legislației, cât şi

cu prescripțiile organului de control;

4) existența sistemelor interne de management al calității;

5) data ultimului control.

La stabilirea mărimii prejudiciului pot fi utilizate următoarelor criterii de risc

generale:

1) dimensiunea unității de producție;

2 dimensiunea operațiunii economice;

3) volumul producției;

4) locația unității care constituie obiect al controlului;

3) domeniul activității economice;

4) metoda de producție;

5) numărul de persoane angajate.

Criteriile de risc indicate la alineatul întâi se utilizează în funcţie de specificul

domeniului de activitate al persoanei supuse controlului şi aplicabilitatea lor acestui

domeniu.

5

9. Organele de control pot stabili în metodologiile sectoriale şi alte criterii de

risc, decât cele indicate la pct. 8, particulare obiectului controlului, persoanelor supuse

controlului și raporturilor anterioare cu organul de control.

10. Criteriile de risc stabilite trebuie să respecte următoarele principii:

1) să fie relevante scopului activităţii organului de control;

2) să acopere toate întreprinderile pasibile controlului efectuat de organul de

control ce le aplică. În mod special, criteriile alese trebuie să fie relevante activităţii

şi/sau însuşirilor persoanelor supuse controlului şi/sau bunurilor utilizate/produse de

acestea;

3) să fie bazate pe informaţie certă, veridică şi accesibilă. După caz, vor fi

alese în primul rînd criteriile care acordă posibilitatea de atribuire a gradului de risc

unei persoane concrete, în baza unor informaţii valorice (statistice) ce pot fi obţinute

din surse exterioare, terţe (care nu ţin nici de activitatea organului de control şi nici de

datele acordate direct de întreprindere în sine) şi care pot fi obţinute oricît de des este

necesar;

4) să poată fi ponderate între ele;

5) să fie posibilă gradarea fiecăruia dintre ele după intensitatea riscului pe care

îl reflectă;

6) să fie raportate la caracterul multidimensional al izvoarelor de risc. Este

esenţial să nu se suprapună şi să fie alese cele ce ţin de subiect, obiect şi de raporturile

anterioare cu organul de control.

11. Criteriile de risc utilizate în mod obligatoriu, indiferent de specificul

fiecărui domeniu de control, sunt următoarele:

1) domeniul activității economice;

2) subiectul controlat. În acest caz, se utilizează un criteriu de risc ce se referă

la subiect şi reflectă mărimea acestuia (de exemplu, în funcţie de domeniul de control,

poate fi ales volumul de vînzări, cifra de afaceri, numărul de angajaţi, volumul

producţiei sau un alt criteriu specific subiectului, inclusiv având în vedere specificul

subiectului determinat de domeniul de activitate etc.);

3) istoricul conformității sau neconformității cu prevederile legislației, cât şi

cu prescripțiile organului de control.

Secțiunea a 2-a.

Gradarea intensităţii riscului

6

12. Fiecare criteriu de risc se repartizează pe grade/nivele de

intensitate/severitate, punctate conform valorii gradului de risc. Scara valorică este

cuprinsă între 1 şi 5, unde 1 reprezintă gradul minim şi 5 gradul maxim de risc.

În cazul în care nu există date sau informaţii care să permită aprecierea

gradului/nivelului de intensitate/severitate a criteriului de risc în raport cu persoana

supusă controlului, acestuia i se acordă punctaj maxim. După efectuarea primului

control cu utilizarea acestui criteriu de risc, organul de control revizuieşte punctajul

acordat în funcţie de datele şi informaţiile acumulate în cadrul controlului.

13. În descrierea fiecărui criteriu de risc, alocarea punctelor este urmată de

explicarea circumstanțelor pentru fiecare nivel de risc care permite identificarea

nivelului de risc al fiecărei entități/unități economice.

Exemplu,

Pentru evaluarea riscului în domeniul siguranței alimentare, producția de

produse alimentare ar putea fi utilizată ca unul dintre criteriile de risc; în scara de la 1

la 5 puncte, se acordă 1 punct pentru producția de 50 kg de produse din carne, 2 puncte

- pentru producția de 50-100 kg etc.

14. La acordarea cifrelor valorice se ţine cont de ponderea fiecărui nivel în

cadrul criteriului de risc şi de uniformitatea trecerii de la un nivel de risc la altul, astfel

încît de la nivelul minim la nivelul maxim de risc să fie reflectat un registru complet şi

relevant al nivelelor de risc posibile.

15. Pentru criteriile de risc obligatorii, punctajele pot fi acordate în felul

următor:

1) domeniul şi/sau subdomeniul activității economice.

Raţionamentul general: domeniul de activitate economică este unul dintre cei

mai importanți factori care indică asupra probabilității și mărimii prejudiciului.

Activitățile economice variază foarte mult în ceea ce privește echipamentele și

procesele utilizate, nevoia de muncă manuală, tipurile de produse realizate. Asemenea

trăsături sunt caracteristici inerente ale unei activități economice.

De exemplu, pentru sănătatea și protecția muncii, activitățile economice

diferă în ceea ce privește metodele și echipamentul utilizat, necesitatea lucrului fizic,

expunerea la condițiile meteorologice, substanțele chimice, lucrările la înălțime sau în

excavații. Ulterior probabilitatea și mărimea prejudiciului cauzat sănătății și protecției

lucrătorilor este diferit.

Exemplul 1:

Domeniul activității economice Gradul

7

de risc

Toate celelalte 1

- 2

Transport și logistică 3

Industria ușoară (de ex. producția de produse

alimentare, prelucrarea lemnului, inginerie de precizie etc.)

4

Construcții, silvicultură, prelucrarea și reciclarea

deșeurilor, industria grea (minerit, producerea de fier și oțel etc.)

5

2) istoricul conformității sau neconformității cu prevederile legislației, cât şi

cu prescripțiile organului de control;

Raţionamentul general: lipsa încălcărilor și caracteristicile neconformităților

existente la data ultimului control efectuat indică predispunerea antreprenorului la

respectarea legii şi, respectiv, riscul scăzut de încălcare a acesteia. Pe cînd existenţa

încălcărilor și caracteristicile neconformităților existente la data ultimului control

efectuat, atribuie persoanei supuse controlului un grad înalt de risc.

Exemplul 2:

Istoricul conformității sau neconformității cu prevederile

legislației, cât şi cu prescripțiile organului de control

Gradul

de risc

Nu au fost depistate încălcări sau au fost depistate încălcări minore

care nu au sporit posibilitatea apariţiei prejudiciului sau nu au

cauzat un prejudiciu.

1

Au fost depistate încălcări minore care nu au sporit riscul sau nu au

cauzat vătămări. Încălcări minore multiple care indică neglijența

persoanei supuse controlului.

2

Au fost depistate încălcări grave. Încălcări care ar putea avea un

impact asupra prejudiciului provocat. Există încălcări repetate. Au

fost aplicate sancţiuni contravenţionale. Nu au fost executate

prescripţiile dispuse de inspectori.

3

Au fost depistate încălcări foarte grave. Au fost aplicate sancțiuni

persoanei supuse controlului şi/sau au fost dispuse măsuri

restrictive.

4

Au fost depistate încălcări foarte grave. Au fost dispuse măsuri

restrictive. Au fost identificaţi indici ai infracţiunii. Au existat

plângeri primite de organul de control, care s-au confirmat în urma

controlului.

5

8

O altă modalitate de atribuire a punctelor este atribuirea acestora prin

utilizarea sistemului de punctare din lista de verificare aplicabilă în cadrul controlului.

Sistemul de punctare folosit în lista de verificare se bazează pe principiul că pentru

încălcări mai grave se acordă puncte mai mari. Fiecare listă de verificare trebuie să

conțină un tabel care atribuie puncte persoanei supuse controlului, acordate după

încheierea controlului, în scară de la 1 până la 5.

Secțiunea a 3-a.

Ponderarea criteriilor

16. Fiecărui criteriu de risc i se stabilește ponderea în raport cu toate criteriile

selectate, ţinînd cont de importanţa criteriului dat pentru domeniul specific de control.

Astfel, aceleaşi criterii pot avea relevanţă (şi pondere) diferită, în funcţie de domeniu

de control.

17. La determinarea ponderii, pentru fiecare criteriu se va ţine cont şi de:

1) scopul, atribuţiile şi domeniul de activitate al autorităţii de control;

2) influenţa criteriului ales asupra probabilităţii prejudiciului potenţial ce se

doreşte a fi evitat şi mărimii acestuia;

3) multidimensionalitatea izvoarelor de risc, ponderându-se corespunzător

criteriile ce ţin de diferite aspecte (subiect, obiect, raporturi anterioare).

18. Ponderea pentru fiecare criteriu de risc se determină în subunităţi, astfel

încît ponderea sumată a tuturor criteriilor să constituie o unitate. Acordarea unei

ponderi mai mari unui criteriu va impune diminuarea ponderii pentru alte criterii. Spre

exemplu, dacă sunt alese cinci criterii, toate ar putea avea ponderea a cîte 0,2 fiind

egale sau, dacă importanţa a cel puţin unui criteriu este mai mare, ponderea acestuia va

fi mai mare şi a celorlalte trei va descreşte corespunzător.

Exemplul 3:

Criterii Ponderea

Exemplul 1 Exemplul 2 Exemplul

3

Criteriul nr.1 0,3 0,2 0,5

Criteriul nr.2 0,3 0,2 0,1

Criteriul nr.3 0,1 0,2 0,1

Criteriul nr.4 0,2 0,2 0,15

Criteriul nr.5 0,1 0,2 0,15

TOTAL 1,0 1,0 1,0

9

19. Pentru toate domeniile specifice de control, ponderea a cel puţin două

dintre criteriile obligatorii stabilite la punctul 11, în sumă nu poate fi mai mică de 0,5

şi fiecare criteriu din totalitatea criteriilor stabilite nu poate avea o pondere mai mică

de 0,1.

Este obligatorie revizuirea periodică a ponderilor atribuite fiecărui criteriu de

risc, în funcţie de noile date disponibile ale rezultatelor controalelor anterioare şi de

actualizarea informaţiei colectate. În cazul în care un criteriu îşi pierde în timp din

relevanţă, se recomandă scăderea consecutivă a ponderii acestuia în raport cu restul

criteriilor utilizate. Revizuirea trebuie să se efectueze în baza regulilor stabilite la pct.

5.

Secțiunea a 4-a.

Aplicarea criteriilor în raport cu persoanele supuse controlului

20. După ce au fost determinate criteriile concrete ce vor fi utilizate şi

ponderea acestora, se aplică aceste criterii în raport cu fiecare subiect potenţial al

controlului, stabilindu-se media ponderată a gradelor specifice de risc în baza

următoarei formule:

sau

unde:

Rg – gradul de risc global asociat cu subiectul potenţial al controlului;

1, 2, n – criteriile de risc;

w – ponderea fiecărui criteriu de risc, unde suma ponderilor individuale va fi

egală cu unitatea;

R – gradul de risc pentru fiecare criteriu.

21. În urma aplicării formulei stabilite la pct. 20, riscul global va lua valori

între 200 şi 1000 de unităţi, unde persoanele care obţin 200 de unităţi sînt asociate cu

cel mai mic risc.

22. În funcţie de punctajul obţinut în urma aplicării formulei, sînt listaţi

subiecţii controlului, în vîrful clasamentului fiind plasate persoanele care au obţinut

punctajul maxim. Persoanele din vîrful clasamentului sînt asociaţi cu un risc mai înalt

şi urmează a fi supuşi controlului în mod prioritar.

10

23. În baza clasamentului, organul de control întocmeşte proiectul

planului anual al controalelor, pe care îl înregistrează în Registrul de stat al

controalelor, în modul şi termenul stabilit de Guvern.

24. Clasamentul poate fi utilizat de organul de control pentru stabilirea

frecvenţei de control recomandate pentru fiecare persoană. Frecvenţa recomandată

poate fi utilizată pentru prioritizarea controlului inopinat în cazul în care în acelaşi

timp mai multe întreprinderi cad sub incidenţa temeiurilor şi condiţiilor stabilite la art.

19 al Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de

întreprinzător.

25. La sfârșitul perioadei pentru care s-a făcut planificarea, organul de control

elaborează un raport prin care se va determina ponderea persoanelor supuse controlului

din numărul total, va modifica, după caz, punctajele acordate anterior în baza

informaţiei acumulate în urma controlului, a schimbării situaţiei în raport cu data

ultimului control efectuat, a actualizării profilului fiecărei persoane.

26. Evaluarea riscului pentru obiectul individual trebuie efectuată după fiecare

control, cu excepția verificării suplimentare, realizate conform art. 28 alin. (9) din

Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de

întreprinzător, sau a controlului la solicitarea directă din partea persoanei supuse

controlului. Dacă datele colectate în timpul controalelor nu modifică clasamentul

actual al riscurilor, atunci clasamentul rămâne neschimbat.

Clasamentul nou calculat se aplică pentru planificarea controalelor pentru

perioada ulterioară de planificare, adică pentru anul următor.

27. Pentru persoana care nu a mai fost spusă anterior controlului de stat asupra

activității de întreprinzător de către organul de control respectiv, clasamentul se

calculează după efectuarea primului control.

Organul de control poate solicita persoanei realizarea unei autoevaluări a

entității economice și, până la efectuarea primului control, poate utiliza datele

autoevaluării. De asemenea, organul de control, până la efectuarea primului control,

poate aplica clasamentul mediu pentru același tip de activitate economică ca și a

persoanei spuse controlului. Soluția aleasă de organul de control pentru persoanele

numite se stabilește în metodologia sectorială.

28. Nivelul de risc al persoanei supuse controlului și/sau al obiectului

controlului se introduce în Registrul de stat al controalelor. Nivelul de risc al persoanei

supuse controlului și/sau al obiectului controlului reprezintă informație publică și se

pune la dispoziție publică pe pagina web a organului de control.

11

Capitolul III.

Efectuarea controalelor inopinate în baza analizei riscurilor

29. Controalele inopinate se efectuează în baza analizei riscurilor și doar în

cazul existenței temeiurilor și respectării condițiilor, prevăzute la art. 19 din Legea nr.

131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător. La

analiza riscurilor, organul de control utilizează criterii de risc care permit evaluarea

eventualului prejudiciu și mărimii acestuia în cazul în care controlul nu s-ar efectua.

30. La stabilirea probabilității apariției prejudiciului și mărimii acestuia pot fi

utilizate următoarele criterii de risc generale, după cum urmează:

1) pentru stabilirea probabilității apariției prejudiciului:

a) istoricul conformității și neconformității persoanei supuse controlului în

cauză;

b) domeniul activității economice;

c) probabilitatea repetării prejudiciului;

d) data ultimului control;

2) stabilirea mărimii prejudiciului:

a) mărimea prejudiciului posibil (dimensiunea producției, numărul de angajați

ai unității supuse controlului);

b) modul în care presupusa neconformitate cu cerințele legale ar putea genera

un prejudiciu (unele neconformități sunt mai predispuse să genereze daune, decât

altele);

c) domeniul de activitate economică;

d) mărimea prejudiciului care a fost deja cauzat.

Criteriile de risc indicate la alineatul întâi se utilizează în funcţie de specificul

domeniului de activitate al persoanei supuse controlului şi aplicabilitatea lor acestui

domeniu. Organele de control pot stabili în metodologiile sectoriale şi alte criterii de

risc, decât cele indicate la alineatul întâi, particulare obiectului controlului, persoanelor

supuse controlului și raporturilor anterioare cu organul de control.

Capitolul IV.

Identificarea soluției optime cu privire la plângerea

sau la informațiile privind încălcarea legislației, în baza analizei riscurilor

31. Plângerile depuse la organul de control, cât și informațiile privind

încălcarea legislației care au devenit cunoscute organului de control se evaluează în

baza analizei riscurilor.

12

Controlul în baza plângerilor sau a informaţiilor privind încălcarea legislației

se efectuează doar cu respectarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 131 din 8 iunie

2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi a prevederilor

metodologiei sectoriale.

32. Plângerile și informațiile pot determina acțiuni mai intruzive, precum ar fi

efectuarea de controale, care se realizează fără întârziere, dacă acestea indică asupra

unor încălcări grave sau foarte grave, asupra unor situaţii de avarie sau incidente, care

prezintă un pericol iminent și imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea și proprietatea

persoanelor, cât și în cazul în care indică asupra unor posibile încălcări grave sau

foarte grave, situaţii de avarie sau incidente, care prezintă un pericol iminent și imediat

pentru mediu, viaţa, sănătatea și proprietatea persoanelor.

Pentru plângerile și informațiile cu privire la posibile încălcări minore care

conduc la incidente/accidente minore sau care la un prejudiciu minor, organul de

control realizează acțiuni mai puțin intruzive sau dispune acțiuni care urmează să se

realizeze într-o perioadă ulterioară, cu includerea în următorul control planificat a

problemelor formulate în plângere sau în informația deținută.

33. Criteriile de risc generale care pot fi utilizate pentru evaluarea plângerilor

cu privire la încălcarea legislației sunt:

1) compatibilitatea cu domeniul de control al organului de control;

2) conținut aparent neîntemeiat;

3) timpul ce a trecut de la identificarea problemei;

4) credibilitatea autorului plângerii, în cazul în care a provenit în urma unei

plângeri repetate a aceluiași autor, fără a demonstra exactitatea reclamațiilor în

controalele anterioare;

5) completarea raportului unui incident/accident cu detalii exacte și precise,

care permit sau nu determinarea faptului dacă plângerea este depusă de o persoană

reală și permite, de asemenea, desfășurarea unei anchete reușite;

6) baza de consum expusă unui risc, utilizată de grupuri vulnerabile.

Criteriile de risc indicate la alineatul întâi se utilizează în funcţie de specificul

domeniului de activitate al persoanei supuse controlului şi aplicabilitatea lor acestui

domeniu. Organele de control pot stabili în metodologiile sectoriale şi alte criterii de

risc, decât cele indicate la alineatul întâi, particulare obiectului controlului, persoanelor

supuse controlului și raporturilor anterioare cu organul de control.

34. Organul de control poate, de asemenea, să evalueze din oficiu alte

informații cu privire la încălcări ale legislației, care i-au devenit cunoscute, precum ar

fi publicațiile din mass-media, social media sau din alte părți, care se evaluează prin

intermediul condiţiilor şi criteriilor de risc indicate la pct.31 şi pct. 33.

13

35. Organul de control decide cu privire la clasificarea plângerilor și

informațiilor în baza condiţiilor şi criteriilor de risc indicate la pct.31 şi pct. 33, cu

dispunerea motivată a uneia sau mai multor din următoarele activități:

1) refuzarea în efectuarea unui control, cu înregistrarea plângerii în cabinetul

electronic al persoanei supuse controlului din Registrul de stat al controalelor;

2) dispunerea efectuării imediate a unui control inopinat, care poate include

desfășurarea unui control la fața locului;

3) înregistrarea plângerii în cabinetul electronic al persoanei supuse controlului

din Registrul de stat al controalelor, companiei cu notificarea acestuia despre

verificarea anumitor aspecte identificate în plângere în timpul următorului control

planificat;

4) transmiterea informațiilor către autoritatea competentă, în cazul în care

plângerea nu se încadrează în domeniile de competență ale organului de control.

Capitolul V.

Elaborarea listelor de verificare și stabilirea cerințelor de reglementare

care ar trebui incluse în lista de verificare

36. Desfășurarea controalelor are loc doar în baza și în limitele listei de

verificare aplicabile pentru domeniul, tipul și obiectul de control în cauză. Listele de

verificare au ca scop optimizarea timpului și eforturilor necesare desfășurării

controlului, asigurând focusarea procesului de control către aspectele referitoare la cele

mai semnificative riscuri.

37. Elaborarea listelor de verificare se face pornind de la criteriile de risc

stabilite în metodologia sectorială. Conținutul listelor de verificare are ca scop

reflectarea respectării cerinţelor legale orientate către înlăturarea și/sau diminuarea

efectivă și oportună a riscurilor pentru mediu, sănătatea, viața și proprietatea

persoanelor, care sunt prevăzute pentru domeniul de activitate respectiv.

În procesul de elaborare a listei de verificare, fiecare cerință legală referitoare

la domeniul specific de activitate se evaluează pentru a determina modul în care

nerespectarea acesteia poate cauza apariția unui prejudiciu și a mărimii acestuia.

38. Cerința legală se include în lista de verificare dacă:

1) nerespectarea acesteia:

a) creează pericol iminent, dar nu imediat, pentru mediu, viața, sănătatea și

proprietatea persoanei controlate și/sau angajații acesteia ori creează pericol iminent,

dar nu imediat, pentru societate, care, dacă nu este înlăturat în termenul indicat, va

deveni imediat;

14

b) care creează pericol iminent și imediat pentru mediu, viața, sănătatea și

proprietatea persoanei controlate și/sau angajații acesteia ori creează pericol iminent și

imediat pentru societate;

2) abordează aspectele majore, relevante pentru reducerea riscurilor și

prevenirea daunelor.

39. Listele de verificare se întocmesc și se aprobă conform regulilor aprobate

de Guvern.

Capitolul VI.

Planificarea strategică a activității de control a organului de control

40. Organul de control realizează planificarea strategică a activității de control

prin utilizarea analizei riscurilor în scopul determinării domeniilor strategice spre care

urmează să se concentreze activitatea sa de control. Domeniile strategice pot viza

tipuri specifice de activități economice, probleme de reglementare specifice sau

transversale, pericole noi într-un anumit domeniu. Domeniile strategice pot avea o

dimensiune locală sau una regională.

41. Selectarea domeniilor strategice permite distribuirea eficientă a

resurselor interne pentru efectuarea controalelor, furnizarea de consultanță persoanelor

supuse controlului și consumatorilor, precum și alegerea unui echilibru adecvat între

controale și furnizarea de consultanță pentru atingerea obiectivelor de reglementare.

42. Criteriile de risc, descrierea lor, atribuirea punctelor și ponderilor pentru

fiecare criteriu de risc în cazul planificării strategice a activității de control a organului

de control se realizează conform prevederilor referitoare la planificarea anuală a

controalelor, statuate de prezenta metodologie.

Capitolul VII.

Crearea şi menţinerea sistemului de date necesar

aplicării criteriilor de risc

43. Sistemul de efectuare a controalelor în baza analizei riscurilor trebuie să

fie întemeiat pe date statistice relevante, certe şi accesibile furnizate de Biroul Naţional

de Statistică, date colectate de organele de control, de alte autorități și instituții publice,

inclusiv din surse informatice oficiale, precum și din alte surse sigure. Este obligatorie

evitarea aplicării criteriilor de risc în baza datelor incomplete şi interpretabile.

15

44. Pentru elaborarea şi menţinerea clasamentului persoanelor supuse

controlului conform riscului prezentat, organul de control menţine, prin intermediul

Registrului de stat al controalelor, o bază de date care să reflecte cel puţin:

1) lista tuturor persoanelor pasibile de a fi supuse controlului, cu datele

individuale de identificare;

2) istoria activităţii de control;

3) profilul fiecărei persoane supuse controlului, cu informaţia relevantă pentru

criteriile de risc utilizate pentru clasificarea persoanei în cauză.

45. Organul de control reexaminează şi actualizează informaţia necesară

pentru aplicarea criteriilor de risc cel puţin o dată pe an.

16

Anexa nr. 2

la Hotărârea Guvernului nr. _____

din _____ _______________ 2018

REGULILE

privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare

Capitolul I.

Dispoziții generale

1. Regulile privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare (în

continuare - Regulile) stabilesc reguli și proceduri pentru elaborarea, aprobarea și

utilizarea listelor de verificare în cadrul controlului de stat asupra activităţii de

întreprinzător, corespunzător prevederilor Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind

controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

2. Regulile au ca scop unificarea procedurilor şi modului de elaborare şi

aprobare a listelor de verificare de către organele de control, în vederea instituirii unor

practici omogene de utilizare a listelor de verificare de către acestea şi, astfel,

realizarea obiectivelor controalelor de stat.

Utilizarea listelor de verificare se realizează în conformitate cu Legea nr. 131

din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

3. Regulile garantează realizarea obiectivelor listelor de verificare, care sunt:

1) asigurarea uniformităţii și coerenței procesului de control, efectuat de către

diferite organe de control şi inspectorii acestora;

2) asigurarea focusării procesului de control asupra aspectelor referitoare la

cele mai semnificative riscuri;

17

3) asigurarea transparenței procesului de control, prin informarea persoanei

controlate cu privire la obiectul/tematica controlului și constrângerea

inspectorilor/organelor de control să acționeze în limitele listelor de verificare;

4) furnizarea de informaţii şi îndrumări agenţilor economici, prin intermediul

întrebărilor din lista de verificare, cu privire la cerințele cheie referitoare la riscuri, la

modul de respectare a prevederilor legale şi a acţiunilor orientate către reducerea

riscurile;

5) colectarea, în cadrul controalelor, a informațiilor referitoare la agenții

economici în vederea construirii profilurilor de risc ale acestora.

4. Elaborarea listelor de verificare se face cu respectarea următoarelor

principii:

1) simplitate în utilizare - lista de verificare este un instrument de lucru, atât

pentru inspectori, cât şi pentru agenţii economici, prin urmare, întrebările din listele de

verificare trebuie să fie clare și ușor de înțeles, cu aspect logic și vizual, astfel încât

documentul să fie ușor de utilizat pentru inspectori și pentru agenţii economici;

2) orientare către riscurile semnificative - cerințe legale pentru agenţii

economici diferă în importanța lor pentru prevenirea și atenuarea riscurilor. Astfel,

listele de verificare trebuie să conţină cele mai importante întrebări pentru prevenirea

și atenuarea riscurilor semnificative;

3) abordarea dinamică a riscurilor - lista de verificare este un instrument care

poate și trebuie modificat la necesitate, astfel, încât să reflecte modificările legislative

şi modificări ale riscurilor, și pentru a crește simplitatea în utilizare și caracterul practic

al ei;

4) transparență și publicitate - agenţii economici şi societatea în general are

acces la listele de verificare în vederea examinării lor, familiarizării cu conţinutul lor și

utilizării în procesele de autoevaluare;

5) cooperare la elaborarea listelor de verificare - elaborarea şi revizuirea

listelor de verificare se face prin cooperarea între organul de control şi agenţii

economici. Lista de verificare reprezintă un instrument practic pentru utilizare zilnică

de către organele de control şi agenţii economici la realizarea controalelor,

autoevaluare şi pentru informare, astfel că elaborarea şi revizuirea listei de verificare

se realizează în mod obligatoriu cu consultarea agenţilor economici.

5. Organul de control elaborează liste de verificare, pentru domeniile de

activitate supuse controlului, în baza riscurilor semnificative în domeniul respectiv

care corespund criteriilor de risc identificate în metodologiile sectoriale. Organul de

control poate regrupa diferite domenii de activitate într-o singură listă de verificare în

cazul în care riscurile acestora sunt similare.

18

6. Pentru anumite domenii de activitate, organele de control pot pregăti liste

de verificare separat pentru diferite riscuri, astfel încât, împreună cu agenţii economici,

acestea pot elabora liste de verificare pentru afaceri/activităţi concrete, bazate pe

riscurile pe care le prezintă aceste afaceri/activităţi.

7. Organul de control poate pregăti liste de verificare cu caracter general

pentru fiecare domeniu de activitate și, de asemenea, liste de verificare cu caracter

specific care sunt orientate către riscuri separate ale activității supuse controlului.

8. În cadrul controlului la o unitate economică pot fi utilizate mai multe liste

de verificare - cu caracter general și cu caracter specific.

Exemplu:

La verificarea unui obiect industrial pot fi utilizate o listă de verificare cu

caracter general şi câteva liste de verificare cu caracter specific care acoperă riscurile

specifice la unitatea respectivă - „Liste de verificare privind sănătatea și siguranța de

lucru cu substanțe chimice” și „Liste de verificare privind sănătatea și siguranța de

lucru cu partea mobilă” sau, spre exemplu, o „Listă de verificare referitoare la

supravegherea pieței pentru siguranța produselor” și mai multe liste de verificare

referitoare la produse specifice, liste care sunt orientate către cerințele de siguranță

pentru anumite produse, cum ar fi jucăriile sau articolele electrice.

9. În cazul în care, în cadrul controlului, inspectorul constată neconformități

cu cerințele legale admise de persoana supusă controlului, care nu sunt incluse în

întrebările din lista de verificare, care pot fi înlăturate fără ca activitatea curentă a

persoanei să fie afectată și care nu creează pericol iminent pentru mediu, viața,

sănătatea și proprietatea persoanelor, persoanei controlate i se emit prescripții în baza

cărora se recomandă și se indică modalități de înlăturare a încălcărilor, însă nu îi pot fi

aplicate sancțiuni prevăzute de legea contravențională sau altă lege și nu pot fi aplicate

măsuri restrictive.

În cazul prevăzut la alineatul întâi, inspectorul enumeră neconformitățile

constatate în procesul-verbal de control, prescripțiile, recomandările şi modalităţile de

înlăturare a neconformităţilor aplicate.

Capitolul II.

Structura și conținutul listei de verificare

10. Lista de verificare este constituită din următoarele părți structurale:

1) introducere - această parte conține informații generale despre organul de

control și subiecții supuși controlului;

19

2) informații despre unitatea economică, necesare pentru evaluarea riscului

acesteia;

3) lista de întrebări - această parte conține o listă de întrebări la care se

răspunde cu „Da”, „Nu” sau „Nu este cazul”;

4) ponderea - partea care conține punctajul pentru răspunsurile pozitive și

negative;

5) descrierea neregulilor identificate;

6) lista actelor normative referitoare la întrebările formulate, în care se conțin

cerințele legale prevăzute de aceste întrebări;

7) punctajul pentru evaluarea riscului;

8) ghid (opțional) - poate conține explicații mai detaliate cu privire la fiecare

întrebare/cerință.

Toate părțile din lista de verificare sunt componente ale unui singur

document.

11. Partea introductivă a listei de verificare conține următoarele informații:

1) titlul și numărul listei de verificare;

2) denumirea, adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail, alte date de

contact ale organului de control emitent;

3) numele, prenumele și funcțiile inspectorilor care au efectuat controlul.

Partea introductivă poate include și alte date, în funcție de specificul

controlului sau obiectul unui control.

12. La elaborarea listei de verificare, fiecare cerință legală referitoare la

activitatea specifică se evaluează pentru a determina modul în care nerespectarea ei

determină probabilitatea unui prejudiciu și mărimea acestuia.

Cerința legală se reformulează în formă de întrebare și se include în lista de

verificare în cazul în care:

1) nerespectarea ei:

a) creează pericol iminent, dar nu imediat, pentru mediu, viața, sănătatea și

proprietatea persoanei controlate și/sau angajații acesteia ori creează pericol iminent,

dar nu imediat, pentru societate, care, dacă nu este înlăturat în termenul indicat, va

deveni imediat;

b) care creează pericol iminent și imediat pentru mediu, viața, sănătatea și

proprietatea persoanei controlate și/sau angajații acesteia ori creează pericol iminent și

imediat pentru societate.

2) abordează probleme majore, relevante pentru atenuarea riscurilor și

prevenirea prejudiciului.

20

13. Întrebările se grupează într-un mod logic, pe domenii-cheie în domeniul

de activitate sau pe tipul de pericol, astfel încât lista să fie practic și ușor de utilizat.

14. Întrebările se formulează în format tabelar, într-un tabel constituit din

următoarele 4 compartimente:

1) întrebări;

2) răspunsurile la întrebarea (un răspuns pozitiv - „Da”; un răspuns negativ -

„Nu”; nici un răspuns - „Nu este cazul” - atunci când cerința nu este aplicabilă). În

cazul în care răspunsul este negativ, în lista de verificare se indică încălcarea

constatată;

3) note/comentarii, în cazul în care inspectorul înregistrează nerespectarea,

precum și alte informații relevante pentru persoana supusă controlului sau pentru

organul de control;

4) referința la temeiul legal care conține cerința legală, cu indicarea exactă a

titlului actului normativ, articolului, alineatului încălcat. Pentru a simplifica aspectul

vizual al listei de verificare, referința la actul normativ se face cu indicarea titlului

complet sau prescurtat al acestuia, sau prin indicarea numărului de ordine al actului

normativ în „lista actelor normative”, indicată în lista de verificare.

5) punctajul pentru fiecare întrebare.

15. Întrebările se formulează clar, inteligibil și fără echivoc, astfel încât să se

asigure ca, conducătorul sau reprezentantul persoanei supuse controlului înțelege ce se

așteaptă de la entitate în vederea conformării cu cerințele/condițiile, prevenirii și

diminuării riscurilor.

Întrebările se expun concret, cu evitarea formulărilor abstracte și ambigui,

chiar dacă aceasta înseamnă întocmirea unei liste mai mare de întrebări.

Enunțul întrebărilor nu trebuie să utilizeze termeni specifici, juridici sau

tehnici, cu excepția cazului în care organul de control consideră că conducătorii sau

reprezentanții persoanelor supuse controlului sunt capabili să înțeleagă terminologia

specifică.

Întrebarea se formulează în așa mod, încât răspunsul pozitiv la întrebarea

indică conformitatea cu cerința legală. Conținutul întrebării trebuie să permită

determinarea faptului dacă starea de lucruri dorită este prezentă pe teren sau dacă

anumite cerințe, în particular, sunt respectate.

16. Conținutul întrebărilor trebuie să evite trimiterile la legislație, reguli sau

standarde (de exemplu, „curățenia instalației trebuie să respecte standardul X”),

întrucât în astfel de situații, persoana supusă controlului nu este în măsură să înțeleagă

care sunt acțiunile necesare pentru a se conforma cerințelor din lista de verificare.

21

Pentru a exclude necesitatea trimiterii la alte acte normative, întrebarea poate

fi separată într-o întrebare compusă.

În cazul în care trimiterile la legislație nu pot fi evitate, conținutul întrebării

trebuie să ofere o referință la norma legală exactă (articol, alineat, punct etc.) și la titlul

actului normativ sau, după caz, standard, indicate în „lista actelor normative” din lista

de verificare.

17. În cazul în care, conformitatea cu cerințele legale poate fi evaluată numai

prin intermediul mai multor întrebări, mai multor aspecte, este posibilă utilizarea unei

întrebări compuse.

Întrebarea compusă este o singură întrebare generală, care se detaliază în mai

multe sub-întrebări. Sub-întrebările reflectă cele mai importante cerințele ale actelor

normative/standardelor de referință.

Structura listei de verificare trebuie să permită indicarea unui răspuns „Da”,

„Nu” sau „Nu este cazul” pentru fiecare sub-întrebare, cât și pentru întrebarea

generală.

În sub-întrebare se prezintă o scurtă explicație privind modul de completare a

conformității pentru întrebarea generală. Modalitatea de apreciere a conformității se

stabilește de organul de control reieșind din gravitatea riscului care se dorește să fie

prevenit prin control.

De exemplu:

Pentru a constata conformitatea cu cerința legală, la toate sub-întrebările//la

sub-întrebările Nr. 1, nr. 2, nr. 3//la mai mult de jumătate dintre sub-întrebări, trebuie

să fie un răspuns pozitiv.

18. În cazul în care prin lege, în scopul de a preveni sau diminua riscurile, se

prevede dispunerea unor acțiuni specifice sau interdicția de a realiza anumite acțiuni,

sau regulamentele și standardele prevăd măsuri speciale, în întrebare se indică măsura

specifică, metoda, mijlocul de realizare a unui lucru, dar nu o cerință generală.

În cazul în care legea stabilește o cerință generală pentru prevenirea și

diminuarea riscurilor și nu indică măsuri, nu specifică metodele și mijloacele de a face

acest lucru, atunci persoana supusă controlului are libertatea de alegere la selectarea

măsurilor de punere în aplicare. În astfel de cazuri, întrebarea trebuie să indice nivelul

de protecție sau rezultatul care trebuie asigurat (de exemplu, cantități de emisie), dar

nu trebuie să specifice mijloace prin care se asigură acest nivel de protecție. Întrebarea

poate menționa măsurile de punere în aplicare doar în calitate de exemple.

19. Întrebările se expun în ordine logică, astfel încât să fie posibilă verificarea

lor consecutivă de către inspector în timpul procesului de control. De exemplu, în

cazul în care controlul la unitate pornește de la controlul documentelor, atunci toate

22

întrebările referitoare la verificarea de documente se recomandă să fie concentrate în

prima parte a listei de verificare. Întrebările referitoare la controlul fizic al instalațiilor

se recomandă să urmeze ulterior.

Întrebările din lista de verificare se grupează în funcție de subiect. De

exemplu, întrebările referitoare la un anumit pericol se expun într-un anumit grup,

astfel încât să nu fie dispersate pe parcursul întregii liste de verificare.

20. Fiecărei întrebări din lista de verificare i se atribuie un punctaj de la 1 la

20, astfel încât 1 reflectă cea mai mică importanță pentru risc, iar 20 reflectă cea mai

mare importanță pentru risc.

Punctajul trebuie să reflecte combinația posibilei daune a riscului (cu cât

riscul este mai periculos, cu atât este mai mare punctajul pe care îl primește întrebarea)

și cerința legală verificată prin întrebare (dacă respectarea cerinței contribuie la

eliminarea completă a riscului pe care îl vizează, scorul este mai mare, iar dacă

respectarea cerinței contribuie mai puțin la eliminarea riscului, punctajul acordat este

mai mic).

Se acordă punctaj maxim pentru întrebările care indică asupra unei cerințe

legale, încălcarea căreia poate produce un risc pentru viața persoanei sau să producă o

vătămare gravă a integrității corporale a persoanei.

În lista de verificare pot exista întrebări cu același punctaj.

Exemplu:

Lista de verificare a siguranței ocupaționale la locul de muncă

1

.

Întrebarea Temeiul

normativ

Conformitatea Comentar

ii

Punctajul

pentru

întrebare

1

.

Muncitorii care

lucrează la

înălțime își

conectează hamul

la schele sau alte

atașamente care nu

i-ar lăsa să cadă?

Actul

normativ,

norma

juridică.

20

(căderea

de la

înălțime

este un

pericol

mortal -

cel mai

înalt punct

pentru

risc).

Conectarea

hamului

23

este

modalitate

a foarte

eficientă

de a

reduce

riscul, și

reprezintă

punctul cel

mai înalt

pentru

respectarea

regulii)

..

.

3

.

Muncitorii s-au

antrenat să lucreze

la înălțime?

10 (riscul

urmărit

este

ridicat, dar

respectarea

regulii este

mai puțin

importantă

pentru

evitarea

riscului, în

raport cu

prima

regulă -

cea privind

conectarea

hamului)

4

.

Poartă muncitorii

căști de protecție?

10 (riscul

urmărit

este

scăzut, dar

respectarea

regulii este

eficientă

pentru

24

21. Punctajul se atribuie doar în cazul în care răspunsul la întrebare este „Nu”.

Dacă răspunsul la întrebare este „Da” sau „Nu este cazul” - punctaj nu se atribuie.

Punctajul prevăzut pentru întrebare se acordă integral sau nu se acordă deloc.

22. Suma punctajelor obținute la întrebările verificate constituie punctajul

general.

Un punctaj general mai mare, în clasamentul persoanelor supuse controlului,

reprezintă o neconformitate mai mare a persoanei supuse controlului cu cerințele

legale.

23. Punctajul permite inspectorilor și persoanelor supuse controlului să se

concentreze asupra cerințelor legale care reduc efectiv cele mai mari riscuri.

24. Punctajul este un indicator pentru identificarea cerințelor legale care

indică asupra unui risc mai grav și care, respectiv, trebuie verificate întâi.

Punctajul general se utilizează la evaluarea nivelului global de conformitate a

persoanelor supuse controlului și la întocmirea clasamentului acestora.

Punctajul general face parte din indicatorul de probabilitate a conformității în

procesul de evaluare a riscurilor.

Punctajul general poate fi utilizat și în alte scopuri, cum ar fi decizia de

sancționarea, necesitatea realizării unui control ulterior, luarea deciziei de suspendare a

activității persoanei supuse controlului. Modul de utilizare a punctajului general se

stabilește în metodologiile sectoriale.

Organele de control indică în metodologiile sectoriale modul de utilizare a

punctajului general.

25. Unele informații despre unitatea economică sunt necesare pentru

evaluarea riscurilor (de exemplu, domeniul de activitate, mărimea) caracteristice

entității.

Informațiile despre unitatea economică, relevante pentru evaluarea riscului

unității, se colectează în timpul controalelor și se introduc într-o parte separată a listei

de verificare, care, în mod clar, este distinctă de partea întrebărilor.

prevenire).

5

.

25

Informațiile disponibile organului de control înainte de efectuarea controlului

trebuie să fie introduse în lista de verificare. Informațiile se introduc în lista de

verificare înainte de efectuarea controlului, la sediul organului de control, ca etapă

preparatorie pentru control. În calitate de surse pentru aceste informații sunt:

1) registre disponibile;

2) acte permisive;

3) procese-verbale ale controalelor anterioare;

4) informații furnizate de agenții economici organului de control sau altor

autorităţi administrative centrale subordonate Guvernului și structurilor

organizaţionale din sfera lor de competenţă, sau altor autorități publice;

5) alte surse care oferă informații exacte și sigure.

26. Lista actelor normative la care fac referință întrebările din lista de

verificare și cerințele legale vizate de întrebări, trebuie inclusă în lista de verificare.

Actele normative se grupează, pe criteriul forței juridice, în legi, hotărâri ale

Guvernului, regulamente ale autorităților administrației publice, standarde. Se

recomandă ca lista de verificare să conțină link-uri interactive la actele normative

indicate în scopul facilitării accesului la legislația necesară.

27. Lista de verificare trebuie să permită corectarea datelor care au fost

completate înainte de control, în cazul în care, în timpul controlului, se constată că

aceste date sunt incorecte. De exemplu, în afară de câmpul de date, lista de verificare

poate conține o casetă separată referitoare la date - „Verificate/Trebuie amendate” -

pentru a bifa în casetă sau pentru a completa, dacă informațiile nu sunt corecte.

Listele de verificare trebuie să specifice clar informațiile care sunt necesare de

la persoana supusă controlului, pe baza criteriilor de risc specifice prevăzute în

metodologiile sectoriale privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător în

baza analizei riscurilor (de exemplu, domeniul de activitate etc.).

Lista de verificare nu poate fi utilizată la colectarea nici unei informații

irelevante pentru scopurile controlului și pentru evaluarea criteriilor de risc. Colectarea

de informații în scopurile menționate nu se pune în sarcina agenților economici, decât

minim posibil, atunci când într-un alt mod obținerea informațiilor respective este

imposibil.

28. Structura şi conţinutul listelor de verificare, utilizate în cadrul controlului

activităţii aeronautice efectuat în scopul asigurării siguranţei şi securităţii în domeniul

aviaţiei civile, trebuie să corespundă standardelor şi practicilor internaţionale

aplicabile.

Capitolul III.

26

Elaborarea, aprobarea și revizuirea listei de verificare

29. Organele de control elaborează proiectele listelor de verificare pentru

domeniile sale de control.

Pentru elaborarea listelor de verificare se recomandă constituirea grupurilor

de lucru cu atragerea în activitatea acestora a cel puțin un analist sau a unei persoane

ce deține o funcție cu atribuții analitice sau cu experiență analitică în domeniul de

activitate specific al organului de control, un inspector și un jurist.

30. După elaborarea proiectului listei de verificare, organul de control îl

publică pe pagina sa web pentru consultări publice, conform legislației cu privire la

transparența în procesul decizional.

Organul de control consultă proiectul listei de verificare cu agenții economici

și asociațiile, care activează în domeniul respectiv de activitate, precum și cu alte părți

interesate. Consultarea proiectului listei de verificare se realizează prin organizarea de

evenimente publice pe marginea proiectului, prin prezentări publice ale acestuia.

Scopul consultărilor publice a proiectului listei de verificare este de a asigura

transparența în elaborarea și ulterioara utilizare a listei de verificare, de a afla opinia

agenților economici pasibili de control, de a estima pozitiv și negativ consecințele

costurilor de implementare a listelor de verificare.

31. Anterior aprobării listei de verificare, se recomandă testarea proiectului

listei de verificare. Proiectul listei de verificare trebuie să fie testat în practică, prin

utilizarea lor în cadrul simulărilor de controale sau prin utilizarea lor, în cadrul

controalelor, paralel cu listele de verificare în vigoare la momentul efectuării

controlului sau în cadrul controalelor efectuate fără liste de verificare.

32. Proiectul listelor de verificare, definitivat în baza opiniilor expuse în

cadrul consultărilor publice se prezintă pentru aprobare autorității publice centrale cu

competențe în domeniul de control.

33. Organul de control trebuie să actualizeze listele de verificare la necesitate,

atunci când există modificări în legislația relevantă, atunci când controalele pun în

evidență aspecte noi, care nu au fost abordate în procesul de elaborare a întrebărilor

sau în cazul în care listele de verificare conțin întrebări irelevante sau dificil de aplicat.

Listele de verificare pot și trebuie revizuite pentru a corespunde sarcinilor

pentru realizarea cărora au fost elaborate și dezvoltate.

34. În cazul în care un inspector a constatat că cerințele legale necesare nu

sunt incluse în listele de verificare sau în cazul în care a observat că lista de verificare

27

include aspecte care pot fi considerate ca fiind nesemnificative, acesta prezintă,

superiorului său sau persoanei responsabile de elaborarea listei de verificare, o

propunere privind revizuirea sau ajustarea întrebărilor.

Orice amendare a listei de verificare se consultă în mod obligatoriu conform

prevederilor pct. 30.

Listele de verificare trebuie revizuite atunci când reglementarea legală

aplicabilă întreprinderilor a suportat modificări.

Listele de verificare se revizuiesc periodic, de regulă anual, cu eventuala

stabilire a unei date calendaristice pentru revizuirea periodică și aprobare a

modificărilor.

35. După aprobarea unor liste de verificare noi, cât și după aprobarea

modificărilor la listele de verificare, organul de control asigură organizarea de instruiri

pentru inspectorii care urmează să utilizeze lista de verificare în activitățile sale de

control.

36. Lista de verificare aprobată conform pct. 32 se publică în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova și pe pagina web oficială a organului de control.

Lista de verificare intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova sau la data indicată în actul administrativ prin care a fost aprobată,

care nu poate fi o dată anterioară datei publicării acesteia în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova.

Niciun inspector nu poate invoca, pentru justificarea competenţei sale, a

dreptului de a exercita controlul într-o problemă sau alta, de a constata o încălcare şi de

a aplica o sancţiune, o listă de verificare care nu a fost aprobată cu respectarea

prevederilor pct. 30 și nu a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

şi nu a intrat în vigoare în modul corespunzător.

37. Organele de control asigură:

1) în termen de 3 zile lucrătoare de la publicarea în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, publicarea, în Registrul de stat al controalelor și pe pagina lor

web oficială, a tuturor listelor de verificare pe care le utilizează în activitățile lor de

control de stat asupra activității de întreprinzător;

2) disponibilitatea descărcării, în format text și PDF, a listelor de verificare

utilizate în activitățile lor de control de stat asupra activității de întreprinzător;.

3) publicarea pe pagina lor web oficială, în același directoriu în care sunt

publicate și listele de verificare, datele cu privire la numele, funcția și datele de contact

(telefon, e-mail) ale persoanei responsabile pentru recepționarea comentariilor și

observațiilor referitoare la listele de verificare.

28

38. Nu există restricții cu privire la publicarea, utilizarea, imprimarea listelor

de verificare de către persoane fizice, agenți economici, asociații de afaceri sau oricare

alte persoane.

39. Organele de control evaluează posibilitatea de a sensibiliza și de a

distribui listele de verificare prin intermediul altor autorități publice care vin în contact

direct cu agenții economici, cum ar fi autoritatea competentă cu înregistrarea agenților

economici, autoritățile emitente ale actelor permisive, asociațiile de afaceri, agențiile

de consultanță în afaceri.

40. Regulile se aplică listelor de verificare utilizate de organele de control în

activitatea lor de control de stat asupra activității de întreprinzător.

Sunt exceptate de la prevederile punctelor 30, 36, 37 și 38 listele de verificare

utilizate în cadrul controlului asigurării securității aeronautice. Urmare a aprobarii de

catre organul central de specialitate, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova se

publică doar actul normativ prin care acestea au fost aprobate. Listele de verificare

aprobate prin actul normativ publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova se

transmit doar subiecților supuși controlului asigurării securității aeronautice.

1

NOTĂ INFOMATIVĂ

la proiectul Hotărârii Guvernului cu privire la

controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor

1.Condițiile ce au impus elaborarea proiectului și finalitățile urmărite.

În urma constatării situaţiei nesatisfăcătoare în domeniul controlului de stat asupra activităţii de

întreprinzător, Guvernul şi-a propus revizuirea cadrului normativ în domeniu în vederea atingerii

unei eficienţe maxime a acestui instrument - controlul de stat, precum şi micşorarea constantă a

presiunii asupra mediului de afaceri. Mai mult, acest obiectiv - reducerea poverii asupra agenţilor

economici, în special, prin scăderea numărului de controale, dar şi prin asigurarea proporţionalităţii

acestora - este stabilit şi în Strategia reformei cadrului de reglementare a activităţii de întreprinzător

pentru anii 2013-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1021 din 16 decembrie 2013, în care

s-a propus ameliorarea cadrului normativ şi legislativ, care reglementează controlul de stat.

În vederea realizării acestor obiective, la 23 septembrie 2016, Parlamentul a adoptat Legea nr. 230

pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (în continuare - Legea nr. 230 din 23

septembrie 2016). Actul legislativ numit a adus mai multe modificări cadrului legislativ privind

procedura controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător. O modificare principială a fost

impunerea obligativității efectuării controlului de stat asupra activității de întreprinzător exclusiv în

baza analizei criteriilor de risc, indiferent că este vorba de controlul planificat sau de cel inopinat.

Pentru a asigura implementarea completă şi eficientă a prevederilor Legii nr. 230 din 23 septembrie

2016, s-a impus revizuirea cadrului normativ secundar care reglementează metodologia de analiză a

criteriilor de risc. Astfel, actul de bază care a trebuit revizuit a fost Metodologia generală de

planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc.

Amendarea acesteia s-a făcut în urma unei analize realizate de specialiști internaționali, care au

constatat anumite deficiențe ale metodologiei-cadru, în special, referitoare la criteriile de risc

identificate de metodologia în vigoare și de analiza acestora, care a fost apreciată de organele de

control ca fiind complicată în aplicare.

Totodată, art. 2 din Legea nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de

întreprinzător (în continuare - Legea nr. 131 din 8 iunie 2012) reglementează lista de verificare, ca

fiind un document procedural, aprobat prin act normativ, în care se indică, în ordine prestabilită,

faptele, bunurile, însușirile, sursele informaționale, procedurile și acțiunile care urmează a fi

verificate și/sau executate în limitele rigorilor procedurale pentru tipul și metoda de control de stat

aferentă. În continuare, la art. 51 din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 statuează că, Lista de verificare

poate fi aplicată doar în cazul în care este aprobată, conform rigorilor stabilite de Guvern și

prezenta lege, prin actul normativ al autorității publice centrale cu competențe în domeniul de

control, la propunerea organului de control corespunzător și în urma consultărilor publice. Lista de

verificare aprobată este publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și pe pagina

electronică a organului de control. Aceste prevederi legale determină necesitatea instituirii, de către

Guvern, a unor rigori privind elaborarea și aprobarea listelor de verificare. În acest sens, a fost

elaborat proiectul hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea Regulilor privind elaborarea,

2

aprobarea şi utilizarea listelor de verificare, document care urmează să fie aplicat de către organele

de control în procesul de elaborare și aprobare a listelor de verificare pentru domeniile lor de control.

Având în vedere multitudinea de amendamente care urmau să se efectueze la metodologia-cadru în

vigoare, în temeiul art. 60 alin. (5) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale

Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale - „(5) Dacă este necesar

să se opereze modificări şi completări în mai multe părţi ale actului în vigoare sau dacă acest act a

fost modificat sau completat în mod substanţial sau dacă el este perimat, atunci se elaborează

proiectul unui nou act normativ sau proiectul actului în o nouă formulare.” - s-a considerat oportună

elaborarea și promovarea unui act normativ nou, dar care a păstrat logica actului în vigoare.

Totodată, necesitatea elaborării unui act normativ nou a fost dictat și de faptul că, în urma

modificărilor introduse prin Legea nr. 230 din 23 septembrie 2016, analiza criteriilor de risc este

determinantă nu doar pentru planificarea controalelor, dar și pentru controalele inopinate, astfel, că a

trebuit să fie elaborat un cadru de reglementare și pentru acest obiect.

Astfel, a fost elaborat și propus pentru promovare proiectul Hotărârii Guvernului cu privire la

controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor, care presupune

aprobarea a două acte - (1) Metodologia generală privind controlul de stat asupra activităţii de

întreprinzător în baza analizei riscurilor și - (2) Regulile privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea

listelor de verificare.

După cum am remarcat supra, proiectul a fost elaborat în urma analizei și amendamentelor, efectuate

de un grup de experți internaționali, specializați în realizarea controalelor de stat în baza analizei

criteriilor de risc, experți contractați în cadrul Proiectului „Reforma Climatului Investițional în

Moldova”, implementat de Corporația Financiară Internațională, membru al Grupului Băncii

Mondiale.

Obiectivul urmărit prin promovarea acestei noi metodologii este consolidarea analizei criteriilor

de risc ca sursă primordială pentru efectuarea controalelor de stat al activității de întreprinzător, cât și

ameliorarea metodologiilor aplicate (sau nu) până în prezent de organele de control. Punem în

evidență că organele de control vor trebui să aducă în concordanță metodologiile sectoriale privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător conform standardelor instituite prin noua

metodologie-cadru.

Obiectivele urmărite prin promovarea Regulilor sunt:

1) reglementarea statutului și rolului listelor de verificare, în contextul prevederilor corespunzătoare

ale Legii nr. 131 din 8 iunie 2012;

2) instituirea unor reguli uniforme, pentru toate organele de control, privind procedura de elaborare și

aprobare a listelor de verificare;

3) crearea unui suport normativ determinant pentru uniforrmizarea practicilor de elaborare, aprobare

și utilizare a listelor de verificare.

Prezentăm mai jos conținutul reglementărilor statuate de regulile vizate, precum și raționamentele

care au determinat anume aceste soluții normative.

3

2. Principalele prevederi ale proiectului și evidențierea elementelor noi.

2.1. Cu privire la proiectul Metodologiei generală privind controlul de stat asupra activităţii de

întreprinzător în baza riscurilor.

Inițierea noilor modificări și principiile care au stat în fața lor, deci în fața metodologiei generale

privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor au fost:

- identificarea unei metodologii simple în înțelegere și aplicare de către beneficiarii ei, adică de către

organele de control;

- încercarea de a menține structura actuală de calcul a nivelului de risc;

- crearea unor reguli de analiză a criteriilor de risc cât se poate de asemănătoare pentru toate organele

de control, diferențele fiind clar marcate. Totodată, metodologia urmărește păstrarea diferențelor, în

general, doar în partea ce se referă la domeniile de aplicare, lista criteriilor de risc și s-a încercat de a

păstra diferențele numai cu privire la domeniul de aplicare, criteriile și ponderii acestor criterii.

Metodologia în vigoare are următoarea structură, pe care, implicit o impune metodologiilor

sectoriale:

Denumirea capitolului Conținutul Reguli individuale față de regulile

generale

I. Dispoziţii generale Domeniu de aplicare,

obiective

Identic (cu mai multe caracteristici

specifice)

II. Stabilirea criteriilor

de risc

Definiție, caracteristici ale

criteriului de risc

Identic

III. Gradarea

intensităţii riscului

Decizia privind balanța

punctelor acordate criteriilor

Identic (cu mai multe caracteristici

specifice)

IV. Ponderarea

criteriilor

Criterii individuale cu

scorurile pentru ele

Specific pentru fiecare instituție

V. Aplicarea criteriilor

în raport cu persoanele

fizice şi juridice

Formula de calcul Identic

VI. Crearea şi

menţinerea sistemului

de date necesar

aplicării criteriilor de

risc

Sistemul de date ar trebui să

existe într-un format IT și ar

trebui să fie colectate unele

informați

Identic

Având în vedere cele reglementate de metodologia în vigoare, raportând la prevederile Legii nr. 131

din 8 iunie 2012, în redacția Legii nr. 230 din 23 septembrie 2016, s-a constatat că lipsesc

reglementări pentru câteva subiecte:

- un articol cu privire la aplicarea analizei criteriilor de risc pentru gestionarea plângerilor

recepționate de organul de control;

- articol cu privire la aplicarea analizei criteriilor de risc la luarea deciziei de efectuare a controalelor

4

neplanificate;

- un capitol dedicat aplicării analizei criteriilor de risc la determinarea/planificarea strategică a

activității de control (activitate de control orientată/concentrată pe anumite domenii strategice).

Generalizând remarcăm că amendamentele sunt orientate către următoarele aspecte.

1. Identificarea clară a situațiilor în care se aplică metoda analizei criteriilor de risc. Soluția

normativă propusă la acest punct pornește de la prevederile Legii nr. 131 din 8 iunie 2012, amendate

prin Legea nr. 230/2016. Astfel, implementarea sistemului de analiză a riscurilor în baza criteriilor de

risc a fost reglementată ca fiind unul dintre obiectivele Legii nr. 131/2012 și urmează să se

folosească nu doar pentru planificarea controalelor, dar și pentru efectuarea controalelor în general

(art. 3 alin. (1) lit. c) din lege), elaborarea listelor de verificare (art. 51 alin. (1) din lege), pentru

efectuarea controalelor inopinate (art. 19 alin. (1) din lege) etc. Astfel, că metodologia vizată

urmează să fie aplicată în mai multe cazuri, și anume în cele identificate la pct. 4 din proiectul

metodologiei. Proiectul propune următoarele situații în acest sens:

1) planificarea anuală a controalelor;

2) luarea deciziei privind efectuarea unui control inopinat;

3) identificarea soluției optime cu privire la plângerea depusă la organul de control sau la informațiile

privind încălcarea legislației devenite cunoscute organului de control;

4) elaborarea listelor de verificare și stabilirea cerințelor de reglementare care ar trebui incluse în

lista de verificare;

5) planificarea strategică a activității de control a organului de control;

6) alte decizii care trebuie luate în domeniul controlului asupra activității de întreprinzător.

Din aceleași considerente a fost revizuit și titlul metodologiei.

Un domeniu care în prezent este critic vizează practica actuală a organelor de control la examinarea

plângerilor. Or, în prezent, aproape 100% dintre plângeri atrag după sine efectuarea unui control.

Această practică este una deficitară și foarte periculoasă care subminează principiul care stă la baza

controlului de stat asupra activității de întreprinzător și anume - efectuarea controlului în baza

analizei criteriilor de risc. Din aceste considerente, includerea unui cadru normativ secundar în acest

sens, în primul rând este fundamentată legal de prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 131 din 8

iunie 2012 - „(1) Organul de control poate decide efectuarea controalelor inopinate asupra unei

persoane, în baza evaluării riscurilor, precum şi poate emite inspectorului delegaţie de control,

doar în cazul:...” - cât și de practica îndoielnică susținută pe larg de organele de control.

Un exemplu în acest sens poate fi practica Greciei, care reglementează la nivel de lege gestionarea

plângerilor, instituind criterii de procedură și de evaluare a acestora:

Criteriile de evaluare care pot fi utilizate în evaluarea plângerilor sunt:

• compatibilitate cu domeniul de competență al Autorității;

• conținutul aparent neîntemeiat sau întemeiat;

• întocmirea unui raport complet al unui incident/accident, cu detalii exacte și precise care permit

sau nu permit efectuarea unui control sau a unei anchete la fața locului;

• evaluarea, în principiu, a faptului că raportul constituie o încălcare a legislației;

• măsura în care se repetă incidentul (frecvența);

• timpul care a trecut de la descoperirea problemei;

5

• evaluarea riscului în ceea ce privește efectele directe sau indirecte asupra publicului sau un alt

aspect de interes public în sensul articolului X din lege;

• baza de consum expusă unui risc, utilizată de grupuri vulnerabile;

• luarea în considerare a rezultatelor testării unui eșantion depus;

• credibilitatea autorului plângerii, atunci când rezultă din depunerea repetată a aceluiași

reclamant, fără a demonstra acuratețea (confirmarea) reclamațiilor în controalele anterioare;

• fiabilitatea persoanei care a depus o plângere și mai ales dacă provine de la o persoană care ar

putea fi prejudiciată de presupusa încălcare și nu constituie un abuz al sistemului de reclamații în

alte scopuri.

2. Revizuirea criteriilor de risc propuse de metodologia în vigoare. Amendamentele la acest subiect

au fost determinate de mai multe aspecte constatate de experții internaționali. Astfel:

- cele mai populare criterii de risc prevăzute pentru toate domeniile de control sunt - perioada de

activitate a agentului economic, timpul trecut de la ultimul control, neconformitățile anterioare,

domeniul de activitate;

- criteriile de risc propuse de cadrul normativ în vigoare nu reflectă, nu ia în considerare eventualele

incidente/accidente care au avut loc anterior;

- evaluarea criteriilor de risc se bazează pe informațiile colectate de către inspectorat. De asemenea,

prevederile în vigoare nu clarifică reînnoirea informațiilor referitoare la criteriile de risc;

- perioada mare de activitate a agentului economic, nu neapărat presupune un risc mai mic de

activitate. Totodată, trebuie de luat în calcul că, în general, companiile cu o istorie mare de activitate

sunt, de obicei, mai puține și nu neapărat înseamnă că acestea prezintă un risc mai mic prin

activitatea lor. Așa cum companiile care activează o perioadă de până la 5 ani nu neapărat prezintă

un risc mai ridicat de risc, or, anume la început de activitate, ele încearcă să corespundă cerințelor

legale, tehnice etc. de activitate. Tot acestea din urmă și reprezintă majoritatea în lista companiilor

pasibile de control asupra activității de întreprinzător de către organele de control;

- de asemenea, experții au apreciat mai puțin importantă perioada de la ultimul control efectuat în

calitate de criteriu de risc. Or, nu înseamnă că, cu cât mai recent a fost efectuat ultimul control, cu

atât agenții economici vor respecta prevederile legislației. Din contra, am putea aprecia că anume

după ultimul control, aceștia s-ar putea relaxa, știind că organul de control nu se va întoarce în scurt

timp pentru control.

Având în vedere toate considerentele expuse supra, proiectul propune criterii de risc pentru fiecare

dintre situațiile în care decizia se ia cu aplicarea analizei criteriilor de risc, adică a celor 5 situații

numite supra. În general, proiectul reglementează criteriile de risc aplicabile tuturor domeniilor de

activitate supuse controlului, cu indicarea posibilității identificării unor criterii specifice în

metodologiile sectoriale.

Totodată, însă, remarcăm că proiectul prevede că, criteriule de risc indicate sunt orientative, or, au

fost instituite prevederi care permit organelor de control să stabilească în metodologiile sectoriale şi

alte criterii de risc, particulare obiectului controlului, persoanelor supuse controlului și raporturilor

anterioare cu organul de control respectiv, reieșind din domeniul de activitate supus controlului.

Capitolele „Gradarea intensităţii riscului” și „Ponderarea criteriilor” au fost ajustate la capitolul

criteriile de risc.

6

De asemenea, capitolul „Aplicarea criteriilor în raport cu persoanele fizice şi juridice” a fost

completat cu prevederi care statuează că evaluarea riscului pentru obiectul individual trebuie

efectuată după fiecare control, cu excepția verificării suplimentare, realizate conform art. 28 alin. (9)

din Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, sau a

controlului la solicitarea directă din partea persoanei care urmează a fi supusă controlului.

Dacă datele colectate în timpul controalelor nu modifică clasamentul actual al riscurilor, atunci

clasamentul rămâne neschimbat. Clasamentul nou calculat urmează să se aplice pentru planificarea

controalelor pentru perioada ulterioară de planificare, adică pentru anul următor.

Pentru agentul economic nou înființat sau descoperit de organul de control, clasamentul se calculează

după efectuarea primului control.

Organul de control poate oferi agentului economic un tabel pentru o autoevaluare pentru entitățile

economice și, până la efectuarea primei inspecții, poate utiliza datele autoevaluării. De asemenea,

organul de control, până la efectuarea primului control, poate aplica clasamentul mediu pentru

același tip de activitate economică ca și a agentului economic nou constituit sau identificat.

Nivelul de risc al agenților economici (al obiectului controlului) se introduce în Registrul de stat al

controalelor. Nivelul de risc al agenților economici (obiectului supus controlului) reprezintă

informație publică și se pune la dispoziție publică pe pagina web a organului de control.

3. Crearea şi menţinerea sistemului de date necesar aplicării criteriilor de risc. La acest subiect,

proiectul propune completarea cadrului normativ în vigoare cu o prevedere imperativă pentru

organele de control, conform căreia, sistemul de analiză a controalelor în baza criteriilor de risc

trebuie să fie întemeiat pe date statistice relevante, certe şi accesibile furnizate nu doar de către

Biroul Naţional de Statistică, dar și a datelor colectate de organele de control, de alte autorități și

instituții publice, precum și din alte surse sigure.

Un element aparte al noii metodologii este reglementarea exactă a faptului că analiza criteriilor de

risc urmează să se facă prin sistem informațional, care să asigure influența minimă a inspectorilor la

stabilirea obiectelor și subiecților supuși controlului de stat asupra activității de întreprinzător. În

acest sens, proiectul indică exact că această analiză a criteriilor de risc se va face în Registrul de stat

al controalelor.

2.2. Cu referire la Regulile privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare.

Întrucât, până la Legea nr. 230 din 23 septembrie 2016, reglementări referitoare la listele de

verificare nu au existat, întregul conținut al acestui proiect de act normativ reprezintă o novație

pentru cadrul normativ secundar privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

Regulile sunt structurate în cîteva capitole:

- Dispoziții generale;

- Structura și conținutul listei de verificare;

- Elaborarea, aprobarea și revizuirea listei de verificare.

Primul capitol reflectă care sunt:

1) obiectivele listelor de verificare:

- asigurarea uniformităţii și coerenței procesului de control, efectuat de către diferite organe de

control şi diferiţi inspectori;

- asigurarea focusării procesului de control către aspectele referitoare la cele mai semnificative

riscuri;

7

- asigurarea transparenței procesului de control, prin informarea agentului economic cu privire la

conținutul controlului și constrângerea inspectorilor/organelor de control să acționeze în limitele

listelor de verificare;

- furnizarea de informaţii şi îndrumări agenţilor economici, prin intermediul întrebărilor din lista de

verificare, cu privire la cerințele cheie referitoare la riscuri, la modul de respectare a prevederilor

legale şi a acţiunilor orientate către reducerea riscurilor;

- colectarea, în cadrul controalelor, a informațiilor referitoare la agenții economici în vederea

construirii profilurilor de risc ale acestora;

2) principiile de elaborare și utilizare a listelor de verificare:

- ușurință în utilizare;

- abordare dinamică a riscurilor;

- transparență și publicitate;

- cooperare;

3) aspecte generale referitoare la esența listelor de verificare și tipurile listelor.

Al doilea capitol este unul mult mai amplu care reglementează, cu titlu general, structura listei de

verificare și conținutul acesteia. Astfel, proiectul stabilește prevederi care reglementează forma unei

liste de verificare. Totodată, în proiect se regăsesc reglementări referitoare la întrebările formulate în

lista de verificare, care și constituie conținutul acesteia, răspunsurile posibile la ele, cât și aprecierea

acestor întrebări (punctajul oferit pentru ele).

Un conținut esențial este cel al capitolului trei din proiectul actului normativ. Acesta conține norme

care reglementează aspecte de procedură, în special - procedură de elaborare, aprobare și publicare a

listelor de verificare.

În partea ce se referă la aprobarea listelor de verificare, acesteia îi sunt aplicabile prevederile

legislației referitoare la actele normative ale Guvernului și altor autorități administrative centrale -

adică procedura generală de elaborare și aprobare a listelor de verificare.

Un element esențial care este accentuat în mod deosebit în proiect este prevederea care statuează că

etapă obligatorie a procesului de elaborare a listelor de verificare este obligația de consultare a

listelor de verificare cu agenții economici supuși controlului. Astfel, organele de control nu pot, fără

consultarea subiecţilor pasibili de controlul de stat ce urmează să-l efectueze, să decidă asupra

conţinutului listelor de verificare. Această prevedere, care, la prima vedere, poate părea birocratică şi

că îngreunează procesul de aprobare a listelor de verificare, de fapt, vine să asigure (poate forţat, la

început, dar care va veni să schimbe concepte şi viziuni) comunicarea dintre organele de control şi

agenţii economici, să dezvolte în timp relaţii de parteneriat între aceste părţi. De fapt, unul dintre

obiectivele urmărite la începutul reformei sistemului controlului de stat asupra activităţii de

întreprinzător a şi fost reformarea, schimbarea rolului organelor de control şi schimbarea percepţiei

asupra acestora şi a controlului efectuat de acestea.

3. Fundamentarea economico-financiară.

Implementarea prevederilor proiectului nu implică cheltuieli suplimentare de la bugetul de stat.

Implementarea proiectului se va face de către organele de control reorganizate conform anexei la

8

Legea nr. 131 din 8 iunie 2012, modificată și completată ulterior prin utilizarea Registrului de stat al

controalelor.

Registrul de stat al controalelor urmează să fie ajustat corespunzător, acțiune ce se realizează în

prezent cu suportul Proiectului „Reforma Climatului Investițional în Moldova”, implementat de

Corporația Financiară Internațională, membră a Grupului Băncii Mondiale.

4. Impactul proiectului.

Prevederile proiectului vor crea un sistem optim de control de stat asupra activității de întreprinzător,

transparent și previzibil, bazat pe analiza criteriilor de risc. Acest fapt, în final va asigura efectuarea

controlului de stat în limita necesităților obiective, diminuând maxim posibil influența și abuzul

inspectorilor, în special, și a organelor de control, în general, la luarea deciziei de a realiza un

control,cât și la modul de realizare a acestuia. Implicit, implementarea, după aprobare, a prevederilor

propuse va permite şi realizarea scopurilor Legii nr. 230 din 23 februarie 2016 - diminuarea sarcinii

controalelor de stat asupra activităţii de întreprinzător.

5. Modul de încorporare în sistemul actelor normative în vigoare.

Pentru asigurarea implementării prevederilor proiectului este necesară racordarea lor cu prevederile

Regulamentului cu privire la ținerea Registrului de stat al controalelor, fapt realizat printr-un proiect

de act normativ separat.

Totodată, pentru atingerea obiectivelor propuse, prevederile metodologiei propuse și Regulile privind

elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare trebuie transpuse în metodologiile sectoriale

și listele de verificare proprii, de către organele de control, cu reglementarea aspectelor specifice.

6. Transparenţa decizională.

Proiectul a fost transmis pentru avizare organelor de control și ministerelor de resort în două etape.

Astfel, prin scrisoarea nr.36-04-1700 din 01.03.2018, a fost transmisă spre avizare Metodologia

generală de efectuare a controlului de stat asupra activității de întreprinzător în baza analizei

criteriilor de risc. La data de 14.03.2018 prin scrisoarea nr.36-04-2003, au fost transmise spre avizare

și Regulile privind elaborarea, aprobarea și utilizarea listelor de verificare. Proiectul (ambele sale

componente) a fost consultat şi cu Secretariatul Evaluării Impactului de Reglementare. Prezentarea

separată a proiectelor pentru consultare publică a fost necesară în vederea economisirii timpului

pentru promovarea acestora. Totuși, având în vedere obiectul lor de reglementare și natura lor,

aprobarea lor într-un singur act normativ este rațională și utilă, fapt pentru care acestea au fost

structurate în cadrul aceleași hotărâri de Guvern.

Subsidiar, proiectele au fost plasate pe portalul particip.gov.md pentru consultare publică.

Până în prezent, au fost recepţionate avizele tuturor autorităților consultate, care au fost reflectate în

Sinteza obiecţiilor şi propunerilor.

Ministru Chiril GABURICI