Upload
airrrin
View
14
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Holland
Citation preview
Teoria tipologică elaborată de John Holland se bucură şi în prezent de o largă
recunoaştere în domeniul consilierii vocaţionale, fiind doar una dintre teoriile care descriu şi
explică rolul factorilor de personalitate în luarea deciziilor privind cariera. John Holland și-a
dezvoltat şi și-a ameliorat teoria în parcursul cărţilor publicate în anii 1966, 1973, 1985 şi
1992. Publicațiile sale s-a bucurat de succes încă de la început prin prisma faptului că au pus
la dispoziție consilierilor profesioniști un cadru conceptual comprehensibil şi uşor de aplicat
în practică. Teoria a adus beneficii nenumărate și clienţilor pe cale de inserţie socio-
profesională, oferindu-le posibilitatea de a înţelege cum interacţionează factorii personali şi
de mediu, un proces menit să faciliteze luarea deciziilor. “Persistența, concentrarea, vederea
de ansamblu, interpretarea datelor în moduri inovative, revizuirea ideilor bazată pe dovezi,
accentul pus pe practica, generozitatea arătată colegilor și capacitatea intelectuală sunt temele
centrale care au caracterizat modul de lucru al lui Holland și care explică influența enormă a
lui.” (Gottfredson G.D, 1999, p. 15)
Esenţa dezvoltării teoriei lui Holland presupune faptul că efectuarea de alegeri în plan
profesional este similară unei extensii a personalităţii oricărui individ, care identifică în
modalitatea particulară de dezvoltare a carierei sale calea de a se afirma prin intermediul
intereselor şi valorilor. “În esență, teoria presupune că, în momentul în care își alege o
vocație, individul este produsul eredității sale și a unei varietăți de forțe culturale și personale,
inclusiv al colegilor, părinților și a altor adulți semnficativi, al clasei sociale, al culturii, și al
mediului” (Holland J. L., 1963, p 547). Astfel, modul distinct de constituire în structura de
personalitate a unui individ a sistemului de interese şi atitudini conturează direcţia orientării
carierei sale profesionale.
Holland propune patru supoziţii clare ca repere iniţiale în fundamentarea teoriei
vocaționale:
În cultura mediului în care trăim şi a contextului în care teoria a fost elaborată,
oamenii pot fi clasificaţi în şase categorii : Realist, Investigator, Artistic,
Social, Întreprinzător şi Convenţional;
Există şase medii de muncă corespunzătoare clasificării menționate;
Oamenii sun înclinață să se asocieze mediului care se potriveşte cel mai bine
cu tipul lor, cu categoria în care se încadrează;
Comportamentul unei persoane poate fi explicat ca fiind rezultatul interacţiunii
dintre tipul de personalitate căreia îi aparţine şi modelul de mediu
corespunzător.
1
Ulterior, el extinde aceste supoziții și își definitivează perspectiva introducând noi idei
și concepte. Ideile care fundamentează teoria lui Holland pornesc de la observaţia că oamenii
sunt atrași faţă de o anumită profesie, iar structurile de personalitate predispun orientarea
persoanei spre un anumit tip de activitate sau spre o anumită categorie de activităţi
profesionale. Satisfacţia resimțită la locul de muncă este direct proporțională cu gradul de
compatibilitate dintre structurile de personalitate şi specificul activităţii de muncă. Nu doar
nivelul satisfacţiei în muncă este dependent de nivelul concordanţei personalitate-mediu, ci şi
întreaga traiectorie profesională a individului.
Alegerea profesiei este infulențată de interacţiunile acesteia cu mediul; interacțiuni ce
se pot dovedi a fi congruente, cazurile în care structura de personalitate şi structura mediului
profesional sunt compatibile sau incongruente, atunci când se manifestă o incompatibilitate
între cele doua. Se impune să menționăm faptul că “propunerea lui Holland, conform căreia
persoanele aleg profesii care sunt congruente cu interesele lor, a fost confirmată de
numeroase cercetări emprice.” (Kidd. J. M., 2006, p. 98)
Indivizii dezvoltă anumite trăsături relativ stabilizate după perioada adolescenţei,
cercetări recente confirmă faptul că procesul constituirii pattern-urilor de interese ale
indivizilor se stabilizează până la vârsta de 25 de ani. Ei aspiră către acele medii de muncă şi
activităţi care le permit să-şi pună în valoare calităţile şi valorile personale;
Prin intermediul evaluării rezultatelor obținute în urma testelor psihologice ale
trăsăturilor de personalitate a indivizilor şi prin intermediul analizei setului de factori care
condiţionează succesul într-o anumită ocupaţie a celor care deja o exercită, se poate constitui
o bază pentru a identifica ocupaţia potrivită pentru un anumit individ sau persoana potrivită
un loc de muncă specific şi, implicit, un mijloc de a anticipa atât succesul în muncă, cât şi
satisfacţia personală.
“Persoanele care prezintă configurații de personalitate similare, atunci când sunt
grupate împreună în același loc de muncă sau în aceeași sarcină de lucru pot crea un mediu
care se potrivește stilului lor și cel mai probabil vor răspunde la multe situații și probleme în
moduri similare” (Kijpitak S., 2013, p. 72)
Fiecare individ este atras de acele grupuri de persoane ale căror membri au orientări
personale similare cu ale lui. "Problema alegerii profesionale este asociată identificării
tipurilor de oameni care seamănă cu noi, o formulare care apare, de asemenea, aplicabilă la o
2
gamă mai largă de fenomene, inclusiv la realizarea personală, la performanța creativă, precum
și la formarea de grupuri sociale" (Holland J. L., 1963, p 550) Asttfel, putem observa că
persoanele care lucrează în domenii de activitate similare dețin structuri și istorii
asemănătoare privind dezvoltarea propriei personalități. Aceste persoane au tendința de a
reacționa într-un mod asemănător atunci când sunt expuși unor situații similare de muncă.
Îndeplinirea cu succes a unor responsabilități specifice de muncă necesită o serie de
combinații de caracteristici din partea indivizilor, caracteristici ce țin de aptitudini, interese,
aspecte temperamentale, atitudini sau valori. Aceste combinații sunt relativ similare la
diferitele persoane care îndeplinesc aceleași responsabilități de lucru.
Există o puternică legătură între sistemul de interese ale unei persoane şi aptitudinile
sale operaţionale. Alegerea unei profesii reprezintă un proces specific ce reflectă o anumită
fază caracteristică fiecărui individ, anume procesul de maturizare a personalităţii. “Holland
afirmă că tipurilor de personalitate le corespund tot atâtea feluri de muncă sau medii de viaţă.
Astfel, orice persoană va opta pentru un loc de muncă sau un mediu de viaţă care să-i ofere
posibilitatea să-şi exerseze şi pună în practică aptitudinile, abilităţile şi deprinderile în scopul
valorizării sale ca persoană” (Jigău M., 2007, p. 35)
Modelul propus de J.Holland, cunoscut şi sub denumirea de modelul RIASEC, descrie
şase tipuri de personalitate vocatională: Realist (Realistic), Investigator (Investigative),
Artistic, Social, Întreprinzător (Enterprising) şi Convenţional. Aceste tipuri au fost puse în
corespondenţă cu şase medii de muncă. "Este util să caracterizăm mediul în aceiași termeni
utilizați pentru caracterizarea persoanei, extinzând în acest mod teoria astfel încât
interacțiunile dintre persoană și mediul său să poată fi studiate. " (Holland J. L., 1963, p 551)
Caracteristicile fiecărui tip fiecărui tip de personalitate se regăsesc în proporţii diferite
la una şi aceeaşi persoană, unele dintre ele având, în mod obişnuit, o forţă mai mare de
organizare a personalităţii. În realitate, sunt rare cazurile de tipuri absolute de personalitate şi
medii de muncă; cel mai adesea se întâlnesc combinaţii de două sau trei trăsături reprezentând
aceeași persoană.
Holland face o transpunere grafică a celor șase tipuri de personalitate sub forma unui
hexagon, denumit în literatura de specialitate hexagonul vocațional. Fiecare punct de legătură
dintre două laturi ale hexagonului reprezintă un tip de personalitate. La rândul lui, fiecare tip
de personalitate se învecinează cu alte două tipuri de personalitate, corespunzătoare punctelor
de legătură vecine. Astfel, o persoană care nu poate să activeze în profesia dorită, se poate
orienta spre domeniile învecinate, corespunzătoare tipurilor de personalitate specifice.
3
Relaţiile dintre cele şase tipuri au fost susţinute statistic, prin calcul de corelaţie, astfel
încât reprezentarea spaţială a tipurilor în hexagon reflectă matematic asemănările şi
deosebirile, proximităţile şi depărtările funcţionale. Modelul hexagonal ilustrează într-o
formă grafică, relaţiile de interacţiune dintre tipurile de personalitate
.
Hexagonul Vocațional
În continuare, vom face o descriere a fiecărui tip de personalitate în parte cu focus pe
comportamentul manifestat de acesta, particularitățile tipului de personalitate vocațională, pe
caracteristicile mediului profesional în care tipul respectiv operează optim, precum și pe
principalele meserii adecvate personalității.
4
INVESTIGATIVREALIST
CONVENȚIONAL
ÎNTREPRINZĂTOR SOCIAL
ARTISTIC
Particularitățile tipului de personalitate REALIST (motor) predispun spre tip
masculin, care îşi exprimă dezinvolt capacităţile motrice şi psihomotrice. Îi fac plăcere
activitățile care impun forță fizică, fiind agresiv. Are o organizare motorie bună, însă nu are
deprinderi verbale și interpersonale, preferând să rezolve problemele concrete și nu pe cele
abstracte. Este centrat preponderent pe reglări de tip feed-back, şi mai puţin pe reglări de tip
feed-before. Prezintă stabilitate emoţională și are un repertoriu redus de interese
extraprofesionale. Manipulează cu ușurință scule, obiecte, instrumente și îi face plăcere să
îngrijească plante şi animale și să lucreze în aer liber. Îşi dezvoltă aptitudinile în aria de
activităţi practice şi dovedeşte o motivaţie mai ridicată pentru lucruri, bani, statut şi mai
scăzută pentru relaţii cu oamenii, displăcându-i activitățile educaționale și sociale
Comportamentul care îi caracterizează pe realiști în consilierea în carieră vizează
întrebări și răspunsuri concrete, directe, cu aplicare imediată la problema care l-a adus la
consultaţie. Uneori manifestă dificultăţi în expunerea precisă a nevoii de consiliere, a
sentimentelor, motivelor şi intereselor sale.
Mediul profesional este saturat în activităţi, acţiuni şi operaţii concrete, de manipulare
a diferitelor instrumente, aparate, dispozitive, utilaje tehnice. Acest mediu solicită individului
activităţi fizice, lucrul cu scule, aparate, maşini etc. şi de aceea individul trebuie să aibă
competenţe tehnice care să-i permită să opereze cu lucrurile şi mai puţin cu oamenii etc.
Achiziționează competențe manuale în domeniul mecanic, agricol și tehnic, profesiile
care sunt reprezentative pentru acest tip de personalitate fiind cele de agricultor, tehnician,
pompier, detectiv, muncitor (construcţii), mecanic, pădurar, zugrav, electrician, șofer,
instalator, etc.
Tipul de personalitate INVESTIGATIV (intelectual) este orientat spre sarcină,
gândește problemele, încearcă să înțeleagă și să organizeze lumea; îi plac sarcinile ambigue și
activitățile intraceptive, fiind orientat spre abstract. El este centrat pe abordările de tip
teoretic, fiind motivat de cunoaşterea de sine şi a lumii, adevărul reprezintă valoarea centrală
care îi ghidează acţiunile în cele mai diferite contexte. Încearcă să înţeleagă cauzalitatea şi
interdependenţa fenomenelor, procesul rezolvării de problemelor constituind o sursă
importantă de satisfacţie. Manifestă o tendinţă spre introversie, metodic, riguros şi organizat
în activitatea de cercetare, se caracterizează printr-o vie curiozitate ştiinţifică. Similar tipului
realist, îi displac activităţile sociale
Comportamentul reprezentativ pentru un tip investigativ aflat într-o sesiune de
consiliere în cariera este unul inflexibil, fiind stresat de situaţiile la care nu are încă
5
răspunsuri. Îi place să aibă aceste provocări sub control, consilierul având rolul unui partener
de discuţii în procesul său dominant raţional şi mai puţin emoţional.
Mediul profesional solicită persoanei investigarea cauzelor diferitelor fenomene şi
căutarea de soluţii la probleme prin utilizarea unor metode şi tehnici specifice. Sarcinile
presupun operarea cu concepte în cele mai diferite acţiuni şi operaţii. Este ideal ca mediul să
integreze strategiile algoritmice cu cele euristice, în soluţionarea celor mai diferite probleme
Achiziționează competențe științifice și matematice, iar printre profesiile dominante
pentru tipul investigativ enumerăm: psiholog, sociolog, cercetător, istoric, analist politic,
antropolog, matematician, statistician, biolog, neurolog, etc.
Tipul de personalitate ARTISTIC (estetic) preferă relaționarea personală indirectă
prin intermediul autoexprimării. El preferă activităţile care au un grad mai mare de
flexibilitate, libertate în abordarea sarcinilor de muncă, Este un tip sensibil emoţional cu o
creativitate artistică peste medie. Este introspectiv şi nonconformist și evită activităţile
caracterizate printr-un grad crescut de rigurozitate, structură, reglementări și proceduri
standardizate. Îi face plăcere să apeleze la imaginaţie şi creativitate şi să se exprime într-o
manieră cât mai originală.
În cadrul consilierii vocaționale, tipul artistic preferă o abordare neconvenţională, cu
utilizarea de exemple, materiale scrise, criticând, comparând, făcând umor. Procesul luării
deciziei cu privire la carieră este unul dominant emoţional şi mai puţin raţional şi sistematic.
Mediul profesional solicită inițiativă, este unul deschis, liber, cu program flexibil şi
apreciază modul personal de expresie artistică şi emoţională. Este un mediu care încurajează
valorile și stimulii culturali și susține creativitatea și originialitatea.
Achiziționează competențe artistice în domeniul muzical, lingvistic, al artelor plastice
sau literar. Printre profesiile reprezentative pentru această tipologie amintim: actor. Regizor,
designer, pictor, compozitor, scriitor, dirijor, poet, etc.
Particularitățile tipului de personalitate SOCIAL (de susținere) vizează persoanele
cărora le face o deosebită plăcere să lucreze cu oamenii. Acest tip alege roluri de predare și
roluri terapeutice și are o predispoziție către lucrurile sigure. Este prietenos şi agreabil și
preferă să muncească într-un mediu în care să-şi exercite influenţa în plan social. Dispune de
abilităţi de relaţionare, altruismul fiind valoarea centrală. Caută în permanență contactul
social, manifestând grijă pentru dezvoltarea relaţiilor sociale în detrimentul dezvoltării altor
abilităţi. Este orientat spre cooperare şi soluţionarea conflictelor interpersonale
6
Comportamentul din cadrul consilierii se caracterizează prin orientare spre contacte
sociale, îşi exprimă aspiraţiile de relaţionare socială altruistă în mod explicit, îi plac
activităţile colective, de cooperare, informale, de grup și de multe ori își manifestă
disponibilitatea de a-l sprijini pe consilier în activitatea sa.
Mediul profesional caracteristic pentru tipul de personalitate social este unul stimulant
din punct de vedere al iniţierii, menţinerii şi dezvoltării relaţiilor sociale. Mediul oferă prilejul
de a discuta, de a fi flexibil și de a-i asculta pe ceilalți. Aceste persoane sunt interesate să
rămână în organizaţie, deoarece activitatea desfăşurată reprezintă o sursă importantă de
satisfacţie şi împlinire.
Achiziționează competențe în stabilierea unei bune relaționări sociale, îi displac
activitățile manuale și tehnice care presupun utilizarea de materiale sau de unelte de lucru.
Professile caracteristice tipului de personalitate social sunt: psihoterapeut, psiholog clincian,
consilier şcolar, profesor, preot, asistent social, antrenor, librar, etc.
Tipul de personalitate ÎNTREPRINZĂTOR (persuasiv) preferă utilizarea
deprinderilor sale verbale în situații care-i furnizează ocazii de vânzare, de dominare, de
leadership. Este o persoană extravertită, energică, tenace, iniţiativa reprezentând unul dintre
elementele definitorii. Îşi asumă riscuri în deciziile privind iniţierea proiectelor, fixarea
obiectivelor şi a termenelor de predare. Are o flexibilitate decizională, dispune de plasticitate
în abordarea mediului competiţional și are tendinţe accentuate de dominare şi conducere.
Este caracterizat printr-o încredere deosebită în forţele proprii, apelând la strategii persuasive
pe care le utilizează cu succes. Îi place să convingă, să conducă şi să influenţeze pentru
realizarea scopurilor organizaţiei, instituţiei sau propriilor afaceri. Dorește să câştige poziţii
sociale importante şi bogăţie.
Comportamentul care îi caracterizează în consilierea vocațională vizează exprimarea
sentimentelor și a intențiilor, atunci când sunt social acceptate. Este dominat de dorința de a-i
convinge pe alţii să acţioneze conform convingerilor sale mai mult decât de dorința de a-i
ajuta. Uneori se supraestimează şi-şi evaluează relativ inexact competenţele şi aptitudinile,
are un spirit de competiţie înalt, intră în conflict cu alţii din aceeaşi categorie cu el, este
nerăbdător să evolueaze în poziţiile cheie din instituţia în care lucrează.
Mediul profesional presupune existenţa situaţiilor cu grad crescut de risc, fiind un
mediu înalt competitiv marcat de instabilitate. Este caracterizat prin schimbări frecvente ce
impun decizii corespunzătoare din partea persoanei, restructurări flexibile ale schemelor
7
cognitiv-acţionale. Domeniile reprezentative sunt cele financiare, economice, care oferă
putere și un statut social ridicat.
Achiziționează competențe de lider, de persuasiune,de relaționare interpersonală.
Profesiile populare în rândul indivizilor caracterizați de tipul de personalitate întreprinzător
sunt : manager HR, manager vânzări, manager marketing, politician, avocat, judecător, agent
turism, agent imobiliar
Particularitățile tipului de personalitate CONVENȚIONAL (conformist) sunt
dominate de structură și regului, aceste persoane preferând activitățile în care se utilizează
cifrele, aleg rolurile de subordonat și își realizează scopurile prin conformism, fiind extrem
de loiale față de autoritate, putere. Ele agreează stabilitatea şi siguranţa în muncă, chiar dacă,
munca este relativ monotonă, plictisitoare, activităţile marcate de rutină nu constituie o sursă
de stres pentru persoanele acestui tip. Obţin eficienţă în condiţiile existenţei unui cadru
normativ bine precizat fiind dependente de structurile organizaţionale birocratice, bazate pe
modalităţi algoritmice de muncă. Manifestă rezistenţă la schimbare, în situaţiile slab definite,
cu termene presante găsind soluţii cu mare dificultate.
Comportamentul din cadrul consilierii este unul convențional, prezentându-se ca o
persoană ordonată, sistematică, cu simţul ierarhiei, Este mai puţin dispus să abordeze
alternativele ocupaţionale şi mediile de muncă slab structurate, iar nevoia de ordine poate fi
valorificată în domenii precum finanţe-bănci, contabilitate, procesare date.
Mediul profesional specific tipului convențional este unul structurat, presupune
organizare şi planificare și asigură confortul psihic necesar obţinerii unui randament optim.
Activitatea se desfășoară în birouri şi presupune ţinerea de evidenţe, efectuarea de statistici,
rapoarte, ordine în documente de orice natură, activităţi previzibile şi oarecum, rutiniere
venite de la coordonatori sau şefi.
Achiziționează competențe în sistematizare, administrare și organizare. Profesiile
reprezentative sunt: analist financiar, ofiţer de credit, bibliotecar, controlor de trafic, operator
PC, secretară, asistent HR, lucrător comercial, etc.
Codul Holland presupune descrierea fiecărui tip de personalitate și a mediului de
muncă prin intermediul a trei litere, acestea reprezentând iniţialele categoriilor descrise mai
sus (R, I, A, S, E, C). Modalitatea particulară de elaborare a hexagonului este în măsură să
explice nivelul de concordanţă dintre tipurile de personalitate şi specificul locului de muncă /
profesiei. Spre exemplu “un bibliotecar nu va avea doar codul C (convenţional); el este în
8
primul rând Convenţional (C), dar în al doilea rând este Investigativ (I), iar în al treilea rând
Social (S); în mod sintetic, codul său va fi CIS.” (Jigău M., 2007, p. 42)
După cum menționam, există cazuri în care indivizii nu au posibilitatea de a-și
desfășura activitatea conform tipului de personalitate care îi reprezintă. În această situație,
este important ca alegerile individului să se îndrepte spre domeniile învecinate acestei
personalități, cele mai puțin indicate profesrii aflându-se în colțul diametral opus al
hexagonului. Spre exemplu, dacă un individ are o personalitate de tip social, putem observa
că odată cu creșterea intereselor sociale, are loc o descreștere a intereselor realiste. Realistul
se situează la polul opus socialului, iar prin trasarea liniilor care unesc toate celelalte interese
cu cele sociale se diferențiază clar această depărtare de interese a celor două tipuri de
personalitate. În același timp, zonele de interes mai apropiate socialului ar putea constitui alte
priorități de interese profesionale pentru individ, în acest caz fiind vizate domeniile artistic și
întreprinzător. Domeniile mai îndepărtate, convențional și intelectual, prezintă interese mai
scăzute.
Holland consideră că unei persoane îi poate corespunde unul, două sau toate cele şase
tipuri de personalitate, însă în general, în evaluare şi intervenţie, sunt folosite cele mai
importante trei litere ale codului de tip care permi înţelegerea personalităţii individului. Tipul
de personalitate profesională a fost determinat iniţial de Inventarul de Preferinţe Vocaţionale -
VPI (Vocational Preference Inentory), iar ulterior prin intermediul SDS (Self Directed
Search). "Inventarele de interes sunt concepute ca inventare de personalitate care dezvăluie
informații, cum ar fi valorile, atitudinile, nevoile, auto-concepte, activități preferate și sursele
de amenințare și de nemulțumire ale persoanei." (Holland J. L., 1963, p 549) Self Directed
Search permite oamenilor să înţeleagă modalitatea prin care interesele lor pot fi conectate cu
anumite ocupaţii și faptul că există mai multe profesii care li se potrivesc, în acord cu
structura proprie de personalitate. Self Directed Search este compus dintr-o broşură de
evaluare, care facilitează identificarea ocupaţiei corespondente codului personal obţinut prin
administrarea inventarului de interese.
Un alt instrument dezvoltat de Holland în domeniul identității vocaționale este Situaţia
mea profesională – MVS (My Vocational Situation) cu scopul de a evalua dificultățile
întâmpinate în procesul de decizie vocațională. Acest chestionar urmărește aspecte conexe, ce
țin de relațiile dintre cele șase tipuri de personalitate, dintre care putem evidenția: congruența,
diferențierea și consistența.
9
Congruenţa vizează compatibilitatea între tipul de personalitate şi tipul de mediu de
muncă, cu cât codurile lor sunt mai apropiate cu atât se consideră că relaţia este mai
congruentă. "Spre exemplu, dacă un tip Realist lucrează într-un mediu Realist, se spune că
relaţia între tipul de personalitate şi tipul de mediu de muncă este congruentă; în schimb, dacă
un tip Social lucrează într-un mediu Artistic, această relaţie este incongruentă, iar persoana va
fi relativ frustrată şi fără satisfacţie în munca sa." (Jigău M., 2007, p. 40) Aceste situaţii
concrete sunt frecvente în activitatea de consiliere şi luarea factorului congruenţă în calcul
facilitează considerabil oferirea unei consilieri adecvate în alegerea viitorului loc de muncă,
potrivit cu sistemul de interese şi valori ale individului.
Diferenţierea indică gradul în care un anumit tip de personalitate se diferenţiază de
celelalte tipuri. Persoanele şi mediile de muncă diferă în ceea ce priveşte apartenenţa la unul
sau mai multe tipuri, există persoane care se încadrează absolut într-o tipologie, iar alte
persoane prezintă caracteristici din toate cele şase tipuri. O situație similară se poate identifica
şi în cazul mediilor de muncă pe care le preferă. O persoană care reprezintă un singur tip se
consideră a fi înalt diferenţiată, având scoruri mari în tipologia respectivă. “Pe de altă parte, o
persoană a cărei tip de personalitate se încadrează în mai multe tipuri este descrisă ca având o
diferențiere scăzută. Acest ultim tip are un stil de personalitate slab definit și este descris ca
fiind nediferențiat.“ (Kijpitak S., 2013, p. 73) Aceste persoane întâmpină dificultăţi în luarea
deciziei cu privire la viitoarea lor carieră profesională.
După cum am menționat, tipurile de persoane variază în termeni de diferenţiere, iar
într-o situație similară se situează și mediile de muncă. Astfel, se desprinde înțelegerea de ce
anumite tipuri de persoane îşi găsesc în medii de muncă diferite (incongruenţă) categorii de
activităţi care îi satisfac profesional (congruenţă), iar acest lucru se datorează mediilor de
muncă variabile în ceea ce priveşte gradul de diferenţiere.
Consistenţa măsoară similaritatea sau lipsa de similaritate a tipurilor atunci când sunt
comparate. S-a constatat că anumite tipuri de personalitate au mai multe în comun cu unele
tipuri decât cu altele. Astfel, tipul Social are mai multe în comun cu cel Artistic, fiind
apropiate pe hexagonul tipurilor, decât ar avea cu cel Realist, care sunt opuse pe hexagonul
tipurilor, deci sunt inconsistente. "Cu cât tipurile afișate pe modelul hexagonal sunt mai
apropiate, cu atât mai consistente sunt caracteristicile afișate de tipurile de personalitate
adiacente. Persoanele cu o consistență ridicată au coduri care se află unul lângă altul (ex.
SEA, ESC)." (Kijpitak S., 2013, p. 72) În termeni de consistenţă se pot judeca şi mediile de
muncă, un mediu de muncă realist şi unul social fiind inconsistente, pe când un mediu social
cu unul întreprinzător sunt consistente.10
Un aspect conex celor trei concepte vizează Identitatea, făcând referire la stabilitatea
şi claritatea percepţiei asupra propriilor caracteristici specifice unui tip de personalitate
vocaţională. Această caracteristică este întâlnită în cazul persoanelor stabile, care au o viziune
clară privind propriile interese, talente și obiective, și în cazul mediilor stabile, care oferă
posibilități ample de integrare, obiective, sarcini și recompense clar definite. Având în vedere
aceste aspecte, putem concluzion că persoanele care își atribuie multe obiective în carieră
prezintă o identitate slabă.
"Contribuțiile teoriei lui Holland în domeniul consilierii psihologice pot fi evaluate nu
doar din punct de vedere al suportului empiric al teoriei, ci și din punct de vedere al
impactului. Când evaluarea se face în funcție de acest criteriu, teoria devine de neegalat în
domeniul psihologiei vocaționale și de un succes răsunător în ceea ce privește domeniul mai
larg al consilierii psihologice" (Nauta, M. M., 2010, p 17)
11