Henryk Sienkiewicz - Cavalerii Teutoni Vol. I si II BUN.pdf

8/20/2019 Henryk Sienkiewicz - Cavalerii Teutoni Vol. I si II BUN.pdf
http://slidepdf.com/reader/full/henryk-sienkiewicz-cavalerii-teutoni-vol-i-si-ii-bunpdf 1/726
Redactor: Ecaterina Radu Tehnoredactare computerizat: Mihaela Ciufu Coperta: Walter Riess
Ilustraia copertei reproduce un detaliu Din Btlia de la Grünwald de Jan Matejko
Henryk Sienkiewicz KRYACY
sunt rezervate Editurii LEDA, parte component a GRUPULUI EDITORIAL CORINT
ISBN 978-973-102-096-9
Pentru comenzi i informaii adresai-v la: Editura LEDA
Difuzare i Clubul Crii Splaiul Independenei nr. 202 A, Sector 6, Bucureti Tel: 319.88.22, 319.88.55, 319.88.66, 319.88.77 E-mail: vâ[email protected] Magazinul virtual: www.edituracorint.ro Format: 15/54x84; Coli tipo: 52,5 Tiparul executat la S.C. UNIVERSUL S.A.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României SIENKIEWICZ, HENRYK
Cavalerii teutoni /HENRYK SIENKIEWICZ; trad., pref., note: Stan Velea Ed. A 2-a - Bucureti: Leda, 2008 ISBN 978-973-102-096-9
I. Velea, Stan (trad.; pref.) 821.162.1-31 = 135.1
1
CUPRINS
PREFA ............................................................................................................... 4 CARTEA ÎNTÂI ................................................................................ 17 Capitolul I ............................................................................................................ 18 Capitolul II ........................................................................................................... 29 Capitolul III .......................................................................................................... 44 Capitolul IV .......................................................................................................... 53 Capitolul V ........................................................................................................... 72 Capitolul VI ........................................................................................................ 101
Capitolul VII ....................................................................................................... 122 Capitolul VIII ..................................................................................................... 130 Capitolul IX ........................................................................................................ 136 Capitolul X ......................................................................................................... 142 Capitolul XI ........................................................................................................ 155 Capitolul XII ....................................................................................................... 167 Capitolul XIII ..................................................................................................... 173 Capitolul XIV...................................................................................................... 178 Capitolul XV ....................................................................................................... 185
Capitolul XVI...................................................................................................... 191 Capitolul XVII .................................................................................................... 199 Capitolul XVIII ................................................................................................... 206 Capitolul XIX...................................................................................................... 211 Capitolul XX ....................................................................................................... 250 Capitolul XXI...................................................................................................... 257 Capitolul XXII .................................................................................................... 267 Capitolul XXIII ................................................................................................... 277 Capitolul XXIV ................................................................................................... 281
2
Capitolul III ........................................................................................................ 371 Capitolul IV ........................................................................................................ 378 Capitolul V ......................................................................................................... 381 Capitolul VI ........................................................................................................ 391 Capitolul VII ....................................................................................................... 399 Capitolul VIII ..................................................................................................... 412
Capitolul IX ........................................................................................................ 425 Capitolul X ......................................................................................................... 436 Capitolul XI ........................................................................................................ 444 Capitolul XII ....................................................................................................... 473 Capitolul XIII ..................................................................................................... 476 Capitolul XIV...................................................................................................... 480 Capitolul XV ....................................................................................................... 489 Capitolul XVI...................................................................................................... 492 Capitolul XVII .................................................................................................... 497
Capitolul XVIII ................................................................................................... 505 Capitolul XIX...................................................................................................... 510 Capitolul XX ....................................................................................................... 517 Capitolul XXI...................................................................................................... 522 Capitolul XXII .................................................................................................... 529 Capitolul XXIII ................................................................................................... 537 Capitolul XXIV ................................................................................................... 547 Capitolul XXV..................................................................................................... 557 Capitolul XXVI ................................................................................................... 565
3
Capitolul XLVIII ................................................................................................. 676 Capitolul XLIX ................................ ................................................................... 684 Capitolul L ......................................................................................................... 695 Capitolul LI ........................................................................................................ 698 Capitolul LII ....................................................................................................... 723
4
PREFA
Istoria Poloniei a constituit pentru Sienkiewicz un nesecat izvor tematic. Selectarea evenimentelor a avut totdeauna o determinare imediat în romanele istorice – chiar i în Pe câmp de glorie (Na polu chwaly, 1903–1905) i Legiunile (Legiony) pe care n-a apucat s le sfâreasc –, autorul strduindu-se s dea rspunsuri, direct ori metaforic, la problemele stringente ale vremii lui. Cci adevratul creator de opere istorice nu se va mulumi niciodat numai cu latura anecdotic ori exotic stricto sensu a
fabulaiei, ci va tinde întotdeauna s releve învminte i îndemnurireconfortante pentru generaiile prezente i viitoare. Cauzele care motiveaz apariia Cavalerilor teutoni sunt mai
complexe, „îmbrbtrii inimilor”, care precumpnise în definitivarea trilogiei, adugându-i-se chestiunea prusian. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, aciunile de germanizare represiv se intensific în partea Poloniei ocupate de nemi. Msuri care mai de care mai brutale i mai nedrepte intesc la izgonirea polonezilor din locurile de batin –
Wielkopolska. În aceast intenie, se organizeaz Asociaia Hakatitilor dup iniialele întemeietorilor: Hansemann, Kennemann i Thiedemann1, i se hotrte ca polonezii care nu posed cetenia prusian s prseasc ara. Se înfiineaz chiar o comisie care dispune de un fond special pentru „cumprarea” pmânturilor în folosul colonitilor nemi. În coal, se introduce cu fora limba german, polonezii sunt îndeprtai din funciile pedagogice i administrative etc., orice împotrivire fiind pedepsit cu
asprime
2
.Indignarea stârnit de aceste iniiative odioase s-a manifestat în numeroase proteste ale scriitorilor din Regat3, unde curatorul arist al
1 A. Lewicki, Schi a istoriei polone pân în timpurile cele mai noi (Zarys historii polskiej do najnowszych czasów), ed. a IV-a, Varovia, 1907, p. 206.
2 A. Nofer, Henryk Sienkiewicz, ed. a III-a, Varovia, 1963, p. 275. 3 Începând din secolul al XV-lea, forma de stat specific Poloniei feudale este
Republica (Rzeczypospolita; în limba latin Res publica) întemeiat pe stpânirea lahtei.În frunte se afla regele care îns nu putea s ia nici un fel de hotrâre fr aprobarea Seimului (un fel de senat). La sfâritul secolului al XVI-lea, democraia lahtei este
5
învmântului, Apuhtin, se luda c va face ca pân i mamele s-i legene copiii cu cântece în limba rus. i, pe aceast orbit, se plaseaz i unele intervenii publicistice ale lui Sienkiewicz. În scrisoarea Despre Bismarck (O Bismarcku), adresat sptmânalului „Gegenwart” în anul 1895, apreciaz meritele uriae ale „cancelarului de fier” pentru Germania,
dar crede c edificiul „forei” ridicat de el nu va dinui, fiind lipsit defundamente moral-umanitare. Politicianul Bismarck este mare, dar l-a înbuit pe Bismarck omul. În alt articol, Despre violenele prusiene (O gwa tach pruskich), va conchide din nou c un stat întemeiat pe asuprirea altor popoare este efemer. Cu unele rsfrângeri în nuvele, precum Bartek învingtorul (Bartek zwycica) sau Din jurnalul unui învtor din Pozna (Z Pamitnika nauczyciela z Poznania), demonstraia ar tistic a acestui adevr verificat de istorie o va cuprinde scriitorul în romanul Cavalerii teutoni care, firete, vizeaz i represiunea arist, dar nu-i d expresie din pricina cenzurii.
Elaborarea operei a fost mult îngreuiat de puintatea documentelor istorice. Poate tocmai de aceea, vrând s cunoasc nemijlocit toate sursele la care avea acces, autorul a verificat cele mai mici amnunte; a studiat documentele i lucrrile existente, a fcut cercetri de teren, s-a consultat cu cei mai buni specialiti, acordând, în fine, atenia cuvenit chiar i
reaciei previzibile a cenzurii 1
. Firete, aceast pregtire minuioas i-a luatdestul de mult timp, repercutându-se în durata mare a scrierii i a publicrii. Pentru prima dat, ideea romanului este consemnat în 1892, într-o scrisoare ctre J. Janczewska, în care o informa c ar vrea s-l publice în periodicele „Przegl d Polski” i „Kraj”. Între timp, îns, concepe mai multe nuvele: S-L urmm (Pójd my za Nim), Lotus, Fii binecuvântat , (Bd blogoslawiona), Organistul din Ponik a (Organism z Ponik y), Visul (Sen) etc. i dilogia Familia Po aniecki (Rodzina
Po anieckich) apucându-se s adune materialele necesare abia în 1894. Cu toate c se hotrte s înceap redactarea în 1895, îi realizeaz intenia în primele luni ale anului urmtor, 1896. Cartea este aternut pe hârtie în
înlocuit practic de oligarhia aristocraiei nobiliare, dar lahticii îi pstreaz juridic drepturile prin existena privilegiului de liberum veto. Aadar, termenul Republic definete mai mult principiul exercitrii puterii, decât forma de stat.
1 M. Kosman, Biserica i motivele escatologice în „Cavalerii teutoni” de H.
Sienkiewicz (Ko cól i motywy eschatologiczne w „Krzy ahach” H. Sienkiewicza), în vol. Romanul polonez în secolele XIX i XX (Polska powie XIX i XX wieku), Lublin, 1933, p. 139.
6
diferite localiti: Zakopane, Kaltenleutgeben, Varovia, Ragaz, Nisa, Ploumanach i Parc St. Maur, unde va fi i încheiat la 10 martie 1900. Pentru a aprea în tot acest rstimp, cu întreruperi foarte mari – câteodat câte un trimestru întreg – în „Tygodnik Ilustrowany”1 i în 1900 în volum.
Cavalerii teutoni a constituit o surpriz de proporii în epoc, atât
pentru tradiionalitii pozitiviti, cât i pentru moderniti. i pentru unii, i pentru ceilali, neateptat nu era tematica abordat, localizabil în ansamblul relaiilor polono-germane în Evul Mediu, ci îndeosebi modalitatea de cuprindere a ei. De ast dat, mai limpede chiar decât în Trilogie, se vede convingerea lui Sienkiewicz c, în viaa unui popor, capacitatea de lupt armat la vreme de ananghie întrupeaz principala for – în fond, singura care poate asigura victoria; fr ea, totul se închircete i se prbuete. Aadar, constituie principalul mijloc de aprare, în stare s hotrasc viaa sau moartea Poloniei. Este vorba de acel instinct biologic de autoconservare, instinctul primar al vieii i sntii unei colectiviti, care se manifest în ciuda oricror obstacole. Apoteoza faptei cavalereti din Trilogie contrazice sugestiile pozitiviste care respingeau atitudinea cavalereasc fa de via, specific medievalitii feudale, improprii, chipurile, contemporaneitii. Romanul poteneaz totui aceast concepie, îndreptat acum contra modernitilor, a generaiei
care promova sloganurile neurasteniei programate, ideologia„decadentist”. Sienkiewicz opunea aproape brutal sufletului pervertit, ceos i gol, mal du siècle-ist, fora fizic. Nicieri, în literatura european a secolului al XIX-lea, nu mai exist ceva asemntor, afar poate de epopeile homerice2. Afirmaiile mai vechi ale unor istorici literari polonezi cum c H. Sienkiewicz i-ar fi datorat opera prelurilor de tot felul de la înaintaul su J.I. Kraszewski, care a scris i el Cavalerii teutoni 1410 (Krzy acy 1410), tiprindu-i în 1882, apar în lumina cercetrilor ulterioare
ca nite insinuri exagerate i lipsite cu totul de suporturi convingtoare. Un denigrator se întreba cândva de-a dreptul bizar dac nu cumva opera magistrului (J.I. Kraszewski) o întrece valoric pe cea a emulului su (H. Sienkiewicz). Distana este într-adevr enorm între ele, dar în favoarea celui de-al doilea termen al comparaiei, pe toate palierele realizrii
1 J. Krzyanowski, H.S. – Calendarul vieii i al operei, p. 308. 2
Z. Szwejkowski, Câteva observaii de spre „Cavalerii teutoni” de Sienkiewicz (Kilka uwag o „Krzy akach” Sienkiewicza), în vol. Despre „Cavalerii teutoni” de H. Sienkiewicz, Varovia, 1958, p. 230–247.
artistice, astfel c eforturile demonstraiei nu merit osteneala, întrucât s-ar bate la ui deschise.
Sienkiewicz avea la îndemân pentru îngemnarea secolelor XIV i XV, când se consum aciunea, în primul rând Istoria Polonei (Dzieje Polski) a lui Jan Dlugosz, care se întinde pân în timpul domniei lui
Kazimierz Jagieoczyk. Cronica lui Janko din Czarnków, cuprinzând perioada 1333–1384, este un pamflet la adresa dinastiei de Anjou, care a domnit în Polonia între 1370–1384; referirile la reprezentanii acestei case domnitoare nu puteau fi folosite la alctuirea ca personaj a reginei Jadwiga (de Anjou), idealizat întrucâtva în carte. Totui, cu toat srcia izvoarelor, intuiia creatorului a închegat puinele date existente într-un tablou al epocii, al crui realism depete pe cel al trilogiei. Btlia de la Grünwald, spre care se îndreapt toate firele naraiunii, este pregtit cu rbdare i contiinciozitate, relaiile dintre polonezi i lituanieni, pe de o parte, i cavalerii ordinului teuton, pe de alta, evoluând inexorabil spre aceast soluie extrem. Pretextul declarrii rzboiului îl ofer provincia Samogiia, conflictul are, îns, rdcini mai profunde în tendina clugrilor teutoni de a-i mri teritoriile ocupate prin înclcarea vecinilor. Maetrii ordinului, Konrad i Ulrych von Jungingen, se strduiesc zadarnic s pstreze aparenele dreptii în care cred sincer, pentru aceste incursiuni
fcute, pasmite, în scopul rspândirii i meninerii cretinismului catolic.Mai ales în regiunile de la grani, jafurile, care se in lan, dovedesc caracterul hrpre al politicii teutone, hrnind dorul de rzbunare al multor npstuii. Ramificaiile conflictului sunt, aadar, numeroase, fiind explicate prin diferendul dintre Hugo Danveld, ajutat de Zygfryd von Löwe .a., i cavalerul Jurand de Spychów, care implic prin Danusia pe Zbyszko i Mako de Bogdaniec. Urmrirea ciocnirilor dintre cele dou grupuri permite autorului definirea caracterelor, solicitând atitudinea cititorului.
Înfiai, conform tradiiei orale i scrise, în culori întunecate, demonice, majoritatea teutonilor sunt dominai de infatuare i lcomie, care îi împing la tot felul de nelegiuiri i la sfidarea celor mai sfinte îndatoriri cavalereti. Cruzimea i josnicia care îl caracterizeaz pe Hugo Danveld ori pe Zygfryd von Löwe provoac dispr eul cavalerilor venii din alte ri s slujeasc sub flamurile Ordinului cu gând curat, ca Fulques de Lorche, care îi prsete, sau de Fourcy care, vrând s le dea în vileag mârvia, este ucis mielete.
Crucea, a crei stpânire, clamau cu ipocrizie, voiau s-o extind spreRsrit, este numai o faad prestigioas de care se slujeau fariseic pentru a cuceri noi inuturi vecine i bogii spre slava efemer a Ordinului. Pe
8
primul plan, se statornicise puterea fierului, toate diferendele rezolvându-se, în realitate, prin lovituri de palo. Pioasa moral cretin i menirea mesianic a catolicismului fuseser de mult date uitrii, mai marii cruciailor preferând intrigile joase i aciunile brutale, distructive. Pân când paharul nelegiuirilor s-a umplut i autohtonii asuprii s-au unit i le-au
aplicat pedeapsa cuvenit. Emblema crucii, luat în derâdere, le-a refuzatajutorul, lsându-i prad vieii denate care i-a mcinat din interior. Înfrângerea, în urma creia nu i-au mai revenit niciodat la strlucirea de odinioar, împlinete în roman sensul mai larg, metaforic, al unui avertisment administrat de istorie. Tot ce-i cldit pe minciun i frdelege, pe jaf i crim, pe suferina semenilor, se prbuete repede în pulberea deertciunii, rmânând doar în amintirea oamenilor, ca memento mori.
Polonezii, în schimb, au i ei slbiciunile lor, dar se impun prin însuiri morale i fizice superioare. Powaa de Taczew îndoaie în mân fierul unei securi, Zawisza Czarny, a crui onoare neîntinat a devenit proverbial, n-a fost învins de nimeni, iar Zbyszko, eroul central, se poart i el ca un cavaler viteaz. Sare în ajutorul prinesei ameninate la vântoare de un bour, provoac la lupt ali cavaleri pentru gloria iubitei etc. E, uneori, prea impulsiv. O nevinovat înflcrare tinereasc, având unele puncte de plecare i în bravada comportamentului cavaleresc, îl pune adesea în
situaii din care i s-ar putea trage moartea, dac fantezia autorului nu s-arîngriji s-l scape la timp. Atac odat un trimis al Ordinului i e condamnat la moarte. Îl salveaz Danusia care se declar logodnica lui i, dup un obicei al pmântului, vinovatul e iertat. Unele trsturi tipologice, ale regelui Wadysaw Jagieo, de exemplu: mohorât, plângcios, cucernic, mânios, au fost puse de interpreii lui Sienkiewicz în relaie de descenden i înrudire cu eposul homeric sau Apocalipsa biblic1. Aparent forat întrucâtva i mai greu de argumentat, apropierea rmâne interesant,
oferind posibiliti de lrgire substanial a spaiului de referin, de situare în perimetrul universalitii valorilor literare.
Valoarea istoric se conjug cu un progres înregistrat de tehnica artistic; înlnuirea mai riguros cauzal a momentelor intrigii are ca rezultat regizarea mai strâns a aciunilor i susinerea mai temeinic a psihologiilor. Motivele patriotice, de ordin mai larg, se întreptrund cu cele
1 Cf. J. Maciszewska, Wladyslaw Jagieo pentru tinere t? (Wadysaw Jagieo dla wlodzie y?) , în vol. Romanul istoric polonez din sec. XX, p. 84.
9
personale ale eroilor, i unele, i celelalte rezolvându-se prin lupta final. De aci impresia c individualitile umane, eliberate parc de stânjenitoarea responsabilitate a faptului istoric, se mic i cu mai mult libertate, acioneaz prin impulsuri proprii, fiind mai veridice i mai complexe, pe când în Prin foc i sabie, Potopul i Pan Wo odyjowski,
evenimentul istoric domin personajele, dirijându-le într-o direcie sau altaîn raport de cutare împrejurare, ceea ce le tirbete cumva ponderea intrinsec. Tot aa, Sienkiewicz nu-i arat eroii numai în larma încierrilor.
În Cavalerii teutoni, mai mult decât în Potopul, insist i asupra vieii de zi cu zi a lahtei, care nu-i uit nicicând propriile interese. Prin Mako de Bogdaniec, Jagienka i Zych de Zgorzelice, Cztan de Rogow .a., se cunosc ocupaiile gospodreti, interioarele locuinelor, zavistiile i procesele pentru împlinirea moiilor, în scurt, cadrul natural de via. Autenticitatea faptelor i a personajelor se interfereaz, întrindu-se una pe alta, cu aceea a limbii expunerii. Studii recente au demonstrat c întreaga recuzit folosit pentru redarea limbajului epocii vizeaz arhaisme autentice cu o coloratur specific graiului din Podlasie, colocvial. Aceast „substandardizare” hotrte dominanta stilistic a Cavalerilor teutoni, care asigur unitatea limbii postulate de autor într-un roman istoric
din timpuri „dup care n-a mai rmas nici o urm lingvistic” 1
. Înfrângereacavalerilor crucii în lupta de la Grünwald în 1410, una dintre cele mai mari btlii ale Evului Mediu, întrunete, în sfera finalitii imediate, lecia unui simbol plin de învminte care prevestete insuccesul oricrei politici de deznaionalizare a poporului polonez, indiferent de argumentele i mijloacele întrebuinate.
STAN VELEA
1
B. Walczak, Despre limba „Cavalerilor teutoni” de H. Sienkiewicz (O jzyku „Krzy aków” H. Sienkiewicza), în vol. Romanul istoric polonez din sec. XX, p. 86–103.
Not asupra ediiei
Menit s marcheze o dat jubiliar: dou decenii de intens activitate literar, încununate de apte dintre prozele majore cu care marele clasic a
îmbogit creaia polon i universal, dup ce a aprut mai întâi în foileton în câteva periodice de prestigiu, începând cu „Tygodnik Ilustrowany” (2 feb. 1897 – 20 iul. 1900), romanul Cavalerii teutoni, care încheie cea mai fertil perioad din viaa scriitorului, a vzut lumina tiparului i în volum în anul din urm, 1900, fiind valoric punctul de vârf al prozelor istorice nu numai din Polonia. Întâmpinat cu aprecieri superlative de critica de specialitate, capodopera a înregistrat fr întârziere un succes rsuntor i
în strintate, dup Al Doilea Rzboi Mondial, între 1945–1970, spreexemplu, traducându-se pe mai multe continente, în 19 limbi, din care nu lipsesc cele de rspândire universal (englez, francez, german, italian, spaniol etc.)1.
Cu deosebiri relativ minore, o evoluie similar a avut-o i destinul operei în România. Tlmcit pentru prima dat de George B. Rare, pseudonim al lui G.E. Botez, va aprea de trei ori: 1923, 1928 i o dat fr an, cu titlul Cavalerii crucei. Dup o versiune strin, i în acest caz alta
decât cea original, o va tipri cu acelai titlu i Al. Iacobescu în 1945. În sfârit, ultimele dou ediii, cea din 1957 i cea din 1962, cea dintâi însoit i de o prefa semnat de o bun polonist, Maria Vârcioroveanu, le-au publicat Telemac Dan i Petru Vintil cu titlul modificat: Cavalerii teutoni, pentru a se evita o eventual confuzie dintre cruciai în general (cavaleri ai Crucii) i teutoni despre care se vorbete în cartea lui Sienkiewicz. Se cuvine remarcat c din cele trei versiuni aprute pân acum de ase ori, numai ultima reprezint o transpunere din limba polon, o confruntare a textelor învederând cu uurin afirmaia. Aa cum multitudinea i diversitatea erorilor, pe de o parte, care abund în primele dou traduceri, i natura i sursa lor, pe de alt parte, întresc aceeai concluzie. În schimb, cele mai multe inadvertene semantice sau stilistice provin din diferenele de percepie dintre traductor (mai direct, liniar i mai exact) i stilizator (mai cursiv, mai voit cizelat, dar cu abateri mai mici). i, spre acelai
1 A. Ryll, J. Wilgat, Literatura polon în traduceri (Polska literatura u przekadach), Varovia, 1972, p. 166 –168.
11
rezultat conduc i plusurile ediiei din urm (echivalarea timpurilor cu aspectul verbal, grafia numelor proprii etc.), scderile primelor traduceri preluând, în realitate, i pe cele ale textului intermediar, plasat între originalul polon i redarea la mâna a doua în românete. Sunt motive, acestea i altele, care întemeiaz necesitatea tlmcirii de fa care s
realizeze o redare unitar a prozelor sienkiewiczene.Ca punct de plecare al traducerii de acum, am folosit reeditarea din 1948: Krzy acy (Cavalerii teutoni), pregtit la Institutul Editorial din Varovia (RI.W.) în cadrul ediiei de opere complete Dzie a (Opere) de renumitul sienkiewiczolog J. Krzyanowski între anii 1948 i 1955. În echivalarea romanului în limba român, am avut în vedere în primul rând respectarea caracterelor distinctive ale celui dintâi noblat polonez în 1905. Unul dintre ele, care se impune de la prima vedere, este oralitatea expunerii. Aciunea alert, evenimentele istorice i personajele reale sau fictive în proporii difereniate sunt înfiate într-un stil necutat, cu o simplitate cuceritoare i la obiect, care interfereaz echilibrat i nesiluit vocabularul i sintaxa cu unele sonoriti din strvechime cu formele mai noi, în aa fel încât s nu bruscheze câtui de puin sensibilitatea lectorului, cruia nimic artificios nu-i distrage atenia de la sforul subiectului. Aceast însuire, specific povestirii în jurul focului, se leag prin fir direct cu un
sim acut al epicului care prezint întâmplrile gesticular romantice cuecouri srbtoreti sau la ordinea zilei la modul necomplicat, scurt i cuprinztor, economic prin excelen i cu limpezimi de-a dreptul clasicizante. Sesizabile mai degrab la nivelul transpunerii stricto sensu în frecvena legturilor formale sau de fond, vocabulele conjunctive: cu aceste cuvinte, la acestea, dup care, apoi, dup aceea i numeroase altele îi subiaz pân la dispariie rolul i influena de comunicare semantic sub asaltul dramatismului i al densitii într-adevr copleitoare ale
faptelor. O primejdie real se preschimb astfel în acel indicibil farmec al romanelor lui Sienkiewicz, în explicitarea cruia, convingtoare, i-au rupt pana nu puini critici i istorici literari, euând câteodat în aberaii lamentabile, dac nu i denigratoare, contradictorii. De aceea unele repetiii care susin practic curgerea fr poticniri i unitar închegat a „spunerii”, nu sunt percepute ca neglijene, fie i minore, de transpunere, evideniind în fapt derularea reliefurilor naraiunii în micare continu.
Procesul de echivalare a crii dintr-o limb în alta, urmând în prezentreguli încetenite de-a lungul timpului, presupune i unele situaii a cror rezolvare angajeaz într-o msur difereniat inter-textual particularitile
12
celor dou limbi, emitoare (polona) i receptoare (român), precum i ale personalitilor ce particip nemijlocit sau indirect la actul cr eaiei – autorul i traductorul. În împrejurri cultural-istorice de care nu se poate face abstracie, colaborarea celor doi factori activi, mai exact rezultatele ei, se menin deliberat i precumpnitor în limitele unei relativiti
constructive. Excluzând i conceptual soluia de ultima instan, aadar univocul absolutizant, se las astfel pori deschise pe treptele ulterioare. De aceea, nu o dat se vdesc necesare unele explicaii de atelier, care s rspund la eventualele nedumeriri ce reprezint opiuni exagerat personale sau, de ce nu, câteodat pur i simplu exagerate. Câteva ilustrri se impun de la sine.
Având drept cluz, subliniem, textul stabilit în 1948 de J. Krzyanowski, l-am redat în întregime, strduindu-ne ca variaiile cantitative s nu realizeze nici mcar volumul omisiunilor ori al adugirilor datorate interveniilor de ordin formal ale unui stilizator, de care în acest caz n-a fost nevoie. De asemenea, am încercat s transferm, în varianta româneasc, i însuirile distinctive ale stilului sienkiewiczan, atât de dificil în simplitatea lui aparent. Cât despre abaterile mai mici sau mai mari ale cutror valori naionale anume, acestea, deloc puine, au urmrit fluena expunerii, claritatea i parcimonia comunicrii, fr a spori în vreun
fel greutile lecturii i tergerea specificitii fizionomiei scriitorului.O dificultate în adevratul sens al cuvântului în transpunerea aspectului verbal (perfectiv–imperfectiv i variantele lor), caracteristic oricrei limbi slave, deci i celei polone, cu ajutorul categoriei temporale, specific i limbilor romanice precum româna. Pstrarea cu strictee a acelei consecutio temporum care s localizeze componentele epicului în tiparele adecvate svâririi ei în spaiul timpului, a constituit unul dintre criteriile de baz, ce trebuia stabilit de la început pentru o just
perspectivare a întâmplrilor: palier pe care o neglijen oricât de mic poate produce întotdeauna o adevrat degringolad în înelegerea i asimilarea operei. Prin urmare, i aici, ca i în celelalte romane istorice, am optat de regul pentru perechea perfect simplu–imperfect, secondat la nevoie de celelalte. În acest fel, subiectul se aduce din Evul Mediu timpuriu mai aproape de cititor, al crui interes sporete i emoional laolalt cu credibilitatea celor petrecute. Contrar altor traductori, care aleg
perfectul compus i imperfectul, ajutate subiacent de altele, sau le amestec i, odat cu ele, deformeaz pân la monstruos relaia cauz-efect în mimesis-ul aristotelic.
13
În aria lexical, se întâlnesc câteva împrejurri care se cuvin întemeiate i explicativ, altminteri riscând s se dezvolte în nedumeriri– opaciti de înelegere. Printre altele, folosirea dual a unui rang social: prin -cneaz. Întrucât l-a folosit fr sfial i romancierul, l-am pstrat i noi, deoarece este susinut de motivaii istorice. Fiindc, pe la sfâritul
secolului al XIV-lea, pe lâng alte denumiri din ierarhia nobiliar, i cea deksie = prin, termen cunoscut din Apusul Europei, a fost redat mai demult în limba autohton prin slavul cneaz. O vreme, cele dou forme au coexistat, în cele din urm, cel dintâi înlocuindu-l cu totul pe cele mai vechi. Un drum asemntor l-a parcurs nemescul comtur (din komptur) = comandant într-un ordin religios medieval. El a fost preluat i în limba polon nu doar în inuturile stpânite de teutoni i astfel l-a folosit i traductorul, travestindu-l adesea i în cpetenie, care are un sens comun. Nu peste mult timp, prima form s-a pierdut odat cu realitatea ce l-a generat. Dei cu direcie evolutiv schimbat, la fel s-a întâmplat i cu maestru sau mare maestru – comandantul ordinului teuton. Asemenea urme ale specificului local au fost pstrate, chiar dac intensitatea lor a fost întrucâtva temperat.
O atenie deosebit s-a acordat, de asemenea, numelor proprii de localiti sau de personaje. În principiu, am pstrat întotdeauna grafia
original. Excepie de la aceast regul au oferit doar foarte puine nume delocaliti (Varovia, Cracovia) sau de persoane (Sf. Petru) care au intrat mai de mult în român i s-au înstpânit în forme autohtonizate. În rest, ele i-au prelungit grafia polon, fiind traduse numai în situaii speciale: Timur cel chiop = Timur Kulawy, sau rar de tot doar în trimiterile de la subsol: G owacz = Cposul; Obuch = Baltagul, de pild. Chiar dac nu de puine ori dau natere la forme mai greoaie; Zbyszko care…, de pild.
Atraciilor realitilor poloneze ale culorii locale asupra lectorului
român li se altur, potenându-le, i unele elemente care exprim locul de origine i apartenena aristocratic a personajelor. În împrejurrile de aceast natur, translatorul a tins s restrâng drastic aproape fr excepie particulele de, din, von la una singur: de. Mako de Bogdaniec, Dobko de Olenika, de exemplu. Dac la acestea se mai adaug i înlocuirea cuvântului leaht prin laht, renunându-se astfel la pejoraia cuprins în forma mai veche, denaturat semantic în românete i lmurit în josul
paginii, se sugereaz câteva dintre mijloacele prin care prozasienkiewiczan impresioneaz sensibilitatea cititorului de la noi; firete, toate inând de sursele creaiei de atelier, deci în afara naraiunii
14
propriu-zise. În acest sens, ar mai fi utile, poate, i câteva reguli privind receptarea unor grupuri de litere cu valori sonore i scriere specifice: = an (o nazal); = en (e nazal); c = j = (i scurt, care nu face singur silab); i á = u; cz, ci, = (ci); sz, si, = (i); rz, , = j.
Stan Velea
Tabel cronologic
1846: La 5 mai, se nate Henryk Sienkiewicz, într-o localitate din Podlasie, Wola Okrzejska, în Polonia.
1855: Prinii scriitorului se mut la Wyczyn, un sat din Mazowsze.
1858: Henryk Sienkiewicz este înscris la un liceu real din Varovia, pe care-l va termina cu mare greutate din pricina lipsurilor bneti.
1861: Familia Sienkiewicz îi vinde pmântul i se mut la Varovia.
1866: H. Sienkiewicz se înscrie la Universitatea din Varovia, unde iniial, la insistena prinilor, studiaz dreptul i medicina.
1867: Studentul Sienkiewicz se transfer la secia de tiine umanistice.
1869: Sienkiewicz începe s publice recenzii, cronici i foiletoane, în periodicele vremii, cu pseudonimul Litwos, în care se vdete adeptul ideologiei pozitiviste.
1872: Apare primul roman al lui Sienkiewicz, În zadar , în periodicul Wieniec, o încercare juvenil de a descrie mediul studenesc.
1876: Sienkiewicz pleac în America de Nord, cu un grup de prieteni; cltoria îi va inspira volumul Scrisori din cltoria în America i numeroase nuvele. Aici, se va contura ruptura de pozitivism.
1877: Public nuvela Schie în crbune – un tablou critic impresionant al satului de dup împroprietrire.
1879: Se întoarce la Varovia, dup o zbovire de doi ani prin Frana, Italia i Galiia.
1882-1883: Sienkiewicz redacteaz periodicul Slowo, al crui program era centrat pe aspiraiile burgheziei oreneti.
1884: Tiprete Prin foc i sabie, partea întâi din trilogia istoric, gândit cu scopul expres de „îmbrbtare a inimilor”.
1886: Apare a doua parte a trilogiei: Potopul. 1887–1888: H. Sienkiewicz public ultima parte a trilogiei: Pan
16
Woodyjowski. 1889: Din cele 15.000 de ruble, druite de un necunoscut dup
terminarea trilogiei istorice, Sienkiewicz instituie o burs pentru creatorii bolnavi de ftizie.
1891: Sienkiewicz scrie romanul Fr ideal, în care critic
aristocraia pentru absena unor idealuri ferme.1892: Apar Scrisorile din Africa, sugerate de o cltorie pe continentul negru.
1896: Quo vadis? – oper inspirat de persecuiile cretinilor în timpul împratului Nero, pentru care, alturi de alte romane, i se confer lui Sienkiewicz, în 1905, premiul Nobel.
1900: Apare Cavalerii teutoni – evocare a împrejurrilor care au premers i au pregtit btlia de la Grünwald dintre polonezi, aliai cu lituanienii, i cavalerii Ordinului teuton.
1910: În romanul Convulsii, Sienkiewicz întreprinde critica forelor i obiectivelor sociale ale revoluiei din 1905–1907.
1911: Apare romanul Prin pustiu i jungl. 1914: Public o parte din romanul, neterminat, Legiunile, pe care
inteniona s-l dedice legiunilor poloneze conduse de D browski.
1916: La 15 noiembrie, moare, la Vevey, în Elveia, HenrykSienkiewicz. A fost adus în ar abia în 1924 i înmormântat cu fast i preuire la catedrala Sf. Ioan din Varovia.
Capitolul I
LA TYNIEC, ÎN HANUL „LA BOURUL SLBATIC”, ce aparinea abaiei1, edeau câiva oameni i ascultau vorbele unui otean umblat prin lume,
care venind din locuri îndeprtate, le povestea despre întâm plrile de care avusese parte în rzboi i în timpul cltoriei.
Era un om brbos, în puterea vârstei, lat în umeri, aproape un uria, dar arta slbit; purta prul strâns într-o plas împodobit cu mrgele i era îmbrcat într-o scurt din piele cu dungi adâncite de plato, încins într-un brâu cu multe catarame de aram; la cingtoare, un cuit într-o teac de corn, iar la old, un palo scurt de cltorie.
La mas, alturi de el, edea un flciandru cu prul lung i privireavesel, tovarul sau poate scutierul lui, se vede, îmbrcat i el ca un cltor într-o scurt de piele cu urmele armurii. Ceilali comeseni erau doi boiernai din împrejurimile Cracoviei i trei oreni cu cciuli roii îndoite, ale cror mouri subiri atârnau peste umr pân la coate.
Hangiul neam, într-o glug cu gulerul tiat în coluri, le turna bere dintr-o oal în ulcelele de argil i asculta cu interes întâmplrile din rzboi.
i mai interesai se artau totui orenii. În acele vremuri, ura care desprea oraul în timpul domniei lui okietek 2 de boiernaii cavaleri, se stinsese în mare msur, dar târgoveii îi ineau capul mai sus decât în veacurile de mai târziu. Erau înc preuii pentru drnicia lor ad concessionem pecuniarum3; de aceea se întâmpla nu o dat s vezi prin hanuri negustori bând laolalt cu lahticii4. Erau privii chiar cu îngduin, deoarece, ca nite oameni care dispuneau întotdeauna de bani, plteau de obicei i datoriile celor cu blazon.
Aadar, edeau acum i tifsuiau, fcându-i semn din ochi din când în când hangiului s umple ulcelele.
1 Mnstire catolic, împreun cu averea ei, condus de un abate i aflat sub conducerea unui episcop sau a papei.
2 Wadysaw okietek (cca 1260 –1333) – unete mai multe principate i se încoroneaz la Cracovia în 1320 ca rege al Poloniei. Aluzie la rscoala orenilor nemi
din 1311.3 Aici, când era vorba s dea bani (lb. lat.). 4 Szlachta în lb. polon = nobilime.
19

i nu sunt puini cei care se vor aduna aici, continu negustorul. Esrbtoare însemnat i un mare noroc pentru Regat! Se vorbete, i asta-i sigur, c regele a poruncit s-i trimit reginei un pat de brocart cusut cu perle i un baldachin la fel. O s fie serbri i alergri în arene cum nu s-au mai pomenit.

Nu-l întrerup eu, cumetre Eyertreter, dar socotesc c i el s-ar bucura s tie ce vorbete lumea, pentru c sunt sigur c i el se duce la Cracovia. i aa, astzi tot n-o s ne întoarcem în ora, fiindc vom gsi porile închise, iar gângniile care se înmulesc prin zdrene n-o s ne lase s dormim, aa c avem timp pentru toate.

Da, dar tot mai pot s car un balot de pânz umed sub bra. Cum de nu, unul prin care se vede ca prin sit. Gâlceava le fu întrerupt de rzboinicul cltor care îi urm vorba: Sigur c o s m opresc la Cracovia, fiindc am auzit despre
întreceri i voi fi bucuros s-mi încerc puterile în aren. i nepotul meu de asemenea; dei e tânr i nu i-a crescut mustaa, a doborât nu puine
platoe. Asculttorii îi întorseser privirile spre flciandrul care zâmbi vesel i aranjându-i cu amândou mâinile prul dup urechi, duse ulcica cu bere la gur.
Iar cavalerul vârstnic adug: În sfârit, chiar dac am vrea s ne întoarcem, nu mai avem unde. Cum aa? întreb unul dintre lahtici. De unde suntei i care v
sunt numele? Numele meu este Mako de Bogdaniec, iar pe bieandrul acesta,
20
feciorul fratelui meu, îl cheam Zbyszko. Blazonul nostru este Potcoava Tocit, iar deviza Grindin.
i unde se afl aezarea Domniilor Voastre? Ei, Domnia Ta, întreab-m mai bine unde a fost, fiindc acum nu
mai este. Ehei, aezarea noastr a fost fcut scrum înc de pe vremegâlcevii dintre familiile Grzymaa i Nacz, aa c a mai rmas doar casa veche; ne-au luat tot, iar slujitorii au fugit. Pmântul s-a pustiit, fiindc i ranii din vecintate au fugit în adâncul pdurii. Împreun cu fratele meu, tatl biatului stuia, ne-am refcut, dar în anul urmtor ne-a pedepsit furia apelor. Dup aceea, fratele meu a murit i atunci am rmas singur cu orfanul sta. Mi-am fcut socoteala i mi-am zis: n-am s rmân aici! i

Cu biatul? Pe atunci, nu era nici mcar un biat, dar avea foarte mult putere.
La doisprezece ani, rezema arbaleta de pmânt, o fixa cu trupul i învârtea mânerul mai abitir ca englezii pe care i-am vzut lâng Wilno.

Se vede c duceai lips de lupte pe acolo. Din cauza lui Witold1. Prinul sttea la cavalerii teutoni i organiza în fiecare an expediii asupra Wilnei. Veneau cu el diferite neamuri: nemi,
1 Witold (1350–1430) – mare prin de Lituania între 1401 i 1430, fiul lui Kiejstut. Luptând cu Jagieo, cere protecia cavalerilor teutoni, dar
alturi de cel dintâi, lupt împotriva teutonilor în 1410 în fruntea otiriilituaniene. În 1390, conduce opoziia antipolonez. Vrea s ajung rege al Cehiei, apoi al Lituaniei; zadarnic.
21
francezi, englezi, cei mai buni arcai, cehi, elveieni i burgunzi. Tiau pdurile, construiau castele pe drum, trecând Lituania prin foc i sabie, astfel c toi locuitorii din acele pri voiau s se bejeneasc i s-i caute alt loc, fie i la marginea lumii, printre copiii lui Belial, numai s fie cât
mai departe de nemi. S-a auzit i pe aici c lituanienii voiau s plece cu copiii i soiile în alt parte, dar noi n-am crezut.
Eu, îns, am vzut cu ochii mei. Ehei! Dac nu erau Mikoaj de Moskorzw, Jako de Olenica i fr s m laud, dac n-am fi fost nici noi, Wilno n-ar mai fi existat.
Cunoatem. N-ai predat fortreaa.

Pi n-am predat-o. Ascultai cu luare-aminte ce v spun eu, c sunt om cu experien i tiu ce-i rzboiul. Btrânii aveau o vorb: „Lituania este îndârjit” i este adevrat! Lupt bine, dar nu se pot msura la câmp deschis cu cavalerii. Când caii nemilor se împotmolesc prin mlatini sau când pdurea este deas, e altceva.
Nemii sunt lupttori buni! strigar orenii. Stau ca un zid om lâng om, acoperii de armuri de fier atât de bine,
c aproape nici ochii nu-i vezi prin vizier. i atac asemenea unei lavine. Când dau nval, lituanienii se spulber ca nisipul, iar dac nu se împrtie, îi doboar i-i calc în picioare. Nu sunt numai nemi printre ei, pentru c vin la ei din toate neamurile de pe lume s-i slujeasc pe cavalerii teutoni. i ce viteji sunt! Nu odat, se apleac un cavaler, coboar sulia i, înaintea btliei, se repede asupra întregii otiri i izbete ca un erete asupra
stolului. O, Cristoase! exclam Gamroth, care sunt cei mai buni dintre ei? Depinde la ce. La arbalet, cel mai bun este englezul, care
strpunge platoa cu sgeata i nimerete porumbelul la o sut de pai. Cehii sunt neîntrecui în mânuirea toporului. Nimeni nu lovete mai bine ca neamul cu paloul cu dou mâini. Elveianul prefer s sparg coifurile cu îmblciul de fier, dar cei mai mari lupttori sunt cei care vin din Frana. Un
astfel de rzboinic se bate i clare i pe jos în timp ce-i spune vorbe grozave, pe care n-ai cum s le înelegi, fiindc limba lor seamn cu
22
ciocnirea unor strchini de cositor, dei poporul este credincios. Ne reproau prin nemi c-i aprm pe pgâni i pe sarazini împotriva crucii i promiteau c vor dovedi dreptatea prin dueluri cavalereti. O asemenea judecat a lui Dumnezeu va avea loc între patru cavaleri de-ai lor i patru
de-ai notri la curtea lui Wacaw, regele Romei i Boemiei.Aici, o curiozitate i mai mare puse stpânire pe lahtici i negutori, aa c mai c-i întinser grumazurile pe deasupra ulcelelor spre Mako de Bogdaniec i începur s-l întrebe:
i care sunt dintr-ai notri? Spune mai repede, Domnia Ta! Mako ridic stacana la gur, bu i rspunse: Ei, nu v temei pentru ei. Este Jan de Woszczowa, castelanul de
Dobrzyn, Mikoaj de Waszmuntów, este Jako de Zdawków i Jarosz de Czechów, toi lupttori de soi i tari de vârtute. Nu este o noutate pentru ei s se bat cu suliele, paloele sau cu topoarele. Ochii oamenilor vor avea la ce privi i urechile ce auzi, deoarece, cum v-am spus, francezului nu-i tace gura nici când îi pui piciorul pe beregat. Aa s-mi ajute Dumnezeu i Sfânta Cruce, ai notri îi omoar, iar ceilali trncnesc.
Se vor bucura de faim, numai Dumnezeu s-i binecuvânteze, rosti
unul dintre lahtici. i Sfântul Stanisaw! adug cellalt. Dup care se întoarse spre Mako i urm cu întrebrile: Hai, spune mai departe! I-ai ludat pe nemi i pe ali cavaleri c
sunt viteji i i-au înfrânt uor pe lituanieni. Dar cu Domniile Noastre le-a fost mai lesne? Erau bucuroi s v înfrunte? Dumnezeu cum a hotrât? Laud-i i pe ai notri!
Dar se vede c Mako de Bogdaniec nu era un ludros, fiindc rspunse cu modestie:
Cei care veniser de curând din ri îndeprtate porneau cu curaj asupra noastr, dar dup ce îi încercau norocul o dat, de dou ori, nu se mai artau atât de dornici. Cci poporul nostru este îndârjit, iar aceast dârzenie ne-a fost reproat adesea: „Dispreuii moartea, ni se spune, dar îi ajutai pe sarazini i de aceea vei fi blestemai!” Dar înverunarea noastr
23
a crescut, fiindc nu-i adevrat! Regele i regina1 au botezat Lituania i oricine îl recunoate pe Cristos, dei nu fiecare tie. Se mai tie i c Stpânul nostru Milostiv, atunci când în catedrala din Pock l-au prbuit pe diavol în pulbere, i-a poruncit s aprind un muc de lumânare, aa c
preoii au fost nevoii s-i spun c aa ceva nu se cuvine. Ca s nu maivorbim de omul de rând. Nu sunt puini cei care-i spun: „Prinul mi-a poruncit s m botez, m-am botezat, mi-a poruncit s m închin lui Cristos, m închin, dar ce rost are s m zgârcesc la o bucic de brânz pentru vechii diavoli pgâni, s nu le druiesc o ridiche coapt sau s nu le torn puin spum de bere. Dac n-am s fac asta, o s-mi moar caii i o s-mi slbeasc vacile i vor da lapte amestecat cu sânge, ori n-o s mai pot
strânge recolta! Ei, îns, fac asta din netiin sau de teama diavolilor. Cândva, acestor diavoli le mergea bine. Îi aveau crângurile lor, adposturi artoase, cai de clrie i primeau i zeciuial. Iar acum, crângurile au fost tiate, n-au ce mânca – clopotele bat prin orae, aa c îmbârligaii tia s-au ascuns în bungetul pdurilor i url dup vremurile bune. Când lituanianul se duce la pdure, de prin brazi îl trag de cojoc i-i cer: „D-mi!” Unii mai dau, dar sunt i rani îndrznei care nu vor s dea
nimic, ba îi mai i prind. Unul a turnat boabe de mazre prjit într-un burduf din piele de bou i de îndat a prins treisprezece diavoli. A astupat gura burdufului cu un b de scoru i s-a dus s-i vând clugrilor franciscani de la Wilno, care i-au dat cu plcere douzeci de parale, ca s-i nimiceasc pe vrjmaii numelui lui Cristos. Eu însumi am vzut acel burduf din care ieea o duhoare grozav, pentru c aa îi artau duhurile
neruinate spaima de apa sfinit… Pi cine i-a numrat, ca s tie c erau treisprezece? întreb negutorul Gamroth.
I-a numrat lituanianul care i-a vzut când au intrat. Se vedea i
1 Wadysaw Jagieo (1384 –1434) – mare prin de Lituania (1377 –1401), rege al Poloniei din 1386. Cretineaz Lituania în 1387. Botezat în 1386, se cstorete cu
Jadwiga i urc pe tronul Poloniei, alipindu-i Lituania. Aliat cu lituanienii, lupt cucavalerii teutoni, în 1410. Jadwiga (cca 1373–1399) – fiica lui Ludwik Maghiarul, regin Poloniei din 1384, cstorit cu regele Wadysaw Jagieo în 1386.
24
dup miros c sunt acolo i nimeni nu se îmbulzea s destupe burduful. Mare minune! se mir unul dintre lahtici. Am vzut multe lucruri de mirare în viaa mea, fiindc n-am ce
spune: oamenii sunt buni, dar la ei toate sunt ciudate. Poart plete i rareori

N-are decât s te doar i stomacul, dac fetele sunt frumoase! se bucur cumtrul Eyertreter.

Cum aa, n-ai auzit de Ryngaa? se mir Mako. N-am auzit nimic. Bine, dar este sora prinului Witold i soia lui Henryk, prinul de
Mazowsze. Nu mai spune! Care prin Henryk? Un prin de Mazowsze cu acest
nume era elector de Pock, dar s-a prpdit. Tocmai despre el este vorba. Trebuia s primeasc dispens de la
Roma, dar moartea i-a luat-o înainte, se pare c nu l-a bucurat prea mult pe Dumnezeu cu faptele lui. Eram trimis atunci cu o scrisoare de la Jasiek de Olésnica ctre prinul Witold, când a sosit de la rege la Ryterswerder prinul Henryk, proaspt ales episcop de Pock. Lui Witold îi era lehamite de rzboi tocmai pentru c nu izbutise s cucereasc Wilno, iar regele nostru se sturase de fraii lui de sânge i de denarea lor. Vzând deci
regele c Witold e mai îndemânatic i are mai mult minte decât fraii si, l-a trimis la el pe episcop cu îndemnul s se lepede de cavalerii teutoni i s
25
treac sub ascultarea lui, cptând în acest fel conducerea Lituaniei. Iar Witold, lacom întotdeauna de schimbare, i-a primit bine solia. Au fost i ospee, i întreceri. Episcopul a urcat bucuros în a, cu toate c ceilali episcopi nu-l laud pentru asta, i i-a artat tria în lupte cavalereti. i
toi prinii de Mazowsze sunt grozav de puternici; dup cum se tie, pân i fetele din acest neam îndoaie uor potcoava în mân. O dat, aadar, a doborât din a trei cavaleri, alt dat cinci, iar dintr-ai notri pe mine, calul lui Zbyszko czând pe picioarele dinapoi în clipa ciocnirii. Rsplata a primit-o îns de fiecare dat din mâinile frumoasei Ryngaa, înaintea creia a îngenuncheat în armur. i s-au îndrgit atât de mult unul pe altul, încât pe la ospee îl deprtau de ea clericii1, trgându-l de mânec, iar pe ea
o potolea fratele ei Witold. Pân când prinul a spus: „O s-mi acord eu dispensa, iar papa de la Roma se va împotrivi, cel de la Avignon2 o s-o confirme, iar cununia va avea loc imediat, cci altfel o s ard de viu!” Mare a fost profanarea lui Dumnezeu, dar prinul Witold n-a voit s se împotriveasc solului regal i cununia a avut loc. Pe urm, i-au dus la Sura, apoi la Suck spre marea tristee a lui Zbyszko care, alegându-i ca stpân a inimii pe Ryngaa dup obiceiul nemesc, i-a jurat credin pân
la moarte… Da! îl întrerupse Zbyszko deodat, este adevrat! Dar dup aceea,
s-a zvonit c prinesa Ryngaa, dându-i seama c nu i se cuvine s fie alturi de episcop (pentru c acesta, cu toate c se cstorise, nu voia s renune la rangul duhovnicesc), iar Dumnezeu nu poate binecuvânta aceast csnicie, i-a otrvit soul. Când am auzit, l-am rugat pe un pustnic
sfânt de lâng Lublin s m dezlege de jurmântul fcut. Era pustnic într-adevr, rspunse Mako râzând, dar dac era i sfânt, nu tiu, fiindc noi am fost la el în pdure într-o vineri, iar el sprgea oase de urs cu toporul i le sugea mduva de-i gâlgâia gâtlejul.
Dar ne-a spus c mduva nu este carne i afar de asta, a obinut o dispens în aceast privin, fiindc dup mduv, are vedenii minunate în
1
Reprezentai ai clerului, preoi. 2 Înfrângerea papalitii de ctre puterea regal a condus în sec. al XIV-lea la existena a doi papi: cel de la Roma i cel de la Avignon.
26
somn i poate s proroceasc a dou zi pân la amiaz. Mi s fie, rspunse Mako. Dar frumoasa Ryngaa este vduv,
s-ar putea s te cheme în slujba ei. M-ar chema în zadar, cci eu o s-mi aleg alt stpân, pe care s-o
slujesc pân la moarte, iar dup aceea, o s-mi gsesc i o soie. Mai întâi, îns, gsete-i cingtoarea de cavaler. Oho! Parc n-o s fie destule întreceri dup lehuzia reginei? O s
m bat cu toi. Nici prinul nu mi-ar fi venit de hac, dac nu mi se poticnea calul.

Ce tot vorbeti: eti mai bun decât ei? Câi ani ai? Merg pe optsprezece, rspunse Zbyszko. Oricare dintre ei poate s te zdrobeasc. O s mai vedem. Dar Mako spuse: Am auzit c regele îi va rsplti cu drnicie pe cavalerii care se
întorc din rzboiul lituanian2. S vorbeasc cei din partea locului, este adevrat?
Pentru Dumnezeu, e adevrat! rspunse unul dintre lahtici. Generozitatea regelui este cunoscut în toat lumea, numai c acum n-o s se ajung prea lesne la ea, deoarece la Cracovia au venit o mulime de oaspei care vor s cinsteasc lehuzia reginei i botezul, vrând totodat s-i arate i respectul fa de rege, cruia vin s i se închine. Va veni i
1 În lb. polonez zozdiej = ho. 2 Este vorba de r zboiul purtat de prinul Witold al Lituaniei împotriva teutonilor.
27
regele ungurilor, i, cum se vorbete, i împratul Romei1, tot felul de prini i comii, i cavaleri vestii, fiindc toi se ateapt s nu plece cu mâinile goale. Spunea lumea c va veni însui papa Bonifaciu, care are i el nevoie de graia i ajutorul stpânului nostru împotriva dumanului su
de la Avignon. Iat de ce nu va fi uor s ptrunzi prin aceast mulime, darajunge s te strecori i s îmbriezi picioarele regelui, ca s te bucuri de generozitatea lui.
Voi ajunge i eu la el, pentru c am luptat cu vrednicie, iar dac va fi rzboi, o s m duc iari. Mi-am primit i eu acolo partea mea din prada de rzboi i de la prinul Witold la fel, aa c nu duc lips, numai c m apropii de btrânee, când puterea prsete oasele, iar omul trebuie s-i
aib coliorul lui linitit. Regele i-a primit bine pe cei care s-au întors din Lituania cu Jak o
de Olésnica, i toi mnânc acum din belug. Pi, vedei! Iar eu atunci nu m-am întors i am luptat mai departe.
Pentru c Domniile Voastre trebuie s tii c apropierea dintre rege i cneazul Witold s-a fcut împotriva nemilor. Cneazul i-a atras prin viclenie pe toi prinii, apoi i-a îndreptat contra nemilor. Le-a drâmat castelele, a
ars totul, i-a btut pe cavaleri, au pierit atunci o mulime de oameni. Nemii au vrut s se rzbune cu widrygieo, care fugise la ei. A fost i asta o campanie însemnat. A luat parte însui marele maestru Kondrat în fruntea mai multor rzboinici. Au asediat Wilno, au încercat s drâme castelele din nite turnuri de lupt ori s le cucereasc prin trdare, dar n-au izbândit nimic. Iar la întoarcere au czut atât de muli, încât n-au mai rmas nici
jumtate. Au ieit chiar la câmp deschis împotriva lui Ulryk vonJungingen2, fratele marelui maestru, care este primar de Sambijsk. Acesta, îns, s-a temut de cneaz i a fugit cu mare ruine, iar de atunci este pace i
1 Împratul imperiului german, intitulat pe atunci Sfântul imperiu roman de origine german.
2 Ulryk von Jungingen (n. 1410) – mare maestru al Ordinului teuton din 1407,
urmaul fratelui su Kondrat von Jungingen. Adept al politicii de for în interior, vrea sdistrug unirea Poloniei i Lituaniei. În 1409, îi declar rzboi lui Jagieo i conduce oastea teuton în 1410 la Grünwald.
28
oraul se reface din nou. Un clugr sfânt, care putea s mearg descul pe un fier înroit, a prorocit c de atunci, cât va mai fi lumea lume, Wilno nu va mai vedea neam înarmat sub zidurile ei. Iar dac va fi aa, ale cui brae au înfptuit minunea?
Spunând acestea, Mako de Bogdaniec îi desfcu palmele mari i neobinuit de puternice, iar ceilali începur s dea din cap i s adevereasc:
Aa-i, aa-i! E drept ce spune! Discuia le fu întrerupt de un murmur ce se auzea prin ferestrele cu
transperantele scoase, întrucât se lsa o noapte cald i senin. De departe se auzeau clinchete, glasuri omeneti, sforitul cailor i cântece. Cei de fa rmaser mirai, deoarece era destul de târziu i Luna urcase sus pe cer.
Hangiul, un neam, iei în fug în curtea hanului, dar înainte ca oaspeii s goleasc pân la fund ultimele ulcele, reveni i mai grbit, strigând:
Se apropie niscaiva curteni! Dup o clip, în u apru un copil de cas într-o scurt albastr i cu o
bonet îndoit pe cap. Se opri, privi la cei de fa i, vzându-l pe hangiu, îi spuse:
tergei mesele i aprindei lumânrile: prinesa Anna Danuta va
poposi aici.Spuse i plec îndat. În han începu vânzoleala: hangiul se apuc s-i strige ajutoarele, iar oaspeii se uitau mirai unii la alii.

Cumetre Gamroth, spuse al doilea târgove, s mergem în ura de fân; e o companie prea înalt pentru noi.
Nu m mir c merg i noaptea, interveni Mako, fiindc ziua e prea cald, dar de ce s poposeasc la han, când ar putea s înnopteze la mnstirea din vecintate?
Aici, i se adres lui Zbyszko: Sora bun a frumoasei Ryngaa, pricepi?
Iar Zbyszko rspunse: Trebuie s fie însoit de o mulime de fete din Mazowsze.
Capitolul II
DEODAT, INTR PE U PRINESA, O FEMEIE între dou vârste, cu faa zâmbitoare, îmbrcat într-o mantie roie i rochie verde, strâns la mijloc cu o cingtoare aurit pe olduri, închis jos cu o agraf mare. Era însoit de jupâniele de la curte, unele mai în vârst, altele copile înc, purtând pe cap coronie de trandafiri i de crini, cele mai multe cu lute în mân. Erau i unele care purtau buchete întregi de flori proaspete, culese, se vede, de pe drum. Încperea se umplu de lume, deoarece în urma jupânielor se artar câiva curteni i copii de cas. Intrar cu toii repede, cu veselia pe chipuri, discutând cu voce tare sau cântând, îmbtai parc de noaptea senin i lumina strlucitoare a Lunii. Printre curteni, se aflau i doi
cântrei, unul cu o lut, iar cellalt cu o guzl la cingtoare. Una dintrefete, tineric înc, de vreo doisprezece ani, inea în mân, înapoia prinesei, o lut mic, btut cu inte de aram.

Unde este hangiul?Când auzi chemarea, neamul iei în fa i îngenunche dup obiceiul nemesc.
Ne vom opri aici s mâncm i s ne odihnim, îi spuse prinesa. Dar grbete-te, fiindc suntem flmânzi.
Cum cei doi târgovei plecaser, cei doi lahtici din împrejurimi i împreun cu ei Mako de Bogdaniec i tânrul Zbyszko se înclinar a doua
oar i tocmai voiau s prseasc odaia, ca s nu-i încurce pe cei de lacurte. Dar prinesa îi opri. Suntei lahtici, deci nu ne încurcai! Facei cunotina cu curtenii
mei. De unde v aduce Dumnezeu? Atunci, începur s-i rosteasc numele, blazoanele, devizele i

Uite ce întâmplare! Povestii-ne despre Wilno, despre fratele i sora mea. O s vin la Cracovia i prinul Witold, s cinsteasc lehuzia reginei,
30
i la botez? Ar dori, îns nu tie dac va putea; de aceea i-a trimis mai înaintea

Leagnul este aici? A vrea s-l vd. E tot de argint? Tot e de argint, dar nu se afl aici. L-au dus la Cracovia. i voi ce facei aici la Tyniec? Ne-am abtut pe la procuratorul mnstirii, o rud a noastr, ca s
ne încredinm grijii virtuoilor clugri avutul dobândit în lupt i darurile prinului.
Dumnezeu v-a ajutat. Prada-i bogat? Dar spune-mi, de ce fratele
meu nu este sigur dac va veni? Pentru c se pregtete s porneasc rzboi împotriva ttarilor. tiu i eu asta; dar sunt îngrijorat c regina n-a prevestit un sfârit
fericit campaniei, cci ce prorocete ea, se împlinete totdeauna. Mako zâmbi. Ehei, stpâna noastr e o sfânt, n-am ce zice, dar cu prinul Witold
vor merge muli dintre cavalerii notri, oameni de ndejde, cu care nimeni
nu se poate pune. i Domnia Ta nu te duci? Pentru c de mic am fost trimis la alii i vreme de cinci ani n-am
dezbrcat armura, rspunse Mako artând urmele platoei de pe scurta de piele de elan, s-mi mai trag sufletul puin i am s m duc i eu, iar dac n-am s plec eu, mcar o s-l trimit pe nepotul acesta al meu jupânului
Spytko de Melsztyn, sub îndrumarea cruia se adun toi cavalerii notri. Prinesa Danuta privi la statura artoas a lui Zbyszko, dar o întrerupse venirea unui clugr de la mnstire, care, dându-i binee prinesei, îi repro cu umilin c nu trimisese un gonaci cu vestea venirii ei i c nu înnopteaz la mnstire, ci într-un han obinuit, nepotrivit cu rangul ei. Doar la mnstire nu duc lips de case i de cldiri în care pân i un om obinuit afl adpost, ce s mai vorbim de o maiestate ca soia prinului de la urmaii i rudele cruia abaia avusese atâtea foloase.
Dar prinesa îi rspunse cu veselie: Ne-am oprit aici doar ca s ne mai îndreptm picioarele, fiindc
31
mâine diminea trebuie s plecm la Cracovia. Am dormit în timpul zilei i cltorim noaptea pe rcoare i pentru c au cântat cocoii, n-am vrut s-i trezesc pe cuvioii clugri mai ales cu asemenea însoitori care se gândesc mai mult la cântec i dansuri decât la odihn.
Când vzu totui c trimisul mnstirii insist, adug:
Nu. Rmânem aici. Ne vom petrece timpul ascultând cântece laice, iar pentru slujba de diminea vom veni la biseric, s începem ziua cu Dumnezeu.
Va fi o liturghie pentru izbânda milostivilor notri stpâni, a prinului i a prinesei, anun clugrul.
Prinul, soul meu, va veni abia peste cinci zile.

Bunul Dumnezeu poate s-i dea noroc i de departe, iar în acest timp nou, celor nevoiai, s ne fie îngduit s aducem mcar vinul de la mnstire.
O s v rspltim bucuroi, accept prinesa. Iar dup ce clugrul plec, începu s strige: Hei, Danusia! Danusia! Urc-te pe lavi i înveselete-ne inima cu
acelai cântec pe care l-ai cântat la Zator.
Auzind acestea, curtenii aduser repede o lavi în mijlocul încperii. Trubadurii se aezar la cele dou capete, iar între ei urc feticana care ducea în urma prinesei luta btut cu inte de aram. Pe cap avea o cunun, iar prul îi cdea pe umeri; purta o rochie albastr i pantofiori roii cu vârfurile lungi. Stând în picioare pe lavi, prea o copili, dar în acelai timp era i frumoas ca o figurin din biseric sau din vicleim. Se vedea c nu i se întâmpla prima dat s stea aa i s cânte pentru prines,
deoarece nu prea încurcat deloc.
Hai, Danusia, mai departe! o îndemnar jupâniele de la curte. Ea, îns, lu luta în mân, îi înl capul ca o pasre care vrea s
cânte i închizând ochiorii, începu cu un glas de argint:
De-a avea i eu Aripi cltoare, Spre Jasiek al meu,
S m pierd în zare.
32
Cântreii îi inur isonul îndat, unul la guzl, cellalt la o lut

Documents

Henryk Sienkiewicz - Cavalerii Teutoni Vol. I si II BUN.pdf