STRATEGIA SECURITĂŢII NAŢIONALERECOMANDĂRI PENTRU PROCESUL DE IMPLEMENTARE

Andrei IovuInstitutul de Politici Publice

2011

Prezentul document a fost elaborat în cadrul Programului “Guvernarea Democratică a Sectorului de Securitate” - program comun al Comisiei Securitate Naţională, Apărare şi Ordine Publică, Centrului privind Controlul Democratic asupra Forţelor Armate (DCAF) de la Geneva şi Institutului de Politici Publice.

Afirmaţiile şi concluziile din acest document aparţin autorilor şi nu neapărat reflectă poziţia sau opiniile finanţatorului.

2NOIEMBRIE 2011

CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................................................4

I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ROLUL STRATEGIILOR DE SECURITATE ÎN POLITICA DE SECURITATE NAŢIONALĂ..........................................................................5

II. ANALIZA STRATEGIEI SECURITĂŢII NAŢIONALE..................................................7

Analiza strategiei în baza structurii..............................................................................................8

Analiza în baza conţinutului........................................................................................................10

III. PROCESUL DE IMPLEMENTARE A STRATEGIEI SECURITĂŢII NAŢIONALE AL REPUBLICII MOLDOVA.......................................................................................................12

Analiza strategică a documentului..............................................................................................13

Elaborarea planului de acţiuni....................................................................................................14

Monitorizarea şi evaluarea..........................................................................................................15

Managementul procesului de implementare..............................................................................17

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI................................................................................................19

ANEXA 1. VALORI, PRINCIPII, INTERESE, OBIECTIVE ÎN STRATEGIILE ŞI CONCEPTELE DE SECURITATE...............................................................................................20

ANEXA 2. AMENINŢĂRI, RISCURI, PROVOCĂRI ÎN STRATEGIILE ŞI CONCEPTELE DE SECURITATE............................................................................................................................21

ANEXA 3. REPREZENTAREA SCHEMATICÃ A ELEMENTELOR STRATEGIEI SECURITĂŢII NAŢIONALE ÎN COMPARAŢIA CU PREVEDERILE LEGII PRIVIND ACTELE NORMATIVE.................................................................................................................22

ANEXA 4. MODEL DE PLAN DE ACŢIUNI..............................................................................23

ANEXA 5. MODEL DE PLAN DE MONITORIZARE...............................................................24

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................25

3

INTRODUCERE

În ultimii douăzeci de ani în ţările democratice a devenit o tradiţie, dar şi o normă, ca politica naţională de securitate să fie exprimată în mod public sub forma unui document de poziţie. Acest document porneşte de la identificarea elementelor esenţiale pentru existenţa şi prosperarea unei naţiuni, stabileşte interesele şi obiectivele principale de nivel naţional pe termen mediu şi lung, acţiunile care se impun pentru protejarea şi asigurarea acestor interese. De asemenea, sunt evidenţiate obiectivele, principiile fundamentale de care se conduce statul respectiv în politica de asigurare a securităţii sale naţionale, ameninţările şi riscurile (prezente şi eventuale), care afectează securitatea naţională, precum şi principalele metode de neutralizare ale acestora, corelate cu resursele care sunt sau urmează a fi alocate în acest scop.

În timp, un asemenea document a devenit un element obligatoriu al politicii de securitate, o expresie şi un indicator al maturităţii şi identităţii politice al unei ţări. În dependenţă de viziunile şi opţiunile interne, de cadrul naţional de documente strategice şi juridice, de sistemul naţional de planificare strategică, acest document apare în politica naţională de securitate sub forma unei Concepţii, Strategii, Doctrine sau Directive privind Securitatea Naţională, a unei Cărţi Albe privind Securitatea sau Apărarea.

Elaborarea, aprobarea şi publicarea acestui document urmează să răspundă la un şir de aşteptări pe plan extern – în special din partea statelor vecine şi partenerilor - şi la aşteptări pe plan intern – atît din partea societăţii în general, cît şi din partea diferitor instituţii ale statului, ale căror domenii de responsabilitate vizează asigurarea securităţii naţionale.

Aşteptările din exterior sunt în mare parte legate de „temerile” statelor vecine privind eventualele riscuri şi ameninţări care ar provine din statul de referinţă şi ar periclita securitatea naţională ale acestora. Pe de altă parte, aşteptările statelor partenere sunt în mare parte legate de voinţa statului respectiv de a contribui la asigurarea securităţii pe plan regional sau internaţional, de a participa la eforturi comune şi de a oferi capacităţi respective în acest sens.

Aşteptările pe plan intern sunt bazate pe necesitatea unei viziuni integratoare, „aptă să adune energiile naţiunii pe deasupra intereselor graniţelor de partid, făcîndu-i clară destinaţia spre care se îndreaptă şi să faciliteze un consens asupra definiţiei unui destin comun şi a principalelor metode de a-l construi şi apăra”1. O asemenea viziune de perspectivă pe termen lung oferă posibilitatea de a conjuga eforturile instituţiilor statului într-un efort comun şi de a crea capacităţile necesare.

1 Analiza Strategiei de Securitate naţională a României. Raport de analiză politică. Institutul „Ovidiu Şincai”. Bucureşti, 9 martie 2006.

4

I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ROLUL STRATEGIILOR DE SECURITATE ÎN POLITICA DE SECURITATE NAŢIONALĂ

Politica naţională de securitate este un element indispensabil în cadrul naţional de politici. Această politică poate fi definită şi exprimată într-un document cuprinzător sau în mai multe documente sectoriale. Acest document reflectă principalele obiective de securitate ale statului (ceea ce deseori este definit ca “interesele securităţii naţionale”), determină acţiunile care se impun pentru protejarea şi asigurarea acestor interese şi principiile fundamentale de care se conduce statul în politica de asigurare a securităţii sale naţionale, determină ameninţările şi riscurile care afectează securitatea naţională, principalele metode de neutralizare ale acestora, mijloacele şi resursele care urmează a fi utilizate în acest scop. Pentru acest document de politici se utilizează termenul de Strategie de Securitate Naţională (SSN).

În termeni academici, strategia securităţii naţionale este „arta şi ştiinţa dezvoltării, aplicării şi coordonării instrumentelor de putere ale unui stat (diplomatice, economice, militare şi informaţionale) cu scopul de a realiza obiective care contribuie la asigurarea securităţii naţionale”.2

În ultimii douăzeci de ani în ţările democratice elaborarea unui asemenea document a devenit o tradiţie, dar şi o normă pentru definirea şi exprimarea publică a politicii naţionale de securitate, fiecare dintre aceste state utilizînd metode, instrumente şi abordări proprii în elaborarea unui asemenea document în dependenţă de vizuinile şi opţiunile interne, de cadrul naţional de documente strategice şi juridice, şi de sistemul naţional de planificare strategică.

Analiza conţinutului strategiilor de securitate ale diferitor state, a impactului realizat de aceste strategii pe plan intern şi pe plan extern, precum şi a proceselor de implementare ale acestora permite identificarea unor caracteristici, practici şi experienţe care urmează a fi luate în considerare în procesul de elaborare a unui asemenea document complex de importanţă strategică.

În mod tradiţional, importanţa Strategiei de Securitate Naţională este determinată de următoarele caracteristici principale:

- SSN reprezintă documentul-cheie al politicii de securitate;- Enunţă interesele şi valorile naţionale;- Enunţă o poziţie oficială privind ameninţările şi riscurile la adresa securităţii naţionale, cele

deschise, reale şi cele probabile în viitor; - Stabileşte obiectivele strategice şi priorităţile pe termen mediu şi lung; - Defineşte cadrul instituţional şi responsabilităţile în domeniul securităţii statului; - Determină misiunile şi sarcinile diferitor instituţii de state pe plan intern şi extern; - Serveşte drept bază pentru elaborarea de politici şi documente sectoriale; - Este unul din documentele de bază al Preşedintelui ţării (ca garant al suveranităţii,

independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale) şi al Guvernului (ca principala instituţie de elaborare, coordonare şi implementare a politicilor)

2 “The art and science of developing, applying, and coordinating the instruments of national power (diplomatic, economic, military, and informational) to achieve objectives that contribute to national security. Also called national strategy or grand strategy” (Dictionary of Military and Associated Terms, US Department of Defense 2005).

5

În dependenţă de scopul urmărit, conţinut şi modul de abordare a problemelor de bază în strategiile de securitate naţională, pot fi identificate două modele principale de abordare care sunt determinate de viziunea internă şi opţiunea politică privind rolul, modul de implementare şi impactul scontat al unui asemenea document.

Abordarea „politico–declarativă” este caracterizată printr-un limbaj sintetic şi accesibil publicului larg, prin includerea în text a unor consideraţii sumare de ordin general, a unor aprecieri, principii şi obiective universale, preluate din documente politice naţionale sau internaţionale. Un asemenea model de abordare nu necesită neapărat o structură rigidă, legături logice dintre diferite capitole sau elemente ale documentului, nu presupune o finalitate bine conturată. În calitate de rezultat, un asemenea document este mai aproape ca formă de un manifest politic sau declaraţie de intenţii.

Abordarea „politico-declarativă” deseori omite enunţarea explicită ale anumitor decizii sau acţiuni în diverse circumstanţe. Această omitere se explică prin faptul că deseori este mult prea complicat, sau chiar imposibil, de a oferi din timp soluţii pentru situaţii imprevizibile în viitor. Pe de altă parte, nu întotdeauna este oportun ca reacţia la o anumită acţiune sau situaţie eventuală, să fie enunţată din timp unui potenţial adversar.

Asemenea abordare este utilizată şi în cazul în care statul respectiv dispune de o capacitate redusă de a elabora un document „tehnic”. În aceste condiţii, Strategia urmează a fi privită, în primul rînd, ca un set de standarde pentru procesul decizional, ca un punct de referinţă general acceptat pentru factorii de decizie în abordarea şi reacţia de răspuns la evenimentele ce prezintă ameninţări, riscuri, provocări sau oportunităţi pentru securitatea ţării.

Abordarea „pragmatico-tehnocrată” este caracterizată de utilizarea largă a unui limbaj tehnic de specialitate şi o structură logică rigidă care asigură legătura dintre valorile şi interesele principale ale unui oarecare stat, problemele majore cu care acesta se confruntă, opţiunile de răspuns la eventualele crize, scopul bine determinat al acţiunilor sale şi finalitatea acestui proces. Un asemenea model de abordare presupune definirea unor capacităţi adecvate gravităţii şi complexităţii problemelor definite şi alocarea resurselor necesare pentru crearea acestor capacităţi pentru obţinerea efectelor dorite. Principalul beneficiu al unei asemenea Strategii este claritatea, caracterul transparent şi caracterul previzibil al acţiunilor.

Din punct de vedere al consecutivităţii procesului, elaborarea unei strategii naţionale de securitate nu este în mod obligatoriu precedată de definirea unui concept general al politicii de securitate sau concepţii de securitate naţională. Pe de o parte, o asemenea abordare conţine riscul inconsistenţei unuia dintre documentele elaborate în condiţiile în care este mult prea dificilă sau chiar imposibilă elaborarea unor obiective pentru politica de securitate care depăşesc considerabil resursele umane, economice, tehnologice şi militare de care ţara ar putea dispune. În acest caz conceptul de securitate şi strategia securităţii naţionale riscă să devină documente neconvergente şi să fie afectate de contradicţii şi incompatibilităţi.

Pe de altă parte, elaborarea succesivă a mai multor documente de importanţă strategică, fiecare dintre acestea servind drept bază pentru elaborarea celor ulterioare, formează un lanţ logic mult prea lung de elaborări teoretice complexe. Parcurgerea acestui lanţ în timp restrîns şi asigurarea calităţii acestui proces este mult prea complicată în caz dacă la nivel naţional nu există capacităţi adecvate unei asemenea sarcini.

6

Prelungirea în timp al acestui proces presupune un şir de riscuri, care în mare măsură pot conduce la compromiterea calităţii documentelor, procesului de implementare ale acestora şi gradului de atingere a rezultatelor scontate.

De obicei, documentele strategice sunt mult mai relevante pentru guvernare la început de mandat, atunci cînd durata estimată al actului de guvernare permite iniţierea unor acţiuni complexe cu perspectivă lungă, care necesită eforturi şi resurse considerabile, iar rezultatele vizibile ale acestor eforturi apar numai după o anumită perioadă de timp.

Acţiunile practice de implementare al unor documente complexe de ordin strategic, de cele mai multe ori sunt dependente de finalizarea procesului de creare al unui cadru teoretic şi legal integru care ar permite conjugarea eforturilor interdepartamentale şi ar oferi baza legală pentru acţiunile necesare. În lipsa unui asemenea cadru, activitatea instituţiilor responsabile de implementarea practică ale acestor documente strategice va fi imposibilă sau în mare parte dominată de incertitudini şi inconsistentă.

Schimbările frecvente şi profunde pe plan internaţional, regional şi naţional impun necesitatea revizuirii şi adaptării periodice a documentelor strategice. În cazul în care procesul de elaborare a unor asemenea documente este lung, relevanţa acestora scade.

Astfel, Strategia Securităţii Naţionale constituie un document de viziune, prin care se determină misiunile şi sarcinile pe plan intern şi extern, şi obiectivele strategice de securitate a unei naţiuni pe termen mediu şi lung. Strategia este un document indispensabil, deoarece prezintă percepţia statului asupra domeniului securităţii naţionale şi serveşte ca bază pentru politici şi documente sectoriale.

Documentul ar trebui să declare în mod oficial ameninţările şi riscurile actuale în adresa securităţii, şi estimează eventualele pericolele. Strategia are rolul de a oferi un cadru de reflecţie cu privire la securitatea naţională şi oferă directivele pentru politica de implementare. Documentul defineşte cadrul instituţional şi responsabilităţile în domeniul securităţii statului, determină căile de asigurare a securităţii naţionale, mecanismele instituţionale, prezintă domeniile prioritare pe plan intern şi extern, care au impact asupra securităţii naţionale.

II. ANALIZA STRATEGIEI SECURITĂŢII NAŢIONALE

În conformitate cu viziunile doctrinare naţionale Strategia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova urmează să fie documentul de bază care de facto reflectă politica naţională de securitate şi apărare. Necesitatea acestui document este determinată de importanţa stabilirii căilor concrete de asigurare a securităţii naţionale, a mecanismelor şi instrumentelor de guvernare a sistemului securităţii naţionale, a mecanismelor de cooperare între componentele sistemului, a mijloacelor de realizare, în special celor financiare şi de asigurare în practică a securităţii naţionale. Totodată, în conformitate cu aceleaşi viziuni doctrinare, Strategia securităţii naţionale serveşte ca bază pentru elaborarea Strategiei Militare şi altor strategii sectoriale în domeniul securităţii naţionale.

La 15 iulie 2011, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Strategia Securităţii Naţionale, care este primul document de acest gen din Republica Moldova. Procesul de elaborare a acestei strategii

7

a fost unul lung şi anevoios, fiind de-a lungul mai multor ani un subiect distinct al diferitor planuri de acţiuni, inclusiv celor de cooperare dintre Republica Moldova şi NATO.

În conformitate cu precizările din preambul Strategiei, documentul „stabileşte obiectivele sistemului securităţii naţionale şi identifică căile şi mijloacele de asigurare a securităţii naţionale. În acelaşi timp, Strategia constituie un act politico-juridic pe termen mediu ce permite adaptarea, în funcţie de evoluţiile pe plan intern şi extern, politicii din domeniul securităţii naţionale, identificarea segmentelor specifice ale sistemului securităţii naţionale care necesită reformare şi determinarea unui plan realist de implementare a reformelor.”3

Strategia preia o abordarea identică cu cea din Strategia Europeană de Securitate4, conform căreia „securitatea naţională a unui stat european nu mai poate fi privită în izolare” şi „ţine cont de abordarea cuprinzătoare a securităţii naţionale, caracterul multidimensional şi interdependent al acesteia, determinat atît de starea de lucruri din domeniile politic, militar şi al ordinii publice din ţară, cît şi de situaţia din sfera economică, socială, ecologică, energetică, etc.”

Strategia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova determină interesele naţionale; principalele ameninţări; riscuri şi vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale; principalele repere ale politicii externe şi politicii de apărare ce ţin de asigurarea securităţii naţionale; căile de asigurare a securităţii naţionale; şi liniile directorii ale reformei sectorului securităţii naţionale.

Un capitol aparte din Strategia Securităţii Naţionale este dedicat viziunii şi acţiunilor de consolidare a securităţii naţionale prin intermediul politicii externe şi de apărare (cap.3). Strategia recunoaşte că „un loc aparte în contextul securităţii îi revine participării Republicii Moldova la eforturile globale, regionale şi sub-regionale de promovare a stabilităţii şi securităţii internaţionale prin cooperarea în cadrul ONU, OSCE, cu NATO şi alte organizaţii internaţionale relevante, precum şi participarea la misiunile în cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comună a UE (PSAC).”

Strategia indică că „Securitatea naţională a Republicii Moldova nu poate fi concepută în afara contextului securităţii europene” şi că „în cadrul eforturilor de integrare, o atenţie deosebită va fi acordată intensificării cooperării cu UE pe linia PESC (CFSP) şi PSAC (CSDP), orientată spre consolidarea securităţii naţionale şi celei regionale. RM va coopera cu UE în domeniile prevenirii şi soluţionării conflictelor, gestionării crizelor, neproliferării armelor de distrugere în masă.”

Analiza strategiei în baza structurii

Analiza strategiilor de securitate naţională ale mai multor state indică asupra faptului că, structura şi forma acestora reprezintă elemente importante, care determină rolul şi importanţa acestui document. Aşa cum exigenţele faţă de structura şi forma Constituţiei unui stat sunt speciale, la fel şi strategia de securitate naţională necesită un aspect distinct comparativ cu alte documente de politici. În mod tradiţional strategiile de securitate naţională (a se vedea strategiile de securitate ale României, Republicii Cehia, Estoniei, Lituaniei, Ucrainei, Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, etc.) încep cu un cuvînt înainte sau prefaţă, care conţine de obicei adresarea preşedintelui

3 Strategia securităţii naţionale, aprobată de Parlamentul Republicii Moldova la 15 iulie 2011.4 Consiliul Uniunii Europene, “European Security Strategy”, p.1, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf.

8

şi/sau a primului ministru. Prefaţa strategiei trasează contextul şi viziunea de securitate şi reprezintă o poziţie de consens referitor la problemele şi priorităţile în domeniul securităţii.

În Strategia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova nu regăsim asemenea adresare din partea vreunui oficial de rang înalt, documentul limitîndu-se la o scurtă introducere care se rezumă la prezentarea prevederilor şi scopului. Acest lucru poate sugera faptul că s-a evitat personalizarea documentului cu un anumit lider politic, probabil datorită faptului că elaborarea şi aprobarea documentului a avut loc într-o perioada de criză politică, cînd partidele parlamentare din Republica Moldova nu au reuşit stabilirea unui consens privitor la alegerea preşedintelui.

De obicei, o strategie de securitate naţională se referă la următoarele subiecte: viziunea securităţii, valori şi principii, interese şi obiective, mediul de securitate (ameninţări, riscuri şi provocări actuale şi de viitor), instrumente şi mecanisme de politici, implicări (domenii de responsabilitate, capacităţi, raporturi, procedee).

Structura capitolelor Strategiei Securităţii Naţionale a Republicii Moldova este una asimetrică. Astfel, unele capitole depăşesc de cel puţin 8 ori mărimea altora (ex. 4. Căile de Asigurarea a Securităţii Naţionale), în timp ce altele se rezumă la mai puţin de un sfert de pagină (7. Etapele de Implementare, Procedurile de Raportare şi Monitorizare) sau chiar la cîteva rînduri (6. Asigurarea cu Resurse a Sectorului Securităţii Naţionale). Volumul redus al capitolelor ce reflectă implementarea şi asigurarea cu resurse a sectorului securităţii naţionale, evocă de fapt probleme pe care strategia riscă să le întîmpine în procesul de transpunere în practică. Astfel, alocarea de fonduri pentru asigurarea reformei sectorului de securitate rămîne a fi ambiguă, precum şi procesul de monitorizare a Strategiei Securităţii Naţionale, care se rezumă doar la o informare semestrială din partea autorităţilor administraţiei publice centrale către Consiliul Suprem de Securitate (CSS).

Sub alt aspect, asimetria capitolelor poate sugera faptul că nu a existat o viziune clară referitor la procesul de implementare şi monitorizare a strategiei, mai ales în contextul în care documentul prezintă o premieră absolută pentru Republica Moldova. De asemenea, lipsa de congruenţă mai poate indica şi faptul că Strategia Securităţii Naţionale a RM este rezultatul muncii unei echipe eterogene, coordonarea activităţii căreia a fost o sarcină mult prea dificilă.

Documentului îi lipseşte şi o concluzie care ar recapitula şi evidenţia principalele obiective strategice de securitate. Existenţa unei concluzii ar fi oferit spaţiu pentru clarificări finale şi accentuarea unor aspecte fundamentale a strategiei.

Strategia nu a fost structurată într-o manieră distinctă pe măsura rolului său în ierarhia documentelor de politici. Analiza de fond indică asupra faptului că Strategia Securităţii Naţionale este mai aproape ca formă de un manifest politic sau de o declaraţie de intenţii decît de o strategie ca atare în forma stabilită de cadrul naţional de documente de politici. Acest lucru poate indica asupra faptului că autorităţile nu au conştientizat importanţa strategiei pentru beneficiarii naţionali.

Este important ca strategia naţională de securitate, în calitate de document de politici care defineşte problemele existente în adresa securităţii naţionale, să precizeze conceptele-cheie din domeniul securităţii. Pentru a defini eventualele noţiuni complexe, strategiei îi este incorporat un glosar, care elucidează esenţa noţiunilor-cheie şi definirea lor în uzul oficial.

9

Strategia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova nu dispune de un glosar şi nici în textul documentului nu sunt definite aşa noţiuni ca “securitate”, “securitate naţională”, “sistemul securităţii naţionale”, “obiectiv strategic”, “interese naţionale”, “cyber-crimes”, etc. Astfel, lipsa unor explicaţii privitor la acestea şi alte concepte, oferă spaţiu pentru o interpretare permisivă ale noţiunilor-cheie.

Un element contradictoriu a Strategiei Securităţii Naţionale a Republicii Moldova reprezintă modul de abordare a conflictului transnistrean. Astfel, viziunea pentru soluţionarea conflictului se rezumă la mai puţin de o pagină (pentru comparaţie, subcapitolul „Combaterea factorului criminogen şi corupţiei” are un volum similar), referindu-se la generalităţi precum: menţinerea formatului de negocieri „5+2”, evacuarea trupelor străine, transformarea actualei operaţiuni de pacificare într-o misiune multinaţională, etc. fără a intra în esenţa acestor idei. Acest lucru ar putea sugera că diferendul transnistrean nu este un domeniu prioritar al politicii de securitate sau mai mult, poate indica faptul că această problemă nu reprezintă un risc major pentru securitatea Republicii Moldova.

Analiza în baza conţinutului

Analizînd cadrul normativ privitor la elaborarea politicilor publice, este important de evidenţiat că în conformitate cu Legea nr. 780 – XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, art. 13 (2), “Documentele de politici pe direcţiile principale ale politicii interne şi externe ale statului ce se aprobă de Parlament sunt: (a) concepţia; (b) strategia”. În aceeaşi lege, alineatul 4, se prescrie că o strategie va include: “(a) descrierea situaţiei şi definirea problemelor care necesită implicarea Guvernului prin aplicarea politicilor de rigoare; (b) măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor şi rezultatelor scontate; (c) obiectivele generale specifice şi etapele de implementare.”

Prevederi similare referitoare la conţinutul unei strategii se conţin şi în Hotărîrea guvernului “Cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici” nr. 33, din 11 ianuarie 2007 5. Astfel, în conformitate cu această hotărîre, strategia trebuie să includă următoarele domenii: a) descrierea situaţiei; b) definirea problemelor care necesită implicarea Guvernului prin aplicarea politicii de rigoare; c) obiectivele generale şi specifice; d) măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor şi rezultatelor scontate; e) estimarea impactului şi a costurilor (financiare şi non-financiare) aferente implementării; f) rezultatele scontate şi indicatorii de progres; g) etapele de implementare; h) procedurile de raportare şi monitorizare.

Putem observa că în linii generale, aceste doua acte juridice referitoare la conţinutul unei strategii sunt similare. Respectiv, Guvernul, autoritatea care a elaborat Strategia Securităţii Naţionale6, ar fi trebuit să respecte în egală măsură rigorile prescrise de lege şi de hotărîrea de guvern privitor la elaborarea documentelor de politici.

Strategia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova respectă în linii generale primele patru componente referitoarea la elaborarea unei strategii: (a) descrierea situaţiei (plasînd securitatea Republicii Moldova în context regional, de cel European); b) definirea problemelor care necesită 5 Conform acestei Hotărîri, sunt evidenţiate patru tipuri de documente de politici: a) concepţia; b) strategia; c) programul; şi d) planul. Fiecare asemenea document necesită respectarea unei structuri, format, standarde de calitate.6 Conform prevederilor Legii nr. 780 – XV, articolul 13 (5) “Concepţiile şi strategiile pe direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului se elaborează de Guvern şi se transmit Parlamentului spre aprobare”.

10

implicarea Guvernului prin aplicarea politicii de rigoare (strategia defineşte principalele pericole în adresa securităţii naţionale, dar nu le clasifică după priorităţi, producînd astfel confuzie referitor la domeniile care ar necesita atenţie majoră); (c) documentul formulează obiective generale referitor la reforma sectorului de securitate şi colaborarea cu actorii internaţionali (referindu-se la necesitatea “reformării sectorului de securitatea”); şi (d) specifică anumite măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor de securitatea naţională (formulînd sarcini, metode de implementare şi obiective, însă într-un mod indirect).

Ceea ce nu regăsim în strategie vizează partea de transpunere a documentului în practică, mai exact lipseşte (e) estimarea impactului şi a costurilor (financiare şi non-financiare) aferente implementării. Acest lucru ridică riscul că pentru anumite domenii invocate în strategie, nu se vor aloca mijloace financiare suficiente pentru o implementare de succes. De asemenea, lipsa unor referinţe bugetare, nu va permite includerea în bugetul de stat a fondurilor necesare pentru implementarea sectorială a documentului.

Un alt element care nu se regăseşte în strategie se referă la (f) rezultatele scontate şi indicatorii de progres. Lipsa acestor elemente poate obstrucţiona o evaluare obiectivă a implementării şi nu oferă o viziune privitor la rezultatele scontate. Documentul nu include nici (g) etapele de implementare şi atribuie (h) procedurile de raportare şi monitorizare Consiliului Suprem de Securitate, care de altfel, este un organ consultativ al Preşedintelui Republicii Moldova7. Astfel, strategia prevede că “autorităţile administraţiei publice centrale vor informa semestrial Consiliul Suprem de Securitate despre mersul implementării Strategiei şi vor formula, după caz, propuneri, recomandări, soluţii coordonate.”8

Astfel, instituţia căreia îi revine responsabilitatea centrală asupra documentului este Consiliul Suprem de Securitate, membrii căruia “nu au împuterniciri suplimentare de factori de decizie şi nu au dreptul de a emite dispoziţii care să depăşească limitele competenţelor conferite de funcţia pe care o deţin”9, adică de a formula recomandări preşedintelui. Însă Constituţia Republicii Moldova, art. 87 (1) stabileşte că “Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate,” respectiv domeniul apărării revine instituţiei Preşedintelui10. În aceeaşi ordine de idei, vom observa că Strategia Securităţii Naţionale nu se referă la rolul Preşedintelui în procesul de implementare a documentului. Lipsa acestor prevederi creează impresia că s-a evitat responsabilizarea preşedintelui în procesul de implementare şi monitorizare a strategiei.

Astfel, pentru a asigura implementarea cu succes a strategiei, este nevoie de elaborarea unor documente adiţionale (mai cu seamă a unui Plan de Acţiuni de Implementare a Strategiei Securităţii Naţionale), care ar prevedea sarcini şi acţiuni specifice, ar stabili instituţiile responsabile, termenii de realizare, indicatorii de progres, precum şi sursele de finanţare.

7 Legea nr. 618 din 31.10.1995, Securităţii statului, art. 12 (1) “Consiliul Suprem de Securitate este un organ consultativ care analizează activitatea ministerelor şi a altor autorităţi administrative centrale în domeniul asigurării securităţii naţionale şi prezintă recomandări Preşedintelui Republicii Moldova în probleme de politică externă şi internă a statului.”8 Strategia Securităţii Naţionale, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 170 – 175 (3966 – 3971) din 14 octombrie, 2011, p. 46.9 Legea nr. 618 din 31.10.1995, art. 12 (5).10 Relevant este alineatul 4 al aceluiaşi articol care stabileşte (4) „Preşedintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii”.

11

În concluzie, este necesar de menţionat că Strategia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova este un document care suferă anumite lacune în structură şi conţinut. Documentul nu abordează într-o manieră profundă problemele de securitate a Republicii Moldova şi nici nu oferă o viziune clară privitor la asigurarea securităţii naţionale. Mai mult ca atît, conflictul transnistrean şi prezenţa militară străină nu sunt abordate ca fiind provocări majore pentru securitatea naţională a ţării. De asemenea, faptul că strategia nu are prevăzut un plan de acţiuni ce ar desemna expres instituţiile responsabile de transpunerea conţinutului strategiei în practică, ridică riscul ca prevederile documentului să fie implementate parţial.

III. PROCESUL DE IMPLEMENTARE A STRATEGIEI SECURITĂŢII NAŢIONALE A REPUBLICII MOLDOVA

Procesul de implementare presupune realizarea activităţilor şi acţiunilor care asigură atingerea obiectivelor definite în cadrul Strategiei Securităţii Naţionale. În acest context este important de a ţine cont de următoarele:

- Pentru a asigura implementarea unui document de asemenea complexitate şi importanţă cum este Strategia Securităţii Naţionale este important ca să fie elaborat un plan de acţiuni de realizare a obiectivelor trasate în strategie;

- În scopul asigurării reuşitei procesului de implementare a unei strategii, urmează a fi antrenate persoanele care au participat la elaborarea acesteia;

- Pentru a asigura atingerea obiectivelor definite este necesar de a efectua o monitorizare riguroasă a procesului de implementare şi de a corecta eventualele neregularităţi.

Pentru a putea asigura eficienţa procesului de implementare, este necesar de a ţine cont de un şir de riscuri care pot fi preîntîmpinate dacă măsurile necesare de prevenire şi combatere vor fi luate la timp. Riscurile de ordin intern pot presupune:

– Lipsa de coerenţă în acţiunile factorilor de decizie;– Instabilitatea politică;– Imperfecţiunea managerială a participanţilor la procesul de implementare;– Insuficienţa resurselor financiare pentru activităţile planificate;– Insuficienţa resurselor umane în urma exodului excesiv al forţei de muncă; – Ignorarea finalizării unor reforme sectoriale.

Riscurile de ordin extern pot include:– Instabilitatea politică şi economică din regiune şi ţările partenere;– Conjuncturi nefavorabile pe pieţele internaţionale;– Stoparea creditării externe;– Stoparea finanţării unor proiecte sau programe de dezvoltarea sectorială.

Astfel, procesul de implementare presupune elaborarea unui plan de acţiuni în baza obiectivelor strategice şi implicarea în acest proces a persoanelor care au participat la elaborarea Strategiei Securităţii Naţionale. O atenţie sporită urmează a fi acordată măsurilor de prevenire şi de management ale riscurilor (atît cele interne, cît şi externe).

12

Primul pas în procesul de implementare - analiza strategică a documentului

Analiza Strategiei Securităţii Naţionale a scos în evidenţă că documentului îi lipsesc obiectivele strategice de securitate, priorităţile pe termen mediu şi lung, mecanismele necesare pentru atingerea obiectivelor şi a rezultatelor scontate, sunt omise obiectivele generale şi specifice, şi etapele de implementare. Astfel, primul pas în procesul de implementare propriu-zisă, este analiza Strategiei în baza a cinci elemente care vor facilita procesul de implementare şi pregătirea planului de acţiuni:

Un prim pas reprezintă identificarea obiectivelor strategice de securitate. Este imperativ ca entitatea care a participat la elaborarea Strategiei Securităţii Naţionale să determine care sunt de fapt aceste obiectivele.

În urma analizei domeniilor prioritare expuse în Strategia Securităţii Naţionale a Republicii Moldova, următoarele obiective strategice de securitate au fost evidenţiate11:

Obiectivul nr. 1. Integrarea în Uniunea Europeană; Obiectivul nr. 2. Participarea la eforturile internaţionale de gestionare a ameninţărilor şi provocărilor; Obiectivul nr. 3. Cooperarea cu Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic; Obiectivul nr. 4. Combaterea sărăciei; Obiectivul nr. 5. Asigurarea securităţii economice; Obiectivul nr. 6. Diminuarea dependenţei energetice; Obiectivul nr. 7. Gestionarea conflictului transnistrean şi retragerea trupelor străine; Obiectivul nr. 8. Diminuarea şanselor coerciţiei externe; Obiectivul nr. 9. Combaterea factorului criminogen şi corupţiei; Obiectivul nr. 10. Ameliorarea situaţiei demografice şi sănătatea populaţiei; Obiectivul nr. 11. Prevenirea, gestionarea şi eliminarea efectelor în caz de calamităţi naturale, poluare a mediului şi accidente tehnogene; Obiectivul nr. 12. Asigurarea securităţii informaţionale; Obiectivul nr. 13. Asigurarea securităţii societale; Obiectivul nr. 14. Asigurarea stabilităţii politice; Obiectivul nr. 15. Asigurarea securităţii alimentare; Obiectivul nr. 16. Combaterea terorismului.

Al doilea pas este determinarea capacităţilor de implementare, ceea ce presupune abilitatea instituţiilor de a întreprinde paşi specifici în vederea realizării obiectivelor strategice pe direcţii specifice.

Al treilea element reprezintă elaborarea obiectivelor specifice, care determină scopul ce urmează a fi realizat într-un sector anume.

Al patrulea element reprezintă determinarea acţiunilor şi sarcinilor, care de fapt reprezintă mecanismele de acţiune şi se referă la paşii concreţi care instituţiile abilitate ar trebui să le întreprindă pentru atingerea obiectivelor specifice.

11 Dat fiind faptul că Strategia Securităţii Naţionale nu denumeşte expres obiectivele strategice de securitate, pentru a oferi un cadru de analiză şi de a prezenta recomandările de implementare, acestea au fost deduse din conţinutul documentului.

13

Al cincilea pas reprezintă elaborarea indicatorilor de progres, care reprezintă indicii de calitate care urmează a fi întruniţi în rezultatul implementării sarcinilor şi acţiunilor.

Astfel, pentru fiecare obiectiv strategic de securitate urmează să fie determinate capacităţile instituţionale de implementare a prevederilor. De asemenea, urmează a fi elaborate obiective specifice care reies din cadrul obiectivului strategic şi elaborarea sarcinilor şi acţiunilor care vor asigura atingerea ţintei, precum şi a indicatorilor de progres care vor asigura respectarea rigorilor de calitate.

Elaborarea planului de acţiuni

Planul de Acţiuni reprezintă un document de politici publice care va permite facilitarea şi eficientizarea procesului de implementarea a prevederilor documentului. Principiile de bază privind elaborarea acestui document sunt:

Stabilirea unor acţiuni (măsuri) concrete ce se impun a fi realizate reieşind din obiectivele trasate în strategie;

Repartizarea responsabilităţilor; Limitarea în timp; Calcularea costurilor; Identificarea surselor de acoperire financiară.

Conţinutul Planului de Acţiuni conform hotărîrii de Guvern nr. 33 din 11 ianuarie 2007 “Cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici” include următoarele elemente:

a) obiectivele; b) acţiunile practice întreprinse pentru atingerea obiectivelor stabilite; c) termenele de realizare a acţiunilor; d) costurile aferente implementării; e) responsabilii pentru implementare; f) indicatorii de progres; g) procedurile de raportare şi evaluare.

La elaborarea planului de acţiuni se va ţine cont de prevederile legale, dar şi de practica elaborării altor planuri de acţiuni sectoriale care şi-au arătat eficienţa în implementarea altor strategii. Este important ca planul de acţiuni care urmează a fi elaborat pentru implementarea prevederilor Strategiei Securităţii Naţionale să aibă acoperire financiară suficientă pentru realizarea cu succes a prevederilor.

Un element indispensabil a planului de acţiuni reprezintă stabilirea indicatorilor de progres, care au rolul de a defini rezultatul final în urma întreprinderii de acţiuni şi sarcini specifice. Pentru a asigura eficienţa indicatorilor de progres, aceştia trebuie să fie:

Specifici – indicatorii trebuie să fie definiţi clar, interpretarea lor să fie simplă, cu posibilitatea de a arăta tendinţele de evoluţie (crescător, descrescător, constant).

14

Măsurabili – indicatorii trebuie exprimaţi într-o formă care să poată fi măsurată (chiar dacă sunt calitativi ei trebuie elaboraţi într-o formă măsurabilă).

Abordabil/ Realizabil – trebuie să fie accesibili în raport cu scopurile pe care le măsoară, fie în raport cu timpul disponibil pentru realizarea anumitor obiective.

Realistic – indicatorii trebuie stabiliţi într-un mod realist, în strînsă legătură cu modul de formulare a obiectivelor, în corespundere cu resursele şi capacităţile disponibile. Nu trebuie de stabilit obiective complexe pentru că acestea pot deveni nerealiste.

Timp – fiecare indicator trebuie să aibă o planificare în timp, durată, perioadă.

Metodologia SMART poate fi aplicată cu succes şi în elaborarea obiectivelor specifice. Respectiv, se recomandă utilizarea acestei metode şi în procesul de determinare a obiectivelor pentru planul de acţiuni.

Monitorizarea şi evaluarea

Capitolul 7 a Strategiei Securităţii Naţionale a Republicii Moldova face referinţă la procesul de monitorizare şi coordonare a procesului de implementare a documentului. Astfel, monitorizarea este procesul continuu de colectare a informaţiilor relevante despre modul de desfăşurare a procesului de implementare a Strategiei Securităţii Naţionale. Scopul monitorizării este de a:

• evalua progresul realizat în relaţie cu rezultatele aşteptate;• susţine şi efectua acţiuni corective în cazul unei erori sau probleme de implementare;• ajusta planificarea următorilor paşi.

Monitorizarea asigură colectarea informaţiilor şi a datelor statistice şi utilizează indicatori relevanţi şi măsurabili prin intermediul cărora să poată fi urmărit procesul implementării. Prin intermediul procesului de monitorizare se obţin informaţii privitor la:

Modul în care resursele alocate şi acţiunile şi-au atins obiectivul; Eventualele schimbări soci-economice care ar rezulta în urma implementării unei politici

publice; Concordanţa acţiunilor întreprinse pentru implementarea unei politici cu standardele şi

reglementările existente.

Monitorizarea rezultatelor implementării strategiei constă în măsurarea şi raportarea indicatorilor relevanţi la obiectivele şi rezultatele urmărite. Stabilirea exactă a indicatorilor de monitorizare şi evaluare este sarcina ministerelor. Alegerea de către minister a celor mai relevanţi indicatori este necesară cu atît mai mult cu cît criteriile de evaluare diferă de la un sector la altul.

Evaluarea este procesul care foloseşte informaţiile obţinute pe parcursul monitorizării cu scopul de analiză a modului în care prevederile strategiei şi-au atins ţinta şi au avut eficienţa scontată. Evaluarea este necesară deoarece:

• Răspunde la întrebări specifice;• Ghidează factorii de decizie şi /sau managerii;• Prezintă informaţie dacă teoriile şi presupunerile au fost relevante.

15

Principalii paşi în procesul de evaluare sunt:

• Elaborarea termenilor de referinţă pentru evaluare;• Elaborarea instrumentelor şi mijloacelor pentru colectarea şi analiza datelor, interpretarea

rezultatelor, comunicarea constatărilor, etc;• Desfăşurarea evaluării.

Indicatorii procesului de evaluare sunt de ordin cantitativ şi calitativ.

Evaluarea cantitativă• Evaluare cantitativă se face în raport cu nivelul unor indicatori relevanţi: productivitatea

muncii, nivelul de salarizare, locuri noi de muncă , etc.

Evaluarea calitativă se bazează pe aşa factori ca:- perceperea la timp a noilor cerinţe şi a oportunităţilor pentru dezvoltare;- îmbunătăţirea nivelului calitativ al produselor/serviciilor;- creşterea abilităţilor personalului instituţiei.

Astfel, evaluarea este acţiunea de calcul, apreciere, preţuire a unui rezultat şi determină dacă obiectivele au fost sau nu atinse. Evaluarea ajută la examinează procesului de implementare, scoate în evidenţă şi determină cauzele care au condus la nerealizarea anumitor obiective şi oferă recomandări şi propuneri pentru îmbunătăţirea procesului de implementare.

Problemele care pot apărea în procesul monitorizării se regăsesc în deficienţele instituţionale, lipsa resurselor şi probleme structurale a procesului de monitorizare.

Deficienţe instituţionale- Informaţia referitoare la acţiunile întreprinse şi rezultatele obţinute este dificil de obţinut şi

utilizat;- Activităţile de monitorizare şi evaluare nu sunt percepute ca activităţi curente şi sistematice

la nivelul ministerelor, ci sunt mai degrabă impuse de condiţiile cerute (fie de către donatorii internaţionali sau alte entităţi);

- Nu există planuri sau activităţi comune de monitorizare şi evaluare inter-instituţională a programelor sau propunerilor de politici publice;

- Lipsa suportului politic şi administrativ pentru activităţile de monitorizare şi evaluare.

Lipsa resurselor- Nu există resurse financiare şi umane alocate pentru activităţile de evaluare şi monitorizare;- Există puţine oportunităţi în ceea ce priveşte programele de asistenţă tehnică şi pregătirea

profesională pentru desfăşurarea activităţilor de evaluare şi monitorizare.

Probleme structurale ale proceselor de monitorizare- Nu se face diferenţa între activităţile de monitorizare şi cele de evaluare;- Există probleme a bazelor de date la nivel de minister, în cele mai multe cazuri acestea

neexistînd sau fiind slab organizate din punct de vedere al managementului sau dispersate în diverse departamente;

- Lipsa unui circuit integrat al documentelor de politici publice atît în interiorul ministerelor, cît şi între ministere;

16

- În mod constant se pune accent pe indicatorii cantitativi (numerici) în detrimentul celor calitativi.

Este necesar de a ţine cont de aceste eventuale riscuri în procesul de monitorizare şi evaluare, şi de a întreprinde măsuri care vor contribui la diminuarea şi prevenirea acestor ameninţări.

Managementul procesului de implementare

Abordarea procesului de implementare a Strategiei Securităţii Naţionale sub forma managementul de proiect va spori eficacitatea şi calitatea procesului. Pentru a înţelege ce presupune acest lucru este necesar de a înţelege elementele constitutive a procesului. Managementul de proiect reprezintă utilizarea unui set de cunoştinţe, competenţe, deprinderi, instrumente şi tehnici specifice în vederea îndeplinirii obiectivelor generale şi specifice ale unui proiect anume. Proiectul este o activitate determinată în timp, care are rolul de a identifica şi aplica soluţii care vor contribui la îmbunătăţirea unei situaţii specifice. Pentru a atinge această ţintă este nevoie de a determina:

- Obiective clare;- Activităţi care vor ajuta la atingerea obiectivelor;- Alocare de resurse (financiare şi umane);- Timp;- Structură organizaţională.

Un proiect este realizat cu succes atunci cînd este stabilită:

- Metodologia;- Capacităţile;- Rezultatele scontate.

Implementarea Strategiei Securităţii Naţionale sub forma managementului de proiect va oferi claritate şi eficienţă sporită procesului de transpunere în practică a prevederilor documentului.

Unul dintre modele de management ale proiectelor utilizat pe larg în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare este modelul PRINCE 2. Acest model este unul destul de eficient deoarece:

Este utilizat pe plan internaţional atît în sectorul public cît şi cel privat; Defineşte structura organizaţională pentru echipa responsabilă de implementarea proiectului; Este orientată spre eficienţă; Etapele procesului de implementare sunt uşor de gestionat şi controlat; Are o structură flexibilă şi este aplicabilă pentru orice proiect; Permite un control riguros al resurselor; Permite o evaluarea eficientă a riscurilor.

Este necesar de a menţiona că pentru a putea aplica cu succes metodologia PRINCE 2, precum şi alte metode mai complexe de management al proiectelor, este nevoie de a trece o pregătire specială sau chiar certificare. În pofida acestui fapt, este important de a înţelege esenţa şi structura metodologiei PRINCE 2, care presupune următoarele elemente:

17

Planurile de proiect• Structura detaliată orientată pe activităţi;• Activităţile şi planul de acţiuni;• Principalele momente de referinţă;• Planul de riscuri, inclusiv modul prin care se va efectua managementul riscurilor.

Organizare• Echipa de proiect;• Căile de soluţionare a problemelor/ conflictelor;• Modul de delegare a autorităţii şi factorii de decizie;• Devizul de cheltuieli;• Circumstanţele în care se aplică planurile alternative.

Procese• Şedinţe de evaluare şi rapoartele de progres;• Coordonarea şi monitorizarea;• Evaluarea finală.

Astfel, dacă la baza implementării Strategiei Securităţii Naţionale va sta metodologia PRINCE 2 sau alte metode (IPMA, PMBOK, etc.), este important de perceput că procesul de implementare este un tot întreg – parte a unui proiect complex, care necesită implicarea mai multor instituţii şi factori de decizie.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Analiza Strategiei Securităţii Naţionale a Republicii Moldova permite formularea următoarelor concluzii şi recomandări:

18

• Aprobarea Strategiei Securităţii Naţionale oferă şansa începutului unei faze calitativ noi în politica de securitate şi apărare a Republicii Moldova, iniţierii şi implementării unor reforme adecvate în sectorul de securitate şi apărare în conformitate cu practicile şi standardele europene, inclusiv modernizării cadrului juridic. Aprobarea unui plan de acţiuni pentru implementarea SSN şi iniţierea de facto a procesului de implementare vor demonstra consecvenţa voinţei politice şi consistenţa eforturilor autorităţilor naţionale şi vor determina credibilitatea politicii de securitate şi apărare.

• Deşi rolul de monitorizare şi coordonare a Strategiei Securităţii Naţionale este atribuit Consiliului Suprem de Securitate, de facto, succesul implementării Strategiei depinde de eficienţa instituţiei prezidenţiale, or de reforma de urgenţă al aparatului prezidenţial.

• La nivel instituţional, Preşedintele Republicii Moldova, în virtutea atribuţiilor sale constituţionale, este instituţia-cheie în elaborarea şi promovarea politicii naţionale de securitate şi apărare. În scopul asigurării instituţiei Preşedintelui Republicii Moldova cu capacităţile necesare pentru elaborarea şi promovarea politicii naţionale de securitate şi apărare, şi coordonarea eforturilor diferitor instituţii ale puterii de stat în acest domeniu (funcţie care poate fi îndeplinită numai de către Preşedintele Republicii Moldova), se impune revizuirea cardinală a rolului şi instrumentelor de care dispune Consiliul Suprem de Securitate prin redefinirea şi extinderea împuternicirilor Secretarului şi Serviciului CSS.

• Reformarea structurii actuale a CSS şi definirea unei structuri operaţionale, care ar avea capacitatea reală de monitorizare şi coordonare a implementării SSN. Acest pas poate fi considerat o misiune prioritară pentru acest proces. Această structură operaţională urmează să devină un centru analitic pe lîngă CSS, care să întrunească experţi în domeniile cheie de responsabilitate ale CSS şi să dispună de posibilitatea contractării unor expertize şi analize independente.

• Implicarea activă a Comisiei Securitate Naţională, Apărare şi Ordine Publică a Parlamentului Republicii Moldova în supravegherea şi ghidarea procesului de implementare a Strategiei este un imperativ. În acest sens, se propune adoptarea unor decizii şi a unui plan de acţiuni a Comisiei privind monitorizarea şi evaluarea procesului de implementare a SSN, care ar include convocarea periodică a conducătorilor ministerelor de resort pentru audieri despre progresul procesului de implementare a SSN, reformele planificate, rezultatele şi efectele obţinute, resursele utilizate/ planificate/ necesare, proiectele de acte legislative în curs de elaborare, provocările şi problemele cheie care urmează a fi soluţionate şi sprijinul eventual din partea Comisiei, etc.

19

ANEXA 1. VALORI, PRINCIPII, INTERESE, OBIECTIVE ÎN STRATEGIILE ŞI CONCEPTELE DE SECURITATE

NATO: Conceptul Strategic al Alianţei /1999

OSCE: Carta Securităţii Europene /1999

EU: Strategia Securităţii Europene / 2003

UA: Politica şi strategia comună de apărare şi

securitate /2004

Securitatea membrilor alianţei

Protejarea legăturilor TA Securitate indivizibilă Apărare colectivă Forum pentru consultări pe

subiecte de securitate Managementul crizelor Parteneriat strîns Spaţiul E-A Soluţionarea paşnică a

disputelor Relaţii internaţionale

prietenoase Sprijin instituţiilor

democratice

Sprijin pentru Carta ONU Responsabilităţi egale

pentru angajamente asumate de către statele membre

Responsabilitate în faţa cetăţenilor şi statelor membre

Securitate interdependentă Securitate cuprinzătoare Libertatea alegerii

aranjamentelor de securitate Decizii prin consens Soluţionarea paşnică a

disputelor

Abordarea ameninţărilor cheie

Asigurarea securităţii în vecinătatea europeană

Edificarea ordinii internaţionale bazate pe multilateralism efectiv

Suveranitatea şi egalitatea membrilor

Respectarea frontierelor Soluţionarea paşnică a

disputelor Neutilizarea forţei sau

ameninţării cu forţa Neamestec în afacerile

interne Intervenţii permise în

circumstanţe severe Promovarea încrederii în

UA Respectarea principiilor

democratice, drepturilor omului şi bunei guvernări &

20

ANEXA 2. AMENINŢĂRI, RISCURI, PROVOCĂRI ÎN STRATEGIILE ŞI CONCEPTELE DE SECURITATE

NATO: Conceptul Strategic al Alianţei/1999

OSCE:Carta Securităţii Europene /1999

EU: Strategia Securităţii Europene / 2003

UA: Politica şi strategia comună de apărare şi securitate /2004

Crize regionale la periferie

Rivalităţi etnice & religioase

Dispute teritoriale Eşecuri în eforturi de

reforme Încălcarea drepturilor

omului Colapsul statului Statele nucleare ne-

NATO Proliferarea ADM Terorismul Diversiuni & crima

organizată Afectarea

aprovizionării cu resurse

Migraţia în masă

Ameninţări Inter- şi intra-statele

Respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale

Soluţionarea paşnică a disputelor

Terorismul internaţional Extremismul Crima organizată Traficul cu fiinţe umane Proliferarea AMAU Probleme economice

grave Degradarea mediului Securitatea regiunilor

periferice

Terorismul Proliferarea ADM Conflicte regionale Statele falite Crima organizată &

pirateria Reapariţia spiritelor

războiului rece Interfaţa dintre

securitatea internă şi cea externă

Protejarea circuitelor de comerţ, schimb, investiţii

Dezvoltarea tehnologică Extinderea democraţiei Pandemii & boli Legătura Securitate-

dezvoltare Competiţia şi dependenţa

de resurse naturale

Conflicte Inter- şi intra- statale Situaţii post-conflict nestabile Dezastre umanitare Refugiaţi & IDPs Mine Proliferarea AMAU Pandemii Degradarea mediului Crima organizată şi

transnaţională Traficul de fiinţe umane Spălarea banilor Mercenariatul Influenţa conflictelor

internaţionale Practici politice şi economice

inechitabile Terorismul transnaţionale ADM Măsuri de izolare a ţărilor Deşeurile toxice

21

DESCRIEREA SITUAȚIEI

DEFINIREA PROB.MĂSURILE P/U ATINGEREA OBIECTIV.REZULTATELE SCONTATEOBIECTIVELE GENERALE SPECIFICEETAPELE IMPLEMENT.

DESCRIEREA SITUAȚIEI

DEFINIREA PROB. ( - )

MĂSURI P/U ATINGEREA OBIECTIV.

( - )

REZULTATE SCONTATE

( - )

OBIECTIVELE GENERALE SPECIFICE

( - )

ETAPEDE IMPLEMENT.

DESCR.SITUAŢIEI

DEFINIREA PROBLEM.OBIECTIVE GENERALE ŞI SPECIFICEMĂSURILE ATINGERE OBIECTIVEESTIMARE IMPACT ŞI COSTREZULTE SCONTATE ŞI INDICATOR PROGRESETAPE IMPLEMENT.PROCED. RAPORTŞI MONITOR.

DESCR.SITUAŢIEI

DEFINIREA PROBLEM.OBIECTIVE GENERALE ŞI SPECIFICE( - )

MĂSURIP/U ATINGERE OBIECTIVE

( - )

ESTIMARE IMPACT ŞI COST

( - )

REZULTE SCONTATE ŞI INDICATOR PROGRES

( - )

ETAPE IMPLEMENT.

PROCED. RAPORTŞI MONITOR.

ANEXA 3. REPREZENTAREA SCHEMATICÃ A ELEMENTELOR STRATEGIEI SECURITĂŢII NAŢIONALE ÎN COMPARAŢIE CU PREVEDERILE LEGII PRIVIND ACTELE NORMATIVE

Legea 780 – XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, art. 13 (2) prevede că o Strategie va include

De facto, Strategia Securităţii Naţionale include

HG “Cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici” nr. 33, din 11 ianuarie 2007 prevede că o Strategie include

Strategia Securităţii Naţionale include

22

ANEXA 4. MODEL DE PLAN DE ACŢIUNIO

BIE

CT

IVU

L

SEC

TO

RU

L /

AC

ŢIU

NIL

E

TE

RM

EN

DE

R

EA

LIZ

AR

E

INST

ITU

ŢIA

R

ESP

ON

SAB

ILĂ

CO

STU

RI

EST

IMA

TIV

E ACOPERIRE FINANCIARĂ

INDICATORI DE PROGRES

RA

POR

TA

RE

A

EV

AL

UA

RE

A

Bug

etul

de

stat

Surs

e pr

ivat

e

Fina

nţar

e exte

rnă

Calitativi Cantitativi

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

23

ANEXA 5. MODEL DE PLAN DE MONITORIZARE

PLAN DE MONITORIZAREREZULTATUL

SCONTAT INDICATORII DE

PROGRESSURSA

INFORMAŢIEIFRECVENŢA RAPORTĂRII

INSTITUŢIA/ PERSOANA RESPONSABILĂ

1 2 3 4 5

24

BIBLIOGRAFIE1. Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din

12.08.1994.2. Strategia Securităţii Naţionale, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 170 – 175 (3966 – 3971)

din 14 octombrie, 2011.3. Legea nr. 112 pentru aprobarea Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, Monitorul Oficial

nr. 97-98, din 03.06.2008.4. Legea nr. 345 din 25.07.2003 cu privire la apărarea naţională, Monitorul Oficial nr. 200-203, din

19.09.2003.5. Legea nr. 618 din 31.10.1995, Securităţii statului, Monitorul Oficial nr. 10, din 13.02.1997.6. Legea nr. 619 din 31.10.1995, privind organele securităţii statului, Monitorul Oficial nr. 10, din

13.02.1997.7. Legea nr. 780 din 27.12. 2001 privind actele legislative, Monitorul Oficial nr. 36 – 38 din 14.03.2002.8. Legea nr. 797 din 02.04.1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului, Monitorul Oficial nr. 50,

din 07.04.2007.9. Hotîrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 482 din 06.06.1995 privind Doctrina militară a

Republicii Moldova, Monitorul Oficial nr. 038, din 14.07.1995.10. Hotărîrea de Guvern nr. 33, din 11.01.2007 Cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă

de documentele de politici, Monitorul Oficial nr. 006, din 19.01.2007.11. A Secure Europe in a Better World: European Security Strategy, accesat la 20 octombrie 2011,

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf.12. A Strong Britain in an Age of Uncertainty: The National Security Strategy, accesat la 20 octombrie 2011,

http://www.cabinetoffice.gov.uk/resource-library/national-security-strategy-strong-britain-age-uncertainty.

13. Australian Government, Implementation Plan: National Strategies 2010 – 2013, accesat la 20 octombrie 2011, http://www.ashm.org.au/images/pdfs/national%20strategies/nat_strats_imp_plan_final.pdf.

14. Catherine Dale, National Security Strategy: Legislative Mandates, Execution to Date, and Considerations for Congress, December 15, 2008, accesat la 20 octombrie 2011, http://www.law.umaryland.edu/marshall/crsreports/crsdocuments/RL34505_07282008.pdf.

15. Collins M. John, “Military Strategy: Principles, Practices, and historical Perspectives”, Potomac Books, 2002.

16. Homeland Security Council, National Continuity Policy Implementation Plan, accesat la 20 octombrie 2011, http://www.fema.gov/pdf/about/org/ncp/ncpip.pdf.

17. McInnes Colin, Security and Strategy in the New Europe, Routlege 1992.18. National Development Planning and Implementation Strategy Note and Guide, accesat la 20 octombrie

2011, http://www.undp.org/hiv/docs/prog_guides/dpi_national.pdf.19. National Implementation and Migration Plan Romania, accesat la 20 octombrie 2011,

http://www.ecb.int/paym/sepa/pdf/Romania_sepa_migration_plan_en.pdf.20. National Security Policy for Jamaica: Towards a Secure and Prosperous Nation, 20 octombrie 201121. National Security Strategy of the United States of America, accesat la 20 Octombrie 2011,

http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/rss_viewer/national_security_strategy.pdf22. Planul Individual de Acţiuni Parteneriatului Republica Moldova – Nato Actualizat, accesat la 20

octombrie 2011, http://www.army.md/img/userfiles/doconline/new_ipap_ro.pdf.23. Road Map for National Security, Addendum on Implementation, accesat la 20 octombrie 2011,

http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate/nssg/addendum/Implementation_Plans.pdf.24. Russia’s National Security Strategy, Russian Analytical Digest 62/09, accesat la 20 octombrie 2011,

http://www.clingendael.nl/publications/2009/20090618_cscp_medvedev_homan.pdf.25. Strategia de Securitate Naţională a României, accesat la 20 octombrie 2011,

http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf.

25