HONORE DE BALZAC

ILTJZITPIERDI.JTE

TRADUCERE DIN LIMBA FRANCEZADINU ALBULESCU

**

PARTEA INTAI

CEI DOI POETI

Pe wemea cind incepe povestirea de fa[i, nici presa lui Stan-

hope, nici sulurile de distribuit cerneali nu funclionau inciin micile tipografii din provincie. Degi specialitatea sa illineain legituri cu tipografiile din Paris, oragul Angoul6me se slujea

tot de teascuri de lemn - de unde vine expresia gem teascurile,

astizi fbri aplicafie. Tipografiile inapoiate de acolo foloseau

inci qomoioagele de piele date cu cerneali, cu care unul dintrepresari tampona caracterele. Placa mobili, unde se aqazdforma

plini de litere, peste care se aplic[ apoi coala de hirtie, era totde piatri qi indreptilea denumirea de marmurd. Rapidele prese

mecanice de azi ne-au flcut si dim pdni intr-atita uitirii acest

mecanism, ciruia ii datorim - cu toate cusururile lui - minu-

natele cirli ale editorilor Elzevir, Plantin, Aldi 9i Didot, incitsuntem nevoifi a folosi gi noi denumirile vechilor unelte cirora

|6r6me-Nicolas S6chard le purta o dragoste superstifioasi, de-

oarece igi au rolul lor in aceast[ lungi qi - poate - neinsemnati

povestire.Acest S6chard, pe vremuri, flcuse parte din breasla tescui-

torilor sau preslrilor, clrora zelariile zic ur;i. Miqcirile de du-

te-vino, intrucAtva asemi.nltoare cu ale urgilor in cuqcl, 9i pe

care le fac preslrii umblind de la cerneali la presi 9i de la presi

la cerneali, le-au atras de buni seami aceasti porecli. La rdn-

dul 1or, ur;ii Le-au zis zelarllot maimufe, din pricina vegnicei

indeletniciri a acestora de a scotoci prin cele o suti cincizeci qi

10 Honord de Balzac

doui de cisule spre a-qi lua literele de care au nevoie. Prlpiduldin 1793 il gisegte pe S6chard in vArst[ de aproape cincizecide ani si insurat. Astfel ci, fiind gi in virsti gi cisitorit, scipide mobilizarea cea mare la care furl supugi mai tofi lucritorii.BdtrAnul tescuitor se trezi singur in tipografia al cirei patron *sau fraierul, cum i se mai zice - murise tocmai atunci, l[sdnd oviduvl fbri copii. intreprinderea se vizu amenin[ati de o apro-piati ruini: ursul, rimas singur, nu era in stare si se preschimbein maimufi, deoarece, tipograf fiind, nu stiuse vreodati nicisi scrie, nici si citeasci. Firi a tine seama de acest lucru, unreprezentant al poporului, gribit si rlspindeasc[ faimoaseledecrete ale Convenfiunii, il investi pe tescuitor cu brevetul demegter-tipograf rechizifiondndu-i totodatd gi tipografia. Dupice primi brevetul cel primejdios, ceti(eanul S6chard o despi-gubi pe viduva patronului sdu aducAndu-i economiile neves-tc-sii, cu carc pliti la jurnltate de pre{ utilajul tipografiei. pdniaici luscsc ugor. Acuma insi, trebuia sd tipdreasci ftri greqealiqri firrir intirziere decretele republicane. in aceasti grea situa-{ic, f6r6me-Nicolas S6chard avu norocul si dea peste un no-bil marsiliez care nu voia nici si emigreze ca si nu-si piardimogiile, nici si iasi la lumind ca si nu-qi piardi capul, si carenu-gi putea cAgtiga piinea decAt gisindu-gi vreo indeletnicire.Domnul conte de Maucombe imbrici asadar siriciciosul ha-lat al unui gef de atelier de provincie; culese, citi gi corecti elinsugi decretele care prevedeau pedeapsa cu moartea pentrucetifenii care-i ascundeau pe nobili. Ursul, ajunsfraier le tipl-rea gi le didea la afigat; gi amdndoi scipari teferi qi nevitimafi.in 1795, dupi ce trecu vartejul Terorii, Nicolas S6chard fu silitsi-si caute un alt factotum, care si-i fie zefar, corector qi gef deatelier. Un abate, ajuns mai pe urmi episcop sub Restaura(ie qicare refuza pe atunci si presteze jurimdntul, il inlocui pe con-tele de Maucombe pdni in ziua in care primul consul restabilireligia catolici. Contele gi episcopul se intAlniri mai tArziu peaceeaqi banci in Camera pairilor. Daci in 1802 |6r6me-NicolasS6chard nu gtia sd citeasci gi si scrie mai bine decdt in 1793,strAnsese in schimb destui binigori ca si-qi poati pliti un gef de

Iluzii pierdute 1l

atelier. Fostul breslag, atAt de nepisitor altidati fafd de viitorullui, ajunsese acum foarte temut de maimulele qi urSii sii. Zgdr-

cenia incepe de unde inceteazi siricia. in ziua in care fostulpresar intrevizu posibilitatea de a face avere, interesul trezi ln el

o agerime negustoreasci lacomi, binuitoare qi pdtrunzitoare.Cu practica lui indelungati, ii didea mdna si ia in derddere te-

oria. Ajunsese si aprecieze din ochi prelul unei pagini sau al

unei coli, dupi soiul de caractere folosite. Le explica clienlilorsii, care nu se pricepeau in ale tipografiei, ci literele aldine cos-

tau mai scump decAt cele de rhnd; iar cind era vorba de cele de

rdnd, spwea ci erau mai greu de m6nuit. Nepricepdnd nimicdin munca tipografici numitd cules, ii era atit de teamdL si nuse ingele, incit nu incheia niciodatl decit invoielile in care el

avea partea leului. Dacizelarlilucrau cu ora, nu-i slibea o clipidin ochi. Cum afla de vreun fabricant de hirtie strimtorat, iicumpira marfa pe nimica toati gi o biga inmagazia lui. Astfelc[, inci de pe atunci, pusese mAna gi pe casa in care era adipos-titi tipografia din vremi imemoriale. Avu parte de tot soiul de

noroace: rimase viLduv qi nu avu decdt un fiu; il didu la liceuldin oraq, nu atALt ca si-l scoatl invilat, cAt ca si-gi pregiteasciun urmag; se purta aspru ca si prelungeasci durata autoritifiipirintegti asupra Iui. De aceea, in zilele libere, il punea si stea la

casi, spunindu-i ci trebuie si inve{e cum se cAgtigi banul, spre

a putea la rindu-i, odati qi odatd, siJ rlspliteascd: pe s[rmanu-ipirinte, care se strdmtora ca si-l creasci pe el. La plecarea aba-

telui, Sdchard il numi gef de atelier pe unul dintre cei patru ze-

lari pe care viitorul episcop i-l recomandase a fi cel mai cinstit qi

mai destoinic. in felul acesta, omul nostru putea sA se descurce

pdni in momentul cAnd fiul siu avea si preia conducerea in-treprinderii, care urma a se miri trecind in mAini mai tinere 9imai pricepute. David S6chard fu un elev strilucit la liceul dinAngouldme. DeEi era sn urs care fbcuse avere fbri inv[lituri qi

fbri educafie gi disprefuia nespus gtiinfa, bitrinul S6chard igi

trimise fiul la Paris pentru studii mai inalte in ale tipografiei;insi il povifui atAt de stiruitor si adune bani mul1i intr-un locc[ruia elii zicea,,raiul lucritorilor", atrigAndu-i atentia s[ nu se

12 Honord de Balzac

bizuie pe punga lui tit6ne-slu, incdt desigur ci socotea gederea

fiului siu infarainfelepciunii drept un mijloc de a-gi atinge lelulviefii. invnfind meseria, David igi desivdrgise in acelagi timp qi

educafia la Paris. $eful de atelier de la tipografia Didot ajunseastfel un savant. Citre sfdrgitul anului 1819, David Sdchardpirisi Parisul fbri a-l fi costat nici un ban pe taici-siu, care ilchema inapoi ca si-i predea conducerea afacerilor.

Tipografia lui Nicolas S6chard scotea pe atunci singurul ziarde anunfuri judiciare existent in acel departament, de{inind tot-odati gi exclusivitatea lucririlor prefecturii gi ale episcopiei, treisurse stragnice de venituri pentru un om tanlr gi intreprinzitor.

Chiar in vremea aceea, fra{ii Cointet, fabricanfi de hArtie,cumpiraseri de la prefectura din Angouldme cel de-al doileabrevet de tipograf. Bitr6nul S6chard se complicuse pdni atunciintr-o desivdrgiti inactivitate, fiind ajutat la aceasta gi de crizelemilitare care, in timpul imperiului, inibugiseri orice avAnt in-dustrial. Aceasta fusese pricina pentru care nu pusese el mAnape brevet. Zglrcenia lui deveni ins6 una dintre ca.uzele ce du-seri de ripi vechea tipografie. AflAnd vestea, betrand S6chardse bucuri ci lupta ce avea si izbucneasci intre intreprinderealui qi fralii Cointet urma si fie dusi de fiul seu, nu de el. ,,Pemine m-ar fi ripus", igi zise el; ,,insi un tAnir crescut la domniiDidot o s-o scoati la capit." Septuagenarul tdnjea dupi vremeacAnd avea si triiasci ftri nici o bitaie de cap.

Daci in arta tipografici inalti avea puline cunogtinte, treceain schimb drept foarte priceput intr-o artl pe care lucrltorii aubotezat-o cl haz befiografie, arti prea-prefuiti de divinul au-tor al lui Pantagruel, dar a cirei cultivare, cu atita inverqunareurmiriti de societilile zise de temperan{d, e din zi in zi maipirisiti. |6r6me-Nicolas S6chard, credincios sorlii pe care i-ohirizise numele, era inzestrat cu o sete nepotoliti. Nevasti-saingridise cit qi cum putuse aceast[ patimi pentru strugureletescuit, inclinare atdt de fireasci la urgi, incdt domnul de Cha-teaubriand a remarcat-o pdni 9i la adevira[ii urqi din America;dar filosofii au observat ci obiceiurile din tinerete revin cu

Iluzii pierdute t3

mai multi putere la bitrineqe. S6chard confirma aceasti lege

moral[: cu cAt imbitrAnea, cu atAt li plicea mai mult biutura.Patima ii lisa pe chipul lui de urs semne care ii dideau o inft-ligare originali: nasul luase mirimea gi forma unui A majuscul

de corpul tipografic maxim, obrajii brdzdafi de vine seminaucu unele franze de viti pline de umflituri vinete ori viginii, gi

adesea albe la mijloc; pirea o trufb uriagl infbgurati in vile de

toamni. Ascungi sub doui sprincene groase ca doui tufiquri in-clrcate de zbpadd,, ochii mici, cenugii, in care strilucea vicleniazgdrcenieice ucidea totul in el, pAni Ei dragostea pirinteasc[, igi

pistrau chiar gi la befie istefimea. Capul plegurr, dar pe de ldturicu pir, cirunt gi cre! inc[, i[i amintea de cilugirii cordelieri dinPovestirile lui La Fontaine. Era scurt gi pAntecos ca un opai! de

pe wemuri care consuml mai mult untdelemn decAt fitil; ciciexcesele de orice soi imping trupul pe calea spre care e predis-

pus din nagtere: ca gi invifitura multi, belia il ingragi pe cel

gras Ei 1l slibegte pe cel slab. f6rdme-Nicolas S6chard purta de

treizecide ani faimosul tricorn municipal care se mai intilnegteincl, in unele provincii, pe capul toboqarului de la primirie. igipunea vestd gi pantaloni de catifea verzuie. in sfirqit, mai avea

o veche redingot[ cafenie, ciorapi pestrifi de bumbac qi pantoficu catarame de argint. Costumul acesta care, sub haina de bur-ghez,il, mai trlda inci pe vechiul lucritor, se potrivea atAt de

bine cu viciile qi obiceiurile lui, ii inftliqa atAt de limpede viala,incAt ai fi. zis ci omul nostru se niscuse gata invegmAntat; nicinu {i l-ai fi putut inchipui frri aceste straie, dupi cum nu-!ipoli inchipui o ceapi fbri foile ei. Daci de multi vreme bltrA-nul tipograf n-ar fi dat destule dovezi de oarba-i licomie, retra-

gerea sa din afaceri ar fi de ajuns ca si-i zugriveasci firea. inciuda cunoqtinfelor cu care fiu-siu urma si vini de la renumitagcoali a tipografiei Didot, el igi propuse si faci tocmai cu acest

fecior afacerea straqnici pe care o plinuia de mult. Daci tatilurma si faci o afacere buni', fiul trebuia si faci una proasti;cici, pentru omul nostru, in afaceri, nu exista nici fiu, nici tati'Daci la inceput vizu in David pe singurul siu copil, mai tArziu

v[zu in el doar un cump[ritor ca oricare altul, ale cirui interese

L4 Honord de Balzac

erau potrivnice alor sale: ca vdnzdtor, el voia si vindi scump,iar David urma sl cumpere ieftin; fiul devenea deci un dugmance trebuia invins. Aceasti schimbare a sentimentului in interespersonal, de obicei inceati, intortocheati qi tiinuiti la oame-nii binecrescufi, fu rapidi gi frtign la bitrAnul urs, care dovedicit era de tare beliografia vicleani faln de tipografia invifati ingcoli. La sosirea feciorului, bdtrAnul ii ariti dragostea negusto.reasci pe care o au cei gireli fa{i de aceia pe care vor si-i ingele:se purtiL cu el ca un indrigostit cu iubita sa; ii didu braful, iispuse pe unde si calce ca si nu se umple de noroi; pusese si ise incilzeasci patul, sd i se faci focul, s[ i se pregiteasci cina.A doua zi,la o masi bogat6, dupi ce incercase s6-l ameteascidindu-i si bea, |6r6me-Nicolas S6chard, cherchelit zdravin, iitrase un: ,,Hai sd vorbim Si de afaceril'i rostit printre nelnce-tate sughifuri, incit David il rugi sd lase afacerile pe a doua zi.Illtrinul urs se pricepea prea bine si tragi folos gi de pe urmabc[iei, ca sd se retragd dintr-o bitllie pregititi de atita vreme.I)e altminteri, dupi ce umblase cincizeci de ani ,,cu ghiuleauade picioare" - cum zicea el -, nu voia s-o mai tragi nici micarun ceas. A doua zi, fiu-siu avea si fie negreqitfraierul.

Aici, poate, e necesar si spunem citeva vorbe gi despre ln-treprindere. Tipografia, situati la colpl strizii Beaulieu cu pia(adu Mtrrier, fusese instalati acolo spre sfrrgitul domniei lui Lu-dovic al XIV-Iea. De aceea, de multi vreme, tot ce se afla acolofusese hdrdzit numai exploatirii acelei industrii. Parterul alci-tuia o singuri mare incipere, luminati prin doui geamlAcuri,unul dind spre stradi, iar celilalt spre o curte interio ari. Labiroul patronului se putea ajunge gi pe o alee. Dar, in provincie,lucrul intr-o tipografie e totdeauna obiectul unei curiozitlli atitde vii, incit clienlii preferau si intre pe uga cu geamuri de ldngivitrina de Ia stradi, degi erau nevoili si coboare cAteva trepte,atelierul aflAndu-se sub nivelul strizii. Curioqii, cu gura ciscati,nu luau seama la neajunsurile trecerii prin strdmtorile atelieru-lui. Daci se uitau la colile intinse ca nigte leagine pe fr6nghiileprinse de grinzi, se ciocneau de girurile de regaluri cu litere, sau