Upload
others
View
2
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Ia uită-te, soră Transilvanie, ce ou mare şi frumos ne-a dăruit Dumnezeu de Paşti !
— Văd, Romănio Mare; dar mi se pare că înăuntru are pui...liticiani!
Polemica între Patrioţi \)a dud „duşmanii noştri de azi,
prietenil-de ieri şi de miine", c u n u n i -mia Stere pe complicii lui Marghiloman, an deslânţuit acea furor hunga-ricus căreia Trbtzki îi zice, sadea: bolşevism, partidele din Romînia se dedau la un sport aidoma cu cel practicat de boerii caftanlii, pe cînd, la Ţarigrad, s e pusese premiu pe capul ghiaurului de Brincoveanu. Episodul' este interesant, de aeeea-1 re-zumez de pe ziarele grave, ai căror patroni alternează, cu clientela respectivă, pe tenderul maşinei guvernamentale.
Presa liberală spune Conferinţei din Paris că d. Take Ioneseu, prin urmare partidul conservator, a şi încheiat tîrgul cu sîrbii în privinţa Toron-talului • de unde marii judecători trag, fireşte, încheierea că, de vreme ce UJJ partid, cel mai «Pu cre-tîit din ţară, renunţă la această parte de Banat, dreptatea trebuie să fie de partea celor dela Belgrad.
La rîndul lui, şeful celor fără To-rontal răspunde: n'am încheiat, n'am tocmit şi n'am cedat nimic nimănui; prezenţa, însă, la Conferinţă, a doc-, torului Creanga, ca delegat "al Romî-niei, pentru a pleda în cel mai formidabil proces pe care l'a intentat vreodată neamul nostru, nu impune destul înaltei instanţe - de aci dificultăţi cari ar putea să ne micşoreze quota parte.
Cei cu Torontalul, tari pe dreptatea cauzei ce apără, nu se lasă, ci ripostează, acru: ori cum s'ar învîrti da-ravera, noi avem zapis la mînă şi temeiul acestui zapis, nici prezenţa d-lui Pilidi, printre măririle celor doua continente, nu e în stare să-1 zădărnicească.
Aşa ar fi, replică Epoca, daca... Daca, ce? îi ia vorba din gură
Viii ouil. 1 * Daca, continuă gazeta vampiri
lor, daca purtarea d-lui Brătianu, după Brest Litowsk, n'ar fi perimat puterea zapisului.
Cum? Ia mai zi odată, se răsteşte organul patrioţilor dela Banca Românească. Şi repetă: zi pe slovă, trâdătorule, pentru ea România mare sa-ţi vază pînă în fund iadul sufletesc !
Şi, pusă, astfel, la zis, gazeta reacţionară începe, domol:
După pacea separată a Rusiei, d. Brătianu,' la diferitele consilii de Coroană ţinute la Iaşi, a pus punct politicei războinice.
Ce pace? Ce punct? Ck politică? se repede Viitorul. Nu vă e ruşine să minţiţi dela obraz? Noi, pace separată?- Noi, cari am stat strajă la căpătâiul intereselor mari ale ţărei? Pacea a încheiat-o, la Buftea, generalul Averescu, care la Flămînda n'a
CRIZA DE* ZAHĂR I iabeticii chiar, aslăzi. Caută zadarnic zahăr. Unde'i zahărul din piaţă? L-un mister, un zahaimahăr! Dacă n u l mai afli nici la mi bolnav de Diabet, Cine'i acaparatorul ce-a- pus mâna în secret, Ca să spectdeze lttmea v pe tot zahărul din ţară? Fără zahăr, viaţa noastră,-negreşit, este amară. Ziua 'n gând vezi numai zahăr, şi n vis după ce te culci. Cum să'şi scrie 'ndrăgostiţii, fără el, bilete dulci? Şi poeţii rime bune, oare, cum să mai găsească, Dacă Muza lor, Cafeaua, d'acum o să le lipsească? --Apoi, Paştjle's aicea, şi la noi (ah, mii de draci !) Paşti fără "Christos se poate, dar iui fără cozonaci ! Dar copilul, inocentul, cate tuturor ni-e sacru, Vreţi ca dela doici să sugă doar iaurt şi lapte acru ? Daţi-ne deci grabnic zahăr, domnilor dela.guvern, De nu vreţi viitorimea să vă dea un blam etern.
,N'aveţi sfeclă, o să mi spuneţi, scuza am mai auzit-o. Găsiţi sfeclă iute, iute, căci altminteri aţi sfeclit-o !
J o r j Delamizil
avut tancuri iar ia Măraşti a bătut pe Mackensen numai prin virtutea bravului soldat romîn, nici de cum prin calităţile lui de comandam.
Dacă c treaba pe aşa, se oţă-răşte, atunci, organul celor cari sug singele poporului, poftim ! Şi dă, E-poca, la iveală, sub nasul censorului. textul .scrisorei trimisă, d e d. Taver-nier, către ziarul Le Teinps, ziar ca-re-1 expediase în Romînia ca să urmărească evenimentele - şi scrisoarea francezului, plecat, acum, la Paris, ami c o c h o n cu şeful guvernului liberal , zice, cu data de Martie 1017: guvernul, din care conservatctfii, partizani ai rezistenţei p înă la capăt, s'au retras, guvernul romîn şi-a băgat sabia în teacă ş i , paşnic, face Făzboi d e politică internă.
La atita lipsă de grijă pentru interesele ţărei, nu se aşteptau liberalii , d e aceea Viitorul, indignat, a-dresează, verde, delatorilor, o dogmă bine simţită:
• Şi, trădători de neam, socotiţi că slujiţi cauza Romîniei desvelind, pentru cei dela Paris; toate tainele politicei noastre? Oprobriul cază a-supra capetelor voastre — şi răspunderea pentru Torontal urmărească-vă ca timbra lui Banco!
In vremea asta, ui se declară război de către ruşi, de^către ukraineni, şi de către unguri, în comandita germanilor iar Viitorul, ca să desmintă pe îndreptarea, care denunţase o ticăloşie pc care o credea săvârşită tot de către Vintilă Brătianu, scrie, triumfător :
- N u e Vintilă, calomniatorilor; cel la care se referă denunţarea voastră, se numeşte Dinu Brătianu !
Ştia el, poetul, pasă-mi-te, ce spune, cînd scria:
Vi-toi dc aur ţara t oastră are r. Şi prevăd prin veacuri a ei înii.'ilţare.
Aihibald
M U C U R I D E IDEI — O r i g i n a l e . —
La mahala.
Marele războiţi european s'a sfîr-şit... dând naştere la alte războaie mai mici. ,,Învinşii" nu vor să cedeze nimic din cele hotărâte la congresul Păcii. învingătorii, bazaţi pe ,,dreptul" naţiunilor de-şf hotărî singure soarta", trimet anuala ca să facă ordine. Gata conflictu! E drept, că francezul spune: „Qui a bu boira". După aproape cinci ani de lupte cumplite, e greu să dezarmezi milioane de oameni dintr'o dată, să-i faci să 'nţeleagă că d'aci încolo a ucide devine un odios asasinat. Nenorocirile înrâesc omul. Individul in care zilnic s'a adăogal un pic de răutate este asemenea putinei cu varză: poţi s'o opăreşti cât vrei, mirosul acru tot persistă. Istoria, ca şi natura, nu /ace salturi.» Că ',,prefaceri"/Yor avea loc... Mai va până atnnci'-ffr
La noi, în Capitală,"-„opinia purifică" a celor de jos, în stare să-şi croiască o părere şi fără ajutorul ziarelor cari mai rău ii încurcă, diferă mult de-a celor dela centru - de-a politicianilor cari ne guvernează. Şi e foarte simplă - vorbesc de efectul'' moral al acestui mare război, care se poate rezuma în crâmpeiul de dia
l o g avut între doi mahalagii vecini cu curtea.
Mâi Niţâ, mă, zău dacă mai înţeleg ceva ! De câteori te întâlneşti cu taica popa pe stradă, te repezi de-i pupi mâna ; dar la biserică nu te-am pomenit să te fi dus vreodată.
Aşa-s vremurile, nene Machc: am ajuns să-mi fie mai frică de om, decât de Dumnezeu !
Că „prefaceri" vor atea loc. Mai va .până atunci! .
1
F U R N I C A
Se potriveşte şi aşa!
Madam PopescU e in bucătărie: prepară dejunul scumpului ei soţ care o asistă. (Don Popcşcu e ,,sub-şef" la al noulea minister.)
- Gaia? înghile dânsul în sec, cu ochii la găluştcle cari dansează în zeama unsuroasă a supei ce fierbe pe maşină.
•- Ho, că n u crapi! Să spăl niţel cratiţa şi pe tirtnă mergem la masă.
Madam Popcscu. femee energică, "uneşte .* vorbele acţiunei t apucă vân
jos cratita. o clăteşte de murdărie, aooi svârlc conţinutul pe fereastra lăsată înadins descinsă, spre aerisire.
Bucătăria menajului Popescu se găseşte la mansarda care termină etajul II.
întâmplarea a voit ca sub fereas tra acestei bucătării să fie gura une pivnrţi tu capacul deschis. Un* muncitor, purtând tui sac cu lemne la sninarc, tocmai scobora treptele. Apa din cratiţa îi cade 'fi can, râspândin du-se în forma unui duş ,,ecosez*'.
Muncitorul, surprins, se scutură ca un câine prins ele. ploaie:., ridicând privirea spre fereastra mansardei, începe să b lesteme : *
- Ce fa, şoangherito, te durea co-tonoâgele să te dai jos până la; canal?... plesniţi-ar ochii din- cap şi ţie' şi cui te-a adus în ţara românească !
Madam Ponescu. indignată se repede ca să răspundă. D-nul Popescu
vă rog să nu uitaţi : ,,subsef" la al noulea minister o trage de mânecă înapoi:
— Miţişor, dragă", lasâ-l. . lasă-l să urle: suntem prea sus puşi ca să ne scoboram până la el ! o sfăfuîşte dânsul, demn.
«
Rezon!
Lipsa alimentelor de prima necesitate face pe mulţi să primească orice sacrificiu.
Această reflecţie mi-a venit iu gând, fiind martor la următoarea scenă petrecută pe stradă:
Un colos de român, nu importă împrejurările, se ciocneşte c'un sfrijit de evreu. Aceasta se poate întâmpla oricui ; restul, mai rar.
Israelitul. în virtutea iuţelei dobân-fdite, îşi continuă drumul suindu-se pe lăboaele înflorite cu băuturi ale herculelui care, electrizat instantaneu, începe să-i scapere ochii de durere.
Când ţi-oi* da un pumn, te fac turtă ! ridică el braţul în aer, gala să-şi realizeze ameninţarea. 1
Evreul pitic răspunde, rânjind sub perpendiculara ciocanului dc carne gata să-1 pocnească: 4
Primesc dija şi asta: tot n'ain făcut azi nici un ghişeft. Să-mi dai un pumn şi-un chil de zahăr: cel puţin să -mor turtă... dulce!
•t̂ r,K ey* N a e D. Ţăcanu
Revista „FURNICA" Proprietar t N. D. ŢĂRANI)
Apare de două ori pe săptămână i Lunea şl Vinerea Preţul: 50 bani t o a t a
Abonamentul: 50 lei pe an , 25 lei pe ţease luni; 12.50 pe trei luni, plătit înainte pr in-
mandat poştal. 1
Adresa i Revista ,,FURNICA" - Bucureşt i
rtiS Ş l P L I N S Ni. ştiu cum vei fi fiind dumneata.,
cititorule, dar eu, unul, nu pot să văd femeia plîngînd în schimb, insă. mă tăvălesc de rîs cînd aud bărbat bocindu-se. De aceea mi-a nlăctit lucru mare un articol din Viitorul dc zilele trecute, articol prin care ar-honţii din roata stegarului Vintilă spuneau că, iac'aşa : au să guverneze fără parlament, ei în de ei. prin simplu ucaz. cum se făcea în Bolşevicia pe vremea cînd la Ţarigrad împărăţia Abdul Hamid pentrucă conservatorii se certau pe şefie, pe cînd liberalii, indiferent" dc cine le servia tainul, s e opinteau din greu să Se lunbogă-+ "as'-ă ne Ia leatul cînd se plămădia Romînia modernă.
Mi-a plăcut articolul cu deosebire şi P a n i citit cu luare aminte, cum se citeşte un tropar cînd e romînul bi-sericoş fiindcă adevărul însuşi a grăit prin pana condeierului care 1-a turnat în Viitorul.
Ce să facă. într'adevăr. cu guvern naţional, adică cu conservatorii iu \ -binet, ministrul de industrie sau Bai. ca Romînească. ministrul de fapt al tuturor departamentelor? Ce să facă? Să se certe, adică să facă cum au făcut reacţionarii la sai'şase. la şap' şapte, la op'ş'opt şi la nouă'ş'nouă Lehamite!
Şi au cuvînt bălăcenii. Căci, de cînd au căscat liberalii
uşa ca să se prelingă şi ei la viaţa publică, ciocoii n'au făcut altceva decât să se ciorovăiască pe cînd boierii democraţi îşi legau samarul.
Cînd cu revoluţia clela Ploeşti, conservatorii, în loc să-şi asigure puterea pentru toată domnia regelui Carol, se apucaseră să organizeze oştirea ca să aibă Maican cu ce obţine succese, pe urmă.
La 70, după încercarea poliţiei roşii de a detrona pe Vodă, albii, stăpini pe situaţie şi avînd de adversari numai nişte simpli condotieri, fără partid
si goi puşca, in loc să umple temniţele cu maximaliştii. s ' a u pus să tămâduiască~ starea financiară ca' să poată liberalii, cu vremea, deveni me-leoneri.
Mai tîfziu, cînd pierdurăm B a s a -j ab ia din pricina simţului diplomatic al patrioţilor, conservatorii le deteră răgaz să se împăuneze cil prestigiul ,,independenţei", în loc să-i fi alungat eu piciorul şi astfel ajunseseră ascendenţii copâierilor de azi să mărturisească cum că, pentru a-şi întemeia .domnia, au tolerat 'crime şi procese scandaloase.
Pe urmă, cînd Ghenadie a gonit pe Sturdza ca să potolească vijelia din sufletul creştinilor, Lascar Catargiu, iu loc să alunge cu biciu dc foc pe zarafii cari îşi făceau mendrele în gîrliciul altarului, a pus pe Aurelian să astupe prăpastia ea nu cumva să se îngroape pramatiile .de colectivişti.
La «07, -apoi, cînd Moţiunii dădură foc satelor, conscuiatorii, în loc să deschida.de perete uşile puşcăriilor
, ca să înghită pe culpeşi, se traseră înlături şi Ic puseră tunul în mină pentru ca autorii păcatului să secere pe victime.
Şi la U17, citul generalul Iliescu adusese pe nemţi Ia Sirct, reacţionarii în loc de a înlătura pe nevrednici ca să apuce ci pe Mackensen de coarne, s'au pus să le gireze poliţele ca să-i scape de faliment.
Acum, la U19, cînd. din toată mîn-dreţea de legiuiri cu cari ne-a înzestrat vremea şi progresul, am ajuns, legaţi de mîini şi cu căluş în gură. să fim guvernaţi prin comandiroveă t nus -câlcască, conservatorii, credincioşi sistemului din vechili, plîng şi-şi pun capul sub foarfecă censurei pe cînd ,,ai noştri" sc spetesc făcînd import
.si export de." produse democratice. Cpm să nu rid, dat, de lacrămilc
bicisnicilor, cînd lor se datoreşte a-"itputernicia liberalilor, ca i i , " graţie * leranţei pe care au întilnit-o la adversari, şi-au făcut, din arghirofilie şi din celelalte virtuţi străbune, zale si paloş şi proytă în lupta pentru existenţă !
lalea conservatorilor la spectacolul hidos al operei mîniilor lor aduce cu bocetul unei măicuţe care ar da din pîntecile dumisalc prunc, pardon, cu surpătură de aceea, de si foarte simţitor la durerile absurde ale a-proapelui, mă bufneşte rîsul cînd citesc presa de opoziţie şi mă bucur foarte de cinismul bărbat al ermafro-diţilor politici cari redactează Viitorul.
Ale tale dintru ale talc. monşer Ţoţoi.
i l Dimancescu
N u m ă r u l v i i t o r v a f l p u s Tn v â n zare V i n e r i 25 A p r i l i e .
PASTILE VAGABONZILOR
— Da' foame ţi-e, mă Gheorghe... Tu trebue să fii unu din ăi cinci mii de oameni pe care lsus Hristos i-a hrănit cu cinci pâini şi doi peşti!
Distracţie de Paşti. — Cinematograf vorbitor
— Fă, A n i c o , ce vezi ? — Film picant, soro !
G F U R N I C A
M'aş fi culcat iu patul cu femeia.
Tocmai aşa am făcut şi cu.
Cavaler..- modern .
Dialogul dc mai la vale n'are nevoie de un anumit decor: fiind scurt, „acţiunea" cum se zice la teatru
se poate petrece oriunde, numai părinţii lor să nu fie faţă.
Scumpă verişoară, ţi-aduci aminte când ne plimbam cu barca pe lacul Cişmegiu ?.;. Dacă nu mă hrşel e-rea, ca şi azi, a doua zi de Paşti.
— $tiu unde vrei s'ajtmgi I Află, însă, că. cu sunt botărîtă să nu mă mărit decât c'un bărbat curajos...
Păi cine te-a scăpat atunci dela înec?
Tu, verişorule. Dar nu-i destul: vreau ca viitorul meii soţ pe lângă curaj să poseadă şi-o inteligenţă rară.
In cazuî acesta, dragă verişoară, iţi dau voe sa mă săruţi.
Nil 'nţ'eleg... Eu singur am făcut să se răs
toarne barca ! Nae 0. Ţăranu
ZAMBILELE / inegr/xce étrange et navrante Est dans le blanc trépas des lys ..
Jean lo r ra in
In gradina unde înfloreau odată . Gingaşe zambile, albe, diafane, Vnde ardeau macii, roşii lampioane, fu lumina stinsa, parcă voalată Ce-o aruncă 'n preajmă stânjeneli vineţi, Azi, e întunerec şi pustietate... Ah, ee cruntă moarte, flori nevinovate ' Voi, ce in potire madrigale jincţi.
Iu grădina tristă, in gradina moartă, •Unife astăzi lotul, totul fanebral e. Printre ramuri rupte, veştede petale. Doar un flutur negru jale.a ţi-o mai poarta.
Ascultaţi povestea /lorilor damnate: Ele nu muriră 'n glastre ce omoară. ^ K'ati murit pe albe şanuri de fecioară Xici in plete blonde. N'au murit presate 'A' breviarul vranei Gretchen visătoare. Ci 'ntr'o dimineaţă, un măgar intrai a In grădină Vila mirosi o floare. Rupe una. două, apoi cu grămada. » Urechi al al lacom le mancă pe loale..
Eu, nu plâng sfârşitul fluritor rurale Xici bine. mi'mipare. viei nu sim' vre-o mila Pentru floarea care moare ori învie • Eu. când mă apuc să fac o poezie, Sirnl asinul rare mesteca zambilă.
August^Prostu
S „ AO/\P?ABH
La un pahar cu vin.
Când Mitică ia ,,danf", greu să-1 reţii: calcă morala în picioare ca muncitorii când strivesc strugurii în saci, ca să facă vin.
Iu prima zi de Paşti a fost invitat la masă, la Popeseu. O mică explicaţie: Mitică e „per tu" cu d-ua Popeseu şi-atâta tot. D-nul Popeseu îngăduie această familiaritate: i s'a spus şi-a constatat sirrgur că Mitică a copilărit cu viitoarea madain Popeseu, sora lui fiind prietenă bună cu «dânsa.
Masă de oameni îndestulaţi, 1110-safirii unu şi unu : dela un milion capital în sus.
Au băut şi şampanie foarte "proastă, dar au băut. Apoi fiecare a început să istorisească vreo păţanie ..autentică", eroul, bineînţeles, fiind chiar povestitorul.
Profitând ca un moment se făcuse linişte, Mitică, care până atunci nu deschisese gura, începe:
Şi inie mi s'a întâmpla! odată... Dna Popeseu, văzându-b băut, şi
ştiind că are obiceiul să deraieze, îl întrerupe tare:
D-le Mitică, te rog... Madam Popeseu, fiţi pe pace,
nu-i ce credeţi: am să vă spui ceva aşa dc cuviincios, că chiar dimineaţa ai să termini povestea.
Invitaţii, surprinşi, eiuşdeşc urechile. .Mitică urmează:
Eram la Sinaia, vara, când căldura soarelui alternează cu răcoarea munţilor, enervând si pa cei mai neputincioşi...
D-ic Mitică... Înţeleg, madam Popeseu. E-
nervând şi pe cei mai neputincioşi în stare să sue cărările umbroase ale munţilor. Plec singur în escursie şi rătăcesc drumul. Se făcuse noapte şi eu tot nu ştiam unde mă găseam.. Deodată, zăresc în depărtare o lumină. Dau fuga. O cârciumioară cu obloanele lăsate. Probabil că trecusem la unguri. Mă" uit pe fereastra odăiei luminată şi văd două paturi...
D-le Mitică... Madam Popeseu, am înţeles... -
I nt r'un pat dorm ia hangiul, în celălalt ncvastă-sa, o femeie superbă, ale cărei forme...
D-le Mitică, ajunge!... Madam Popeseu, nu sunt eu dt
vină. Ereau numai două paturi şi a-mândouă ocupata. Ce-ai fi făcut dumneata dacă aţi fi fost în iocitl meu?
INTEROGATORUL LUI AVRUM Ştii pentru ce ai fost arestat
şi adus înaintea Cttrţei Marţiale? • .Ştiu, domnule căpitan: fiindcă
sunt ovrei. Deocamdată eşti numai obraz
nic !... Noi nu facem deosebire dc religie
şi naţionalitate, dovadă că odată cu tine, Avriun sin Avrum, au fost daţi judecatei Popeseu, Vasilescu, lonescu, Dumitresctt, .Niculescu, Georgescu Ăştia- tot ovrei sunt? Sunt români sadea, mi se parc...
Nu. ăştia sunt socialişti. A ha, va să zică socialiştii nu
sunt români? Socialiştii n'au patrie. Pentru
noi, francez, ungur, român, bulgar, englez, muscal, tot om e!
Avrum, tc admir, recunosc că ' eşti un băiat cu principii solide... Dar, ascultă sfatul meu, băete, renunţă la ele...
Cum o să renunţ, domnule căpitan? Altă meserie n 'am: primesc regulat dela clubul socialist cinci silfide lei pe lună leafă.
Tc povăţuesc spre binele tău, Avrum, poţi să câştigi tot atât vânzând pe strada Lipscani în mod o-nest şireturi şi cremă de ghete, ori colaborând la „Jurnalul" d-lui Jean Luca Niculescu, decât să joci tristul rol de bolcevist în România.
Dar domnule căpitan, eu deja... Niciun deja, Avrum ! Să -taci
din gură când vorbeşti cu superiorul ! Eu îţi zic, fii cuminte, Nn. vezi
că şi Dumnezeu e contra bolcevişti-lor? Uite, adineaori citii în ziare că Trotzky, vestitul vostru Trotzky, şeful boicevisniului rusesc, este bolnav de tifos exantematic.
Ce dovedeşte asta, mă rog? T.-a muşcat pe Trotzky un păduche, şi gata. Ce, păduchele e D-zeti?!
Nu, Avrum. asta dovedeşte că bolceviştii sunt murdari, nespălaţi, necivilizaţi, şi că sunt mai expuşi decât noi la atacurile insectelor parazitare.
Lasă, domnule căpitan, că au murit şi mulţi burghezi de exantemat ic! '
- - E-adevărat, insă ăia... Aoleo!... Dar cu tine nu mai sfârşesc!... Ce, măi, pârlitule; crezi că eu te-am chemat aci ca să stau la discuţie cu t ine?! Răspunde scurt la interogator!
Răspund, domnule căpitan. Ai strigat sau nu, când cu miş
carea socialistă de stradă, „los Regele"?
Eu să fi strigat aşa ceva! Im posibil!
—Cinci martori au declarat că te-.tti auzit. !
— Şi mai imposibil, domnule căpitan, pe onoarea mea, pentrucă eu am zece martori cari pot să jure că în ziua aceea eram foarte răguşit, încât chiar dac'aşi fi strigat, cum /.ici dumneata, dar eu nu zic c'am strigat, — n'ar fi putut să 'm'audă, prin urmare...
; ...Interogatoriul lui Avrum continuă, inculpatul apărându-se cu a-celaş succes. 'Marchizul de Kogealac
HOMANŢE I I I ţ i
L A L I B E R A L I /. /. C. H., fiu de statut-, UII filosof cum altul au e, Cu fraţii lui transccdentali, Conduc ca malta competenţa Partidul plin d'inteligenţă
fu liberali.
Principii? Vax! Program? Raliat! Aceste lucruri le-au lăsat LA cavaleri medievali; Ta dacă vrei să le faci cheful, Sâ zici aşa cum zice şeful
f.a liberali.
Pentru cei mici,'plini de-durere. Cu gâtului veşnic la putere, Atâţia intelectuali Se străduesc pentru^al lor bine la băncile ca aur pline
La liberali.
Cum fiecare tara are • Eroii ei de drumul mare Şi cavaleri industriali, Am strâns şi not făr' de voinţă Tot ce nu are conştiinţă:
La liberali. Waldemar
Moartea NikeluluS Un necrolog?... Regret, aşa e ; dar
nu vă întristaţi prea mult, fiindcă mortul de care e vorba, rudă nu v'a fost în nici un fel, şi dacă v'a fost cumva amic, a fost dintre aceia faţa de cari ne place să afectăm dispreţul acela care spune: da, îl cunosc şi pe ăsta, un biet pârlit, pe care-1 onorez, trecător, cu amiciţia mea îngăduitoare, eu care am interi nu mă învârtesc decât în societatea unui Arginteanu, Aurescu sau Bancnotopol... Va să zică, chiar amic dacă v'ar fi fost, era dintre aceia dispreţuiţi, de cari nu-ţi aduci aminte decât atunci când... ţi-e ruşine să-ţi aduci aminte de ei.
Va să zică, iar: de emoţionat n'o să vă emoţionaţi din cale afară, şi cu atât mai puţin cu cât poate nici n'aţi băgat bine de seamă, ci trebuie sa viu eu acuma să vă spun: Nikelul a murit, uikelul este mort, nikelul nu mai există!
E, fiindcă eu sunt un om sentimental şi un scriitor romantic: îmi place fă-mi aduc aminte de timpul copilăriei fericite (fiindcă mai târziu vine şi una nefericită) când mă plim'-bam prin livada de pruni, fără să bănuiesc încă extracţiunea otrăvitoare din fructul acelor drăguţi pomi care mai târziu mi-a pricinuit atâta zăpăceală de minte, când alergam după fluturi, şi-mi pierdeam nasturii dela pantaloni la jocul de rişca.
Poate cine ştie? imaginea acelui nikel alb, strălucitor, care a
b U iv' N I C A
\entt, la un momelii dat. sâ înlocuiască potcoavele de aramă ale ftio-netei mărunte de odinioară, ini-a rememorat amintirea duioasă a regretaţilor nasturi dela pantaloni, poate iar sâ fi fost numai un efect al dispoziţiilor mele estetice dela natura, - poate una, poate alta, poate amân
două sau niciuna : am îndrăgit nikelul. L-am îndrăgit cu atât mai mult,
când un ministru de finanţe al nostru a avut ideea (răutăcioşii «puneau tund c'ar fi importat-o clin Congt , ca sâ înzestreze mica, alba,' strălucitoarea monetă, cu o gâurică la mijloc. Aceasta îi dădea un farmec deosebit, tiu fel de graţie femenină, de •care inovatorul poate nu şi-a dat seama, dar pe care noi cei mulţi, români ,şi orientali in acelaş timp, am apreciat-o la justa, şi aş putea chiar zice la injusta ei valoare.
(Ie s'a ales din toată această frumuseţe? Nikelul negăurit a fost a-lungat de pe piaţă de cel găurit, dar la rândul lui, iată că şi uikelul cel găurit a intrat par'câ intr'o gaura de şarpe.
Şarpele care 1-a înghiţit, se zice c'ar avea un nume, în economia politică ; dar cum aceasta nu e specialitatea mea, diipft cum din nenorocire, n'atn fost în stare să mă specializez' în nicitin fel de economie, îmi rămâne să constat tristul adevăr:
Cei cari au ascuns nikelul, şi-au ajuns scopul: Reapariţia lui n'ar mai avea niciun înţeles astăzi. Altădată eu un nikel puteai să cumperi un capăt de aţă, un ac cu gămălie sau un număr de gazetă; toate 'astea, şi celelalte, se taxează azi dela douăzeci şi cinci de bani în sus unitate la care nikelul nu s'a putut avânta, aşa după cum stăruieşte hârtia a toate
. răbdătoare. Deci: a murit nikehil, trăiască hârtia !
Şi dacă vr'odată vom asista la re-surecţiunea nikelului, ei! hârtia n'o să-şi piardă valoarea niciodată cu totul. Ion Grămăticii
CUSUTE CU AŢA ALBAj» O făcurăm şi p 'asta: am petrecut
şi Pastele. Cum, numai Dumnezeu şi primarul Capitalei ştiu, că ei ne-au îndopat, unul cu binecuvântarea, şi celălalt cu... paşte făinoase.
In orice caz, un "lucru e sigur: de data asta nimenea nu s'a îmbolnăvit de indigestie cu pwlejul sărbătorilor, afară de cazul când o fi citit revista d-lui Eugeit^ Lovineseu, s.carc in materie ae nteratură, o cam... rovi-neşte cu oiştea 'n gard.
Nu ştiu cum or fi mâncat de Paşte burlacii, dar ştiu că noi, cei însuraţi, am dus-o prost. Cu o săptămână înainte de Paşte nevastâ-mea m'a tri-
rites să i aduc miel,—şi eu, car-e ştiam e.l mielul e rel mai blând animal, ba chiar aşa de .blând că suge la doua... bugete, şi ma aşteptam să pui mâna pe el fără să-j pun sare pe coadă, am rămas fără miel, ca \iţelul la... înalta Poartă, mulţumin-du-mă cu o costiţă de constantinescu cumpărată cu patruzeci de lei kilogramul dela un măcelar din comisia pentru fixarea preţurilor maximale. Miel voi mânca "probabil la Pastele... ,iilor.
De altfel" Pastele cailor e o sărbătoare mult mai importantă decât Pastele animalelor care obişnuiesc să umble numai pe două picioare a câte cinci copite. Când o veni Pastele cal-ilor o sâ se 'ntâmple lucruri mari în ţara noastră ; atimcea d. Constanti-îiescu n'o sa mai facă gheşefturi," d. Emil Petreşcu n'o să-şi mai organizeze banchete, liberalii n'or să mai maimuţărească reformele democratice, madani Capdeleinn nu o să-şi mai însele bărbatul.
Râdeţi? Cu toate astea niadaiu Ortansa Cap
deleinn, bună prietena a mea, a du-mitale, a dumnealui, a noastră, a voastră, a lor, etc., etc. îşi iubeşte foarte mult bărbatul. Ce, nu credeţi ? Totuşi, aşa e, mi-a spus mie buna ei prietena Mimi Aiiileriagrea, care e în acelaş timp butta prietenă a "mea, a dumitale, etc., etc., etc.*
Monşer, Ortansa îşi iubeşte aşa de mult bărbatul, că întrebuinţează bărbaţii altora ea să nu şi-'l uzeze pe-al ci!
Dar, apropo de uzat : sunt sigur, că d. Panaitescu, celebrul fost şef al siguranţei, n'o să-şi tocească deloc limba la Paris, unde a fost trimes ca delegat antibolşev.ist român. Şr n'o să şi-o> tocească pentrucă o să. ; fie cuprins subit de* un mutism mai desăvârşit decât însuşi cel â( Mutului dela Manutanţă, personificat cu atâta silenţiozitate de colonelul Barca, care' cam umblă cu.:, vâsla în două luntri.
Pentrucă, domnilor, trimesul nostru la Paris nu ştie boabă franţuzeşte Se zice că, imediat ce-a ajuns la Paris, d-sa a intrat într'im birt, a scos din buzunar o cărticică p e copertă căreia scrie ,,Ştii franţuzeşte"? si a dat să cheme chelnerul, răsfoind febril în
.•vocabularul la îndemâna oricui. Şi găsind acolo, în dreptul cuvântului băiat,-tradus homme qui u'e.-,t pas mar:i, d. Panaitescu a început să strige' furios, văzând că lumea îl priveşte cu aerul plin dc milă şi şoptindu-şi : Pauvre homme, şi bătând cu pumnul în masă:
ţ i ! homme qui n'est pas marié !
Sandy.
L A P A L A T
Christos a înviat, Sire! Uf!... Ou ăsta miroase a Verzea clocită!
Desen di- F. Ş i r a t c
I