Hepatita virala A este o boala infecto-contagioasa acuta, benigna, manifestata prin fenomene infectioase generale, digestive si hepatice, având o evolutie autolimitata în marea majoritate a cazurilor.ETIOLOGIEvirusul hepatitei A din familia Picornaviridae.este rezistent 1h la 600C, zile-luni în apa contaminataeste distrus prin fierbere în 5 minute, prin autoclavare într-un minut, prin clorinare intensa 1-2mg/l, în 30min., de formaldehida 2-4%, UV, glutaraldehida 2%, etanol 70%, în 5 minute.MANIFESTARILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGICBoala are raspândire universala, cu evolutie endemica – sporadica, pe care se grefeaza crosete epidemice, mai ales în sezonul de toamna-iarna si cu o periodicitate la 5-6 ani.Incidenta la 100.000 locuitori, în anul 1998, a fost de 52,09 si de 57,31 în vestul tarii, fiind în scadere fata de anii anteriori. Epidemiile pot fi de contact (mai ales în colectivitati), hidrice sau alimentare. Morbiditatea predomina în mediul urban, la grupa de vârsta 1-14 ani si la sexul masculin.DIAGNOSTIC CLINICManifestarile clinice ale hepatitei virale A sunt asemanatoare cu cele din hepatitele acute determinate de alte virusuri (B, C, E, F, etc.).Incubatia dureaza între 14 si 42 de zile, fiind în medie 21-35 de zile; se caracterizeaza prin prezenta virusului în scaun si prin contagiozitate crescuta în a doua jumatate a perioadei.Perioada prodromala (preicterica) dureaza 1-10 zile (în medie 3-7 zile) si este dominata de manifestari generale de tip infectios si tulburari digestive care se amendeaza odata cu instalarea icterului. Perioada de stare (icterica) începe odata cu instalarea icterului sclero-tegumentar. În marea majoritate a cazurilor simptomatologia se remite, bolnavii redevin apetenti, fara acuze subiective. Persistenta sindromului digestiv dispeptic sau/si a celui neuropsihic poate anunta o evolutie severa.Principalele sindroame care caracterizeaza aceasta perioada sunt: sindromul icteric si sindromul hepato-splenomegalic, la care se adauga, inconstant, simptome legate de afectarea unor organe învecinate ficatului: vezica biliara, pancreas, stomac si duoden.

Aparatul cardio-vascular poate prezenta unele modificari: bradicardie, hipotensiune arteriala; lezarea rinichiului este minima si se evidentiaza prin discreta albuminurie.

Sindromul icteric începe prin coloratia galbena a sclerelor, urmata de colorarea galben-rubinie a tegumentelor. Intensitatea si durata icterului este variabila si poate constitui un indicator al gradului de severitate al bolii (formele severe se insotesc de un icter accentuat, formele usoare pot evolua fara icter sau cu icter discret si de scurta durata, formele colestatice sunt caracterizate prin persistenta îndelungata a unui icter intens, etc.).Concomitent cu icterul, bolnavii prezinta urini hipercrome si scaune decolorate, hipocolice.În hepatita virala A durata icterului este de 2-4 saptamâni; în formele colestatice icterul persista mai mult de 4 saptamâni.Sindromul hepatomegalic ficatul este marit în volum, depasind rebordul costal cu 2-4-6 cm sau mai mult. Consistenta ficatului este elastica, marginea inferioara rotunjita, suprafata neteda. Este sensibil la palpare, iar în ortostatism prelungit sau la efort, bolnavul acuza durere sau jena în hipocondrul drept si epigastru (epigastralgiile din debutul hepatitelor virale se datoreaza cresterii dimensiunilor lobului stâng hepatic ce duce la distensia dureroasa a capsulei Glison ).Hepatomegalia persista pe toata perioada de stare a hepatitei virale acute si se remite lent în convalescenta, ficatul ajungând la dimensiuni normale la 4 – 6 luni de la debutul bolii. Se întâlnesc însa si cazuri de hepatita virala A în care nu se evidentiaza hepatomegalie sau aceasta este foarte discreta.Splenomegalia poate însoti hepatomegalia, mai ales daca hepatita virala apare la copil. Prezenta si importanta splenomegaliei nu poate orienta însa asupra evolutiei bolii.Copiii cu hepatita acuta A prezinta un facies caracteristic, cu pometi congestionati si buze carminate, ce contrasteaza cu paloarea sau icterul tegumentar.Perioada de declin a hepatitei virale A începe dupa 10 – 14 zile de evolutie a bolii, prin remisiunea treptata a icterului, normalizarea culorii urinilor si a scaunelor, reducerea moderata a hepatomegaliei, declinul valorilor bilirubineiserice si a enzimelor de hepatocitoliza.Perioada de convalescenta dureaza 2-3 luni dupa boala acuta, timp în care simptomatologia clinica dispare complet, înainte de vindecarea biochimica si

histologica a ficatului. Din acest motiv, supravegherea bolnavului se face princontrol clinico-biologic lunar în primele 3 luni de la externare si se continua apoi trimestrial timp de 1 an.

EVOLUTIE SI PROGNOSTICHepatita virala A evolueaza, în marea majoritatea cazurilor, ca o infectie virala autolimitata, cu vindecare completa, clinica si biologica si cu câstigarea unei imunitati specifice pentru toata viata. Prin ameliorarea tehnicilor de diagnostic, în ultimii ani s-au putut însa decela si forme prelungite, cu recaderi, sau forme colestatice cu evolutie mai lunga de 8-12 saptamâni. Prin analiza formelor clinice pe grupe de vârsta s-a constatat ca la copii infectia îmbraca, mai ales, forme inaparente sau usoare de boala, în timp ce un procent îngrijorator de bolnavi, peste 40 de ani, pot prezenta forme grave.Prognosticul este, de asemenea, rezervat la persoanele cu agamaglobulinemie si hipogamaglobulinemie severa, care nu pot sintetiza titruri suficiente de IgM specific anti-VHA, si deci nu pot limita infectia, care evolueaza spre insuficienta hepatica si deces.