UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE LITERE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CU TITLUL

IPOSTAZE ALE ABSURDULUI ÎN

LITERATURA ROMÂNĂ

Conducător ştiinŃific, Prof. univ. dr. Ion SimuŃ

Doctorand, Alina Ianchiş

ORADEA 2010

1

Sumarul tezei

CAPITOLUL I

Introducere la absurd …………………………………………………………………..8

1.1. Definirea conceptului de absurd …………………………………………………....9

1.1.1. Absurdul şi criza identităŃii omului modern

1.1.2. Delimitări conceptuale

1.2. Absurdul în filozofie …………………………………………................................ 13

1.2.1. Absurdul logic – absurdul filosofic

1.2.2. CondiŃia umană înstrăinată

1.3. Rădăcini literare ale absurdului …………………………………………………...20

1.3.1. Satira şi absurdul

1.3.2. Absurdul şi visul

1.3.3.Absurd, grotesc, iraŃional; criza limbajului

CAPITOLUL AL II-LEA

Fenomenul absurd românesc – o radiografie ……………………………………… 39

2.1. Absurdul în folclor

2.2. Elemente de absurd la marii clasici

2.3. Precursori interbelici

2.4. Absurdul absolut în discursul ionescian

CAPITOLUL AL III-LEA

Urmuz şi experienŃa absurdului românesc …………………………………………. 67

3.1. De la venirea pe lume la prefacerea în „cenuşă de stele” …………………….. 68

3.1.1. Naşterea lui Urmuz

3.1.2. Ecouri în conştiinŃa criticii

3.2. Demistificarea verbului …………………………………………………………. 82

3.2.1. Parodie sau pastişă?

3.2.2. Reificarea umanului

3.2.3. ViolenŃă gratuită şi erotism obsesional

3.2.4. Reflectări autobiografice

3.2.5. Antiliteratura

2

CAPITOLUL AL IV-LEA

Grigore Cugler sau absurdul jovial …………………………………………………104

4.1. Apunake sau autorul devorat de propria operă ………………………………..105

4.1.1. DescendenŃa urmuziană

4.1.2. Arborele cu nobili

4.1.3. Perioada românească

4.1.4. Perioada exilului

4.1.5. O operă recuperată postum

4.1.6. Receptarea critică

4.1.7. Epigonism sau originalitate?

4.2. Absurdul – joc al creaŃiei ……………………………………………………… 115

4.2.1. Parodia literaturii

4.2.2. Rituri şi ceremonii

4.2.3. Parodii biblice

4.2.4. Aluzii la Biserică

4.2.5. Critica socială

4.2.6. Discursul ştiinŃific; elogiul mecanicist

4.2.7. Sexualism– viziune şi aluzie

4.2.8. Timpul şi spaŃiul – pretexte pentru o atmosferă apunakiană

4.2.9. Apunakismul – ontologia personajelor

4.2.10. Poezia sau demitizarea formelor şi stilurilor literare

4.3. Comicul absurd sau absurdul jovial ……………………………………………167

CAPITOLUL AL V-LEA

Eros şi Thanatos – Repere ale toposului absurd în opera lui H. Bonciu ………… 173

5.1. Un excentric cu pretenŃii ……………………………………………………… 174

5.2. Între Eros şi Thanatos ………………………………………………………… 182

5.2.1. Singurătatea în doi

5.2.2. Viena ambivalentă: topos privilegiat vs. topos rău-famat

5.2.3. Războiul sau încolonarea alături de moarte

3

5.3. Obsesia portretisticii ……………………………………………………………199

5.3.1. Galeria de portrete insolite

5.3.2. Ipostaze inedite ale feminităŃii

5.5. CondiŃia scriitorului …………………………………………………………… 215

5.6. Noutatea formulei ………………………………………………………………219

Concluzii ………………………………………………………………………………228

I. Bibliografie generală ……………………………………………………………… 249

II. Bibliografie critică selectivă ………………………………………………………251

4

Argument

Dincolo de marile şi multele întrebări, de răspunsurile negative sau de absenŃa

răspunsului, cea mai acută problemă a omului din toate timpurile este conştiinŃa faptului

că se naşte fără să consimtă, este aruncat într-o viaŃă aflată la discreŃia întâmplării, o viaŃă

a cărei unică certitudine este moartea. Suspendat astfel între „a fi” şi „a nu fi”, negăsind

un răspuns convingător, blocat în nonsens, stăpânit de un acut sentiment al inutilităŃii,

omului nu-i rămâne decât dezamăgirea, revolta, disperarea sau neputinŃa.

Scriitorii din toate timpurile au ilustrat în operele lor problemele cu care se

confrunta omul epocii lor. Astfel, absurdul ca structură estetică semnificativă, devine o

temă dominantă în cultura occidentală din ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Însă

o simptomatologie a absurdului se manifestă încă de la mijlocul secolului trecut, când

absurdul a devenit un fenomen literar ce nu poate fi ignorat de critica literară. Acesta este

unul dintre motivele care au determinat alegerea temei Ipostaze ale absurdului în

literatura română ca subiect de cercetare în vederea realizării tezei de doctorat.

Scopul lucrării de faŃă este acela de a reconstitui câteva din multiplele înfăŃişări

sub care se manifestă literatura absurdului într-o perioadă de intense căutări şi variate

experienŃe estetice. De-a lungul timpului publicul cititor şi-a manifestat curiozitatea şi

interesul pentru acest gen de literatură, atât datorită virtuŃilor sale estetice, cât mai ales

datorită aurei inovatoare pe care o aduce.

Interesul pentru temă a rezultat din dorinŃa de a oferi câteva instantanee ale

fenomenului absurd românesc şi de a schiŃa câteva răspunsuri la întrebările:

• Există vreo legătură între literatura absurdului şi criza identităŃii omului modern

reflectată în filosofia absurdului?

• Care sunt rădăcinile literare ale absurdului?

• Cum se manifestă filonul absurd în conştiinŃa românească?

• În ce măsură contribuie ciudatul Urmuz la dezvoltarea ulterioară a fenomenului

absurd românesc?

• Este Grigore Cugler un simplu epigon al lui Urmuz sau un autor profund original?

• A reuşit să depăşească opera lui H. Bonciu scandalul pornografic provocat în

epocă şi dacă da, în ce măsură răspunde ea exigenŃelor literaturii absurdului?

5

Din perspectiva cercetătorului, studiul operelor unor scriitori interbelici constituie

o adevărată provocare deoarece, pe de o parte unora li s-au pus sentinŃe definitive, iar pe

de altă parte, alŃii au fost atât de intens discutaŃi, încât creează sentimentul că tot ceea ce

se putea spune a fost deja spus (v. opera lui Urmuz). Cu toate acestea, absurdul fiind o

constantă a sufletului omenesc, constituie o permanentă provocare pentru scriitori şi

critici, fapt ce justifică actualitatea temei abordate. Revenirea asupra scriitorilor

menŃionaŃi nu poate fi de prisos, atâta vreme cât avem convingerea că mai e ceva de spus.

Dovadă stau aprecierile unor critici de marcă precum Nicolae Manolescu (Istoria critică

a literaturii române), Nicolae Balotă (Urmuz), atenŃia acordată de Ion Pop (Avangarda

în literatura română), Florin Manolescu (Enciclopedia exilului literar românesc),

Gheorghe Glodeanu (Incursiuni în literatura diasporei şi a disidenŃei), Ion SimuŃ (Al

doilea Urmuz, Atentat la canonul interbelic) sau numeroasele reeditări postbelice ale

operelor celor trei scriitori cu prefeŃe consistente semnate de Mircea Popa, Florin

Manolescu, Gheorghe Glodeanu, Mioara Apolzan sau Adriana BabeŃi, ca să amintim doar

câteva exemple majore din ultimii ani de reevaluare a operelor scriitorilor menŃionaŃi.

Titlul lucrării prefigurează ipoteza investigaŃiei. S-a pornit de la premisa că

absurdul reprezintă o parte a literaturii române interbelice care nu poate fi ignorată.

Urmuz este fără îndoială cel mai important precursor al avangardismului literar

autohton, care, deşi n-a avut niciodată ambiŃia de a deveni un scriitor profesionist, a

devenit ulterior, pentru întreaga avangardă românească, însăşi emblema spiritului

acesteia.

Ca orice scriitor deschizător de drumuri, şi Urmuz a avut adepŃii şi epigonii săi. În

fruntea generaŃiei posturmuziene trebuie amintit numele lui Grigore Cugler, „singurul

continuator valabil, de marcă, al părintelui absurdului românesc”1, care se înscrie , alături

de Al. Duiliu Zamfirescu, Nicolae Lahovary, George Duca, Raoul Bossy (superior

ierarhic al lui Grigore Cugler), în seria diplomaŃilor de carieră cu predispoziŃii spre

literatură.

O altă prezenŃă interesantă a epocii prin nota sa de originalitate atât în ceea ce

priveşte viaŃa omului, cât şi prin personajul său cu nume neobişnuit, Ramses Ferdinand

1 Mircea Popa, prefaŃă la volumul Apunake şi alte fenomene, Editura Cogito, Oradea, 1996

6

Sinidis, este H. Bonciu, un scriitor care reuşeşte să rămână original într-o perioadă de

convulsii prin refuzul afilierii la grupările artistice ale epocii.

DemonstraŃia critică s-a bazat pe valorificarea sugestiilor teoretice oferite de

studiile despre literatura absurdului, pe de o parte, şi de cele incluse în volume de

etnografie, etnologie, antropologie sau folclor literar, pe de altă parte.

Perspectiva de cercetare s-a axat pe aplicarea conceptelor şi a structurilor

folosite de teoreticienii consacraŃi ai literaturii absurdului, de antropologi şi etnologi. S-a

urmărit stabilirea unor conexiuni între scrierile celor trei autori abordaŃi, încercându-se

stabilirea unor conexiuni între prozele autorilor români şi texte similare aparŃinând altor

autori consacraŃi de literatură absurdă din spaŃiul universal (încercându-se – pe cât a fost

posibil – depăşirea unor locuri comune).

Din punctul de vedere al structurii sale, lucrarea cuprinde cinci capitole, cărora li

se adaugă Argumentul şi Concluziile, fiind concepută pe două direcŃii complementare:

una teoretică, iar cealaltă practică.

Prima coordonată are menirea de a reabilita un segment cu un profil multă

vreme neclar şi controversat: literatura absurdului. În primul capitol al lucrării este definit

conceptul de „absurd” atât ca răsturnare a valorii, divorŃ al raŃiunii, refuz al convenŃiilor,

reconstrucŃie a realului, element al satirei, formă a umorului, cât şi ca aspect al

iraŃionalului oniric. De asemenea, s-a încercat să se evidenŃieze rădăcinile literare ale

absurdului, precum şi legătura dintre literatura absurdului şi filozofie.

Un alt subcapitol încearcă să fixeze locul absurdului în literatura română, precum

şi legătura acestuia cu fenomenul avangardist european. Radiografiind peisajul literar

românesc interbelic, am încercat să-i alăturăm pe scriitorii Urmuz, Grigore Cugler şi H.

Bonciu autorilor literaturii absurdului din spaŃiul european precum Franz Kafka, Alfred

Jarry, Lewis Carol, Christian Morgenstern şi Tristan Tzara.

Capitolul al II-lea se constituie într-o radiografie a fenomenul absurd românesc,

încercând să identifice elementele absurde din literatura română începând cu cele existente

în creaŃiile folclorice, continuând cu elementele de absurd la marii clasici, precursorii

interbelici şi încheind cu reliefarea elementelor de absurd în discursul ionescian.

A doua coordonată este practică, cu aplicabilitate pe operele scriitorilor Urmuz,

Grigore Cugler şi H. Bonciu. În această parte am încercat să urmărim diferitele înfăŃişări

7

pe care le ia absurdul în operele scriitorilor mai sus menŃionaŃi, folosind ca instrumente de

interpretare elemente de critică literară, literatură comparată precum şi elemente de

psihanaliză şi sociologie. Sintagma „ipostaze ale absurdului” se referă la operele celor trei

autori menŃionaŃi: cele câteva Pagini bizare ale lui Urmuz, volumele Apunake şi alte

fenomene; Afară-de-unu-singur, Alb şi negru ale scriitorului-diplomat Grigore Cugler şi

cele două romane ale lui H. Bonciu, Bagaj sau confesiunile unui om în patru labe şi

Pensiunea doamnei Pipersberg. Nu am avut în vedere, decât în mod incidental, volumele

de versuri ale celui din urmă.

DificultăŃi pe parcursul cercetării s-au ivit în încercarea de a sistematiza un

material teoretic generos referitor la noŃiunea cuprinsă în titlu („absurdul”). Dificilă a fost

şi adoptarea unei grile în stabilirea caracterului absurd al operelor celor trei scriitori avuŃi

în vedere. Resursele bibliografice consultate (articole şi studii critice, studii

antropologice, etnografice şi etnologice, dicŃionare, articole tangente la temă etc.) au

contribuit – într-o mare măsură – la depăşirea acestor dificultăŃi inerente, asigurând

suportul ştiinŃific minimal al unei lucrări care urmăreşte să ofere un punct de vedere unitar

asupra temei. În însuşi acest demers rezidă caracterul inovator al cercetării.

Cercetarea noastră deschide noi perspective în identificarea unor tipologii, precum

şi eventuale similitudini în operele scriitorilor avuŃi în vedere, dar şi ecouri ale lor în

operele scriitorilor actuali, acest element constituind unul dintre aspectele care certifică

valoarea aplicativă a lucrării. Totodată, lucrarea ar putea reprezenta o contribuŃie

consistentă într-un studiu mai amplu consacrat literaturii absurdului din perioada

interbelică.

Termenii-cheie ai cercetării: absurd, grotesc, iraŃional, avangardism,

expresionism, suprarealism, iraŃional oniric, criza limbajului, mecanomorf, reificarea

umanului, apunakism, demistificarea verbului, comedia limbajului, parodia literaturii,

umor jovial, Eros, Thanatos, naraŃiune încadrată etc.

8

ConsideraŃii asupra capitolelor lucrării

Reconstituirea climatului unei perioade de efervescenŃă creatoare, cu

contradicŃiile, cu realizările, dar şi cu limitele ei, facilitează înŃelegerea aventurii

spirituale pe care o parcurge o formă literară interesantă care a stârnit multe controverse.

Identificarea câtorva ipostaze ale absurdului în literatura română are ca preambul o

încercare de definire a termenului „absurd”, demers cuprins în capitolul întâi al lucrării

de faŃă.

Conform DicŃionarului de termeni literari, termenul absurd provine din francezul

absurde, lat. absurdus şi înseamnă „supărător” (la ureche), „lipsit de sens”. În limbajul

obişnuit, prin absurd se înŃelege tot ce depăşeşte sensul comun, în totală opoziŃie cu

logicul.

Termenul absurd este întâlnit atât în filosofie, cât şi în literatură, în denunŃarea

neputinŃei individului de a găsi un sens vieŃii, legilor existenŃei umane, folosind mijloace

artistice cu totul diferite normelor clasice ale genului respectiv. Absurdul se defineşte

prin iraŃionalism şi viziune pesimistă asupra lumii. Literatura absurdului neagă caracterul

raŃional, contrazice gândirea logică, nesocoteşte legile naturii şi ale societăŃii, proclamând

ilogicul, aberantul, ininteligibilul existenŃial. Ideea absurdului, trăirea originară a

absurdului, intuiŃia sau sentimentul absurdului în existenŃa umană preced reprezentarea sa

literară. Categoria absurdului a primit o oarecare consistenŃă în operele filosofilor

existenŃialişti precum Kierkegaard, Heidegger, Sartre, Camus. Pentru aceştia din urmă,

absurdul denumeşte incapacitatea omului de a găsi un sens al vieŃii, de a pune în acord

individul cu societatea şi cu rigorile ei. Literatura absurdului încearcă să exprime drama

omului, captiv într-o lume de neînŃeles, ostilă valorilor individuale.

Autorul celui mai cunoscut studiu despre teatrul absurdului, Martin Esslin,

opinează că, deşi ca structură estetică se defineşte în secolul nostru, absurditatea ar

caracteriza chiar tradiŃiile arhaice, găsindu-i rădăcini în mitul şi tragedia antică. AlŃi

exegeŃi găsesc absurdului corespondenŃe în textele piramidelor, în religia orientală sau în

Apocalipsă. Mesajele biblice abundă în formulări ilogice, înfricoşătoare, inacceptabile.

Eugen Ionescu, spre exemplu, semnalează o asemănare între Sfârşitul partidei a lui

Beckett şi Cartea lui Iov.

9

Albert Camus afirmă despre opera absurdă în studiul Mitul lui Sisif că „ilustrează

renunŃarea gândirii la prestigiul său şi resemnarea de a nu mai fi decât inteligenŃa care

pune în operă aparenŃele şi acoperă cu imagini ceea ce nu are înŃeles”2. De aceea,

literatura absurdului are frecvent un caracter simbolic, ca în operele lui Franz Kafka şi

Eugen Ionescu. Deşi acest tip de literatură are rădăcini îndepărtate (în baroc şi în grotesc),

abia în secolul al XX-lea va căpăta statut estetic major. Franz Kafka, Albert Camus, J.P.

Sartre şi o mare parte din dramaturgii anilor ’60 (Eugen Ionescu, S. Beckett, F. Arrabal

etc.) s-au afirmat în cadrul literaturii absurdului.

Literatura absurdului nu poate fi scoasă din contextul social-politic şi cultural.

Cert este că ideea absurdului a precedat reprezentarea sa literară. Există o trăire originară

a absurdului, o intuiŃie, un sentiment, o idee a absurdului care preced reprezentarea lui

literară.

Absurdul devine o temă dominantă a artei occidentale de la mijlocul secolului

trecut, manifestată atât în eseistică şi filosofie, cât şi în teatru sau publicistică. Putem

vorbi chiar de o simptomatologie a absurdului în cultura occidentală de la mijlocul

secolului al XX-lea.

În ceea ce priveşte literatura absurdului, considerăm că există o legătură strânsă

între creaŃia literară şi reflecŃia filosofică. Deşi nu există un curent literar, o şcoală literară

a absurdului, există o structură estetică semnificativă pentru o literatură a absurdului.

Sentimentul absurdului exprimă o criză cu faŃete multiple: sociale şi existenŃiale, criză a

limbajului şi a comunicării.

Absurdul în literatură ca paradox, antinomie, opoziŃie îşi are strămoşii săi literari

şi artistici. El este un dat al existenŃei umane, recunoscut şi în psihologie, fapt ce i-a

determinat pe unii cercetători ai literaturii absurdului să-l considere o revenire la

modalităŃi artistice străvechi, la tradiŃii arhaice (Martin Esslin, Eugen Ionescu). Plecând

chiar de la izvoarele artistice străvechi, se poate vorbi de corespondenŃe cu temele şi

structurile literare absurde, după cum absurdul apare ca element al satirei, ca formă de

umor sau sub aspectul iraŃionalului oniric.

Satira şi absurdul au constituit elemente structurante încă din mimusul antic,

alexandrin şi roman, continuând cu farsa medievală, comedia dell’arte, funambuli, arta

2 Albert Camus, Mitul lui Sisif, Bucureşti, Editura RAO, 2002

10

clovnilor, vodevilul, spectacolul de music-hall şi filmul comic. Ca formă de umor,

absurdul este sesizabil la nivelul nonsensului începând cu poeziile lui Remi Sire de

Beaumanoir şi până la opera lui Edward Lear, Christian Morgenstern, sau Eugen Ionescu

şi Samuel Beckett. În esenŃă, nonsensul constituie o rebeliune faŃă de ordinea raŃiunii, faŃă

de logică, dar şi faŃă de suficienŃă. El îşi găseşte expresia în frazele fără sens, dar cu

valoare comică ale lui Aristofan, în „fatrasia” Evului Mediu picardian, precum şi în

vorbăria fără şir a lui „coq-a-l’ane”. Aceeaşi preferinŃă pentru nonsens o întâlnim şi la

Rabelais (care cultivă umorul absurd prin excesul de logică), Samuel Johnson, Keats, la

„poeŃii groteşti” ai secolului al XVII-lea, la manieriştii Gongora şi Marino, la poeŃii

„metafizici” elisabetani, la Goethe sau Victor Hugo, dar şi la suprarealişti.

Reprezentative pentru categoria satirei absurde sunt scrierile lui Voltaire şi ale lui

Swift. În special în operele celui din urmă satira biciuieşte o întreagă societate. Folosind

tehnica reducerii la absurd ca procedeu de bază în Călătoriile lui Gulliver, Swift

demistifică umanul până la ultimele lui limite.

Înaintemergătoarea literaturii absurdului este poezia nonsensului cultivată cu

precădere de Edward Lear şi Christian Morgenstern, cărora li se adaugă Lewis Carroll şi

Alfred Jarry, toŃi fiind consideraŃi strămoşii direcŃi ai autorilor „absurzi” contemporani.

În cultura română, primul autor care a promovat absurdul este Urmuz (D.

Demetrescu-Buzău), fiind urmat de tinerii scriitori din anii ’30 (Grigore Cugler, F.

Brunea-Fox,Ion Călugăru, Jacques G. Costin,Taşcu Gheorghiu, H. Bonciu, Eugen

Ionescu, V.V. Martinescu) şi, abia în deceniul al şaptelea al veacului trecut, a fost

continuat în scrierile lui Dumitru łepeneag şi Vintilă Ivănceanu.

Printre numele citate mai sus trebuie amintiŃi şi I.L. Caragiale şi Tudor Arghezi, al

căror umor alogic, ale căror nonsensuri dau cuvântului aceeaşi pondere pe care aceasta o

are în scrierile lui Tzara sau ale lui Jarry. S-ar cuveni, de asemeni, pomenit numele lui

Urmuz, intrând odată cu el în tradiŃia românească a absurdului, tradiŃie continuată de

scriitori ca Grigore Cugler, F. Brunea-Fox, Ion Călugăru, Jacques G. Costin, Taşcu

Gheorghiu, H. Bonciu sau de dramaturgii Teodor Mazilu, Eugen Ionescu, Marin Sorescu,

Ion Băieşu, Dumitru Solomon, Matei Vişniec ş.a.

Pentru o înŃelegere mai profundă a operelor scriitorilor propuşi spre investigaŃie,

am considerat necesară o radiografie a fenomenului absurd românesc, demers cuprins în

11

cel de-al doilea capitol al tezei. În debutul acestuia, am încercat să identificăm unele

filoane absurde în folclorul românesc, pornind de la studiile lui Edgar Papu (Motive

literare româneşti) şi al Alinei Jurcă (Absurdul în folclor).

Pornind de la premisa că folclorul conŃine în germene multe din temele şi

motivele care au devenit o permanenŃă în literatura cultă, Alina Jurca încearcă să identifice

câteva elemente care nasc sentimentul absurdului: criza generată de situaŃia dilematică de

oscilare între doi termeni diametral opuşi sau combinaŃiile de nonsensuri specifice

folclorului copiilor, care creează „o lume a negaŃiei ontologicului, absurdă în esenŃa ei, dar

nu şi absurdă prin existenŃa ei” deoarece „existenŃa elementelor absurde în folclor nu

imprimă caracter absurd creaŃiei folclorice”.

Edgar Papu încearcă o explicaŃie a fenomenului absurd românesc mergând până la

rădăcinile îndepărtate ale filonului folcloric. Astfel, el identifică elemente de absurd în

unele locuŃiuni ce relevă prin structura lor absurdă ceva inutil, nepotrivit, anapoda, fără

niciun sens: a tăia frunze la câini, cai verzi pe pereŃi, a se plimba ca Vodă prin lobodă

etc. Deşi acestea s-au banalizat şi nu mai sună ca atare, ele au la origine o structură

absurdă şi pornesc de la o idee critică, moralizatoare.

În afară de aceste locuŃiuni cu caracter moralizator, o altă categorie a absurdului

popular se leagă de unele evenimente majore din viaŃa colectivităŃii, în care iniŃiativa unei

consolări simulate se converteşte în glumă benignă, aşa cum se întâmplă în tradiŃionalul

cântec al miresei.

În ceea ce priveşte elementele de absurd la marii clasici, indicii vagi de limbaj al

„absurdului” pot fi identificate în comediile lui Alecsandri, ale cărui personaje –

întruchipând demagogia – dezvoltă o logoree incongruentă menită să zăpăcească

ascultătorul. Însă rolul său nu trebuie exagerat pentru că, deşi se anticipează ceva din

limbajul absurd, este prematur să vorbim la Alecsandri de „antiliteratură” în adevăratul

înŃeles al cuvântului.

Filonul absurd în literatura noastră modernă este continuat de Haşdeu, care în

naraŃiunea MicuŃa3 creează câteva mostre de absurd autentic dezvoltând o satiră

exprimată prin absurdul situaŃiei, paralel cu un absurd al limbajului ce îl anunŃă cu o

3 Despre elementele absurde din această creaŃie aminteşte Mihai Drăgan în monografia dedicată autorului ei (v. Mihai Drăgan, B. P. Haşdeu, Junimea, 1972), iar un deceniu mai târziu, ea este amplu analizată tot din perspectiva absurdului de Edgar Papu în studiul mai sus menŃionat

12

jumătate de veac înainte pe vestitul Urmuz. Create cu intenŃie satirică – de şarjă

împotriva medicilor cu pretenŃii de ştiinŃă şi a pseudo-savanŃilor de laborator – dialogurile

sale absurde demască automatismul limbajului anunŃând teatrul absurdului din secolul

următor.

Elemente de absurd sunt identificabile şi în opera lui Eminescu, numai că, spre

deosebire de Haşdeu, Eminescu va cultiva un cu totul alt gen de absurd – cel al

demitizării. Stau mărturie în sprijinul acestei afirmaŃii fragmente din două opere

eminesciene mai puŃin cunoscute – poemul Mitologicale şi o operă dramatică postumă cu

o multitudine de variante în ceea ce priveşte titlul: Infamia, cruzimea şi desperarea sau

Peştera neagră şi căŃuile proaste sau Elvira în desperarea amorului.

Dacă la Eminescu sau Haşdeu absurdul apare doar sporadic, la Creangă devine

„un sistem şi o metodă” (Edgar Papu), scriitorul humuleştean trimiŃând direct la absurdul

de tip folcloric. Astfel, au fost identificate elemente de absurd în portretistica fabuloasă

din Povestea lui Harap-Alb (v. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Valori şi echivalenŃe

umoristice, 1973) sau aşa-numitul comic al absurdului, analizat de George Munteanu în

monografia din 1976 intitulată Introducere în opera lui Ion Creangă. Continuându-l pe

George Munteanu, Edgar Papu identifică la Creangă un absurd al situaŃiei – identificabil

în binecunoscuta Poveste sau în Povestea unui om leneş – şi un absurd al imaginii –

regăsibil în special în Povestea lui Harap-Alb. Opera lui Creangă privită şi sub aspectul

absurdului deschide în ultima vreme noi perspective asupra creaŃiei autorului lui Harap-

Alb. Astfel, această operă nu mai poate fi interpretată doar ca o creaŃie plină de farmec a

unui autor popular.

Momentul Caragiale înseamnă pentru literatura română o oficializare a ideii

despre existenŃa anticipatoare a absurdului la unul din marii clasici. Numeroasele studii şi

articole abordează opera marelui dramaturg luminând-o din toate unghiurile.

Unii critici observă similitudini între opera lui I. L. Caragiale şi cea a scriitorilor

avangardişti, în special a lui Urmuz (v. Ion Pop, Avangardismul poetic românesc,

Bucureşti, E. P. L., 1969; Ioan Derşidan, Nordul caragialian, Editura Univers

enciclopedic, Bucureşti, 2003) , în ceea ce priveşte unele teme sau viziuni precum negaŃia,

noutatea, inovaŃia, opoziŃia, ruptura, nelinişti, nemulŃumiri, spirit critic etc.

13

În piesele Conu Leonida faŃă cu reacŃiunea şi O noapte furtunoasă sau în schiŃele

Căldură mare, PetiŃiune, La moşi, SituaŃiunea sau O lacună Caragiale prefigurează criza

comunicării din literatura absurdului, conturând imaginea unui exemplar uman mutilat

căruia îi lipseşte dimensiunea afectivă şi care, deşi îşi păstrează încă funcŃiile umane,

preconizează un stadiu de alienare preluat şi dezvoltat ca mijloc de construcŃie a

personajelor de către reprezentanŃii literaturii absurdului.

Neputând fi considerat un scriitor absurd prin excelenŃă, Caragiale a fost comparat

de criticii literari cu unii autori absurzi contemporani în sensul unor similitudini în

construcŃia personajului şi a semnalării unei crize a limbajului, teme ce vor dezvoltate de

Urmuz şi Eugen Ionescu, cel din urmă revendicându-l pe nenea Iancu drept precursor al

teatrului său.

Cel mai de seamă precursor interbelic, care începând din primii ani ai secolului

XX va revoluŃiona literatura română prin scrierile sale „bizare” din care îşi vor trage seva

George Ciprian şi chiar Tudor Arghezi, este Urmuz. Cel care avea să se inspire din opera

urmuziană, exploatând din plin sursele ei comice, va fi prietenul şi colegul lui Urmuz,

George Ciprian în comedia Capul de răŃoi. O piesă apropiată ca limbaj, dar şi ca gen

dramatic de Capul de răŃoi este comedia lui Bogdan Amaru Goana după fluturi, scrisă, se

pare, în 1934, dar publicată mult mai târziu, în 1967, sub îngrijirea lui Mircea Handoca.

Autorul excelează în dialoguri, dar şi în construcŃia personajului principal, Dorin.

Considerat de critica literară primul mare poet original după Mihai Eminescu,

Tudor Arghezi este mai puŃin cunoscut publicului larg în ipostaza de prozator, dar şi mai

puŃin cunoscut în cea de dramaturg. Dezvoltat cu generozitate în volumul Tablete din

Ńara de Kuty, absurdul este experimentat de marele scriitor, în fazele lui incipiente şi în

genul dramatic în cele trei comedii: NeguŃătorul de ochelari, Interpretări la cleptomanie

şi La comisariat.

Ne-am oprit cu radiografia fenomenului absurd românesc la perioada interbelică,

pentru a reconstitui climatul afectiv al unei epoci căreia îi aparŃin cei trei autori aduşi în

discuŃie în lucrarea de faŃă. Am considerat necesară şi o trecere în revistă a operei celui

care a consacrat fenomenul absurd românesc, ridicându-l la dimensiuni universale: Eugen

Ionescu. Astfel, am procedat la o analiză a absurdului absolut din teatrul ionescian,

supunând spre analiză două dintre piesele sale, CântăreaŃa cheală şi Scaunele.

14

Ionescu se înscrie în categoria autorilor care au semnalat o criză a civilizaŃiei, a

limbajului, a literaturii, descoperind un mijloc de expresie pentru ceea ce li se părea

infernul însuşi. În viziunea lui Ionescu, revelarea unei lumi ca teatru rămâne obiectul său

primordial.

Spirit torturat de îndoieli şi nelinişti existenŃiale, Eugen Ionescu a rămas fundamental

o structură tragică, devenind un maestru al grotescului, al derizoriului şi al peiorativului.

Modelele preferate din cultura naŃională au fost: I.L.Caragiale şi Urmuz, cel mai notabil

reprezentant al literaturii absurdului în beletristica naŃională, a cărui operă a tradus-o în

limba franceză. De Caragiale l-au apropiat verva satirică, gustul comun pentru reliefarea

clişeelor, a stereotipiilor de limbaj ale personajelor şi intuirea caracterului periculos al

delirului verbal, care justifică totul chiar şi aberaŃia. Sub o avalanşă de cuvinte, străine

unele de altele şi de cei care le folosesc ignorându-le sensurile, mesajul devine nul.

Personajele vor doar să vorbească, nu să comunice, nu ascultă pe nimeni, dar nu se mai

ascultă nici măcar pe ele, codul semnificativ comun încetând să mai funcŃioneze. În ceea

ce priveşte personajele din opera lui Caragiale logoreea demagogică mai înseamnă ceva,

însă în viziunea lui Ionescu figura de stil dominantă este galimatiasul, care nu mai justifică

nimic. De Urmuz l-a legat spiritual maniera de a insera, în chip firesc, anormalitatea în real:

„Nu mai există anormal, pentru că anormalul a devenit obişnuit. Astfel totul se aranjează”,

concluzionează ironic scriitorul. Absurdul, repetat la nesfârşit, îşi pierde trăsătura noutăŃii

şi a rarităŃii, căzând în banalitate. Eugen Ionescu vede în absurd o formă a absconsului şi a

încifrării, care pot fi revelate ori decodate. Instalat într-o angoasă perpetuă, din pricina

absurdităŃii vieŃii, dramaturgul a valorificat categoriile negative ale existenŃei: imposibilul,

nesemnificativul, incoerentul, incomunicabilul, sugerând starea de criză existenŃială.

Capitolul al treilea îi este dedicat lui Urmuz, cel care, deşi nu a avut niciodată ambiŃia

de a deveni un scriitor profesionist, a devenit emblema mişcării avangardiste din România,

fiind considerat de critica literară cel dintâi şi cel mai important precursor al avangardismului

literar autohton. După un scurt preambul teoretic constând în inventarierea celor mai

importante opinii critice referitoare la autoul Paginilor bizare, am procedat la analiza operei,

pe care am împărŃit-o în câteva teme. Mai întâi am încercat să încadrăm opera într-una din

cele două categorii – parodia sau pastişa – convenind împreună cu Adrian Lăcătuş că prozele

urmuziene sunt redutabile parodii ale lumii contemporane. Astfel, Pâlnia şi Stamate (Roman

15

în patru părŃi), Fucssiada (Poem eroico-erotic şi muzical, în proză), şi Cronicari (Fabulă),

trimit fiecare în mod explicit, încă din titlu, la specia pe care o vor parodia. Textele sale

reprezintă adevărate conglomerate parodice, în corpul cărora sunt reluate, citate sau reciclate

parodic o mulŃime de stiluri ale limbii: ştiinŃific, jurnalistic, foiletonistic, juridic-

administrativ, diplomatic sau al discursului politic. Dintre cele literare sunt reluate parodic

cel al melodramei (Pâlnia şi Stamate), al prozei romantice evazioniste sau eroice (După

furtună, Algazi & Grummer); stilul realist balzacian (Ismail şi Turnavitu); stilul exaltat al

experienŃei avangardiste (Algazi & Grummer); intertextul mitologic (Fuchsiada, Pâlnia şi

Stamate).

Structura parodică a discursului urmuzian este sesizabilă atât la nivelul construcŃiei

naraŃiunii, cât şi în ceea ce priveşte construcŃia personajelor, care îşi pierd orice urmă de

profunzime psihologică sau morală, înfăŃişarea şi actele lor manifestându-se doar într-un plan

de suprafaŃă.

Tema preferată a lui Urmuz este cea a alienării, a alunecării din uman în alte forme ale

vieŃii, animale, vegetale sau chiar ale materiei inerte. Personajul urmuzian a fost denumit de

critica literară „om mecanomorf”, făcându-se trimitere la formula bergsoniană „du

mechanique plaqué sur du vivant”, pe care Urmuz o ilustrează la modul concret literal. Stilul

impersonal, ştiinŃific al descrierii personajelor este în deplină concordanŃă cu această

reificare. Personajele sunt reificate, reduse la elemente exterioare care le diminuează

consistenŃa şi profunzimea. Un astfel de personaj este Ismail „compus din ochi, favoriŃi şi

rochie” şi care „se găseşte astăzi cu foarte mare greutate. Înainte vreme creştea şi în

Grădina Botanică, iar mai târziu, graŃie progresului ştiinŃei moderne, s-a reuşit să se fabrice

unul pe cale chimică, prin synteză. […] Cea mai mare parte din an, Ismail nu se ştie unde

locuieşte. Se crede că stă conservat într-un borcan situat în podul locuinŃei iubitului său

tată”. Se observă reducerea personajului la vegetal (creştea în Grădina Botanică) sau la

artificial (fabricarea pe cale chimică, prin synteză). Partenerul său, Turnavitu, este la rândul

său o compunere ciudată între om şi obiectul amorf.

Un alt prototip al personajului reificat este „omul-pasăre”, aşa cum îl numeşte Nicolae

Balotă. De la Grummer, cel cu „un cioc de lemn aromatic”, la Gayk , a cărui întreagă făptură

sugerează comportamentul păsăresc sau Dragomir, acolitul lui Cotadi, continuând cu

anonimul din Plecarea în străinătate care are relaŃii intime cu „cele două bătrâne raŃe ale

16

sale”, sau personajul anonim din schiŃa După furtună, toŃi se încadrează în categoria omului-

pasăre.

Deşi la prima vedere aceste portrete par să aibă ca unică finalitate divertismentul, la o

observaŃie mai atentă se poate remarca faptul că aceste figuri groteşti sunt rezultatul

suprapunerii arbitrare a unor obiecte peste însuşiri umane, sugerând ironic invazia agresivă

a obiectelor în lumea umană. În realizarea omului-manechin, marionetă sau statuie Urmuz

se înscrie pe linia imprimată la noi de literatura lui I. L. Caragiale şi continuată de

Bassarabescu.

Reificarea urmuziană trage un semnal de alarmă asupra unei umanităŃi

desacralizate, lipsite de ideal, care şi-a pierdut orice urmă de umanitate, fiind incapabilă

de a comunica cu semenii, care-i devin ostili. Făpturile urmuziene rătăcesc într-o lume a

obiectelor, de la care vor împrumuta unele trăsături necesare pentru a subzista, dar

insuficiente pentru a se izbăvi.

La fel ca modelele celebre din literatura universală (Bouvard şi Pecuchet ai lui

Flaubert sau Vladimir şi Estragon, dar mai ales pe Lucky şi Pozzo din piesa Aşteptându-l

pe Godot a lui Beckett), Urmuz utilizează schema clasică a cuplului prin care, recurgând

la procedeele grotescului şi absurdului, pune problema comunicării şi a relaŃiilor umane.

Sub masca raporturilor de prietenie, aceste raporturi s-ar putea reduce la diferite forme de

supunere şi de agresiune, simbolizate prin devorare reciprocă (Algazy & Grummer),

ciugulit (Gayk), agresarea sexuală (Ismail şi viezurii), ritualul de luare în posesie a

pâlniei (Pâlnia şi Stamate).

În toate aceste cazuri erosul se manifestă ca o „violentare a eului” (Nicolae

Balotă): Ismail siluieşte viezurii, Turnavitu obligă la corespondenŃă amoroasă, Gayk îşi

ciuguleşte nepoata. Raportul erotic se reduce la un raport de forŃă, aşa cum este imaginea

bestială a violului la Ismail. Tot Ismail îşi sechestrează viezurii, el însuşi fiind sechestrat

la rândul lui de către tată. Aşadar, sadicul este brutalizat la rândul său de un alt sadic.

Personajele amintite mai sus pot fi analizate prin prisma principiului plăcerii, termen

preluat din psihanaliza lui Freud şi aplicat de criticul Mircea Mihăieş operei urmuziene.

Personajele Paginilor bizare dau impresia unor măşti cu două feŃe prin alternarea purităŃii

cu unele înclinaŃii distructive. Astfel, există, în aceste proze, o plăcere activă şi una de tip

pasiv. Eroii caută în mod obsesiv plăcerea care la un moment dat se converteşte în

17

violenŃă, relaŃia psihanalitică stăpân-sclav putând fi explicată prin acelaşi principiu al

plăcerii.

Paralel cu intenŃia parodică, sunt sesizabile în opera urmuziană numeroase

reflectări autobiografice, aşa cum se întâmplă în schiŃa După furtună în care autorul

satirizează ideea de justiŃie în statul burghez sau în Emil Gayk, unde întâlnim o atmosferă

războinică, iar clişeele de limbaj trimit la perioada de neutralitate a României în timpul

Primului Război Mondial. Fuchsiada, subintitulată Poem eroico-erotic şi muzical în

proză, o interesantă autoreflectare a tipologiei creatorului urmuzian, „este – după cum

observă Matei Călinescu – până la un punct o proiecŃie, autoironică şi absurdă, a însuşi

autorului, dispus să-şi cenzureze cu o stranie cruzime ştiuta patimă pentru muzică”.

Permanent autorul exploatează echivocul terminologiei muzicale şi investighează

universul unui ins care trăieşte în lumea sunetelor, fiind cu totul substras realităŃii.

Toate prozele urmuziene trădează o profundă neîncredere în valorile tradiŃionale.

Din ele transpare conştiinŃa unei crize a însuşi conceptului de literatură. Ceea ce se

numeşte „literatură” nu este în fond decât un produs comercial comestibil, aşa cum putem

deduce din marea metaforă digestivă care se desfăşoară în finalul schiŃei Algazy &

Grummer şi care exploatează sensul denotativ al expresiei „hrană spirituală”.

Deşi a scris atât de puŃin, „meteoricul Urmuz” a făcut numeroase valuri în ceea ce

priveşte receptarea critică a operei sale. Apreciat de unii critici literari, sau dimpotrivă,

negat de alŃii, el are meritul de a fi iniŃiat un anumit tip de literatură. Considerat şi

revendicat de scriitorii avangardişti drept precursor, Urmuz depăşeşte barierele

avangardiste deoarece el creează, mai mult decât o antiliteratură, o operă care a rămâne

viabilă prin atenŃia pe care o acordă formei exterioare a cuvintelor, şlefuite şi meşteşugite

până aproape de perfecŃiune.

Identificarea elementelor absurde în opera lui Grigore Cugler face obiectul

investigaŃiei întreprinse în cel de-al patrulea capitol al tezei. Am considerat necesară o

scurtă prezentare a vieŃii şi operei lui Grigore Cugler deoarece este un autor mai puŃin

cunoscut în mediul literar românesc.

După o situare a scriitorului în contextul literaturii interbelice şi după schiŃarea

unui profil biografic al lui Grigore Cugler am punctat, pe parcursul capitolului,

constantele înregistrate în receptarea critică a operei cugleriene şi posibilele unghiuri de

18

interpretare a acestor texte, pentru ca apoi să stabilim câteva coordonate ale operei lui

Grigore Cugler: parodia literaturii, rituri şi ceremonii, parodii biblice, aluzii la Biserică,

critica socială, elogiul mecanicist, discursul ştiinŃific, aluzii sexuale, ontologia

personajelor, spiritul ironic şi parodic etc. Toate aceste constante se subordonează

caracterului unitar al operei lui Grigore Cugler.

Noutatea pe care o aduce acest capitol al lucrării constă, credem, în abordarea

operei din punct de vedere tematic, conturând astfel o imagine panoramică, recompusă

după parcurgerea de la începuturile lui a itinerarului literar cuglerian. Acest fapt ne-a

permis să identificăm temele recurente din creaŃia sa, fapt ce probează continuitatea, dar

şi unitatea de stil şi de viziune între toate segmentele operei cugleriene.

Mai întâi se pune întrebarea: Este Grigore Cugler un simplu epigon al lui Urmuz

sau un autor original? Deşi sunt de necontestat unele afinităŃi dintre cei doi scriitori, iar

debutul lui Grigore Cugler avea loc la numai şase ani după Urmuz , Cugler îl continuă

dar îl şi devansează în multe privinŃe pe precursorul avangardismului românesc. Aşadar,

nici nu poate fi vorba de epigonism atunci când vorbim de opera lui Grigore Cugler. De

altfel Cugler mărturiseşte că în momentul scrierii lui Apunake nu făcuse cunoştinŃă cu

opera urmuziană.

Asemenea predecesorului său Urmuz, Grigore Cugler sfidează tiparele

tradiŃionale parodiind genuri şi specii consacrate. AfirmaŃia este susŃinută de chiar prima

naraŃiune, Apunake, construită după schema vechilor romane greceşti de aventuri.

Romanul are un incipit clasic ce aminteşte de romanele tradiŃionale, însă Cugler nu se

sfieşte să folosească sugestii de basm sau de miraculos folcloric, creând un text în care

oniricul şi absurdul îşi dau mâna la fiecare pas. La fel ca şi la Urmuz, trecerea spre absurd

se face imperceptibil, iar odată trecerea făcută, absurdul se manifestă în toată splendoarea

sa. Tot o parodie a romanului de aventuri este şi schiŃa Scrisoare sau proza În peştera de

la Tăvălugi, ce pare o replică parodică a unui roman de haiducie. Aceeaşi sfidare a

tiparelor uzate prin repetiŃie o întâlnim şi în schiŃa intitulată Match nul, care deformează

parodic structurile pe care se întemeiază desfăşurarea unui meci de box. Însă parodia nu

se opreşte doar la genul epic. Este parodiat în egală măsură genul dramatic (în Dialog cu

policandrul, unde porumbelul Adriané, un fin comentator al teatrului, introduce un

19

intermezzo dramatic) sau genul liric (schiŃa Elegie pare o parodie la adresa celebrului

poem eminescian Mai am un singur dor).

În ceea ce priveşte riturile şi ceremoniile se poate observa că, întocmai ca şi

înaintaşul său, Grigore Cugler creează o lume desacralizată, în care personajele se mişcă

asemenea unor păpuşi mânuite cu grijă de un păpuşar invizibil, care le atribuie gesturi şi

replici absurde, prefigurând marionetele din teatrul absurdului. Există totuşi în această

lume desacralizată unele rituri şi ceremonii legate de evenimente fundamentale din viaŃa

omului, cum ar fi nunta lui Apunake (care, deşi urmează tiparul unei nunŃi fabuloase din

basmele populare, este pusă sub semnul absurdului) sau ceremonialul de înmormântare a

lui Amedeu.

Ironia şi zeflemeaua sunt doar două dintre caracteristicile prozei cugleriene, care

nu se opreşte doar la persiflarea clişeelor lingvistice din proza tradiŃională. Mucalit şi

jovial, într-un stil ce aminteşte de cel al lui Creangă, Cugler va submina însăşi ideea de

religie prin parodierea unor secvenŃe din cartea sfântă a creştinismului sau prin

caricaturizarea unor apucături neortodoxe ale membrilor clerului.

Aluziile la Biserică, văzută ca o instituŃie ce influenŃează şi manipulează oamenii

de rând punându-i astfel în slujba unor interese meschine ale aşa-zişilor păstori de suflete

nu sunt de mult un fenomen nou în literatură. Ceea ce aduce nou opera lui Grigore Cugler

este stilul de abordare, care este unul insolit. Aluziile lui Cugler sunt atât de absurde,

încât este uneori greu pentru cititorul obişnuit să le dezlege semnificaŃia, ce scapă

înŃelegerii imediate.

Dincolo de persiflarea clişeelor lingvistice, autorul lui Apunake persiflează şi

calapoade ale gândirii sau ale demagogiei populiste ale timpului său. Prin personaje ca

Individul-Mostră scriitorul parodiază noua mitologie a supraomului, care îşi făcea

resimŃită tot mai acut prezenŃa în epocă. Dar prozatorul nu se opreşte aici, ci subminează

cultul totalitarismului (sau cultul Materiei-ForŃă şi al Puterii) în celebrul discurs despre

băŃ şi bâtă, instrumente prin care se menŃine ordinea într-o societate totalitară, în care

idealul suprem este cel al omului redus la automatisme, unealtă servilă a puterii.

Dincolo de umorul jovial ce răzbate din paginile scrise de Grigore Cugler, sunt

sesizabile şi câteva pagini „serioase”, în care autorul, la adăpostul comicului, meditează

pe marginea unor probleme stringente ale existenŃei umane. Este vorba despre schiŃele

20

ConsultaŃie gratuită (în care Cugler meditează pe tema etichetei pe care suntem tentaŃi să

o punem semenilor înainte de a vedea care este adevărata lor valoare), Apunake (în care

autorul dă şi o definiŃie a iubirii) sau Întâlnire în larg (unde este dată definiŃia

paralelismului astral).

O altă problemă pe care o ridică opera lui Cugler este cea referitoare la

misoginismul autorului. Unii critici literari (Geo Şerban, în „Manuscriptum” nr.1-2/1998)

cred că pe alocuri textele lui Grigore Cugler transmit atitudinea misogină a autorului, care

s-ar datora eşecului din prima căsătorie. E adevărat că unele pasaje conŃin ironii la adresa

comportamentului unor femei, dar această atitudine e departe de a fi numită misoginism.

Cele mai multe aluzii la adresa instituŃiei căsniciei şi pe alocuri chiar pasaje ironice la

adresa femeii se regăsesc în schiŃa Apunake. De fapt întreaga schiŃă este o parodie la

adresa ideii de familie. O abordare originală a temei găsim şi în bucata ConsultaŃie

gratuită. Această atitudine ironică faŃă de instituŃia căsătoriei sau a iubirii conjugale

sesizată de unii critici în prozele cugleriene, se datorează, conform biografilor săi,

experienŃei eşuate din prima căsătorie (Ulrica este cea de-a doua soŃie). Uneori ironia

îmbracă forma absurdului, iar iubirea nu este un sentiment înălŃător, ci devine un coşmar,

iubita sa constituindu-se în călău (v. schiŃa Logodin).

Erosul constituie o dimensiune importantă a operei lui Grigore Cugler, iar

abordarea temei este una originală. Dacă la predecesorul său este vorba de violenŃă

gratuită şi erotism obsesional, scriitura cugleriană nu transmite obsesii sexuale, nici

violenŃa ca manifestare a unor frustrări de natură sexuală. Deşi pe alocuri senzualismul

este împins la extrem, nu avem de-a face în prozele lui Cugler cu o obsesie. Sentimentul

iubirii este degradat, iubirea pură se împleteşte cu aluziile sexuale, iar persoana iubită

este o fiinŃă desprinsă parcă din tablourile suprarealiste. Nimic din poveştile siropoase

ale literaturii tradiŃionale. Dar dacă la Urmuz sexualismul apare ca o obsesie inconştientă,

la Cugler se simte încă de la început intenŃia parodică, iar povestea în sine nu e decât o

glumă cu conotaŃii sexuale, împinsă uneori în absurd.

Lumea pe care o creează Cugler este una la fel de neobişnuită ca şi personajele

sale. Oameni sau marionete, sinteze între umanoid şi mecanoid sau între om şi animale,

personajele lui Cugler se mişcă într-o lume deformată. La fel ca şi predecesorul său,

Cugler evită locurile comune, preferând spaŃiile neobişnuite. Numite prin termeni ca

21

deschizături, camere sau săli, acestea au rolul de a-l introduce pe cititor într-o atmosferă

specială, în care totul a fost cu grijă deformat, un spaŃiu oniric favorabil întâmplărilor

neobişnuite. Acest spaŃiu de dincolo de oglindă, guvernat de legi proprii face posibilă

transformarea funcŃionarului Cugler în autorul lui Apunake. Aşa cum Urmuz şi-a luat

celebrul pseudonim pentru că îi era frică să nu fie descoperit de superiorii săi, Cugler

adoptă numele celebrului personaj inventat de el, însă din cu totul alte considerente decât

înaintaşul său: pentru a-şi permite să glumească pe seama tuturor lucrurilor serioase.

Bucătăria reprezintă un spaŃiu privilegiat. Pătrunzând în bucătărie, autorul

avariază grav tiparul CărŃii de bucate, vorbind mai ales despre femeile cunoscute de-a

lungul vremii şi făcând mereu aluzii la literatura erotică, subminându-şi astfel propriul

discurs şi bulversând aşteptările cititorului.

Ca şi în cazul celebrelor Pagini bizare, portretele care populează paginile lui

Cugler sunt sinteze între oameni şi animale sau între oameni şi obiecte neînsufleŃite,

realizându-se în permanenŃă o comunicare între regnuri (v. portretul Individului-Mostră,

imaginea locuitorilor oraşului Bastonbach sau transformarea lui Apunake în

antroposferă).

Portretistica personajelor contribuie la definirea stării de anormalitate, fiind un

element important la definirea unei lumi ieşite din comun, care se guvernează după legi

proprii, străine de cele omeneşti.

De la cuplurile ciudate amintind de Paginile bizare la profesiile neobişnuite,

Ńara lui Apunake seduce prin galeriile comice prezentate, autorul lor lăsând impresia unui

matur căruia nu-i este ruşine să se copilărească, într-un mod ce aminteşte uneori de

Humuleştii lui Creangă.

Lirica nu scapă elanului ironic al scriitorului mucalit. Versurile lui Grigore Cugler

vin să întregească universul prozelor sale, unele fiind încorporate în substanŃa acestora.

Proza Proiect pentru o antologie proprie este înŃesată de versuri, ce fac parte din pretinse

volume ale scriitorului. În volumul Alb şi negru sunt grupate şi câteva Versuri, cum ar fi

Decan al majestăŃii, Amidon Crucişătorul, Aniversare, Baladă, Cântec de leagăn, Poem

păgân, Încordare, Metropolitană, Criptomestrula, Cântecul lui Ebuzath, Intermezzo,

S-au dus liceenii d-altădată, DespărŃire, ExilaŃii.

22

Cugler este urmuzian în proze, însă în ceea ce priveşte versurile sale el este un

continuator al experimentelor lui Tzara sau a manifestărilor lui Geo Dumitrescu sau

Constant Tonegaru. La fel ca şi în ipostaza de prozator, poetul Cugler cultivă

ambiguitatea şi imprevizibilul care au ca rezultat o permanentă modificare a categoriilor

gramaticale şi o interpretare literală a expresiilor figurate.

Considerat de critica literară cel dintâi urmaş al lui marelui Urmuz, Grigore

Cugler cultivă un umor comparabil mai degrabă cu cel al lui Creangă. La fel ca şi

humuleşteanul pus mereu pe şotii şi gata în orice clipă de a face haz de necaz, Grigore

Cugler, originar şi el din Moldova, este un mucalit care adoptă forma absurdului atât

dintr-un spirit de revoltă caracteristic generaŃiei sale, dar în acelaşi timp şi ca o armă

împotriva celor prea serioşi sau împotriva greutăŃilor vieŃii, care pentru el nu a fost deloc

uşoară. Nota dominantă a umorului cuglerian este un fel de a fi opus rutinei,

academismului anchilozant sau mentalităŃii învechite, a obişnuinŃelor care încorsetează

spiritul.

Ultimul capitol urmăreşte identificarea elementelor absurde în opera lui H.

Bonciu, scriitor de origine evreiască care reprezintă un moment distinct în peisajul

literaturii române interbelice, fiind considerat un excentric atât în viaŃa privată cât şi în

literatura pe care o promovează.

După schiŃarea unui profil biografic, am prezentat constantele înregistrate în

receptarea critică a operei lui H. Bonciu şi posibilele unghiuri de interpretare a acestor

texte.

Noutatea pe care o aduce acest ultim capitol al lucrării constă, credem, în

identificarea temelor recurente ale creaŃiei lui H. Bonciu, fapt ce probează unitatea de stil

şi de viziune a scriitorului.

Supratema celor două romane (Bagaj sau confesiunile unui om în patru labe-

1934 şi Pensiunea doamnei Pipersberg- 1936) este vidul lăuntric resimŃit de personajul-

narator. Bonciu construieşte prin sugestii ale spaŃiului închis un imaginar cu accente

expresioniste ce trimit la supratema absurdului existenŃial, a vidului lăuntric. SingurătăŃii

din planul interior, sufletesc, îi corespunde în planul realităŃii vidul, lipsa de

interrelaŃionare în sfera cuplului privit în postura singurătăŃii în doi. Suprapunerea Eros-

Thanatos , des întâlnită şi la alŃi romancieri interbelici (cum ar fi Camil Petrescu, Liviu

23

Rebreanu sau Mihail Sadoveanu) este omniprezentă în text şi oferă în permanenŃă prilej

pentru meditaŃie, introspecŃie, monolog interior.

Obsedat de vidul său lăuntric, personajul-narator caută să-l depăşească aruncându-

se cu disperare în braŃele mai multor femei. Însă relaŃiile pasagere nu-l satisfac sufleteşte,

la un moment dat având chiar sentimentul dezgustului, revelaŃia zădărniciei efortului de

ridicare din abisul existenŃial în care îl târâse abandonarea în braŃele plăcerilor

instinctuale văzute ca un remediu de moment împotriva „durerii de a fi”. Obsedat de

absurdul existenŃei şi de ideea morŃii, eroul caută un refugiu în căsnicie, dar departe de a-i

oferi soluŃia salvatoare, instituŃia familiei se dovedeşte a-i servi drept închisoare

sufletească, iar soŃia cel mai nemilos călău. Conştientizarea absurdului căsniciei este

exprimată foarte clar şi în cel de-al doilea roman, mai exact în al doilea capitol al

tripticului intitulat Cartea despre vin.

Singurătatea este cel mai temut duşman al său, iar cele două romane prezintă de

fapt fuga personajului de singurătate, încercarea sa disperată de a găsi alternative

existenŃiale împotriva singurătăŃii şi morŃii. Eroul suferă de o singurătate exasperantă

(temă centrală a operei lui H. Bonciu prezentă atât în cele două romane, cât şi în poezii),

cele două romane surprinzând oscilarea lui între ipostaza «domestică» şi cea «demonică».

Obsesia morŃii este asociată cu întunericul, demonicul fiind una din componentele

prozei lui Bonciu. Personajul cu nume de faraon are de mai multe ori viziunea morŃii,

care îi apare ca „o doamnă binişor îmbrăcată în rochie de mătase cenuşie, decoltată, cu

mâneci lungi şi umerii bufanŃi. Pe cap purta cochet, tricornul negru, cu pompon, al

Zittei”.

De altfel, această obsesie a morŃii este laitmotivul celor două romane-puzzle,

compuse din cugetările disparate ale personajului-narator pe marginea vidului existenŃial,

întrerupte la răstimpuri de episoade erotice, văzute ca nişte încercări nereuşite de a alunga

singurătatea şi moartea.

Episoadele erotice abundă în ambele romane, cele mai numeroase aflându-se în

Cartea despre carne, ce ridică problema licenŃiozităŃii în artă. Scriitorul supune atenŃiei

delimitarea pornografiei de arta autentică. Personajul-narator atrage atenŃia că este o mare

greşeală a confunda erotismul cu pornografia. Cu privire la pornografie, majoritatea

criticilor observă că cele două romane abundă în scene erotice. Scoase din context, aceste

24

scene ar putea să şocheze bunul simŃ al cititorului pudibond, însă, pentru cei care au citit

romanul în întregime, ele nu fac decât să transmită starea de spirit dominantă :

sentimentul de neîmplinire al personajului-narator care, eşuând în încercarea sa de a

atinge plenitudinea iubirii alături de Gloria, încearcă să-şi ucidă sufletul căutând

împlinirea în actul posesiunii fizice într-o pornire de a macula totul, urmată de remuşcări.

Fragmentele cu pricina nu au nimic trivial, nu ar trebui să ofenseze moravuri, atât timp

cât rămân în context. Însă, ca întotdeauna, totul depinde de creierul şi inima cititorului.

Oscilând mereu între Eros şi Thanatos, eroul este un neîmplinit din familia „sufletelor

tari” mereu în căutarea idealului şi mereu obsedat de dorinŃa dispariŃiei, suferind de „Mal

de vivre”.

Incontestabil, H. Bonciu excelează în portretistică. Ambele romane etalează în

faŃa ochilor publicului cititor o galerie insolită de portrete, majoritatea vizând grotescul.

Eul malefic al personajului narator îl face să scoată în evidenŃă tot ce are mai rău natura

umană, trăsăturile groteşti sunt îngroşate până la caricatură, iar omul apare în toată

hidoşenia sa. Spre deosebire de ceilalŃi reprezentanŃi ai absurdului, care schiŃează doar

portretele, făcând din personaje nişte simboluri pentru a sluji o idee, H. Bonciu se opreşte

asupra detaliului semnificativ, descriind cu minuŃiozitate atât trăsături fizice, cât şi

morale. Iar dacă Urmuz creează omul mecanomorf, Bonciu se va îndrepta spre sfera

animalică, creionând astfel portrete groteşti, combinaŃii între om şi animal, vrând să

sugereze prin aceasta că natura umană s-a desacralizat, omul nu mai este un „animal

îndumnezeit”, aşa cum afirma Fericitul Augustin, ci pierzându-şi harul, omul rămâne un

simplu animal care şi-a redus viaŃa la afecte.

PrezenŃe covârşitoare în ambele romane, femeile din proza lui H. Bonciu

reprezintă imagini dintre cele mai diverse ale feminităŃii. În ipostaza de înger sau demon,

portretele angelice sau groteşti trădează apetenŃa scriitorului pentru portretistică, ochiul

său lucid surprinzând amănunte semnificative în conturarea personalităŃii. O imagine

inedită în literatura română interbelică este prototipul cocotei, al fetei de pensiune,

ilustrată în cele mai diverse ipostaze. De la cocota bătrână proprietară de pensiune cu

sânii fleşcăiŃi aflată mereu în căutarea bărbatului care să o înŃeleagă, la fata cu intenŃii

sinucigaşe (v. cazul Norei) sau la cea a cărei figură trimite spre regnul animalier

25

(Albertina – femeia vacă), acestea ilustrează o altfel de imagine a eternului feminin,

reprezentând cu siguranŃă o pată de culoare în peisajul literar interbelic.

PreferinŃa pentru portretistică este evidentă în ambele romane. Galeria portretelor

insolite se deschide cu Omul cu ciocul de aramă, un personaj grotesc ce aminteşte de

portretele din Paginile bizare ale lui Urmuz. Portretul lui Ferdinand Sinidis, realizat după

tiparul realist, este introdus abia la începutul celui de-al doilea roman, atunci când se

produce întâlnirea dintre autor şi naratorul-personaj. Urmează Moş Avram, „cu cele zece

degete chircite de podagră”, bărbierul impulsiv Marcu Fişic sau figura răvăşită a

bătrânului Fişic pe care timpul – dar şi o viaŃă marcată de grija zilei de mâine – şi-au pus

definitiv amprenta.

Dacă în prima parte a romanului Bagaj… portretele Ńin exclusiv de imaginaŃia

autorului, în cea de-a doua parte portretele sunt inspirate din viaŃa boemei vieneze, multe

dintre ele (cum ar fi cele ale poeŃilor Peter Hille, Peter Altenberg şi Alfons Petzold) fiind

transcrise, aşa cum observă Mioara Apolzan, dintr-un text eseistic, fără nicio modificare,

în romane.

Liantul tuturor episoadelor epice este un element ce Ńine de biografia internă a

protagonistului: obsesia că a fost înşelat atât de nevastă, cât şi de întreaga existenŃă,

supusă unei treceri absurde prin lume. În jurul acestei idei se construieşte întreaga galerie

de portrete din Pensiunea doamnei Pipersberg care, spre deosebire de primul roman, este

stilizată la maximum. În cele trei CărŃi, portretele nu mai aparŃin unor personalităŃi ale

boemei vieneze, ci unor necunoscuŃi, semn că absurdul s-a generalizat. De la Albertina la

Ioşca sau Johann Tzindl, acestea zugrăvesc tipologii situate la periferia umanului:

„femeia-vacă”, cocota de pensiune, profesorul ratat şi beŃiv, inocentul-victimă colaterală

în război etc. Naratorul focalizează pe câte un personaj, căruia îi prezintă povestea,

marcată de un însemn caracterologic, ce funcŃionează, în majoritatea cazurilor ca un

stigmat: doamna Pipersberg, Zaharia, fabricantul de coşciuge, moşul Isidor, croitorul

alcoolic, trompetul Chihaia Gheorghe.

Groteşti sau idilice, inspirate din realitate sau Ńinând exclusiv de imaginaŃia

scriitorului, generând deopotrivă atracŃie sau repulsie, portretele burleşti prezente în

ambele romane completează confesiunea fragmentată a personajului narator, compunând

o imagine grotescă a comediei umane. Ele vin să accentueze pe alocuri absurdul

26

existenŃei umane sau obsesia morŃii, compunând un univers ireal, situat la graniŃa dintre

realitate şi subconştient, o lume ce fiinŃează doar în imaginarul personajului, pentru că,

scoasă din paginile cărŃii, ea îşi pierde farmecul, golindu-se de semnificaŃii.

Scriitorul înglobează existenŃele din aceste romane-puzzle în spaŃii închise, dintre

care predominantă este pensiunea vieneză. Acest topos al valsului, prezent şi la alŃi autori

interbelici, reprezintă un element ce leagă estetismul lui Bonciu de o constantă

occidentalizantă regăsibilă în romanele lui Mateiu Caragiale sau Blecher.

Motivul central, în jurul căruia se învârt toate personajele, este condiŃia

scriitorului. Acesta evoluează de la ipostaza de „simplu parchetar de litere” la cea mitică

a scriitorului ieşit din tipare (inclusiv cele expresioniste), care prinde corporalitate într-un

personaj concret în cel de-al doilea roman. Acest alter-ego, numit de Sinidis în Cartea

despre suflet „prietenul meu” cel „rău, bârfitor, încrezut şi egoist”, „amicul meu”

împrumută din genialitatea creatorului expresionist ce-şi alege drept teme sărăcia, iubirea

şi moartea. Dedublarea este o preocupare constantă a personajului-narator, care, conştient

de natura sa malefică, încearcă să-Ńi ascundă adevărata faŃă, dar strădaniile sale eşuează,

conducând spre o conştientizare a absurdităŃii efortului.

Personajul central al celor două romane se raportează în permanenŃă la cele două

experienŃe existenŃiale fundamentale: dragostea şi moartea. Personajul cu nume de faraon

îşi doreşte moartea, văzută ca singura soluŃie de ieşire din această existenŃă absurdă,

imaginându-şi propria dispariŃie în cele mai mici detalii. Dar în afară de această moarte

dorită, există şi o alta impusă. Este vorba de experienŃa războiului. De altfel, întreaga

generaŃie interbelică stă auspiciile acestui flagel care a distrus destine şi a marcat definitiv

o întreagă generaŃie. Însăşi literatura absurdului îl recunoaşte ca sursă de inspiraŃie,

războiul generând sentimentul absurdului. Există pe parcursul celor două romane

numeroase raportări la război, asociat de fiecare dată cu moartea, încă de la prima referire

la acest flagel al omenirii: „Războiul cel mare m-a încolonat alături de Moarte”.

La fel ca majoritatea romancierilor interbelici, Bonciu demască absurditatea

războiului, care depersonalizează individul, punându-l faŃă în faŃă cu moartea, provocând

groază şi panică, dezorientare, suferinŃă dar şi lipsa oricărei perspective optimiste.

Talentul de portretist se face simŃit şi aici, autorul surprinzând câteva instantanee

de război. Prima figură care-i atrage atenŃia este cea a maiorului, „un om fioros, cu

27

şumuiogul mustăŃilor în furculiŃă şi cu ochii crunŃi şi injectaŃi, adumbriŃi de o pereche de

sprâncene groase, ca un trei orizontal cu cocoloaşele stufoase, înălŃate spre cărarea din

mijlocul frunŃii teşite”. Urmează sublocotenentul „cu pielea roasă la bărbie şi carotida

spintecată de o schijă de obuz”, parlagiul regimentului „cu chipul de câine mops,

congestionat” sau Moses, băiatul hangiului care „ori de câte ori murea vreunul dintre noi

plângea de mila lui” şi care „căzuse leşinat, după ce scăpase dintre genunchi o gâscă pe

care o crestase cu briciul de vreo douăzeci de ori, fără să-i izbutească operaŃia rituală”.

Ca unul care a văzut jocul ielelor, Ramses este un îndrăgostit de literatură, cărând după

el, „între încărcătoarele cu gloanŃe, din care nu am trimis niciunul”, pe Wilde,

Baudelaire sau Dostoievski.

În romanul Pensiunea doamnei Pipersberg războiul este evocat în Cartea despre

suflet. Personajul narator face referire la „adevărata, dar trista moarte” – elementul de

verosimilitate al textului şi garanŃia realismului – care face trecerea spre o temă des

frecventată de romancierii interbelici – denunŃarea absurdităŃii războiului, văzut ca un

flagel ce pune omul faŃă în faŃă cu moartea. Viziunea este una realistă, pe alocuri cu

accente naturaliste în prezentarea morŃii nevinovatului trompet Chihaia Gheorghe,

condamnat la moarte de nedreptatea unui regim străin.

Romanele lui Bonciu se înscriu în categoria romanelor-poem (alături de Craii de

Curtea-Veche al lui Mateiu Caragiale) prin amestecul de reverie şi realism, grotesc şi

sexualism, tonalităŃi expresioniste şi accente incantatorii, toate filtrate prin rafinamentul

crepuscular al romancierului. Accentul pus pe descrierile unor peisaje somptuoase şi a

unor personaje groteşti şi bizare, împletirea dintre eros şi thanatos, precum şi

intertextualitatea dau romanelor sale un plus de originalitate. Ele reconciliază realismul

(pe alocuri chiar naturalismul) şi avangardismul, romantismul şi expresionismul, romanul

de moravuri şi evocarea atmosferei de început de secol XX din marile oraşe ale

Occidentului (în special Viena). Bonciu realizează astfel – la fel ca şi Mateiu Caragiale –

idealul formulat în deceniul al nouălea al secolului trecut de Édmond de Goncourt, de a

converti trivialitatea şi descompunerea fiinŃei umane în operă de artă.

28

I. Bibliografie generală

1. Bibliografia operei urmuziene

Pagini bizare, Bucureşti, 1930

Pagini bizare, ediŃie întocmită de Saşa Pană, Editura Minerva, Bucureşti, 1970

Pagini bizare,Editura Minerva, Bucureşti, 1983

Pagini bizare, ed., cuvânt înainte şi referinŃe critice de Gheorghe Glodeanu, Satu

Mare, 1996

Pagini bizare, notă asupra ediŃiei de I. Pop, postfaŃă de Corin Braga, coperta Vasile

Beudean, Cluj-Napoca, 1999 (ed. II, 2001)

Pagini bizare, Chişinău, 1999

Pagini bizare, ed. multilingvă română-franceză-engleză-italiană, traduceri în limbile

franceză, engleză, italiană, prefaŃă şi note de Carmen D. Blaga, Editura Hestia,

Timişoara, [2000]

Proză scurtă, ed. multilingvă româno-engleză-franceză, versiunea engleză de S.

Deligiorgios, versiunea franceză de C. Frosin, Bucureşti, 2001

Pagini bizare, studiu introductiv de Nicolae Manolescu, Bucureşti, 2003

Pagini bizare, prefaŃă, tabel cronologic şi referinŃe critice de Gheorghe Glodeanu,

Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008

2. Bibliografia operei cugleriene:

Apunake şi alte fenomene, Bucureşti, 1934; ediŃia a doua - Bucureşti 1946;

Afară-de-unu-singur, Bucureşti, 1946

Vi-l prezint pe łeavă, cu o prefaŃă de Ştefan Baciu, Madrid, 1975

Apunake şi alte fenomene, ediŃie îngrijită şi prefaŃată de Mircea Popa, Editura

Cogito,Oradea, 1996

Alb şi negru, ediŃie îngrijită şi prefaŃată de Mircea Popa, Editura Eforie, Bucureşti,

2003

Apunake şi alte fenomene;Afară-de-unu-singur, cu o prefaŃă de Florin Manolescu,

ilustraŃii de Carmen Nistorescu, Editura Compania, Bucureşti, 2005

29

3. Bibliografia operei lui H. Bonciu:

Bagaj…, Bucureşti, 1934

Pensiunea doamnei Pipersberg, Bucureşti, 1936

Pensiunea doamnei Pipersberg, ediŃie îngrijită, prefaŃă şi note de Mioara Apolzan,

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984

Bagaj… Pensiunea doamnei Pipersberg, Editura Aius, Craiova, 2000

Bagaj… Pensiunea doamnei Pipersberg, studiu introductiv de Adriana BabeŃi,

Editura Polirom, Iaşi, 2005

2. Alte volume consultate:

Vasile Alecsandri, Teatru, antologie, selecŃia textelor: Daniel Corbu; pref.:

Constantin Ciopraga, Princeps Edit, Iaşi, 2006

Tudor Arghezi, Teatru, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968

Idem, Versuri şi proze, Bucureşti, 1973

I.L. Caragiale, Teatru, prefaŃa: Pompiliu Constantinescu, Editura Garamond,

Bucureşti, 1996

I.L. Caragiale, Momente şi schiŃe, Editura Eminescu, Bucureşti, 2000

G. Ciprian, Omul cu mârŃoaga, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1963

Ion Creangă, Povestiri, poveşti, amintiri, Editura Junimea, Iaşi, 1983

Mihai Eminescu, Opere, vol. 4, ediŃie critică îngrijită de Perpessicius, FundaŃia pentru

Literatură şi Artă, Bucureşti, 1979

B. P. Hasdeu, Opere, Editura Minerva, 1996-

Eugen Ionescu, Teatru, vol. I-II; Editura Pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1968

Saşa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, Editura pentru Literatură,

Bucureşti, 1969

*** Avangarda literară românească, I. De la Urmuz la Eugen Ionescu, Antologie,

studiu introductiv şi note biobibliografice de Marin Mincu, Editura Minerva,

Bucureşti, 1999

30

II. Bibliografie critică selectivă

1. Istorii ale literaturii:

G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, EdiŃia a II-a,

revăzută şi adăugită, EdiŃie şi prefaŃă de Al. Piru, Editura Minerva, Bucureşti, 1988

E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, 1900- 1937, Editura Minerva,

Bucureşti, 1989

Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura

Paralela 45, Piteşti, 2008

Ion NegoiŃescu, Istoria literaturii române (1800-1945), ediŃia a II-a, Editura Dacia,

Cluj-Napoca, 2002

Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. II ( De la 1900 până la cel de-al

Doilea Război Mondial), Editura Minerva, Bucureşti, 1972

2. DicŃionare şi volume colective:

C. Fierăscu, Gh. GhiŃă, Mic dicŃionar îndrumător de terminologie literară, Editura

Ion Creangă, Bucureşti, 1979

Dan Grigorescu, DicŃionarul avangardelor, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003

Al. Mirodan, DicŃionar neconvenŃional al scriitorilor evrei de limbă română,

Minimum, Tel Aviv, 1986

Aurel Sasu, DicŃionarul biografic al literaturii române, Paralela 45, Piteşti, 2006

*** DicŃionar de termeni literari, coord. Alexandru Săndulescu, Editura Academiei

române, Bucureşti, 1976

*** DicŃionar de literatură română. Scriitori, reviste, curente, coord. Dim. Păcurariu,

Editura Univers, Bucureşti, 1979

*** DicŃionar de termeni literari, coord. Mircea Anghelescu, Editura Garamond,

Bucureşti, [1995]

***DicŃionarul general al literaturii române, Academia Română, Bucureşti, Univers

Enciclopedic, 2004

***DicŃionar analitic de opere literare româneşti, vol. I, coordonare şi revizie

ştiinŃifică: Ion Pop, Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2007

31

3. Studii de critică literară – în volume:

Felix Aderca, ContribuŃii critice, vol. II, Editura Minerva, Bucureşti, 1988

Anagaia, Pelicanul sau babiŃa (Introducere în urmuzologie), Cuvânt înainte, text şi

note de Ana Olos, Editura Umbria, Baia Mare, 1998

Silviu Angelescu, Portretul literar, Editura Univers, Bucureşti, 1985

Mircea Anghelescu, Cămaşa lui Nessus, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2000

Ştefan Baciu, Praful de pe tobă, Editura Eminescu, Bucureşti, 1995

Nicolae Balotă, Lupta cu absurdul, Editura Univers, Bucureşti, 1971

Nicolae Balotă, Urmuz, Editura Dacia, Bucureşti, 1971

idem, Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, Bucureşti, 1979

Nicolae Balotă, Romanul românesc în secolul XX, Editura Viitorul românesc, [f. l.],

1997

Cecilia Burtică, Urmuz avant dada (Urmuz sau originile dadaisto- suprarealiste),

Editura „Didactica Nova”, Craiova, 2003

Albert Camus, Mitul lui Sisif, Editura RAO, Bucureşti, 2002

Al. Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Albatros, [f.l.],

1974

G. Călinescu, Principii de estetică, Editura pentru Literatură, Bucureşti,1968

Matei Călinescu, Urmuz şi comicul absurdului, în Eseuri critice, E.P.L., Bucureşti,

1967

Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Bucureşti, Editura Humanitas, 1999

G. Ciprian, Măscărici şi mâzgălici –Amintiri , Editura de Stat Pentru Literatură şi

Artă, Bucureşti, 1958

Mircea Cristea, CondiŃia umană în teatrul absurdului, Editura Didactică şi

Pedagogică, R.A., Bucureşti, (1997)

Ovid. S. Crohmălniceanu, Evreii în mişcarea de avangardă românească, Editura

Hasefer, Bucureşti, 2001

Ovid. S. Crohmălniceanu, Literatura română şi expresionismul, Editura Universali,

Bucureşti, 2002

Ovid. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două Războaie Mondiale, I,

Editura Universalia, Bucureşti,2003

32

Ioan Derşidan, Nordul caragialian, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 2003

Mircea A. Diaconu, FeŃele poeziei. Fragmente critice, Iaşi, Editura Junimea 1999, pp.

7-15

Mihai Drăgan, B. P. Haşdeu, Iaşi, Editura Junimea, 1972

B. Elvin, Modernitatea clasicului Caragiale, Editura pentru Literatură, Bucureşti,

1967

Al. George, O legendă, în Semne şi repere, Editura Cartea Românească, Bucureşti,

1971

Gheorghe Glodeanu, Incursiuni în literatura diasporei şi a disidenŃei, Editura Libra,

Bucureşti, 1999

Rodica Grigore, Urmuz, în Retorica măştilor în proza interbelică, Casa CărŃii de

ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2005

Livia Iacob, Romancieri interbelici, Institutul European, Iaşi, 2006

Eugen Ionescu, Note şi contranote, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992

M. Iorgulescu, Eseu despre lumea lui Caragiale, Editura Cartea Românească,

Bucureşti, 1988

Silvian Iosifescu, Dimensiuni caragialiene, Editura Eminescu, [Bucureşti], 1972

Adrian Lăcătuş, Urmuz – Monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura

Aula, Braşov, 2002

Eugen Lovinescu, Memorii. Aqua forte, EdiŃie îngrijită de Gabriela Omăt, Editura

Minerva, Bucureşti, 1998

E. Lovinescu, „Sburătorul”. Agende literare, V, FundaŃia naŃională pentru ştiinŃă şi

artă, Academia Română, Institutul de istorie şi teorie literară”G. Călinescu”, Editura

C.N.I. „Coresi” S.A., Bucureşti, 2001

Monica Lovinescu, Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ştefan Lupaşcu şi

Grigore Cugler, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1993

Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar românesc, Editura Compania,

Bucureşti, 2003

Nicolae Manolesu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura 100+1

Gramar, Bucureşti, 2001

33

Adrian Marino, Cenzura în România. SchiŃă istorică introductivă, Editura Aius,

Craiova, 2000

Marin Mincu, Avangarda literară românească, I De la Urmuz la Eugen Ionescu,

Antologie, studiu introductiv şi note biobibliogafice de Marin Mincu, Editura

Minerva, Bucureşti, 1999

Ovidiu Morar, Avangardismul românesc, Editura FundaŃiei Culturale Ideea

Europeană, Bucureşti, 2005

George Munteanu, Introducere în opera lui Ion Creangă, Editura Minerva,

Bucureşti,1976

Romul Munteanu, Farsa tragică, Editura Univers, Bucureşti, 1970

Romul Munteanu, Enigmaticul Urmuz, în Jurnal de cărŃi, 6, Editura Libra, Bucureşti,

1996

Carmen Muşat, Romanul românesc interbelic. Dezbateri teoretice, polemici, opinii

critice, ediŃia a II-a, Humanitas Educational, Bucureşti, 2004

Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura FundaŃiei Culturale

Române, Bucureşti, 1996

Saşa Pană, Sadismul adevărului, Editura unu, Bucureşti, 1936

Saşa Pană, Avangarda literară în România, în Antologia literaturii române de

avangardă, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1969

Gabriela PanŃel-Cenuşer, Specific şi creativitate în teatrul absurdului, Editura

UniversităŃii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2002

Liviu Papadima, Caragiale, fireşte, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti,

1999

Edgar Papu, Motive literare româneşti, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983

Sergiu Pavel-Dan, Proza fantastică românească, Editura Minerva, Bucureşti, 1975

Perpessicius, Urmuz- SchiŃe fantastice, în MenŃiuni critice, IV, F.P.L.A., 1938, pp

58-62

Radu Petrescu, Meteorologia lecturii, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1982

S. Podoleanu, 60 scriitori români de origine evreescă, vol I, Editura „Slova”, A.

Feller, Bucureşti, 1935

Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, E. P. L., Bucureşti,1969

34

Ion Pop, Avangarda în literatura română,Editura Atlas (grupul editorial Universalia),

Bucureşti, 2000

Constantin Popa, Teatrul absurdului între revelaŃie filozofică şi necesitate estetică,

Editura Junimea, Iaşi, 2005

Sanda Radian, Măştile fabulei, Editura Minerva, Bucureşti, 1983

Anca-Maria Rusu, Cercurile concentrice ale absurdului, Editura Timpul, Iaşi, 1999

Amalia Segărceanu, urMuza cu bocanci- Un studiu asupra scrierilor lui Urmuz,

Editura Vinea, Bucureşti, 2004

Eugen Simion, Scriitori români de azi,II, Editura Cartea românească, Bucureşti, 1976

Elvira Sorohan, Urmuz precursor al suprarealismului, în Singurătatea scriitorului,

Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2004

Mircea Tomuş, Opera lui I. L. Caragiale, I, Editura Minerva, Bucureşti, 1977

Tudor Vianu, Locuri comune, sinonime şi echivocuri, în vol. Figuri şi forme literare,

Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1946

Ilarie Voronca, A doua lumină, Editura unu, 1930, pp 84-85

Mihai Zamfir, Cealaltă faŃă a prozei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1988

***Romanul românesc în interviuri – o istorie autobiografică; antologie, sinteze,

bibliografie şi indice de Aurel Sasu şi Mariana Vartic, vol. I, partea I, Editura

Minerva, Bucureşti 1985.

4. ReferinŃe critice – în periodice:

Ioan Adam , Altă „Istorie ieroglifică”?, „Adevărul literar şi artistic”, nr. 119, 1992

Diana Adamek, Un avangardist: Grigore Cugler, „Tribuna”, nr.43-44/1997, p. 5

Mircea Anghelescu, Un urmuzian disident: Grigore Cugler, „România literară”, nr.

28/1998

Mircea Anghelescu, , Destinul postum al Grigore Cugler, „România literară”, nr.

35/2000

Mioara Apolzan, ValenŃe expresioniste în proza lui H. Bonciu, în „Revista de istorie

şi teorie literară” nr. 2, aprilie-iunie 1983

Tudor Arghezi, Medalion: Urmuz, „Bilete de papagal” I, nr. 16, 19 februarie 1928

Ştefan Baciu, Drum bun, Apunake!, „Limite”(Paris), 12/1973

Ştefan Baciu, În Lima cu Apunake, „Mele” (Honolulu), nr. 26/1974

35

Victor Bârlădeanu, Cu Marcel Iancu despre obsesia urmuziană, „Luceafărul”, nr. 17,

1984

Ion Biberi, Urmuz, Etudes sur la litterature roumaine contemporaine, „Editions

Corymbe”, Paris, 1937

Andrei Bogdan, Un spaŃiu al violenŃei, „Jurnalul literar”, nr. 43-48, 1994

Geo Bogza, Candelă-stea (La mormântul lui Urmuz), „unu”, I, ianuarie 1929

Geo Bogza, Biografie (Urmuz), „unu”, III, nr. 31, noiembrie, 1930

Geo Bogza, Urmuz premergătorul, „unu”, III, nr. 31, noiembrie 1930

Geo Bogza, Fuchsiada, „unu”, III, nr. 31, noiembrie 1930

Christian Bolog, Urmuz şi labirintul, „Jurnalul literar”, Bucureşti, nr. 43-48, 1994

Lucian Boz, Urmuz: jocul minŃii cu moartea, „Excelsior”, I, nr. 18, 4 aprilie 1931

N(uma) C(artianu), Urmuz a fost sărbătorit, „Radical” (Craiova), II, 10, 1930

Barbu Brezianu , Apunake redivivus, „Jurnalul literar”,nr. 43-48/1994

Barbu Brezianu, Prea uitatul nostru Apunake, „Manuscriptum”, nr. 1-2/1998

Marian Victor Buciu, H. Bonciu între experiment şi experienŃă, „Contemporanul.

Ideea europeană”, nr. 3, martie 2009

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/mvb32009.pdf

G. Călinescu, Editarea postumelor lui Urmuz, „Capricorn”, I, nr. 1, decembrie 1930

Paul Cernat, Excentricul H. Bonciu şi literatura „pornografică”, în „Ziua”, 9 iunie,

2005

Şerban Cioculescu, Anul literar 1930, „Adevărul”, XLIV, nr. 14421, 2 ianuarie 1931

Adina-Ştefania Ciurea, Scriitori în boxa acuzaŃilor, „România literară” nr. 33/2003

Constantin Ciopraga, Profil în perspectiva timpului, „Revista de istorie şi teorie

literară”, nr. 1/1983

Alexandru Condeescu, Un roman inedit de Grigore Cugler: Afară-de-unu-singur,

„România literară”, nr. 30/1998, pp. 12-13

Val Condurache, În labirint cu FraŃii Grimm, cu Kafka şi cu Urmuz, „Dilema” nr. 89,

1994

Pompiliu Constantinescu, Urmuz (ColecŃia Editurii unu), „Vremea”, IV, 162, 25

ianuarie 1931

Ion Cruceanu, Câteva precizări, „Argeş”, nr. 11, 1973

36

M(ihail) C(ruceanu), Urmuz (Scrieri)- ColecŃia Editurii Unu, 1930

Constantin Cubleşan, Fantasticul absurd, „Steaua” nr. 3-4, martie-aprilie, 1993

Leonid Dimov, O moarte cu tâlc, „Argeş” nr. 11, 1973

Aurelia Dumitraşcu, Capitol de proză, „Manuscriptum”, nr. 1-4/1994

Aurelia Dumitraşcu, Un roman regăsit, „Manuscriptum”, nr.1-2/1998

Gheorghe Glodeanu, Un continuator al lui Urmuz, „Jurnalul literar”, nr. 15-16/1999,

p.3,14

Paul Goma, Apunake in the Concentration Camp, „Mele”,(Honolulu), nr. 24/1974

Gheorghe Grigurcu, Despre pornografie, „România literară”, nr. 2-3/2007

Gheorghe Grigurcu, Cochetăria cu absurdul, „România literară”, nr. 28/2008

Eugen Ionescu, Premergători români ai suprarealismului, „Les lettes nouvelles”,

Paris, XIII, ianuarie-februarie 1965

Gelu Ionescu, Amăgitorul, „Luceafărul”, nr. 50, 1973

Ionel Jianu, Râsul ascunde lacrima, „Limite”, (Paris), nr. 12/1973

Alina Jurca, Absurdul în folclor, „Echinox”, 9, nr. 1-2/ 1979, p. 11

Cristian Livescu, Senzualism expresiv şi ceremonie semnificantă, „Convorbiri

literare”, nr. 6/1999, p. 25

LuminiŃa Marcu, Evreul real şi evreul imaginar, „România literară” nr. 27/2001

Gabriela Melinescu, Absurdul ca un catharsis, „România literară”, nr. 17, 2007

Mircea Mihăieş, Urmuz şi principiul plăcerii, „Luceafărul”, nr. 8, 1990

Mihai Niculescu, În amintirea lui Grigore Cugler-Apunake, „Ethos”, (Paris), nr.

1/1973; „Revista scriitorilor români” (Munchen), nr.20/1983; „Jurnalul literar” nr. 43-

48/1994

Mihai Niculescu, Apunake: in everyon’ s sight, „Mele” (Honolulu) nr. 26/1974

Costache Olăreanu, Apunake şi TranziŃia, „Adevărul literar şi artistic”, nr. 388/1997,

p.14

Z. Ornea, Din proza absurdă românească: „Apunake şi alte fenomene”, „România

literară”, nr. 37/1997

Saşa Pană, Concluziune şi morală, „unu”, III, nr. 31, noiembrie 1930

Ioana Pârvulescu, Drumuri care se bifurcă, „România literară”, nr. 44, 2004

Ioana Pârvulescu, Cel mai…, cea mai…!, „România literară”, nr. 5, 2008

37

Perpessicius, Urmuz: SchiŃe fantastice (ediŃie îngrijită de Saşa Pană, Ed. unu),

Cuvântul, VII, nr. 2151, 1931, reluat în MenŃiuni critice

Constantin Pricop, Cuvintele blochează cuvântul, „România literară” nr. 34, 1999

Stephane Roll, Urmuz, „unu”, I, nr. 9, ianuarie 1929

Stephane Roll, Acum cincizeci de ani, „Argeş”, nr. 11, 1973

Mihai Sorin Rădulescu, De ce „Apunake”?, „România literară”, nr. 33/2009

Dan Shafran, Grigore Cugler omagiat în Peru, „România literară”, nr.19 /2003

Mircea Horia Simionescu, Ceasornicul de nisip, „Argeş”, nr. 11, 1973

Ion SimuŃ, Al doilea Urmuz, „România literară”, nr. 23/2004

Ion SimuŃ , Atentat la canonul interbelic, „România literară” nr. 44/2005

Ion SimuŃ, Cronologia exilului literar postbelic, „România literară”, nr. 23/2008

Ioan Stanomir, Apunake în Ńara minunilor, „Luceafărul”, nr. 34/1998, p.5

Ioan Stanomir, Dincolo de oglindă, „Luceafărul”, nr. 40/1998

Simona Sora, Venale, Grizete, midinete –bordelul literar –, în „Dilema veche”, nr.

87/2005

Marin Sorescu, Urmuz şi Nicolae Iorga, „Argeş”, nr. 4, 1973

Marin Sorescu, Buruiană, floare sau iarbă de leac?, „Revista de istorie şi teorie

literară”, nr.1/1983

Elvira Sorohan, Grotesc şi absurd la Urmuz, „Jurnalul literar”, Bucureşti, nr. 43-52,

1994; nr. 1-8, 1995

Elvira Sorohan, Urmuz şi suprarealismul, „Jurnalul literar”, Bucureşti, nr. 10-12,

1995

Geo Şerban, Grigore Cugler- Un diplomat printre literaŃi, „Manuscriptum”, nr.

1-2/1998

Ş(icloveanu), Urmuz (ColecŃia unu), „Excelsior”, I, nr. 2, 12 decembrie 1930

Tudorel Urian, Biblioteca roz a literaturii române, „România literară” nr. 17/ 2005

Gabriela Ursachi, Martie, România literară, nr. 12, 2003

Simona Vasilache, Kinderscenen, în „România literară” nr. 17/2005

Simona Vasilache, După masa lui Grummer, „România literară”, nr. 46, 2008

Ion Vianu, O disonanŃă, „Luceafărul”, nr. 50, 1973

Ilarie Voronca, AscuŃiŃi-vă aşadar foamea, „unu”, III, nr. 31, noiembrie 1930

38

5. e- Bibliografie:

Ildico Achimescu, Apunake,

http://www.banateanul.ro/articol/ziar/timisoara/apunake/10627/

Mihaela Butnaru, recenzie din 3 septembrie 2007 la volumul Bagaj... Pensiunea

doamnei Pipersberg, (Editura Polirom, 2005), http://www.bookblog.ro/tag/bonciuh/

Vasile Iancu, Avangardiştii de ieri şi de azi, http://convorbiri-

literare.dntis.ro/IANCUmai5.html

Şerban Tomşa, Sexualitate şi literatură,

http://serbantomsa.blogspot.com/2009/07/sexualitate-si-literatura.html

Constantin Radinschi, Cuviosul vin roşu de la Uricani, 22.06.2002,

http://www.evenimetul.ro/articol/cuviosul-vin-rosu-de.html