Capitolul I

Birbatul cu pirul alb

Era aproape miezul noptii cand un barbat traversi. Place de

14 Concorde. in ciuda hainei frumoase de blana care acoperea

sfiueta flrava, infifigarea lui avea cevajosnic gi respingdtor.

Un omule{ cu chip de $obolan. Un barbat, s-ar putea

spune, care nu ar putea iegi weodat4 in evidentft sau care nus-ar putea remarca tr vreun domeniu. $i totuSi, privitod s-arfi ingglat dacl ar fi tras o asfel de concluzie. Pentru ch acest

bdrbat, a$a nefursemnat $i neremarcabil cum pi.rea, juca un rolproeminent in destinele lumii. intr-un regat unde domneau $o-

bolanii. el era regele.

Chiar si acum, o ambasadd ii agtepta tultoarcerea. Dar elavea mai intai o afacere de incheiat - o afacere de care amba-

sada nu era ln mod oficial informata. Chipul lui stralucea, alb

si ascutrit in lumina lunii. Nasul lui subtire avea o curburi abia

sesizabili. Tatal lui fusese evreu polonez, un croitor. Afacerea

care in seara asta il adusese peste hotare ar fi fost pe placul ta-talui sAu.

Birbatul ajunse la Sena, o ffaversA gi patunse lntr-unul din-tre cartierele rdu famate ale Parisului. Se opri in fata unei chdiriinalte, ddr[panate, $i urci la un apartament de la etajul patru.

De-abia ciocani la usl cand aceasta fu deschisi de o femeiecare, in mod evident, il a$tepta. Gazda nu ii adresd nici un salut

de bun venit, ci ii lua haina gi il conduse intr-un salon cu rur

mobilier tipltor. Becurile aveau abajururi murdare roz, care in-dulceau, dar nu puteau ascunde chipul fetei, cu masca de far-duri stridente. Nu ascundeau nici fasiturile late, mongoloide,

Cq"f-d*"ftale hf4tisarii ei. Nu exista nici un dubiu ln privin{a profesieiOlgai Demiroff, si nici a nationaliritii ei.

- Totul e in reguli, micu(o?Torul e in regulA, Boris lvanovici.

El didu din cap, murmurfind:

- Nu cred ci am fost urmfit.Dar tonul lui trada nelinigte. Se duse la fereasta nase pulin

draperiile deoparte gi privi cu atentie afaxa Brusc, se fiase inapoi.

- Sunt doi bArbati - pe trotuarul de vizavi. Mi se pare...Se inherupse gi incepu sd-gi roadi unghiile - un obicei

care ii trada nervozitatea.Rusoaica didu din cap lncet, linigtitor.

- Erau aici dinainte sa vii.- Totuqi, mi se pare ci se uitau tlcoace, spre cas6.

- Se poate, accepti ea cu indiferen{i- Dar alunci...

- Afunci, ce? Chiar dacl ar gti - nu fu esti cel pe cme l-arunnari de aici.

Pe buzele lui se ivi ur zdmbet subtrire, crud.

- Nu, recunoscu el, asta aga e. Mediti un minut sau dou4,apoi remarc6: Afurisitul de american - poate sa-qi poarte 9isingur de grija, aga cum face toati lumea.

- Aga e.

Bdrbahrl se duse din nou la fereastr4.

- Tipi duri, murmuri el, cu un chicotit. insi mi-e team6ca polifia ii cunoagte. Ei bine, ii urez Fratelui Bandit vAna-toare placuth!

Olga Demiroffcl4tina din cap.

-Dac[ americanul e a$a cum zic ei,-o s6 fie nevoie de maimult de doi banditi fticogi ca sa-i vind de trac, Se opri. MA intreb...

- Ce?

- Nimic. Numai c6, de doua ori in seara asta un barbat atrecut pe stradi - un barbat cu parul alb.

- $i ce-i cu asta?

- Cand a trecut pe mngn barba{ii aceia doi, a lasat sa-i cadd omanu$i. Unul din ei a ridical-o 9i i-a lnapoiat-o. Un Siretlic banal.

Misterul Trenului Albastru

- Vrei si zici cI birbahrl cu parul alb... e sefirl lor?

- Ceva de genul 6sta.

Rusul piru alarmat si neliniStit.

- Esti convinsi c6... pachehrl e in siguranfa? Ci nu a umblatcineva la el? S-a vorbit prea mult... s.a vorbit mult prea mult.

incepu din nou s[-gi roadi unghiile.

- Convinge-te singur.Femeia se indreptb spre gemineu Si d[du la o parte cu abi-

litate carbunii. De dedesubt, dintre cocoloagele de ziare, alese

un pachet lunguief invelit cu hdrtie murdari de ziat gi i-l dddu

barbatului.

- Ingenios, zise el ddnd din cap aprobator.t' - Apartamentul a fost percheziflonat de doui ori. Mi-au ti-

iat 9i salteaua de pe pat.

- Aga cum am zis, murmurl el, s-a vorbit prea mult. Toatitocmeala astaasupra pretului a fost o gregealb.

Qadu la o p'arte ziarul. inauntru era un pachet mic invelit cu

hArtie cafenie. Desfacu si h6rtia verifici iute contrinutul 9i il lmpa-

cheti inch o AaA. lntimp ce facea asta, o sonerie risuni ascufit.

- Amerieanul e punctual, remarci Olga, arunchnd o pri-vire spre ceas, gi ieSi din incf,pere.

Dupi un minut, se tntoarse conducdnd un necunoscut ma.siv, cu umeri largi, a cirui origine arnerican4 era evidenti. Pri-virea lui atenti ffecu de la unul la altul.

- Domnul Krassnine? intrebi el politicos.

- Chiar eu, replici Boris. Trebuie sf,-mi cer scuze pentm...

locul neconvenflonal ales pentru aceasti intAlnire. inse confi-dentialitatea este imperativa. Eu,.. nu-mi permit sd fiu asociat

in nici un fel cu aceastf, afacere.

- inn-adevar? ficu americanul, politicos.

- Am cuv6ntul dumneavoastrd, nu-i a$a, cA nu va fi f[cutpublic nici un amanunt privind aceasti tanzactie? Aceasta era

una dintre condifiile... v6nz4rii.Americanul confirmi ddnd din cap.'

- Ne-am lnleles deja in aceastiprivinti, spuse el cu indife-ren{i. Acum, poate imi adtati bunudle.

t0 C.4"^{-dd'#- Aveti banii... in bancnote?

- Da, rispunse celalalt.Totu$i, nu fdcu nici un gest sa-i scoatA. Dupb o clipl de

ezitale, Krasnine ariti spre micul pachet de pe masi.Americanul il lua si desfdcu h6rtia. Duse confinutul spre o

mic[ lampa gi il supuse unei examinari aminunlite. Satisff,cut,scoase din buzunar un portofel gros de piele qi extrase din elun teanc de bancnote pe care i le inm6n6 rusului. Acesta le nu_mara cu atenfie.

- Torul e in regula?

- Mulfumesc, monsieur. Toful e corect.

- Ah, ff,cu celalalt. Strecur4 neglijent pachetul invelit lnhArtie cafenie in buzunar gi se inclini spre Olga. Buni seara,mademoiselle. Buni seara, domnule Krassnine.

Apoi iegi, lnchizdnd uga in urma lui. Ochii celor doi ramasi inincApere se intdlniri. Barbatul igi umezi cu limba buzele uscate.

- Mb intreb... nu o si se mai intoarcd.la hotel? murmurf,Boris.

La unison, se intoarseri spre fereastrd, exact la timp ca si ilvadi pe american iesind ln stradd. Acesta o lu4 spre stAnga 9i opomi cu pas grlbit, rarA sA intoarcA mAcar o datl capul. Douiumbre se strecurari dintr-o mcadi 9i il urmara fira zgomot. Ur_mAritori qi urmirit se pierdura in noapte. Olga Demiroff spuse:

- O sa ajunga cu bine inapoi. Nu trebuie si-ti fie tearna...sau sh-ti faci iluzii - una din douf,.

- De ce cr.ezi cA" o sd ajungi cu bine? o intreba Krassninecurios.

- Un om care a ficut atada bani ca el nu poate fi un prost,zise Olga. gi apropo de bani...

Se uita semnificafiy la Krassnine.

- Da?

- Pgrtea mea, Boris Ivanovici.FArA ffagere de inim6, Krassnine ii lnm6n[ doui bancnote.

Ea ii mulfumi dand din cap, firi sa arate nici cea mai miciemolie, Si strocui banii in ciorap.

- E bine, remarca ea, satisficuti.

llMisterul Trenului Albastru

Boris o privi cu curiozitate.

- Nu ai regrete, Olga Vasilovna?

- Regrete? Pentru ce?

- Pentru ceea ce ai avut in pftstrarc. Sunt femei... majorita-tea femeilor, cred, care sunt innebunite dupa a$a ceva.

Olga dadu gdnditoare din cap.

- Da, aici ai dreptate. Majoritatea femeilor au nebuniaasta. Eu... nu o am. Acum mi intreb...

Se intrerupse.

- Ce anume?

- Americanul va fi in siguraqtd cu ele - da, sunt sigura de

asta. Dar dupl aceea...t' - Da? La ce te g6ndegti?

- O sale dea, ifl:firad sigur, unei femei, spuse Olga, gdndi-toare. MI intreb ce o sI se intdmple atunci...

Se scufuri, nelini$tita; si se drr$e la fereastr[ Brusc, scoase

o exclamagie si isi chema companionul.jVezi, trece pe stradtr acum - ba,rbatul, vr-eau si zic.

Amdndoi privirn pe geam. O silueti subtire, eleganta ina;inta, rnergdnd fara grabA. Purta joben gi o pelerinE- C6nd tecu pe

l6ng4un lampadar, lumina ciar pe o coami de par des, argintiu.

Capitolul2

Monsieur le Marquis

Blrbatul cu p6ml alb igi continua drumul, farf grabA, pardndindiferent la tot ceea ce-l inconjura-_ O lu5 spre dreapta, apoispre stinga. Din cAnd in c6nd fredona ca pentru sine o arie.

B{rsc, rimase nemigcat gi ascultd cu atenfie. Auzise unanumit sunet. Se poate s6 fi fost un cauciuc eare explodase sause poate sa fi fost... o impugcaturi. Un zAmbet ciudat ii zabovipe buze cdteva clipe. Apoi iqi relua plimbi.rrea liniSdti.

Ddnd colflrl, nimeri intr-o scena oarecum agitati. Un re_prezentant al legii lua notite inff-un cametel, gi doi, trei trec6_tori int0rziali se adunaseri acolo. Barbatul ,cu pat alb ii ceru,politicos, informatii unuia dintre acegtia.

- S-a lntAmplat ceva, nu-i a$a?

- Mais our, monsieur. Doi banditi au Atacat un domn ame_rican mai in vArstl.

- Nu l-au ranit, nu?

- Nu, infr-adevdr, r6se celalatt. Americanul avea un pistolin buzunar, gi inainte si-l poati rhni, a tras atAt de aproape deei, cir s-au speriat gi au fugit. Ca de obicei, polilia a sosiipreatArziu.

.: Aha! ficu barbatul, fdrf, sh arate weo emofie de weun fel.Calm qi lipsit de griji, igi relu[ plimbarea noctumi. Ime_

diat ffecu Sena gi ajunse in zona bogati a oragului. Dupf, vreodouazeci de rninute, se opri in fafa unei anumite case dintr_uncartier lin igtit, aristocratic.

Magazinnl -pentu c6un magazinera_ eraunul lipsit de os_tentatie si tari pretentii. D. papopolous, negustor de antichititri,

Misterul Trenului Albastru 13

eraatAt de bine-cunoscut, inc6t nu avea nevoie de reclam6, $i,

infi-adevar, majoritatea afacerilor sale nu erau ficute la tejghea.

Domnul Papopolous detinea un minunat apartament care d4-

dea spre Champs Elys6es gi, la aceasti ora, era no[nal sd crezi

ci trebuia si fie acolo gi nu la magazin, insA bdrbatul cu pirulalb pdrea plin de incredere atunci c0nd ap[sf, soneria pla.sata

discret, dupl ce mai lntii anmcase rapid o privire de-a lungulstrazii pustii.

lncrederea'ii fu risplltitd. Uqa se deschise 9i un bdrbat

apiru in cadrul ei. Avea cercei de aur gi o piele oache$i.-. Bun& seara, spusO strainul. StapAnul e acasA?

,, - StapAnul e aici, dar nu primegte vizitatori neanunfa;i la

ora asta, mdr6i celalalt.

- Cred cf, pe mine o sA vrea si m4 primeascFr. Spune-i cfi

prietenul lui, Monsieur le Marquis. e aici.

Birbatul deschise uga pu{in mai mult qi pemise vizitatoru-

lui sa intre.

Cel care se prezentase drept Monsieur le Marquis igi aco-

perise fafa cu m6na atunci cnnd vorbise. CAnd servitorul se in-toarse sa anunte cf, domnul Papopolous il primea cu pl4cere pe

vizitator, pe chipul acestuia se mai produsese o schimbare.

Servitorul trebuie sf, fr fost foarte lipsit de spirit de observalie

sau foarte bine pregatit, pentru cA nu fflda nici un semn de sur-

pizhla vederea micii m[sti de satin carQ acopere€ trasahrileceluilalt. il conduse spre o ugd de la capatul holului, o deschise

Si anunta cu un mlumur respecfuos:

- Monsieur le Marquis.Silueta care se ridicb sa-l lntdmpine pe acast oaspete ciudat

era impozanti. Domnul Papopolous avea un aer vsnerabil $ipatriarhal. Fruntea fi era inalti si barba albi, frumoasa. Mani-era lui de a fi avea ceva ecleziastic gi bland.

- Dragul meu prieten, incepu domnul Papopolous.

Rosti,cuvintele in francezdL, pe un ton grav $i onctuos.

- Trebuie si-mi cer scuze pentru aceastb ord t6rzie, rostivizitatorul.

14 f.4"E-d*"fr* Nici o problem4 nici o problemi, il asiguri domnul

Papopolous.,E o ori interesanti din noapte. Ai avut, poate, 9i oseard interesanti?

- Nu personal.

- Nu personal, repeti domnul papopolous, nu, nu, desigwci nu. Ai vegti, nu-i aga?

Arunc4 o privire furiqa qi rapida celuilalt, o privire care nuavea nimic ecleziastic sau bldnd.

- Nu am vesti. Tentativa a e$uat. Nici nu mi agteptam laaltceva.

* Chiar aga, zise domnul papqpolous. O acliune brutali...isi flufuri m€na, ca sa-si arati dezgustul profund pentru

brutalitatea de orice fel. intr-adevar, nu era nimic brutal ladomqul Papopolous sau la bunurile pe caxe le tranzacfiona.Era bine-cunoscut la majoritatea cqrfilor europene, iar regii iispuneau prietene$t€ pe nume - Demetrius. Avea reputatria unuiom de o discretrie desavdrgita. Acest lucru, impreund cu no-bletea infltiSd.,rii sale, il ajutasera sa duca la bun sfirsit c6tevaffanzacfii foarte indoielnice.

-Atacul diiect... spuse domnul papopolous. Chdna dincap. E o rezolvare uneori - dar foarte rar.

Celalalt ridica din umeri.

- Facem economie de tirnp, remarc4 el, iar egecul nu costanimic - sau aproape nimic. Celalalt plan nu va da greq.

- Ah, ficu domnul Papopolous, privindu-l cu atenfie.lnterlocutorul aproba incet din cap.

-Am mare incredere 1n... aAa... reputatia dumitale, rostinegustorul de antichitaf

Monsieur le Marquis zdmbi bl6nd.

- Cred cA pot spune, murmuri el, cd increderea dumitalenu va fi ingelata.

- Ai nigte ocazii unice, spuse celalalt, cu o umbr6 de invi_die in glas.

- Mi le creez singur, replici Monsieur le Marquis. Se ridicaqi igi lui pelerina pe care o aruncase neglijent pe speteaza wruiscaun. O sd te tin la curent, domnule papopolous, prin canalele

r!d

*I Misterul Trenului Albastru 15

obi$nuite, dar nu trebuie si existe nici un obstacol in aranja-

mentele noasffe.Domnul Papopolous piru mdhnil

- Nu existi niciodati vreun obstacol in aranjamentelemele, protesm el.

Celalalt zdmbi si, fara weun cuvdnt de rdrnas-bun, ieu dinincf,pere, lnchizdnd u$a in urma lui

Domnul Papopolous rimase pe gdnduri o clipd, mdngdin-

du-gi venerabila barbi alb[, apoi se indrepta spre o a doua uqdL,

care se deschidea spre interiorul camerei. Cdnd apls[ pe clanla,

o tinara, care in mod clar se sprijinise de ugi cu urechea lipiti de

gawa cheii, intrl impleticindu-se inluntru. Domnul Papopolous

riir arAta nici un semn de surprizi sau de ingrijorare. Era clar

ceva foarte obi$nuit pentru el.

- Ei bine, Zia, flrcu el.

- Nu l-arn auzit plecdnd, se justifici Zia.Era o tdnara frumoasf,, cu o siluet4 de Junona, cu ochi

negri, sclpirbtori si cu o asemdnare de ansamblu atdt de mare

cu domnul Papopolous, incdt era u$or si-ti dai seama ca erau

tata si fiica.

-E enervant, continud ea, vexatf,o cf, nu poti vedea pringaura cheii si auzi in acelaqi timp.

- $i pe mine m-a enervat asta deseori, recunoscu domnul

Papopolous, cu simplitate.

- Deci acesfa este Monsieur le Marquis, rosti Zia incet.

Poartl intotdeauna masc6, tati?

- lntotdeauna.Urma o pauzA.* Bi.rruiesc ci e vorba despre rubine? intrebhZia.Tatal aproba din cap.

- Ce creA, micuta mea? se interesi el, cu o urmh de amu-

zament in ochii lui negri, ca douf, mhrgele.

- Despre Monsieur le Marquis?

- Da.

- Cred, rosti ea incet, cd foarte rar g[segti un englez bi-ne-crescut care vorbeqte frnceza atdt de bine.