ŞI RELIGIOS...2020/08/25 · Esoterism masonic şi religios 7 Nu de puţine ori, asistând la un ceremonial sau citind un text, avem impresia că ceva ne scapă, există “printre

Esoterism masonic şi religios

1

Remus GÁGIU

ESOTERISM MASONIC ŞI RELIGIOS

Remus GÁGIU

2

ESOTERISM MASONIC ŞI RELIGIOS Remus GÁGIU

Copyright Editura Lumen, 2019 Iaşi, Ţepeş Vodă, nr.2

Editura Lumen este acreditată CNCSIS

[email protected] [email protected] www.edituralumen.ro www.librariavirtuala.com

Redactor: Roxana Demetra STRATULAT Design copertă: Roxana Demetra STRATULAT Fotografie copertă by lalesh aldarwish from Pexels Reproducerea oricărei părţi din prezentul volum prin fotocopiere, scanare, multiplicare neautorizată, indiferent de mediul de transmitere, este interzisă.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

GÁGIU, REMUS

Esoterism masonic şi religios / Remus Gágiu. Iaşi :

Lumen, 2019

ISBN 978-973-166-536-8

133


3

Remus GÁGIU

ESOTERISM MASONIC

ŞI RELIGIOS

LUMEN, 2019

Remus GÁGIU

4

Pagină lăsatăgoală intenţionat


CUPRINS

Capitolul I RELIGIILE ANTICE .......................................... 9

I. Perfecţiunea începuturilor. Raiul şi iadul ................... 9 II. Divinitatea, marele arhitect al universului ............ 13

A. Cunoaşterea divinităţii .............................................. 14 B. Cosmogeneza .............................................................. 17

Capitolul II SISTEMELE FILOSOFICE RELIGIOASE ... 55

Pitagora ............................................................................... 55 Platon .................................................................................. 57 Alchimia .............................................................................. 57 Hermetismul ..................................................................... 62 Neoplatonismul ................................................................ 65 Sistemele gnostice ............................................................ 65 Literatura religioasă iudaică ........................................... 67

Literatura precabalică ..................................................... 69 Hasidismul ......................................................................... 72 Bahirul (Cartea strălucirii) ............................................. 73 Mişcarea Kabbalistică din Languedoc (sec. XII) ........ 73 Prima Kabbală ................................................................... 74 A doua Kabbală ................................................................ 77

Budhismul ........................................................................... 79 Daoismul ............................................................................ 81

Capitolul III ANTROPOGENEZA ................................. 83

Mesopotamia ..................................................................... 83 Egipt ..................................................................................... 83 Palestina .............................................................................. 84 Grecia ................................................................................. 86 Religiile Indiei .................................................................... 87 Antropogeneza în religiile americii latine ................... 87 Lamaismul .......................................................................... 88 Popoarele europene ........................................................ 88 Popoarele Migratoare ..................................................... 89 Antropogeneza sistemelor filosofice religioase ........ 89

Extras din volumul: Gagiu, R. (2019).Esoterism masonic şi religios.

Iaşi, România: Lumen.

Remus GÁGIU

Capitolul IV SUFLETUL .................................................... 93

Dualitatea suflet-corp ..................................................... 94 Structura sufletului........................................................... 95 Doctrina mântuirii in religie .......................................... 98 Salvarea sufletului prin anamneză ............................... 105 Salvarea sufletului prin gnoză ...................................... 106 Călătoriile sufletului ....................................................... 106

Metempsihoză................................................................. 106 Călătoriile şamanice ...................................................... 108 Călătoriile din Kabbala ................................................. 111

Sufletul în religiile Indiei ................................................ 111 Brahmanismul ................................................................. 112 Upanişadele ..................................................................... 112 Hinduismul ...................................................................... 113 Budhismul ........................................................................ 113

Capitolul V. RĂDĂCINILE MASONERIEI

MODERNE ............................................................................ 115

A. Masoneria operativă ................................................. 115 B. Acceptatii .................................................................... 118

Loja masonică ................................................................. 120 Uneltele simbolice ......................................................... 121 Bijuteriile imobile ........................................................... 121 Colonetele ....................................................................... 121 Coloanele de la intrare, Boaz şi Jachin ..................... 122 Compasul şi echerul...................................................... 124 Simbolismul pietrei ........................................................ 127 Geometria sacră ............................................................ 128 Cartea sfântă - Cartea legii sacre .............................. 131 Simbolistica paramentelor (ţinuta vestimentară a

masonului) ....................................................................... 133 Şortul masonic ................................................................ 133 Mănuşile ........................................................................... 133 Colierul ............................................................................ 134 Sabia înflăcărată (spada fulgerătoare) ........................ 134 Bastonul ........................................................................... 134 Steaua înflăcărată (pentagrama sacră) ....................... 134 Piedestalul de formă triunghiulară ............................. 135




C. Cavalerii templieri .................................................... 135 1. Cultul capetelor tăiate ............................................. 137 2. Erezia lui Ioan ............................................................. 141 3. Cavalerii templieri şi masoneria ............................ 146

Capitolul VI RITUALURI ............................................... 151

Sacrificiile ritualice ......................................................... 153 1. Religiile Orientului Antic ......................................... 153 2. Grecia Antică ............................................................. 154 3. Popoarele europene ................................................. 155 4. Religiile Americii Latine ........................................... 155 5. Popoarele migratoare .............................................. 155

Ritualurile şamanice ....................................................... 156 Ciclul moarte-renaştere ............................................... 158

1. Miturile şi ritualurile Orientului Antic ................. 158 2. Mitul morţii şi renaşterii în Grecia Antică .......... 161 3. Mitul morţii şi învierii lui Isus ................................. 166 4. Mitul morţii şi renaşterii în religiile popoarelor europene.......................................................................... 167 5. Moartea şi învierea în mitologia religiilor indiene .............................................................................. 167

Tema nemuririi în religiile antice ................................ 168 Ritualurile iniţiatice ........................................................ 170

Orfeu ................................................................................ 170 Pitagora ............................................................................ 170 Ritualurile iniţiatice în religiile Indiei ......................... 172 Misterele lui Mithra (MITHRAISMUL) ...................... 174 Isus Cristos, un mare iniţiat ........................................ 180 Iniţierea alchimică .......................................................... 184

Ritualurile masonice ...................................................... 187 Ritualul Gradului Unu [Ritualul ucenicului] ............ 187 Ritualul de iniţiere la Gradul II (gradul calfei) ........ 192 Ritualul Maestrului [GR.3] ........................................... 193 Gradele de perfecţionare ............................................ 198

Capitolul VII LUCRAREA MASONICĂ..................... 211

Capitolul VIII SEMNIFICAŢIA LUMINII .................... 213

Capitolul IX IDEALUL MASONIC .............................. 217




5

Motto:

DREPTATE ŞI ADEVĂR

Cavaler Kadosh



Remus GÁGIU

6 Extras din volumul: Gagiu, R. (2019).Esoterism masonic şi religios.


Pagină lăsatăgoală intenţionat


7

Nu de puţine ori, asistând la un ceremonial sau

citind un text, avem impresia că ceva ne scapă, există “printre litere” şi o altă semnificaţie decât cea definită de exprimarea directă. Pentru a afla “sensul ascuns” simţim nevoia unui îndrumător.

Părintele noţiunii de “esoterism” este Pitagora, pentru el esoterism însemnând “a deschide uşa”, “a permite intrarea”. Cei pătrunşi în Institut, celebra şcoală de iniţiere a lui Pitagora, erau numiţi “esoterici”, iar cei rămaşi afară “exoterici” (profani). La poarta de intrare în Institut era gravată inscripţia “Îndărăt profanilor”.

Zoharul (Cartea splendorii), evanghelia kabbalei, comentând Pentateuhul (primele cinci capitole ale Bibliei), ne spune: “Fiecare sintagmă a Torei cuprinde patru nivele de semnificaţie:

- semnificaţia directă (sensul exterior) - aluzia - cunoaşterea intuitivă (sensul analogic sau

metaforic) - sensul mistic (cunoaşterea prin iubire - SOD).

Numai dacă iubeşti poţi cunoaşte cu adevărat.” Musulmanii consideră că orice verset din Coran,

cartea divină a Profetului, are patru sensuri: - exoteric: lectura orală



Remus GÁGIU

8

- esoteric: înţelegerea interioară, obţinută prin iniţiere. Fiecare sens esoteric are un alt sens, până la cel de-al şaptelea sens.

- limita: desemnează ce este permis şi ce nu. Se obţine tot prin iniţiere.

- proiectul divin: ce îşi propune Dumnezeu să formeze în om prin versetul respectiv. Se obţine deasemeni prin iniţiere.

Decriptarea ultimelor trei sensuri te apropie de divinitate. Pentru islamişti numai sensul exoteric, Zahir, poate fi exprimat în altă limbă, tradus.

Esoterismul a apărut pentru prima dată în religii, pe de o parte fiind determinat de dezvoltarea progresivă a limbajului, exprimările de început, fruste, exprimările limbajului primitiv nemaiputând fi drecriptate ulterior, iar pe de altă parte a fost voit folosit de corpul sacerdotal, această cunoaştere exclusivistă dându-i o mare putere. Dacă scrierea a debutat cu binecunoscutele imagini ideatice, pictogramele, este de presupus că şi limbajul a debutat cu adevărate “audiograme”, sunete, exprimări fruste ale unor idei, informaţii necesare comunicării. Sensul acestora a fost pierdut, definindu-se pentru neiniţiaţi ca un sens esoteric. Păstrătorii sensurilor iniţiale au fost în general slujitorii religiei, prima formă bine definită a spiritualităţii umane, deţinătoarea unor adevăruri valoroase privind istoria umanităţii. Celebrele şcoli antice de mistere, sistemele filosofice religioase [alchimie, hermetism, gnosticism] au preluat şi dezvoltat esoterismul iniţiatic religios alăturându-i noi forme.

Lumea simbolurilor şi miturilor, “universul ascuns”, nu poate fi cunoscut decât prin iniţiere, iniţiere de la maestru la discipol, într-un context ritualic. Masoneria modernă este printre puţinele şcoli iniţiatice care au rezistat istoriei. Esoterismul masonic continuă să fie şi astăzi scheletul acestui ordin.




9

Capitolul I

RELIGIILE ANTICE

Spaimele omului antic, dispariţia soarelui urmată de noaptea eternă, dispariţia lunii şi a stelelor, a focului, seceta, potopul, oprirea fertilităţii şi fecundităţii, oprirea renaşterii ciclice a naturii, fenomenele neînţelese care-i afectau viaţa (boală, bătrâneţe, infirmităţi nedorite), moartea implacabilă au făcut din strămoşii noştri oameni religioşi, neputându-şi imagina lumea în afara divinităţii, creeatorul şi stăpânul universului. Asemeni lor, masonul este un om religios “lucrarea” sa este “întru gloria Marelui Arhitect Al Universului”. El crede în nemurirea sufletului şi în existenţa unei vieţi viitoare. Pentru antici, încrederea în divinitate crea optimismul necesar învingerii greutăţilor vieţii. Fără credinţă ar fi devenit pasiv, fatalist, resemnat.

Religia antică a impulsionat astfel capacitatea creativă, spiritul de luptător pentru triumful vieţii asupra morţii.

I. PERFECŢIUNEA ÎNCEPUTURILOR.

RAIUL ŞI IADUL

Relaţia strânsă cu divinitatea marchează trecutul, prezentul şi viitorul individului. În majoritatea religiilor antice întâlnim nostalgia zilelor de demult, “când fiecare lucru era creat perfect şi răul nu exista”. În religia Mesopotamiei, în vremurile de demult, la răsărit era Dilmunul, stăpânit de EN-KI unde “nu există nici boală, nici moarte, nici un leu nu ucide, nici un lup nu răpeşte mielul, niciun bolnav nu spune –mă dor ochii”. Dilmunul este înlocuit de lumea subpământeană al cărei stăpân era Utanapistim, supravieţuitorul potopului



Remus GÁGIU

10

sumerian. Toţi oamenii ajungeau în “ţinutul fără întoarcere”. Religia Canaanului recunoaşte de asemeni numai Lumea subpământeană a lui Lot”.

Şi la egipteni a existat un timp primordial „Tep Zepi” [Prima oară], „înainte ca mânia, zgomotul ori lupta şi dezordinea să-şi fi făcut apariţia, când boala şi moartea nu existau” după care zeii au hotărât ca muritorii să meargă în lumea subpământeană, unde stăpân era OSIRIS, judecătorul morţilor, stăpân al dreptăţii. Numai faraonul mergea în „Lăcaşul Ceresc din Răsărit”, numit şi „Câmpiile Ofrandelor”.

Irarienii credeau în existenţa unui paradis numit Luminile fără sfârşit sau Casa Cântecului. Aici ajungeau cei drepţi şi primeau „untul primăverii”. Opus acestui paradis era Casa Răului, Lăcaşul Baznelor fară început, unde ajungeau cei răi şi primeau venin. Pentru iranieni, atât sfântul cât şi demonul sunt creaţi de divinitate - Mazda [înţeleptul], omul având posibilitatea opţiunii. Fiecare era judecat după alegerea făcută.

Influenţată de religiile Orientului Antic, religia evreilor menţionează existenţa la început a Edenului, unde locuiau strămoşii oamenilor, Adam şi Eva, cei care în urma păcatului originar sunt alungaţi pe pământ. Geneza: „Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, la răsărit, cu pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncare, pomul vieţii la mijloc şi pomul cunoaşterii binelui şi răului”. După moarte, oamenii ajung în rai sau în iad, la fel ca în religiile iranienilor, cei drepţi, cei credincioşi în rai iar cei răi, necredincioşi, în iad. În religia creştină, iadul cunoaşte o adevărată exacerbare.

Pentru Islam există pe de o parte Gheena, osânda flăcării, unde stăpân este Satan-Iblis, cel făcut de Dumnezeu din foc, iar pe de altă parte Grădinile Plăcerii, unde ajung cei drepţi. Sura 56: „Cei de-a dreapta vor sta pe pături împletite, vor fi serviţi cu apă de izvor şi băuturi de care nu-i va durea capul, nici nu se vor îmbăta. Fructele vor fi pe alese, carnea de pasăre




11

după poftă, vor sta sub lotuşi, sub salcâmi, sub umbră întinsă, lângă apă curgătoare, cu fructe din belşug. Cei strâmbi, cei de-a stânga, vor sta sub vânt arzător, într-o apă clocită, sub o umbră de fum negru”.

La greci, prima generaţie de oameni, generaţia de aur, trăia pe lângă zei, aceştia erau fraţii mai mari. După moarte, oamenii ajung în Hades [infern]. Foarte puţini au altă soartă, eroii şi iniţiaţii, care ajung în „raiul ceresc” la marginea pământului, Insula Fericirii, stăpânită de Cronos. Cei mai Vestiţi luptători puteau ajunge chiar alături de zei, în Olimp [Eliseu], lăcaşul zeilor. Grecii şi romanii nu aveau rugăciuni, pentru ei soarta fiecăruia era stabilită de la naştere. După moarte mergeau în Hades, de aceea susţineau viaţa pe pământ ca singura în care omul se împlineşte. Odată cu naşterea sa, viaţa îi era hotărâtă de destin, Moira, Aisa, cea care hotăra fiecăruia timpul până la moarte. Zeus este cel care trimite omului binele şi răul. Binele săvârşit pe pământ nu este răsplătit şi răul nu este pedepsit. Omul nu spera în salvarea divinităţii/ Moartea aduce extincţia totală şi definitivă, de aceea bucuria de a trăi în prezent înseamnă totul. Homer: „Să trăieşti totul dar nobil în prezent că oricum moartea te aşteaptă”.

În religiile Indiei nu întâlnim Raiul sau Iadul. Preocupat de nemurirea sufletului şi mai ales de înlăturarea suferinţei, budismul găseşte raiul pe pământ, celebra NIRVANA.

Pentru chinezi, la început cerul şi pământul erau unite. A existat un timp primordial, paradisiac, când oamenii erau foarte aproape de zei, se amestecau cu ei. Învăţătura daoistă a fost preocupată de tehnicile de viaţă lungă în urma cărora omul putea ajunge în Paradisul Terestru - Insulele Minunate, sau chiar în cer. În lamaism întâlnim Ţara Paradisiacă unde călătoresc în vis sau în extaz discipolii lui Lama.

În religiile popoarelor europene, triburile germanice credeau în existenţa Walhalei - Palatul Ceresc



Remus GÁGIU

12

unde erau conduşi de către Walkirii eroii morţi pe câmpul de luptă, iar tracii şi getodacii credeau în Lumea lui Zamolxis.

Religiile primitive sunt dominate de animism, totemism şi fetişism. În Egipt oamenii divinizau animalul sau hibridul om-animal, Sfinxul. În India vaca este considerată sacră şi în zilele noastre.

Politeismul marchează începutul preistoric al religiilor. Există o etapă timpurie a politeismului, manifestată prin credinţa în totemuri şi idoli şi un apogeu asa cum este religia greco-romană, unde întâlnim un zeu suprem, Zeus şi zeii responsabili de principalele activităţi umane, agricultura, armata, justiţia, arta etc. Tăbliţele Mesopotamiei menţionează peste 3600 de zei. Odată cu dezvoltarea formelor de organizare statală, numărul lor se reduce la cel al oraşelor - state constituite pe teritoriul său. Religia a urmat deci etapele dezvoltării societăţilor antice.

Orientul antic, socotit de mulţi leagănul civilizaţiei umane, cunoaşte procesul de desemnare a unui zeu suprem care are loc paralel cu progresul societăţii. Astfel, în Egipt Ra-Osiris, în Canaan Baal, în Mesopotamia Marduk, Mithra şi Zoroastru în Iran, Zeus la greci şi romani devin zeii supremi.

Prima religie monoteistă importantă este religia vechilor evrei, născută din nevoia lor de a-şi păstra identitatea naţională în condiţiile existenţei unor vecini puternici, Egiptul şi Mesopotamia, care îi cotropeau succesiv. Această religie începe probabil cu Moise influenţat de celebrul Aton, zeul lui Akenathon., faraonul Egiptului. Istoria religiei ebraice până la Moise se pare că este „opera” teologilor evrei din timpul captivităţii Babiloniene (586 î.c.).

Marile teme religioase - existenţa divinităţii, cosmo şi antropogeneza, existenţa unei vieţi viitoare, nemurirea sufletului ca parte a divinităţii au preocupat religiile antice indiferent de arealul geografic sau nivelul




13

de dezvoltare al societăţii, ele cuprinzând elemente de esoterism a cărui decriptare necesită cunoaşterea istoriei acestor religii formate în contextul devenirii istorice a societăţii umane.

II. DIVINITATEA, MARELE ARHITECT

AL UNIVERSULUI

Motto:

„Lung e drumul, ceasul lung

Rogu-mă, mă rog într-una

Pân-la tine să ajung...

Lucian Blaga

Existenţa divinităţii reprezintă substanţa tuturor religiilor. Cu excepţia budismului, considerat mai degrabă filosofie, religiile recunosc în divinitate creatorul şi stăpânul lumii. Este un adevăr fundamental, dogmatic. Acceptarea raţională a divinităţii este una deductivă, cunoaşterea ei directă este în afara raţiunii. Frecvent, în viaţa cotidiană întâlnim momente, realităţi care ne conduc spre acceptarea sacrului. De obicei, înaintea unei activităţi viitoare, facem o operaţie de deducţie a desfăşurării ei, pe baza cunoştinţelor anterioare şi a logicii. Dar aproape întodeauna rămâne ceva „necontrolat”. Atunci spunem: „aşa a vrut Domnul”. Fără intervenţia sacrului, am putea deci cunoaşte viitorul, imposibilitatea acestei cunoaşteri reprezintă o dovadă indirecta a existenţei sacrului.

Fără divinitate ar dispărea speranţa, un sentiment uman perfect probat, făcând parte din structura psihică a omului. În situaţiile în care în mod logic nu există ieşire, speranţa rămâne singurul sprijin. Ceea ce numim întâmplare atunci când lucrurile se



Remus GÁGIU

14

petrec fără legătură cu mersul logic, nu este decât o dovadă a intervenţiei divinităţii. Spunem, „aşa a vrut Dumnezeu”.

Existenţa unor reguli de funcţionare a întregului univers este un alt exemplu. Experienţa personală ne spune că ordinea trebuie instituită de cineva şi întreţinută permanent. Fără ordine, tendinţa, evoluţia naturală a lumii, este spre HAOS, AUTODISTRUGERE. Omul nu poate acţiona într-o libertate totală, pentru că astfel s-ar autodistruge, de obicei prin exacerbarea unor instincte primare, al căror rol este de fapt de autoconservare, dar ele trebuie conduse, modulate pentru a-şi rezolva misiunea.

Prezenţa sacrului în tot ceea ce există asigură ordinea universală (sacru ca factor de ordine în univers). Celebra frază a lui Malreaux „Secolul viitor (secolul nostru) va fi religios sau nu va fi” ne avertizează că despărţirea de sacru, negarea lui, nerespectarea ordinii universale impusă de divinitate va duce la autodistrugere.

Divinitatea este activă, conduce evoluţia cosmosului după legi „personale”. De multe ori asistăm la fenomene în afara raţionalului spunând „Căile Domnului nu pot fi cunoscute”.

Sensul ascuns al lucrurilor, noima lucrurilor, ne scapă deseori. Ne întrebăm de unde venim, care-i rolul nostru pe pământ, unde mergem. Răspunsul aparţine divinităţii, „Dumnezeu ştie”.

A. CUNOAŞTEREA DIVINITĂŢII

Motto:

„A cunoaşte, a iubi

Înc-odată, iar şi iară,

A cunoaşte-nseamnă IARNA

A iubi e primăvară”

Lucian Blaga




15

Majoritatea religiilor şi sistemelor filosofice religioase susţin că această cunoaştere se realizează numai într-o stare specială a conştientului, obţinută prin ritual, meditaţie, asceză, tehnici Yoga. Este o cunoaştere în afara senzaţiilor sau a ideilor, „lumea de dincolo” fiind cunoscută nu prin senzaţii sau raţiune, ci cu ajutorul unui organ special „OCHIUL INTERN”.

Şamanii deosebesc mai multe forme (trepte) ale conştientului: ABSORBŢIA TOTALĂ (extazul mistic) CONCENTRAREA INTENSĂ (concentrarea celui care cântă la un instrument) CONŞTIENŢA VIGILENTA (conducerea unei maşini) VISARE CU OCHII DESCHIŞI (fantezie voluntară) CONŞTIENŢĂ OBIŞNUITĂ (starea de veghe) SOMN de diferite intensităţi INCONŞTIENŢĂ (sunt prezente doar funcţiile vitale)

O analiză „medicală” a stării de conştienţă

defineşte: - STARE DE VEGHE - STĂRI CREPUSCULARE - ALTERĂRI MALADIVE ALE CONŞTIENTULUI, de diferite grade, mergând până la starea de COMĂ în care sunt prezente doar funcţiile vitale - STĂRI SPECIALE ALE CONŞTIENTULUI;

a. Extazul obţinut prin droguri, asceză, tehnici Yoga, meditaţie (în condiţii speciale), ritualuri de iniţiere, extaz sexual.

b. Situaţii afective deosebite: bucurie mare, fericire mare, spaimă, situaţii limită.

În timpul extazului, starea conştientului este modificată fundamental. Se produce o adevărată „MUTAŢIE PSIHICĂ”. Explicaţia acestei „alterări” a psihicului este destul de simplă. Foamea, întâlnită în asceză, produce o scădere a nivelului glucozei în sânge,



Continuarea acestui volum o puteţi lectura achizitionând volumul de pe

sau din librăriile noastre partenere.

www.edituralumen.rowww.lumenpublishing.com

https://www.edituralumen.ro

https://www.lumenpublishing.com

Documents

ŞI RELIGIOS...2020/08/25 · Esoterism masonic şi religios 7 Nu de puţine ori, asistând la un ceremonial sau citind un text, avem impresia că ceva ne scapă, există “printre