iini.roiini.ro/Revista Istorica/RI_complet/1998/Revista_istorica... · 2012-03-11 · ACADEMIA ROMANA INSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA" COLEGIUL DE REDACTIE $ERBAN PAPACOSTEA (redactor

ACADEMIA ROMANAINSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

REVISTAISTORICA

FOndatvr N. loroa

Serie noua, tomul IX, 1998

5 6Mai Decembrie

r--

EDITURA ACADEMIEI ROMANE

4 .

r,

,

-v-"r31 1!1W.N ir

- .;

-

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANAINSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE

$ERBAN PAPACOSTEA (redactor fel), VENERA ACHIM,PAUL CERNOVODEANU, VIRGIL CIOCILTAN, FLORINCONSTANTINIU, EUGEN DENIZE, ANDREI ESANU, GEORGETAPENELEA-FILITTI, NAGY PIENARU, APOSTOL STAN,ION STANCIU

REVISTA ISTORICA" apare de 3 ori pe an In numere duble.

Revista se poate procura de la: EDITURA ACADEMIE! ROMANE, Ca lea13 Septernbrie, nr. 13, Sect. 5, P.O. Box 5-42, Bucuresti, Romania, RO-76117,Tel. 401-411 9008, Tel./Fax. 401-410 3983; 401-410 3448; RODIPET S.A.,Piata Presei Libere, nr. 1, Sect. 1, P.O. Box 33-57, Fax 401-222 6407,Tel. 401-618 5103; 401-222 4126, Bucuresti, Romania; ORION PRESS IMPEX2000, P.O. BOX 77-19, Bucuresti 3 Romania, Tel. 653 79 85, Fax (401) 324 06 38.

La revue REVISTA ISTORICA" parait 3 fois l'an en numéros doubles.

Toute commande pour les travaux parus aux Editions de l'Académie Roumaine seraadressée a: EDITURA ACADEMIE! ROMANE, Ca lea 13 Septembrie, nr. 13,Sect. 5, P.O. Box 5-42, Bucuresti, Romania, RO-76117, Tel. 401-411 9008,Tel./Fax. 401-410 3983; 401-410 3448; RODIPET S.A., Piata Presei Libere, nr. 1,Sect. 1, P.O. Box 33 57, Fax 401-222 6407, Tel. 401 618 5103; 401 222 4126,Bucuresti, Romania; ORION PRESS IMPEX 2000, P.O. BOX 77-19, Bucuresti 3Romania, Tel. 653 79 85, Fax (401) 324 06 38.

REDACTIA:

NAGY PIENARU (redactor fef adjunct)VENERA ACHIM

Manuscrisele, cartile si revistele pentruschimb, mecum i orice corespondenta se vortrimite pe adresa redactiei revistei:

REVISTA ISTORICA",B-dul Aviatorilor, nr.1, 71247-Bucuresti,

tel. 650.72.41.

[A

© 2000 EDITURA ACADEMIEI ROMANECalea 13 Septembrie, nr. 13, R-76117, Tel. 410.32.00, Tel./Fax 410 39 83; 410 34 48

Bucure$i, Romania

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

SERIE NOUA

TOMUL IX, NR. 5 6

Mai Decembrie 1998

SUMAR

ISTORIOGRAFIA ROMANA IN EPOCA COMUNISTA

$ERBAN PAPACOSTEA, Clio in captivitate: istoriografia româna in perioadacomunista 241

PAUL CERNOVODEANU, Activitatea Institutului de Istorie N. Iorga" inperioada 1948-1952 261

APOSTOL STAN. Comunismul national i istoriografia. Mit ideologic si adevaristoric 283

FLORIN CONSTANTINIU, Paradoxurile istoriografiei romane in epocaCeausescu" 291

HANS-CHRISTIAN MANER. Perceptii eermane asupra istoriografiei romanesti in epocaregt mu lui comunist 295

MIHAI D. STURDZA. Istoriografia comunista vazuta de postul de radio Europa Libera 305

CLAUDIU SECA$IU. Contributii privind biografia istoricului Gheorghe I. Bratianu (anii1945-1953) 321

STEFAN ANDREESCU. Revistele bisericesti loc de refugiu al istoricilor romani inperioada stalinista 343

GLMIL TAHSIN. Cercetarea istoriei raporturilor romano-otomane intreprinsa in perioadatotalitansmului 347

LYA BENJAMIN, Evreii in literature istoricA romfineasca in perioada comunista 353

IN AMINTIREA COLEGULUI VALER1U STAN

ANASTASIE IORDACHE, Caracterul i scopul revolutiei de la 1848 in PrincipateleRomane 361

APOS rot. STAN. Revolutie i legalitate in 1848 in Principatele Romane 373

ALEXANDRU MAM1NA 0 evaluare a conceptului de .,Revolutie burgheza". Exemplulromanesc dc la 1848 381

_Re ista istotica". torn. IX. nr. 5-6. p. 237-504.1998

.................................................................

.

www.dacoromanica.ro

238

VALER1U STAN, Corespondenta inedita I. Voinescu II Ion Ghica din perioada exilului 391

V1TALIE VARATEC, Tentative de aplicare a prevederilor legii ruralc de la 1864 in judetulIsmail 405

VENERA ACHIM, Problema sedentarizarii tiganilor in documente de arhiva din anul 1863 419

TARILE ROMANE INTRE VEST $1 EST

$ERBAN PAPACOSTEA, Moldova inceputurilor intre regii Ungariei si ai Poloniei 425OVIDIU CRISTEA, Mafia de la Nicopol in viziunea surselor occidentale: mentalitate

cavalereasca i mentalitate ecleziastica 4311LEANA CAZAN, Expansiunea Habsburgilor spre Dunarea de Jos si actiuni diplomatice in

Imperiul otoman intre anii 1534-1540 443PAUL CERNOVODEANU, Anglia si razboiul austro-turc (1716-1718) 463

VIATA STIINTIFICA

Colocviul: Snintele umane i chestiunea minoritatilor si a diasporelor in Europa", Strasbourg, 11

14 decembrie 1997 (Mirela-Luminila Murgescu); Centenar Thou Enlai, 1898-1998",Institutul de Istorie N. lorga", 5 martie 1998 (Iolanda Tighiliu); Calatorie de studiu

documentare In Germania (Florin Midler); Sesiune de comunicari: .,Opt decenii de launirea Basarabiei cu Romania", Chisinau, 27-28 manic 1998 (Apostol Stan); Simpozionul

stiintific: 80 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania". Constanta 14-15 martie 1998(Marian Stmia); Cronica

NOTE $1 RECENZII

Bibliographisches Handbuch der ethnischen Gruppen Sildosteuropas, herausgegebenvon Gerhard Seewann und Peter Dippold, Bd. 1-2, Munchen. R. Oldenbourg Verlag,1997. XC + 638 p., XLVIII + p. 639-1450 +1 harta anexa (Stidosteuropa Bibliographic.Erganzungsband 3) (.erban Papacastea); Vnefneaia politika Rossi,. Sbornikdokumentov. 1990-1992, Moskva, Mejdunarodnfie otnoseniia, 1996, 608 p.(Armand Go,yu); MARIA G. BRATIANU, Gheorghe I. Bralianu Enigma mortiisale, Bucuresti, Fundatia Academia Civica, 1997. 162 p. (loan Babici); IONDIACONESCU, Temnita destinul generatiei noastre. Bucuresti. Edit. Nemira.1998, 336 p. (loan Babici); VICTOR DIMITRIU, Urcul pe cascade inghetate. Dinmemoriile unui fost diplomat, Bucuresti, Edit. Albatros. 1996, 318 p. (OvidiuBozgan); EUGENIO GUCCIONE, Municipalismo e federalisme in Luigi Sturzo.Torino, 1994, 92 p. (Patricia Panait); SHIMON PERES, Battling for Peace.Memoirs, edited by David Landau, London. Weidenfeld and Nicholson, 1995, 402 p.(Belinio Diamant)

IN MEMORIAM

479

487

t VALER1U STAN (Apostol Stan) 501

- .

...........

$i

.

-

-

-

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

NEW SERIES

TOME IX, Nos 5 6

May December 1998

CONTENTS

ROMANIAN HISTORIOGRAPHY IN THE COMMUNIST YEARS

$ERBAN PAPACOSTEA, Captive Clio: Romanian Historiography under the CommunistRule 241

PAUL CERNOVODEANU, The Activity of "N. Iorga" History Institute between 1948 and1952 261

APOSTOL STAN, National Communism and Historiography. Ideological Myth andHistorical Truth 283

FLORIN CONSTANT1NIU, Paradoxes of Romanian Historiography in the "CeausescuEra" 291

HANS-CHRISTIAN MANER, German Views on Romanian Historiography duringthe Communist Regime 295

MIHAI D. STURDZA, Communist Historiography and the "Free Europe" BroadcastingCorporation 305

CLAUDIU SECA$1U, Contributions to the Biography of Historian Gheorghe I. BrAtianu 321$TEFAN ANDREESCU, Church Reviews A Haven for Romanian Historians in the

Stalinist Period . 343GEMIL TAHSIN, Research into the History of Romanian-Ottoman Relations in the Years

of Totalitarism 347LYA BENJAMIN, The Jew in Romanian Historiography during the Communist Years 353

IN MEMORIAM: VALERIU STAN

ANASTASIE IORDACHE, The Character and Purpose of the 1848 Revolution in theRomanian Principalities

APOSTOL STAN, Revolution and Legality in the Romanian Principalities in 1848ALEXANDRL MAM1NA, An Evalution of the Concept of "Bourgeois Revolution". The

Romanian 1848 Example

361373

381

VALER1U STAN, Hitherto Unpublished Correspondence hem een I. Voinescu II and IonGhica in Exile 391

..Revista istorica". torn. IX. nr. 5-6, p. 237-504.1998

. . .

. ,

. ..... .

, , ..... .

.

-

www.dacoromanica.ro

240

VITALIE VARATEC, Attempts at Applying the Stipulations of the 1864 Rural law inIsmail County

VENERA ACHIM, The Issue of the Sedentarization of the Roma People as Recorded in1863 Archive Documents

THE ROMANIAN COUNTRIES BETWEEN THE WEST AND THE EAST

405

419

$ERBAN PAPACOSTEA, Moldavia at the Beginnings, Between the Kings of Hungaryand Poland 425

OVIDIU CRISTEA, The Battle of Nicopolis in the Light of Western Sources; Mentalities:The Knights and the Clergy 431

ILEANA CAZAN, The Habsburgs' Expansion into the Lower Danube and DiplomaticActions in the Ottoman Empire in 1534-1540 443

PAUL CERNOVODEANU, England and the Austrian-Turkish War (1716-1718) 463

SCIENTIFIC LIFE

The Colloquium: "Human Sciences and the Issue of Minorities and Diasporas in Europe",Strasbourg, 11-14 December 1997 (Mirela-Lumini(a Murgescu): "The Zhou EnlaiCentennial, 1898-1998", "Nicolae lorga" History Institute, 5 March 1998 (IolandaTighiliu); A Study and Documentation Trip to Germany (Florin Midler);Communication Session: "Eight Decades Since the Union of Bessarabia toRomania", ChisinAu, 27-28 March 1998 (Apostol Stan); Scientific Symposium:-Eighty Years Since the Union of Bessarabia to Romania", Constanta, 14-15 March1998 (Marian Stroia); Chronicle 479

NOTES AND REVIEWS 487

IN MEMORIAM

t VALERIU STAN (Apostol Stan) 501

..

. . .

..

www.dacoromanica.ro

ISTORIOGRAFIA ROMANA IN EPOCACOMUNISTA

CLIO iN CAPTIVITATE: ISTORIOGRAFIA ROMANA INPERIOADA COMUNISTA*

$ERBAN PAPACOSTEA

La srar§itul celui de-al doilea rdzboi mondial, Romania, ca de altfelmajoritatea tdrilor din centrul i estul Europei, a intrat sub hegemonia UniuniiSovietice. Politica Partidului Comunist Roman (P.C.R.), o grupare politica putinnumeroasd §i cu slabd reprezentare pe plan social, adus la carma statului roman deArmata Sovieticd de ocupatie, a determinat o rupere cu trecutul in toate domeniilevietii sociale. Noul regim a inlocuit realitAtile sociale, politice §i culturale, care s-aumanifestat incepand cu mijlocul secolului XIX in contextul eforturilor Romanieide a se adapta la modelul de civilizatie occidental, cu un sistem de organizarecontrar traditiilor nationale. Coercitia §i teroarea exercitate de statul totalitar auimpins Romania nu numai in directia hegemoniei sovietice, ci §i in cea a adoptAriifortate a modelului social, politic §i cultural sovietic.

in cadrul unor transformAri fundamentale, care s-au accelerat indeosebi dupd1947, and monarhia, ultima garantie a independentei nationale, a fost abolitd,regimul comunist a manifestat un interes deosebit pentru istoriografie. 0 explicatiea acestei preocupdri se regase§te pe de o parte in doctrina alduzitoare acomuni§tilor de pretutindeni, materialismul filosofic i istoric", care postulavictoria finald a socialismului, adicA a comunismului, iar, pe de alta parte, innevoia de legitimitate istoria §i de integrare a P.C.R. in traditia nationald.

in realitate, regimul comunist din Romania a suprimat o istoriografienationald, care timp de un secol se inspirase din ideologia nationald §i care, inultimele sale decenii de existentd, manifestase tendinte evidente de integrare inmarile curente istoriografice europene, inlocuind-o cu o metodd de abordare aistoriei in deplind subordonare fatA de regimul totalitar. Fortatd sã intre in tiparultotalitarismului §i supusd unui control riguros, istoriografia romand din aniicomunismului a urmat, cel putin la nivel oficial, directiile trasate de noul centru deputere §i s-a adaptat la toate metamorfozele sale. Trecand de la stalinismul rigid lanationalismul virulent prin care P.C.R. marcat desprinderea, in limitele

Textul de fata a fost editat in limba engleza in "European History Quarterly", t. 26, 1996,nr. 2, p. 181-208.

Revista istorica", torn. IX, nr. 5-6, p. 241-260. 1998

§i-a

9

www.dacoromanica.ro

242 $erban Papacostea 2

posibilului, de internationalismul Kremlinului, istoriografia oficiald s-a supustuturor imperativelor centrului de putere cdruia i se subordonasel.

Trei au fost modalitatile prin care P.C.R. si-a impus politica in domeniuligtoriografiei: 1) adoptarea unui nou sistem de interpretare a istoriei, subordonatideologiei i politicii regimului totalitar; 2) revizuirea atitudinii fatd de adevarulistoric, inclusiv fatA de izvoarele istorice; 3) schimbarea radicald a modului depracticare a cercetdrii istorice §i de predare a istoriei in §coli.

ISTORIOGRAFIA MARXISTA: NOILE SALE ORIZONTURI $1 REALIZARI

Una dintre cele mai constructive initiative ale regimului comunist indomeniul istoriografiei a fost sprijinul acordat cercetarii sistematice §i publicAriiizvoarelor istorice vechi §i moderne. Succesul s-a datorat in parte alocArii de la buninceput a unor fonduri substantiale pentru activitatea de cercetare §tiintificd intoate domeniile, inclusiv in cel al istoriei. 0 contributie deosebitA au avut numero§ispeciali§ti in diversele domenii ale istoriei §i in cel al §tiintelor auxiliare. Cei maimulti formati in Occident, in perioada interbelicd, ace§ti speciali§ti au fostindepartati de la catedrele lor din invdtArnfitul superior §i indreptati spre activitateade documentare in institutele de cercetare.

Istoriografia comunistd a manifestat un interes deosebit fag de cercetareaarheologica, menitA sã ofere informatii despre viata materiald §i sociald asocietAtilor arhaice sau, in terminologie marxistA, a comunei primitive §i aordduirii sclavagiste. S-au deschis noi §antiere arheologice, care s-au adaugat celordeja inaugurate in anii anteriori. Au fost astfel scoase la lumind urme de civilizatiepe teritoriul Romaniei datand din epoca paleoliticului §i pdnd in ultimele faze aleantichitatii clasice. S-au facut importante descoperiri arheologice datand dinperioada marilor migratii, de la sfar§itul stapdnirii romane in Dacia, la finele sec.

e.n. §i pand la marea invazie atard din sec. XIII. Un domeniu aproape nou deinvestigatie a fost cel al arheologiei medievale, care, in conditiile unui numdrrestrAns de izvoare scrise, a pus la dispozitie informatii de mare valoare2.

La fel de insemnat a fost §i efortul de editare a surselor documentare aleistoriei medievale3. S-au pus bazele unor colectii de mare insemndtate, cea maiimportantA find colectia de documente medievale publice §i private a cdror editare

I Nu.existA incA o lucrare completA i satisfAcAtoare asupra istoriografiei romfine in perioadacomunistA. In asteptarea unei astfel de lucrari, vezi D. Ghermani, Die kommunistische Umdeutungrumanischer Geschichte unter besonderer Beracksichtigung des Mine !alters. MOnchen, 1961;V. Georgescu, Politica yi istorie. Cazul comuniytilor romani 1944-1977, Bucuresti, 1991.

2 Cercetarea istoriei Romaniei in anii puterii populare. Istoria straveche veche, in Studii.RevistA de istorie", 15, 1962, nr. 6; C. Preda, Fl. Preda, Contributia cercetarilor arheologice lacunoayterea istoriei vechi a Romaniei,in Studii. RevistA de istorie", vol. 33, 1980, nr. 7-8.

3 I. lonascu, Publicarea izvoarelor medievale, in Studii. Revista de istorie", vol. 15, 1962,nr. 6; P. Cemovodeanu, C. Rezachevici, fnfaptuiri prioritap in medievistica romaneasca, inStudii. Revista de istorie", vol. 33, 1980, nr. 10.

III

si

ol

www.dacoromanica.ro

3 Clio In captivitate 243

continua si in zilele noastre. 0 alta initiativa valoroasa a fost publicarea saurepublicarea atat a cronicilor medievale, in totalitatea lor, pentru Tara Romaneascasi Moldova, si numai exceptional in cazul Transilvaniei, cat si a textelor de legi dinevul mediu si IAA la inceputul epocii moderne, respectiv pfind in secolul XIX.

0 atentie deosebita s-a acordat izvoarelor externe ale istoriei romane, vechimedievale. S-au publicat extrase din autori greci i latini in care se fac referiri la

geto-daci i la teritoriul ocupat de acestia, cat si din autori bizantini, mergand panaIn secolul XV, cu referire la romani care in textele bizantine apar mentionati cavlahi si la teritoriul romfinesc. La fel de importante sunt i relatarile calatorilorstraini despre Tad le Romane, incepand cu secolul XIV si pana in cea de a douajumatate a secolului XVII, extrasele din cronicile turcesti cu privire la istoriaromanilor in perioada hegemoniei otomane in sud-estul Europei, colectia dedocumente turcesti-otomane cu privire la relatiile romfino-turce in decursulaceleiasi perioade s.a.

Un efort asemanator s-a desfasurat, desi la o scara mai redusa, in domeniulistoriei moderne. Au aparut colectii importante de documente despre marea rascoalataraneasca din Transilvania din 1784, revolutiile de la 1821 si 1848, rascoaleletaranesti de la 1888 si 1907, cat si colectii de rapoarte diplomatice straine cu privirela crearea statului roman modern si razboiul de independent:1. Numai incercarileP.C.R. de a-si atribui un rol pe care niciodata nu-I jucase au fmpiedicat aparitia unoreditii stiintifice similare si in domeniul istoriei romane contemporane.

Noua conceptie filosofica marxista, devenita obligatorie ca urmare atransformarilor profunde care au avut loc dupa 1948, si-a impus propriile prioritatiin domeniul cercetarii stiintifice. in conformitate cu noile directive, care decurgeaudin modul oficial de abordare a istoriei, activitatea istoricilor s-a concentrat inprincipal asupra problemelor de natura economica i sociala, find lasate in umbraaspectele de istorie politica, prioritare anterior in istoriografia romana.

Ideologia marxista a transformat studiul. tehnologiei si al economiei intr-undomeniu de predilectie al istoriei. in lumina noilor valori fundamentale, istoriciiromani si-au concentrat atentia asupra evolutiei in timp a uneltelor i tehnologieiincepand cu perioada paleoliticului si pana la revolutia industriala. Se intelege dela sine ca asemenea eforturi, de altfel fait precedent, au produs rezultate valoroasecu privire la evolutia de-a lungul secolelor a fortelor de productie" un aspect,incontestabil, esential al istoriei. Datorita acestor eforturi sustinute, beneficiem inprezent de o mai ampla cunoastere a uneltelor si tehnologiilor vechilor comunitatide pe teritoriul Romaniei in epoca de piatra, de bronz si de fier, a cultivariipamantului in antichitate i in evul mediu, a exploatarii minelor in Dacia romanain Transilvania medievala, a activitatilor mestesugaresti in epoca vechemedievald, a industriei (manufacturilor), care si-au facut o timida aparitie in

4 Cercetarea istoriei Romdniei in anii puterii populare. Istorie modernä, in Studii. RevistA deistone", vol. 15, 1962, nr. 6; D. Berindei, Realizdri si perspective ale istoriografiei moderne, inStudii. RevistA de istorie", vol. 33, 1980, nr. 10.

sisi

www.dacoromanica.ro


secolele XVII si XVIII, cat si a transporturilor, de la formele cele mai rudimentare sipand la infiintarea retelei de cal ferate. Astfel, prin cercetarea istorica desasurata inultimele decenii, s-a realizat o integare organica a culturii materiale" in cadrulgeneral al istoriei societatii si civilizatiei pe pamantul romfinesc5.

In conceptia determinismului marxist, exista o corelatie necesari intre fortelede productie si relatiile de productie, sau, mai simplu, intre bazele economice sitehnologice ale societatii si relatiile sociale. In consecinta, studiul relatiilor dintrediferitele clase si categorii sociale, in functie de gradul respectiv de dezvoltareeconomica, a stat in centrul atentiei istoricilor in anii comunismului.

Para in secolul XX, and revolutia industriala a patruns cu adevarat inEuropa rasitriteana, cu o intarziere de peste un secol, societatea romaneasca s-abazat pe o economic rurala, agricola si pastorali Cele cfiteva decenii de cercetarein acest domeniu al istoriei romane, pe cat de complex, pe atat de fundamental, auscos la iveala o serie de aspecte care au contribuit la o mai buna intelegere aevolutiei societAtii romfinesti din timpurile cele mai vechi si pana la reforma agrardde la sfarsitul primului razboi mondial, in urma cdruia au disparut marile mosii.Istoria satului, aflata mereu in atentia istoriografiei romane, a patruns in zone maiputin studiate, daca nu chiar ignorate in trecut, evolutia tehnicilor agrare unelteleagricole si alternarea culturilor , productivitatea solului, extinderea ariei deinsamantare, problema satelor parasite etc. Dar atentia cercetatorilor s-a indreptatcu precadere asupra aspectelor sociale ale istoriei satului: proprietatea asuprapamantului, relatiile dintre stapanii pamannilui si oamenii dependenti, mijloaceleeconomice si legate de aservire a taranimii. Probleme extrem de dificile, cum ar ficea a organizarii domeniilor si a formulelor de exploatare a acestora, au starnit viicontroverse. Aspectele principale dezbatute au fost obligatiile iobagilor fata destapanul mosiei, natura rentei percepute de acesta, ponderea obligatiilor in naturafata de cele in bani, evolutia cuantumului corvezii si efectele extinderii circulatieimonetare asupra vietii satului6.

La o mai bunli intelegere a impactului deosebit pe care l-au avut stapanireaotomana si regimul impus de aceasta asupra comertului Tarii Romanesti siMoldovei si asupra lumii rurale, au contribuit noi descoperiri Mute in arhiveleturcesti. La fel de importanta a fost si studierea efectelor inlaturarii regimuluicomercial impus de Poarta otomanA, atunci and, odatã cu restabilirea libereicirculatii navale prin Stramtori, Tara Romfineasca si Moldova au inceput saexporte marl cantitati de grim ate Occident.

Reformele initiate in secolul XVIII in spiritul absolutismului luminat, atat dedomnitorii fanarioti din Tara Romaneasca si Moldova, cat si de regimul h.bsburgicin Transilvania, au constituit obiectul cercetarilor unei echipe de specialiO. Ei aureusit sa puna intr-o noua lumina desfiintarea iobagiei, moment central in aplicarea

5 C. Preda, Fl. Preda, op. cit.; P. Cernovodeanu, C. Rezachevici, op. cit.6 Midem.

www.dacoromanica.ro

5 Clio in captivitate 245

unui set de reforme avand drept scop modernizarea structurilor sociale,administrative si fiscale mostenite din perioada evului mediu7. Nu au fost ignoratenici reformele agrare din secolele XIX si XX, care au permis trecerea pdmantuluidin proprietatea latifundiarilor in cea a taranilor.

In conceptia lui Marx lupta de clash* este forta motrice a istoriei". Numeroaselucrdri s-au inspirat din aceastd tezd a parintelui socialismului stiintific, autorii lorstrAduindu-se sa argumenteze prin probe culese din istoria romanilor acest adevar"fundamental al conceptiei marxiste. In contextul acestui demers, izvoarele istorice aufost utilizate pentru a scoate in evidenta lupta de clasS, incepand cu formele eielementare, cum ar Li refuzul taranilor de a-si indeplini obligatiile si fuga lor de pe

pand la räscoalele pe plan local sau general. S-au scris ample monografii despremarile rdscoale tdranesti care temporar au periclitat sistemul social si politic dinTransilvania in ultimele decenii ale secolului XVIII si in Romania spre sfarsitulsecolului XIX si inceputul secolului XX8. De asemenea, o serie de specialisti intr-undomeniu total nou al istoriografiei romfinesti au studiat miscarea clasei muncitoaremiscarea de rezistentd a proletariatului impotriva exploatdrii capitaliste.

Statul find, in conceptia marxistd, un simplu instrument in mainile claseidominante", cercetatorii si-au indreptat atentia si asupra aparitiei si rolului acestuia indiferite etape istorice: statul geto-dac si cel roman, care a asigurat dominatia claselornobiliare asupra taranilor i sclavilor, statul medieval, expresie a intereselor claseifeudale si mijloc de exercitare a controlului asupra tdranimii prin intermediulconstrangerii economice i legale, statul burghezo-mosieresc", dezvoltat secolulXIX spre a servi interesele comune ale unei burghezii in formare si ale unei clasemosieresti extrem de puternice pand in vremea izbucnirii primului rdzboi mondial.Doud decenii de cercetare stiintificd intensa, desfasuratd cu precddere in cadrulimpus de filosofia marxista, au contribuit astfel la imbogAtirea datelor si la o maibund intelegere a unor importante aspecte ale trecutului romanesc.

SISTEMUL UNIPARTINIC SI ADEVARUL ISTORIC

In ciuda progreselor reale inregistrate in studiul istoriei si in disciplineleauxiliare, in Romania comunistd nu s-a dezvoltat o autenticd istoriografie marxistd.Explicatia acestei situatii se afid in mare mdsurd in ideologia si politica puteriitotalitare, exercitatd de un partid monolitic, care a suprimat libertatea de gandire side interpretare, pentru a-si apara propriile interese politice i propagandistice.Paradoxal, leninismul teoria i practica puterii totalitare a anihilat valentele_creatoare ale marxismului, ipoteza de lucru care in societätile libere a produs un sirde valoroase lucrdri stiintifice. In contextul dat, marxismul, devenit dogma de stat

7 Fl. Constantiniu, S. Papacostea, Les réformes des premiers Phanariotes en Valachie et enMoldavie. Essai d'interpritarion, in Balkan Studies", 1972, nr. 13; D. Prodan, Supplex LibellusValachorurn. Din istoria formarii natiunii romeine, Bucuresti, 1984.

8 D. Prodan, Räscoala lui Horea, vol. 1-11, Bucuresti, 1979; The Great Peasant Revolt of1907, lucrare colectivA, Bucuresti, 1991.

mosii,

si

Th

www.dacoromanica.ro

246 Serban Papacostea 6

in regimul comunist, nu a produs decal mituri istorice, in timp ce leninismultotalitar a produs o lung serie de falsuri grosolane.

Pentru promova propriile adevAruri", regimul comunist a instaurat uncontrol sever asupra accesului la sursele istorice. Principalele arhive publice aufost militarizate i puse sub autoritatea Ministerului Afacerilor Interne, respectiv a

.SecuritAtii, dreptul de consultare a documentelor nemaifiind acordat dee& unorpersoane de incredere". CercetArile axate pe perioada contemporand, un domeniufoarte spinos din punct de vedere al propagandei comuniste, nu se desfasurau cleatsub stied supraveghere. Principalele fonduri de documente referitoare la perioadainterbelicA au devenit practic inaccesibile chiar i pentru majoritatea istoricilordevotati cauzei regirnului comunist.

Atitudinea partidului comunist fata de lucrArile publicate inainte de venireala putere nu a fost mai putin rigida. Printre primele sale griji a fost eliminarea dinbibliotecile publice a cArtilor i revistelor care ii contraziceau doctrina i intereselepolitice. in mai 1948 s-a publicat primul volum al unui veritabil Index librorumprohibitorum in versiune actualizatA9. Accesul la lucrArile astfel interzise de cdtreinchizitorii regimului nu a mai fost acordat dec.& pe bazA de permis. in ultimii aniai perioadei staliniste, serviciile speciale ale SecuritAtii se ocupau printre altelecu verificarea atentd a listelor de lucrAri consultate i raportarea acelor persoanecare manifestaserd o curiozitate suspectA". IStoricii erau sanctionati pentru a ficitit lucrarile unor intelectuali burghezi". Pentru o lung perioada s-au sistatachizitiile de publicatii occidentale i s-a intrerupt orice contact cu sursele deinformare situate in afara lagdrului comunist. in primdvara anului 1950, cititoriicare frecventau bibliotecile francezd, britanicA, americana i italiand au fostarestati sub acuzatia de a fi citit carti i reviste din lumea capitalistd" si trimisi fiela inchisoare, fie in lagare. Se eliminau astfel focarele de contaminare ideologicd"si se netezea calea pentru victoria adevdrului unic al partidului.

Lipsiti de sursele de informare internA i externd cu care fuseserd obisnuiti intrecut, istoricii au beneficiat in schimb de modele ideologice obligatorii: clasiciimarxism-leninismului, cuvfintArile liderilor comunisti sovietici i romani, hotArarilecongreselor de partid i alte documente oficiale de partid. Pe mdsurd ce interesulconducerii de partid &pi de istorie a crescut, programele adoptate de congresele departid au inceput sA ofere teze" cu privire la principalele aspecte ale trecutuluiRomfiniei. Sarcina istoricilor era sA dezvolte aceste teze i, pe cat posibil, sd le confinnecu ajutoml surselor istorice. in acest scop li se puneau la dispozitie operele istoricilorsovietici, aduse in tail in cantitAti uriase i puse in vanzare in librarii speciale.

in conceptia sistemului unipartinic, existd un singur adevAr istoric, caretrebuie promovat prin intermediul unei singure istorii. Anul 1948 a marcatinlaturarea competitiei intre manualele de istorie. Un nou manual elaborat de uncolectiv sub conducerea lui Mihai Roller, istoricul oficial al regimului, pregatit la

9 Publicafille interzise pelna la 1 Mai 1948, Bucuresti, 1948

a-si

si

www.dacoromanica.ro

7 Clio In captivitate 247

Moscova i ridicat in vremea lui Stalin la rangul de conduator necontestat alistoriografiei romane, a devenit obligatoriu, in timp ce alte manuale au fost retrasede pe piatd si date uitdriin. S-a pus punct controverselor si dezbaterilor istorice;zilele pluralismului istoriografic apuseserd.

OdatA pusA in aplicare, conceptia marxistd cu privire la evolutia in cincietape a societAtii, de la comuna primitivd la comunism, oferd exemple tipice deimpunere a unui mit prin intermediul monopolului asupra vietii intelectuale. Desidovezile referitoare la existenta sclavagismului in societatea geto-dacd nu erauconvingtoare, istoricii oficiali ai regimului comunist din Romania au argumentatin favoarea unei etape sclavagiste", premergAtoare cuceririi Daciei de calmromani. Exagerarea grosoland i tezismul" au dat cale liberd purei inventii atuncicand, pentru a explica din punct de vedere marxist tranzitia de la antichitate la evulmediu, respectiv printr-o revolutie, acesti istorici oficiali au ndscocit o mare revoltd asclavilor din Dacia care ar fi marcat sfarsitul dominatiei romane si al oranduiriisclavagiste" in aceastA provincie nord-dundreand a Imperiului Roman".

Deosebirea dintre mit si fals find adesea greu de perceput, istoricii cArorapartidul le trasa sarcini au ignorat-o cu desdvarsire. Prime le falsificdri grosolane aleadevArului istoric au fost expresia recunostintei P.C.R. tap de Uniunea Sovietict eleau continuat adaptandu-se imprejurArilor. Partidul s-a vAzut nevoit inventeze untrecut pe care nu-I avea. Fictiunea era chematA sA confere legitimitate pozitiei sale defortd conducatoare a vietii politice romanesti pe baza unor argumente istorice, pozitiepe care in realitate o datora in exclusivitate dictatului Uniunii Sovietice.

Ocupatia trupelor sovietice in Romania inceputa in 1944 si care avea sddureze 15 ani a fost prezentatd in propaganda oficiald si in istoriografie ca fi indeliberarea" patriei de cAtre Armata Rosie victorioasdn. Laudele aduse UniuniiSovietice si marelui sAu conducAtor, Stalin, s-au extins asupra intregului trecut alRusiei. Astfel, perioadele de ocupatie ruseascA in Principatele Romane in decursulsecolelor XVIII si XIX au devenit peste noapte rdzboaie de eliberare", iarmigratiile slave din secolele VI si VII in spatiul romanesc au fost considerateevolutii benefice". Arheologilor Ii s-a trasat sarcina de a aduce la lumina. urme aleprezentei slavilor pe teritoriul romanesc, sarcind pe care cei mai entuziasti dintreacestia au dus-o la bund indeplinire.

in timp ce influentele ruse si sovietice erau Idudate, Occidentul era blamat inmod unanim. Ideologii partidului au lansat o violentA campanie impotriva asa-numitului cosmopolitism", iar istoricii au primit sarcina de a aplica prescriptiilemomentului si asupra trecutului. Pornind de la ocupatia romanã i pand la

1`) M. Roller, Istoria Romániei, Bucuresti, 1947." D. Berciu, Gupta bastina,Filor din Dacia Impotriva cotropitorilor romani, Studii si cercetAri

de istorie veche, vol. 2,1951, nr. 4.12 V. Georgescu op. cit., p. 38-39.13 Ibidem, p. 26-31.

sa-si

www.dacoromanica.ro


influentele occidentale moderne §i contemporane, intr-un cuvant tot ce de-a lungulveacurilor a apropiat poporul roman de civilizatia occidentald, a fost infati§at intr-olumina sumbre.

SISTEMUL INSTITUTIONAL DE COERCITIE

Discrepanta dintre conceptia istoria §i metodele" P.C.R., pe de o parte, §i,pe de altd parte, traditia istoriograficd romand era atat de puternica, incat, pentru aliimpune vederile, noul regim avea absolutd nevoie de un cadru de coercitie. Inlunile care au urmat preludrii puterii totale de cdtre comuni§ti in anul 1947, adevenit evident faptul cd pentru exercitarea unui control total asupra vietiiintelectuale era necesard reorganizarea institutiilor in care se desfavra activitateade cercetare. Prima tinta a constituit-o Academia Romani In iulie 1948, sub nouasa titulaturd de Academie a Republicii Populare Romtine §i in strica conformitatecu liniile directoare trasate de sovietici, cea mai de seamd autoritate §tiintificd i

simbolul valorilor stiintifice §i culturale ale tdrii a devenit centrul de coordonare §icontrol al cercetArii §flintifice. Cu foarte putine exceptii, vechii membri aiAcademiei, etichetati ca elemente burgheze", au fost indepArtati i inlocuiti cusustinatori devotati ai P.C.R. §i ai Uniunii Sovietice. Cel mai influent membru alsectiei istorice a noii academii era Mihai Roller, dictatorul necontestat in domeniulistoriograftei, care se bucura de increderea absolutd a autoritatilor sovietice.

Odatd cu intreruperea legdturilor traditionale dintre institutele de cercetare §iuniversitdti, s-a creat un gol intre cercetare §i invätdmantul superior, care a avutrepercusiuni nefaste in ambele domenii. Vechile institute de cercetare, organizatein stransd legaturd cu catedrele universitare corespunzdtoare, au fost desfiintate iniulie 1948, in locul lor inflintandu-se Institutul de Istorie al Academiei RepubliciiPopulare Roma'ne. Profesorilor indepartati de la catedrd pe motive politice li s-apermis in general sd-§i desfaware activitatea in institute, indeosebi in activitäti dedocumentare.

Conceptia la ordinea zilei era cd istoria este o tiint.1 militantd historiamilitans iar istoricilor li s-a cerut sd se conformeze acestui principiu fundamentalal partidului. Toti istoricii au fost inregimentati in a§a-numitul front alistoricilor", formula utilizatd in documentele oficiale ale vremii. Prin aderarea lorla acest front", istoricii urmau sd imbrat4eze in mod neconditionat conceptiagenerald a partidului §i directivele trasate in domeniul specific al istoriei.CercetAtorii au fost supu§i reeducdrii in spiritul marxism-leninismului, carepresupunea adoptarea liniilor directoare ale partidului comunist §i adularea Rusiei§i Uniunii Sovietice. S-au organizat cursuri obligatorii de invdtdmant politic, cuscopul de a-i reeduca pe cerceatori §i a-i obi§nui sd gandeascd in termeniidoctrinei oficiale sau cel putin sd simuleze a o fac.

14 Ibidem, p. 25-26 i 43-44.

-

www.dacoromanica.ro


0 noutate a constituit-o infiintarea unui institut specializat de studiu alistoriei P.C.R. §i a clasei muncitoare, Institutul de istorie a partidului, ulteriorInstitutul de studii istorice V social-politice. Sub atenta supraveghere a conduceriide partid, noul institut avea sarcina de a fundamenta adevdrurile" succesive cuprivire la trecutul P.C.R., adevdruri" care adesea se situau in contradictie unele cualtele. Activitatea de cercetare" desfA§urata in acest institut a produs in mdsurdinsemnatd lucrasi de propaganda totalitard care se conformau indeaproapemitologiei oficiale. Institutul de Istorie a P.C.R. a fost sprijinit in aducerea la bundindeplinire a misiunii sale dificile de cdtre $coala superioarei de partid, oadevaratd fabricd" de activi§ti de partid §i propagandi§ti.

Cum era de a§teptat, stiinta" sovieticd a constituit una din principalele sursede inspiratie pentru istoriografia romand. Pentru a li se asigura cercetatorilorromAni liberul acces la realizArile oamenilor de §tiintd sovietici, invdtarea limbiiruse a devenit obligatorie nu numai in §coli §i universitAti, dar §i in institutele decercetare. In a§teptarea rezultatelor pe care acest efort urma sd le producd (§i pecare, in ultimd instantd, nu le-a produs), Institutul romemo-rus, nou infiintat, a pusla dispozitia oamenilor de §tiintd români traduceri de studii ideologice §i textesovietice. Sectiunea istoricA oferea istoricilor romfini ca modele §i surse deinspiratie un imens numar de traduceri din istoriografia sovietica, aldturi de diversetexte teoretice §i propagandistice.

La inceput, conducerea de partid a folosit reprezentanti oficiali, prinintermediul cdrora stabilea liniile principale de interpretare a evenimenteloristorice. Ulterior o va face in mod direct, prin textele oficiale adoptate la congresesau la alte intruniri de partid. Articolele semnate de colectivul de redactie alrevistei Institutului de istorie Studii cuprindeau directive de partid §i atacuri laadresa acelor interpretari care nu se situau pe linia partidului, sau nu serveauintereselor acestuia 6. Campaniile de presd lansate de membrii conducerii de partiddemascau" punctele de vedere reactionare" ale istoriografiei burgheze". Niciistoricii marxi§ti" care se bucurau de increderea regimului nu erau scutiti deatacuri critice, de fiecare data and deviau" de la linia stabilitd de partid sauexprimau puncte de vedere care nu tineau seama de evolutiile de ultimd ord. inpolitica partidului. In §edintele organizate de conducerea de partid sau de organelesale se demascau devierile" §i tezele du§mdnoase", vinovatii erau sanctionati §ise reafirma linia ortodoxd" a partidului.

In 1955, conducerea de partid a decis publicarea unei ample sinteze sau tratatde istorie a RomAniei. Proiectul a facut parte dintr-un plan cincinal, fiind inscris caobiectiv principal §i de mare prioritate. Este de la sine inteles CA in elaborareaacestei opere frontul istoricilor" urma sd se inspire din invdtAturile marxist-leniniste"17. Dar Comitetul Central al Partidului nu s-a multumit sA traseze cadrul

15 Analele romeino-sovietice. Istorie.16 Vezi indexul bibliografic in .,Studii. Revistä de istorie", Supliment bibliografic (1948

1957), Bucuresti. 1958, si 1958-1967, Bucuresti, 1969.17 Sarcinile de mare riispundere puse de Congresul al 11-lea P.M.R. in fata istoricilor, in

Studii. Revista de istorie". vol. 9. 1956, nr. I.

- -

www.dacoromanica.ro


ideologic in care evenimentele istorice urmau sa fie interpretate, ci a supus atentieiistoricilor §i o serie de probleme ce trebuiau tratate pe larg'8.

La presiunea exercitata in mod direct de partid §i de organele sale ideologicesi-a dat concursul §i cenzura, printr-un sistem de filtre prin care materialele se triauinainte de publicare, in conformitate cu politica partidului. tnainte de a ajunge laforul de cenzura institutionala Direcfia Presei textele treceau prin lungi stadiipreliminare la sectiile specializate din cadrul Academiei, sau la colectiveleeditoriale ale revistelor §i editurilor care urmau sa publice textele. Dupa verificareacontinutului, acestea trebuiau sa-§i asume raspunderea cu privire la puritateaideologica" a lucrarilor. In toate aceste stadii se &Am dovada de mare vigilentaideologica, precul oricarei gre§eli" sau devieri" fi nd prea bine cunoscut.Campaniile severe §i continue de purificare a istoriografiei §i permanentacenzurare a scrierilor istorice a creat in ultima instanta un reflex de autocenzura lamajoritatea istoricilor activi care se gaseau in libertate. La unii dintre acqtiaautocenzura s-a manifestat prin refugiul in eruditie i in domenii de stricspecializare, in care riscul de a gre§i ideologic §i compromisul intelectual erau maireduse deck in cazul lucrarilor de interpretare. In perioada stalinista §i in anii careau urmat disparitiei lui Stalin, s-au pus efectiv bazele cadrului politic dedesfaprare a activitatii istoricilor i intelectualilor in general. Teroarea intretinutaprin arestari de masa §i epurari" a sraqit prin a anihila libertatea cercetarii.

DE LA INTERNATIONALISMUL MARXIST-LENINIST LA NATIONALISMULCOMUNIST

Destinderea treptata care a urmat dupa disparitia lui Stalin s-a manifestatdiferit in statele satelite ale Uniunii Sovietice. In România, principala eimanifestare a fost incercarea regimului comunist de a se desprinde de sub tutelasovietica, mai precis de sub dominatia sovietica directa, dar farã a renunta lamodelul social §i politic sovietic. Aceasta politica a culminat in aprilie 1964, andP.C.R. §i-a proclamat independenta" (de fapt, o autonomie in cadrul hegemonieisovietice). In anii care au urmat, P.C.R. a evoluat in directia unui comunismnational", iar istoriografia a urmat aceeai directie.

Presiunea politica exercitata asupra cercetarii istorice s-a relaxat, ideologiapolitica a inceput sa cedeze teren fata de pragmatism Exaltarea Rusiei §i a UniuniiSovietice s-a atenuat, legaturile traditionale dintre români i ru§i au inceput sä fieprivite intr-un mod mai realist. In 1964 s-a inregistrat o rupere de trecut prinpublicarea, la initiativa conducerii P.C.R , a unui text al lui Karl Marx care ',Anaatunci fusese tinut sub tacere. Insemnári despre rornarn este in realitate un virulent

Ig Ibidem.

19 V. Georgescu, op. cit., p. 58

www.dacoromanica.ro


pamflet antirus, scris de fondatorul materialismului filosofic §i istorie. Nouatendinta s-a manifestat prin declinul rapid al pozitiei lui Mihai Roller, fostuldictator", in perioada anterioard, al istoriografiei romAne, ca §i prin preluarea decdtre istorici profesioniti, agreati de regim, a conducerii sectiei istorice aAcademiei Romane §i a institutelor de istorie. Cele mai grosolane falsuri aleperioadei staliniste au fost InIdturate, iar unii dintre istoricii Indepartati in aniiterorii staliniste au fost reprimiti in institutele de istorie. Discriminarea pe bazd dedosare personale §i lupta de clasd" s-au atenuat.

S-a schimbat in acela§i timp §i atitudinea fatd de lucrdrile occidentale. Dqi acontinuat critica la adresa istoricilor burghezi" §i a interpretArilor idealiste", aInceput sd se acorde acces la majoritatea lucrdrilor occidentale, iar bibliotecilespecializate au fost autorizate sd achizitioneze publicatii occidentale.

EliberatA de servitutile epocii staliniste, istoriografia romAnd a inceput sdproducd valoroase lucrdri de documentare §i de interpretare, situatie de neconceputin anii anteriori. Interpretarea marxist-leninistd a fenomenelor economice §i socialea devenit formald. Pragmatismul §i judecata independenta au prevalat asupramodelelor rigide ale ideologiei politice. Problema complexd §i de extremaimportantd a tdranimii libere in evul mediu i in epoca contemporand, evitatd Inmod sistematic in perioada anterioard, dat find cd se situa in contradictie cupreceptele teoretice ale marxism-leninismului i cu politica agrard a regimuluicomunist, puteau fi acum abordate. PersonalitAtile si-au regasit locul cirvenit defactori de seamd ai evenimentelor istorice. Spiritul slavofil i rusofil din perioadastalinistd a fost treptat inlocuit de redescoperita latinitate §i romanitate a poporului§i a limbii romfine, un curent care, in forma sa cea mai evoluatd, va produce in1972 o monografie dedicatd locului ocupat de aceastd traditie in istoriaromâneascd21. Istoria Bisericii, subiect interzis in anii de dinainte, a revenit inatentia istoricilor. Eruditia ca fundament firesc al cunoa§terii istorice a incetat amai fi consideratd produsul obiectivitAtii burgheze". In acevi ani s-a publicat §iun ghid al Viintelor auxiliare pentru evul mediu romfinesc, izvorat dintr-ocolaborare a celor mai de searnd speciali§ti in domeniu22.

OdatA cu reinnodarea legdturilor cu traditia nationalk s-a ridicat i interdictiaimpusA de regimul comunist la Inceputurile sale asupra operelor istoricilor romfinidin trecut. Cele mai importante scrieri ale lui Nicolae Iorga, A. D. Xenopol,Dimitre Onciul, loan Bogdan, Ioan Lupa§ §i altii au fost republicate. De§i multepasaje din scrierile lor au fost suprimate cenzura a continuat sAil excrciteatributiile in loatd perioada comunistd aceste editii au marcat totu§i o tendintA derecuperare a traditiei istoriog fice, fapt caracteristic unui regim care dorea sa. seintegreze Ii reali atea nationalA i sa se elibereze de puterea begemonicA.

2') Kari larx, insemnart d,,spre roman Bucure§ti. 196421 A. A mbruster, Rotnanitatea romci alor. Istoria unet idei, Bucure5ti, 1972.2- Documente privind istoria Rotnâniei. Introducere, vol. 1-11. Bucure§ti, 1956.

-

t

www.dacoromanica.ro


Tabuul sovietic, conform caruia puterea suzerand avea dreptul exclusiv de aaborda problemele de istorie universald, in timp ce istoricgrafia din tkile satelitetrebuia sd se rezume la istoria nationald, a devenit inoperant. S-au actualizatdomenii de cercetare istoriografica cu traditie in Romania 5i s-au creat altele noi.Astfel, in 1963 s-a creat un institut de studii sud-est europene, in scopul restaurdriiuneia din traditiile istoriografiei romane inaugurate inainte de primul rdzboimondial de Nicolae Iorga23; bizantinologia a dobandit un nou statut ininvdtdmantul superior 5i in cercetare; studiile orientale au cunoscut un nou avantprin intermediul unei publicatii periodice, Studia et Acta Orientalia; speciali§tii instudii slave s-au grupat intr-o asociatie care a editat periodicul Romanoslavica,publicatie care a dobandit recunoa5tere atat in Romania, cat 5i in strAindtate;cercetarea in domeniul filologiei clasice a cunoscut 5i ea un nou inceput prineditarea publicatiei Studii clasice de care speciali5tii domeniului.

Dezghetul" poststalinist a fkut posibild 5i reinnoirea contactelor personalecu alte tdri. Istoricii romani puteau cAlAtori din nou in strAindtate, ce-i dreptselectiv 5i, la inceput, mai ales in tkile socialiste prietene, apoi 5i in Occident.Istoricii romani 5i-au reluat participarea la congresele mondiale istorice: in 1955 laRoma, in 1960 la Stockholm. Dupd 1968, contactul intelectualilor cu Occidentul acunoscut oliberalizare considerabild, desi aceastA situatie avea sd dureze numaicativa ani. In sfar5it, pentru a facilita legatura cu istoricii strAini, s-au infiintat unnumAr de publicatii periodice in limbi strdine: Revue Roumaine d'histoire, Dacia§i Revue des etudes sud-est européennes.

Din nefericire, perioada dezghetului nu a durat mult, nefiind dee& o simpldparantezd de refacere intre cloud ipostaze ale regimului totalitar. Actionat de logicasa inexorabilA, totalitarismul a retras curand intelectualilor privilegiile 5i libertAtilelimitate pe care i le acordase. In cAutarea unei legitimitati pe care nu a putut-o psiinainte 5i nici dupd distantarea sa fata de Moscova, P.C.R. a exploatat ideeanationald care se gAsea in opozitie cu ideologia impusA de fratele mai mare" dinRasdrit. Treptat, in decursul mai multor ani, totalitarismul comunist din Romania aevoluat de la obedienta servild fatd de Uniunea Sovieticd 5i un marxism-leninismriguros, in directia unui nationalism radical 5i agresiv. Redescoperirea valorilor 5ipersonalitAtilor romane, distorsionate in viziunea istoriograficA adoptatd in anii deinceput ai regimului comunist, a condus la o ampld reevaluare a istoriei in spiritulnationalist, in anii in care la conducerea P.C.R. s-a aflat ultimul &du secretar general,Nicolae Ceau5escu. Istoria a devenit acum principalul instrument propagandistic alregimului comunist 5i cel mai bun mijloc de dominare a opiniei publice24.

in iulie 1971, pentru a suprima efectele concesiilor acordate anteriorintelectualilor de regimul totalitar, Nicolae Ceagescu a lansat o revolutieculturald", bazata mai ales pe cultul personalitAtii. De5i la inceput noua orientare aregimului, implicand o ideologie nationalistA in limite moderate, s-a bucurat de

23 Institutul de Studii Sud-Est europene.24 V. Georgescu, op. cit., p. 66-116.

www.dacoromanica.ro


popularitate, ea si-a pierdut din atractivitate pe masurd ce totalitarismul realitatefundamentald care nu putea fi ocolitä a devenit mai evident. In situatia data, erade asteptat ca partidul sA recurgd la metodele sale caracteristice pentru a-si impunepropriul adevAr" si pentru a reinstaura un control total asupra vietii intelectuale,inclusiv asupra cercetArii si scrierii istoriei. Este ceea ce s-a intamplat. Istoriografiaa fost acum etichetatA ca find o activitate pur ideologicd", al Wei rol era sAserveascA politica partidului. Istoricii au incetat sd mai fie considerati oameni destiinta", find redusi dintr-o miscare la conditia de activisti", cu alte cuvinte depropagandisti ai partidului.

Profundele transformari care au avut loc in conceptia politica oficialA aP.C.R. au declansat o modificare corespunzAtoare in preocupdrile sale istorice, dela problemele sociale si economice la fenomenele politice si la personalitati, lideripolitici si conduatori militari din trecutul Romaniei. Cultul conducatorului s-aintensificat pand la grotesc in anii '70 si '80 si a culminat cu situarea lui Ceausescuin fruntea galeriei eroilor nationali. Astfel, cultul eroului" s-a rAsfrant si asuprainaintasilor sai, incepand cu Burebista, regele Daciei.

Pe masurA ce esecul gigantismului politicii economice a lui Ceausescu siefectele acestuia deveneau tot mai evidente, propaganda regimului, combinandexaltarea spiritului national cu cultul personalitAtii, s-a manifestat tot mai activ. 0caracteristicA demnA de luat in seamA a acestei faze a fost inventarea unor lozincicare trebuiau sa serveascA istoricilor drept sursa de inspiratie. Cea mai importantAdintre acestea a fost protocronismul, notiune conform careia, de-a lungul veacurilor,civilizatia romaneascA precedase cel putin in anumite domenii evolutia generalA acivilizatiei in Europa. Ideea a fost lansatA in vederea combaterii tendintei manifestatede diferiti intelectuali si politicieni romani din epoca precomunistA, careargumentaserã in favoarea sincronizArii societAtii romfinesti cu cea occidentalA.

Un exemplu sugestiv al numeroaselor incercari de a aplica doctrinaprotocronismului a fost tracomania, respectiv exaltarea strAmosilor traci airomanilor, o abordare care sustinea anterioritatea civilizatiei autohtone fata de altecivilizatii vechi25. Tracomania a avut rolul de a minimaliza efectele pe careinfluentele externe inclusiv cea romand le-ar fi putut avea asupra formAriipoporului roman si asupra evolutiei civilizatiei românesti. Pe plan politic, eatrebuia sA justifice izolarea internationala a Romaniei, o tendintA care a devenit totmai marcanta pe mAsurA ce dificultatile interne s-au intensificat si transformareatotalitarismului in comunism national a atins faza sa finald. Scopul ascuns aldoctrinei nou elaborate era sA ofere un substitut pentru internationalismul marxist-leninist si sA stabileascA un fundament autohton pentru puterea fard limite a P.C.R.,in spec al a conducAtorului sAu, care fusese proclarnat cel mai de seamA erou alistoriei nationale a României.

Pentru buna indeplinire a sarcinii trasate de conducerea de partid, eranecesard o activA propagare a noului adevAr istoric". A luat fiintA un urias sistem

25 s. Papacostea, Tracism # neotracism: un curent ideologic fi interpretul sau, in Europa",1,1990, nr. 8; V. Georgescu, op. cit., p. 99-102.

www.dacoromanica.ro


propagandistic, prin mijlocirea caruia toate mijloacele de care dispunea statultotalitar au fost puse in actiune pentru ca noua conceptie istorica sa fie impusamaselor. S-au organizat cursuri fundamentale de istorie nationala obligatorii inuniversitati, pentru a restructura gfindirea studentilor pe linia promovata de propagandaoficiala. Aceste cursuri se inspirau cu precadere din operele lui Ceagescu, cu referiri latrecutul patriei, o Writ devenita recurenta in discursurile sale. S-au alcAtuit culegeri deextrase din aceste opere pentru uzul propagand4tilor §tistoricilor26.

Noul adevar" istoric al partidului a patruns i in cercetare. Aceasta tendintAa devenit evidenta atunci cand Ceagescu a luat initiativa de a inaugura o nouasinteza de istorie a Romaniei, adaptatA la imperativele politice i la noua conceptiea P.C.R. Eforturile propagandi§tilor de a introduce tezele protocroniste indezvoltarea acestor proiecte de mare anvergura au constituit o sursa de tensiuniintre istorici §i aparatul de partid. Proiectul a srarit prin a fi abandonat.

0 intreagA retea alcatuitA din institutii vechi i noi a fost creata pentru aasigura impunerea tezelor istorice ale partidului. In varful piramidei se gaseaSeclia de propaganda a P.C.R. Direct subordonat acestui organism suprem, caremanipula opinia publicA prin intermediul istoriei, a fost Institutul de Istorie aP.C.R., ai carui membri §i-au lArgit domeniul de activitate de la trecutul, de faptinexistent, al comunismului in Romania, la intregul trecut national. Pentru atransforma tezele propagandistice in adevaruri Viintifice s-a creat Academia de

sociale tpo1itice, subordonata §i ea Secfiei de Propaganda a P.C.R. Scoasade sub autoritatea Academiei Republicii Socialiste Romania, care acum eraconsideratA ca un produs al influentei sovietice, istoriografia a devenit principalapreocupare a noii academii §i mijlocul specific de punere in practicA a hotardrilorconducerii de partid in domeniul istoriei. Un rol dominant in acela§i sens a revenit§i Centrului de istorie ci teorie militara, care a fost pus sub conducerea unuiadintre fratii lui Ceagescu.

Revolutia culturala initiatA de Ceau§escu a pus capat rena.5terii istoriogafiei,care se manifestase in cursul antlor de relativa libertate dintre cele douA etape detotalitarism comunist, §i i-a fortat pe istorici sA se refugieze din nou in eruditiestudtile de inaltA specializare.

REDOBANDIREA LIBERTATH SI LIMITELE ACESTEIA

in ultimele luni ale anului 1989 sistemul mondial comunist §i principalul saltsustinator, Uniunea Sovietica, incapabili de a se adapta evolutiei lumiicontemporane, au inceput sa se dezmembreze. Regimutile totalitare din Europacentral& i de sud-est s au prabu§it unul dupa altul, fAcand loc unor forte politiceadaptate la noua situatie politica sau unora nou apArute. in decurs de catevareteaua de state satelit organizata de Uniunea SovieticA de-a lungul frontierei salevestice s-a pribu§it. Revoluti violente sau , de catifea" au pus capat monopolului

26 N. Ceausescu, Isroria poporului roman. Culegere de texte, Bucuresti, 1983.

viime

lun',

si

www.dacoromanica.ro


politic al partidelor comuniste si supravegherii rigide a societatii. Dupd aproape ojumatate de secol de totalitarism, libertatea s-a facut din nou simtita in EuroparasariteanA. Romania, care cunoscuse una din formele cele mai represive aleregimului comunist, a platit un greu tribut de sange la prabusirea regimului. Cuatat mai mare a fost entuziasmul cu care a fost primita recfistigarea libertatii, maiales printre tineri, cei ce jucasera un rol esential in rasturnarea tiraniei si ale carorsacrificii au fost cele mai insemnate.

Redobandirea libertatii prin miscarea revolutionard din decembrie 1989 ainfluentat rapid viata intelectuala, inclusiv istoriografia si studiul istoriei. Studentiide la Facultatea de istorie a Universitatii Bucuresti, de exemplu, i-au alungat pepropagandistii care le fusesera profesori si au invitat istorici din institutele decercetare sa le ia locul. La randul lor, institutele de cercetare au ales noi conduceri,libere de orice servitute politica. In primele zile de la rasturnarea regimului luiCeausescu s-a infiintat o Asociatie a istoricilor romini liberi, alcatuita din istoricicare nu-si tradasera vocatian.

Libertatea parea sa asigure un mare avant in domeniul cercetarii si al predariiistoriei, ca de altfel in intreaga viata intelectuald. Forte le conservatoare, care aumostenit intregul aparat represiv al fostului regim, au reusit 'Ina a preia puterea,in ciuda opozitiei maselor entuziaste, paralizate de o lipsd totala de organizare side mijloace de actiune. Pe plan intelectual si politic, libertatii nu i s-a ingaduit samearga deck !Ana acolo unde nu ameninta structurile existente. Cand tara si maiales capitala au incercat a forteze noul regim in directia acordarii unor concesii,care ar fi periclitat cusadevarat ordinea sociala si politica, reactia noilor autoritatinu s-a lasat asteptata. In lunile ianuarie si iunie 1990, intentia noului regim de a dao lovitura finala opozitiei, pe care nu intentiona sA o tolereze, a devenit manifesta.Aversiunea fatA de pluralismul de stil occidental s-a facut simtita Inca dinmomentul venirii la putere a regimului neocomunist, care s-a straduit a restrangalibertatea politica la pluralismul de opinii in cadrul aceluiasi partid. Dreptconsecinta, Frontul Salvarii Nationale mai ales dupd victoria in alegerile din mai1990 a incercat sa retraga concesiile pe care le acordase, situandu-se din nou, cufermitate, pe pozitiile pe care comunismul fusese nevoit a le abandoneze odata cuprObusirea regimului Ceausescu.

Un progres de necontestat in viata politica si intelectuala 1-a constituitreinstaurarea libertatii presei, dupa peste patru decenii de control absolut exercitatde regimul totalitar. Ina Televiziunea Romani, cu cel mai mare impact asupraopiniei publice, a rAmas sub stricta supraveghere a autoriatilor, care au utilizat-ofara scrupule spre a-si atinge scopurile politice. Principalele probleme de istorierecenta, pornind de la instaurarea comunismului si pAna la prabusirea sa, teme pecare istoriografia comunistA le distorsionase sau le trecuse sub tacere, vor fi de aiciincolo dezbAtute in ziare si reviste.

n Declararie a Comitetului istoricilor liberi din Romdnia, in Revista de istorie", vol. 42,1989, nr. 12.

www.dacoromanica.ro


Lucrarile interzise §i-au reluat locul in bibliotecile publice. Contactul custrdindtatea a devenit liber, dar greu de realizat din lipsd de fonduri. Cenzura s-a

desfiintat i lungul periplu al scrierilor inainte de publicare a dispArut. Au disparutconstrangerile ideologice, impreund cu imixtiunea propagandei care distorsionasecercetarea istorica in anii comunismului. Principala revistA de istorie din tara,publicatd de Institutul de istorie Nicolae lorga", pe care regimul comunist otransformase in unul din instrumentele sale propagandistice, a revenit la vecheadenumire pe care o avusese pe timpul fondatorului institutului Revista istorica",si-a reinnodat traditia dezbaterilor libere pe principalele teme din istoria Romaniei.

Dar limitele libertAtii nou redobandite nu au pregetat sd se arate. Cea maiseverd dintre acestea, impusd, sau mai bine spus mentinutA ca atare de ateautoritAti, privea statutul arhivelor, respectiv problema accesului la arhiveleprincipalelor institutii ale regimului prAbusit: Comitetul Central al P.C.R.,Ministerul Afacerilor Externe, Securitatea etc. Arhivele de Stat, eliberate de subcontrol militar la initiativa directorilor nou alesi ai principalelor institute de istorie,au constituit obiectul unui contraordin, care le-a reasezat sub autoritateaMinisterului Afacerilor Interne. Cele mai importante surse documentare pentrustudiul perioadei comuniste o prioritate in istoriografia romfind au rdmas astfelinaccesibile. Desi arhivele unora din principalele institutii din perioada comunistAau revenit Arhivelor de Stat, accesul la acestea este in continuare dificil. in afardde informatii documentare, intimplAtor publicate, istoria comunismului inRomania se face in prezent pe baza acelorasi surse aflate la dispozitie si in vremearegimului comunist, in special presa timpului. Dat find caracterul oficial si totalaliniat al presei, i in general al publicatiilor politice din perioada comunistA,cercetAtorii au fost nevoiti sA aplice metodele traditionale, de analiza din exterior"a regimurilor totalitare, de tipul Kremlinologiei". Pentru a putea analizamecanismele de guvernare ale P.C.R., relatiile dintre figurile cele mai marcanteale regimului comunist, istoricii vor trebui sA astepte cu rAbdare pind cfinddosarele tinute sub cheie vor deveni accesibile.

In ceea ce priveste evolutia relatiilor dintre partidul comunist din Romfiniacel al Uniunii Sovietice, cu Uniunea SovieticA in general, aceasta va reiesi fartnici o indoiald din informatiile puse la dispozitie de arhivele sovietice recentdeschise. Dar si in acest caz istoricii vor trebui sd facA dovadd de rAbdare. Desi oechipA de specialisti romfini a primit acces fiber la arhivele sovietice si a reusit sdaducl un numAr important de documente ale Cominternului, rezultatele misiuniilor nu vor fi dezvAluite prea curfind comunitAtii istoricilor din Romfinia.

Foarte elocvent din punct de vedere al politicii noului regim cu privire laadevArul istoric este vAlul ce IncA accpera evenimentele din decembrie 1989 care audus la prabusirea lui Ceausescu si la preluarea puterii de cAtre dizidentii din cadrulP.C.R. Prin refuzul autoritAtilor de a dezvAlui ceea ce stiu despre evenimentelesfingeroase din ultimele zile ale lui decembrie 1939, Revolutia Romdra" s-atransformat intr-o noud enigma istorica Toate incercArile de elucidare, indeosebi aactiumi fortelor externe si a Uniunii Sovietice, a rolului i identitAtii teroristilor care

5i

5i

www.dacoromanica.ro


au deschis focul asupra multimii, a conditiilor instaurdrii noii puteri §i a alegeriiprincipalilor sAi reprezentanti, s-au izbit de zidul de tAcere al noului regim28.

La sraqitul epocii comuniste, situatia istoriografiei romane este dramaticd.Eforturile regimului comunist de a transforma istoriografia intr-un instrumentpropagandistic, ostilitatea manifestatd fatd de obiectivitatea istoria", i implicit fatAde istoricii profesion4ti, ridicarea sistematia de bariere intre istoricii romani §i ceidin strAinatate, au dus la aparitia unor mad goluri in cercetarea istoria. Catedreleuniversitare ale FacultAtii de istorie au fost in general incredintate activ4tilor departid, in institutele de cercetare criteriile politice au prevalat §i au compromisformarea de noi speciali§ti. Din lipsa unor cercetkori calificati, s-au abandonat multedomenii de cercetare istoria. Pe motivul unei lipse de mijloace financiare, regimul asistat achizitia de cArti §i reviste din strdindtate §i a impiedicat schimbul de informatiiprin contactul cu publicatiile strAine. Ostilitatea regimului fatd de progresultehnologic s-a manifestat prin prohibirea utilizArii xeroxurilor §i computerelor ininstitutele de cercetare. Chiar §i ma§inile de scris erau supuse unui control rigulos decdtre autoritAti in ultimii ani de dictaturd a lui Ceausescu. M4enirea ldsatdistoriografiei romane a fost un imens vid tehnologic §i intelectual.

In aceste conditii, prima preocupare a conducerilor alese in mod democraticde membrii institutelor de istorie in primele luni ale lui 1990 a fost pregAtirea uneinoi generatii de istorici, incepand cu o serie de proaspeti absolventi selectati pebaza vocatiei lor profesionale. In cadrul Institutului de istorie Nicolae lorga" dinBucure§ti s-a initiat un program vizand dezvoltarea istoriografiei romane prinrevigorarea domeniilor traditionale 4i deschiderea de noi domenii de cercetare.Specializarea in strAindtate, extrem de importantA pentru istoriografia romand, adevenit posibild mai ales datoritd burselor acordate de organizatii din strAinAtate.

E de la sine inteles a principala preocupare a istoricilor §i a unei opiniipublice care incepe sd prindd contur dupd holocaustul moral §i politic al perioadeicomuniste este istoria contemporand. 0 societate devastata prin teroare i

propaganda se strAduie§te sd inteleagd evenimentele care s-au succedat in aproapejumdtate de secol de dominatie exclusivd a P.C.R. §i circumstantele care le-aufavorizat. In prezent §i in anii ce vor veni, istoria comunismului va absorbi in mareparte interesul istoricilor romani.

Preluarea puterii politice de catre P.C.R., o minoritate neglijabild, rail niciun suport real in societatea romaneasa, cat i factorii interni §i externi care aufavorizat acest eveniment se numdrd printre principalele probleme dezbAtute deistoricii romani, din nefericire in absenta unor surse documentare detaliate.Cursurile speciale inaugurate de Facultatea de istorie din Bucure§ti cu privire lainceputurile regimului comunist, cat §i o dezbatere academia organizad deInstitutul de istorie Nicolae lorga" au deschis drum nou cercetarii acestui

28 S-au organizat douil comisii parlamentare pentru investigarea evenimentelor din decembrie1989, dar panA In prezent nu s-a ajuns la nici un rezultat clar. Principala intrebare, revolutie saulovitura de stat?", amine neelucidata.

www.dacoromanica.ro


domeniu de predilectie al istoriografiei romane29. AdevArurile" promovate depropaganda comunistA cu privire la originile revolutionare si de masA ale puteriiregimului, cat 1 versiunile ulterioare, adesea contradictorii, s-au spulberat unul dupAaltul. Noile generatii, a cAror memorie istoricA, fapt lesne explicabil, nu se extinde laperioada instaurarii comunismului in Romania, au in prezent ocazia de a invAta cA,nefiind nicidecum rezultatul unei revolutii populare" impotriva regimului burghez"si a exploatarii capitaliste i imperialiste, regimul comunist a fost de fapt produsulautentic al ocupatiei militare sovietice, al vointei lui Stalin de a transforma Romania

alte tAri in state satelit si de a le impune sistemul social, economic si politicsovietic. 0 serie de eforturi individuale, care dau semne de transformare intr-un efortde cercetare permanent, au oferit deja elemente de intelegere a diverselor aspecte aleintroducerii modelului sovietic in viata economicA, politica si culturalA a Romaniei ineducatie, publicisticA etc. in ciuda marilor lacune documentare, studiul inceputurilorregimului comunist incepe sA dea la iveald o serie de realitAti fundamentale.

Desi principalele documente din arhivele partidului, ale Securitatii si alealtor institutii de stat comuniste nu apar in prezent dee& accidental, memoriilesupravietuitorilor regimului de detentie din inchisorile comuniste i lagarele deconcentrare sunt publicate. In ciuda unei firesti subiectivitati, ele constituie o bazAexcelentA pentru intelegerea mecanismelor terorii de masA, a conditiilor de detentiea prizonierilor politici, a reeducarii" din inchisoarea de la Pitesti, a sistemului dedeportare in masa etc."

Pentru a putea da dusmanilor sat lovitura de gratie, regimul comunist atrebuit sA infrangA nu numai rezistenta celorlalte forte politice din tari, care aurAmas o amenintare la adresa sa pita in 1947, ci i cea a partizanilor, care acontinuat pfinA in anul 1956, and inAbusirea revolutiei ungare a lipsit de sensrezistenta armatA. Memoriile recent publicate incep sä arunce o luminA asupraacestui capitol trecut sub tAcere de istoriografia comunistA31.

Rezistenta din munti a fost posibilA datoritA ajutorului acordat partizanilor detärani, dovadA a ostilitAtii acestora fata de noul regim. Abordarea colectivizArii,proces in care masurile regimului totalitar au fost de maxima brutalitate i unuldintre aspectele cele mai sumbre ale epocii comuniste, va trebui amanatA pfin5 ladeschiderea arhivelor. In acest sens, accesul la arhivele partidului i SecuritAtiiconstituie cheia intelegerii suferintelor tArAnimii, care alcAtuieste marea majoritatea populatiei Romaniei.

29 Revista de istorie", vol. 4, 1993, nr. 7-83° N. MArgineanu, Amfiteatre ;i inchisori: marturii asupra unut veac sbuciumat, Cluj-Napoca,

1991; A. Georgescu, La incepul a fost .sfarfitul: dictatura ro.yie la Bucuresti, Bucure§ti, 1992.

31 C. Ionitoiu, Rezistenta anticomunista din rnuntii Romániei Bucure5ti, 1993; F. Verca,Pararutati in Romeinia vándutd; mi;carea de rezistenla 1944-1948. Timigoara, 1993; I. Gavri1A-Ogoranu, Brazil se frâng dar nu se indoiesc. Din rezistenfa anticomunista in munfii Felgara,y,Timiwara, 1993.

si

www.dacoromanica.ro

19 Clio 'in captivitate 259

Cercetarea trecutului comunist se desfasoard paralel cu aprofundarea unorrealitati politice dinainte de venirea la putere a comunistilor. 0 serie de astfel deprobleme decurg din polemicile istoriografice in spatele cdrora se pot ascundemotivatii politice: miscarea de extrema dreaptd, Garda de Fier, dictatura militard amaresalului Ion Antonescu si semnificatia sa istoricA32, rolul jucat de Romania pefrontul de est de partea armatelor celui de al treilea Reich", soarta evreilor romanisi dimensiunile holocaustului in spatiul politic al Romaniei34, rolul monarhieiconstitutionale in dezvoltarea societAtii romanesti si, in special, actul de la 23August 1944, realizat la initiativa Regelui Mihai I, prin care s-a pus capdt alianteicu Germania nazistA35. in ciuda depArtdrii lor in timp, aceste teme au fost intensabordate in multe publicatii, devenind probleme de actualitate si subiect decontroverse politice contemporane.

Terenul politic pe care se plaseaza dezbaterea acestor probleme este cel alnationalismului, in versiunea promovatd sistematic de propaganda comunistA dintimpul lui Ceausescu. La inceput, acest neonationalism de sorginte comunista aexploatat simbolurile natiunii romfine si figurile din istoria Romaniei din epocilestrAvechi si pand in epoca modernd. Inspirat de unele cercuri de emigranti legionari(Garda de Fier), regimul Ceausescu a redescoperit treptat valoarea propagandisticaa personalitatii lui Ion Antonescu, o figura foarte controversatd in timpulguvernArii sale, dar bucurandu-se de o considerabild popularitate postumA, inspecial datorita politicii sale antisovietice.

In ochii opiniei publice, Antonescu a devenit foarte curand simbolul lupteiimpotriva comunismului si a Uniunii Sovietice, ca si al aspiratiilor generale derec4tigare a Basarabiei si a nordului Bucovinei, regiuni ocupate de UniuneaSovieticd in urma pactului dintre Stalin si Hitler din 1939. Propaganda regimuluilui Ceausescu si argumentele celor care i-au urmat la conducerea tArii s-au strAduitsd exploateze la maximum aceastA simpatie postumA, ca annd impotriva Regelui MihaiI, acuzat de a fi ordonat arestarea Maresalului si predarea sa Sovietelor, si devenitastfel autorul moral al condamnArii si executdrii lui Antonescu. ExaltareapersonalitAtii lui Antonescu si exagerarea meritelor sale politice, alAturi deminimalizarea aspectelor negative ale regimului situ, au constituit o armdpropagai iisticA folositd atat de autoritAtile comuniste, cat si de succesorii acestoraimpotriva monarhiei constautionale si a fortelor democratice in general. Aparitiaunui bogat material istoriografic de noud sorginte se datoreazd mai ales disputelorvii si extrem de interesante inspirate de figura Maresalului si este de gteptat ca

32 Pci.tru un punct de vedere negativ asupra regimului Antonescu, vezi E. Mezincescu,Moresalu! Anionescu i catastrofa Romdniei, Bucuresti, 1993; pentru un punct de vedere favorabil,vezi Gh. Magherescu, Adeviirul despre maresalul Antonescu, Bucurest:, 1991.

" F. Constantiniu, Intre Hitler 4.i Stalin. Romdnia si pactul Rzbbentrop-Molotov, Bucuresti, 1991.34 Martiriul evreilor din Romdnia 1940-1944. Documente fi mdrturii, Bucuresti, 1991.35 C. Coposu, Armistitiul din I94d fi implicatiile lui, Bucuresti, 1990; M. Ciobanu, Convorbiri

cu Mihai 1 al Romaniei, Bucuresti, 1991; M. Ioatutiu, Amintiri fi reflectiuni, Bucuresti, 1993.

www.dacoromanica.ro


aceste documente sd contribuie la o mai bund intelegereee a regimului Antonescua semnificatiei sale istorice.

Dezbaterile cu privire la istoria contemporand a Romaniei nu au impiedicateforturile de reinnoire a istoriografiei romane, de recuperare a unei traditiiautentice §i de initiere a unor noi directii in conformitate cu tendinteleistoriografiei pe plan european §i mondial. Tinerii speciali§ti din institutele decercetare §i studentii facultatilor de istorie au fost indrumati spre studiul elitelormedievale §i moderne, iar sprijinul acordat de §coala francezd de istorie a avut unimpact fundamental asupra pregAtirii unui grup de tineri speciali§ti in domeniulcercetdrii istoriei sociale. Aceste domenii de cercetare promit sd dea rezultatevaloroase cu privire la trecutul mai vechi sau mai recent al Romaniei.

Metodele cantitative si-au gasit §i ele locul cuvenit in studiul fenomenelorsociale i economice, din nefericire cu o mare intarziere. in prezent se fac eforturipentru realizarea bazei materiale necesare §i familiarizarea cercetatorilor cuaplicatfile metodelor cantitative in domeniul istoriei.

Au fost reluate o serie de directii de cercetare cu vechi traditii, care in epocacomunistd fuseserd neglijate sau complet abandonate. S-au crest nuclee decercetare interdisciplinard pentru studiul Mdrii Negre §i al rolului sail in istoriauniversald; se fac eforturi pentru reorganizarea unor echipe de speciali§ti indomeniile istoriei universale, considerate ca find esentiale pentru o mai bundintelegere a istoriei Romaniei; studiile otomane au cunoscut o noud dezvoltare;cercetdri sunt in plind desfavrare cu privire la Europa centrald §i tendinteleexpansioniste ale puterilor central-europene in directia Europei de sud-est; sepregatesc tineri speciali§ti pentru studiul istoriei Rusiei moderne §i al expansiuniisale in directia Mdrii Negre §i a Europei de sud-est (in acest domeniu, colaborareadintre speciali§tii din Romania i din Republica Moldova va oferi cu sigurantdrezultate valoroase); de asemenea, se are in vedere pregdtirea unor tineri speciali§tiin istoria Statelor Unite, cu accent pe politica externd a acestei supraputeri.

Odatd eliberatA, istoriografia romand cunoa5te in prezent o dezvoltareacceleratd. Viitorul ei depinde in esentA de viitorul Inca nesigur al libertAtii in sine.

si

www.dacoromanica.ro

ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE ISTORIE N. IORGA"iN PERIODADA 1948-1952

PAUL CERNOVODEANU

Actualul Institut de Istorie N. Iorga" al Academiei Romane, intemeiat cacentru pentru studiul istoriei universale de catre ctitorul sat' in 1936, dar inauguratoficial peste un an, a suferit ca orice institutie de cultura din tara noastra, inperioada imediat urmatoare incheierii celui de-al doilea rAzboi mondial profundeletransformari impuse de instaurarea regimului comunist in Romania, instalat prin fortamilitara a ocupantilor sovietici. Ctitoria lui N. Iorga a fost desfiintata §i contopitaprin decretul nr. 145 din 15 iulie 1948 cu celelalte institute de profil: Institutul deIstorie Nationala, cel Sud-Est European, de Bizantinologie, de Studii §i CercetariBalcanice i A.D. Xenopol" din Iai, (land na§tere unui Institut unic intitulatInstitutul de Istorie a R.P.R.' in conformitate cu prevederile decretului amintit, noulinstitut urma sa asigure dezvoltarea cercetarilor in domeniul istoriei nationaleuniversale, sa conduca i sa controleze activitatea §tiintifica in domeniul istoriei, saraspandeasca cuno5tintele de istorie in marele public, sa publice lucrari §i reviste despecialitate, sa organizeze §i sa dezvolte o biblioteca de profil2. Ceea ce nu specificadecretul, dar avea sa fie lamurit cu precizie de primul director al Institutului, prof.univ. Petre Constantinescu44, vechi militant comunist, membru al proaspatinfiintatei Academii a R.P.R. (9 iunie 1948) §i vice-prewdinte al Prezidiului MariiAdunari Nationale, in cea dintai dare de seama sustinuta asupra activitatii institutuluiin primul trimestru al anului 1949, consta in faptul ca in munca lor toti cercetatoriitrebuiau sa fie calauziti de conceptia clasei muncitoare, §tiinta cea mai inaintata pecare o cunoa.5te omenirea, §tiinta marxist-leninista"3.

Prime le angajari de personal §tiintific ca sub-directori de sectie, wfi de lucrari §iasistenti s-au facut chiar din toarnna anului 1948 nu numai din randurile cadreloruniversitare §i ale unor speciali§ti consacrati4, dar i ale unor tineri incepatori5, pentru

I P. Constantinescu-lasi, Dare de seamä asupra Institutului de Istorie ci Filozofie alAcademtei R.P.R pe lunile ianuariemartie 1949, In Studii. RevistA de stiinte i filozofie", II (1949),nr. 3, p. 45.

2 Stefan Stefanescu. Scurt6 privire asupra istoriografiei romdneVi,in Enciclopedia istoriografieiromOnesti, Bucuresti, 1978, p. 17, nota.

3 P. Constantinescu-Iasi, op. cit., p. 37.4 Dintre care amintesc pe prof. Ion Nestor. Dumitru Berciu, Gheorghe Stefan. Bucur Mitrea,

Vasile Mihordea, Virginia Sacerdoteanu s.a. cf. .,Monitorul Oficial", partea I B, nr. 294 din 17 dec.1948, p. 10 136.

5 Citez pe Ion Matei, Dan Berindei, Vladimir Diculescu, Lia Lehr, Paul Cernovodeanu etc.,cf. ibidem.

Revista istoricA", torn. IX. nr. 5-6, p. 261-282,1998

activitdtii

-

si

www.dacoromanica.ro

262 Paul Cernovodeanu 2

sectiile de istorie nationald, medie, modernd i contemporand, universald §i a celei deistoria popoarelor slave §i Bizant; impreund cu personalul administrativ i deserviciu numdrul lor se ridica la 79 salariati6.

Ince!) And de la 28 decembrie 1948, institutul, care apartinuse pAnd atunciMinisterului invatamantului Public, a fost trecut in subordinea Sectiei de Istorie §iArheologie a Academiei R.P.R., modificanduli titulatura in Institutul de Istorie alAcademiei R.P.R.7. in sfdr§it, deoarece in proiectul sdu de regulament s-a prevazut §iinfiintarea unei sectii de Filozofie, care s-a organizat §i a inceput efectiv sã lucrezede la 1 martie 1949, s-a impus o noud modificare a titulaturii institutiei, care s-astabilit pentru o perioadd de cdtiva ani la denumirea de Institutul de Istorie §iFilozofie al Academiei R.P.R.8. Numerosul personal, ridicandu-se la sfar§itulprimului trimestru al anului 1949 la cifra de 179 colaboratori, dintre care 57 inschema §i 122 in acord, si-a repartizat activitatea in patru localuri: sediul central incel din bulevardul I.V. Stalin (fost Jianu, azi Aviatorilor), nr. 1, Sectia de Arheologie§i Istorie Veche la Muzeul National de Antichitäti pe str. I.C. Frimu (fostd VictorEmanuel), nr. 11, Sectia de Istoria Popoarelor §i Bizant tot pe str. I.C. Frimu, nr. 9, infostul local al Institutului de Studii i Cercetari Balcanice, iar sectia de Filozofie inB-ul Ilie Pintilie (fost Bonaparte), nr. 6, vechea proprietate a Institutului de StudiiSud-Est Europene infiintat de N. Iorga in 19149. Totodatd, Institutului Central dinBucurqti ii era anexata §i sectia de la Ia§i (dr. adjunct conf. univ. Valerian Popovici),avand doar ca subordonat Institutul de istorie i arheologie din Cluj (director acad.C. Daicoviciu), precum §i colaboratori individuali de la centrele din Alba Iulia, Arad,Bra§ov, Craiova, Sibiu, Sf. Gheorghe §i Tim4oaraw. Exceptie de la aceastd unificarea facut-o doar Institutul de istorie a Partidului", depinzand direct de C.C. al P.M.R.§i infiintat la 26 martie 1951, avdnd ca director pe militanta comunistA Clara Cu§nin-Mihailoviciu. Numarul maxim de colaboratori pe schema, in acord §i cu cei dinprovincie, gravitand in jurul Institutului Central din Bucure§ti, s-a ridicat la1 decembrie 1950 la 2851 , cifrd ramasd nedepa§itd pand la fractionarea institutiei inelementele componente cu incepere din 1955.

Institutul de Istorie i Filozofie al Academiei R.P.R. a fost condus dupdreorganizarea de la sfdqitul anului 1948, de un Comitet de Directie alcdtuit dinDirectorul Institutului §i directorii sectiilor: pentru istoria RomAniei (conf. univ.Laetitia Lazdrescu-Ionescu), o activistd cu putina §tiintd de carte, pentru istoriapopoarelor slave §i Bizant (acad. E. Condurachi), pentru istoria veche (acad.C. Balmu§, filolog, clasicist), pentru istoria generald (acad. A. Otetea), pentru

6P. Constantinescu-lasi, op. cit., p. 45.71bidem.8 Ibident.9 P. Constantinescu-lasi, op. cit.. p. 38 si 48.

lbidem, p. 38.Il

Enciclopedia istoriografiei romemesti, p. 367.17 Arhiva Inst. de lst. N. lorga" (prescurtat dosar (prescurtat dos.) Colaboratorii

Academiei Tablouri nominale 1950, tabel Situalia membrilor colectivelor, p. 8.MINI),

www.dacoromanica.ro

3 Institutul de istorie N. lorga", 1948-1952 263

filozofie (acad. Mihai Ralea); rolul de observator vigilent al puritatii doctrinal.-ideologice a activitätii colectivelor de lucru ale cercetAtorilor a revenit faimosuluiactivist de partid, Mihai Roller, promovat profesor la Academia militard dinBucuresti si academician, detinand titlul de reprezentant al Sectiei de Istorie,Filozofie i Stiinte Economico-Juridice a Academiei R.P.R.'3. Pe mdsura spoririicolectivelor de muncd si a diversifickii temelor, numdrul membrilor Comitetuluide Directie s-a mdrit incluzand noi directori, ca de pildd conf. univ. Vasile Maciu,pentru istoria modernd i contemporand a Romaniei si prof. univ. Constantinlonescu-Gulian, pentru filozofie, ambii marxisti cu vederi inguste. In 1950Comitetul primeste i pe Alexandru Marinas, director-adjunct iar din septembrie alaceluiasi an pe conf. univ. Barbu Campina, director-adjunct al sectiei de istoriemedie a Romaniei, socotit cel mai luminat dintre tinerii istorici marxisti i pe conf.univ. Valeria Costdchel, fosta bibliotecard a Institutului de Istorie Universald(1937-1947), devenia sef al noii sectii privind istoria relatiilor romano-ruse14.Para lel cu Comitetul de directie mai restrans ia nastere din 1950 si Consiliulstiintific15 in care se discutau mai amdnuntit problemele de productie pe colectivesi in care sunt inglobati, pentru problemele Muzeului de AntichitAti, prof. univ.Gh. Stefan, decan al Facultdtii de Istorie a Universitdtii din Bucuresti, fidelcolaborator al regimului, i pentru sectia de istorie modernd i contemporand, conf.univ. Solomon $tirbu, profesor la Scoala superioard de stiinte sociale Andrei Al.Jdanov" de pe ring C.C. al P.M.R., un activist ignorant. In 1951 Consiliul stiintific,indeplinind acurn un rol predominant, mai primeste in randurile sale pe conf. univ.Dumitru Berciu, referent stiintific pentu sectia de istorie veche i pe conf. univ. IonIonascu, referent apoi consilier stiintific pentru sectia de istorie medie a Romaniei,ambii ci.5tigati la marxism, numdrul membrilor salt ridicandu-se la 1516; in sfirsit,ultimul admis, la 3 iulie 1952, a fost turcologul Mihail Guboglu, sef de lucrdri,indeplinind putin de invidiata functie de secretar al Organizatiei de bazd a institutului'7;deci, in forma sa largitd, Consiliul stiintific a atins cifra de 16 membri: 4 pentru sectiade istorie veche, Gate trei pentru sectiile de istorie medie, modernd si contemporand aRomaniei, doi pentru sectia de filozofie i psihologie, unul pentru sectia relatiilorromano-ruse, in afara directorului, responsabilului Sectiei de Istorie a Academiei R.P.R.si a secretarului Organizatiei de bazi a P.M.R.

Dacd numdrul intelectualilor autentici, chiar dacd unii dintre ei au fostoportunisti, a predominat atat in Comitetul de directie, cat si in Consiliul stiintific,nu e mai putin adevdrat Ca adevdrata putere de decizie in activitatea institutului astat totdeauna in mina activistilor suspusi in posturi de rdspundere si in ultimd

13 P. Constantinescu-Iasi. op. cit., p. 46.14 AIINI, dos. Rapoarle de productie. Consilii rtiintifice 1950, tabel .5edintele Consiliului

viintific, ale Comitetului de Directie, ale responsabililor de colective pentru studenti. B. Comitetulde directie, p. 2.

15 Ibidem, A. Consiliul stiintijic, p. 1.16 AIINI, dos. Rapoarte de activitate pe sectii-generale 1952, adresa nr. 886/29 apr. 1952.17 Ibidem, adresa nr. 1704/20 iunie 1952.

P

www.dacoromanica.ro


instantA a revenit reprezentantului C.C. al P.M.R. pe linie de propaganda si stiintA,Mihai Roller. Acesta a imprimat directia generala a activitatii istorice, incorsetatä inchingile unui dogmatism marxist-leninist impins pfind la extrem, promovândsuprematia luptei de clase i cultul personalitatii lui I.V. Stalin *id la divinizare, caun executant zelos al directivelor P.M.R., cu totul aservit Moscovei. in comunicareaprogramaticd tinuta in sedinta plenard a Institutului de istorie i Filozofie alAcademiei R.P.R. din 19 septembrie 1949 Roller declara ritos: Zi de zi trebuie sAdam dovadd eh' stim sa invatdm i sd ne desvatAm; zi de zi, trebuie sd dam dovadA cäne concentrAm efortul i puterea de muncd pentru a aplica in viata sarcina de cinstepe care Partidul a incredintat-o istoricilor, de a studia i lAmuri pe baza invataturilorlui Marx, Engels, Lenin, Stalin, lupta poporului pe teritoriul R.P.R. din vremurilecele mai indepartate pad azi, de a combate influenta cosmopolitd a scoalei istoriceburgheze, de a transforma stiintele istorice din tam noastrd intr-o puternica arrndideologica, pusa in slujba poporului muncitor, in slujba educdrii constructorilorsocialismului, folosind la maximum marile cuceriri ale stiintei sovietice"I8. Trebuie,insA, recunoscut faptul cd Roller a fost ajutat in opera sa de supraveghere politica siindoctrinare ideologica a membrilor institutului si de cAtre fidelii sai executanti, inrandul carora s-au evidentiat L. LAzarescu-Ionescu, S. $tirbu, C. Ionescu-Gulianintr-o anumitA mdsurd C. Balmus, E. Condurachi si V. Maciu, cu totii beneficiind deincrederea directorului Petre Constantinescu-Iasi.

Opera de restructurare pe sectii a institutului se desAvarseste in cursul primuluitrimestru al anului 1949 and se fac angajAri masive de personal, in specialcolaboratori externi (cu titlul de referenti stiintifici) cu munca in acord, recrutati dinrindurile celor mai buni speciaIiti, spre a corespunde sarcinilor profesionaleambitioase i dificile pe care si le-a propus. Este drept cd in aceastä perioadd s-afacut abstractie de originea sociald a angajatilor, in dorinta de a fi recuperati" si pusisA-si arate cunostintele; proveneau din foste cadre universitare epurate, dininvAtAmântul secundar i chiar din diplomatie. Alti colaboratori au facut parte dincorpul de elitA al $colii superioare de arhivisticd si paleografie, din personalul curentde la Universitate, Arhivele Statului i Biblioteca Academiei R.P.R. i, in sfarsit,ultimii au fost selectati din rindul absolventilor sau studentilor meritosi. PrincipalasarcinA a institutului a constat din rescrierea istoriei Romfiniei in noul spirit partinicmarxist-leninist, toti cercetatorii urmind a impArtasi neconditionat aceastA ideologie.Tezele prevalente in epocA diminuau rolul elementului latin constitutiv al poporuluinostru, reliefand in mod exagerat ponderea slavilor, prezentau eronat istoria social-politica a rombilor ca o succesiune neintrerupta de conflicte izvorate din lupta declasã i subliniau cu pregnantA ajutorul constant primit de-a lungul veacurilor depoporul nostru de la marele nostru frate" i vecin de la rdsdrit, Rusia i apoiUniunea Sovietica. Modelul obligatoriu de urmat a fost acel al manualului standardpentru invätarnântul mediu de istoria R.P.R. alatuit de M. Roller, in spiritul celei

IR M. Roller, Realithri i sarcini noi pe reirdrnul friintelor istorice. In Studii...", 11 (1949),nr. 4, p. 24.

www.dacoromanica.ro


mai flagrante falsificAri, diminudri i distorsiondri a adevärului istoric (ed. 1948 sicea adaugita din 1952). Pentru inaptuirea dezideratului de a alcatui tratatul deistorie a patriei s-a ridicat chestiunea fundamentalä a editdrii unui repertoriuarheologic pentru istoria veche, a unui corpus national de izvoare i instrumente delucru pentru istoria medievald, a repertoriului periodicelor, a bibliografiei secoluluial XIX-lea ca si a unor colectii de documente tematice (asupra Rdzboiului deIndependenta 1877-1878, miscdrii muncitoresti, rdscoalelor tardnesti din 1888 si1907, s.a.), pentru istoria modernd si contemporand iar pentru sectia de filozofiealcatuirea bibliografiilor in vederea alcatuirii istoriei filosofiei românesti si atratatului de psihologie19.

In cele de mai jos nu ma voi ocupa cleat de activitatea sectiilor de istoriemedie, modernd i conternporand a României care au constituit nucleul principal atactivitatii Institutului de Istorie i Filosofie din sediul central, lAsAnd de o partesectia de istorie veche si arheologie i cea de filozofie care au evoluat dupd altecoordonate [Ana la separarea lor i transformarea in institute de profil. Deasemenea, voi aminti doar in treack activitatea filialelor din Iasi si Cluj deveniteulterior, la rAndul lor, institute independente, numai in masura in care membrii lorau fost angrenati in munca colectivelor Institutului Central din Bucuresti, pentruistoria medie, modernd i contemporand.

Activitatea sectiei de istorie medie s-a desfasurat incepand cu 1 ianuarie1949 in cadrul urmAtoarelor colective:

1) Indicele de persoane, locuri ci materii a celor 45 de volume (serie veche)din colecfia Hurmuzaki", sub directia prof. A. Otetea 'Ana la 1 oct. 1950, iar dela aceastd data pAna la sistarea lucrdrii, la sfarsitul primului trimestru al anului1951, sub conducerea activistei Laetitia LAzArescu-Ionescu.

Operatia de indexare a fost inceputa cu 14 colaboratori, al cdror numAr a fostridicat treptat, in cursul anilor 1949-1950, la 33, dintre care 23 la Bucuresti, 3 laIai si 7 la Cluj. In rândul acestora meritA sa anlintim ca reputati specialisti pe prof.N. Banescu prof. Mihai Berza, prof. Constantin Andreescu, prof. Maria Holban,pe langa alti cerceatori meritosi ca sotii Ariadna Camarino-Cioran si Gh. Cioran,N. Ghinea, conf. Adelina Piatkovski, conf. M.M. Alexandrescu Dersca-Bulgaru,genealogis I George D. Florescu, Petre S. Nästurel, Ion Totoiu, Gh. Cront, AdonisPopov, Maria Vulcu sau debutanti ca T. Sotirescu (ulterior strArnmat la sectia deistorie modernd si contemporana), fratele rneu Stefan Cernovodeanu (decedatprematur la 30 martie 1951) si cu mine". Tot vrernelnic a lucrat in acest colectiv siprof. Victor Papacostea, angajat consilier stiintific de la 19 ianuarie 1949,

19 P. Constanunescui. op. cit., p. 37-38.211 AHNI, dos. Rapoarte de activitate Dari de seamei 1949, tabel Situatia membrilor

Colecthelor, dec. 1949, p. 1-2; dos. Colaboratorii Acadenziei Tablouri 1950, tabel Situafiacolaboratorilor repartizati pe colective 1950, p. 2; tabelul Situatia membrilor colectivelor, dec. 1950,p. 2-3.7 i 8.

www.dacoromanica.ro


stramutat apoi la Sectia de Istoria Popoarelor Slave §i Bizant, Ora la arestarea sa din5 mai 1950, impreund cu prof. Constantin Giurescu, membru al colectivului debibliografie a sec. XIX, facand parte din lotul demnitarilor regimului anteriordictaturii comuniste, arestat de atm Securitate i intemnitat la Sighet. Colaboratorila Indicele Hurmuzaki au mai fost printre altii la Ia§i, prof. N. Corivan, prof. D.Ciurea, Rodica Ciocan, iar la Cluj prof. $t. Pascu, Coriolan Suciu, Bela Cselény,Camil Mure§an21 Principiile adoptate au fost cele curente din istoriografiauniversalä, lufindu-se ca model specific indicele alcAtuit de prof. Berza la lucrarea saAmalfi preducale (596-957), aparutA in 1938 in publicatia 5colii Române din Roma.

In decursul a aproape doi ani de munca, colectivul a incheiat operatia dedespuiere a materialului din volumele Hurmuzaki" la 30 iunie 1950, alcAtuind in total824 495 fiw, identificand cu toate dificultatile legate de lipsa instrumentelor de lucruadecvate personajele istorice, localitatile §i institutiile, de multe ori greu derecunoscut sub formele latine, slavone, germane si maghiare22. A urmat apoi operatiade verificare a fiselor, pentru unificare i alfabetizare, in vederea redactarii Indicelui.Dar conducerea comunista a institutului n-a privit cu ochi buni aceastA lucrare,considerata ca tehnicistä" i. alcatuitä de ate elemente apartinAnd burghezieiinsuficient reeducate §i de aceea colectivul a fost scos la 1 octombrie 1950 de subconducerea prof. Otetea §i transferat de la sectia de istorie generala la cea de istoriemedie, sub autoritatea activistei Laetitia LazArescu-Ionescu. ServilA adeptA a regimuluicomunist i aplicfind simplist doctrina marxist-leninistA, mai ales in cadrul §edintelor delucru, noua conduatoare a tolerat cu greu continuarea operatiilor de verificare a fiseloralcAtuite din volumele Hurmuzaki, nefiind bazate pe principiul luptei de clasä §i a sistattrecerea la faza ultimA a redactarii indicelui, trecAnd in bloc tot colectivul ladesAvirsirea indicelui altei colectii, Acte §i fragmente" ale lui Nicolae lorga, a cAreifisare incepuse din ianuarie 1949 sub conducerea ei. Munca folositoare a unui grup despeciali§ti a fost irosita in mod tragic, deoarece fisele Hurmuzaki legate in pachetemutate din depozit in depozit, in conditii necorespunzAtoare, s-au degradat si au fostdistruse in anii '70. Unul dintre primele obiective stiintifice ale institutului s-a incheiatapdar cu un rasunAtor esec.

Al doilea colectiv de Indici" a fost cel toponomastic §i de materii alcatuitpentru Coleclide de documente Uricariul" (25 volume) ale lui T. Codrescu,Studii Documente (31 vol.) si Acte fragmente (3 vol. ) ale lui N. Iorga, pus subconducerea aceleia§i Laetitia LazArescu-Ionescu, director al Sectiei de IstorieMedie a RomAniei. Din 1949 pfina in 1950 au lucrat 21 de persoane, mai cu seamAla Uricariul" incheiat in februarie 1950 §i Acte i fragmente", dintre carementionez pe conf. Ion Ionascu, Barbu CAmpina, C. Grecescu, I. Donat, Gh. Cioran,

Ibidem.22 MINI, dos. Rapoarte de productie Consilit viintifice, 1951, raportul acad. A. Otetea

priviind III Colectivul Indicele Hurmuzaki", oct. 1950; raportul aceluiasi din 1950 privind Indiciimarilor coleciii de documente.

yi

-

5.a.

-

si

www.dacoromanica.ro


Gh. Carda§, N. Stoicescu, Ion Matei, Lia Lehr, Aurel Barbier §.a.23 De la 1 octombrie1950, dupa terminarea despuierii fi§elor din Uricariul" i Acte §i fragmente",colectivul s-a dezmembrat, o parte trecand la corpusul de documente, alta la temaLupta poporului roman impotriva jugului otoman", iar restul s-a aldturatcolectivului de la indicele Hurmuzaki", trecut cum s-a mai spus de la sectia deistorie generala la cea de istorie medie a Romaniei. Dupd sistarea lucrului la indiceleHurmuzaki, intreg colectivul rdmas in cadrul acestei teme a trecut din iarna 1950 laredactarea i verificarea indicelui colectiei Acte §i fragmente", precum §i la fi§areaintensivA a colectiei Studii §i documente". La 20 martie 1951, o parte din membriicolectivului, in frunte cu prof. M. Berza, P.$. Nasturel §i I. Totoiu, sunt stramutati §iei la tema Lupta poporului roman impotriva jugului otoman"24. In aprilie 1951 a fostincheiata redactarea indicelui Acte §i fragmente", iar la 6 mai acesta a fost predatDirectiei spre publicare. Dupa cum se §tie, el a ramas panA astazi netipärit,pastrandu-se doar in manuscris dactilografiat, deoarece conducerea institutului n-acapatat avizul sectiei de istorie a Acaderniei §i al C.C. al P.M.R. de a-I publica, findsocotit o lucrare cosmopolitA, cu prea multe nume de regi, printi, generali §idiplomati straini, nefiind de folos studiului istoriei patriei pentru clasa muncitoare";in plus, prefata era semnatA de prof. C. Andreescu, Gh. Carda i de care mine25, niciunul dintre noi nefiind membri de partid. In ultima fazA de existenta a colectivuluiIndici", din mai 1951 pana la sfar§itul anului 1952, activitatea a fost concentratãnumai pentru incheierea fiãrii i redactarii indicelui colectiei de Studiidocumente", procedandu-se la toate identificArile necesare si la alcaltuirea rubricilorsubdivizionare. Colectivul, ce a suferit durerea incetdrii din viatA a prof.C. Andreescu la 11 august 1951, a fost intdrit prin cooptarea la 19 §i 22 octombrie atanarului absolvent Serban Papacostea §i a bibliotecarelor Elisabeta Marian si IrinaOlsevski26; in schimb, prof. Maria Holban a fost detasata la colectivul Documente",sectia latind. Revizuirea finala a fost atribuitä in ianuarie 1952 prof. N. Banescu,Ariadnei Camariano-Cioran, Gh. Cront §i Gh. Cardas27. Pand in cele din urma,indicele colectiei Studii i documente" la care in ultima fazA de executieL. Lazarescu-Ionescu preconiza sa se ia ca model articolele din Mama EnciclopedieSovietica"(!) a ramas tot in stadiul de manuscris dactilografiat, nefiind socotitoportun, de cAtre culturnici", a fi tipärit. Opozitia conducerii institutului fatA deaceastä temd, pe mdsura adâncirii comunizArii i sovietilarii tArii, a reiesit pregnant

23 AIINI, dos. Rapoarte de activitate Deiri de seam6 1949, tabel Situatia membriIorColectivelor dec. 1949. p. 2-3, 6: dos. Colaboratorii Academiei Tab1ouri notninale 1950, tabelSituatia colaboratorilor repartizati pe colective 1950, p. 3, label Situatia membrilor Colectivelor,dec. 1950, p. 2.

24 AIINI. dos. Rapoarte de activitate pe secfie 1951, raport pe luna martie, colectiv Indici, 1951.2$ Ibidem. rapoarte pe lunile mai 5i iunie. colectiv Indici, 1951.26 Ibidem, raport pe luna octombrie, colectiv Indici. 1951.27 AIINI, dos. Rapoarte de activitate pe sectii 1952, raport pe luna ianuarie, colectiv lndici, 1952.

-

ti

-

-

www.dacoromanica.ro


in sedinta de productie a sectiei de istorie medie din 30 nov. 1951, cand prof. a.Otetea a sustinut ideea cd in problema indicelui nu avern nevoie de marxism, ciavem nevoie de eruditie", doar munca de interpretare trebuind sa tina seama dematerialismul istoric"28. Aceasta afirmatie curajoasa a unui istoric autentic aprovocat explozia de manie a L. Lazarescu-Ionescu, care a protestat vehementimpotriva autorului ei, mustrandu-I pentru atitudinea sa socotita incompatibila cuaceea a unui membru al Consiliului stiintific. Efectele n-au intarziat sa apara cand,din director de sectie, prof. Otetea a fost retrogradat director de sector la istoriamodernd i contemporana a Romaniei, subordonat lui V. Maciu, desfiintandu-sesectia de istorie generala.

Daca in problema indicilor marilor colectii de documente, activitatea sectieide istorie medie a Romaniei s-a dovedit neproductiva, colectivul trecand din 1953la alte sarcini, in schimb, singurele progrese notabile desi discutabile din anumitepuncte de vedere ale calitatii stiintifice prin criteriile impuse de nespecialisti s-auinregistrat la colectivul de Documente, secolele XVIXVII patronat direct de MihaiRoller si in care conducerea a apartinut de fapt prof. P.P. Panaitescu. Alcatuitinitial doar din 10 membri la Bucuresti, printre care prof. Al. Elian, DamianBogdan, Pandele Olteanu, Aurora flies, Traian Ionescu-Niscov, conf. Gh.Georgescu-Buzau, la care au fost adaugati 18 membri de la Arhivele Statului infrunte cu prof. A. Sacerdoteanu, E. Vartosu, H. Chirca, Radu Greceanu,M. Regleanu, I. Leonte, Ion Sabau, Veronica Secarescu, de la Brasov C. Stoide, dela Cluj prof. David Prodan, Fr. Pall, Sigismund Thico, Mihai Dan, Ion Moga s.a., dela Iasi M. Costachescu, C. Ciuhodaru29 etc. atragand in dec. 1949 cifra de 41 decolaboratori incadrati sau cu munca in acord, colectivul a fost impartit in cloud sub-sectii: de limba i paleografie slava, de limba i paleografie romana, depistand,transcriind i traducfind documente slave si romane din fondurile ArhivelorStatului, Academiei R.P.R. si altele din restul tarii; sub-colectivele din Iasi si Clujs-au ocupat cu editarea documentelor din centrele respective. Cifra maxima decolaboratori la documente, la Bucuresti, Iai si Cluj, s-a ridicat la 52; printre ei aumai figurat E. Stanescu, Lia Lehr, C. Velichi, D. Mioc39. Problemele de fond cares-au dezbatut atat in sedintele de sectie, cat si in plenare, s-au axat pe structura simodul de editare al colectiei de documente, sec. XVIXVII. in pofida criticilorspecialistilor P.P. Panaitescu, D. Bogdan, C. Andreescu, care au sustinut cu tarienecesitatea publicarii documentelor in originalul grec, latin, slay, pe langatraducere, s-a impus punctul de vedere al lui M. Roller, care a hotarat publicarea

28 AIINI. dos. Rapoarte de productie Consilii viin(ifice 1951, Istoria Medic, .$edintit Iárgilãde sectie din ziva de 30 noiembrie 1951, p. 2.

29 AIINI, dos. Rapoarte de activitate Dari de same, 1949, tabel Situatia membrtlorColectivelor dec. 1949, p. 3, 5, 6; dos. Colaboratorii Academia Tablouri nominale 1950, tabelSituatia colaboratorilor reparlizat, pe colective 1950, p. 3-4; label Situatia membrilor Colectivelor,dec. 1950, p 3-4. 7 si 8.

) lbidem.

-

-

www.dacoromanica.ro


lor doar in romaneste, pentru a fi puse mai usor la indemana poporului muncitor".In urma unei intalnin avute cu istorici sovietici in frunte cu acad. B.D. Grekov,care i-au atras atentia asupra utilitatii publicdrii originalelor, Roller s-a läsatconvins doar partial, land decizia de a publica originalele, dar numai in fotocopiisi in mod selectiv. La obiectia specialistilor romani, cd unele documente nu suntfotogenice", cd fotografiile ridicd pretul de productie i cd multi filologi nucunosc i paleografie veche, el s-a ardtat neinduplecat. Totusi, datoritd volumuluiimens de muncd depus de cei 52 de colaboratori timp de doi ani, s-a reusit a seinitia, cu incepere din 1951, publicarea colectiei Documente privind istoriaRomâniei, in trei serii, corespunzand celor trei provincii istorice romanesti; in anii1951-1952 s-au publicat din seria A. Moldova, vol. II si IV din veac. XVI si I dinveac. XVII; din seria B. Tara Romeineasca, vol. IV din veac. XVI si dinveac. XVII si din seria C. Transilvania, vol. veac. XIXIII, in total 14 volume,intr-un ritm mai mult deck satisfAcdtor31. Totusi, neajunsului major de a nu fipublicate originalele, Ii s-au adaugat i altele constand din lipsa de unitate in ceeace priveste traducerea acelorasi termeni sau chiar traduceri inexacte, descriereaarhivalicd incompletd, absenta indicilor din volum si supdrAtoare greseli de tipar.De asemenea, a fost trecut pe foaia de titlu doar comitetul redactorilor (IonIonascu, L. Ldzdrescu-Ionescu, Barbu Campina, Eugen Stänescu, David Prodan),dintre care cel responsabil, M. Roller, era pur fictiv, omitandu-se in schimbmentionarea numelor adevaratilor editori in cap cu P.P. Panaitescu. Datoriadificultatilor semnalate, publicarea colectiei a fost intreruptd in 1957, dupd ce aumai fost tipdrite Inca alte 13 volume. Ea a fost reluatd in 1965 intr-o noud colectie,dand nastere la actualul corpus Documenta Romaniae Historica.

Sectia de istorie medie a Romamei din Institut a mai initiat i alte teme la care aulucrat fie membri deta.sati de la colectivele Indici" si Documente", fie de la sectia deistol ie modemd i contemporand: Astfel, a fost push* in lucru la 7 oct. 1950 tema Luptapoporului roman impotriva jugului otoman", pusa sub conducerea lui Barbu Campina,director de sectie adjunct, la care au lucrat initial 7 membri (M.Berza, M. Guboglu,I Totoiu, C. Serban, Al. Elian, A. Balotd si Claudia Mihdilescu), cdrora Ii s-au maiadaugat pe parcurs P. Ndsturel, Gh. Diaconu, E. Stanescu, N. Stoicescu si Lia Lehr'.Menirea acestui colectiv a fost aceea de a pregAti pentru tipar o monografie ilustrandformele de rezistentA armatA a Tdrilor Romane impotriva exploatarii economice sipolitice a Imperiului Otoman, viata in Dobrogea, Banat si pwlacul de Oradea subocupatia directA a Portii, atitudinea marilor puteri fata de lupta poporului roman contraasupritorilor, in care trebuia sd fie evidentiatA asistenta frdteascd a Rusieidezinteresate" i pozitia ostild a Austriei. Frantei si Angliei, puteri imperialiste". S-apropus examinarea subiectului circumscris in penoada 1456-1821 cu trei subdiviziuni:

31 DOCitniente privind istoria Romaniei, in cap. lzvoare din Enciclopedia istoriografieiromiinevi, p. 405.

32 AIINI. Rapoarte de activitate pe secfii 1951, Sectia de Istorie Medie. colectiv Luptaimpotriva jugului otoman (membri, activitate, 1 sept. 1951).

I-Ill

www.dacoromanica.ro


1456-1542 sa fie tratatd de B. Campina §i I. Totoiu; 1542-1711 sd intre inresponsabilitatea lui I. Iona§cu §i I. Totoiu, iar din 1711 pAnd la 1821, a lui E. StAnescu.Acestora urma sã li se pund la dispozitie izvoare otomane, grece§ti §i slave prelucratede M. Guboglu, A. Elian, P. Ndsturel §i P.P. Panaitescu, alte izvoare externe, ruse§ti decat= C. Serban, occidentale de cAtre M. Berza §i Cl. Mihdilescu i cele interne de cAtreB. Campina, Gh. Diaconu, Lia Lehr §i N. Stoicescu; materialul folcloristic (culegere debalade, legende, colinde etc.) urma sa fie cules de A. Balotd33.

Activitatea acestui colectiv, desfiintat dupd 1952, n-a cunoscut o finalizareprintr-o lucrare monografica, fie ea redactatd i in manuscris. Unele materialestrfinse de membrii sal au ajuns ulterior a fi folosite in cadrul altor colectii deizvoare: Fontes historiae Daco-Romanae, Cronicile medievale ale Romeniei,Cronici turce0i privind Tarile Romdne, ce au vazut mai tarziu lumina tiparului.

Din iulie 1951 a luat na§tere colectivul Culegeri de inscriptii ci insemnáriistorice condus de prof. Ion Iona§cu, consilier §tiintific, in care au figuratG. VlaFeanu, Olimpia Diaconescu, V. Braulescu, Lucia Sadoveanu-Donea, SimonaTeodorescu-Iongcu §i Ioachim Cfaciun de la Cluj34. Nici activitatea acestui grup n-afost finalizatA in perioada pe care o tratez, gasinduli partial valorificarea mult maitarziu, in volumele Inscripfiile medievale ale Romciniei i Repertoriul manuscriselorde cronici interne sec. XVXVIII privind istoria Romaiei.

In srar§it, un ultim colectiv al Sectiei de Istorie Medie a Romdniei a fost celde Institutii feudale, initiat in 1951 §i condus de care conf. universitar ValeriaCostachel, bibliotecara FM a Institutului, §i care a numdrat in rindurile saledistin§i juri§ti §i istorici ai dreptului ca Dinu Arion, Aurel Cazacu §i Aurel Sava35.Activitatea acestui colectiv n-a depd§it nici ea stadiul de documentare, membrii säilimitAndu-se la strangerea de materiale extrase din cronici, documente i codice delegi medievale care au folosit ulterior muncii sectorului de istoria vechiului dreptromAnesc.

Apdar, din cele 6 colective ale Sectiei de Istorie Medie, cel privindDocumentele din sec. XVIXVII, de care a rdspuns direct vigilentarevolutionard" a lui M. Roller, a putut sa-§i vadd munca din perioada 1948-1952beneficiind de lumina tiparului intr-o epocd de exacerbare a dogmatismuluimarxist-leninist §i de aservire politicd ideologica completd a comunitilor românifata de U.R.S.S. §i tiranicul ei conducAtor I.V. Stalin.

Cea de a doua sectie importantd a Institutului de Istorie §i Filosofie alAcademiei R.P.R. a fost cea de istorie modernd i contemporand a RomAniei, aflatdsub conducerea prof. Vasile Maciu, director de sectie. Colectivele constitutive aufost urmdtoarele:

Lucràri 1800-1900 sau Bibliografia istoric6 a Romántei sec. XIX, avandca responsabil pe acad. A. Otetea. La aceastd temA, unde au fost despuiate §i

33 Ibidem.

34 Ibidem, Sectia de istorie medie, colectiv Cronici i inscriptii (1951).33 Ibidem, Sectia de istorie medie, colectiv Institupi feudale (1951).

www.dacoromanica.ro


clasate pe domenii toate titlurile lucrarilor cu caracter istoric relative la Romaniaaparute in secolul XIX, au lucrat 29 cercetatori, dintre care prof. Gh. Zane, MarinaVlasiu, Cornelia Bodea, VI. Diculescu, Horia Ursu, Pirin Boiagiev, Venera Tuliu,Ion Raul Neacp, Marcel Romanescu, Elisa Barnovschi, Dumitru Ionescu, PopescuPion la Bucure§ti, Ioachim Craciun, Teodor Oniwr, Liviu Patachi, ElenaMosora v.a. la Cluj §i Stefan Lup§a, Veturia Jugareanu, Eda Horedt36 la Sibiu. Intre1948-1952, activitatea in acest colectiv s-a marginit doar la despuierea §i clasareamaterialului fi§at, fara a fi incredintat nimic tiparului; de abia peste cloud deceniiau aparut doar volumele privind Cadrul general. Tara §1 locuitorii (ingrijit deC. Bodea) i Biografii (ingrijit de VI. Diculescu).

Periodice 1800-1900 sau Bibliografia analiticei a periodicelor romcinevi aconstituit un colectiv condus de V. Maciu §i alcatuit din 8 membri, anume NestorCamariano, Dan Berindei, Gheorghe Bezviconi, Claudia Mihailescu, Slavca Diamandi,Nicolae Lupu, Ovidiu Papadima §i Trifu Selea37, a carui activitate s-a limitat tot laoperatiile primare de depistare, despuiere, strangere i alcatuire de fi§e clasate pematerii din periodicele aparute in Tara Romaneasca, Moldova §i Transilvania, numai inperioada 1850-1858; ca §i in alte cazuri, perfectarea lucrarii §i apoi valorificarea pecalea tiparului au avut loc mai tarziu, cu incepere din 1966.

Reizboiul pentru Independenki a reunit intr-un colectiv de 16 membri, condustot de V. Maciu din randul caruia amintim pe prof. V. Mihordea, Corina Buni§,Petre Dimitriu, Adonis Popov, Victor Ionescu, Eugenia Chi§cd, Ion Beium cusarcina de a depista, transcrie §i organiza cronologic cele mai importantedocumente figurand in arhivele §i bibliotecile din Romania privitoare la istoria

politico-diplomatica §i socio-economica din timpul razboiului din 1877-1878.Dei selectia docurnentelor n-a fost intotdeauna judicioasd, totqi lucrareaconstituit cea mai ampla culegere de izvoare referitoare la acest eveniment. Inperioada anilor 1948-1952 n-a vazut lumina tiparului deck un singur volum,anume vol. II (1 ianuarie 9 mai 1877), pentru ca dupd 1953 i pand in 1955, intr-unritm accelerat, sa fie publicate restul celor 8 volume, colectia totalizand 9,deoarece la al 10-lea, care trebuia sã cuprinda indicele general, s-a renuntat39.

Un alt colectiv Menit a reuni intr-un corpus documentele perioadei moderneintre 1800-1821, condus alternativ de V. Maciu §i acad. A. Otetea §i reunind 7

56 AIINI, dos. Rapoarte de activitate Dari de seamet 1949, tabel Situatia membrilorColectivelor, dec. 1949, p. 4,5: dos. Colaboratord Acad. Tablouri nominale 1950, tabel Situatiacolab. repartizaii pe colective 1950, p. 4-5, tabel Situapa membrilor Colectivelor, dec. 1950, p. 4 si 8.

" Ibidem, tabel Situatia membrifor colectivelor, dec. 1949, p. 4; tabel Situatia colaboratorilorrepartaafi pe colective 1950, p. 5; tabl. Situalia membrilor colectivelor, p. 4-5.

38 Ibidem, tabl. Situatia membrilor colectivelor, dec. 1949, p. 4-5; tabl. Situaliacolaboratorilot pe colective 1950.p. 5; tabl. Situatia membrilor Colectivelor, dec. 1950, p. 5.

39 Documente privind istoria Romemiei. Rãzboiul de Independentd in cap. lzvoare dinEnciclopedia istoriografiei ronuinesti, p. 406.

militard,

sa.sa.

s.a. -

a

www.dacoromanica.ro


membri, printre care Emil Vdrtosu, Sava Iancovici, Maria Marinescu-Himu §iN. Predescu40, a functionat ca atare doar intre 1948-1953, pentru ca dupa aceastdperioadd sa fie restructurat §i menit a face cunoscute doar documentele privitoarela rdscoala lui Tudor Vladimirescu din 1821. in felul acesta au inceput sd fieincredintate tiparului, cu incepere din 1959, cele cinci volume consacrateevenimentului istoric major amintit.

Cea mai inconsistentd, perisabild §i nocivd lipsitd de orice obiectivitatetiintificd s-a dovedit insd activitatea sectorului de istorie contemporand, supus

intre 1948-1952 unei totale politizdri §i subjugari ideologice, patronate deM. Roller i S. $tirbu. Prin adresa 1924 din 8 iulie 1952 a institutului, conf. univ.Elisa Campus, care a functionat pand atunci doar ca referent §tiintific in acord, adevenit responsabila colectivului. Sub titlul irelevant de Probleme actuale a fostincredintatd unui colectiv hibrid, alcdtuit din special4ti §i activ4ti, strfingerea dematerial in vederea realizdrii temei Lupta poporului roman pentru asigurareaindependemei suveranitalii nmionale impotriva politicii de cotropire aimperialismului american englez. S-a inceput colectarea documentatiei lacapitolele constitutive, cu desemnarea autorilor respectivi: Actiunile englezilorarnericanilor in Romania Entre 1856-1914 (T. Sotirescu); Uneltirileanglo-americani Entre 1914-1923 (H. Ursu); intarirea pozigilor capitalului englez

american in industrie ci banci dupá primul reizboi mondial (Tr. Udrea §i VasileFeraru); Capitalul englez i american in timpul crizei economice din 1929-1933(Radu Paul); Rolul inzperiai4tiior americani i englezi in formarea diferitelorguverne din Romania interbelica (Eugen Munteanu); Rolul imperialismuluiamerican i englez in impingerea Romciniei in criminalul reizboi antisovietic(Constantin Dumitrescu i Toma Vasilescu) §i Manevreleamericani ci englezi in scopul asigureirii stapeinirii Romaniei (in timpul ,si dupdeliberarea Romeiniei de catre armata sovietica) (Nichifor Inescu). Totodatd, a fostafectat pentru nevoile colectivului un grup de traduatori pentru limbile englezd(fostul diplomat Virgil Zaborovschi §i Georgeta Popovici) §i francezd (PaulaNicolau Golfin, Petre Dimitriu)41. Traducerile din limba rusa reveneau colectivuluispecial desemnat din cadrul sectiei Relmiile romano-ruse. in esentd, intre 1948-1952,activitatea membrilor colectivului s-a redus doar la strdngerea de material §i laprezentarea unor referate, rdmase in majoritatea cazurilor in arhiva Sectiei. Luminatiparului a vazut doar materialul publicat de Radu Paul in revista Studii", IV (1951),nr. 3, p. 149-167, intitulat Date asupra acapararii cijefuirii petrolului romeinescde catre imperial 4th anglo-americani, care, insd, nu face nici o cinste autorului.

4`) AI1N1, dos. Rapoarte de activitate Dart de seamd 1999, tabl. Situatia membrilorColectivelor, dec. 1949, p. 4, dos. Colaboratorii Acad. - Tablouri nominale 1950, tabl. Situatiacolaboratorilor repartizag pe colective 1950, p. 5; tabl. Situaaa membrdor Colectivelor, dec. 1950, p. 5.

41AI1N1, dos. Rapoarte de activitate pe sectii 1952, Colectivul Probleme actuale", Plan de

muncd pe ianuarie, februarie. martie 1952 din 3 ian. 1952; Raport de activitate pe martie 1952,Raport de activitate din 19 iulie 1952.

-

si

piimperialiptilor

pi

imperialiplitor

www.dacoromanica.ro

13 Institutul de istorie N. Iorga", 1948-1952 273

Elisa Campus a publicat de asemenea un material Despre politica externaantinafionalci a guvernelor burghezo-mofieregi din Romcinia in timpul politiciiimperialiste de a.ya-zisci neintervenfie" (1936), tot in Studii", V (1952), nr. 3,p. 24-57. Prin lipsa oricdrui criteriu stiintific autentic, indoctrinarea ideologicaimpinsd pind la exces si servilitatea josnicd ardtatd fatd de ocupantii sovietici,valoarea lucrdrilor Sectiei de istorie contemporand a Institutului de Istorie siFilozofie a Academiei R.P.R. intre 1948-1952 este nuld si constituie doar unstudiu de caz pentru ilustrarea degenerdrii in care a fost adusd o parte aistoriografiei romfine, in timpul exercitdrii dictaturii comuniste de esentd stalinistdin formele ei cele mai opresive i brutale.

In sfarsit, mai trebuie relevat cã prin restructurarea institutului de la1 octombrie 1950, ilustrând accentuarea comunizdrii si sovietizarii stiintei istoriceromdnesti, a fost creatd i o sectie de Relafii románo-ruse. Condusd de conf.Valeria Costdchel, convertitd la marxism, sectia s-a ocupat cu predarea limbilorslave si orientale in institut si in special de rusk incredintate unui fost preotbasarabean rdspopit, Alexandru Severin, si traducerilor de texte din literaturdistoricd sovieticd efectuate de acelasi Severin, Eugenia Chiscd, A. GoianE. Telnik, necesare lecturii obligatorii pentru membrii institutului42.

Reeducarea membrilor institutului i indoctrinarea lor ideologicd a fostconceputd dupd un program psihologic menit a contribui la depersonalizarea sideprofesionalizarea autenticd a cercetdtorilor, adicd anihilarea spiritului critic prinaplicarea unor metode repetitive folosite in sedinte sdpamdnale de productie, incolectivele de lucru lunare, de sectie i plenare, cursuri saptdmânale de maxism-leninism predate alternativ de cdtre C. Ionescu-Gulian, V. Liveanu, GheorgheChepes si Roland Rapaport, acestia din urma de la Institutul de Istorie alPartidului, infiintat in 1951 si $coala Superioard de $tiinte Sociale A.A. Jdanov"de pe Idngd C.C. al P.M.R., lecturi individuale din clasicii marxism-leninismuluipe bazd de planuri prestabilite43, cursuri sdpamfinale de limbd rusd pentruincepätori i avansati, cu Alex. Severin si Tatiana Golim, sedinte sindicale bilunare

cursuri sindicale pentru elementele tinere; in sfarsit, pentru elementele avansatesi cele cu origine sociald sdndtoasd, cursuri la Universitatea serald de marxism-leninism, cu o duratd de trei ani. Fiecare cerceator era obligat sä inainteze lunarsectiei de care apartinea un raport amdnuntit de productie, inserdnd atdt problemele

42 MINI, dos. Rapoarte de activitate pe seclii 1951, Sectia de relatii romano-ruse; dos.Rapoarte de activitate seclia de istoria relatillor roma-no-ruse 1952, passim. $i in aceastA secties-au tinut comunicari pe teme de istorie medic, modernA i contemporana; mentionAm pe acelea din1950 ale acad. E. Condurachi (Vechi monede poloneze in Moldova si Sudul Duneirii), P. Nasturel(Vechi tip6rituri romcinesti la Patriarhia din Alexandria), P. Olteanu (Slavii de pe Tisa superioard inlumina toponimiei), Tatiana Golim (lerzen fi Apusul), Pirin Boiagiev (tin proiect de societaterománo-greco-sarbii de navigatie dundreand la 1867). Claudia MihAilescu (Lupta lui Leninimpotriva curentului narodnic) etc.

43 MINI, dos. Comunicari Referate ideologice 1950-1951, foi volante: Rapoarte individuateautognafe asupra lecturilor pentru ridicarea nivelului ideologicpe luna noiembrie 1950.

§i

§i

-

-

www.dacoromanica.ro


profesionale, cat §i cele ideologice, respectiv indeplinirea normei de lucru(alcatuirea unui anumit numar de fi§e sau de copiere, transcriere §i traducere dedocumente a unui anunit numar de pagini) §i indicarea cursurilor de marxism-leninism i a celor de limbd rusd frecventate, lecturi individuale de marxism, alteactivitati sindicale, ob§te§ti etc.).

Activitatea §tiintifica a institutului, pe Ifinga munca depusd in colective, aconstat §i din sustinerea unor comunicari pe sectii §i in plenare sau a unor referate pemarginea unor lucrari din istoriografia sovieticd in spiritul celui mai ingustdogmatism. Structura unor asemenea comunicari trebuia sA tind seama de urmAtorulpblon: pozitia clasicilor marxism-leninismului (cu precAdere Lenin §i Stalin) fata desubiectul enuntat; prezentarea i interpretarea subiectului prin priima invatAturiimarxist-leniniste, aportul istoriografiei sovietice §i combaterea pozitiilor istoriografieiburgheze in problemd. Desigur nu toti speciali§tii autentici au respectat acestecanoane, expunandu-se criticilor acerbe ale activi§tilor, dar urmArile s-au vAzut maitarziu când au figurat in listele de epurati pe criterii politice §i ideologice intocmite §ipuse in aplicare in 1952. Comunicarile au fost fie de tinutA §tiintifica, cu concesiuniacute marxismului in diferite grade pana la minimum sau chiar deloc, fie deserviciu, de adulare a comunismului §i a lui Stalin intr-un stil ditirambic, totalneproductiv. In arhiva institutului figureazA lista completä a comunicarilor iar uneoritextul sau rezumatul cu discutiile purtate pe marginea lor totalizand numarul celortinute in sectii sau in plenare intre 1948-1952. De pildd in 1948, cu incepere de la 28noiembrie, s-au tinut 5 comunicari in 3 §edinte plenare pe institut, dintre care cea din28 decembrie a fost fire§te inchinatA lui I.V. Stalin de ate Petre Constantinescu-

in 1949 au fost expuse 27 de comunicAri in 19 §edinte plenare pe institut, dintrecare 10 de istorie veche, 4 de istorie medie, 5 de istorie moderna, 3 de filosofie §i 5de ideologie §i politicã. Remaram in rândul celor mai valoroase tinute cusubiecte de istorie medie, pe acele ale lui P.P. Panaitescu (Bulgarii in nordulDundrii in sec. IX §i X"), A. Otetea (Reforma lui Constantin Mavrocordat") sauPetre Ndsturel (In jurul lui Io" al tdrilor bulgare §i al domnilor romani"). Dintrecomunicarile cu subiecte de istorie modernA putem retine pe acelea prezentate deN. Camariano (Contributia grecilor la revolutia de la 1848 in Tara Româneascd"),Dan Berindei (Mihail Kogalniceanu §i emigratia ungard intre 1860-1861") §iV. Mihordea (Rdscoala gränicerilor din 1866"). Pentru sectorul politico-ideologicnumai titlul a doud comunicari din totalul celor sustinute pe aceastA temd esteedificator: Stiinta istoricA sovietica, adevArata §tiinta a Istoriei" (P. Constantinescu-Ia§i) i Previziunea §tiintifica in opera lui I.V. Stalin" (M. FrunzA)44. Ca sd nu maiobosim cititorul cu o in*are fastidioasd, ne mArginim sa mai relevám din rfindulwdintelor prezentate in plenarele institutelor pe cele antologice prin stupiditatea lor,

44 AIINI, dos. Rapoarte de actiutate Dari de seam() pe sectii 1949, tabel Comuniariletinule de Institutul de Istorie i Filozolie al Academiei R.P.R.; dos. Rapoarte de productie Consiliiviintifice 1951, tabel,Comunicarile prezentate in plenarele Institutului in cursul anului 1950.

Ia§i.

-

-

-

www.dacoromanica.ro


din 1950 §i 1951, anume Legatura intre decembri§ti §i rascoala condusa. de TudorVladimirescu" §i Uneltirile agentilor burgheziei engleze impotriva rdscoaleiconduse de Tudor Vladimirescu" produse ale fanteziei delirante ale lui S. Stirbu.

Din problernatica atinsd in cuprinsul celor 14 comunicari tinute in sectia deistorie medie a Romaniei in 1950, 18 in 1951 §i 11 in 1952, putem retine pe cele deistorie economicd privind exploatarea ocnelor (N. Ghinea; N. Stoicescu), arendareamo§iilor §i exploatarea agricold (Gh. Ionescu, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru),baterea de monedd (0. Iliescu), manufacturile (C. Serban); istorie social& frdmantdritardne§ti (I. Totoiu, P. Cernovodeanu, Gh. Cardas), vAnzari de rumdni (LetitiaLA7lirescu-Ionescu); clasa boiereascd. (Gh. Georgescu-Buzau; C. Andreescu); istorie

militará .51 diplomatic& constituirea statelor feudale romane§ti (P.P.Panaitescu), relatii romdno-bizantine, romAno-otomane, bdtalii, politica marilorputeri la Poartd §.a. (P. P. Panaitescu, P. Nasturel, A. Camariano Cioran,V. Mihordea, C. Serban); istorie administrativá (A. Sacerdoteanu §i Lia Lehr);istoria culturii, cronicari, activitati culturale (C. Grecescu, M. Berza, Gh. Card*.

nota discordantd in tematica sectiei a reprezentat-o comunicarea LaetitieiLäzdrescu-Ionescu, tinutd la 24 februarie 1951, despre Interview-ul acordat de I.V.Stalin corespondentului ziarului Pravda" "45. De asemenea pentru atmosfera dinsectie sunt demne de retinut criticile aduse de &Ansa pe marginea comunicdrii prof.Berza din 30 martie 1951 Ideile politice §i sociale reflectate in cronica lui MironCostin" §i retinute in procesul verbal al sectiei, prin care atrdgea atentiaconferentiarului cä n-a accentuat problema antagonismelor din societatea feudald,cronicarul moldovean dovedind o pozitie reactionard de clasd neinfieratä de careautorul conferintei iar mila fata de taranii obiditi fiind ipocritd; §i LetitiaLazdrescu-lonescu addoga textual: Miron Costin avea mild de tdrani cum aveaurnilã doamnele americane in timpul rdzboiului de secesiune fata de sclavii negri".Recomandd conferentiarului sa citeascd Coliba lui Mo§ Toma" in care se vede cumdoamnele americane aveau mild de sclavi46! Totodatd, Petre Nasturel, autorulcomunicdrii Un izvor bizantin despre Vlad Tepe§ §i politica acestuia fata de turciinainte de 1462", sustinutd la 20 iunie 1951, era mustrat, recomandandu-i-se sdrenunte la interpretAri individualiste §i sa inläture subiectivismul de care a datdovada, prin interpretarea materialului in lumina justd a materialismului istoric"!47

Comunicdrile tinute in sectie au fost aproape intotdeauna insotite de referatealcdtuite de membrii ei asupra unor lucrdri din literatura istoricd sovieticd sau deideologie. Evidenta bar precisd ca §i aceea a lecturilor obligatorii din clasicii"rnarxism-leninismului au fost pdstrate cu grija in arhiva sectiei de istorie medie a

43 AIINI, Rapoarte de activitate pe sectii, 1951 (texte de comunicari fi referate), tabel Listacomunicdrilor (Mute in sectiile Institutului in cursul anului 1950: II, Sectia de Istorie Medie, p. 1-2; tabelSectia de istorie medie a Romdniei. Comunicdri referate (1951); Dos. Rapoarte de activitate pesectii generale 1952, Sectia de istorie medie. Comunicdri ci referate (1952).

46 AIINI, Rapoarte de activitate pe sectii 1951 (lexte de comunicdri referate); tabel Sectiade istorie medie a Ronthniei. Comunidiri referate (1950: comunicare M. Berza din 30 martie 1951.

47 Ibidem. cornunicare P. Nasturel din 20 iunie 1951.

0

politica,

--

-

on

ci

www.dacoromanica.ro

276 Paul Cemovodeanu 16

institutului, oglindind gradul de umilinta i servitute la care au fost supu§icercetatorii pe linie politica i ideologica48.

Tematica comunicarilor sectiei de istorie moderna §i contemporand a atacataceea§i problematica economica-sociala i politica legata aici de revolutia de la1848, framântarile din epoca lui Cuza, Razboiul Independentei, lupta impotrivaimperialismului anglo-american §.a. (Sava Iancovici, I.R. Neac§u, D. Berindei,V. Mihordea, Popescu-Pion, N. Inescu, P. Dimitriu, etc.)", toate insotite dereferate obligatorii recenzAnd.materiale din istoriografia sovietica.

Din toate comunicarile prezentate de cercetatorii institutului in §edinteplenare sau de sectie intre 1948-1952, foarte putine au vazut lumina tiparului inStudii. Revista de istorie §i filozofie", care in primele sale numere a avutcaracterul general de Revista de tiinta-filozofie-arte" (nr. 1-4, 1948) sauRevista de §tiinta §i filozofie" (nr. 1-2 din 1949). S-a dat precadere materialelorde directivä §i comunicarilor cu profil ideologic ori politic sustinute de activi§ti cugeutate ca Leonte Räutu, N. Popescu-Doreanu, M. Roller, P. Constantinescu-Ia§i,S. tirbu, general maior Valter Roman sau de colaborationi§ti notorii ca MihailSadoveanu, Scarlat Callimachi, G. Calinescu, Barbu Lazarescu §i Traian Savulescu50.

Comitetul de redactie al revistei a cuprins la inceput un nutriar mai mare demembri, fixandu-se apoi, in 1950, la urmatoarea componentd: a) membri: acad.C. Balmu§, P. Constantinescu-Ia§i, Mihai Frunza, V. Maciu, Mihai Ralea, S. $tirbu;b) secretari de redactie: C. Ionescu-Gulian, L. Lazarescu-Ionescu; c) redactorresponsabil: M. Roller. Comitetul a procedat in mod abuziv §i discretionar inlegatura cu materialele incredintate spre tipar. Majoritatii cercetatorilor institutuluinu li s-a ingaduit accesul la revista, iar dintre cei putini i selectati de catreredactori, cativa au trebuit sa semneze sub pseudonim sau numai cu initialele;

48 AIINI, dos. Rapoarte de activitale pe sectii 1951 (texte de comunicdri i referate), tabelSectia de istorie medie a Romdniei. Comunicdri referate (1951); dos. Rapoarte de activitate pesectii generale 1952, Sectia de istorie medie, Comunicdri referate (1952); dos. Comunicdri.Referate ideologice 1950-1951, Dare de seamd cu privire la referatele asupra lucrárilor sovietice indomeniul saintelor istorice filozofice, p. 3-5; vezi i ms. orig. ale rapoartelor individuale asupralecturilor efectuate pentru ridicarea nivelului ideologic peluna nov. 1950, in ordinea pastrarii lor; dela Al. Elian, Stefan Cemovodeanu. Traian Ionescu-Niscov, Gh. Cron Paul Cernovodeanu,Gh. Cardas, M. Berza, C. Andreescu, N. Banescu, T.V. Sotirescu, Maria Holban, C. Grecescu,George D. Florescu (lecturi din K. Marx, Capitalul, Fr. Engles, Rdzboiul (ãrdnesc german,V.I. Lenin, Materialism i empiriocriticism, I.V.Stalin, Anarhism sau socialism?, Problemeleleninismului, M.I. Kalinin, Despre educatia comunistd, G.V. Plehanov, Questions fondamentales dumarxisme etc.).

49 AIINI, dos. Rapoarte de activitate pe sectii 1951 (texte de comunicdri i referate), tabelLista comunicdrilor (inure in Sectide institutului in cursul anului 1950; III Sectia de Istorie Modernd

Contemporand, p. 2; Dos. Rapoarte de activitate pe sectii 1951, Sectia de Istorie Moderna siContemporana, Comunicdri ci referate (1951); Rapoarte de activitatepe secfii 1952, Sectia de IstorieModerna si Contemporana. Comunicdri ci referate (1952).

5° S. Columbeanu si P. Simionescu. Srudii. Revistd de istorie. Supliment bibliografic (1948-1957),Bucuresti, 1958, sub voce.

ci

si

ai

www.dacoromanica.ro


altora ii s-au furat pur i simplu materialele care au fost publicate anonim. ef-ri desantiere arheologice, ca acad. E. Condurachi, C. Daicoviciu, I. Nestor si D. Berciu,au fost läsati sa-si publice rezultatele sapaturilor in revistA pand in 1950, cand afost infiintatA revista specializata Studii i cercetdri de istorie veche". Tematicaarticolelor de istorie medie a inglobat rdscoalele tArAnesti, infiintarea manufacturilor,relatiile romano-ruse, jugul otoman. Pentru istoria medic cel mai asiduu autor intre1948-1952 s-a arAtat prof. P.P. Panaitescu, dar care n-a fost autorizat sä semnezecu numele propriu, ci doar cu pseudonimul Al. Grecu sau chiar cu initialele A.G.apoi L. LAzArescu-Ionescu si Constantin erban cu semnAtura intreagd; in schimb,Gh. Carda i Eugen Comp au semnat cate un studiu doar cu initialele Gh. C.si C. iar contributiile inedite ale lui Damian Bogdan (Legliturile Tarilor Romeine cuGeorgia Antin Ivireanu; nr. 4/1951, p. 131-163) si Petre Ndsturel (0 inscripliedespre Mircea cel Bdtrcin (1408); nr. 3/1952, p. 210-212) au apArut anonirn printr-unprocedeu cu totul reprobabil i lipsit de scrupule. Subiectele articolelor de istoriemodernA au atins rascoala lui Tudor Vladimirescu, relatiile socialistilor romani curevolutionari rusi i bulgari, luptAtori romani in Comuna din Paris s.a. In domeniulistoriei moderne au publicat doar membrii comitetului de redactie (P. Constantinescu-Iasi, V. Maciu, M. Roller, S. Stirbu) cu cloud exceptii, Gh. Georgescu-BuzauV. Mihordea, lasati sa-si semneze ate un studiu. Printr-un abuz de putere,P. Constantinescu-Iasi a publicat sub semnAtura proprie in nr. 3/1952, p. 213-214materialul privind Inscrierea lui Hristo Botev ca student al Facultillii de medicinddin Bucurqti, cules in intregime de VI. Diculescu si de mine, fart a ni se citanumele. Majoritatea articolelor de istorie contemporanä s-au marginit sä infierezein termeni penibili i lipsiti de orice obiectivitate stiintificA imperialismul americano-englez, dusman de moarte al poporului roman" si sà aduleze in mod slugarnic UniuneaSovieticA si pe I.V. Stalin. Articolele de istorie contemporand au fost semnate, in afaralui P. Constantinescu-Iasi, V. Maciu si S. Stirbu, si de dire Elisa Campus, Radu Paul siEugen StAnescu. La alcAtuirea recenziilor cu precklere a lucrarilor din literaturasovieticã au contribuit P.P. Panaitescu (sub pseudonirnul Al. Grecu), ValeriaCostAchel, Radu Manolescu, Damaschin Mioc, C. Ionescu-Gulian, Gh. Diaconu cuinitialele Gh.D. si Constantin Serban cu initialele C.S.51

In afarA de Studii. Revistd de istorie i filozofie" i Studii i cercetAri deistorie veche", institutul a mai editat ca periodic pentru scurtA vreme i StudiicercetAri de istorie medic", care a apArut doar in cloud numere in anii 1950 si 1951,functionand cu un comitet de redactie avfind ca membri pe acad. David Prodan,cord. Barbu Campina, Ion Ionascu si L. LAzarescu-Ionescu iar ca redactorresponsabil pe prof. univ. Grigore Preoteasa, membru al C.C. al P.M.R. (viitorministru de externe). In aceastA revistA, in afara inserärii unor materiale ideologicede circumstantA, cu totul perisabile, s-au putut intalni i studii serioase, interesante,chiar dacã putin diminuate prin marxizarea lor obligatorie, datorate numismatului

51 Ibidem.

si

si

www.dacoromanica.ro


0. Iliescu, prof. E. Vartosu, I. Corfus, Al. Dobosi si Samuel Goldenberg (subpseudonimul G.S. Ardeleanu) din Cluj. Tematica contributiilor aduse a cuprins atat

studii de facturä arhivistica, cat i cu substrat economic (inclusiv monetar) si deistorie politica si diplomatica. Revista si-a incetat aparitia In anul de grele incercari1952, pentru a renaste apoi intr-o forma mult imbunatatita in 1956, sub un alt comitet

de redactie cu titlul schiMbat in Studii i materiale de istorie medie".intr-adevar, anul 1952, cu care se incheie o etapa din istoria institutului, s-a

caracterizat prin transformarile profunde suferite in structura sa datorita epurarilormasive de cercetatori ce au afectat activitatea multor colective de munca i chiar asectiilor. Acest fenomen s-a produs in urma inaspririi regimului de dominatiecomunist de tip stalinist din tam noastra si a exacerbarii ideologice provocata deluptele interne din sanul C.C. al P.M.R. pentru putere. Plenara partidului din 26-27mai 1952, care a dus la scoaterea Anei Pauker din biroul politic si eliminarea luiTeohari Georgescu i Vasile Luca din C.C., au slujit ca pretext grupdrii din jurul luiGh. Gheorghiu-Dej, devenit premier la 2 iunie52, de a declansa isteria purificarilorpolitice i ideologice la toate nivelele, ajungand si in randul universitariloroamenilor de stiinta din institute de cercetare ale Academiei R.P.R. Atunci a cazutInstitutul de Istorie si Filozofie, victimd a marii epurari" cu conotatii politice carede-a lungul a cateva luni a subtiat randul personalului de cercetare, fiind concediaticu brutalitate varstnici i tineri incadrati sau colaboratori externi cu originesociala nesanatoasa i inadaptati invataturii marxisto-leniniste-staliniste in formeleexacerbate in care a fost promovata precum i unii membri de partid sau utecisti, careau fost considerati deviationisti" de la linia sanatoasa" a partidului. Eliberarile dinserviciu au fost efectuate in majoritatea cazurilor prin prevederile art. 20, aliniatul edin Codul Muncii" (scoaterea din campul muncii", fara preaviz i indeplinireaconcediului de odihna). Ulterior, in urma primirii de numeroase cereri din parteacercetatorilor in cursul verii si al toamnei 1952 pentru modificarea conditiilor deepurare, s-a revenit In majoritatea cazurilor, aplicandu-se prevederile aliniatului d aleart. 20, cu drept de preaviz i concediu.

Un Tablou de functionari stiintifici i referenti in acord eliberati in ultimultimp de la institut"53, datand din 5 octombrie 1952, contine numele i prenumelecelor epurati, functia i colectivul unde au lucrat, nr. deciziei si data scoaterii dinserviciu. Din acest tablou reiese clar cd epurarea s-a efectuat in 9 valuri succesiveintre I iunie si 1 octombrie 1952, atingand un numar de 30 de cercetatori. inainte dea examina aceasta Iistã, trebuie sá precizam ca epurarea a inceput mai devreme de1 iunie si s-a incheiat nu in octombrie, ci la sfarsitul anului 1952. In Raportul deactivitate" al institutului pe luna februarie 1952 s-a precizat urmatoarele:Constatandu-se cd la Sectia de istorie moderra si contemporand doi colaboratori auavut: unul o activitate neconforrnd cu ideologia marxist-leninistd (V. Zaboroschi)

52 Chita lonescu, Comunismul in Romania, Bucuresti, 1994, p. 243-247.53

AIINI, dos. Rapoarte de activilate pe seciii 1952, label citat.

I

1

sisi

- -

www.dacoromanica.ro

19 Institutul de istorie N. Iorga", 1948-1952 279

al doilea a prezentat un randament stiintific slab (M. Romanescu) au fost eliberati dinmuncd"54. Concret, numai V. Zaboroschi a fost concediat la 15 martie 1952, 55 pecAnd M. Romanescu a facut parte din lotul celor epurati la 7 iulie. Totodatd,L. Lazdrescu-Ionescu infiera i activitatea specialistilor medievisti: O pozitieantistiintificd, obiectivista o denota si tehnicitatea manifestatd in cadrul Sectiei deistorie medie"56, prefigurAnd viitoarele epurdri. in raportul de activitate al institutuluipe luna iulie 1952 se ardta cd in cadrul lucrdrilor de restructurare a personaluluiinstitutului, au avut loc sase sedinte speciale conduse de directorul institutului, lacare au luat parte responsabilii colectivelor, secretarul organizatiei de baza,presedintele sindicatului, seful cadrelor i directorul adjunct administrativ. In acestesedinte, analizandu-se situatia fiecdrui functionar si referent stiintific in parte, s-astabilit lista persoanelor care vor fi propuse Academiei R.P.R. pentru a fi eliberatedin muncA, nefiind corespunzatoare"57. Valurile de epurdri se succed ritmic cuincepere de la 1 iunie 1952, cand sunt inlaturati prof. Gh. Zane, consilier stiintificMarina Vlasiu, sef de lucrdri, ambii de la colectivul Bibliografia lucrdrilor din sec.XIX", urmati la 13 iunie de alti doi membri ai sectiei de istorie moderndcontemporand, la 15 iunie de Gh. Bezviconi (colectiv: Relatii romAno-ruse), la 1 iuliede alti trei cercetatori printre care Dan BAddrdu, consilier stiintific la sectia deFilozofie, la 7 iulie de un lot de 9 persoane, printre care Ilie Corfus, asist. II (colectiv:Acte i Documente 1821), Claudia MihAilescu, asistent II (colectiv: Jugul otoman),Marcel Romanescu, referent stiintific (colectiv: Acte si Documente 1821), N. Inescu,asistent II, i Popescu Pion, referent stiintific (colectiv: Rdzboiul din 1877-78) si cumine, asistent II (colectivul Indici), la 15 iulie prof. N. adnescu (colectiv Indici)Petre Nasturel (colectivul Culegere de cronici), la 1 august Ovidiu Papadima si prof.Vladimir Dumitrescu, ambii referenti stiintifici (colective: Periodice sec. XIX siRepertoriul Arheologic), la 1 septembrie Mircea Florian, consilier stiintific la sectiaFilozofie, cu alti doi cerceatori i, in sfarsit, la 1 octombrie 1952 dupd numirea inaceeasi zi a sinistrului activist Aurel Roman ca director adjunct un ultim grup de 6membri, printre care prof. Mihai Berza, consilier stiintific (colectiv: Jugul otoman),Radu Paul, sef de lucrAri (colectiv: Probleme actuale), Dan Berindei, asistent H(colectiv: periodice sec. XIX) si Horia Ursu, asistent H (colectiv: Rdzboiul din 187778)58. Seria de epurari cunoscutA noua se incheie cu eliberarea lui Serban Papacostea,referent stiintific (colectiv: Indici) la 15 decembrie 195259. Numdrul celor care n-au

Ibidem, Rapoarte lunare pentru Academia R.P.R. Raport de activitate pe lunafebruarie 1952.

" AIINI, dos. Rapoarte administrative (I ianuarie-1 august 1952), cererea nr. 2 051/18 iulie 1952.58 Dare de seam') asupra sedintei kirgite a Secgunii de ,Stiinte Istorice, Filozofice ci

Economico-Juridice a Acadetniei R.P,R., consacrate prelucra-rii Hotdrdrii sesiunii generalestiintifice a Academiei R.P.R. din 17-23 martie 1952, in Studii ...", V (1952), nr. 3, p. 138.

57 AIINI, dos. Rapoarte de activitate pe sectii 1952, raport de activitate pe luna iulie 1952, p. 5.Ibidem, Tablou de functionari stiinfifici i referentii in acord eliberali in ultimul limp.

59 AIINI, Rapoarte administrative Iesiri 2 august-3 I decembrie 1952.

9

pi

pi

pi

www.dacoromanica.ro


mai lucrat in institut s-a ridicat la 70, din totalul de 225, dupd cum rezulta din adresanr. 2 864 din 29 septembrie 1952 a conducerii, prin care se cerea urgentareanumirilor in posturi a noului personal solicitat in 7 adrese anterioare (nr. 1 924,1 950, 1 954, iulie, 2 470, 2 521, august; 2 707, septembrie), menit a inlocui pe celconcediat6°. Printre cei selectati a umple golurile create in colective s-au numaratStefan Stefdnescu, Matei Vlad, Nichita Addniloaie, ca bugetari, si Virgil Cfindea,Gabriel Strempel, Paul Simionescu, Haym Cu ler i Traian Lungu ca referentistiintifici in acord61. Totusi activitatea institutului s-a resimtit dupd epurarea atfitorcercetatori, cei nou veniti initiindu-se treptat in munca ce le revenea. Afirmatianoastrd este intdritd i prin marturiild extrase din rapoartele generale de activitate aleinstitutului. Astfel, in cel de pe luna septembrie 1952 s-a analizat din nou situatiagrea in care se gasesc mai multe colective, care in urrna reducerilor de personal si-auincetinit simtitor munca ... Din cauza acestor reduceri de personal institutul nu aputut raspunde sarcinilor trasate de Academie de a prezenta profilarea activitatiiinstitutului, ramanfind ca aceastd profilare sA se fwã dupd ce se vor completa locurilevacante si deci munca colectivelor va reveni la normal". Concluzia desprinsA eraurmdtoarea: In general se constatd activitate mai slabd din motive obiective, datoritaincetinirii produse in procesul muncii stiintifice de reducerile i schimbasile depersonal din ultimele luni. Sectia de istorie medie nu a tinut nici o sedinta plenara desectie, marginindu-se numai la sedintele de lucru ale colectivelor"62. Deoarece inluna septembrie 1952 s-a incercat readucerea mai ales a unor tineri la Sectia deistorie medie din randul celor epurati (este cazul lui Petre Ndsturel si al meu) care amlucrat la incheierea lucrarilor de revizuire a indicelui colectiei Studii i documente",aceastA efemerd rechemare a durat numai o lund, stArnind indignarea Sectiei deIstorie a Academiei, care a reactionat prompt in Consiliul stiintific prinreprezentantul ei M. Roller la incdlcarea dispozitiilor de partid, interzicdndu-se peviitor o astfel de reangajare sub orice forma. In raportul de activitate al institutului peluna octombrie 1952 se specifica textual: S-a hotarfit ca cei eliberati de la institutprin hotArdrea Academiei sA nu mai fie angajati in acord pentru munca stiintifica"63.Incercarile de reangajare dovedesc o data in plus a dispozitiile de concediere a unormembri ai institutului n-au fost luate din initiativa conducerii, ci au constituit efecteledeciziilor politice luate la nivel inalt in C.C. al P.M.R. si transmise Academiei care,

AIINI, dos. Rapoarte de activitate pe seclii 1952, Borderou de adrese trimise de institutAcademiei R.P.R. cu recomandlirile pentru numiri de funcfionari bugetari referenfi viinfifici lainstitut in locurile vacante, de la 8 iulie 1952 sipdná la data de 18 octombrie 1952.

61 Ibidem, adresa nr. 2 470 din 28 august 1952 (Tablou cu propunerile de nwniri in posturilerdmase vacante prin ultimele eliberart); adresa nr. 2 521 din 29 august 1952 (Tablou cu propuneri dereferenfi .ytiinfifici): adresa nr. 2 546 din 2 sept. 1952 (Tablou cu referenfi propu# prinadresele nr. 2 470 din 28 august 1952 fi nr. 2 521 din 29 august 1952, cu menfiunea salarizãriicorespunzeiloare).

62 Ibidem, Raport de activitate pe luna septembrie 1952, p. 5 i 6.63 Ibidem, Raport de activitate pe tuna octombrie 1952, p. 5.

60

ci

www.dacoromanica.ro


in calitate de for tutelar, le-au inaintat directorului Petre Constantinescu-I* §iConsiliului §tiintific spre executare. Regretul pentru epurarile efectuate prin hazarduloriginii sociale §i a antipatiilor politice a reie§it §i din luarile de cuvant in §edintaConsiliului §tiintific din 6 noiembrie 1952, unde P. Constantinescu-Ia§i, sustinut deA. Otetea §i I. Iona§cu, a recomandat sai nu se inläture elementele capabile, cu tottrecutul lor, dacd se adapteazA ideologiei marxiste conform hotArdrii Partiduluiceea ce nu s-a aplicat intocmai de cAtre cadrele Academiei cu privire la ultimeleeliberari de la institut §i din cauza carora munca a fost stingherita; se fac sfortari sä seimplineascd planul"TM. Indemnul impaciuitorist" conform terminologiei epocii al

directorului institutului, a cdrui autoritate a fost mult mic§oratä prin flancarea lui decAtre vigilentul A. Roman ca director adjunct, n-a fost totqi respectat, deoareceepurarile au continuat, ultimul dintre cei indepärtati din institut find, dupd cum amamintit, Serban Papacostea, la 15 decembrie 1952. Totu§i specialiti de renumeapartinând a.5a-zisei infierate burghezo-mo§ierimi", ca Maria Ho lban, CorneliaBodea, Al. Elian, 0. Iliescu, George D. Florescu, Nic. Ghinea de pilda au fostsalvati §i lasati sa-§i continuie munca dar, in conditii dintre cele mai ingrate.

Bilantul §tiintific a inregistrat prin masurile administrative adoptaterenuntarea la colectivul de Indici, ce a fost desfiintat in cursul anului urmator1953, fard a fi dat nici o lucrare la tipar, diminuarea activitAtii la colectivele decronici medievale, bibliografia sec. XIX §i bibliografia periodicelor sec. XIX, undecolectivul a fost decimat, find redus doar la 3 membri, §i ingreunarea, in general, amuncii tiintifice in ansamblu. In curAnd de altfel, Petre Constantinescu-Ia§i a fostinlocuit in 1953 la directia institutului de cdtre Victor Chereste§iu, profesor laUniversitatea Babe§-Bolyai din Cluj, adevarata putere de decizie revenind, in fapt,directorului adjunct Aurel Roman. Cu plecarea lui Constantinescu-I4 s-a incheiatde altfel etapa de debut a Institutului de Istorie i Filozofie al Academiei R.P.R.

In concluzie, cu toate limitele politice §i servitutile ideologice impusecercetatorilor, 'Ana in 1952 mersul institutului a fost ascendent, reqindu-se a seelabora pretioase instrumente de lucru, ca i importante colectii de documente deistorie medievald i modernd pentru istoria nationalä, a se inregistra o anumitäemulatie a vietii §tiintifice prin numeroasele conferinte §i comunicAri, dintre caremulte au prezentat o certA valoare §tiintificA, de§i majoritatea au rAmas doar inmanuscris; doar activitatea sectorului de istorie contemporanA a RornAniei a fostsub orice criticd. Sectia de istorie generala, functionand pand in 1950, a fostdezafectatá prin transferarea colectivelor ei la Sectiile de istorie medie a RomAniei

a relatiilor româno-ruse. Carenta majord a anilor 1948-1952 a constituit-o insänevalorificarea pe calea tiparului cu exceptia unor volume din colectiileDocumente privind istoria Ronwiniei, seriile A,B,C §i Rilzboiul pentruIndependemei, care au inceput sa apard in acea vreme a nici unei alte realizari§tiintifice a institutului. In schimb, au fost publicate cu precAdere, in singura

64 Ibidem, Raport de activitate pe luna noembrie 1952, p. 5.

-

-

- -

5

si

-

-

www.dacoromanica.ro


revista de istorie a institutului existenta pe atunci, Studii" i in efemera Studii §icercetari de istorie medie", materiale de directiva inapte, reproduceri din Pravda"

Scanteia", dari de searna anoste sau articole cu o incarcatura politicarespingatoare, de adulare fard ru§ine a Uniunii Sovietice i a lui Stalin i destigmatizare a imperialitilor" anglo-americani.

cu toate carentele §i stridentele acelei epoci, trebuie recunoscut caatunci, prin munca devotata §i fara preget a speciali§tilor din perioada interbelicacare au format, la randul lor, generatia tinerilor absolventi in istorie, s-au pus ininstitut bazele marilor infaptuiri de mai tarziu fructificate prin aparitia in anii '60'70a colectiilor Cronicile medievale ale Romemiei, Fontes historicae Daco-Romaniae,Cronici turcesti privind istoria Romeiniei, Inscripliile medievale ale Romdniei,Bibliografia istoricd a Romdniei. Secolul al XIX-lea §i Bibliografia analiticd aperiodicelor 1790-1858, cu care ne mandrim §i astäzi.

Totgi,

si

www.dacoromanica.ro

COMUNISMUL NATIONAL $1 ISTORIOGRAFIA.MIT IDEOLOGIC SI ADEVAR ISTORIC

APOSTOL STAN

Nationalismul se configureaza ca o tendinta politica in interiorul bloculuicomunist in conjunctura schismei ideologice dintre China si Uniunea Sovietica, infapt un paravan al luptei dintre cei doi giganti pentru dominatie in cadrul miscdriicomuniste internationale. El se inspira teoretic din teza admisd formal aconstructiei noii societati potrivit conditiilor concret istorice. Nationalismul este oreactie impotriva nu atAt a legaturilor i interpenetrarilor doctrinare si de practicdpolitica efectiv-a, ci a modului in care Moscova folosea dogma politica' in scopuldominatiei absolute intr-un spatiu geopolitic mondial aflat in grade diferite deinfluent-A sau dominatie efectivai.

In Europa raskiteanA, dupd esuarea rdscoalelor sangeroase din 1956 dinPo Ionia si Ungaria, de desprindere de sub tutela sovieticd, nationalismul evolueazdca o miscue prudentä in sAnul unor partide comuniste de apArare a unor elementede identitate, mai puternicd sau mai slabd in functie de gradul de dezvoltareeconomicA, culturald si civild a diferitelor societati. Nationalismul dobandesteaspectul reformismului, ca o incercare de abatere de la modelul sovietic rigid. DardacA dinspre Occident din partea comunistilor italieni indeosebi se simteaincurajat, dinspre Moscova era blamat. Reformismul prindea, totusi, räddcini instatele comuniste din centrul Europei, incununarea lui find dezvoltarea pasnica afenornenului cunoscut sub numele de PrimAvara de la Praga", din 1968.

In Romfinia, Inca de la finele domniei lui Gh. Gheorghiu-Dej, nationalismulse configureazA ca o doctrind ideologica si politica, o reactie fata de rusismrusificare culturalA, dar nu si fata de sovietism ca sistem de organizare politico-sociale. De aici o deschidere extrem de prudentä spre o politica urmärindimbrAcarea acelui sistem intr-o haind nationala, pornind de la limba care fuseseimbibata de rusism i slavonism timp de circa un deceniu i jumdtate i ajungandpfind la forma supremA de afirmare a unei natiuni, cultura. Aceasta trebuia sa fiepotrivit cunoscutului principiu leninist socialista in continut, internationalistadeci, i nationalA ca expresie. Nationalismul insemna, in ultimä instantd,

I Vlad Georgescu, Politica i istorie cazul comunivilor romani, 1944-1947, ed. a 2-a,Munchen, 1983.

2 Victor Frunia, Istoria stalinismului In Romania, Bucurqti, 1991.

..Revista istoricr. torn. IX, nr. 5-6, p. 283-289.1998

§i

-

-

www.dacoromanica.ro

284 Apostol Stan 2

autonomizarea conducerii de partid §i de stat NA de suzeranul moscovit care, erijatin arbitru suprem al dogmei comuniste, 4i crease o marjd ideologica de imixtiune intreburile inteme ale intregului bloc, in caz de insubordonare, o formd voalatA deacoperire a unei dominatii nelimitate sinonimd cu o veritabild ocupatie

Dupd 1956 dupd interventia brutald §i sangeroasd a Armatei Ro§ii inUngaria pentru a-si putea guverna tara in mod absolut, necontestati de capriciileMoscovei, conducAtorii din Romania Ii aleg drept model de urmat Jugoslavia luiTito. Dar identificarea cu aceasta se referea la relatiile statale cu Moscova, nu i ladep4irea ortodoxiei ideologice §i a practicii politice. Comuni§tii romani nu numaicA inAspresc controlul politic i teroarea, ci mentin acelea§i dogme in care inchidintreaga societate3. Nationalismul lor este antagonic reformismului de tipulsocialismului cu fata umand sau al gulaplui", conturat in CehoslovaciaUngaria, de pildd. Grefate pe o structurd politick de stat §i de societate de esentAstalinistk schimbdrile din Romania urmdresc declarativ promovarea unorparticularitAti care, in fapt, se caracterizeaza prin fortarea socializArii panA §i inmicile spatii social-economice §i culturale rAmase ca oaze de libertate.

Nationalismul comunist se plaseazd cronologic in rdstimpul aprilie 1964decembrie 1989. El are o prima perioadd de relativd liberalizare deschisd de Dej in1964 i accentuatd de Ceau§escu pand in 1971, dupd care revine brutal la normelerigide staliniste in care se invAluie. Acestea nu par suficiente, ci sunt infuzate cumodele asiatice etatist-colectiviste maoist §i kim-ir-senist, surogate de reformism.in ultimii ani de domnie ai lui Ceau§escu, nationalismul lui atinge formaparoxisticd i aberantA a izolationismului extern, un instument brutal de combaterea tot felul de pericole impotriva statului absolutist. Considerand tara o cetateasediatd din toate directiile, inclusiv dinspre lumea comunistd, Ceagescu oinchide in dogmele ideologice ale societatii multilateral dezvoltate, chipurile ocontributie originald la dezvoltarea gandirii marxiste.

Nationalismul comunist are implicatii puternice in istoriografie, constituindun substitut la intemationalismul socialist. Acesta din urmk experimentat pe plancultural timp de circa un deceniu §i jumAtate, devenise un instrument nu numai desovietizare, ci §i de rusificare. in atari conditii, intelectualitatea romand, dupd cefusese decimatA prin epurdri, arestdri §i intemnitAri, pusd sub un strict controlideologic, parea a-si fi pierdut ratiunea de a fi. Creatia acesteia, devenitA ocomanda a statului totalitar, era in contradictie cu insd§i identitatea nationalk

Dar primele manifestAri ale nationalismului se vddesc in sfera politicã. Ungrup de lideri din jurul lui Dej iau initiativa de a se debarasa de acele forteinvizibile ale ocupantului moscovit formate din tot felul de consilieri §i a§a-ziOexperti, aproape toti agenti NKVD-i0, cu care erau impAnate nu numai

3 Apostol Stan, Romania sub regimul cornunisi, 1944-1989, in ,.Revista istorica", t. V, 1994.nr. 9-10, p. 1 029-1 053.

militars.

ai

www.dacoromanica.ro

3 Comunismul national si istoriografia 285

rninisterele, ci si principalele institutii publice de jos !And sus4. Procesul acesta erafacilitat de retragerea armatei sovietice din Romania, in 1958, dupd circa 14 ani deocupatie efectivd, urmatä de eliminarea diversilor consilieri sau agenti rusi cunoscutidin principalele institutii ale statului. Concomitent survine o actiune lent& dar sigurd,de derusificare a culturii, ajunsd pand la finele anilor '50 un apendice al aceleia rusesti.

In conducerea de partid si de stat, nationalismul aduce o primeniresubstantiald de cadre. Dacd in anii de inceput ai comunismului, cu exceptia uneifatade firave de lideri nationali, ea era alatuitd din elemente apartinandminoritätilor etnice, indeosebi evrei, in anii '60 chiar Dej deschidea un proces deromanizare". Survine astfel o modificare radicald a nomenclaturii ilegalistii dinperioada interbelia proveniti dintre minoritari si transformati in clasd politicaconducdtoare prin infuzarea acesteia cu noi convertiti dintre romani5. SubCeausescu avea loc spargerea unitatii de castd a acesteia si, apoi, reconfigurareaunei alte nomenclaturi, pe principii nationaliste. Aceasta era mai putin ermeticd siceva mai deschisd spre elementele clientelare legate de clanul de familie al luiCeausescu. Ca atare, in sfera politica, nationalismul insemna un transfer de functiisi responsabilitati dinspre fostii ilegalisti cu origine etnicd minoritardinternationalisti prin identificarea totald cu cultura si mentalitatea ruseascd spreromani. Este, in fapt, o luptd surdd pentru intaietate in sanul unor privilegiati carese plasau diferit fatd de sursele puterii: Moscova sau Bucuresti. Aceastd infruntarein sanul nomenclaturii cornuniste poate fi comparatd cu un fenomen relativ similardin istoria noastrd medievald, and grecilor parveniti la carrnd prin relatii directecu Istanbulul li s-au opus boieri autohtoni marginalizati.

Nationalismul, fie si sub forma luptei pentru posturi de conducere, a atins siinstitutiile de culturd, inclusiv Academia Romand, care subordona si coordona oretea intinsd de institute de cercetare stiintifica. La Sectia de Stiinte Istorice, depilda, se face o translatie dinspre politruci internationalisti, ca Mihail Roller, sprespecialisti, in ordine succesivd, Constantinescu-Iasi, Constantin Daicoviciu, AndreiOtetea si, in fi n e , Stefan Pascu. Dar factorul decizional al directivdrii cerceariiistoriografice nu era atat Academia Romand, cat mai ales Sectia de Propaganda aPCR, care, in 1975, isi anexa institutele umaniste sub forma reunirii lor inAcademia de Stiinte Sociale si Politice. De aici, in fapt, de la Sectia dePropaganda, unde rolul principal il jucau Mircea Musat si Ion Ardeleanu, setutelau toate importantele manifestdri istoriografice legate de adevdrul istoric saumitul ideologic in functie de oscilatia atitudinii politice a conducerii de partid si destat. Cdci in anii de reorientare nationalista, timp de mai bine de un deceniu,institutele academice se consolidaserd ca entitati relativ autonome, infuzate deelemente tinere pregkite in universitati chiar sub regimul comunist. Acestora li se

4 Georges Haupt, La genese du cortflit soviéto-rouniain, in Revue française de sciencepolitique", t. XVIII, 1968, nr. 4, p. 669-684.

5 Vladimir TismAneanu, Arheologia terorii, ed. a 2-a, Bucuresti, 1995.

www.dacoromanica.ro

286 Apostol Stan 4

adaugasera o parte din cadrele vechi" recuperate politic §i ideologic. Toate acesteelemente se conturau ca un potential pericol pentru dogmele comuniste. De aicisubordonarea lor directa de catre partid.

Nationalismul este indeosebi o ideologie. Scopul promovarii ei in toate sfereleculturii, dar mai ales in istoriografie este nu atat stimularea cercetarilor autentice. Pefondul unei dominatii de necontestat a partidului unic §i a unei nomenclaturibirocratice in jurul secretarului general cu puteri de monarh absolut, se urmare§tefaurirea unui anume trecut. Cu alte cuvinte, in chip aprioric i fAra discerndmantcritic se porne§te de la ideea ca cercetarea istorica este menitä sa umple cu date §ifapte a§a-numitele legitati istorice, adica succesiunea modurilor de productie care seincheia cu triumful aceluia comunist. Acest tip de orAnduire nu era un accident alistoriei, o prelungire prin cucerire a unui model asiatic de stat §i societate, impuseimpotriva vointei unei natiuni, ci o dezvoltare chipurile naturala. Nu reprezenta nicimacar o manifestare voluntard §i intamplatoare a oamenilor, ci o incununare a unorconditionari obiective care ii impingeau pe ace0a intr-o unica directie. Romanii eraudeci predestinati de legile istoriei sa trdiasca in comunism, acesta impunAndu-se ca ofatalitate, indiferent de vointa i dorinta oamenilor.

Ideologii comuni§ti afat sub Dej, cat §i sub Ceausescu vad in cercetareaistorica un laborator de acreditare a unui §ir de idei preconcepute. Acestea erauproiectii ale gandirii lor politice care, chipurile, veneau din adancurile istoriei. Seacreditau deci ideologic diferite mituri care se schimbau in functie de conjunctura

Daca a§a-numita epoca internationalista devenirea noastrA istorica erasubordonatä exclusiv relatiilor cu slavii, cu Rusia kieveana, Rusia tarilor §iUniunea Sovietica, inclusiv dezvoltarea micArii nationale §i a celei socialiste §icomuniste find vazute ca prelungiri ale unor influente ruse§ti, in perioadanationalista miturile se schimba. Elaborandu-se o formulare aparent mai tiintifica,prin accentuarea rolului determinant al factorului intern al dezvoltarii oricaruifenomen istoric, teoria §i practica istoriografica pareau ceva mai atractive. Inaceasta iposta, de la o imagine a unei istorii romane§ti vazuta ca un lant deinterferente slave §i ruse§ti, se ajunge la o negare aproape totald a oricaror legaturi,unele dintre acestea, mai ales cu rol negativ, find neindoielnice. Dar scopul era nucautarea adevarului, ci proiectarea pe plan istoriografic a insd§i politicii partiduluicomunist. Acesta, spre a-si justifica balansul in politica externd, cAuta legitimareistorica. Se dau astfel directive ca cercetarea trecutului românesc sd se efectuezeprin deconectarea pe cat posibil de ariile de cultura §i civilizatie in spatiul cdroraromanii au gravitat §i s-au dezvoltat din antichitate pfind in epoca contemporanA.Din aceastA perspectivd, istoriografia este menita sa descopere §i sa infAti§eze nuprocesele rezultate din investigarea criticd a izvoarelor i marturiilor diferitelorepoci, ci pe acelea deduse din proiectiile ideologice.

Acest nationalism cu accente mitologice ar putea fi comparat cu inceputurileromantice ale istoriografiei noastre, daca scopurile urmarite n-ar merge impotrivaidentitatii proprii. In timp ce primii noWi istorici, mai ales aceia care prinplAsmuirile lor infrumusetau trecutul spre a impulsiona 0 coqtiinta nationala

politica.

www.dacoromanica.ro


amortitkde secole de dominatia strAinA, nationalismul comunist mergea intr-un senscontrar. In afara de faptul cà era unicul mod admis de reflectarea istoriografica, mitulviza indeosebi institutiile noastre constitutive. Pe o asemenea cale se raspandea insocietate nu numai confuzie, ci misticism §i obscurantism. Se ajungea, astfel, lapierderea memoriei trecutului i, prin aceasta, la tergerea identitatii noastre nationale.

Adevarul, tinta urmarita de cAtre orice istoric ce se considera ca atare, estealterat chiar prin definirea lui. De§i se recunoa§tea in general ea are un caracterobiectiv, i se atribuia partinitate. Si pentru a se demonstra cd intre cele cloudconcepte nu exista contradictie, se afirma ca partinitate inseamnd situareaistoricului pe pozitiile maselor populare §i, mai ales, in epoca contemporand, aleclasei muncitoare care ar fi devenit forta politica conducatoare, indreptatita la unasemenea rol nu numai de eroismul ei in cucerirea puterii politice, ci §i de pozitiaprogresistA fata de dezvoltarea mijloacelor de productie.

Intre mit i adevar istoric exista o relatie in care accentele se schimbA.Nationalismul nu poate anihila total adevarul, mai ales cA oficialitAtile comunisteafirmau unele tendinte nu prin declaratii explicite, ci prin promovarea in campulcercetarii istoriografice a unui grup de teme chiar generoase ca formulare. Deregula insa, mitul, daca nu invinge, in multe situatii ingenuncheaza adevarulistoric. Se pun in miFare o energie intelectuald extraordinarA §i mijloace materialepentru rescrierea istoriei printr-o asemenea optica. Sunt formulate astfel tezeaberante acoperite de numeroase lucrAri prin care sa se demonstreze cadevenirea romanilor n-a putut fi influentata de conjuncturile istorice nefavorabile.Daca latinitatea nu este total repudiata, dqi i se minimalizeaza insemnatateatocmai pentru ca semnifica rAdacinile noastre occidentale, ea este diminuata pana lacaricaturd. Elementului roman i se contrapune acela autohton geto-dacic, vazut cahotarator in etnogeneza romaneasca. In aceasta lumina, poporul roman era dejaformat in secolele IIIIV, inainte deci de a fi trecut proba contactelor cu populatiilemigratoare, inclusiv cu slavii. Intemeierea statelor romane§ti apare ca o creatie carenu are nirnic a face cu unele conjuncturi externe, ca de pilda legendele despredescalecat Epoca medievalA §i indeosebi marii voievozi dobandesc dimensiunig.gantice, victoriile lor partiale configurandu-se ca adevarate triumfuri. Mircea celBatran, rebotezat cel Mare, $tefan cel Mare, Mihai Viteazul etc. capata dimensiunimitologice, acestora atribuindu-li-se intentii specifice altor epoci istorice.

Istoria moderna §i contemporana este in mare mäsura contrafacuta, find ceamai expusa la reflectare mitologica6. Aspectele ei diversificate, cu inflorireaconsiderabila a societatii printr-o impetuoasa dezvoltare a economiei, prin tranzitiade la proprietatea feudala conditionata la o stApanire deplina, prin implantareainstitutiilor liberale §i democratice i constituirea statului roman modern ca unprodus al societatii, toate acestea i multe altele erau teme subordonate unuisubiect dominant al istoricilor de partid: aparitia §i dezvoltarea proletariatului §i a

6 Lucian Boia, Miturile cotnunismului romanesc, Bucuresti, 1995.

www.dacoromanica.ro

288 Apostol Stan 6

partidului de clasd. insu0 acest subiect, rupt de contextul social i politic, eraextern de dilatat in raport cu realitatea istoria i infatipt dupd cli§ee prestabilite,sacre §i de o manierd protocronistd. 0 mitologie intreagd s-a creat spre a sedemonstra paternitatea PCR asupra lui 23 august 1944, pentru a se demonstraoptiunea Romdniei pentru comunism printr-un act istoric bazat pe o pretinsainsurectie populard.

Productia istoriograficd a epocii comunismului national este vastd §i

compusd dintr-un §ir de studii, carti, tratate, bropri etc. Pe baza acesteia s-auvehiculat cu lux de amdnunte o serie de idei §i imagini istoriografice cu totuldeformate. 0 armatd intreaga de pretin§i cercetdtori diseminati in diferite institutevede in tezele ideologice o modalitate comodd de a se afirma §i mai ales de a facecarierd §i bani, intr-un stat in care §tiinta autentia era urgisitd. Ca atare, unasemenea gen de productie istoriografica inundd i umple diferitele reviste despecialitate, precum §i librdriile cu numeroase carti dovedite chiar de la aparitiesimpld maculaturd ideologicd.

Comunismul national face, totu§i, posibild reluarea cercetdrii unor teme aleistoriografiei traditionale. Dupd indelungatii ani ai unor tematici exclusiv sovietice,con§tiinta istoricd a unor generatii tinere se alterase sau plutea in confuzie. Eranevoie deci de retrezirea acesteia, o expresie find cele 4 volume masive ale tratatuluide istorie nationald, inarcat neindoielnic cu multe date §i mai ales sistematizat rduprin preponderenta unor subiecte aride social-economice in detrimentul acelorasocial-politice §i umaniste. Numai cä, insusi acest tratat, datoritd pragurilorideologice, a fost limitat cronologic la razboiul pentru independentd. A-1 fi dus maideparte, pand in epoca contemporand, care trebuia sa fie o demonstratie in favoareafortelor comuniste, ar fi insemnat abjurarea intregii noastre evolutii sub raportulunitatii nationale i al institutiilor democratice. Tentativa de a publica un nou tratat,reluatd de Ceausescu, a quat i mai lamentabil, constatandu-se cd textele elaborate,de§i cu multe concesii privind adevdrul istoric, contraziceau in mare mdsurdprejudecatile ideologice ale dictatorului.

in ciuda vicisitudinilor mentionate, istoriografia se dezvoltd, totu§i, cu deosebireintr-o serie de domenii speciale mai putin legate de ideologie. Se publicd volume dedocumente, pornindu-se de la colectia Documenta Romaniae Historica o reluare pebaze §tiintifice a aceleia alcatuild amatorist de M. Roller , in care epoca medievald seintrege§te cu noi surse, inclusiv prin relatarile de aldtori. Pentru epoca modernd seextinde informatia prin punerea in valoare a surselor inedite privitoare la Revolutiile dela 1821 §i 1848, Unirea din 1859, Independenta din 1877, mi§carea nationald arombilor din Transilvania, Unirea din 1918 etc. Acestor contributii documentareremarcabile li se adauga o serie de carp §i studii privitoare la acelea5i epoci mentionate,unele publicate, in timp ce altele au rdmas in sertare din cauza cenzurii politico-ideologice. Cu deosebire acele lucrari consacrate institutiilor democratice §i marilorpersonalitati, realizate mai ales in institutele academice, n-au putut trece de cenzurd.

www.dacoromanica.ro


Si pentru ca nationalismul comunist se identifica ideologic cu gandireaceausista, o compilatie de teze leninist-staliniste-maoiste trecute prin filtrul unuiom nu nurnai incult, ci si de un agramatism rar intalnit la un sef de stat,istoriografia este infeudata unor atari directive. Ceausescu se voia un indrumator alintregii dezvoltari a stiintei. Cu atat mai mult pe plan istoriografic avea pretentia caideile lui elaborate de echipe de simbriasi de la Sectia de Propaganda a PCR säfie transpuse pe plan istoriografic. De aici se dau o serie de directive, in temeiulcdrora mitul coexista in acelasi cuprins cu adevarul sau frânturi ale acestuia. Suntcoordonatele unui fenomen in care se circumscrie intreaga cercetare, afectatä maimult sau mai putin de mit in masura in care autorul este constient de menirea lui caistoric. Multe teme insa sunt tratate de o manierd mestesugita, pentru ca adevarul,daca nu putea fi spus direct, sa fie cel putin conturat sub o forma vaga sau aluziva.De cele mai multe ori, ideile sau Oreille preconcepute sunt expuse nonsalant,(Land impresia unor adevaruri axiomatice, ele articulfindu-se in context cuelemente reale, rezultate prin investigatia critica a surselor documentare. 0asemenea imbinare de elemente care se resping antinomic, desi izbitoare, a devenitpentru unii un fel de ritual indispensabil de a se debarasa de cenzura omnipotenta.

Acolo unde nu era posibil ca tezele ideologice sa se articuleze cu cercetareade specialitate, gandirea ceausista ca far calauzitor trebuia sa transpara fie sinumai sub forma unei mentiuni generale asupra obiectului investigat. Se ajunseseastfel ca, nici un studiu, fail a mai vorbi de carti, nu mai putea vedea luminatiparului daca nu-i insera in cuprinsul lui cel putin un citat, indiferent de profilultematic al subiectului abordat. Astfel se explica faptul ca, exceptand uncle cazurispeciale, cenzura nu ingaduia sa se publice fara o asemenea conditionare. Era chiarpentru istoricii autentici un tribut care cu greu putea fi evitat, dacd voiau sa-si vadaincununata prin tipar propria activitate stiintifica.

Anii nationalismului comunist sunt un paradis pentru istoricii de partid.Acesti noi cronicari de curte, asigurati cu privilegii materiale si instalati ininstitutii cu fatada stiintifica, beneficiari ai monopolului asupra informatiei,inclusiv asupra unor documente de arhiva supravegheate de Securitate, erauconstituiti intr-un fel de laborator" de falsificare a istoriei. Activitatea lor eraextrem de nociva nu numai pentru ca transpuneau in viata dogmele ideologice,creand astfel mituri, ci si mai ales pentru cd reprezentau un barometru prin careSectia de Propaganda a Partidului comunist mdsura si cenzura intreaga productieistoriografica. Efectele unei asemenea functii erau deseori devastatoare. Nu estedeci de mirare ca., tutelatä si controlata astfel, istoriografia traia sub o zodie nefastächiar in asa-zisa epoca de aur" a nationalismului romanesc. Succesele ei, multeneindoielnice, sunt cu atat mai demne de atentie cu cat sunt in contradictie cu acelevremuri de restriste, impuse nu de strdini, ci de o oligarhie comunistä nationalacare, pentru perpetuarea puterii politice, folosea istoria ca instrument deman ipulare si legiti mare.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

PARADOXURILE ISTORIOGRAFIEI ROM ANEIN EPOCA CEAUSESCU"

FLORIN CONSTANTINIU

Evolutia istoriografiei romanesti in anii regimului Ceausescu (1965-1989) seintegreaza procesului de ernancipare a unei elite politice dintr-o tara dependentafatä de elita politica din metropola a carei expansiune s-a aflat la originea aparitieicelei dintai. Este un adevar de domeniul evidentei cd la originea elitelor politicedin Wile comuniste est-europene s-a aflat (chiar si in cazul Iugoslaviei) UniuneaSovietica, preocupata, Inca de la inceputul celui de-al doilea rdzboi mondial, sa-siasigure un bra] de securitate la frontierele sale vestice. In anii 1944-1945, caurmb.re a operatiunilor Armatei Rosii si a concesiilor facute de Marea BritanieSUA Moscovei, Bulgaria, Romania, lugoslavia, Albania, Ungaria i Cehoslovacia(carora Ii s-a adaugat, mai tarziu, RDG) au alcatuit un ansamblu de stateclientelare, a caror dependenta de Moscova a fost structurata in plan economic prinCAER, iar in plan politic si militar, prin Tratatul de la Varsovia.

intocmai cum. in imperiile coloniale, capitalismul a nascut o burghezie locala,care s-a situat, apoi, in fruntea luptei de emancipare nationald, tot astfel, in sfera dehegemonie sovietica, elitele politice, nascute prin si in timpul ocupatiei sovietice, auincercat, in irnprejurari diverse si cu rezultate diverse, sa se emancipeze de subinabusitoarea tutela a marelui frate" sovietic. Jacques Levesque, Francois FejtöHelene Carrere d'Encausse au studiat cel mai profund acest proces.

in Romania, el a inceput. indata dupa moartea lui Stalin, cand Gheorghiu-Dej,simtindu-si amenintata pozitia ca urmare a politicii de destalinizare. prornovata denoua conducere sovietica, a inceput sa se distanteze de Moscova pentru au salvapozitia de lider. Aceasta distantare. consacrata prin cunoscuta Declaratie din aprilie1964, a fost continuata cu vigoare sporitd de Nicolae Ceausescu.

in momentul cand o elita politica dintr-o tara dependenta se angajeaza intaierea cordonului ombilical care o leaga de metropola, ea trebuie sail caute obaza de sprijin in propria-i tara.

Elita politica din Romania a cautat sa se legitimeze istoric in fata poporului,plasindu-si efortul de emancipare in descendenta luptei pentru independenta arorninilor. Aceasta cautare a unor radacini irnaginare a impus rescrierea istoriei, inconformitate cu exigentele noii orientari a PCR. intrucfit fundamentul teoretical cercetarii istorice marxisrn-leninisrnul fusese impus in perioada de ocupatie

Rex ista istoricA". torn. IX. nr. 5-6. p. 291-294.1998

si

5i

-

www.dacoromanica.ro

292 Florin Constantiniu 2

sovietica §i trimitea, cel putin prin jumatatea ei sovietica (leninismul), la metropolamoscoviti, aceasta baza a fost practic eliminata. S-a ajuns astfel la primul paradox:intr-o tar% comunistd, marxism-leninismul a fost estompat 'Ana la disparitie. Cand,in 1976, intr-un ciclu de lectii, destinat invatamantului superior, secretarul cuprobleme ideologice, Cornel Burtica, a intalnit intr-un text despre geneza statelorfeudale, o succinta introducere consacrata teoriei lui Marx, Engels i Lenin despreaparitia statului, a exclamat cu indignata surprindere: Iara§i Marx?". Pe masuraafirmarii cultului personalitatii lui Nicolae Ceau§escu, clasicilor marxismului li s-ausubstituit caracterizarile secretarului general al PCR.

Dna, a.,a cum s-a remarcat ironic in URSS, marxismul ajunsese drumul celmai scurt intre douã citate din Lenin sau Stalin, in Romania nu a mai fost nicimdcar nevoie de doua citate din cuvântarile lui Nicolae Ceau§escu; unul erasuficient pentru a garanta puritatea ideologica a textului in care era introdus.

Istoriografia romana din epoca CeauFscu a pastrat foarte putin dinfundamentele teoretice ale marxism-leninismului (lupta de clasa ca motor aldezvoltArii socio-politice, spre pilda, a disparut aproape cu totul). S-a revenit,practic, la o istoriografie pozitivista, cu toate avantajele §i dezavantajele acestui tipde scriere a istoriei, care nu mai pretindea nici macar sä fie numita marxistä.Sigiliul devotamentului partinic era dat de citatul din Nicolae Ceau§escu. In timpce, in Polonia, istorici ca Witold Kula sau Jerzy Topolski cautau cai noi deaplicare a marxismului, in Romania singurul care s-a angajat la o astfel deintreprindere nu era un istoric, ci un filozof, Radu Florian; el atragea atentia asupracontributiilor lui Antonio Gramsci §i Georg Lukács, aflati la antipodul viziuniisimplificatoare §i rigide data de Stalin marxismului.

Nevoia de legitimitate a elitei comuniste, prin autoprezentarea ei dreptcontinuatoarea traditiilor luptei de independenta a generat adevarate performante decuraj politic. Romania a fost unica tard din Tratatul de la Var§ovia, in care s-arecunoscut public existenta protocolului aditional secret al Pactului Molotov-Ribbentrop. In manualul universitar de istorie a Romaiei, publicat in 1981, s-areprodus articolul 3 al protocolului, care cuprindea acordul Germaniei pentruanexarea Basarabiei de ate Uniunea Sovietica. Doi ani mai tarziu, una din ratiunilepublicarii cartii ambasadorului de atunci al SUA la Bucurqti, David B. Funderburk,Politica Marii Britanii faki de Romdnia (1938-1940) a fost cA ea reproducea acela§iart. 3 al protocolului aditional secret cu mentionarea Basarabiei. Se dorea sa se aratesovieticilor, ca Bucure§tiul nu ezita sa perrnita abordarea problemei Basarabiei, prinpana reprezentantului diplomatic al SUA in Romania.

Recuperarea identitatii nationale a generat exaltarea autohtonismului,continuitatii i unitatii romanilor. Daca Napoleon se declara solidar cu totimonarhii Frantei, de la Clovis la Ludovic al XVI-lea, Ceau§escu a operat oselectie: a coborat pand la Burebista, dar a eliminat monarhia; solidaritatea sa cufamilia istorica a principilor s-a oprit la Cuza. In schimb, s-a pus accentul peunitatea tuturor fortelor social-politice in apararea neatarnarii §i integritatii

www.dacoromanica.ro

3 Paradoxurile istoriografiei 293

pdmantului romanesc. Conflictele militare dintre "'kik Romane in evul mediu sauconfruntdrile dintre partide au fost prezentate sumar sau, pur i simplu, evacuatedin istoria romanilor. Tit lul revistei de istorie militarä, Lupta intregului popor", asintetizat perfect aceasta viziune. S-a ajuns la stereotipuri de genul Armata a fostintotdeauna aldturi de popor", adevdratd erezie din perspectiva marxismului, care aprovocat la un colocviu, unde a fost rostitd, intrebarea scandalizatd a unui istoricsovietic, Atunci cine a tras in tdranii rdsculati in 1907?"

Un ultim paradox asupra cdruia stdruim este cel al deschiderii spreistoriografia occidentald. Chiar si in ultimii ani ai regimului Ceausescu aucontinuat sa apard traduceri din marii istorici apuseni, mai ales francezi, precumJacques le Goff, Fernand Braudel, Georges Duby, Robert Mandrou i altii.Contactul ar ft putut fi si mai folositor daca ingrddirile in contactele cu specialitiistraini (limitarea cdldtoriilor in strdindtate, supravegherea discutiilor, etc.) nu ar fidevenit tot rnai numeroase pe mdsurd ce regimul se autoizola.

Laturile pozitive ale manifestdrii comunismului national in sferaistoriografiei au fost umbrite de exagerdri i distorsiuni. PCR grupare minusculdpand la 23 august 1944 a fost infatisat ca motor al dezvoltdrii societatii inperioada contemporand, episoade din biografia cuplului Ceausescu precummanifestatia din 1 mai 1939 au capdtat dimensiunea unor evenimente grandioase,exaltarea autohtonismului a generat reducerea pand la anulare a componenteiromane in etnogeneza rornanilor si a deschis drum aberatiilor tracomane, insustinerea cdrora istoricii, in principiu, comunisti, se intalneau cu elemente aleautohtonismului i tracismului legionar.

In explicarea acestor fenomene nocive sunt de distins, dupd opinia noastra,directivele de partid de incompetenta, oportunismul si carierismul celor care le-auaplicat. Dacd istoriografia stalinistd a stat sub semnul lui M Roller, istoriografiaceausistd a stat sub semnul lui M. Musat si I. Ardeleanu. Cel dintai, instrumentulocupantului sovietic, cei doi, expresie a mediocritatii i rapacitatii nomenclaturiicomuniste, au reprezentat cele cloud mad pldgi ale istoriografiei romane in vechiul regim:

In Romania lui Ceausescu s-a petrecut un proces similar celui din URSS: InUniunea Sovietica, baza sociald a stalinismului a constituit-o masa de tarani inculti,straini de orice culturd ideologica marxistd, veniti de la tard, ca urmare a industrializAriisau a ruindrii agriculturii (urmare a colectivizdrii) si avizi de o carierd lesnicioasd inierarhia de partid. La fel si in Romania, in epoca lui Ceausescu, fluxul masiv deelernente tArdnesti in structurile de partid si de stat au dus la degradarea intelectuald.Setea de pdmant a taranului roman s-a convertit in setea de privilegii, oferite deadmiterea in nomenclaturd. In acest cadru de tot rnai dens intuneric intelectual a fostposibila activitatea lui Musat si Ardeleanu. Este surprinzatoare discretia ardtatd inperioada postdecembrista fatd de nefasta activitate a tandemului de la Sectia dePropaganda, acesti sinistri Frati Petreus" cum li se spunea in gluma. Alusat siArdeleanu siau beitut joc de istorie, de istorici si de istoriografia romaneascei. De oinculturd incredibila, pentru oameni cdrora le trecea. totusi, prin rnaini aproape intreaga

www.dacoromanica.ro

294 Florin Constantiniu 4

productie istoriografica a tarii, de o necinste dezgustätoare au plagiat la o scarafard precedent in istoriografia i cultura româneasca , ei au poluat masiv climatulistoriografic, prin intrigi, denunturi §i calomnii, Mu§at §i Ardeleanu au discreditatgray filonul de adevar §i corectitudine, care I-a incorporat istoriografia romând §iin faza comunismului national. Facand aceasta afirmatie §tiu ca ma expun uneiposibile critici §i anume Ca raman in captivitatea stereotipului medieval Si le roisavait", altfel spus, abuzurile sunt facute de subalterni, conducatorul suprem leignord; dad le-ar §ti le-ar curma. Probabil ca Nicolae Ceau§escu nu a cunoscuttoate silniciile cuplului de la Sectia de Propaganda. Faptul insa ca NicolaeCeagescu a putut, spre a da un exemplu, sa-1 numeasca drept secretar al CC pe unignorant total ca Petre Enache, marioneta i scut al celor doi impostori, faceraspunzator pe secretarul general al PCR de activitatea funesta a lui Mu§at-Ardeleanu. Färadelegile lor acesta este termenul de utilizat nu ar fi fostposibile fara mediul nutritiv al inculturii, imoralitatii §i indecentei nomenclaturiicomuniste.

In incheiere, se poate spune cd istoriografia româna a fost instrumentalizatain epoca N. Ceagescu pentru a sluji efortul de emancipare al elitei politiceautohtone de elita politica a metropolei. Coincidenta partiald intre interesele elitei§i interesele natiunii a generat o serie de paradoxuri, dintre care cele mai vrednicede interes sunt urmatoarele:

1. o istoriografie marxista fara Marx;2. o istoriografie din spatiul de hegemonie sovietica, avfind o clara orientare

antirusa §i antisovietica;3. o istoriografie controlata de aparatcici stupizi, ignoranti i profund

imorali, dar capabili sa pastreze, in esenta, principiile de baza aleprofesionalismului in cercetarea istorica, la scard nationala;

4. o istoriografie intr-o tara ce s-a inchis progresiv contactelor cu lumeaexterioara, dar care a ramas, in spirit §i prin traduceri, in contact cu noiledirectii de investigare din strainatate.

Paradoxurile enumerate nu s-au manifestat numai in istoriografie, ci §i inconduita istoricilor. Poate cd in cazul lor s-a confirmat din plin remarca ilustruluilor inainta§: nu sunt vremile sub om, ci bietul om sub vremi".

www.dacoromanica.ro

PERCEPTII GERMANE ASUPRA ISTORIOGRAFIEIROMANESTI IN EPOCA REGIMULUI COMUNIST

HANS-CHRIST1AN MANER

0 trecere in revistd a perceptiilor germane asupra istoriografiei rornânqti inepoca regimului comunist presupune mai intdi cdteva cuvinte introductive despre§tiinta istoricd §i istoriografia germand, in special cercetarea istoria germand aEuropei de Est (Osteuropaforschung). Experienta istoriografiei germane subtotalitarismul national-socialist duce in parte la intelegerea istoriografiei romfine§tidupd cel de-al doilea rdzboi mondial §i anume: influenta ideologiilor totalitare caresupun istoria unei ideologii politice §i unei politici ideologice. Istoria devine sau sereduce la, cum mentioneazd Walther Hofer (un specialist al istoriei germanecontemporane), o adevdratd propaganda politica fard pretentia de a se mai numi,ceea ce este in cultura occidentald, §tiintd"I. Anul 1945 a fost pentru cercetareagermand a Europei de Est un inceput, care a insemnat mai intai pierdere §i despartire.

In Republica Federald Germania cercetarea a fost mai intai preocupatd deelementul german in Europa de Est. Aceastd parte a continentului interesa numaica regiune in care germanii au jucat un anumit rol. Ascensiunea Uniunii Sovieticeca supraputere mondiala a influentat cercetarea istoricd, care a fost puternicpolitizatd, devenind o adevdratd sovietologie". Treptat s-a dezvoltat, incepdnd dela mijlocul anilor '50, o cercetare a Europei de Est, care nu s-a mai limitat lavehicularea de interese §i idei, ci a privit istoria popoarelor Europei de Est, caparte independenta i fireasca a istoriei intregii Europe"2. Preocuparea pentruistoriografiile nationale din Europa de Est, legdtura cu forurile de specialitateinternationale, intrebdri noi in domeniul istoriei sociale §i constitutionale aucontribuit nu numai la o ridicare a nivelului §tiintific, ci §i la integrarea disciplineispeciale Istoria Europei de Est" in §tiinta istoricd generale.

I Walther Hofer, Geschichte und Politik, in HZ, 1952, 174, P. 300, in general vezi WaltherHofer (ed.), Wissenschaft im totalen Staat, MUnchen, 1964; despre Europa de Est vezi Vilmos vonZsolnay, Die Wissenschaft in Osteuropa, 1967, p. 19-29.

2 Erwin Oberländer, Das Studium der Geschichte Osteuropas seit 1945, In Erwin Ober Wider(ed.), Geschichte Osteuropas. Zur Entwicklung einer historischen Disz plin in Deutschland,Osterreich und der Schweiz 1945-1990, Stuttgart, 1992 (Quellen und Studien zur Geschichte desöstlichen Europa, 35), p. 31.

3 lbidem, p. 33.

..Revista istoricr. tom. IX. nr. 5-6, p. 295-303, 1998

www.dacoromanica.ro

296 Hans-Christian Maner 2

Asa cum s-a amintit deja, a fost nevoie de un proces indelungat pdrid lainfiintarea unui curent de cercetare independent, care sd se ocupe cu istoriaprezentul popoarelor i statelor Europei de Sud-Est. Cercetarea acestei parti aEuropei se situeazd, pe baza ideologiei rdzboiului rece si a situatiei politice inVirile care au fost ocupate de Uniunea Sovieticd, pornindu-se mai intfii de la unbloc monolitic". Institutii de cercetare nou infiintate sau reinfiintate au reusit insdsA schimbe incetul cu incetul aceastd imagine. Asa de exemplu, in anul 1951 a fostreinfiintat Institutul pentru Cercetarea Europei de Sud-Est (Siidost-Institut) dinMünchen, reludndu-se activitatea celui constituit in anul 1930. Un an mai tdrziu, inanul 1952, a luat fiintd tot la München Societatea Sud-Est Europeand(Siidosteuropa-Gesellschaft) pentru cercetarea si legdturile cu sud-estul Europei.Ele au promovat si promovealA pAnd astAzi, prin intermediul a numeroasepublicatii, cercetarea i istoriografia tdrilor din Europa de Sud-Est. In afard decdteva publicatii de pe Fang alte asezdminte, institutiile amintite constituie centrulcercetdrii asupra Europei de Sud-Est in Republica Federald Germania'.

Aldturi de institutele universitare de istorie est europeand trebuie amintiaactivitatea stiintifica a cercului de studii transilvane, in special a grupului StudiumTransylvanicum.

In timp ce cercul de studii transilvane se preocupd in principiu cu istoriaistoriografia sasilor din Transilvania, grupul Studium Transylvanicum, care este instransd legaturd cu cercul de studii, are o tematicã mai extinsd. In centrulpreocupdrilor sale se afld intreaga istorie a Transilvaniei, incluzdnd toatenationalitatile care trdiesc in aceastd regiune5. Este de aceea firesc ca lucrdrilegrupului sa depdseascd granitele Transilvaniei i sd se ocupe si de celelalte regiuniale Romaniei.

Chiar dacd inceputul cercetdrii in RFG si in RDG a pornit de la premise cutotul diferite, se pot constata totusi asemdnari. Dupd desfiintarea unor institutiirenumite cum a fost Institutul pentru Istoria i Cultura Europei de Sud-Est"(Institut far Geschichte und Kultur Siidosteuropas), constituit in Leipzig in anul

4 Karl Nehring, Geschichte des Siidost-Instituts, in Sadost-Institut München 1930-1990.Mathias Bernath zum siebzigsten Geburtstag, Mtinchen, 1990; idem, München, Siidost-Institut, inE. Oberlander (ed.), op. cit., p. 298-299; Claudia Hopf, Die Siidosteuropa-Gesellschaft, in BerlinerOsteuropa Info", Juli 1997, Nr. 9, p. 41. in general vezi Mathias Bernath, Siidosteuropaische Geschichteals gesonderte Disziplin, in Forschungen zur osteuropaischen Geschichte", 1973, 20, p. 135-144;Klaus-Detlev Grothusen, Siidosteuropa und Siidosteuropaforschung. Zur Loge der Siidosteuropa-Forschung in der Bundesrepublik Deutschland, in Hans Lemberg (ed.), Osteuropa in Geschichte undGegenwart. Festschrift ftir Gunther Stoic!, Wien, 1977, p. 408-426; Emanuel Turczynski, GeschichteSiidosteuropas. Bilanz ether Dekade (1969-1979), in Osteuropa" 30 (1980), nr. 8/9, p. 725-743.

5 Referitor la programatica vezi ideile principale in Die zehnte Siebenbiirgische Ferienakodemie: 26,Dezember 1995 bis 2. Januar 1996 in Thabnassing/Minelfranken; Festprogramm, Ruckschau undAusblick, Miinchen & Gundelsheim am Neckar, 1995, p. 5.

ga.

www.dacoromanica.ro

3 Perceptii germane 297

1936, s-a dezvoltat un curent de cercetare, care trebuia sa tind seama de directivelepolitico-ideologice ale atasatilor culturali ai administratiei militare sovietice dinGermania (SMAD). Pe primul plan se afla cercetarea istoriei Uniunii Sovietice.Intr-un domeniu §tiintific centralizat, Romania a fost mentionatd in cadruldemocratiilor populare" la Institutul pentru Istoria Democratiilor PopulareEuropene" din Leipzig, infiintat in anul 1955. Cu Europa de Sud-Est §i in specialcu Romania se ocupa incepand din anul 1962 Margot Hegemann. De mentionatmai este in acest context, cd institutul din Leipzig a fost condus in perioada1958-1964 de Basil Spiru. Ca membru fondator al Partidului Comunist Roman el aemigrat in anul 1927 in Uniunea Sovieticd, unde a facut carierd ca functionar alCominternului6.

Istoriografia romaneascd este perceputd in doud categorii diferite de publicatii:

in lucrdri, in care istoriografia stã in centrul preocupdrilor, ca de exemplubibliografii adnotate §i rapoarte de literaturd in general, precum §i analize asupraistoriografiei in special;

in monografii, care reflectã numai introductiv, pe putine pagini, anumite aspecteale istoriografiei.

Primul raport mai amanuntit a fost conceput de Hugo Weczerka in anul 1973 intr-unnumdr special al cunoscutei Revista istoricd" (HZ). Viitorul director al Institutuluide Cercetare, Johann Gottfried Herder, din Marburg, se ocupa cu istoria Romanieipand in anul 1945, tinand seama de publicatiile apdrute intre 1944 §i 1970. Peaproape 100 de pagini sunt prezentate bibliografii, lucrdri istoriografice, ale §tiinteloristorice auxiliare, analize generale, lucrdri cuprinzand mai multe perioade istorice,istorii ale unor localitati, monografii ale unor etape istorice. In afara de acestea,lucrari asupra istoriei bisericii, constitutionale, dreptului economiei i organizdriisociale. Cea mai mare parte insd se ocupd de editii de izvoare si repertorii cetrebuiesc vazute, dupd parerea autorului Weczerka, ca cea mai mare realizare acercetdrii istorice romanesti dupd cel de-al doilea rdzboi

Weczerka imparte intreaga istoriografie a Romaniei in perioada comunistd intrei faze:8

perioada 1944-1947, in care s-a continuat cercetarea i editarea de lucrdri, careau fost incepute Inca inainte de 1944;perioada introducerii marxism-leninismului, din care autorul mentioneazd in primulrand editii de izvoare cuprinzand documente ce contin informatii despreconditiile socio-economice ale populatiei, conflicte sociale, rdscoale, revolutii,

6 Alexander Fischer, Forschung und Lehre zur Geschichte Osteuropas in der sowjetischenBescazungszone bzw der Deutschen Demokratischen Republik (1945-1990), in E. Oberlander (ed.),op. cit., p. 326-328.

7 Hugo Weczerka, Literaturbericht iiber die Geschichte Rumaniens (bis 1945). Veraffentlichungen1944-1970, in Historische Zeitschrift", 1973, Sonderheft 5, p. 346.

8 Ibidem, p. 329-331.

-

-

-

www.dacoromanica.ro


unirea Moldovei cu Tara Romaneascd, rdzboiul de independentd, mi§careamuncitoreascd, istoria Partidului Comunist Roman, relatiile romano-ruse §i altele;caracteristicile fazei a treia, care, dupd conceptia autorului Weczerka, incepe inprima jumatate a anilor '60, sunt deschiderea §tiintei istorice spre occident,precum §i largirea paletei de teme. Dupd pdrerea istoricului au fost completate nunumai adevArate desiderate ale cercetarii", dar, in viziunea anului 1973,schimbarile in cursul celei de a treia faze au fost privite ca un semn al uneiatitudini obiective fatA de trecut".

Weczerka accentueazd, de asemenea, Ca istoriografia romaneascd Inca n-afost tema unei analize generale. Pentru istoriografia de dupd 1944 el remarcdscurtele informatii din revista Studii" din anii 1954, 1959 §i 1962 ale autorilorChereste§iu, StAnescu i Iongcu, precum §i Constantinescu-Igi §i Otetea; pe langaacestea, articolele din Revue Roumaine d'Histoire" din 1962, 1969 i 1970 aleautorilor Lungu §i coautorii, precum i Otetea, Hurezeanu §i Badea. Expunereaultimilor doi reprezinta dupd pdrerea istoricului german o piatrd de hotar inistoriografia marxistd, deoarece ei au dezbdtut in mod critic folosirea ideii marxistein istoriografia romaneasce.

Analiza lui Hugo Weczerka cu privire la istoriografia Romaniei in perioadacomunistd este singura de acest gen in mediul german. Toate celelalte studiireferitoare la aceastd tematicd se ocupd numai cu anumite aspecte din istoriografiaromaneascd. 0 oarecare asemdnare cu studiul lui Weczerka se poate constata inarticolele lui Manfred Stoy i Klaus P. Beer. Pe cand istoricul austriac Stoyanalizeazd istoriografia anilor 1965-1980, ce se ocupd cu perioada incepand cuintemeierea Moldovei i a Tdrii Romane§ti pfind in anul 1859, Beer analizeazA lucrAridin anii 1945 pfind in 1980, ce se ocupd cu perioada cuprinsd intre 1918 i 1945'°.Cercetarea istoriografiei romane§ti cu ajutorul unei metode cantitative se märgine§tenumai la o mica broprd a autorilor Deutsch §i Schroder din anul 1976"

Cea mai cuprinzAtoare contributie a fost adusd de Dionisie Ghermani inlucrarea sa de doctorat Reinterpretarea comunista a istoriei romdneoi cu referirespecialii la evul mediu'2. In centrul lucrarii istoricului Ghermani std analizaprimelor patru volume ale istoriei Romaniei apdrute in perioada 1960-1964. Lainceput autorul schiteazd drumul parcurs de §tiinta istoria in prima perioadd

9 1bidem, p. 344-346, in special p. 345-346.I° Manfred Stoy, Politik und Geschichtswissenschaft in Rumiinien 1965-1980. Die

Historiographie aber den Zeitraum von der Griindung der Farstentfitner Moldau und Walachei bis1859, in Stidost-Forschungen" 1982, 41, p. 219-259. Klaus P. Beer, Die Interdependenz vongeschichtswissenschaft und Politik in Rumänien von 1945, bis 1980. Die Historiographic Ober denZeitraum von 1918 bis 1945, in Jahrbticher ftir Geschichte Osteuropas", t. 32, 1984, 2, p. 241-274.

II Robert Deutsch, Wilhelm Heinz Schroder, Quantitative Analyse der rumtinischenHistoriographie. Eine quantitative Analyse zur Wissenschaftsforschung, Köln, 1976.

12 Dionisie Ghermani, Die kommunistische Umdeutung der rumänischen Geschichte unterbesonderer Berucksichtigung des MitteLalteras, Munchen, 1967 (Untersuchungen zur GegenwartlamdeSiidosteuropas, 6).

www.dacoromanica.ro

Perceptii germane 299

comunistd, cerintele ideologice, primele publicatii §i autorii lor, precum §iperiodicele §tiintifice. Reinterpretarii istoriei conditionata ideologic Ghermani Iiacordd mare atentie de exemplu, problema bazei §i suprastructurii infeudalismul" românesc, problema periodizdrii, importanta luptei de clasd, rolulmaselor populare, importanta scazutd a personalitatilor istorice. Cu mare atentieautorul scoate la iveald factorii neideologioci in istoriografie, ga cum ar fiinfluenta imperialismului sovietic §i promovarea unei viziuni ruso-centriste,precum i traditia national-romfineascd. In continuare Ghennani a ardtat intr-unarticol, cu ajutorul unei prezentdri sinoptice a diferitelor variante a istorieiRomâniei din anii '60, cd existd tendinta de indepartare de interpretarea istoriadominatd de factorul sovietic, cat i accentuarea propriilor valori national-istorice13. Pleand de la falsificdrile §tiintei istorice sub influenta UniuniiSovietice, Ghermani vede in viziunea romino-centristd, in ciuda influenteiideologice, un anumit progres, de exemplu o mai mare obiectivitate ininterpretarea oficiald a istoriei Partidului Comunist precum §i folosirea mai intensda faptelor i a materialului documentar".

Prima lucrare generala, care nu se ocupd numai cu Romania, este lucrarea despreEuropa de Sud-Est in timpul celui de-al doilea rdzboi mondial, din anul 1962, a luiAndreas Hillgruber. Cunoscutul istoric porne§te de la premisa cã preocuparea inistoriografia cu privire la cel de-al doilea razboi mondial in a,sa numitele democratiipopulare urmeazd cursul ideologic conturat de dezvoltarea politica' din UniuneaSovieticd doar cu unele abateri, care decurg din rolul special al tdrii respective in cursulrdzboiului §i in perioada de dui:A terminarea lui15. Hillgruber a scos in evidenta, ce-idrept, Ca evenimentele din Romania, de la inceputul razboiului pand la preluarea puterii decdtre Ion Antonescu, au gasit un larg ecou in mai multe lucrari, &and insd la iveald marilelipsuri in istoriografia romaneasca, pe care o judecd mai critic dec.& Weczerka . In ciudacantitatii man de lucrdri despre rolul armatei romane aldturi de Armata Rgie impotrivaarrnatei germane, lipse§te totgi, cum se exprima Hillgruber, o adevarata claritate" asupraevenimentelor. Contributia Romaniei de partea Germaniei, precum §i perioada Antonescusunt Inca neprelucrate, cum observd Hillgruber. In fine este frapant faptul ca, in descrierealui Hillgruber, istoriografia din Romania nu ocupd mai mult decfit o treime din spatiu inlucrare, pe cfind istoriografiei din exil i se acordd mai mare atentie16.

Preocuparea istoriografiei române§ti de evenimentele din jurul celui de-aldoilea rdzboi mondial a facut obiectul mai multor analize din partea istoricilorgermani. Mai multe lucrdri, care oglindesc mai ales scaparea de sub tutelasovieticd §i care urmareau cu o mai mare dozd de realitate drumul Romaniei aldturi

13 D. Ghermani, Wandlungen der rumiinischen Historiographie int Spiegel der ersten vierBeinde Istoria României", in Sticlost-Forschungen", 1967,26, P. 354-367.

14 D. Ghermani, Die kommunistische Unideutung, p. 61.15 Andreas Hillgruber, Siidost-Europa bn Zweben Weltkrieg. Literaturbericht wid Bibliographic

F rankfun am Main , 1962, p. 28.

16 Ibidetn, p. 30-33.

-

www.dacoromanica.ro


de puterile Axei, au fost percepute (printre altele, agile istoricilor Moisuc,Mupt/Ardeleanu, Dandara sau Lacherfutui'7). Mare interes au stArnit §i lucraridespre srar§itul razboiului, in special despre 23 august 1944, cu importanteletransformAri de interpretare in literatura romfineascA din perioada comuniste.

Transformarea in istoriografia romfineascA, accentuatA de Weczerka §iGhermani, a fost tema mai multor articole ale revistei Institutului Sud-Est dinMünchen, Wissenschaftlicher Dienst Siidosteuropa". Istorici germani ca DionisieGhermani, Manfred Stoy, Krista Zach, Klaus P. Beer sau Anne li Ute Gabanyi si-auconcentrat atentia nu numai asupra progresului istoriografiei române§ti, ei auarAtat §i regresul istoriografiei nationale. Schimbarea in istoriografie a fost privitApe termen lung ca find ambivalentd.

Valul de reabillitare a numeroase personaliati din perioada precomunistA,precum poeti, scriitori, istorici, diferiti oameni de §tiinta, inceput in anul 1965 i alcarui singur criteriu a fost meritul national a fost interpretat in Germania catendinta de desprindere de Uniunea SovieticA. Dar noua conceptie national-statalaa fost privitA sceptic deoarece a promovat noi falsificari ale istoriei. Aspru criticata fost de exemplu modelul istorico-patriotic al statului unitar §i independent caidee istoricA veche, ap cum s-a concretizat ea in anul 1980, cu ocazia sArbdtoririi a2050 de ani de la infiintarea statului dac sub Burebista".

Observatorii au caracterizat constructia continuitAtii §i conceptia statuluiunitar ca interpretare istoricd militantA, care a stat in slujba cerintelor politiceactuale. Noile libertati in istoriografie au fost deci obtinute printr-o dependenta §imai mare fata de mediul

Accentuarea elementului national a dus in sfar§it la o dogmatizare, la oinsensibilitate §i incrustare. In perceptiile germane asupra istoriografiei romfine§ticele douA faze au fost completate cu o ultimA perioada, numitA national-dogmatice.

17 D. Ghermani, Rwnäniens Weg an die Seite der Achse", in Wissenschaftlicher DienstSiidosteuropa" (in continuare WDSOE), t. 28, 1979, p. 141-144.

18 Hans-Christian Maner, Zeitgeschichte als Politikum. Eine Studie iiber die rumitnischeLiteratur von 23. August 1944, in Suclosteuropa", 41, 1992, 6, p. 388-412; D. Ghermani, Legendeund Wirklichkeit der rumiinischen Kapitulation 1944, in WDSOE, t. 14, 1965, nr. 3/4, p. 34-35;D. Ghermani, Rumiiniens Unrecht-Frieden" in WDSOE, t. 28, 1979, nr. 7, p. 162-168.

19 Dionisie Ghermani, Bukarest rehabilitiert die Gestrigen". Entscheidend sind dienationalen Verdienste, in WDSOE, t. 14, 1965, nr. 6/7, p. 89-92; idem, Nationale Geschichte - neugesehen, WDSOE, t. 14, 1965, nr. 8/9, p. 123-126; Krista Zach, Von Burebista bis Ceausescu. inWDSOE, t. 28, 1979, nr. 8/9, p. 200-205.

20 K. Zach, Von Burebista bis Ceausescu; Beer, Die Interdependenz; D. Ghermani,Entwicklungen der rumtinischen Historiographic, in WDSOE, t. 23, 1974, nr. 7, p. 144-148.

21 Anneli Ute Gabanyi, Der Bukarester Kulturkongress, in WDSOE, t. 25, 1976, nr. 5/6,p. 109-116; U. Gabanyi, Ceausescu ideologisches Programm, in Ibidem, t. 25, 1976, nr. 9/10,p. 175-177; U. Gabanyi, Ceausescus national-dogmatische Kulturpolitikein driller Weg"?, inOsteuropa", t. 26, 1976, nr. 3; H.-C. Maner, Zeitgeschichte Rumaniens, p. 400-408.

politic20.

www.dacoromanica.ro


Istoriografia national-dogmatica a anilor '80 poartA o ipotecd §i o grea povarA.Inovatia, dialogul §i pluralitatea pärerilor, care nu se intrec in cdutarea adevdruluiabsolut, au in acest cadru o situatie dificild22.

De un deosebit interes in mediul german este pozitia istoriografiei romane§tifatA de populatia germana de pe teritoriul Romfiniei. Intr-o privire de ansamblu,profesorul universitar Max Demeter Peyfuss din Viena constatä cd periodizareaistoriografiei romane§ti durA anul 1948 se oglinde§te §i in lucrari care se ocupd cusituatia acestei minoritAti. In prima a§a-numitA faza stalinistä" precum §i in ultimaperioadA, cea national-dogmatica, rolul istoric al germanilor a fost trecut sub tAceresau negativ caracterizat. In faza de mijloc a existat, dup.& pArerea istoriculuiPeyfuss, o anumia varietate a parerilor cat §i inceputuri ale unei obiectivitatiistorice, care §i-au gasit expresia in mai multe publicatii, dar care totu§i Inca nu aucorespuns a§teptarilor23.

Lucrarea Repertorium transylvanicum editatd de Harald Roth este cel mairecent exemplu al unei bibliografii adnotate, care oferd, corespunzator intentiilorgrupului Studium Transylvanicum", o introducere in literatura §tiintificd despreTransilvania24. Ea aduna pe langa bibliografii i tratate generale, lucrari de bazareferitoare la istoria general& §i politicã. Bibliografia contine lucrAri in limbileromanA, germank maghiard §i englezA.

Gnipul Studium Transylvanicum" editeazA pe langa aceasta revistaSiebenburgischen Semesterblätter", care apare de dou& ori pe an §i in articolelecAreia i§i au locul printre altele §i consideratii asupra istoriografiei romane§ti.Printre altii, Thomas Nagler se ocupa in mod concret in paginile revistei, in anul1996, de aceastd temA. La baza articolului sdu stA o conferinta tinuta in decembrie1995 la sesiunea Istoriografia la nationalitAtile din Transilvania". Istoriografiadupa. 1945 este schitatd numai in treacAt. Istoriografia nationalA precum §i neluareain considerare a realitatilor multinationale stau in prim-planul atentiei. In legaturacu aceasta se revendicA §i alcAtuirea unei istorii romane§ti mai mari"25.

Dupa expunerea asupra perceptiei in Republica FederalA Germania a§completa punctul de vedere german printr-o scurf& privire in Republica DemocrataGermani In RDG, cum s-a mentionat deja, Margot Hegemann a colectionat, maiintai ca asistent §tiintific in Leipzig, literatura §tiintificA din Romania din perioada

22 Vezi in general Jan Kien in prelegerea sa Tschechische und deutsche Geschiclusschreibung.Annitherungen. Unterschiede, Widersprache §i Erwin Oberlander in cuvantarea sa de multumire tinutA Cu

prilejul sarbkoririi a 60 de ani in data de 10 iunie 1997 la Johannes-Gutenberg Universitat Mainz." Max Demeter Peyfuss, Die Beurteilung der Deutschen aus rwntinischer Sicht seit 1945, in

Sitdostdeutsches Archiv", 1978, nr. 21, p. 118-122; vezi detalii si la Walter König, Die deutsch-rumiinischen Schulbuchkonferenzen, in Stidostdeutsches Archiv", 1978, nr. 21, p. 141.

24 Harald Roth (Hg.), Repertorium transylvanicum. Eine Einfiihrung in die wissenschaftlicheLiteratur iiber Siebenbiirgen, München, 1990.

25 Paul Philippi, Pltidoyer fiir eine grossere rumtinische Geschichte, in Siebenbiirgisch-stichsischer Hauskalender, t. 17, 1972, p. 89-95; Thomas Nagler, Zur rwntinischen Geschichtsschreibung,in: Siebenbargische SemesterblatteC, t. 10, 1996, nr. 5, p. 1-5.

www.dacoromanica.ro


1955-196126. Ca cercetätor §tiintific la Institutul Central de Istorie pe langaAcademia de Stiinte din RDG in Berlinul de Est de la sar§itul anilor '60,Hegemann a publicat un articol despre insurectia antifascista" din 23 august 1944precum §i cloud recenziin.

Pentru a clarifica deosebirea dintre cele cloud puncte de vedere germane asupraistoriografiei romane§ti o scurta comparatie poate fi de folos. Cartea cercetAtoruluiAuricA Simion: Preliminarii politico-diplomatice ale insurecliei romiine din august1944, aparutd in anul 1979, care a starnit senzatie, a fost comentata de asemenea deHegemann in revista Academiei, ca §i de Ghermani, in revista Institutului Sud-Estdin Miinchen. Ghermani a scos in evidentd transformarea istoriografiei, care s-aoglindit in continutul cArtii, mai ales prin reabilitarea mareplului Antonescu. in timpce cercetAtorul din MUnchen considera tonul national-patriotic ca motiv de bazapentru succesul mare al cartii, Hegemann nu a avut o explicatie pentru acestfenomen. Cercetatoarea din Berlinul de Est a acuzat mai degraba acest ton. Earemarcd pozitiv cantitatea mare de documente folosite de Simion, dar Ii repro§eazalipsa unei la fel de ample reflectii teoretice. Hegemann mai adauga de asemenea cdautorul comenteaza documentele prea putin, lasand cititorul singur cu opinia 1ui28.

Tot in acest context, Gotthold Rhode, in articolul sail Imagine istoriceiconstiintá istoricd in Europa de Est, din anul 1977, (IA o explicatie acesteimarcante diferente. Fostul profesor universitar din Mainz, bun cunoscator alfenomenului din Europa de Est, autor al unor lucrAri de referintA, vede incomponenta patriotica, chiar nationalista, a con§tiintei istorice, adevarata cauzdpentru omagiul adus oamenilor politici §i istoricilor burghezi. Prin acest contextintelege Rhode denumirea Institutului istoric din Bucure§ti, dupd mentorulistoriografiei romfinqti, Nicolae Iorga". CercetAtorul german adauga: Trebuie säva inchipuiti ca institutul istoric principal din RDG poartA numele lui Treitschkesau lui Erich Marcks, sau cel din Uniunea Sovieticd numele lui Kljucevskij sauPlatonov"29, ceea ce dupA pArerea lui a fost cu totul imposibil, aceasta confirmfindclar atitudinea istoricilor din RDG asupra acestui aspect al istoriografiei românqti.

in incheierea acestor consideratii este necesar de amintit cA, a§a cum reiesedin publicatiile de dupd 1989, o parte a istoricilor nu s-a raliat interpretArii

26 Margot Hegemann, Bibliographie rumanischer geschichtswissenschaftlicher Literatur ausder Zeit vom 1.11955 bis 30.4.1961, in Jahrbuch für Geschichte der UdSSR und dervolksdemokratischen Lander Europa" 1962, nr. 6, p. 477-498.

27 Hegemann, Der anzifaschistische Volksaufstand vom 23. August 1944 in Rumanien, inJahrbuch für Geschichte der sozialistischen Lander Europas", t. 29, 1985, p. 29-59.

76 D. Ghermani, Marschall Antonescu historisch rehabilitiert, in WDSOE, t. 28, 1979, nr. 10,p. 222-227; Aurica Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei romeine din august 1944,in Jahrbuch ftir Geschichte der sozialistischen Lander Europas", t. 25, 1981, nr. 1, p. 173-178.

29 Gouhold Rhode, Geschichtsbild und Geschichtsbewusstsein in Osteuropa, in Saeculum",t. 28, 1977, nr. 1, p. 17. In general despre con§tiinta istorica vezi punctul de vedere al lui HugoWeczerka in: Ernst Birke §i Eugen Lemberg (Hgg.), Geschichtsbewusstsein in Ostmitteleuropa,Marburg, 1961, p. 128-130.

si

www.dacoromanica.ro


ideologice a istoriei dictata de politica regimului, neputanduli astfel desfavraactivitatea istorica.

Din cele prezentate se desprind urmatoarele concluzii:

0 lucrare sistematica asupra istoriografiei romanqti din perioada comunista inmediul german nu exista. In ciuda expunerii, nu trebuie uitat cä in centrulpreocuparilor cercetarii asupra Europei de Est in Germania stä, ca §i inainte,istoria Rusiei i a Uniunii Sovietice;In toate lucrarile despre istoriografia româneasca stransa legatura intre istoriografie §ipolitica se afla pe primul plan;Pe lfinga orientarea ideologica, reflectiile germane accentuea7A, in contextul

diferitelor faze ale istoriografiei, mai ales tendinta nationala tot mai clara;inasprirea vederii national-centriste este privita ca un obstacol in calea uneicercetari echilibrate i a celorlalte nationalitati;Conditionata de orientarea istoriografiei romane§ti asupra statului national, sepoate observa o discrepanta de fond intre istoriografia germana i cearomaneasca. Intr-o parte a istoriografiei germane preocuparea cu probleme aleistoriei sociale a devenit, incepand din anii '60, tot mai importanta, temele dinistoria sociala trecand peste granitele statului national. Lucrarile cercetatorilorgermani asupra istoriografiei comuniste romane§ti lasfind la o parte deosebirileideologice deschid orizontul unei probleme mai adanci, ca de exemplucontrastul dintre cercetarea sub idealul statului national §i probleme sub aspectulistoriei sociale.

Istoricul german Ernst Schulin a scris in anul 1977, ca introducere la maimulte articole care se ocupau cu Imaginea istoricei conviinia istoricá in secolul20, urmatoarele cuvinte: Exista un acord, prin care istoria populara saupopularizata, §i din aceasta mid adesea ideologizata, nu poate fi dispretuita detiinta; istoricii poarta raspunderea pentru imaginea istorica a timpului lor §i

trebuie s-o controleze. Aceasta este, dupa ruptura continuitatii prin revolutiafranceza i aparitia contiintei istorice nationale, in continuare preocuparea lor.Deci nu trebuie sa ne cerem scuze pentru abordarea de probleme traditionale, dartrebuie sa fim sceptici fata de argumente traditionale"".

3() Ernst Schuhn, Geschichtsbild und Geschiclusbewusstsein im 20. Jahrhunden. Vorbemerkung, inSaeculum", t. 28, 1977, nr. 1, p. 1.

gi

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

ISTORIOGRAFIA COMUNISTA VAZUTA DE POSTULDE RADIO EUROPA LIBERA

MIHAI D. STURDZA

Voi vorbi despre istoriografia romfind vazutA de cealaltA parte a baricadei,din regiunea de vest a Cortinei de Fier.

Folosind sute de redactori, de tehnicieni si de corespondenti, monument alrazboiului rece, adevärat Turn al lui Babel, cu directie americana, personaladministrativ i tehnic american si german, ziaristi i redactori englezi, germani,americani i, mai ales, originari din toate tarile spre care erau indreptate zilnicemisiunile ascultate clandestin de milioane de oameni, Europa Libera si RadioLibertatea deveniserd subiectul de urd si de ingrijorare al nomenclaturilorcomuniste si al dictatorilor rosii" care calificau aceste posturi drept cuiburi detrAdAtori si spioni". Am avut eu insumi ocazia, in primdvara anului trecut, laArhivele Statului din Bucuresti, sA vAd xerocopia textelor scrise, pregAtite dinaintepentru fiecare dintre programele romanesti, adnotate cu grijä de mfina luiGheorghiu-Dej, la doar cfiteva zile dupd ce fuseserd citite la microfon. Pe ce cdiprin cine ii erau comunicate aceste xerocopii, nu am avut cum sa aflu.

Posturile de radio de la MUnchen erau cu atAt mai supärätoare pentrucalduzele gAndirii tArilor din Est cu cat Marx si Lenin, care au crezut cdprevazusera totul, nu prevazuserA cA rAzboiul undelor nu era oprit de sarmaghimpata a Cortinei de Fier sau de mitralierele de pe zidul Berlinului. Si pentru cdprogramele celor doud posturi de radio reprezentau o provocare zilnicd indreptatdimpotriva monopolului partidului unic asupra functionArii gAndirii cetAtenilor,genialii" conducatori ai partidelor comuniste nu au precupetit nimic pentru areduce la tacere vocile care dezvaluiau popoarelor din Est un alt adevar deck celimpus de cei mai buni fii ai poporului" cetatenilor pe care-i oropseau: intepaturileumbrelelor otrAvite i mortale aplicate ziaristilor bulgari emigrati la Londra,actiunile de pedepsire" contra Monicai Lovinescu (la Paris) si altor colaboratoriai departamentului romfinesc, bomba aruncatA in interiorul departamentului ceh (lasediul Europei Libere din MUnchen), coletele capcana, mAsurile de intimidareimpotriva familiilor rAmase in tail ale salariatilor Europei Libere, in sfArsit,infiltrArile de agenti i alte actiuni a cdror executie era uneori incredintatA deMoscova, Praga sau Bucuresti oamenilor celebrului terorist international Carlos.

Finantate i dirijate in mod atAt de eficace de puterea care avea sA iasAinvingAtoare din rAzboiul rece, aceste cloud posturi de radio au sdpat din exterior

Revista istoricA", torn. IX, nr. 5-6, p. 305-320,1998

si

www.dacoromanica.ro

306 Mihai D. Sturdza 2

cel mai formidabil dintre cele cloud sisteme totalitare care au marcat secolul nostru.Europa Libera. si de cite ori voi pronunta acest nume ma voi referi implicit si laceldlalt post de radio american, Radio Liberty, instalat in aceeasi clädire dinMünchen a fost un produs direct al rdzboiului rece si rolul ei a durat cat a duratrazboiul rece, incheiat odatd cu prabusirea imperiului sovietic.

La 1950, autoritatile zonei de ocupatie americana a Germaniei decideaucrearea unui post de radio destinat informarii popoarelor din Europa Centrald §i deEst. Hotardrea a fost luatA dupd ce Washingtonul constatase cd instaurareatotalitarismului comunist in tarile din acea regiune reprezenta nu numai o inalcarea acordurilor incheiate de invingAtorii nazismului, dar si o amenintare militard siideologica indreptata impotriva lumii occidentale, precum si impunerea unui uria§sistem de aservire si de cenzurd a popoarelor recompensate astfel pentrueliberarea" lor de ate Armata Rosie.

Riposta Occidentului la aceastd stare de lucruri a avut mai multe fatete: peplan militar Tratatul de Aparare al Atlanticului de Nord; pe plan economicPlanul Marshall; iar pe plan ideologic si cultural posturile de radio de laMiinchen, Europa LiberA si Radio Libertatea.

Infiintarea posturilor de radio de cAtre guvernul State lor Unite a fost pusAsub semnul unei lozinci grAitoare, extrasä din Declaratia UniversalA a DrepturilorOmului, si anume: Fiecare om are dreptul sa-si exprime liber pdrerile, fArd sd fieimpiedicat de la aceasta prin presiune exterioard, dreptul de a cere, de a primi si dea comunica informatii si idei pe orice cale, fard sA tina seama de frontiere".

Totodatd, Europa Liberd isi daduse drept misiune: sA incurajeze indirectpopoarele din Europa de Est sd-si afirme in mod pasnic identitatea nationald siindividuald". Pentru aceasta, Radio Europa Liberd si-a inceput activitatea calduzitade principiul cA popoarele Europei de Est aveau tot dreptul sd fie informate inmod temeinic asupra realitatilor politice, economice sau sociale din tdrile lor,asupra curentelor de &dire din pile libere ale Occidentului, precum si asuprasituatiei politice din lumea dinafard.

Produs al crAncenei confruntdri dintre cele douA mari puteri angajate, fiecarecu aliatii ei, in razboiul rece, Radio Europa Liberd nu era doar intruchipareaprincipiului liberei circulatii a ideilor si informatiilor.

Autoritatiile de la Washington nu erau atat de naive spre a se multumi doarcu folosirea a mari si generoase declaratii de principii. Ele au considerat de la buninceput Europa Liberd ca o componentA ideologica, verbald, a arsenalului militarpus pe picioare impotriva adversarului comunist. 0 componentd auxiliard, dar dince in ce mai influentd, si care a intrat sub controlul celor mai inalte autoritati.Astfel, in Comitetul de conducere a radiourilor de la München a figurat generalulLucius Clay, comandantul suprem al Forte lor Armate Americane in Europa,acelasi care, asa se socoteste indeobste, fusese initiatorul ideii de a fonda laMünchen organismul radiofonic menit sa emitA, pentru fiecare din natiunileinrobite ale Europei, in limba fiecdreia dintre ele.

www.dacoromanica.ro

3 Istoriografia comunistA 307

Noud ani dupd nasterea Europei Libere, a luat fiinta la Washington uncomitet denumit pe scurt WEAC (West European Alvisory Committee)Comitetul Consultativ Vest European menit sä sfatuiascd i sã sprijine pePresedintele (adicd pe directorul general) al posturilor de radio, precum si pedirectorii numeroaselor departamente nationale, in scopul sd mentind vieconstiinta popoarelor din Europa de Est in ceea ce priveste mostenirea lorspirituald i culturald".

Dovadd a importantei acordate acestui organism de sprijin de careautoritAtile de la Washington, presedintele Comitetului consultativ a fost numitDirk Stikker, fost secretar general al Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord,iar ca presedinte de onoare Paul von Zeeland, fost prim ministru al Belgiei si fostpresedinte al ligii Natiunilor, inainte de rdzboiul mondial.

in virtutea acestui principiu i pand in vara anului 1995 (cand, in urma uneihotdrari a guvernului american, posturile de radio s-au mutat de la München laPraga, cu efective foarte reduse), comitetele oficiale, care, de la Washington,formulau directivele generale de functionare ale posturilor de radio, au inclusmereu pesonaliati politice de prim plan.

in prima fazd a existentei posturilor de radio, la Washington se confruntaucloud curente de gandire: unul al grupului care afirma cd doctrina comunistAtrebuie combAtutd pe un ton cat mai ferm, chiar polemic, celdlalt sustinand cdascultAtorii de dupa cortina de fier stiau prea bine cat de corupt, de ineficient si demizerabil era regimul sub care vietuiau, i deci cä n-aveau nevoie sd li se repetezilnic ce tristd le era soarta.

Acest al doilea curent a fost intotdeauna minoritar si glasul sdu s-a Acut deneauzit dupd aparitia, in Occident, a Arhipelagului Gulag al lui Soljenitin, unadevarat cutremur care a ldmurit intreaga opinie apuseand asupra adevdratei naturi,carcerale, a totalitarismului sovietic.

Dovada cea mai grditoare a importantei acordate Europei Libere de insisipresedintii State lor Unite sunt declaratii publice Acute de ei in decursul anilor.Voi cita doar cloud exemple: unul se &este intr-un discurs al presedintelui JohnKennedy: Radio Europa Liberd dovedeste zilnic celor din partea cealaltd aCortinei de Fier cd n-au fost uitati. Credinta popoarelor din Pile inrobite aleEuropei in viitoarele posibilitAti ale libertAtii, precum i vointa lor de a seimpotrivi unei necontenite indoctrindri ideologice depinde de posibilitatea lor de aavea acces la informatii exacte i la stiri nedeformate".

A doua declaratie citatA apartine presedintelui Jimmy Carter care, dupdconferinta de la Helsinki, a dispus ca posturile de radio de la Munchen sã insisteasupra inalcdrilor nenumdrate ale Drepturilor Omului de care se faceau vinovateguvernele tarilor comuniste. Un argument fatd de care guvernele comuniste s-audovedit neputincioase i pe care nu l-au mai putut contra folosind, ca in trecut,vocabularul gdunos i rdsuflat al luptei pentru un viitor luminos i pentru o pacetrainicd.

www.dacoromanica.ro

308 Mihai D. Sturdza

In afara patronajului moral §i administrativ al celor mai inalte autoriatiamericane, inclusiv al Casei Albe, posturile de la Miinchen se bucurau §i de tutelaCIA, Central Intelligence Agency, institutia serviciilor secrete americane din afaraStatelor Unite, al cdrei nume a devenit un simbol legat de operatii rdsundtoare,foarte putin secrete, in toate continentele lumii, §i soldate deseori cu tot atit derdsundtoare e§ecuri. Unul ca mine a putut cunoa§te, prin propria experientA uneori,inspaimanatoarea eficacitate a serviciilor secrete comuniste, constituite dupdmodelul moscovit, §i a putut mdsura prin comparatie, datoritd, in bund parte, ainsd§i documentatiei de care dispuneam la Europa Liberd, ineficacitatea serviciilorsecrete americane, chiar §i fati de acele ale altor puteri occidentale, o ineficacitatecu atit mai flagranta cu cat chiar guvernul Statelor Unite ii dAdea mare publicitateori de cite ori se constata cä spioni sovietici se oplo§iserd de ani de zile la cele maiinalte e§aloane ale acestei celebre institutii.

Rdzboiul undelor de radio dus in paralel de Statele Unite cu rdzboiul rece alserviciilor secrete a facut ca, prin asimilare, o ampld bdnuiald de spionaj sd pluteascdprecum o ceatd in jurul posturilor de radio de la Miinchen. Cred cd nu gre§escafirmand cã aceastd bdnuiald nu este indreptAtitd dee& intr-o masurdBineinteles, ea era alimentatd, zi de zi, an de an, de vociferatiile, injuriile chiar, aleaparatului de propaganda comunistd, care afirma lumii intregi cd Europa Liberd §iRadio Libertatea erau cuiburi de spioni §i trdatori. Bravii locuitori ai MUnchenuluierau de altfel §i ei cam de aceea§i pdrere despre emigrantii, disidentii §i transfugiipoligloti atat de bine pldtiti §i locuind comod in apartamente inchiriate deamericani, posesori, inainte de toatd lumea, a unor informatii pe care guvernelecomuniste vroiau sd le tind secrete. De fapt, se facea confuzie intre naturainformatiilor difuzate pe undele Europei Libere §i ideea gre§itd pe care §i-o faceaaceea§i opinie publica, in general, despre modul in care aceste informatii ajunseserdla München, informatii ce erau cu atat mai pretioase pentru ascultAtorii din spatelecortinei de fier cu cat guvernele comuniste se strdduiau sd le Vila secrete.

De fapt, informatiile din Romania, precum §i din celelalte state comuniste,erau adunate, nu fard riscuri, e drept, de la chiar cetatenii din pile respective, carenu erau spionii nimdnui. Informatiile mai erau culese din presa romaneascd, incazul nostru care sosea cu regularitate prin abonament, inclusiv din presaromaneascd specializatd, de difuzare restransd, cum erau publicatiile medicale sau§tiintifice §i, a§a cum o face orice bund agentie de presa, din ziarele altor tan, a§acum se intampla, de exemplu, cind un gazetar sovietic, un voiajor francez, unmedic suede; etc., i§i publicau impresiile dupd o cdratorie in Romania sau prinorice alta tard a lagdrului socialist. Informatiile mai erau inregistrate, in acest cazcu mare bagare de seamd, pentru ca nu se putea §ti niciodatd cu cine aveai de-aface cu adevdrat, dacd nu chiar cu un agent provocator din indiscretiile unorfunctionari ai regimului trimi§i in deplasare in Occident. Oricum, de spionaj nuputea fi vorba, caci o organizatie de agenti secreti, oricat de mica, a EuropeiLibere, nu exista. Unul din exemplele cele mai grditoare in aceastd privintd, care

neglijabila.

4

www.dacoromanica.ro

5 Istoriografia comunista 309

de altfel a facut senzatie, a fost articolul publicat in cunoscuta revista britanica depolitologie Survey" de catre unul din colegii mei care-§i luase ca pseudonimnumele unei familii nobile franceze, articol care a exemplificat in Occident cazula§a-numitului comunism dinastic din Romania: ma refer la descrierea bogateiincrengaturi genealogice a rudelor lui Ceausescu: frati, nepoti, veri, cumnati §icumnate, ocupand ca odinioara familia lui Napoleon Bonaparte in Franta, posturide frunte in ierarhia statului roman. Dacd Securitatea ar fi putut pune mana peinspiratul destainuitor al acestor cumetrii foarte putin democratice, i-ar fi intentatdesigur un proces de spionaj, proces tinut secret, bineinteles, §i motivat decomiterea unui delict genealogic, genealogia fiind, a§a cum §tim cu totii, una dinprincipalele §tiinte auxiliare ale istoriei.

In legatura cu acest delict de tradare pe teme genealogice, a§ vrea sareamintesc aforismul exprimat de filozoful mistic rus, Konstantin Leontiev,conform caruia socialismul este intoarcerea la feudalism". In cazul genealogieifamiliei Ceausescu, socialismul nu era nici atat: vechile dinastii feudale i§i anuntauinrudirile, noile dinastii socialiste le ascundeau, de§i procedau la fel, ba chiar multmai rau decfit acelea in ale caror palate se instalasera.

Cam acela§i tip de delict anticeau§ist II comitea cu altd ocazie, tot la EuropaLibera. directorul Departamentului Romanesc, Noel Bernard, informat desigur decatre un universitar roman fugit in strainatate. In cadrul emisiunii din 19 ianuarie1979, Noel Bernard vorbea despre decaderea invatAmantului superior din Romania §idespre una din dezastruoasele consecinte ale acestuia, exilul speciali§tilor, plecarea,pe capete, a elitelor intelectuale. ...Birourile de pappoarte sunt asaltate de cetateni.E din nefericire absolut adevarat, ca astazi s-ar putea reconstitui, dincolo de hotareleRomaniei, o facultate de matematica completa, de la decan la preparatori, cu cadre inmedie mult mai bune decat cele ramase in tara". Dupd ce dadea o lista de somitati inacest domeniu, toate stabilite in Occident, Noel Bernard continua: In medicina,arhitectura. inginerie §i aproape toate celelalte profesiuni tehnico-§tiintifice, exoduleste comparabil cu cel din matematica (...). Nenumarati oameni de valoare au ajuns §iajung la concluzia cã nimeni nu mai are nevoie de ei in Romania".

Exprimandu-se astfel, fata de legile comuniste, Noel Bernard se faceavinovat de defaimare §i tradare. De fapt, el nu facea altceva cleat sa spuna, pecalea undelor, ceea ce §tia toata lurnea in Romania, dar ceea ce era §i foartepericulos de spus in Romania.

Din aceste exemple se poate vedea cd Europa Libera, instrument depropaganda de o ternuta eficacitate, cel mai influent dintre posturile de radiooccidentale care activau contra imperialismului sovietic §i al satelitilor acestuia dinEuropa comunista. n-a fost o marioneta manevrata din culise de cine §tie ceserviciu de informatii, ci un organism autonom al carui principal supervizor, dar nu§i cenzor. a fost totu§i CIA.

Du§rnanita de la bun inceput de puternicele partide comuniste §i deorganizatiile pro-cornuniste, a§a zise democratice 5i umaniste", ale intelectualitatii

www.dacoromanica.ro


de stdnga din Occident, finantate de Moscova, Europa Liberd nu s-ar fi putut nasteal-a puternicul sprijin financiar si organizatoric al State lor Unite, in speta alDepartamentului de Stat de la Washington, fdra sprijinul CIA si fdrd implicareaunei parti insemnate a elitei americane in conflictele ideologice si in tragediapolitica a acelei jumatali a Europei aservia comunismului.

Intr-adevdr, influenta stdngii comuniste, fie pro-sovieticd, fie antisovieticd,de inspiratie trotkistd, a fost dupd 1945 atat de puternicd in Europa occidentald,incdt rezistenta intelectualilor anticomunisti, chiar dacd erau relativ numerosi, nus-ar fi putut concretiza fdrd sprijinul american personificat de initiativa CIA, nunumai prin cele cloud posturi de radio de la Miinchen a cdror istorie nu e incdscrisd dar si prin inflintarea la Berlin, in 1950, a organizatiei cunoscutd subnumele de Kongress fur Kulturelle Freiheit" Congresul pentru Libertateaculturald transferatd apoi la Paris, care a finantat periodice de mare tinutã si mareprestigiu: Le Contrat social" si Preuves" la Paris, Der Monat" in GermaniaFederald, Survey" si Encounter" in Anglia, toate dispdrute odatd cu cauza care le&Muse nastere, adicd odatd cu sfarsitul rdzboiului rece.

Ca toate institutiile culturale si ideologice infiintate de State le Unite intimpul rdzboiului rece sub logica imperecherii intre propaganda si serviciile decontraspionaj, Radio Liberty si Europa Liberd erau deci finantate de subventiimixte, provenite in parte de la CIA si in parte de la fundatii private. in frunte cuFundatia Ford.

Sistemul acesta de paralelism bipartit a functionat perfect si foarte discret!And in 1964, cdnd presa americana a inceput sd emitd supozitii asupra roluluiocult jucat de CIA in culisele radiourilor de la München. Doi ani mai tdrziu, inaprilie 1966, influentul cotidian New York Times" publica pe mai multe numererezultatul unei anchete asupra activitatii CIA in cadrul organizatiilor culturale siintelectuale anticomuniste din Europa. Washingtonul a initiat atunci un lungprogram de restructurare a radiourilor marcat de o serie de conflicte dintreinstitutiile guvernamentale ale capitalei federale americane si de crearea in 1973 aunui Board of International Broadcasting (BIB), faimosul Comitet pentruRadiodifuziune Internationald. Acest Comitet consfintea statutul privat al postuluiEuropa Liberd si finantarea acestuia prin subventii guvernamentale. care nu-si rnaiaveau sorgintea in CIA. A urmat apoi consolidarea financiard si tehnicd aradiourilor din München, decisd de presedintele Jimmy Carter. altd etapdimportanta in istoria mai recentd a Europei Libere, perfectând legatura dintreinfluenta culturald americana in Europa si contra-elitele anticomuniste. al cdrorglas devenea din ce in ce mai auzit in spatele Cortinei de Fier.

Cu toate acestea, umbra CIA nu a dispdrut cu totul din clddirea radiourilor dela Mtinchen, ea fi ind intruchipatd la fata locului de cdtiva inalti functionariamericani angajati la serviciul administrativ sau contabil. Veritabila lor rdspundereera insd de notorietate publicd, un secret al lui Polichinelle. Evoc cu aceastä ocazie

www.dacoromanica.ro


plalcuta arnintire a responsabilului american pentru Departamentul Romanesc, unfoarte amabil profesor care a functionat un timp la o universitate din Romania,vorbind ardeleneste cu accent american i foarte amator de sarmale oferite din candin and in casa unuia sau altuia dintre colegii sau colegele noastre, nelipsit, darmereu singurul american de la Europa Liberd prezent la aceste sindrofii romanesti.

Prima oard cand, proaspät venit la Miinchen, am fost invitat la o asemeneaseratd, prezenta unicului american la fata locului rn-a surprins, si am intrebat:Cine e dansul?". Mi s-a rispuns cu un zambet plin de subintelesuri: Cum, nustiti? El e cu CIA!"

Intrebarea mea era motivatd de faptul cä toti cei de la Europa Liberd stiauconstatau zilnic cd, din principiu, in afara serviciului, functionarii americani nu sevedeau decat intre ei, nu-i frecventau pe colegii lor ne-americani, cel mult pe ceienglezi, si de regula, de-abia rispundeau sau nu rdspundeau deloc atunci and erausalutati. Un comportament care rn-a impresionat i pe mine in mod nepldcut, incontrast total cu purtarea cu care fusesem obisnuit, and lucram la un serviciu alMinisterului de Externe de la Paris, din partea superiorilor mei francezi.

Tarziu de tot am avut explicatia foarte simpld a acestei totale lipse de bunemaniere. In cursul inchiderii Europei Libere in Germania si transferului ei laPraga, ma aflam in iulie 1995 intr-o confortabild salsa de asteptare a OficiuluiBratelor de Muncd din MUnchen. Printre putinii care mai asteptau sd fie primiti deun responsabil cu dosarul de despagubiri si pensie, se afla i unul dintresubdirectorii americani ai Europei Libere. Ne stiam de ani de zile, i vreme de anide zile nu schimbasem zece cuvinte unul cu altul. Am intrat in vorbA acum, doarnu exista nici un motiv de supdrare intre noi. L-am intrebat de ce, el si colegii dintagma sa, se feriserd ca dracul de tamale sa aibd cel mai mic contact cu noi,ne-americanii. Rdspunsul rn-a stupefiat, intr-atat era de logic, de neasteptat, dartotodatd conform unui trist adevar: Pentru Ca ne-am invdtat minte. De prea multeori, orice inceput de amabilitate din partea noastrd antrena un exces defamiliaritate din partea celuilalt, care sfarsea prin denuntarea vreunui coleg,descris fie ca agent, fie ca spion, fie ca sovin, fie ca incapabil".

Asa se explicd in build parte atmosfera de insuportabild tensiune caredomnea intre peretii radiourilor de la Munchen, i asa se explicd i rolul deparatrdsnet atribuit responsabilului CIA de cdtre colegii sdi americani: el colecta,singur, dezgustAtorul harddu de calomnii j denunturi care au insotit, decenii de-arandul, istoria acestei remarcabile institutii, istorie fart de care nu se va putea scrieo enciclopedie completa a rdzboiului rece.

Acesta fiind cadrul general, trec la cele trei moduri in care era privitd siinregistratd istoria la Europa Liberd, istoria romaneascd la fel ca i aceea acelorlalte popoare din tarile aservite.

1. Istoria la Europa Liberd era in primul rand istoria la cald, la cotidian,rapidd, mobild, trecAtoare. Era istoria ziaristicd, vizibild, relatand evenimentelezilei, trdite de orisicine. Istoria ziaristicd, in sens Ca ceea ce se intfimplase

si

www.dacoromanica.ro


saptamana trecutd, ba chiar alaltdieri, era ceva de foarte de demult. Emisiunile selucrau dimineata, se inregistrau la pranz, erau difuzate dupa masa. La EuropaLibera nu era timp de clocit texte pentru peste cateva zile.

2. Pe un al doilea plan, mai profund, se situau comentariile, §i ele legate deevenimentul imediat, dar orientate pe probleme, pe criterii tipologice, decicuprinzind un camp de §tudii mai adanc, cu radacini istorice daca vreti, dar,oricum, cu radacini orientate dupd sisteme ideologice §i politice foarte recente.

3. Al treilea nivel, cu adevärat istoric, nu fusese inclus cu prioritate inconceptia oamenilor politici americani care au inflintat posturile de radio. .Datfind scopul, de arma ideologica, de propaganda, atribuit Europei Libere, nu puteafi loc acolo pentru istorie de tip clasic cleat in cadrul unor programe culturale, incare istoria i§i avea locul ei, desigur, dar un loc pe care-I impartea cu altediscipline, critica literara, programul religios, cronica artelor plastice, etc.

Un alt motiv pentru care nu i s-a acordat prea mult loc istoriei se datorea75,dupa parerea mea, unei explicatii care, poate, nu va fi imparta§itA de unii, dar parereape care mi-am facut-o §i din proprie experienta: americanii, popor nou, suntoutsideri" fata de vechea §i complicata istorie a Europei, o istorie care nu e a !or §icare nu-i prive§te nicidecum ca natiune, cel mult ca o specialitate pentru universitari.Ca si multi dintre cei care au avut de-a face cu ziaristul american obi§nuit (cand spunobisnuit", nu ma refer la marii comentatori ai presei americane) am incercat unsentiment de disperare constatand ignoranta catastrofala, incapacitatea chiar de aintelege cele mai elementare notiuni de geografie §i de istorie europene, despremultiplele popoare §i traditii intruchipate prin atatea limbi, pappoarte diferite,multiple monede, despre diferenta dintre Slovacia, Slovenia §i Slavonia, Ucraina dela Kiev si Craina sarbeasca, Moldova istorica §i Moldova sovietica, etc.

Nu vreau sa par intolerant §i dur spunand aceasta. De aceea afirm ca trebuierepetat cu tarie cd trei sferturi din ceea ce s-a publicat la nivel §tiintific in ultimeledecenii pe mapamond despre lumea comunista a fost publicat in Statele Unite, chiardaca deseori de ate cercetatori §i istorici nascuti in Europa, sau cel putin de origineeuropeana (cazul, identic, al secretarilor de stat americani este la fel de exemplar:Henry Kissinger nascut in Germania, Zbignew Brzezinski polonez, doamnaMadeleine Albright nascutd la Praga). Dar, spunand aceasta, o spun cu precizareadaca marile universitati americane §i ceea ce s-a numit sovietologia americanareprezinta excelenta, perfectiunea in domeniu, opinia publica americana, comparatacu cea din Europa, este un fel de ocean de analfabetism, care explica de ce, a§a cumam spus, americanii sunt outsideri" fata de cultura europeana §i care explica §iafirmatia facuta, in general, de marele istoric francez, Marc Bloch: Neintelegereaprezentului este consecinta inevitabila a ignorantei trecutului".

Si totusi ... se poate afirma cu tarie astazi, dupa prabgirea totalitarismuluicomunist, ca Europa Libera, a§a cum a fost condusa de americani, §i nu a fost

ca,

www.dacoromanica.ro

9 Istoriografia comunistã 313

condusa rau deloc, a avut un impact hotarator asupra istoriei de o jumatate de veaca Europei i asupra destinelor popoarelor ei, asupra celor mai adânci i durabiletransformari ale destinului modern al continentului nostru.

Istoriografia comunista din România ca i, de altfel, istoriografia scrisa deemigratia romand (subiect care, dupa parerea mea, ar fi trebuit inclus in programulactualei sesiuni caci au existat istorici necomunisti care au publicat mult instrainatate) a fost urmarita in mod constant de redactorii Europei Libere, fie siatunci când, in cadrul unor programe istorice, se dadea cuvantul unor istorici dinafara postului, in cadrul asa numitelor colaborari externe". Unul din titulariicvasi-permanenti ai acestui program a fost multa vreme, and eram la Munchen,Ion Simionescu-Zach, un loc faandu-se uneori, pentru emisiuni intr-o singura saumai multe secvente, lui Mihnea Roma lo (de ex. perioada lui 23 august), lui MateiCazacu, de obicei pentru probleme de istorie medievala, sau lui VladimirTismiineanu, pentru chestiuni legate, intre altele, de istoria partidului comunist.Printre colaboratorii emisiunilor de istorie se numarau, mai rar, Vladimir Socor,Adolf Armbruster, Victor Eskenazy i altii. Se mai prezentau, deseori, biografii, deexethplu ale lui Ion Donat, a generalului Radescu, a lui Lucretiu Patrascanu sau aaltor figuri de istorici sau de oameni politici români.

Ma voi opri insa astazi asupra rolului jucat in critica istoriografiei comunistede cateva personalitati care s-au numarat printre figurile cardinale ale EuropeiLibere: Noel Bernard, ziarist de mare clasd, director, un timp, al DepartamentuluiRomânesc; Virgil lerunca, scriitorul i criticul literar, titular, multa vreme, si alunei rubrici de politica; Vlad Georgescu, istoric de formatie, fost mai multi aniel director al Departamentului Românesc; Dionisie Ghermani, cercetator la

institutul de Cercetari Sud-Est European din München si Constantin Sporea,angajat al Departamentului Românesc al Europei Libere si neobosit editor depublicatii literare ale exilului.

Peste diferentele de stil, de personalitate si de modul de abordare aproblemelor, ei au avut cu totii in comun combaterea gandirii unice, marxiste, adistorsiunii istorice, a inlocuirii culturii adevarate prin activismul semi-doctuluicultural, activismul omului nou", fard memorie istorica alta deck aceea pe care i-odicta partidul, fard nevoi culturale altele deck acelea furnizate de propagandaoficiala, cu o individualitate de robot aservit limbii de lemn din manualele deinstructie si din Cântarea României.

Primele comentarii critice asupra istoriografiei comuniste au aparut laMünchen in 1959 si 1960 sub semnatura publicistului i editorului ConstantinSporea. Vederile exprimate in scris in cele doua studii ale sale pe care le voimentiona pe scurt fusesera expuse in prealabil pe undele postului de radio, textulimprirnat nefiind astfel deck o versiune mai elaborata insotita de note si referinte aceea ce Sporea spusese la microfon. Primul sat' studiu, publicat in. periodiculWissenschaftlicher Dienst Siidosteurupa", 8 (1959), reprezinta o trecere in revistaa Problemelor invãtãmántului universitar din Romeinia §i este, dupd ate stiu,

§i

www.dacoromanica.ro


prima analiza a reformei invatamantului universitar istoric intreprinsa de comuni*tiintre 1948 §i 1957, analiza care se ocupd §i de rolul revistelor Studii" i Lupta declasa" in impunerea liniei partidului in sistemul educativ. Cel de al doilea studiu al luiC. Sporea, mai cuprinzator, a aparut in prestigioasa revista de filozofie a istoriei,Saeculum", 11 (1960), p. 202-246 (Die Sowjetische Umdeutung der rumänischenGeschichte). Atunci, terrnenul de sovietizare insemna, de fapt, comunizare prinsovietizare pe toate planurile. Aici Sporea se ocupa primul, printre multe altesubiecte abordate, de rolul i biografia lui Mihail Roller §i analizeaza liniile conformcarora acesta aplica istoriei Romaniei politica de sovietizare conceputa la Moscova.

Urmeaza, cronologic, textele publicate in 1964 in revista germand DerMonat", 190 (1964), p. 27-48 de catre politologul §i profesorul universitar britanicJim Brown, fost in cloud randuri Director al Institutului de Cercetari al EuropeiLibere, institut despre care voi vorbi mai incolo. Sub titlul Ein Ostblockstaatdenkt national, Jim Brown analizeaza devierea spre nationalism a istoriografieiromane, precizand cd aceasta evolutie este facuta de un partid comunist care prinoriginile sale a fost mereu nu numai ne-roman, dar i anti-roman".

Tot in 1964 a aparut, de data aceasta in limba engleza, la Londra, New YorkToronto, sub titlul Communism in Rumania cunoscuta lucrare a lui lonescu,care in anii '50 fusese director pentru scurt timp al Departamentului Romanesc alEuropei Libere, i care de atunci pardsise MUnchen-ul pentru a ocupa o catedrduniversitara in Anglia. Tot ap, multe din paginile acestei lucrari fusesera transmisein prealabil pe undele postului de radio. Lucrarea lui Ghita lonescu a fost consideratamult timp. §i pe buna dreptate, drept clasica. Trebuie totu§i spus cã o afirmatie a luiGhita lonescu, §i anume cã romanii s-au purtat cu pasivitate fata de comunism, a fostnu numai contrazisd cu prisosintA de publicatiile §i documentele scoase la ivealadup. 1989, dar chiar imediat dupa publicarea ei, de catre alt colaborator alemisiunilor de istorie ale Europei Libere, profesorul Dionisie Ghermani, cercetator laSiidostinstitut din Munchen. Axata pe cazul romfinesc, lucrarea sa, aparuta tot in1964, sub titlul Die kommunistische Umdeutung der rumiinischen Geschichte(Distorsiunea comunista a istoriei Romaniei) se adauga altor volume asupra uneiteme similare privind istoriografia altor tAri din Europa devenita comunista,deschizdtori de drum in aceasta privintA fiind doi istorici germani . Lucrarea luiDionisie Ghermani ramane de mare actualitate i astazi nu numai datorita bogatieisurselor folosite, a informatiilor despre conducatorii acestui curent istoriografic, dar

a profunzimii i acuitatii analizelor. Ea ar merita sa fie tradusa in limba romanachiar i acum, la mai mult de 30 de ani de la aparitie. Ghermani afirma, lucru binetiut astdzi, dar greu de comunicat atunci populatiei romane§ti, ca deformarea istoriei

noastre se facea pe trei planuri, i anume: 1) ideologic, promovand citatele tov.Stalin. rolul maselor pOpulare i al luptei de clasa; 2) pe plan istoric, prin

Klaus Mehnert, Wehrevohuion durch Wehgeschichte. Die Geschichtslehre des StalinistnusKitzingen. 1950; Gunther Stockl, in Jahrbiicher für Geschichte Osteuropas", Nf 3 (1955), p. 1-40.

si

Ghi(á

si

www.dacoromanica.ro


prosldvirea modelului sovietic §i a traditionalelor legdturi de prietenie romano-ruse(tiut find, precizeazA Ghermani, cä toti vechii nc4tri istorici au considerat Rusia,de la 1812 i pand la 1944, inclusiv in 1916-19, drept cel mai mare du§man alpoporului roman); 3) pe planul mitologiei nationaliste, cdreia Ii erau anexatiprecursorii progres4ti" de la Decebal la Nicolae Bdlcescu, o mitologie, autorul nuavda cum s-o §tie in 1964, care va duce la delirul cultului personalifatii subCeausescu. Lucrarea lui Dionisie Ghermani mai comportd multe alte aspecte demare interes, fard a mai vorbesc de clipele de un trist amuzament procurate princitatele prezentate, o adevaratd comoard de prostii staliniste date ca exemple deinaltd gandire istoricd. Un exemplu: in revista Studii", 8 (I) din 1955, istoricul de§coald noud Traian Udrea trata Despre unele probleme privind ctiinfa istoricd inRPR i sfatuia: dat find lipsa de culturd generala a unor istorici, docentiuniversitari, este mai bine ca lucrdrile sl fie scrise in colectiv (...), astfel se asigurdo mai bund uniformizare a lor". Dionisie Ghermani mai aminte§te cã istoriaRomaniei find mereu modificatA §i redefinitA cu ocazia congreselor partidului,vechea generatie de istorici in frunte cu Mihai Berza §i P.P. Panaitescu a fostsupusa unei lupte disperate intre propria corWiintA i con§tiinta lor profesionald pede o parte, i, pe de altA parte presiunilor agramate ale partidului.

Aceastd idee a fost reluatA in alt context de ziaristul de mare talent §i de marecuraj care a fost Noel Bernard, directorul Departamentului Romanesc al EuropeiLibere, ale cdrui texte radiofonice au fost publicate dupA moartea sa: «E greu despus dacd. PCR are ghinion cu istoria, sau dacd istoria are ghinion cu partidulcomunist. Ce este in fond istoria astazi in Romania, unde nu este scrisd de istorici,ci dictatd de partidul comunist care a facut din ea un ghiveci istoric", atunci cand,la intervale regulate, se pregAtqte editia, niciodatd publicatà, a ultimei versiuni aistoriei PCRN. Noel Bernard amintea cu aceastA ocazie vorba de spirit a unuiscriitor sovietic: sub comunism, viitorul e luminos §i sigur, trecutul e schimbAtor

imprevizibil".Textele lui Noel Bernard despre cultul personalitAtii, trista contributie a lui

Popescu-Dumnezeu sau a lui Adrian PAunescu la schimonosirea adevdrului,relatdrile sale despre greva minerilor din Valea Jiului, frigul din locuinteleBucure§tiului sau magistralul portret al lui Nicolae Ceausescu rdman texte deantologie.

Abordez acum iard§i foarte rapid rolul lui Virgil Ierunca in criticaistoriografiei romane pe undele Europei Libere. Critic literar, eseist, lui nu i seaplica indeobve eticheta de istoric, dqi a semnat capitolul privitor la Istorialiteraturii române din prestigioasa Istorie a literaturilor editatd in cadrul colectieiLa Pléiade" din Paris. Publicatie care i-a adus, ca i numeroasele sale contributiila emisiunile Europei Libere, invectivele scriitorilor aserviti regimului de laBucurqti, in frunte cu George alinescu. Stilul sdu, inclusiv ca autor de programeradiofonice, se impune prin nota percutantd, incdrcatA de imagini poetice, dereminiscente literare, cu figuri de stil §i comparatii istorice izvorate dintr-un fond

si

www.dacoromanica.ro


de lectura mai vast §i mai sistematic cleat acel al lui Noel Bernard. De exemplu,Adunarea Nationala a RPR parlamentul caderii §i al cazaturilor romanqti"; saureferintele la istoria literara: despre Mihai Beniuc aflat, ca scriitor, la avangardapolitiei"; evocand atunci and vorbe§te despre suflete moarte §i suflete captivenumele lui Mihai Ralea §i Demostene Botez; sau George Calinescu §i izmenelesale calculate de vaduva vesela".. Ierunca, evocand figura lui Caragiale fata cuRepublica Populard Romana", subliniaza conservatorismul scriitorului, despre carecomuni§tii se fereau bineinteles sa vorbeasca, §i afirma: Ar trebui intocmita oadevarata fenomenologie a acestei imposturi ce impinge partidul comunist romanla paradoxul de aji cauta precursori tocmai printre scriitorii care, ca Balcescu,Eminescu sau Caragiale, stau de-a curmezi§ul ideologiei stapfinitoare. Ispita e mare§i va trebui sa-i cedam candva, fie numai pentru a deslqi tragicomedia unuiproces dialectic pulverizand cultura in numele insu§i al valorii ce o chezapie§te".

Aportul lui Virgil Ierunca la critica istoriografiei romfine§ti, chiar daca nuatinge, cantitativ, contributia sa la mi§carea de opozitie culturala §i politica fata decomunism, un cadavru care sta de-a curmezi§ul istoriei de mai bine de 40 de ani"(citatul e din vremea lui Hrusciov), ran-lane cu totul remarcabil. Fie ca se refera laaspectele sociale ale comunismului romanesc, definit de el drept neoiobagieideologica", fie ca evoca biografiile unor anticomun4ti, personalitati de frunte aleculturii romane, cum ar fi Lucian Blaga, sau Alice Voinescu, arestata i anchetatade Securitate, sau George Enescu, exilat, refuzand cu semetie sa ia orice legaturacu regimul de la Bucure§ti, Virgil Ierunca a combatut neobosit oastea impura careadministreaza patrimoniul politist al unei culturi totalitare (...).Harta caderiispirituale din Romania actuala e patata de umbre, greu de localizat cu precizie.Relieful spiritual al WO e mutilat de o neclintita politie a con§tiintelor careinceto§ea7a totul (...) Stim cu totii ca azi zac in temnite §i in pamfint poeti §icarturari care, prin sacrificiul lor, pot rascumpara oricfind prabgirea in smintire avedetelor mai mult sau mai putin oficiale de astazi".

Tonul polemic, intransigent, cu care Virgil Ierunca se adresa scriitorilortrecuti in slujba partidului comunist, i-a adus, mult mai tarziu, critici provenite dinchiar randurile adversarilor comunismului. Andrei Pippidi i-a repropt in 1991 luilerunca faptul ca, atacandu-1 de exemplu pe George Calinescu, omitea samentioneze, totu§i, §i calitatile acestui profesor al multor generatii de intelectuali.Dar, daca Europa Libera nu ar fi fost un organ de critica i combatere a ideologieitotalitare, atunci unde s-ar fi putut gasi o tribuna beneficiind de aceea§i eficacitate

prestigiu? Desigur nicaieri.Enciclopedia istoriograjlei romdnegi a fost §i ea trecuta prin furcile caudine

ale lui Virgil Ierunca, care a rebotezat-o Enciclopedia imposturii", dat find nunumai lacunele, pe care le-a semnalat cu exemple, dar §i anexarea de catre regimulde la Bucure§ti a istoricilor morti in exil, flU insa, bineinteles, a istoricilor inca inviata, autori ai unor lucrari anticomuniste publicate in emigratie. Reconsiderarile"de care, in Enciclopedia cu pricina, beneficiaza unii istorici in detrimentul altora

si

www.dacoromanica.ro

13 Istoriografia comunistA 317

sunt din cauzd, de ex., cd St. StetInescu ocupd tot atdt spatiu cat DimitrieCantemir, Traian Udrea cat Ureche Cronicarul, Emil Condurache mai mult decdtOdobescu, s.a.m.d., fad sA mai vorbim de inevitabilele laude inchinate pe paginiTntregi lui Ceausescu. Apoi, pe ldngd Culegera de texte social-politice ale luiGrigore Preoteasa, activist PCR, apdrutd in 1974, care ii dau drept la un loc inEnciclopedia istoriografiei, mai apare un escadron de culturnici a cdror nume erasi a limas necunoscut. De exemplu, mai precizeazd Ierunca, la articolul despreFacultatea de Istorie de la Craiova, seful catedrei de istorie este Ion Cd lin. Ori,care sunt opurile, sau cel putin ,sarticolele acestui profesor din capitala banilorOlteniei? Nici unul, adicd zero". In sfarsit, afirmd Ierunca, la Directia generald aArhivelor Statului, dirijatd pe vremea burgheziei de un Ion Heliade RAdulescu, B.P.Hasdeu, Aurelian Sacerdoteanu, se aflA acum generalul de Securitate Ione! Gal".

$i apoi, incidental, ne putem gAndi la Tntrebarea deseori evocatd: de ce nu sedeschide mai larg accesul la arhive?

Voi evoca acum amintirea bunului prieten Vlad Georgescu, datoritd cAruiaam fost adus la Europa Libel* desi nu in cadrul Departamentului Rominesc alRadioului pe care 11 dirija. Istoric de performantd, bun mfinuitor al condeiului,editorialele sale constituie un material de prima importantd pentru intelegereacorectd a istoriei noastre sub comunism. Rdpus de boalA ndprasnicd la vdrsta dedoar 51 de ani, desi nu poseda retorica inaripatd a lui Noel Bernard sau vocatiaevocdrilor stilistice a lui Virgil Ierunca, Vlad Georgescu a ldsat probabil amintireacea mai vie, cea mai caldd dintre toti cei care si-au facut renumele pe undeleEuropei Libere. Nu vreau sd spun prin aceasta cd metodele sale, ca director alDepartamentului Romfinesc, care nu ascundeau deloc dispretul NA de ceiincapabili, i-au facut doar prieteni. Ceea ce singur mai conteazd astAzi, VladGeorgescu rdmdne o personalitate aparte datoria curajului viguros si inteligenteisale atit de lucide. El s-a dedicat mereu unei inalte pozitii morale, nefacind nici oconcesie oportunismului sau josniciilor carieriste, fie cd a denuntat politicairesponsabild" a regimului din Bucuresti, fie cd a infierat discursurile lungi,inutile si confuze ale lui Nicolae Ceausescu, care nu intereseazd pe nimeni si nupot rezolva problemele tare, fie mentiondnd actiunile protestatare din Romania(terrnenul de disident" nu era agreat de el), sau descriind nomenclatura comunistAclasd conducAtoare falimentard". Ori de ate ori putea sa o fack el a evocat figurilede seamd care au marcat generatia interbelicd, cum au fost, de exemplu, MirceaEliade, Brdtienii trecuti prin inchisorile comuniste, sau a folosit comparatismulistoric spre a trasa paralele intre inalta calitate politica si morald a generatieiUnirii si proasta calitate morald si politica a activistilor partidului comunist, sauspre a aseza pe aceiasi activisti la stdlpul infamiei atunci and, de exemplu, vorbeadespre ce fel de Romfinie au visat inaintasii nostri si ce fel de Romdnie avem azi".Vlad Georgescu a vorbit si el despre noua serbie impusä poporului nostru detotalitarismul comunist", inclusiv atunci cfind, de exemplu, deplora, In septembrie1987, decdderea rnorald a autoritAtilor care impuneau inregistrarea tuturor

www.dacoromanica.ro


proprietarilor de m4ni de scris, consecintd a decenii de asalturi ale partiduluiimpotriva spiritualitatii romane§ti. In termeni aspri, el a denuntat pe bunila toate, azi in fruntea culturii, maine in fruntea economiei, poimaine in alteactivitäti activi§ti securi§ti, care cu totii, impreund cu Ceau§escu, poartardspunderea pentru ceea ce se Intampld in Romania acestui sfar§it de veac"...

Asemenea lui Noel Bernard, care in numeroase ocazii criticase lamentabilulnivel cultural al acelor activi§ti de partid ajuni academicieni, Vlad Georgescu asubliniat §i el faptul cã Biblioteca Academiei a incetat sd mai fie biblioteca dereferinta a culturii romane§ti (...) Unde este acea gandire activd, acea imaginatie §imi§care a inteligentei care caracterizau in trecut Academia Romand? (...) Celibertate i ce inteligentA poate avea o Academie ai cdrei membri sunt selectionatinu pe bazA de valoare, ci pe indicatii politice?" Vlad Georgescu a infierat, cu pansmuiatA in vitriol, decdderea morala. §i intelectualA, caracterizand AcademiaRomand. in fotoliile de academicieni in care stdtuserd candva oameni de carte §ide §tiintd care au fkut gloria culturii noastre, afirma Vlad Georgescu in august1985, se Wale acum Ddscdlescu, Dincd, tovard§a &idea i altii ca ei, culturnici sauactiv4ti careli datoresc fotoliul numai servilismului i umilintei cu care 4i slujescstdpanul (...) Noroc totu§i cã nimeni nu este nemuritor §i cd, mai devreme sau maitarziu, i aceastA patd de pe obrazul nostru va trebui sa se §teargd".

La Europa Liberd nu se difuza numai o anumitd conceptie a istoriei, dar se §iscriau cdrti de istorie, in afara orelor de lucru, cand autorul se putea desprinde deobligatiile functiei sau, dupd caz, chiar in orele de lucru and functia autorului Iiacorda §i clipe de rdgaz. Voi mentiona cloud' dintre scrierile a cdror redactare a fostcontemporand cu prezenta mea nu departe de autorii lor. Prima a fost IstoriaRonziinilor a lui Vlad Georgescu, istoric de profesie, ap cum am spus redactatAin mijlocul bibliotecii de acasd, cu fi§e, cu metodd i cu ajutorul unei experienteuniversitare §i a intregului aparat critic de care se putea dispune intr-o institutie caEuropa Liberd, atat de bine aprovizionatd cu cea mai bund §i intinsd documentatie.Meritul lui Vlad Georgescu a fost de a scrie o lucrare de valoare, tradusd §iapdrutd dupd moartea sa §i in State le Unite, cu toate cd dispunea de extrem deputin timp liber. De atunci s-a produs prdbu§irea comunismului pe care VladGeorgescu n-a mai apucat s-o trdiascd, §i au apdrut alte istorii ale romanilor, deasemenea de foarte bund calitate, scrise insd conform altor criterii i altor punctede vedere. Astdzi, la mai mult de zece ani de la aparitia ei, Istoria Romiinilor a luiVlad Georgescu §i-a pierdut din stringentd, chiar dacd va rdmane o importantdlucrare de referintd pentru viitorii istorici ai tarii noastre.

Cealaltd lucrare la care rn-am referit, a fost scrisd de cineva care nu numai cdnu era un specialist in diplome universitare, nici un profesionist al scrisului, nicimkar un om cu pretentii, in sens de mofturi, intelectuale. Md refer la Inchisoareanoastrii cea de toate zilele a lui Ion Ioanid. Pentru toti cei care-I cunoscuserdinainte de a deveni un autor consacrat, Ion Ioanid, fiul unui parlamentar alRomaniei interbelice, fusese, inainte de pu§carie, un bdiat de lume bunk simpatic

activistii

1

www.dacoromanica.ro

15 Istoriografia comunistã 319

§i foarte prezentabil. Bdiat citit, fard insa sA-1 omoare intelectualismul, Ion Ioanid aimpArtd0t, ca atatia altii din generatia sa §i din toate clasele sociale, soarta zecilorde mii de detinuti aruncati de comunism in infernul inchisorilor i al lagarelor demuncd fortatd. Reqind, dupd ani multi petrecuti prin nenumärate lagare, sA plecedin tail, a nimerit la Miinchen, la Europa Liberd, unde a devenit crainic laDepartamentul Romanesc. Crainicii, se tie, citesc textele ale caror autori fie ca le-autrimis din alte locuri, fie cd nu au o voce sau o dictie ga-numite radiofonice. IonIoanid, crainic fiind, dispunea de timp liber intre programe, timp pe care-1 foloseade obicei, pe o masd a cantinei radiourilor, scriind ceea ce a devenit cinci volumede amintiri redactate cu talent i cu o extraordinard memorie. Inchisoarea noastreicea de toate zilele a devenit un clasic al genului, echivalentul pentru noi alAmintirilor din Casa morfilor a lui Dostoievski, §i superior poate acestora prinvaloarea de document istoric.

INSTITUTUL DE CERCETARI

A§a cum istoria oficiald propovaduita sub directivele PCR §i istorianeoficiald prezentatd de emigratie §i de postul de radio Europa Liberd ne apar cacloud fete deosebite ale Istoriei, ca un Janus bifrons intruchipand versiuni opuseale aceluigi subiect prezentat in mod diferit aceleia0 populatii, tot ga, ininteriorul chiar al clddirii Europei Libere de la München, erau redactate zilnic douAversiuni ale istoriei lumii comuniste, versiuni in cazul acesta identice princonceptia i cadrul lor, dar destinate unui public diferit. Una, in orice caz cea maicunoscutA, §i probabil singura cunoscutA de Dumneavoastrd , a fost §i mai este i

azi versiunea oralil a programelor radiofonice, ale carei urme scrise caci ceea cese spunea la microfon era mai inainte scris pe hArtie §i de cele mai multe oriverificat, §i cfiteodatA cenzurat, versiunea oralA deci, difuzatA pe calea aerului i

ascultatd zilnic in zeci de mii de cAmine. A mai existat insd §i o altd versiune scrisAa ceea ce se concepea la Europa LiberA. Fata de verba volant a emisiunilor radio,ea a fost scripta manent, remanenta, cronica saparnAnald a frAmAntatei istorii afostelor democratii populare.

intr-adevdr, ciddirea din Miinchen a posturilor Europa LiberA 0 RadioLibertatea adapostea i un mare Institut de Cercetari, cu o directie generalaindependenta de cea a radiourilor, impartit, ca §i acesta, pe departamente nationale.Aici exista insd o singura limbd de lucru, engleza, cu care toti angajatii, redactoriidepartamentului national respectiv, trebuiau sa contribuie cu textele lor, produsfinal al consultArii unei voluminoase documentatii in mai multe limbi. Directorulgeneral al Institutului de Cercetdri, Research-ul", era, cAnd am sosit eu acolo in1986, distinsul politolog britanic, George Urban, iar revista saptdmfinala publicatAde institut in limba engleza, cum am spus East European Research Bulletin,continea de regula cfite un articol consacrat unei teme de actualitate pentru fiecare

www.dacoromanica.ro


din tarile de dupa Cortina de Fier: politica, economie, diplomatie, foarte rar istorie,in afara de cazul analizei unor texte sau discursuri oficiale continand flagrantedeformari ale trecutului. Aici am lucrat eu in cea mai mare parte a anilor petrecutila Miinchen, §ef al Departamentului Romanesc find catva timp Michael Shafir,despre care pot spune, mai ales amintindu-mi de razboiul permanent care facearavagii in acest departament inainte de venirea sa, ca a fost un coleg foarteponderat. Chiar daca i la Departamentul Romanesc domneau mereu, ca §i lacelelalte departamente, din cauza structurii institutiei §i a medodelor de lucruproprii unei agentii de §tiri, o tensiune permanenta, generatä de necesitateafurnizarii unor informatii cat mai rapide, cat mai precise i cat mai inteligibile.Impreuna cu colegii mei Crisula, Vlad Socor, Stefanescu §i Dan Ionescu, i inafara contributiilor noastre la Bulletin", am fost de asemenea , pe rand, autorulrubricii Romania, integrata intre rubrica poloneza §i cea rusk pe cele trei paginiduble, pe cloud coloane §i pe hfirtie verzuie, ale altui buletin informativ, in cazulacesta, cotidian, denumit Daily Report", continand cate trei articole a cate 30-35cuvinte fiecare, pentru fiecare dintre tarile compunand ansamblul lumii comuniste.Un buletin, deci, reunind in acest caz, contributiile ark ale cercetatorilorInstitutului de Cercetari de la Europa Libera, cat §i ale celor de la RadioLibertatea.

Buletinul saptamanal al Institutului de Cercetari §i foile verzi ale Raportuluizilnic, urmele scrise ale Europei Libere, redactate in limba engleza, erau adresatepe baza de abonament unui alt public, bineinteles, cleat acel compus din masele deascultatori anonimi ai postului de radio. Ele erau destinate acelor functionari de laDepartamentul de Stat din Washington care se ocupau de lumea comunista, aceloruniversitati §i biblioteci americane sau europene specializate in studiul lumiicomuniste, precum i ambasadelor occidentale din capitalele tarilor comuniste.Influenta acestui material scris a fost considerabila, desigur nu in sensul subminariidirecte a regimurilor totalitare, ci in acel al informarii factorilor de decizie, maiales americani.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTII PRIVIND BIOGRAFIA ISTORICULUIGHEORGHE I. BRATIANU (ANII 1945-1953)

CLAUDIU SECASIU

Viata 4i activitatea profesorului Gheorghe I. Bratianu (1898-1953), ultimuldirector al Institutului de Istorie Universald N. Iorga" (1941-1947), este,indeobte, bine cunoscutd, gratie strddaniilor unor istoricii sau ale farniliei2.

Asupra ultimilor §apte ani ai vietii lui Gh. Bratianu, dintre care doi ani 4ijurnAtate au fost de arest la domiciliu (1947-1950), o sursd pretioasd de informatieeste dosarul sdu de urmdrire penala, alcdtuit din §ase volume, pastrat in arhivaDirectiei Instantelor Militare din Ministerul Justitiei.

Aceste informatii inedite lumineaza o perioadd mai putin cunoscutd din viatasavantului, cdnd i-au fost tdiate toate legaturile cu lumea exterioard. Dincolo delimbajul sec al rapoartelor agentilor de urmArire, documentele pe care le introducemin circuitul 4tiintific cu aceastd ocazie relevA conditiile precare de viata i umilintelela care a fost supus, inainte de a fi ridicat de cadre ale SecuritAtii, in noaptea de 5spre 6 mai 1950. Intemnitat in penitenciarul din Sighet, aldturi de fo§ti demnitaride clerici apartinAnd bisericii catolice, Gheorghe I. Brdtianu a avut parte de un sfar4ittragic. survenit in conditii ramase Inca neelucidate3.

Din punctul de vedere al incadrdrii in categoria fo4tilor demnitari, arestati innoaptea de 5 spre 6 mai 1950, in cadrul unei vaste operatiuni a Securitatii,desfd§urate in intreaga tard, cazul lui Gheorghe Brdtianu constituie mai degraba oexceptie sau o aparentd eroare a birocratiei Securitatii. De§i, incepAnd din anul1930 i pfina in timpul celui de al doilea rdzboi mondial, i se facuserd mai multeoferte4, Gh. BrAtianu n-a detinut nici o demnitate ministeriald. Decizia arestdrii §iincarcerdrii sale la Sighet n-a fost luatd, deci, pe baza participdrii la vreunul dinguverne. ca in cazul celorlalti foti demnitari de la Sighet, ci pe baza intregii saleactivitdti, de om politic, dar 4i de orn de 4tiint.d.

I Victor Spinei, Gheorghe I. Breitianu, intre vocalia istoriei si tentaliile vigil politice, in vol.Confluence istoriografice romcinesti si europene, 90 de ani de la nasterea istoricului Gheorghe I.Brentano. lai. 1988, p. 241-354.

2 Marra G. I3rAtianu. Gheorghe I. Brinianu, enigma morcii sale. Bucurqti. 1997.3 Ibidem, p. 7-36.4 Victor Spinei, op. cit., p. 289-292,320-321,328.

..ReN ista istoricr. torn. IX. nr. 5-6, p. 321 341.1998

§i

www.dacoromanica.ro

322 Claudiu Secasiu 2

Nascut, dupd inspiratele cuvinte ale colaboratorului sat!, parintele Vita lienLaurent, sub semnul lui Clio, intr-o familie care facea istoria"5, Gheorghe Bratianua intrat in viata politica Inca de la 30 de ani, remarcandu-se rapid in frunteadizidentei liberale din anii 1930-1938. Revenit in cadrul Partidului National Liberal,Gheorghe I. Bratianu I-a secondat pe unchiul sau, Constantin I.C. (Dinu) Bratianu, intoate actiunile politice importante din preajma §i din timpul celui de al doilea razboimondial, find considerat ca un succesor logic" al liderului P.N.L.

Cu toate cã s-a dovedit. extrem de util opozitiei politice ca intermediar inrelatiile cu mareplul Antonescu §i a contribuit la anumite preparative politice aleloviturii de stat din august 19446 dupd aprecierea diplomatilor britanici de laBucure§ti in perioada postbelica Gheorghe Bratianu a traversat o perioada deeclipsa politica".

Convingerile sale antisovietice, profesate atat in opera istorica, in studiiprivind raporturile ruso-romane legate de chestiunea Basarabiei, cat mai ales inactiunea politica, concretizate in apropierea de Germania nazista, II faceau peGheorghe Bratianu, indata dupa 23 august 1944, vulnerabil in fata foOiloradversari, care instaurasera ocupatia asupra careia avertizase Inca din an ii '40.

Atacurile virulente la adresa lui Gheorghe Bratianu n-au intarziat prea mult.La numai o luna dupd actul de la 23 august 1944, comentand un articol publicat inoficiosul P.N.L. Viitorul", in care istoricul constatase extinderea teritoriala aUniunii Sovietice dincolo de frontierele vechi ale imperiului tarist", uneditorialist anonim de la oficiosul P.C.R. Scanteia" Ii denunta opiniile,considerandu-le o calomnie" i o provocare"7.

In articolul intitulat Schimbarea la fala a d-lui Gheorghe Brcitianu erausupuse unui adevarat rechizitoriu declaratiile d-lui Gh. Bratianu repetate infavoarea ducerii politicii externe a Romaniei alaturi de Germania", discursulfunest tinut la «Asociatia Romano-Germana» a criminalului de razboi Kill inger",premiile i decoratiile primite de d. Gh. Bratianu de la Hitler pentru serviciileaduse", rolul de instigator antisovietic care 1-a jucat ani de-a randul inParlament", participarea intensa la razboiul nebunesc §i trädator al intereselorneamului impotriva URSS"8. Cu un asemenea trecut, locul acestui domn nu este

5 V. Laurent, Preface, la G.1. Bratianu, La Mer Noire. Des ortgines a la conquele ottomane,Munchen, 1969, p. 6.

6 Raportul ministrului plenipotentiar britanic. Adrian Holman, din 11 noiembrie 1947. intitulatLeading personalities in Rownania, 1947, apud Gh. Buzatu, Romania p rezthoiul mondial din 1939-1945,lasi, 1995. p. 358. De alga in aprilie 1945, se pregAtea o intrevedere intre Gh. BrAtianu si John H. LeRougetel. reprezentantul politic bntanic in RomAnia.avand incredintarea CA cercurile britaniceapreciazA rolul d-lui Gh. Bratianu in actul de la 23 august, rol pe care dl. Maniu I-a fAcut cunoscutacestor cercuri". Ministerul Justitiei, Arhiva Directiei Instantelor Militare (in continuare Mi. ADIM),dos. 10 176, vol. 3, f. 468, nota S.S.1 din 19 apnlie 1945.

..Scanteia-. 23 septembrie 1944 Vezi si alte atacuri de presa la Serban RAdulescu-Zoner, DanielaBuse, Beatrice Marinescu. Instaurarea totalitartsmului comunist in Romania, Bucureti,1995, passim.

8 Ibidetn.

www.dacoromanica.ro

3 Gheorghe I. Bratianu 323

in Blocul National Democratic, ci in tagma unde singur s-a pus, alaturi de agentiilegionari".

Gh. Bratianu, in raspunsul prompt, dat a doua zi publicitäii in presademocraticd, a precizat:

Nu am facut parte niciodatä din «Asociatia romano-germand» in carefusesem cooptat in lipsa mea (eram pe front) §i fard voia mea. Am ardtat aceasta latimpul sail in scris §i n-am avut deci prilejul sA tin acolo nici un fel de discurs.

Declaratiile mele, ca §i discutiile ce le-am avut in Parlament au urmärit unscop bine definit: de a pasta, pe cat a fost posibil, neutralitatea Romaniei fatA deconflictul ce se apropia §i in care prevedeam ca tam noasträ nu are nimic deca§tigat §i totul de pierdut.

Dupd ce rdzboiul a inceput mi-am facut datoria de soldat, stäruind insd inrepetate randuri pentru a opri amestecul armatei noastre in luptele departate dinItAsdrit, unde nu avea ce cAuta, nici din punct de vedere militar, nici din punct devedere politic.

Am aparat, intotdeauna, ap cum o fac §i acum, §i o voi face cat voi trai,interesele §i drepturile Romaniei.

VA spun acestea nu pentru ca a avea sa ma justific fata de atacurile unorasau altora, dar pentru a aminti doar cloud imprejurdri care ele inse§i se incheie cu ointrebare:

Cum se explicd, dacd eram a§a cum ma descrie articolul pe care il amintiti, cäin «Bukarester Tageblatt» din 18 decembrie 1943 eram socotit drept un exponentimportant al coalitiei national-tdrAniste §i liberale", du§manA a politicii germane?

Cum se lamure§te, cä atunci and s-a alcdtuit Blocul National Democratic,primul contact al partidelor comunist i socialist cu Fful partidului national liberals-a fAcut din initiativa lor, prin mine?"9.

Raspunsul lui Gh. Bratianu a fost urmat de alte douA articole in Scfinteia",din 27 §i 28 septembrie 1944, care reproduceau pasaje atent culese din articolepublicate in presa cotidiank din anii 1941-1944, in tentativa de a-1 prezenta peGh. Bratianu ca pe un violent antisovietic i batjocoritor antiamerican"10. Dupd cepreciza cd , am lasat sa vorbeascA textele", editorialistul anonim incheia: $i altetexte vor mai vorbi. $i apoi va vorbi poporul!"".

Atacurile presei comuniste s-au rasfrant negativ asupra pozitiei luiGh. BrAtianu in cadrul P.N.L. La 30 septembrie 1944, intr-o nota a Serviciului deInformatii (S.I.) se constata ca situatia d-lui George BrAtianu in partidul liberaldevine din ce in ce mai grea", unii fruiltgi liberali considerand cd gesturile lui

9 ..Semnalur. 24 septembrie 1944. Mai pe larg. vezi Gh. I. 13ratianu. Memoriu preantatconasiunu de revi.uire a Lnaversitatil din hucwevi. Bucurqti, 1945.

Sccinteia", 2 c ptembne 1014I 1bidem.

hitleristi si

www.dacoromanica.ro


Dinu Bratianu in favoarea . nepotului sau indispun cu siguranta autoritatilesovietice"I2. Aceleasi susceptibilitati erau semnalate si intr-o nota din 28 octombrie1944. Cercurile informate" de stfinga considerau pozitia lui Gh. Bratianu din celemai delicate fata de sovietici si cã, foarte curand, cazul d-sale va fi pus in discutiel3".

Pozitia lui Gh. Bratianu in partid devenise, spre sfarsitul anului 1944, o terndde divergenta. Dupd cum se constata intr-o nota din 19 decembrie 1944, uniifruntasi liberali se pronuntau ca Gh. Bratianu sa se retraga, cel putin provizoriu,din viata politica si din conducerea partidului liberal, pentru a nu inlesni atacuriimpotriva acestuia"I4. Desi se aprecia cã Gh. Bratianu era sustinut de dl. DinuBratianu si de membrii familiei Bratianu, care socotesc cd printr-o asemenearetragere s-ar inlesni unui uzurpator sa ajungd la sefia partidului, detinuta defarnilia Bratianu [...] pozitia d-lui Gh. Bratianu in partid nu este insa larnuritä siconstituie o problemd"15.

Pe fondul disensiunilor din cadrul conducerii P.N.L., asupra atitudinii fata defostul premier Gheorghe Tatarescu, care solicitase reprimirea in partid, a survenitun nou atac impotriva lui Gh. Bratianu, de asta data din partea unui oficios liberal.

intr-o discutie cu prietenii sai politici, Gh. Bratianu a caracterizat actiunealui Gh. Tatarescu ca fi ind de esenta oportunistr, prevestind ca ..d1. Tatarescu vaputea desigur sa joace un rol, insa numai la remorca altor gruparrI6. Desi anuntaseca din motive strict personale [...] nu va lua atitudine publica in cazul d-lui Gh.Tatarescu"u, oficiosul gruparii acestuia, Drapelul", a dezlantuit, potrivit uneinote a S.I. din 23 decembrie 1944, un extraordinar atac in contra d-lui Gh.Bratianu, acuzandu-I cã e autor moral al asasinarii lui I. Gh. Duca si cã a incheiatpact cu Garda de Fier in 193718. Atacul din Drapelul", care potrivit unui agent alS.I. a avut darul sa provoace panica in rfindurile partizanilor d-lui DinuBratianu"19, a fost reluat si in alte publicatii20.

Instaurarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945. in urma interventieidirecte si decisive a ernisarului guvernului sovietic, A. I. Vdsinski, a produs.potrivit unui fruntas liberal, .,o impresie zguduitoare asupra cercurilor apropiate deconducerea oficiala a Partidului National-Liberal", citAnd reactia lui Gh. Bratianu,care ,.nu banuia cã pozitiile URSS sunt atat de puternice inc.& aceasta s-a hotark sacreeze un asemenea guvern"21. in noua conjuncturd politica, pozitia lui Gh. Bratianu in

12 MJ, ADIM, dos. 10 176, vol. 3, f. 452.13 Ibidem, f. 454.14 Arhiva Serviciului Roman de Inforrnatii (in continuare ASRI). fond D. dos. 6 119. f. 549.15 Ibidem.16 Arhivele Nationale Istorice Centrale (in continuare ANIC). fond Inspectoratul General al

Jandarmeriei Central, dos. 129/1944, f. 3. nota S.I. din 23 decembrie 1944.17 Ibidern.16 Mi. AD1M. loc. cit., 1. 456.19 Ibidem.20 ..Editia-. 31 decembrie 1944.21 Institutul National pentru Studiul Totalitarismului. Institutul de Slavisticã i Balcanistica,

hiN a de Stat a Fede atiei Ruse. Misiontle lot A. 1. Iiisinski in Ronoinia tan istoria relaptlorromano-sovietice. 1944-1946), Docwnente secrete. Bucurgti. 1997. p. 151.

www.dacoromanica.ro


P.N.L. era rnai mult amenintata. Unul din frunta§ii aripii de stanga"22 a P.N.L., careavea sa treaca in gruparea lui Gh. Tatarescu, prof. Anton Dumitriu, Ii dezvaluia prim-adjunctului consilierului politic (sovietic) al Comisiei Aliate de Control, Sava A.Dangulov, framantdrile din P.N.L. §i tentativele de marginalizare a lui Gh. Bratianu.Anton Dumitriu Ii declara interlocutorului sau sovietic cã intr-o discutie avuta cusecretarul general al P.N.L., Bebe Bratianu, acesta a läsat sa se inteleaga ca indorinta sa de a face ordine in partid, el nu se va opri in fata inlaturdrii din conducerea lui Gheorghe Bratianu, cunoscut pentru vederile sale reactionare"23.

Resimtind din ce in ce rnai puternica prezenta sovietica in Romania" §iinfluenta acesteia asupra vietii politice, Gh. Bratianu s-a hotarat sä se mentinadeocamdata in rezerva", 'Jana la trecerea «momentului sovietic»"24.

Tonul dat de oficiosul comunist §i avertismentul nevoalat: Jos masca,domnule hitlerist, Gheorghe Brätianu! $i trage consecintele!"25, au conturatdestinul istoricului §i omului politic in ultimii ani ai vietii, determinandu-1 sa seconsacre. aproape exclusiv, studiilor istorice, la catedra de istorie universala de laFacultatea de Litere §i la conducerea Institutului de Istorie Universala N. Iorga".

Daca. la 26 mai 1945. organele Serviciului Special de Informatii (S.S.I.)raportau Ca, ..intr-un grup de amici", Gb. Bratianu afirmase ca intentioneaza sa sededice. pentru un timp oarecare, studiilor §tiintifice"26, la 25 iulie 1945, o nota aDirectiunii Generale a Politiei consemna preocuparile istoricului. Astfel, Gh.Bratianu pregatise un articol intitulat La Bessarabie une terre roumaine",destinat presei elvetiene, constituind ,.o replica la argumentele Sovietelor. cautanda se dovedi ca Basarabia apartine Romanier27. Aceea§i notä a Sigurantei semnalaca. mai inainte cu cateva zile, Gh. Bratianu declarase studentilor Sdi de laFacultatea de Litere Ca ,.problema Basarabiei va fi repusa in discutie §i laconferinta de pace, in alte conditii ca in trecut". La 26 mai 1945, profesorul i§iincepuse cursul Forrnule de organizare a pacii in istoria universala", la $coalaSuperioara de Razboi, pe care I-a sustinut §i la Universitate, ducandu-1 pana inactualitate (Ordinea noua §i Charta Atlanticului")28.

22 Considerata ca atare atat in documentele sovietice. cat $i in cele ale S.S.I.-ului. Cf. ASRI.fond D. dos. 8 180. vol. 101, f. 62-63.

23 Ibidem. in fondurile accesibile. provenind de la sen iciile romanesti de informatii. nu amidentificat documente similare celui sovietic. Pe de alta parte. Anton Dumitriu. care in frunteagrupului sat.' ..Libertate $i Reforma" sustinuse realizarea P.N.L. unic. a parasit partidul condus deDinu Bratianu si postul de director al revistei de doctrina liberala .,Democratia". alaturandu-se. invara anului 1945. gruparii lui Gh. Tatarescu. In luna august 1945. a primit postul de administratorunic al _Societal!' de Cultura National-Liberala" $i al imprimeriei IndependentC. care asigurauaparitia oticiosului P.N.L... Viitorul". iar in luna noiembrie 1945 a fost numit administrator unic alsocietapi _Creditul Minier".

24 Mi. AD1M. boc. cit.. f. 497.25 ..Scãmeia-. 23 septembric 1944.-6 MJ. AD1M. /oc. cit.. I. 498.

Ibidem. I. 470.Col. Aurel Pentelescu $1 It. col. Pore Otu. Repere tronologice. la Gh. Bratianu. Originile

lormare i unitOni romrinevi. Buculesti. 1994. apud Maria G. BrMianu. op. cit., p. 50-51.2'

www.dacoromanica.ro


Dei evita manifestarile publice care 1-ar fi adus in prim planul vietii politice,Gh. Bratianu §i-a onorat obligatiile ce-i incumbau, ca membru in DelegatiaPermanenta a P.N.L. §i in Biroul Politic al P.N.L., unde, potrivit lui George Fotino,se discutau problemele de politica generala"". La sfar§itul lunii septembrie 1945,

_and unii frunta§i liberali Ii eXprimau nemultumirea fata de modul in care DinuBratianu conducea partidul, acuzat find de slabiciune, in fata posibilitatii dedebarcare a familiei Bratianu de la §efia partidului"', organele S.S.I. semnalaupozitia altor liberali, care 11 sustineau pentru §efie pe Gh. Bratianu (intre altii, inafara familiei, G. Fotino §i Gil. Slama).

0 constanta in preocuparile omului politic Gh. Bratianu a fost asigurareaviitorului P.N.L., atfit prin indrumarea activitatii tineretului libera131, cat §i Orinracordarea doctrinei liberale la principiile liberalismului modern european. n cadrulpregatirii noului program al P.N.L., la 17 octombrie 1945, Gh. Bratianu a tinut in salaclubului central al partidului, din str. C.A. Rosetti, conferinta intitulata Temeiurileunei rena.,teri a liberalismului roman", explicand cele doua notiuni care stau la bazadoctrinei. led relatarea unui agent al organelor de informatii: Notiunea de «liberal»,spune el, este strans legata de ideea libertatilor in toate domeniile, intemeindu-se pedeclaratiile de drepturi ale revolutiilor moderne §i presupunand libera dezvoltare acapacitatii individuale. Prin notiunea de «national», se inteleg imprejurarilespecifice" ale vietii poporului roman, avand in vedere situatia geograficd §i conditiileistorice de dezvoltare"32. In incheierea conferintei, Gh. Bratianu a tinut sa avertizezecd liberalismul §i democratia in Romania nu se va <sic> putea instala, cleat atunciand tam va fi scoasa de sub influenta puternicilor ei vecini, pentru a lasa locpatrunderii intereselor papice ale tuturor puterilor"33.

Printr-o fericita coincidenta, in ziva in care Gh. Bratianu si-a sustinutconferinta asupra liberalismului, avusese loc §i o edinta festiva a TineretuluiLiberal, cu care ocazie s-a facut intrarea oficiald <in partid n.n.> a unui grupformat din 15 tineri", dintre care sursele organelor de informatii i-au mentionat pePopescu-Ulmu, Brailoiu, Pollak §i Orenstein34. Land cuvantul din parteaseniorilor", Gh. Bratianu a atacat doctrina partidelor de stanga, care au inabgitlibera manifestare, provocand dezordine in viata statului", cerand, totodata,unirea tineretului, pentru a putea duce lupta cu folos impotriva comunismului"35.Tintind spre satisfacerea orgoliilor wfilor carora le raportau, informatorii S.S.I.-ului

29 Mi, ADIM, dos. 11 087, vol. I, f. 44(v)34) ASRI, fond D, dos. 8 180, vol. 44, f. 341.31 S. RAdulescu-Zoner si col., op. cit., p. 15. La 14 septembrie 1944, presa relata deslAsurarea

adunarii generale a Tineretului Liberal, la care a fost reales in functia de presedinte Mihail FArcasanu,la propunerea lui Gh. Bratianu.

32 ASRI, fond D, dos. 8 180, vol. 25, f. 282.33 Ibidem.

34 Ibidem, f. 289.33 Ibidem.

www.dacoromanica.ro


care au relatat evenimentele au pus accentul pe presupusa nemultumire aparticipantilor, atat tinerii cat §i bdtranii [...] impotriva faptului cd Gh. Brdtianu,care are atfitea pAcate la activul sdu, este scos din nou in arena, neglijandu-se infelul acesta interesele partidului"36.

Campania de presd, inceputa la finele anului 1944, a continuat i sub formenoi. In anul 1945, profesorul Gh. Brdtianu a fost nevoit sd rdspundd acuzatiiloraduse activitdtii sale politice, in fata unei comisii de revizuire a cadrelor didacticeale Universitdtii din Bucurqti. Chestiunilor aflate in discutia comisiei, profesorulle-a rdspuns prin capitole speciale, in Memoriul" sdu justificativ: Relatiile cuGermania inainte de fazboi", Relatiile cu guvemul generalului Antonescu(1940-1941)", Relatiile cu guvernul Antonescu in timpul rdzboiului, 1941-1944",precum §i printr-o anexd, in care a reprodus un interviu al sdu din 11 februarie1938, intitulat Pericolul mi§cdrii revolutionare a «Totului pentru tard»". Datoriapozitiei sale proeminente in P.N.L., Gh. Brätianu nu a fost indepartat din corpulprofesoral universitar nici in prima", nici in a doua serie38, guvernul Groza evitandastfel un nou motiv de protest din partea partidelor traditionale.

Cu toate acestea, atacurile prin presd au fost dublate de mdsuriadministrative, din ce in ce mai stanjenitoare, cu efecte nefaste asupra vietiipersonale §i activitatii tiintifice a profesorului.

La scurt timp dupd declan§area, la sfar§itul lunii martie 1945, a unui val dearestdri in randul frunta§ilor partidelor de opozitie §i al altor categorii de persoanecu opinii politice potrivnice guvernului Groza, potrivit unei note a S.S.I.-ului din19 aprilie 1945, Gh. BrAtianu a informat Misiunea BritanicA din Bucurqti cd aprimit o intiintare, dupd care ar urma sd fie ridicat de sovietici" i cd de atunci nurnai doarme seara la locuinta sa din str. Popa Chitu 20 i cd se adaposte§te, infiecare seard, in altd parte"39.

In toamna aceluiai an, Ministerul Agriculturii anunta exproprierea moieisale de la Räte§ti, jud. Arge§4°, ca unul care s-a inscris voluntar impotrivaNatiunilor Unite" §i a facut propaganda hitleristd"41. In contestatia pe care adepus-o, Gh. Brdtianu ardta cd nu a fost voluntar in rdzboiul impotriva U.R.S.S., ci

36 MJ, ADIM, boc. cit., f. 500, nota din 19 octombrie 1945.37 Avantul" (Brasov), 29 ianuarie 1945. Erau epurati din invätamant: Mihai A. Antonescu,

Gh. Alexianu, Nichifor Crainic, dr. Petre Tomescu, P.P. Panaitescu, Ion Petrovici, Al. Marcu,N.I. Herescu, Virgil Nitulescu, Ovidiu VlAdescu si Radu Meitani.

38 Jumalul de dimineata", 28 mai 1946. Cei indepartati atunci erau: Mihail Manoilescu,Eugen Chtrnoaga. Ion Placinteanu. Gh. A. Cuza, Petre Dragornirescu, Gh. Draganescu, D. GAzdaru,Ion Claudatus, C. Vasilescu, C. Tomescu, loan Gheorghiu, Al. N. Florescu si D. Gherasim.

39 MJ, ADIM, boc. cit., f. 468.4° Mostenita de la tatal sau, Ion I.C. Bratianu: Ibidem, vol. 4, f. 457, declaratie olografa. din

timpul detentiei, purtand data de 19 sept. 1950.41 Scantela", 24 septembrie 1945.

www.dacoromanica.ro


doar mobilizat, solicitând o audientd premierului P. Groza, pentru a-i demonstraaceasta. situatiune §i pentru a cere sd se revind asupra exproprierii sale"42.

Dupd cum constatau organele S.S.I.-ului, la 25 septembrie 1945,exproprierea d-lui Gh. Brdtianu a provocat vii comentarii in cercurile politice",care, dqi apreciau cä mdsura autoritatilor era conformA spiritului legii, consideraucA actul de expropriere a d-lui Gh. Brdtianu este supus revizuirii"43. Opiniacercurilor liberale tinea cont de faptul cd Gh. Batianu a declarat public i a facutun memoriu in care a ardtat cã armata romand nu avea ce cduta pe teritoriulsovietic", precum §i de rolul sdu important in pregdtirea actului de la 23 august,prin pregdfirea atmosferei din armata romand §i atragerea mareplului Antonescuin cursd"". n pofida contestatiei §i a comentariilor negative ale opozitiei, mdsura ardmas definitive.

Anul 1946, marcat de pregAtirea §i desaprarea alegerilor parlamentare, aprilejuit adversarilor P.N.L. noi atacuri la adresa lui Gh. Brdtianu. Cu ocaziaprocesului mare§alului Ion Antonescu, la 9 iunie 1946, a fost citat ca martoraudiat timp de aproape cloud* ore §i jumatate, asupra relatiilor sale §i ale P.N.L. curegimul mare§alului Antonescu46.

Cele mai multe intrebdri i-au fost puse de fostul sdu partizan politic, apoivicepre§edinte at Consiliului de Mini§tri, Mihai Antonescu, ale cdrui declaratii laproces secretarul general al P.N.L., Constantin (Bebe) BrAtianu, le consideradinainte dictate, iar acum el le repetd, ndajduind cd in acest fel 4i va u§urasituatia"47. Fruntapl liberal, referindu-se la aceste declaratii, prin care se incearaimplicarea lui Dinu Brätianu §i a finantei liberale in acest oces", le caracterizadrept manevre ale guvernului, fAcute in scopul de a compromite partidul liberal"48.

Inca inainte de pronuntarea sentintei, presa proguvernamentald incepuseacuze pe liderii partidelor traditionale de colaborare cu regimul Antonescu,considerdndu-i democrati colaborationi§ti care au facut numai opozitie

42MJ, ADIM, loc cit., f. 473, nota S.S.I. din 26 septembrie 1945.

43 Ibidem, f. 472.

44 Ibidem. Aceeasi opinie asupra rolului sau la 23 august 1944 o aveau si diplomatii britanici,care scriau ca a fost folosit Alt stiinta sa de cAtre Regcle Mihai sa-1 aducA la Palat i sA-1 arestaze pemaresaIul Antonescu, care a insemnat inceputul loviturii de stat de la 23 august 1944". Apud Gh.Buzatu, op. cit., p. 353.

43 MJ, ADIM, loc. cit., f. 545-546. Din nota Serviciului Economic al S.S.I., din 18 mai 1946,rezultA ca, in afara de mosia de la Ratesti, expropriata in intregime, pentru motivul ca a fost voluntarin campania din RAsarit", Gh. Bratianu , ca avere vizibila poseda o proprietate in diviziune din mosiaFlorica din succesiunea defunctului sat, tata", precum si 25 pogoane vie la Valea Calugareasca".

46 Procesul maresalulut Antonescu. Documente, ediie prefatata i ingrijita de Marcel-DumitruChick vol. I, Bucuresti, 1995, P. 342-388.

47 MJ, ADIM, loc. cit., f. 504, nota S.S.I. din 8 mai 1946.4R Ibidem.

§i

sd-i

www.dacoromanica.ro

9 Gheorghe 1. Bratianu 329

«memorialisticd»"49. Accentul insd, I-a pus Graiul Nou", ziarul DirectiuniiPolitice a Grupului de Trupe ale Armatei unde, sub titlul Ce a ardtatprocesul Antone§tilor", A. Tanin scria: FHä cu filã, procesul dezväluie sprijinul«istoric», pe care regimul Antonescu I-a avut din partea conduatorilor national-tardni§ti §i liberali in razboiul impotriva Uniunii Sovietice"50. Pentru aceeaipublicatie, in editorialul redactiei, intitulat Verdictul poporului roman", sentintaTribunalului Poporului reprezenta condamnarea definitivd a politiciiantisovietice, antidemocratice i de incurajare a m*drilor fasciste. Adicd a aceleipolitici pe care au promovat-o intotdeauna cu cea mai mare consecventd partideleistorice Exponentii acestor partide au facut tot posibilul pentru ca prindepozitiile lor in fata Tribunalului Poporului sa u§ureze situatia lui Antonescusd-1 reabiliteze. Procedand astfel, Iu liu Maniu §i Brdtienii urmdreau de fapt nunumai sa dea o mind de ajutor lui Antonescu, dar §i in primul rand de a sereabilita pe ei Inii, de a «justifica» politica lor atat in fata poporului roman, cat §iin fata opiniei publice mondiale"51.

Insd mornentul procesului Antonescu a fost speculat §i de colegi de partid,din grupul N. GurandaR. Idganescu, nemultumiti de rolul determinant pe care ilaveau in conducerea P.N.L. Gh. Brdtianu, Bebe Brätianu, Mihail Romniceanu §iConstantin C. Zamfirescu, despre care afirmau cd ace§tia conduc in realitatepartidul"52. Campania grupului impotriva lui Gh. Bratianu se baza pe considerentulcd este acel care influenteazd foarte mult pe Dinu Brdtianu" §i cd este cel maivulnerabil in momentul de fatd, ca unul ce a colaborat strans cu nemtii"53. Deiinitial incercase sd speculeze intentia declaratd a grupului nemult-umitilor, de acontracara atitudinea atotstdpanitoare a familiei Brdtianu", cu timpul, conducereaS.S.I.-ului a realizat cã grupul nu urrndrqte sd se rupd de partid <eventualitateadoritd §i incurajaa de autoritati n.n.>, ci SA' imbundateascd situatiunea lor inaceastd organizatie"54.

Pe fondul indspririi atmosferei politice §i al inmultirii atacurilor la adresaopozitiei, organele S.S.I.-ului semnalau eh' la 20 mai 1946, Elena Brdtianu, sotialui Gh. Brdtianu, a fost informatd cà ordinul de ridicare a lui Gh. Bratianu, pentrutrimiterea in judecata Tribunalului Poporului, a fost semnat". Contactandu-1 pereprezentantul P.N.L. in guvern, Mihail Romniceanu, s-a stabilit ca acesta sA facdinainte de consumarea faptului un demers, in acela timp amical §i drastic, pelangd dl. dr. Petru Groza. In acest demers, M. Romniceanu va ardta cã situatia

49 Libertatea", 13 mai 1946." Graiul nou", 18 mai 1946.51 Ibidem, 20 mai 1946.52 AN1C, fond Pre,edintia Consiliului de Minitri Serviciul Special de Informatii, Partide

politice P.N.L., dos. 8, f. 18.

53 Ibidem.

Ibidem, 1. 19.

Rosii",

si[...].

www.dacoromanica.ro

330 Claudiu Secgiu 10

internationald nu este sigurd, cA oricdnd o schimbare poate interveni §i cã nu esteprudent §i nici politic ca d-sa sd rupd astfel toate puntile, deoarece Brätienii suntsolidari §i partidul dinist nu va abandona pe Gh. Brdtianu, cu toatd situatia sadificild"55. Cu toate cd M. Romniceanu nu are mari sperante cu privire la acestdemers", Gh. Brätianu nu a fost trimis in judecatd nici atunci, nici mai tarziu, arestulla domiciliu i mai apoi intemnitarea la Sighet find mdsuri exclusiv administrative56.

Pe de altd parte, de§i au considerat organizarea procesului Antonescu lainceputul campaniei electorale drept o incercare a guvernului de a cduta säcompromitA pe §efii partidelor istorice", conducdtorii P.N.L. au depus eforturi inapdrarea lui Gh. BrAtianu. Unele informatii parvenite S.S.I.-ului imediat dupdproces semnalau cã BrAtienii ar fi multumiti acum, scoatA din arena politica,numai ca salveze"57.

Odatd cu apropierea alegerilor, atacurile impotriva adversarilor politici aicoalitiei guvernamentale s-au intensificat. La 25 mai 1946, in viziunea lui ZahariaStancu, Gheorghe i Dinu BrAtianu erau cloud fanto§e, din care una in plindmaturitate §i alta in amurg, purtAnd nume grele pe umeri, fanto§e lipsite de oriceseriozitate"58, iar trei luni mai tarziu, Dinu, Gheorghe §i Vintild V. Brätianu erauacuzati de Tudor Olaru, in oficiosul comunist Scfinteia", cä ar fi dus familia totmai la fund in mla§tina dezgustatoare a fascismului trdddtor de patrie"59.

55 MJ, ADIM, loc. cit., f. 505.56 Intre timp, insa, autoritatile continuau sa stranga la dosar probe considerate

compromitatoare imporiva sa, precum aceasta scrisoare adresata, la 17 septembrie 1941, lui MihaiAntonescu §i Inregistrata la dosarul lui Gh. Bratianu la 1 noiembrie 1946, cu mentiunea: 1 exempl.foto-copie predat d-lui secret. g-ral Bunaciu" <Avram, de la Ministerul de Interne n.n.>:

Scumpe Domnule Antonescu

Am ajuns la destinatie i m-am grabit sa transmit generalului Racovitza <Mihail, comandantulCorpului de Cavalerie n.n.> propunerea ce i-ai facut-o prin mine.

Ma insarcineaza sa-ti transmit toate multumirile sale; e dispus sa primeasca ce i-ai oferitComandamentul militar al Capitalei firgte cogtient de toate raspunderile ce le implica acest post.Ramane deci sa hotarasca margalul momentul cel mai favorabil pentru ca sa treacA la noua comanda<generalul M.R. a detinut comanda C.M.C. intre 20 martie i 1 noiembrie 1943 n.n.>.

Plecand in inspectie pe front, n-a avut timpul sa-ti scrie pana la plecarea ofiterului caruia iiincredintez aceste randuri §i de aceea 1-am Inlocuit, pentru ca raspunsul sa-ti ajunga mai repede.

Aci vad ca mergem Inainte. Desigur, mareplul va fi avAnd rnotivele sale, dar te rog Inca o datasa te gandgti la ce ti-am scris tot de ad, acum 12 zile §i mai ales la partea finala: nevoia de-a pastratrupele specializate pentru uncle nevoi ale viitorului <aluzie la utilizarea lor la ehberareaTransilvaniei n.n.>, cari raman acelegi in wate ipotezele < subliniere in text n.n.>.

Cu cele mai alese i prietengti sentimente, Gh. I. Bratianu". Mi. ADIM, loc. cit., f. 308 (rv).57 ANIC, loc. cit., f. 23.

58 Romania libera", 25 mai 1946.59 ScAnteia", 23 august 1946.

salsd-1

www.dacoromanica.ro


Scurt timp dupd procesul mareplului Antonescu, la 8 iunie 1946, uninformator al Sigurantei Capita lei semnala o presupusd intentie a lui Gh. Brdtianude a pardsi tara, mai intfii, cu destinatia Elvetia, de acolo fiindu-i mai u§oraranjeze o deplasare in America unde dorqte a se aranjeze definitiv60".DispunAndu-se verificarea, prin Corpul Detectivilor din D.G.P. §i prin S.S.I.,informatia s-a dovedit grqita61. Dupd cum a retinut unul din colaboratorii säiapropiati, care il indemnaserd saii salveze viata, refugiindu-se in Occident, Gh.Brdtianu respingea Insäi ideea plecarii, prin cuvintele: Brdtienii nu dezerteazddin Romania!"62.

Lipsitd de valoare s-a dovedit §i nota unui informator al D.G.P., din3 decembrie 1946, care pretindea cd Gh. Brdtianu va cere in mod oficial sä i seadmild plecarea din lard i, in caz de nereu§itd, va solicita concursul Misiuniiengleze pentru au pune planul in aplicare"63. Respectiva sursd, consideratdserioasd", mai preciza cd §i numita Cornelia Bodea, asistenta lui GeorgeBrAtianu, §i-a format convingerea cä acesta intentioneazd sd fug din Ord".

Dacd in privinta lui Gh. BrAtianu nota nu a avut nici o urmare, intruatinformatia nu s-a verificat nici de acea datA, asupra domni§oarei Cornelia Bodea,§efii Directiei Politiei de Sigurantd au cerut Corpului Detectivilor datecomplete"". Rezultatul primelor investigatii a fost dezamagitor. Conform notei din10 decembrie 1946, domni§oara Bodea era necunoscutd in toate arhivele organelorde informatii ale timpului: fi§ele §i cazierele Prefecturii Politiei Capita lei, CorpuluiDetectivilor, Arhivei Sigurantei §i ale S.S.I.-ului65. La 18 decembrie 1946,comisarul ajutor, cdruia i se incredintase lucrarea, raporta cd identificareasusnumitei nu se poate face", solicitand superiorilor sd ceard informatorului datemai complete, fail de care lucrarea nu poate fi executatr66. Datoritd precizarilorinformatorului §i in baza propriilor investigatii, comisarul de sigurantd si-a pututfinaliza referatul, la 11 ianuarie 1947: Din informatiunile obtinute, am stabilit cAsusnumita a fost secretard particulard §i asistentd a lui George BrAtianu, fostultitular de «istorie universald», incd din anul 1941, afirmAndu-se ca un elementfoarte bine pregAtit, serioasd §i apreciata ca atare in cercurile universitare. inprezent, lucreazd alAturi de prof. Ion Huditd, care detine ca titular catedra de cursdiplomatic. Este membrd in P.N.L.-BrAtianu inch' de pe vremea and era studentdand afirma cd are o mare admiratie pentru familia Brdtianu"67.

6° MJ, ADIM, loc. cit., f. 507.61 Ibidem, 1. 506, rezolutia unui functionar S.S.I.: .,Nu se verifica".62 V. Laurent, op. cit., p. 6.63 NU, AD1M, loc. cit., vol. 4, f. 323.mIbidem.65 Ibidem. f. 324." Ibidem, 1. 328.67 Ibidem. f. 331. Colaborarea cu profesorul Gh. Bratianu a cfintArit greu in ,.dosarul"

domnisoarei academician Cornelia Bodea. in luna noiembrie 1958, find propusa de Academia

st-si

si

www.dacoromanica.ro


La 1 noiembrie 1946, o echipi formatA din trei functionari ai Brigdzii HSiguranta din cadrul Prefecturii Politiei Capita lei i-au Mut o pechezitiein scopul de a gäsi material ce interesean ordinea i siguranta statu1ui"68.

Cu acea ocazie, au confiscat, intre altele, cloud manuscrise ale Dlui Gh.Brätianu in legdturd cu U.R.S.S., datand din anii 1935/936 (interpeldri in Camera)",diferite materiale documentare privind campania din U.R.S.S. (reviste, brosuri,fotografii), precum si un program pentru pregAtirea materialului documentar deinfotmare i propaganda in vederea conferintei de pace"69.

Semnificatia politica a perchezitiei din 1 noiembrie 1946, cu mai putin detrei sdpamdni inaintea alegerilor de la 19 noiembrie, la care Gh. Brdtianu Iidepusese candidatura, in mod simbolic70, a fost subliniatd de Serban Nicolau,secretarul lui Dinu Brätianu. Conform unei note S.S.I. din 4 noiembrie 1946, inprotestul pe care P.N.L. intentiona sd-1 inainteze misiunilor americana si britanicd,fatd de perchezitiile fdcute unor fruntasi liberali, S. Nicolau afirma cd se vainsista asupra perchezitiei fkutd la domiciliul lui Gheorghe Brätianu, in ziva de1 noiembrie a.c., care a durat de la ora 8 dimineata pAnd la orele 2071, si se vaspecifica faptul cd ea a fost facutA in scopul de a gasi acte compromitatoareimpotriva acestuia, deoarece candidatura sa nu poate fi contestatd"72.

Dupd consolidarea regimului Groza, prin vicierea pe scard larga a rezultatelorreale ale alegerilor i dupd semnarea tratatului de pace, autoriatile comuniste autrecut la lichidarea opozitiei politice, prin anihilarea partidelor traditionale.

Dizolvarea P.N.T., in urma capcanei de la Taimdddu" din luna iulie 1947, adeterminat, ca un reflex de autoapdrare, incetarea activitatii politice propriu zise aP.N.L.. Cu toate acestea, in luna august 1947, lui Gh. Brdtianu i s-a impus domiciliulobligatoriu, explicat ca find impus de imprejurdri pentru asigurarea securitatii sale"7'.

R.P.R. sa piece in R.P. Ungaria, pentru cercetare de materiale arhivistice", din verificarile intreprinse,organele de securitate retinusera ca a fost secretara particulara si asistenta a lui George Bratianu, incadin 1941. A lucrat alaturi de profesorul loan Hudita, a facut parte din P.N.L. i ii afirma admiratiafata de familia Bratianu", in ansamblu, apreciind ca ,.este un element oscilant 5i nu prezintaincredere". Pe baza acestor referinte negative, Comisia de vize 5i pasapoarte din M.A.I. i-a respinscererea de vizA de iesire din lara. Cf. Serviciului Roman de Informatli, Car lea Alba a Securilalii,vol III (1958-1968), Bucuresti, 1995, p. 156.

" MJ, ADIM, Loc. cit., vol. 6, f. 292 (r), procesul-verbal de perchezitie." Ibidem, f. 292(v)-293(r).7° Numele lui Gh. Bratianu a fost inscris la pozitia nr. 10, ultimul pe lista organizatiei P.N.L.

din jud. Ilfov, al carei presedinte era.71 De fapt, pana la ora 18,30. Cf. MJ, ADIM, boc. cit., f. 292(r).72 Ibidem, vol. 3, f. 509. Afirmatia se referea la o prevedere a legii electorale, prin care erau

socotiti nedemni electoral", de a vota 5i de a 11 alesi, intre alte categorii de cetateni, acei careparticipasera ca voluntari pe frontul de rasarit. Cel mai cunoscut caz, dezbatut atAt in presa cat 5i injustitie, a fost al vicepresedintelui P.N.T., Ion Mihalache, al carui nume a fost sters de pe lista decandidati din jud. Muscel. Vezi s. Radulescu-Zoner si col., op. cit., p. 170. Niculina Mihalache,candidand in locul sotului, a reunit adeziunile electoratului taranist, alegAndu-se deputat, la fcl caMara Ilie La7Ar, irt jud. Maramures.

73 MJ, ADIM, boc. cit., vol. 4. f. 343.

domiciliara,

www.dacoromanica.ro

13 Gheorghe 1. Bratianu 333

Initial, agentii Sigurantei Capita lei, care, incepand din data de 15 august,asigurau postul fix de la domiciliul sdu, i-au permis sa mearga la Universitate §iapoi chiar la ferma de la Florica, urmdrit insd de cei aflati in misiunea de insotire"sau sä primeascd vizita unor rude. Situatia echivocal I-a determinat pe directorulSigurantei Generale, Nicolae I. Popescu, sa curme ezitarea agentilor de laSiguranta Capita lei, dispundnd mAsuri pentru stabilirea dimiciliului obligatoriu",care a devenit efectiv din ziva de 20 august 1947. 74

in noua situatie, Gh. Brätianu era supravegheat de agenti de sigurantd, apoisubofiteri de securitate, plasati in propria locuintd, care aveau consemnul de a nu-ipermite sã pardseasca domiciliul §i sã ia contact cu nici o persoand strdinA, in afaramembrilor familiei75, domiciliati in imobilul din str. Biserica Popa Chitu nr. 26, inspetd, sotia profesorului, Elena Brdtianu, ndscutd Sturdza-Dieppe, intrucdt copiiisdi, Maria, Ion i Ioana se aflau in sträindtate, din anul 1944.

De asemenea, intrucdt, la inceputul misiunii de urmarire, in august 1947,agentii raportau cd nu a mai avut contact cu nimeni dee& telefonic, nqtiind cu cinevorbqte, deoarece telefonul este in biroul domniei sale"76, i s-a blocat telefonul, iarcdnd a esta a inceput sa functioneze accidental, la 12 septembrie 1947, nu i s-apermis sã aibd convorbiri telefonice". Pe raportul zilnic asupra evenimentelor, unuldin efii Sigurantei Generale a pus rezolutia: S-au facut cercetdri la SART.Functionarul vinovat a fost pedepsit. S-au luat masuri pentru blocarea telefonului"77.

Spre sfdritul verii anului 1947, dupd ce i-a fost impus domiciliul obligatoriu,Gh. B dtianu a fost confruntat din nou cu amenintarea unui proces, asupracolabordrii sale cu regimul antonescian. Dupd cum semnala o non a S.S.I. din 30august 1947, sot'a sa afirma cd unul din punctele cele mai importante ale apdrariisale, va fi rolul pe care 1-a jucat in pregAtirea loviturii militare a zilei de 23 august1944. Astfel, el va ardta cd a primit insdrcinarea de a lua contactul cu §efiiunitAtilor militare care trebuiau incadrati in lovitura de stat. De asemenea, vaisis ta asupra faptului cã aceastd misiune Gh.Brdtianu a indeplinit-o cu succes,putdnd lua legatura cu comandantii de unitäti, rard a atrage atentiunea autoritdtilorde stat, datoritd faptului CA' era mobilizat cu gradul de maior §i purta uniformamilitard. Pentru dovedirea faptelor ardtate mai sus, Gh. Brätianu va propune camartori o serie de generali, printre care i generalul Racovitd"78.

Scurt timp dupd aceea, la 13 octombrie 1947, Gh. Brdtianu a fost trimis, subescortd, fiind citat sa depund ca martor, la Cabinetul H Instructie de pe langdTribunalul Militar al Regiunii II Militard, in cauza privitoare la un numär de 100

74 Ibidem, f. 345.

75 Ibidem. f. 350, raportul din 10 sept. 1947 al Inspectoratului de Sigurann al Capitalei(I.S.C.), adresat Directiunii Generale a Sigurantei Statului (D.G.S.S.) din D.G.P.

Ibidem, f. 345.

Ibidem, f. 354, non din 13 sept. 1947.78 [Mem, f. 348. nota poarn Vampi1ele Strict-secret" i ..Se va distruge prin ardere.

www.dacoromanica.ro

334 Claudiu Sec Ou 14

revolvere, ridicate in numele P.N.L. de Tudor Costinescu, un nepot al frunta§uluiliberal dr. I. Costinescu, de la depozitul de armament Thrgovi§te, imediat dupd23 august 1944. impreund cu Bebe Brdtianu §i avocatul Margineanu, Gh. Brdtianua declarat Ca P.N.L. nu a primit aceste pistoale, dupd data de 23 august 1944"79.

De§i contactele cu lumea exterioard ii erau riguros controlate, directorulN. Cade din Directiunea Genera ld a Sigurantei Statului i-a solicitat, la inceputullunii august 1948, §efului Inspectoratului de Sigurantd al Capita lei, TudorSepeanu, sa ia masuri sa se supravegheze mai indeaproape numitul GeorgeBrAtianu, intrucfit este posibil ca el sd primeascd sau sã transmitd directive unormembri din conducerea P.N.L.-Brdtianu"80. Drept consecintd, regimul de arest s-aindsprit. La 18 octombrie 1948, plutonierul major care il supraveghea raporta: inurma dispozitiunilor primite din partea dlui. Lt. Petrescu, de a pune in vedere dlui.Gh. BrAtianu, sa nu mai asculte postul de radio strain, deck Bucure§ti 1 §i 2Romania Liberd i alte posturi democrate, mi-a rdspuns cd nu se opune, dar era unsingur mijloc de a avea §tiri §i totodata o distractie dupd un an §i douã luni dedomiciliu fortat §i crede cA nu impiedica cu nimic dacd asculta la radio, deoareceand i s-a fixat domiciliul fortat de cAtre dl. director Bondrescu <§eful SiguranteiCapita lei n.n.> i s-a spus cd are domiciliu fortat pe motivul sd nu fie atentat dinpartea national-tArdni§tilor <!?>, roagd ca forurile in drept sä dea o dispozitie ca sdpoatA asculta radio cum 1-a ascultat pand in prezent"81. Cererea i-a fost insa respinsd.

De§i considera domiciliul obligatoriu un repaus involuntar"82, dedicAndu-seredactdrii unor lucrdri care se deta§eazd prin dimensiuni §i prin profunzimeademersului"", Gh. Brdtianu a resimtit din plin constrangerile izoldrii debibliotecile i atmosfera de lucru a institutelor. 0 parte dintre ele, i le-a impärtd§itintr-o scrisoare prietenului sdu, pdrintele V. Laurent, fost consilier strain alInstitutului de Istorie Universald N. Iorga" §i membru de onoare al AcademieiRomâne: Operele de eruditie sunt acum pentru mine greu de dus la bun sfar§it dincauza neputintei de a merge in vreo bibliotecd. Toate strAdaniile mele in acest sensau rdmas fdrd rezultat"84.

Pe o notA din 19 mai 1948, prin care se transmitea solicitarea lui Gh.Brdtianu de a i se acorda cloud ore in cursul acestei sAptArnAni, de a se transportala Academia Romdnd, pentru a consulta unele volume de valoare pe careAcademia nu permite a fi consultate dee& in bibliotecd"85, directorul general al

79 Ibidem, f. 362 (rv), raportul I.S.C. din 13 octombrie 1947, adresat D.G.S.S.80 Ibidem, f. 369.81 Ibidem, vol. 5, f. 12.82 G.I. Bratianu, La mer Noire..., p. 39.83 V. Spinei, op. cit., p. 345. in epoca postbelica, Gh. BrAtianu a finalizat: Sfatul domnesc ci

adunarea sterrilor in Principatele romerne; Formules d'organisation fle la paix dans I histoireuniverselle; La mer Noire. Des origines a la conquite ottomane si In fund intemeierii statelorromdnesti, aparute postum, in edituri sau reviste ale exilului romanesc.

84 V. Laurent, op cit., p. 12.85 MI. ADIM, vol. 4, f. 363, nota I.S.C. cAtre D.G.S.S.

-

www.dacoromanica.ro

15 Gheorghe I. BrAtianu 335

Sigurantei, N.LPopescu, a pus rezolutia Nu se aproba.". Carti le necesare lucrarilorpe care le elabora erau aduse de la Biblioteca Academiei sau de la prieteni, de atmsotia sa, dupd cum consemna un raport din 2 decembrie 1948: Elena BrAtianu aplecat din nou la orele 16 cu o servietA cu 6 volume in limba francezA imprumutatede la diferite biblioteci"". Ace lasi raspuns negativ era dat si unei alte solicitdri, de aiesi in oras zilnic timp de o orA, insotit de agentul ce-Isupravegheazefi.

Intre timp, Gh. BrAtianu incepuse sa fie exclus, treptat, din viata socialA. Lasrarsitul lunii mai 1947, cu ocazia conferintei Sindicatelor Unite din Capita id,Sindicatul Profesorilor Universitari, denuntand cA in InvAtAmant se ea. Inca oserie de elemente fasciste de talia lui Gh. BrAtianu, Istrate Micescu, Bordeianu,Strat si altii, dusmani ai regimului democrat, care prin conferintele tinute la acestecatedre otravesc sufletul tinerimii studioase", a cerut in mod hoar& PresedintieiConsiliului de Ministri si Ministerului Educatiei Nationale imediata epurare atuturor elementelor fasciste"".

Pe baza propunerilor Comisiei ministeriale pentru rationalizarea invatamantuluisuperior", printr-o decizie a Ministerului Educatiei Nationale au fost eliminati dinuniversitAti in fonnulare administrativa, trecuti in retragere din oficiu, pe data de 1septembrie 1947, pentru aranjarea drepturilor de pensie" printre zeci de cadreuniversitare, de la facultAti din intreaga tail, istoricii Gh. BrAtianu, Ion HuditA, GeorgeFotino, Gh. Zane, Stefan Ciobanu, Theofil Sauciuc-SAveanu, Vasile Grecu, SilviuDragomir, Alexandru Boldur, Romulus Candea, Toma Bulat2.,Stefan Manciulea, VictorJinga, Maria Holban (de la Scoala Superioara de ArhivisticAr.

Gh. BrAtianu nu mai profesase insA de la 19 august 1947, cand i s-a fixatdomiciliul obligatoriu. Desi se gAsea in imposibilitatea de a mai realiza venituri,agentii fiscali 1-au sicanat contmuu, din 1948 si pand la arestarea din primavaraanului 1950. Astfel, dupd ce la 5 octombrie 1948, in contul sumei de 80 000 leireprezentând impozitul anual, ii sigilaserA obiecte personale'', la 13 decembrie1948, agentii fiscali ii pretindeau sA achite impozitul profesional. In acesteconditil, sotia sa exclama in fata agentilor din casA cä i s-a luat totul, iar pe haineeste pus sigiliul si atunci cfind n-o sä mai OA nici o posibilitate nu-i rdmane decksA se sinucidd" si cA nu mai poate suporta atAta mizerie, deoarece nu mai are cevinde ca sA mai trAiascr92.

86 Ibidem, f. 421.87 Ibidem, f. 367, notA din 24 iulie 1948.88 Scinteia", 31 mai 1947." Comisia era compusA din profesorii Traian SAvulescu (ministrul Agriculturii si Domeniilor),

P. Constantinescu-Iasi (presedintele Uniunii profesorilor universitari si secundari), C. Daicoviciu,Miron Niculescu si C. Teganeanu (ultimii trei, subsecretari de stat, la Ministerul Muncii siAsiguarilor Sociale si respectiv la Ministerul Educatiei Nationale, ultimii doi). Cf. Scanteia",30 septembrie 1947.

9° Ibidem, 7 octombrie 1947 si 19 octombrie 1947, Lista profesorilor universitari comprimatisi scosi la pensie", respectiv Noi comprimari In invatArnfintul superior'. Numele profesoruluiGh. BrAtianu figura in cea de a doua lista.

91 Ibidem, f. 384, nota Directiunii SecuritAtii Capita lei (D.S.C.) din 16 oct. 1948, adresatADirectiunii Generale a SecuritAtii Poporului (D.G.S.P.).

92 Mi. ADIM, kc. cii., f. 431 (rv).

--

www.dacoromanica.ro


Actiunea de inlaturare a tuturor elementelor ostile regimului comunist,inceputa cu epurarea aparatului de stat, apreciata de maiorul sovietic I. Vasiliev, dela oficiosul Armatei Ro§ii, drept o adevaratd binefacere pentru Romania", care ova ajuta sa se poata ocupa in lini§te de refacerea tarii §i intarirea democratier93,continuata cu epurarea din Universitate, a ajuns, la inceputul anului 1948, laportile Academiei Romane. La o §edinta festiva a Consiliului National de Cercetari$tiintifice94, tinuta in aula Academiei, profesorul dr. C.I. Parhon, preFdintelePrezidiului Provizoriu al R.P.R., criticand traditiile" din Academia Ron-lank adeclarat ca. traditiile acestea trebuiesc revizuite. SA* mentinem numai ce este bun §ifolositor din ele"95. Erau semnele prevestitoare ale Thlocuirii venerabilei AcademiiRomane, prin Academia R.P.R.

in noua institutie, depinzand direct de Pre§edintia Consiliului de Mini§tri,careia ii prezinta periodic o dare de seama asupra activitatii depuse"96, cu Uflstatut de organizare, un prezidium i primii membri titulari §i onorifici numiti prindecret al Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.P.R., problema epuratiei s-arezolvat prin admiterea din randul membrilor vechii Academii Romane doar asimpatizantilor regimului democrat-popular".

Transformari similare, de substanta, s-au rasfrant direct i asupra cercetariiistorice. infiintarea, la 15 iulie 1948, prin decret al Prezidiului M.A.N., a Institutuluide Istorie al R.P.R. a marcat sfar§itul activitatii Institutului de Istorie Nationala, aInstitutului de Istorie Universala N. Iorga" (condus !Ana la 1 septembrie 1947 deGh. Bratianu" i de adjunctul sau, prof. Mihai Berza), a Institutului de StudiiBizantine, a Institutului de Cercetari Balcanice, toate din Bucure§ti, precum i ainstitutelor de istorie nationala din Cluj §i Ia§i98. La noul Institut de Istorie §iFilosofie, activitatea cercetatorilor se desfavra pe baza unui progam alcatuit deSectia de istorie §i filosofie a Academiei R.P.R." i se analiza in 4edinte deproductie "°, nehpsind nici cursurile obligatorii de marxism-leninism.

93 Graiul Nou", 14 februane 1946.94 Profesorul Gh. Bratianu a fost membru al Consiliului, n period,' 1945-1948. Cf. Stefan S.

Gorovei, Gh. I. Brcitianu completari la Memoriul de studii 4.i lucretri", in vol. Confluence

istoriografice romcinelti ci europene, 90 de ant de la nafterea istoricului Gheorghe 1. Brättann,1988, p. 357.

" ScAnteia", 28 ianuarie 1948." Ibidem, 13 august 1948.97 St. S. Gorovei, op. cit., p 357.98 Vlad Georgescu, Po Ulla i istorie: Cazul comuniftilor romani 1944-1977, editie ingrijita

de Radu Popo, Bucuresti, 1991, p. 10." Acad. Mihail Roller, Pe marginea programidul (project) de actwitate in domeniul viintelor

istorice pe anul 1950. Rea lizdri i sarcini noi pe teirámul viintelor istorice, in Studii. RevistA deistorie si filosofie". II, 4 octombriedecembrie 1949. p. 21.

" Ibidem, IV, 1. ianuariemartie 1951 p. 259. Se consemna ca: ,in ziva de 18 ianuarie a.c.. aavut loc o sedintA de productie a Institutului de Istorie i Filosofie al Academiei R.P.R.".

-

www.dacoromanica.ro


In primul numär al revistei Studii", din ianuariemartie 1948, Mihail Rollerdefinea misiunea istoricului in noul regim: Meritul istoricilor noWi va fi cu atatmai mare cu cat vor §ti mai bine sa se incadreze in noul drum pe care tara noastrd apornit fail de intoarcere §i care este drumul ce duce nu numai la cucerirea unorpozitii pe frontul ideologic, ci spre totala infrangere a obscurantismului, spre totalavictorie a culturii"1°'.

Pentru Gh. BrAtianu nu se mai punea problema incadrärii in noul drum",intrucat fusese deja impins pe drumul excluderilor din Universitate, de la institut,de la Academie, din publicatiile de specialitate. Aparatul comunist de propaganda,prin sai pe frontul istoriografiei", cum se autointitulau cu emfazd, i-aurezervat un loc proeminent lui Gh. BrAtianu in campania impotriva istoriografilorburgheziei §i mo§ierimii, interesati mai mult in falsificarea istoriei Patriei decat inprezentarea ei tiintifica"l°2.

Tonul atacurilor la adresa operei istorice a lui Gh. Brätianu 1-a dat insu0ideologul ef al partidului comunist. Leonte Räutu ataca fosta Academie Romand,acuzatO Ca ar fi fost dominatd de cosmopolitism nedeghizat", afirmand cO lasectiunea istoricA a acestei institutii figurau 27 de membri corespondenti strdini §inumai 22 romani". Trecand la fostul Institut de Istorie Universalk L. Räutuconstata o situatie de-a dreptul scandaloasä: institutul se ocupa cu cercetOri dindomemul istoriei engleze, chineze persane, dar «uitase» de istoria Romaniei"103.Dar acuzatiile cele mai grave i-au fost adresate direct lui Gh. BrAtianu: Unul dinprotagonitii §tiintei istorice burgheze, hitleristul Gheorghe Brätianu, a emis chiaro teorie care avea menirea sO justifice cosmopolitismul in §tiinta istoriei: «intrucfitintram in era atomicA a declarat el in 1947 trebuie sä dam atentie istorieiuniversale». Precum se vede, existd o perfectO concordantA intre conceptiaatomico-cosmopolitA a lui Gheorghe Brätianu §i propaganda expansioni§tilorimperialiti, care vorbesc despre era atomicd pentru a determina popoarele sdrenunte de bundvoie la suveranitatea lor in favoarea imperialismului american"04.

La numai o lund dupd arestarea §i intemnitarea fotilor demnitari la Sighet,intre care s-au numArat nu mai putin de 13 istoricim, intr-o comunicare prezentatd

1°1 ..Studii. Revista de stiintefflosofiearte", I. ianuariemartie 1948, p. 133. Din comitetul deredactie faceau pane: C. Daicoviciu, Tr. Ionascu, N. Gh. Lupu, Gh. Nicolau, Gh. Oprescu,L. Patrascanu, Dim. Pompeiu, M. Roller, Al. Rosetti si Tr. Savulescu.

102 Studii. Revista de istorie si filosofie", III, 2, aprilieiunie 1950, p. 20, ..Dezbatereaproiectului de program al cursului universitar de istorie a R.P.R. la Sectia de Propaganda si Agitatie aC.C. al P.M.R.".

1°3 Leonte Rautu, impotriva cosmopolitismulm ci obiectivismului burghez in stiintele sociale,Bucuresti, 1949, p. 40.

" Ibidem, p. 40-41.1°5 Gheorghe I. Bratianu, Silviu Dragomir. George Fotino, Constantin C. Giurescu. Ion Hudita,

Alexandru Lapedatu, Ion Lupas, Stefan Metes, Ion Nistor, Victor Papacostea, Zenovie Pficlisanu,Theofil Sauciuc-Saveanu, Victor Slavescu. Dintre acestia, Alexandru Lapedatu i Gh. Bratianu si-auatlat st-firsitul tragic la Sighet.

activistii

www.dacoromanica.ro

338 Claudiu Seca§iu 18

In cadrul sesiunii generale §tiintifice a Academiei R.P.R., Barbu T. Campinaridiculiza istoriografia Giure§tilor §i a altor Filiti"I°6 (sic!), in timp ce in cuvantulde deschidere al sesiunii, acad. prof. P. Constantinescu-k§i fkuse elogiul celuimai de seamã om de §tiintd din vremea noasträ, Tovar4u1Stalin"107.

Pe linia trasatä de L. Räutu, acad. Mihail Roller, intr-un coraport privindactivitatea pe taramul §tiintelor sociale", prezentat cu ocazia lucrArilor sesiuniigenerale §tiintifice a Academiei R.P.R., la 24 martie 1951, dupd ce polemiza lamodul general cu regimul burghezo-mo§ieresc care a aservit România intereselorimperialismului englez §i american", exemplifica cu cazul istoricilor burghezi".Acqtia erau invinuiti cã faureau teorii cosmopolite, pline de slugarnicie fata decultura decadentä din Apus" §i acordau inaietate studiului istoriei universale, indauna studierii adeväratei istorii a Romfinier.

Singurul vinovat", citat cu numele, era Gh. Brdtianu: In anul 1947, cândimperialismul american declan§ase isteria fazboinicA, pntajand cu bomba atomia,reactionarul §i pretinsul istoric Gh. Bratianu, care vede istoria Romaniei numai inlumina intereselor imperialismului hitlerist sau american, a sustinut necesitateaaccentudrii studiilor cu privire la istoria universald, pe motivul cä o cer intereseleverei atomice»"Im. In acel moment, Gh. Brätianu se afla la Sighet, dupd aproape unan de temnitA in regim de izolare.

0 noud metodA de a härtui §i mai mult fostele elite politice sau economice areprezentat-o recensämfintul clãdirilor, apoi controalele Oficiului de inchirieri alPrimdriei. Rapoartele de supraveghere a lui Gh. BrAtianu semnalau nelini§teafamiliei, intäritã de zvonurile care circulau: , numita <sotia profesorului n.n.> adevenit intr-o stare foarte nervoasa and se gindqte cd o sa-i ia casele §i o sd-ibage muncitori in ele dup5 noua 0 saparand mai tArziu, la 11 decembrie1948, sotia Ii relata cd: U.T.M.-i§tii au luat casa lui Bebe Bratianu <fostulsecretar general al P.N L. n.n.>, iar acesta a fost mutat intr-un fost sediu alU.T.M., ardtând cd a gäsit o mizerie mai räu ca intr-un grajd"°. Acelea.5i temeri leimpartA§ea §i istoricul: Numitul Gh. Bratianu este ingrijorat pentru faptul cA <pe>acei care nu sunt in ampul muncii Ii vor trimite la tara numai cu cloud geamartane§i a in conditiile acestea nu se mai poate trdi"111.

Greutatile asigurarii traiului zilnic, hArtuiala functionarilor fiscului §i aispatiului locativ adânceau amaraciunile provocate de indelungatul arest ladomiciliu. La 12 ianuarie 1949, Elena Bratianu spunea c5 dore§te mai bine sA fie

")6 Academia R.P.R., Lucreirile sesiunii generale viintifce din 2-12 Italie 1950, Bucure§ii, f.an, p. 1 621.

107 Ibidem, p. 2 004.108 Academia R.P.R. Lucrarile sesiuna generale iiintifice din 21-25 marlie 1951, BucureA

1951, p 293-294.MJ AD1M, loc cit., f. 425, raportul din 7 dec. 1948 pc intervalul 4-6 decembrie.

"° ibidem, f 430, raportul din 13 dec. 1948.f. 431 (v).

"Ibidem,

lege"'".

111

www.dacoromanica.ro


inchisä, deoarece nu mai are bani cu care sd-i plateascd impozitele i sã trdiascd.Gh. Brdtianu obiecteaza ca nu este nici un bine, deoarece nu i se trimite dentist §i-1las5 sä moard ca un caine"2. De altfel, se pare cd doar o singurd data, in cei treiani de domiciliu fortat, conducerea Securitatii i-a aprobat lui Gh. Brätianu sãmearga, sub escortd, la un dentist, dupd insistente ce au durat nu mai putin de optluni, timp in care a fost silit sA recurga la amenintarea cd in momentul când nu vamai putea suporta durerile, va incepe sd tipe §i sa urle, spunand cã §i la Vdcdre§tise trimit medici, dar la cineva cu domiciliu fortat ...""3.

Acelea§i &dud sumbre fata de un viitor incert, razbat §i din ultima notäinformativa dinainte de arestare, privind ziva de 4 mai 1950. Sotia profesorului eraingrijoratA de iminenta nationalizArii imobilelor: nu §tie ce sã fack caci dacd i seva lua din spatiul locativ §i in special biroul, el nu mai are unde s5 studieze", intimp ce profesorul a ascultat posturi de radio imperialiste, iar dupd aceea a spusc5 in situatia internationala nu este nimic important".

Reactia familiei Bratianu in momentul arestarii, din noaptea de 5/6 mai 1950,se poate reconstitui, prin comparatie, cu starea de spirit din urmd cu doi ani, andun supraveghetor relata cã sotii BrAtianu tresareau la cel mai mic zgomotIntreband cine este, perceptia sau politia"5. Dup5 dou5 sAptdmAni de la arestareasotului ei, Elena Brdtianu apela la buravointa ministrului de interne, TeohariGeorgescu, solicitând permisiunea de a-i trimite lui Gh. BrAtianu cateva lucruri deImbrdcAminte, o pAturA i medicamente. Motivez aceasta cerere prin faptul cA cuocazia arestAl ii sale in dimineata zilei de 6 mai 1950, n-am avut timpul necesar dea-i da toate aceste lucruri care 11 sunt mai mult cleat necesare"6. Singuramentiune facutd pe cerere era trirniterea la dosar".

Cu ocazia arestArii, in urrna perchezitiei domiciliare, s-au ridicat dosare departid P.N L., agende, fotografi., diferite notite pentru triere, una <sic> incarcAtorWalter <sic> cu 6 cartge calibru 6,35 mm"7. Cinci zile mai tarziu, un ofiter deSecuritate constata c5 in corpurile delicte existente nu exista nici un fel dematerial ce ar putea interesa Securitatea Poporului"118.

Dup. arestare, Gh. Brdtianu a fost depus intr-o celuld separatA (nr. 9) dinarestul Ministerului de Interne"9 i transferat la penitenciarul din SighetulMarmatiei, in ziva de 6 mai 1950. In aceea.,i dubd, cu nr. 16 968, au mai fosttransportati Gh. Tatärescu, Constantin (Bebe) BrAtianu, Petre Bejan, Gh. Vântu,I. Manolescu-Strunga, generalul Mihail Racovita-Cehanu. Dumitru Alimdniteanu,

112 Ibidem, f. 435 (rv), raportul din 17 ian. 1949, pe intervalul 10-16 ianuarie."3 Ibidem."4 Ibidem, vol. 5, f. 369."5 Ibidem, vol. 4, f. 411, raportul din 19 noiembrie 1948."6 Ibidem, f. 456, cererea. nedatata, a fost inregistratä la /4 mai 1950."7 lbidem, vol. 1, f. 13."8 Ibidem. f. 15.119 I idem, f. 6.

www.dacoromanica.ro


Radu Portocala, C.C. Giurescu, Tancred Constantinescu, generalul N. Samsonovici,Napoleon Cretu, Pan. Halippa i Al. Popescu-Nec§qti120.

Drama familiei Bratianu, in afara barbatilor Intemnitati la Sighet, a cuprins §irudele apropiate. La scurt timp dupa arestarea barbatilor, autoritatile comuniste au

. evacuat din case familiile celor arestati. Dintr-o nota din 27 iulie 1950, rezulta caElena Bratianu a fost cazata In comuna Colentina, Intr-o camera parasita, fàrägeamuri, unde ploua Inauntru. Florica Algiu, sora lui Constantin (Bebe) BrAtianu,Impreuna cu soacra sa, In varsta de 92 de ani, a fost cazata intr-o magazie, dupa cei se refuzase cererea de a se muta in casa unei rude. Dincolo de situatia precara incare fusesera aruncate, familiile deplangeau cd nu pot Intretine corespondenta cucei arestati §i nici nu tiu unde se afla acqtia, pentru a le putea trimite pachete"21.

Ultimele marturii scrise, ramase de la Gh. Bratianu, sunt cloud declaratii datein penitenciarul din Sighet, una, datand din 19 septembrie 1950, privitoare laaverea detinuta122, iar a doua, nedatata, referitoare la rudele apropiate123.

Arestat initial doar in baza unui ordin emis de Cabinetul ministrului deinterne, motivul arestarii find fost prqedinte al P.N.L. Bratianu i deputat de Ia§iin 6 legis1at ii39124, Gh. Bratianu a fost inchis peste un an de zile fara nici o banlegala. Abia la 1 august 1951, printr-o decizie a Ministerului Afacerilor Interne(M.A.I.), i-a fost aplicata pedeapsa administrativa, fârã drept de apel, a Incadrariiintr-o colonie de munca" pe timp de 24 de luni125. La expirarea termenului, la1 august 1953, de0 Gh. Bratianu decedase cu trei luni inainte la 27 aprilie 1953,in conditii ramase Inca neelucidatel26 printr-o alta decizie a M.A.I., condamnareai-a fost majorata cu 60 de luni, respectiv 5 ani, pedeapsa urmand sa expire la1 august 1958122.

La 16 noiembrie 1954, cumnatul sat', Dimitrie Sturdza, semna o declaratie, laSecuritate, prin care se obliga a pastra si a nu instraina nici un obiect pe care le-amprimit de la organele M.A.I., conform procesului verbal Incheiat astazi 16

noiembrie 1954, semnat de predator si primitor, obiecte ce apartin cumnatului meuBratianu Gheorghe, iar la venirea dansului i le voi preda. In caz de nerespectareaprezentei declaratii ma fac vinovat de a fi pedepsit conform legilor in vigoare"28.

120 Ibidem, f. 4.121 Ibidem, vol. 5, f. 373.122 Ibidem, vol. 4, f. 457.123 Ibidem, 1.458 (rv).124 Ibidem, vol. 8, f. 7-8, note nedatate, ulterioare arestArii.123 ASRI, fond D, dos. 9 572, vol. 9, f. 35, decizia nr. 334 din 1 august 1951, semnatä de

ministrul adjunct al Afacerilor Interne, Pmtilie Gh.126 Vezi Maria G. BrAtianu, op. ca., p. 7-36.1" Ibidem. decizia nr. 559 din 6 august 1953, semnatA pentru presedintele Comisiei

Ministerului Securitatii Statului, de Al. NiPolschi. MJ, ADIM, loc. cit., vol. 1, f. 2.128 Ibidem, vol. 8, f. 13.

www.dacoromanica.ro

21 Gheorghe I. BrAtianu 341

Un an mai tarziu, sotia profesorului, Elena Bratianu, care fusese §i ea arestatäla 13 octombrie 1951 §i incadrata in colonie de munca pe timp de 24 luni129, dadeao declaratie, ca. am preluat de la fratele meu Sturdza Dimitrie obiectele ce apartinsotului meu, Gheorghe I. Bratianu §i care mi-au fost restituite de catre organeleM.A.I., aceste obiecte urmand a le preda sotului meu la venirea sa acasa"130.

La peste un an de la moarte §i chiar la peste doi ani i jumatate de la decesullui Gh. Bratianu, ofiteri de Securitate solicitau rudelor apropiate restituieobiectele personale, la venirea sa acasa"...

Epurarea din universitati a istoricilor consacrati, desfiintarea institutelor deistorie cu traditie §i a Academiei Romfine, alaturi de aparitia manualului de istorieal lui M. Roller in 1947 i de reforma invatamantului din 1948, au marcatinceputul comunizarii istoriografiei romanqti, scoaterea ei din circuitul tiintificeuropean.

In acela§i timp, savantului Gh. Bratianu, ajuns la varsta deplinei maturitati decreatie, i s-a frant un destin de exceptie.

129 Prin decizia M.A.I. nr. 30 din 16 ianuarie 1952.134 MJ, ADIM, loc. cit., f. 14 (r). Aceste obiecte pe care le-am primit sunt urmAtoarele: 1) un

ceas de manA. marca Longines 2) un porfoliu piele maron 3) una iconitA metal alb 4) un carnet deidentitate de Academie 5) una cruciulitA de metal cu Fur row 6) una cravatA bleu-marin uzatA 7) unapereche bretele uzate 8) un tI b de sticlA pentru perie de dinti 9) una per. ochelari de vedere 10) sumalei 5,75 adica cinci lei apte zeci §i cinci. Aceasta imi este declaratia pe care o dau liberA. ElenaBrAtiane. Ibidem, f. 14 (rv).

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

REVISTELE BISERICESTI LOC DE REFUGIUAL ISTORICILOR ROMANI IN PERIOADA STALINISTA

$TEFAN ANDREESCU

indraznesc sä md ocup de acest subiect intrucat inceputurile mele ca istoricsunt stalls legate de revistele biserice§ti. Am debutat cu un mic articol in anul1962, articol ce a apdrut in Glasul Bisericii" la recomandarea regretatuluiprofesor Victor Beatulescu. Iar apoi, timp de cativa ani am publicat diversecontributii numai in paginile acestor periodice.

Am recurs la aceasta amintire cu caracter personal deoarece ea trimite lamomentul dinainte de scurta iluzie a ap-zisei liberalizdri" a regimului comunistroman (1964-1971). Or, cine rdsfoie§te astazi colectia revistelor BisericaOrtodoxd Romand", Mitropolia Olteniei", Glasul bisericii" sau ale celorlaltecateva, de la sfar§itul anilor '50 §i inceputul anilor '60, famine uimit sa intalneascdo serie intreaga de nume de intelectuali laici" din perioada interbelica, caresupravietuisera terorii staliniste practicate de regimul Dej, dar erau in continuarepu§i sub interdictie in privinta accesului in revistele academice sau la editurile destat. Cu alte cuvinte, pentru viata culturald oficiald" ei incetaserd demult sa maiexiste. Dar iata cd i§i gdsiserd refugiu la aceste reviste, unde continuau sa scriedespre istoria bisericii romanqti, despre relatiile romano-bizantine, despre carti §imanuscrise vechi, despre obiecte de arta §i picturi. Adicd despre temele i valorileautentice ale istoriei i culturii vechi romane§ti. 5i asta in total contrast cusubiectele tratate in revistele de istorie academice, unde relatiile romano-ruse §iromano-sovietice sau istoria a§a-zisei mi§cari muncitore§ti §i a PartiduluiComunist continuau sa fie preocuparea de capetenie...

Ma grabesc sä adaug numaidecat: aceasta oaza" nu era delocnesupravegheata. Ba dimpotriva! In chip evident, revistele biserice§ti au fosttolerate de regim in scop propagandistic, ca o ilustrare a tezei oficiale desprelibertatea cultelor" la noi. In schimb, ele erau supuse unei duble cenzuri, cea aDirectiei presei i tipariturilor, dar i cea a Departamentului cultelor. Exista chiar§i o a treia faza de control, lectura numarului de revista tiparit, in vederea obtineriivizei pentru difuzare. $i, oricum, aceste reviste aveau o raspandire aproapeconfidentiala. ajungeau, numai pe baza de abonament, la parohii, la centreleeparhiale, in bibliotecile seminariilor sau celor cloud' facultati de teologie.

Nu este, insa, mai putin adevarat ca, in fond, erau singurele publicatiinemarxiste din tara. $i aptfel autorti care sernnau in paginile lor, fie cã era vorba de

Revista istoricr. tom. IX, nr. 5-6, p. 343-345,1998

www.dacoromanica.ro

344 Stefan Andreescu 2

ierarhi §i preoti carturari de dinainte de razboi, precum Tit Simedrea, I. Lupa§fost membru al Academiei Romane! , I. Rautescu etc., fie de istorici §i de istoriciai artei, precum Constantin C. Giurescu, N. Banescu, $tefan Mete§, I.D.Stefanescu, Virgil Draghiceanu, Aurelian Sacerdoteanu sau Alexandru Elian, nuerau obligati sa-§i alinieze textele la ideologia oficiald, fie din punct de vedere alternaticii studiilor, sau prin introducerea unor citate din clasicii" marxismului.

Trebuie semnalat, totu§i, un cuvant de ordine, pe care cenzura avea grija a-Iface respectat: articolele §i studiile publicate nu aveau voie sa polemizeze cupozitiile istoriografiei oficialel De pilda, regretatul profesor Aurelian SacerdoteanuImi spunea cA a facut repetate incercari zadarnice, in lungul mai multor ani, panasa izbuteascd sa tipareasca, abia in ... 1968, un studiu in care combatea tezasustinuta de P.P.Panaitescu sub pseudonimul Al. Grecu in 1950, cu privire lamomentul patrunderii influentei slave in spatiul cultural romfinesc, in zorii evuluimediu. Iar replica lui A. Sacerdoteanu nu a putut apare decal, bineinteles, sub titlulextrem de neutru: Organizarea Bisericii Ortodoxe Romdne in secolele al IX-leaal (Studii Teologice", 1968/3-4).

Deopotriva este necesar sa atrag atentia §i asupra a cel putin unei ambiguitatilegate de tematica istorica prezenta in revistele biserice§ti. Este vorba de problemaunirii cu Roma, de la 1700, a bisericii ortodoxe romfine din Transilvania. $i magandesc acum in chip special la un exceptional studiu asupra intregului dosar" alunirii, intocmit de distinsul istoric clujean Silviu Dragomir, fost §i el membrutitular al Acaderniei Romane intre cele doua razboaie mondiale. Acest studiu aaparut in Biserica Ortodoxa Romana" in 1962, in chiar anul savar§irii din viata aautorului. In el sunt impecabil analizate critic documentele care au stat la bazaactului unirii, demonstrandu-se falsurile comise, cu implicarea directa aautoritatilor catolice din Transilvania, proaspat incaputa sub obladuirehabsburgica. Dar, chiar daca observatiile lui Silviu Dragomir sunt perfect valabile§i astazi, flu ramane mai putin faptul cã studiul cu pricina, in BOR, care eraBuletinul oficial" al Patriarhiei, raspundea atat intereselor regimului comunist,responsabil de desfiintarea abuziva a Bisericii greco-catolice in anul 1948, cat §iBisericii ortodoxe, care a fost beneficiara acestui act politic dictat de la Moscova'.

Dincolo de aceste precizari, frA doar §i poate absolut obligatorii, a§ dori samai pun in lumina un alt merit al periodicelor biserice§ti din epoca la care marefer: ele au polarizat nu numai personalitati marginalizate, ci §i tineri pe atunci!cercetatori, oameni de incontestabila valoare, care au gasit astfel spatiu tipografic,altminteri greu, daca nu imposibil de obtinut pentru subiectele ce-i preocupau. Depilda, un Petre S. Nasturel scria in Mitropolia Olteniei", in 1958-1959, despreLege:aurae Tani lor Ronuine cu Muntele Athos pdnd la tnylocul veacului al XV-lea

I De altminteri, 1111 Intamplator, Inca din 1959, un capitol din masivul studiu al lui SilviuDragomir a putut vedea lumina tiparului In , Studii i materiale de istorie medie" (vol. III,p. 323-339), periodic editat de Institutul de Istorie al Academiei Republicii Populare Române.

X111-lea

www.dacoromanica.ro

3 Revistele bisericesti 345

§i despre Urmcirile cdderii Tarigradului pentru Biserica romcineascd (MO,1958/11-12 §i 1959/1-2). Iar Pavel Chihaia debuta, dacd nu ma in§el, in BisericaOrtodoxd Romand", in 1961, cu un studiu in care incerca sà reconstituie planuloriginar al vechii biserici domne§ti din Campulung-Muscel (BOR, 1961/11-12). Inparanteld fie spus, acest studiu I-a provocat" pe venerabilul arheolog VirgilDraghiceanu autorul binecunoscutelor descoperiri de la Curtea de Arge§ sapublice, in paginile aceleigi reviste (BOR, 1964/3-4), jurnalul inedit al sdpdturilorarheologice de la mdndstirea Campulung, intreprinse in anul 1924 de cdtre ComisiaMonumentelor Istorice.

Tot din randul numelor arturarilor tineri din epocd voi mai aminti pe celeale lui Dan Zamfirescu §i Virgil Candea, ale cdror inceputuri erudite s-auconcentrat asupra literaturii mistice a Bizantului. Astfel, cel dintai publica in 1958,in Ortodoxia", un temeinic studiu despre supranumele Sfantului Simion NoulTeolog". Iar Virgil Candea, sub pseudonimul F. Gheorghe, se ocupa in 1956, inMitropolia Olteniei", de Cuviosul Pavel Everghetinos (sec. XI) §i de CuviosulNicodim Aghioritul (sec. XVIII)2.

Sigur, lista colaboratorilor revistelor biserice§ti din perioada discutatA poatefi u§or intregia cu alte nume, de certA rezonantd in spatiul istoriografiei romane§ti.Md voi multumi sd mai pomenesc doar in treacdt pe cele ale lui Emil Vfirtosu,Damian P. Bogdan, Dan Simonescu, Constantin Grecescu, George D. Florescu, IlieCorfus, Toma G. Bulat, Ion-Radu Mircea, Virgil Molin, Paul Cernovodeanu, DinuC. Giurescu. Este de observat, insd, cd uneori semndturile sunt reduse doar lasimple initiale ori sunt abreviate, numele trecand inaintea prenumelui (cazul luiPavel Chihaia, care in M0,1962/7-9 apare sub forma: Ch. Pavel). Aceasta insemnaa in institutiile in care lucrau institutii academice sau universitare acestorautori Ii s-a cerut sä inceteze colaborarea cu revistele biserice§ti.

Md intreb in ce mdsurd deschiderea" revistelor biserice§ti pentrucolabordrile intelectualilor marginalizati la srar§itul anilor '50 s-a datorat patriarhuluiJustinian Marina. Dar nu voi insista asupra acestei chestiuni, atata vreme catpersonalitatea §i rolul jucat de acest inalt ierarh raiman Inca a fi judecate in viitor.Oricum, cred cd fenomenul pe care 1-am semnalat nu poate lipsi din orice discutieasupra avatarurilor istoriografiei romane sub regimul comunist.

2 VeZ1 prof. Alexandru Elian, Btzantinologia in preocuplirile teologiei rotridnevi, in StudiiTeologice", seria 11-a, an XXIII, 1971,5-6, p. 348.

-

-

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

CERCETAREA ISTORIEI RAPORTURILOR ROMANO-OTOMANE INTREPRINSA iN PERIOADA TOTALITARISMULUI

GEM1L TAHS1N

In sedinta din 19 iunie 1889 a Adunarii Deputatilor, Mihail Kogalniceanu,atragand atentia asupra valorii unice pentru istoria romaneasca a comorilorarhivistice aflate la Istanbul, cerea guvernului, ca o masura de maxima urgenta,copierea documentelor turco-osmane referitoare la Wile romanel. Era pozitialucida a unui om de exceptie, in dubla sa calitate de istoric i om politic.

Semnalul de alarma tras de Mihail Kogalniceanu pe Dealul Mitropoliei s-aauzit insa la guvernul Romaniei abia peste zece ani, cand, intr-adevär, in BibliotecaAcademiei Romane au intrat copiile, insotite de traduceri in limba franceza, ale unuinumar de 215 documente turco-osmane, datate intre anii 1558 si 17882. Cel care ainteles cel dintai insemnatatea aparte a acestor surse in acea vreme a fost N. Iorga; ela fost primul care a valorificat aceasta colectie de documente, de natura sa deschidaperspective noi in studierea raporturilor romano-otomane3.

Din nefericire, insistentele lui N. Iorga pentru crearea si dezvoltarea uneiscoli romanesti de orientalistica, in primul rand canalizata pe studierea surselor siistoriei turco-osmane, nu au avut ecoul dorit de catre marele savant. Abia in aniitreizeci ai veacului nostru au fost luate unele masuri in acest sens, ca trimiterea, cubursa, a regretatului Aurel Decei la specializare in Turcia, Franta si Germania,precum si infiintarea, in 1940, a efemerului Institut de Turcologie de pe langaUniversitatea din Iasi, sub conducerea renumitului savant german Franz Babinger.Ambele reusite erau rezultate ale demersurilor repetate ale lui N. lorga. Dar, inraport cu importanta i vastitatea domeniului de cercetare, aceste infaptuiri erau

I Vezi Desbaterile Adundrii Deputafilor, nr. 97, p. 1 747.2 Biblioteca Academiei Romfine Bucuresti, Sectia manuscrise, pach. DLXX1X i urm.

Operatiunea de copiere i traducere a acestor documente a fost ordonatEt de primul ministru D.A.Sturdza si transpusa in practica de La. la Istanbul Trandafir Djuvara. care a angajat doi cunoscatori deturco-osmana: Karakas Efendi si Nisan Djivaniyan. Acestia au selectat documentele nu pe criteriulvalorii, ci pe cel al facilitAtii de lectura. $tim ca aceste documente provin din colectia de condiciMaltimme, din care, in ultimele decenii, speciaIitii nostri au adus multe fotocopii ale originalelor.Astazi. aceastA colectie de copii este, practic, inutilizabila. deoarece prezintA si lacune de lecturftgreseli de traducere.

3 N. lorga, Docurnente ci cercetdri asupra istoriei financiare ci econornice a PrincipatelorRomeme, Bucurqti.Economia Nationalr, 1900. p. 174 i urm. Vezi i Dum. Z. Furnick Docwnenteprivitoare la conprful románesc. 1473-1863, Bucuresti, 1931, p. 3-14,31-34.

Revista istoricd". torn. IX, nr. 5-6, p. 347 352, 1998

5i

www.dacoromanica.ro

348 Gemil Tahsin 2

prea putine. Astazi, putem aprecia cã straduintele lui M. Kogalniceanu §i ale luiN. Iorga erau de naturd sa confere cercetarii noastre de specialitate o personalitatemult mai puternica deck o are astAzi, daca, bineinteles, ele ar fi fost receptate cumse cuvine de care guvernantii vremii.

Aceastd ignorare cred eu voitd a cercetarilor privind raporturile tarilorromane cu Poarta otomana nu poate fi explicatA deck prin dorinta acuta §i fireasca,pana la un punct, a guvernantilor tandrului stat independent roman de a seindeparta cat mai repede §1 cat mai mult de vechile legaturi §i de a se racordagrabnic §i temeinic la valorne civilizatiei occidentale. Altfel spus, se punea §iatunci problema presanta a intrarii Romaniei in Europa", ceea ce in judecataunora din oamenii politici de atunci reclama ruperea cu trecutul care, considerauei, tinuse Romania departe de Occident. Este insa de aprofundat daca legaturile cuBizantul ortodox sau,. cele cu Poarta otomana au atarnat mai greu in calearomanilor catre apus. In ceea ce ma prive§te, a§ face loc intre aceste greutati §iaceleia care s-a autonumit a treia Roma", adica politicii Moscovei cre§tin-ortodoxe. Desigur, toti ace§ti factori au impiedicat, intr-o masura mai mare sau mai

integrarea din timp a civilizatiei romane§ti in cadrul civilizatiei occidentalede esenta catolica. Dar, in starea emotionala persistenta multa vreme dupaca§tigarea independentei, in cercurile politice §i intelectuale romfine§ti fosta puteresuzerana a fost gdsita vinovata de toate relele. Cli§eul, deliberat politic, va facecarierA, devenind un adevarat mit al luptei necurmate"4. A§a se explica §i faptul ca,in cadrul vastului program, finantat de Guvern §i girat de Academie, de investigare amarilor biblioteci §i arhive din lume, cele din Turcia au fost pur §i simplu ignorate(cu exceptia demersului mentionat mai inainte). Printre cele 30 782 documenteexterne depistate in strainatate §i publicate, intre 1876 §i 1942, in cele 45 volume alemonumentalei colectii Hurmuzaki nu se gase§te nici macar un singur documentturco-osman. Constatarea este valabilA §i pentru cele 1 847 documente publicate,intre 1962 §i 1974, in cele patru tomuri ale noii serii a colectiei. Dar, motivatia incazul noii serii este alta, anume faptul ca atunci pornise deja lucrul pentru publicareaunei colectii speciale de izvoare orientale, in primul rand turco-osmane5.

Aceea§i motivatie de ordin politic a guvernat §i regresul pronuntat pe carecercetarea de specialitate, in domeniul pe care il avem in vedere aici, 1-a

inregistrat, de altminteri impreuna cu toatA istoriografia romaneascd, odata cuinstalarea in Romania a regimului comunist. A§a-zisa noua istoriografie"romaneasca, adicd istoriografia ideologizata §i politizata in totalitate a fost, de fapt,subordonata istoriografiei sovietice: Irina in anii §aizeci, istoriografia romaneascaa fost, in realitate, un soi de filiala a Institutului de Istorie din Moldova. Intr-oasemenea situatie §i in conditiile rdzboiului rece" se poate lesne intelege de ce

4 Vezi Lucian Boia, Istorie si mit in constiinta nom:incased, Bucure§ti, Humanitas, 1997,p. 180-183

5 Vezi Tahsin Gemil, ("Was Romen tarihciliginde eski n rk kaynaklarmm degerlendirilmesi(Valorificarea vechilor izvoare turce5ti in istoriografia romana actuala). In ..Erderri, cilt 2, sap. 4,TOrk Tanh Kurumu Bastmevi-Ankara, 1986, p. 205-217.

mica,

n.a

www.dacoromanica.ro

3 Raporturile romano-otomane 349

istoria raporturilor romano-otomane a fost fie ignorata, fie falsificata grosolan.Cercetarea istoriei relatiilor tarilor romane cu Poarta otomand a fost puternicpolitizata, find privita atat prin prisma obiectivelor expansioniste ale Rusieitariste, cat i prin aceea a temerilor pe care blocul sovietic le avea fata de NATO.Pozitia cea mai inaintata a NATO fata de URSS i Romania se afla in Turcia. Deaici i exacerbarea vechiului mit al luptei seculare, neintrerupte a romanilorimpotriva dominatiei otomane. Trebuia mentinut treaz spiritul combativ alintregului popor roman impotriva Turciei ca membra NATO. In acelasi timp, prinaceastä insistenta exagerata asupra luptei antiotomane permanente a romanilor secauta sa se induca i ideea rolului eliberator al armatelor rusesti. Iar staruintaasupra jugului turcesc" si a barbariei turcesti" era menita sa releve caracteruleliberator" si civilizator" al politicii expansioniste a Rusiei tariste si, princontagiune, a Uniunii Sovietice. De altfel, sintagma jug turcesc" nu era altcevacleat o traducere a aceleia folosita in istoriografia sovietica turetkoe igo".

Aceste obiective si-au gasit repede si slujitori devotati, care, fie dinconvingere, fie din oportunism sau teama au siluit mai bine de un deceniu istorianationala romaneasca, scotand-o practic din istoria Europei si din cea universald.Printre acesti servitori obedienti ai puterii comuniste si ai Moscovei s-au aflat, dinpacate, i unii istorici de prestigiu. Justificarea ulterioara a acestor acte deservilism prin invocarea terorii comuniste nu cred ea rezista, nu pentru ca aceastateroare nu ar fi existat cu adevarat, ci pentru faptul ca, in acei ani au trait i istorici,nu putini la numar, care au preferat sa taca sau sa trateze teme care se pretau maiputin prostitutiei ideologizante. Iar altii au avut chiar curajul sa publice lucrari cuadeVarat stiintifice in privinta unor teme pe care alti istorici, tot romani, se intreceauin a le falsifica pentru a fi pe placul stapanilor de atunci ai tarii. Intre personalitatilecu tinuta stiintifica i demnitate exemplara trebuie sa-1 evocam, cred eu, in primulrand pe regretatul Mihai Berza. Acest adevärat senior al istoriografiei romane apublica in 1957 un amplu s udiu privind evolutia tributului platit Portii otomane de

rornane6. Desi bazat in exclusivitate pe surse neturcesti, aceasta lucrare este siastazi de referinta, atat prin elementele de docurnentare pe care le contine, cat i prinincheierile sale interpretative, care sunt departe de imperativele politico-ideologiceale timpului. Aceeasi temeinicie a documentarii i masura aprecierii distingcapitolele privind relatiile romano-otomare din sec. XVXVI, elaborate de MihaiBerza si publicate, in 1962, in vol. II al tratatului de istorie a Romaniei.

Cei cativa specialiti, adica cunoscatori ai paleografiei si limbii turco-osmane, inprimul rand regretatul Mihail Guboglu, aureusit sa publice primele instrumente delucru in domeniu din istoriografia noastra7. In ciuda unor lipsuri si erori, aceste lucrari

6 M. Bern, Haraciul kfoldovei ci Tdrii RomeineVi in sec. ivr-Am in Studii i materiale deistorie medic", II, 1957.

7 VeZi Mihail Guboglu, Tabele sincronice. Date le hegire, datele erei noaste, Bucure§ti,1954; idem, Paleografta .Fi diplomatica turco-osmata Studiu qi Album, Edit. Academiei. Bucure,ti,1958; idem, Catalogul documentelor turcerti, vol. I-11. Directia Genera la a Arhivelor Statului,Bucurqti, 1960-1965.

utile

t

si

www.dacoromanica.ro

350 Gemil Tahsin 4

au reprezentat i reprezinta Inca elemente folositoare atat pentru Incepatori, cat §i pentrucei deja consacrati in domeniul cercetarii istoriei relatiilor romano-otomane.

A§adar, 'Ana catre mijlocul anilor §aizeci, and incepe o noua etapa, atat inistoria tArii, cat i in evolutia istoriografiei, in ansamblul ei, nu putem consemnaprogrese Insemnate in cunogterea trecutului real al raporturilor romano-otomane.Dimpotriva, multe aspecte ale problemei au fost distorsionate prin focalizarea voitgre§ita a luminii. Vointa politica" pentru scrierea unei altfel de istorii romane§ti s-amanifestat deschis odata cu ga-zisa Declaratie de independenta", din aprilie1964. In afirmarea noii pozitii a Romaniei de neascultare" fata de Moscova,istoriografia romand a primit sarcina de a schimba pozitiile reflectoarelorindreptate asupra scenei istoriei. Ele trebuiau acum sa lumineze träsaturileindividualizante ale istoriei nationale, sä puna in evidenta locul §i rolul acesteia inistoria universala. Pana a se ajunge la exacerbari nationalistlovine, la dep4ireaoricarei masuri §i chiar a bunului simt, aceasta orientare hotarata de putereapolitica a fost relativ benefica intregii istoriografii romanqti, inclusiv §i indeosebidomeniului de specialitate avut in vedere aici. Noua politica externa a Roman iei dedeschidere catre colaborare cu toate tarile a fost favorabila §i extinderii legaturilor§tiintifice internationale i in domeniul istoriografiei. Nu discutam aici motivelereale care au stat la baza acestei orientari a conducerii comuniste a Romaniei deatunci. Cert este faptul ca aceasta politica de relativa deschidere a creat, pentru untimp, conditii propice cercetarii temeinice a dimensiunii externe a istorieinationale; pana atunci, acest aspect al problemei fusese limitat la relatii bilateraleromano-ruse, mai corect spus ruso-romane, in relevarea contributiei, zise benefice,a factorului slay in evolutia intregii istorii romfinevi. Deschiderea relativa aportilor tarii, ferecate de comun4ti, a inlesnit i calatoriile de docurnentare§tiintifica, contactele directe dintre istoricii romani §i colegii lor din alte tari. Dininamica principala a Romaniei comuniste, Turcia, ca membra NATO §i vecind, adevenit principala partenera in initiativele conducerii de la Bucure§ti catrecolaborarea regionala i reapropierea de statele occidentale. Drept urmare,raporturile romano-otomane au devenit una din problemele fundamentale aleistoriei romane§ti. Ridicarea temei pe o asemenea pozitie prioritara a reclam tdesigur §i sustinerea logistica adecvata. Incepand cu anul 1966, a fost inaugurat invast program de investigare a arhivelor i bibliotecilor din strainatate, programasemanator in esenta cu cel promovat in perioada imediat urmatoare cuceririiindependentei nationale, in 1877-1878. Acest program §tiintific a fost continuat,cu unele intreruperi, pana in anul 1982, and §i el a fost sacrificat pe altarul platiidatoriilor externe §i and intreaga tara a fost transformata Intr-o imensa temnita.

Dar, pfina atunci, acest program §tiintific s-a soldat cu constituireaimportantei colectii de microfilme externe de la Arhivele Nationale din Bucuresti§i cu aparitia a numeroase volume de izvoare straine §i studii tiintificefundamentate. Spre deosebire de programul anterior, de aceasta data s-a acordatimportanta cuvenita arhivelor i bibliotecilor din Turcia. Cei dintai care,beneficiind de acest program, au intreprins cercetari in arhivele §i bibliotecile din

www.dacoromanica.ro

5 Raporturile romano-otomane 351

Istanbul au fost M. Guboglu i M.A. Mehmed. Atunci, in 1966, ei au stat in Turciamai bine de sase luni, ceea ce era un fapt cu adevArat extraordinar8. Dar, lnaintechiar de a transpune in practica acest program de investigare §tiintifica, a arhivelor

bibliotecilor din strainatate, Academia Roman& inaugurase prin institutul eireprezentativ, care astAzi poarta numele lui N. Iorga un program ambitios depublicare a izvoarelor externe privind istoria Romaniei. Altfel spus, corpusulHurmuzaki urma sa fie continuat intr-o forma mult sistematizata. In cadrul acestuiprogram s-a acordat, pentru prima oarA, atentia necesard §i izvoarelor orientale, inprimul rand acelora de sorginte turco-osmand.

Astfel, in 1966 a aparut primul volum de extrase traduse din cronicariiotomarn9 , iar peste un deceniu i primul tom de vechi documente turcesti tradusel O.

Ambele serii faceau parte din corpusul de Izvoare orientale privind istoria Romaniei.Din nefericire, din ambele serii au aparut doar eke trei volume", de0 fiecare fuseseplanificatA a se compune din mai multe tomuri. Nu este lipsit de interes sà notamfaptul Ca pand in anii optzeci, Romania §i fosta R.S.F. Iugoslavia au fost singurelestate din blocul comunist care au avut acces in arhivele din Turcia .

Cercetdrile repetate intreprinse in arhive i biblioteci din Turcia de cdtrespeciali§tii romani (inclusiv de ate mine) au dus la constituirea importanteiColeclii de microfihne Turcia de la Arhivele Nationale. Colectia insumeaza peste120 000 cadre de microfilm, reprezentand documente §i izvoare narative turco-osmane culese in primul rand din Turcia, dar i din alte taxi. Documentelepublicate de T. Gemil §i V. Veliman au fost selectionate in principal din aceastacolectie. De remarcat este faptul ca, pentru prima oath in istoriografia noastrA,aceste ultime volume de documente turcesti redau §i transliterarea textelororiginale ale documentelor, pe Fang traducerea lor in limba romana'2.

Deschiderea portilor arhivelor din Turcia, in anul 1966, pentru cercetAtoriiromani, a constituit, farã indoiala, factorul fundamental care a dus la progreseleremarcabile inregistrate de istoriografia noastrA de specialitate, indeosebi in anii§aptezeci i optzeci. Au fost puse in circuitul tiintific, prin publicare in volume §iin reviste de specialitate, peste 1 200 documente vechi turco-osmane, precum

8 Vezi Mihail Guboglu, Despre materialele arhivistice otomane din Turcia ci importanfa lorpentru istoria Tarilor Romdne,in Revista Arhivelor", vol. IX (1966), nr. 2, p. 176-194.

9 Cronici turcefti privind rdrile Romdne. Extrase, vol. I, intocmit de Mihail GubogluMustafa Mehmet, Bucurqti, Edit. Academiei, 1966.

'° Documente turcefti privind istoria Romiiniei, vol. I, intocmit de Mustafa A. Mehmed, Edit.Academiei. Bucurgti, 1976.

" Vezi Cronici turcevi ..., vol. II, intocmit de Mihail Guboglu, Bucurqti, Edit. Academiei,1974; Cronici turcepi ..., vol. III. intocmit de Mustafa A. Mehmet, Bucure§ti. Edit. Academiei, 1980;Documente turcevi ..., vol. II i III, intocmite de Mustafa A. Mehmet, BucureVi, Edit. Academiei,1983 i 1986.

12 Tahsin GeMil, Tarilor Romdne cu Poarta otomand in documente lurcefti (1601-1712),Bucuresti. 1984; Valeriu Veliman, Relafiile romtino-otomane (1711-1821). Documente turcefti,BucureVi, 1984.

si

si

§i

g

Relafille

www.dacoromanica.ro

352 Gemil Tahsin 6

fragmente traduse din operele a circa 50 de cronicari otomani. In acela§i timp, aufost studiate temeinic diverse aspecte, mai putin sau gre§it cunoscute, aleraporturilor dintre tarile romane i Poarta otomanA. In primul rand, problema a fosteliberata de strinsoarea cadrului ingust al raporturilor bilaterale, in care fusesesechestrata pana atunci aceasta terna. Relatiile romano-otomane au fost acumraportate la dimensiunile complexe ale raporturilor internationale, derulate la nivelcontinental §i intercontinental. AceastA extindere geografica a reclamat, de bunAseama, §i o extindere tematica pe mdsurd, ceea ce a insemnat, de fapt, racordareaistoriei romane§ti la coordonatele istoriei universale.

Istoria medievall romaneasca §i-a recdpatat acum universalitatea care iifusese brutal amputatd in anii cincizeci. Dar, din pacate, emulatia §tiintifica nu adurat prea mult timp. Odata cu crqterea apAsdrii dictaturii §i a adancirii crizeiinterne, istoria nationala a fost iar4i confiscata, de aceastA data pentru a slujiproiectelor dementiale ale propriilor conducdtori §i pentru a justifica neputinta a§a-zisului sistem economic comunist. Altfel spus, pentru lipsurile elementare debrand, caldurA i lumina ale populatiei au fost gasite vinovate asupririle din trecutale imperiilor vecine, precum §i lupta necurmata pe care poporul roman ar fi fostnevoit sa o ducã timp de secole impotriva strainilor. Nu era cleat un mic pas pandla §ovinism, care a fost ridicat la rang de principiu politic de stat...

Dei unii dintre istoricii profesioni§ti s-au Idsat ademeniti de asemeneasunete stridente, este totu§i demn de remarcat faptul ca marea majoritate amedievi§tilor romani nu si-au trddat nici crezul §i nici contiinta. Cele aproximativ200 de lucrari tiintifice, mai mult sau mai putin extinse, elaborate atat de catreistorici turcologi, cat §i de catre medievi§ti care au folosit in traducere izvoareleturco-osmane, reprezinta masura i dovada ca§tigului tiintific realizat in acestedecenii in cunoaterea temeinica a evolutiei raporturilor romano-otomane.

Este de la sine inteles ca materialul documentar de facturd turco-osmand pecare il avem acum la indemanA reprezinta doar o infirnd parte din imensul tezaurarhivistic din Turcia. De aceea, consider ca in acest domeniu de cercetare§tiintifica nu am reuit Inca sã dep4im faza de inceput. Cred cd ar trebui grabnicreluat programul de investigare sistematicA a arhivelor strAine, in primul rand acelor din Turcia. Arhivele turce§ti de astAzi sunt practic incomparabile cu cele deacum cloud decenii. Astazi, cercetAtorii au facilitatile create de computere, deinstrumente de sald judicios intocmite §i de o politica guvernarnentald de largadeschidere a fondurilor arhivistice. Ramane doar sA convingem autoritatile romanesa inteleaga insemnatatea majord a unor asemenea intreprinderi.

www.dacoromanica.ro

EVREII IN LITERATURA ISTORICA ROMANEASCAIN PERIOADA COMUNISTA

LYA BENJAMIN

Subiectul privind evreii md preocupd §i-1 consider important nu pentru cäsunt evreici §i nici pe motivul cä rn-am dedicat de mai bine de cloud deceniistudierii istoriei evreilor. Pentru mine dinarnica vietii evreie0i ca obiect de studiual 0iintei istorice, prin conotatia ei etnick este indisolubil legata de vasta tematicda drepturilor civile §i a drepturilor omului, a istoriei mentalitatilor §i a culturilor, araporturilor dintre individ §i societate, dintre individ §i putere

Este o banalitate sd reamintesc cä evreul a fost pe parcursul istoriei strdinulparadigmatic, avdnd acest statut, sub o formd §i mai pronuntata in contextulstatelor nationale. intr-o lume in care valorile sociale, politice, morale i culturaleau devenit Natiunea §i State le nationale, evreul nu avea un stat propriu, iaridentitatea lui nationald contrasta cu trdsdturile stabilite de 0iintele politice cafiind definitorii pentru natiunile moderne. Intr-o lume in care morala cre0ind a fostconsideratd drept unicul criteriu de moralitate, evreul avea un cod moral propriucare, pentru motivul de a fi diferit, suscita prejudeati, suspiciuni, urdneincredere din partea celor din jur.

Dar, se cuprind oare toate aceste aspecte legate de destinul de Diaspora alunei etnii (precum evreii) in orizontul de cercetare al tiintei istorice?!Dimensiunile comunickii nu ne permit sa intrdm intr-o analizd a subtilitatilortiintei istorice; ne Iimitäm Goar la afirmatia cd in viziunea noastrd literatura

privitoare la istoria nationald nu se poate opri la studiul asupra problemelor majoreale natiunii majoritare i statului, asupra politicii majore". Este important decunoscut i cum se rasfringe aceastä politick cu ratiunile ei de stat, asupradestinului unei umanitati pendinte de macro- i micro-grupurile sociale §i etniceale natiunii. Stiinta istoricd este chematd sã exploreze i sd dezvdluieconflictele, tensiunile, contradictiile, persecutiile, prigonirile, discrimindrile,violentele i desigur manifestdrile de genocid i etnocid intervenite cdnd §i undetot atâtea situatii care au strAbdtut §i continua sd strdbatd istoria generald §i locald apopoarelor. A§adar, o istorie 0iintificd nu poate fi captivä nici unei conceptiitriumfaliste i apologetice, nici. la antipod, uneia lacrirnogene.

Am enuntat cele de mai sus deoarece, prin filtr I lor, doresc sä prezint cdtevaconsideratii asupra modului in care istoriografia epoci zis comuniste din Romfiniaa abordat problematica evreiascd §i istoria evreilor pe aceste meleaguri.

Revista istoricA". tom. IX, nr. 5-6, p. 353-359.1998

§.a.

si

www.dacoromanica.ro

354 Lya Benjamin

Modul de raportare al istoriografiei epocii comuniste la evreii de aici i laistoria lor de cdteva secole poarta amprenta ideologiei comuniste. Este un truism

§tiintele sociale, implicit §tiinta istoriei, au fost puternic marcate, in epocd, deaceastA ideologie. (In general aceste §tiinte" nicieand nu au reu.5it nici chiar azi sA

se elibereze de ideologie" §i conjuncturalism politic). Ideile comuniste despreevrei §i evreitate nu s-au dovedit a fl intotdeauna in spiritul culturii europene. inciuda mitului despre umanismul comunist, fata de care s-au dovedit captivi multiintelectuali evrei de stanga", cohabitarea dintre evrei (ca etnie, identitate,spiritualitate §i destin) i comunism nu a fost idilicd. Perceptia comunistd asupraevreilor §i a evreitAtii a alimentat, in ultima instantd, acel curent ce se cheamdantisemitism de stângal .

De fapt, rdddcinile acestei optici (oriat de greu imi este sa recunosc avAnd invedere virtutile reale ale unor idei teoretice ale lui Marx) se afld in ins4i teza luiMarx despre iudaism. Cãci pentru convertitul Marx iudaismul a insemnat egoism,pragmatism, comert §i bani"2; emanciparea evreilor insemna eliberarea lor deiudaismul insuyi3. Pentru Karl Kautsky iudaismul s-a confundat cu unconservatorism retrograd4. Rosa Luxemburg considera cd trebuie solutionate doarproblemele umanitätii, cele evreiesti fiind cu totul excentrice5. Comunistul evreugerman Otto Haller a scris un op voluminos despre declinul iudaismului (revistaEra noud" s-a grabit sa publice, in 1936, numeroase fragmente); sunt reluate ideilelui Lenin potrivit cdruia evreii au incetat sd fie o natiune ei fiind o casta sortitddisparitiei odatd cu victoria socialismului6. in Romdnia epocii comuniste au aparutbro§uri redactate de evrei, care caracterizau sionismul ca find arma cea mai odioasda imperialismului anglo-american, denuntand conducdtorii ob§tii evreiesti, in fruntecu Filderman, ca fiind spioni §i träddtori de tard7. Multi comunisti evrei, pdtrun§i deacel catastrofal selbsthass (urd de sine), datorat vederilor lor asupra iudaismului,actionau cu duritate cdnd se confruntau cu manifestarea evreilor ca etnie.

Prin cele de mai sus nu intentiondm sa punem pe seama evreilor comunistitoate excrescentele ideologiei comuniste in problema evreiascd. Am dori doar sãamintim cä nici ei nu s-au sustras de sub influenta virusului ideologic" in aceastdchestiune: dimpotrivd chiar, au amplificat avortonul nihilist idealismul lormesianic imbrdcand forme ale denigrArii §i auto-anihihirii etnice.

I Radacinile antisemitismului de stanga au fost implantate" in ideologia stangii Inca in secolultrecut. 0 viziune distorsionata asupra rolului unor categorii de evrei in dezvoltarea capitalismului peplan european a asociat capitalismul cu esenta iudaismului (Vezi Joseph Gabel, Jobboldali ésbaloldali zsidoelleneség (Antievreism de dreapta si de stanga), traducere din franceza in lb. maghiarade Gall Erno, Budapesta, 1995.

2 Karl Marx, Zur Judenfrage, in Karl Marx si Friederich Engds, Opere, vol. 1, Bucuresti, 1957.3 Karl Marx, op. cit.4 Vezi prezentarea conceotiilor lui Karl Kautski in problema evreiasca in The Jew in the

Modern World. 0 antologie de texte alcatuita de Paul R. Mendes Flohr si Jehuda Reinharz, NewYorkOxlord. 1980, p. 344346.

5 Loc. ch.. p. 225-226.n( ur. anul 1. nr. I. Bucurqti. 1936, p. 46.

1 Bercu.S. e ageaka a imperialismului in rándurile populagei evreiesti, Bucuresti, 1950.

2

ca

www.dacoromanica.ro

3 Evreii in literatura istoricA 355

Dar, mai presus de orice, istoriografia epocii comuniste atat in general, cat§i in cazul prezentarii evreilor i a istoriei lor locale, a fost influentatd de viziuneasimplist-reductionista marcatA de principiul luptei de clash', de conjuncturalismulpolitic, i, paradoxal, de conceptia unui nationalism primitiv. Tot atatea trdsáturipolitico-ideologice care au determinat fie eludarea cvasitotald a problematiciilegate de istoria evreilor, fie distorsionarea ei.

0 atare concluzie se desprinde §i din parcurgerea bibliografiilor in materie.De pildd, Bibliography of the Jews in Romania, Tel-Aviv, 19908 consemneald1600 titluri referitoare la istoria evreilor din Romania, din care doar 100 sunteditate in Romania dupd 1944. 0 analiza de continut a titlurilor aparute dupd 1944pune in evidenta urmãtoarele: 1) lucedri cu o tematicd specific-evreiascd au apdrut,cu preadere, pand in 1948; 2) dupd 1950, cu rare exceptii, nu mai apar lucräriaxate pe tematicd evreiascd. Referiri la evrei pot fi regdsite doar in scrierilegenerale privind istoria Romaniei aceste referiri find §i ele, de regula,dispersate, aleatorii, nerelevante §i neconclusive pentru o istorie specified a acesteietnii; 3) in perioada de dupd 1950, o literaturd axat'd pe o tematied specified istorieievreilor putea sa apard doar in coloanele unei publicatii de cult (Revista CultuluiMozaic", aparuta in 1956), sub forma unor articole sumare §i consemndri nici elescdpate de cenzurd; 4) dupd 1950, nici un istoric evreu nu s-a consacrat elabordriivreunei lucrdri cu tematied evreiascd exceptandu-i pe temerarii care publicau inRevista Cultului Mozaic". Era un risc sd publici lucrdri care puteau fi suspectatede iudaism, sionism, nationalism evreiesc sau cosmopolitism. Unele din acestetabuuri puteau fi in functie de conjuncturi politice inacate, i abia in deceniile8-9, doar, de fostul §ef-rabin dr. M. Rosen. De fapt acesta este i momentulmiracol cand M. Rosen a obtinut infiintarea Muzeului de Istorie a ComuniteiliiEvreie,Ftz §i constituirea Centrului de Documentare sub egida cdruia intre 1986-1988au apdrut 2 volume din Izvoare marturii referitoare la evreii din Romeinia9.

Aceste realildri se datoreald §i sprijinului acordat de un important colectivde istorici romani.

Revenind la literatura istorica despre evrei apdrutd intre 1944-1948, perioadade Inca relativd libertate a scrisului, trebuie sa spunem cd ea, cu unele miciexceptiiw, nu a fost creatia unor istorici profesioniti. Totu§i, prezintd interespentru cercetarea istorica prin informatiile §i interpretarile pe care le contine. Esteo literaturd marcata de experienta evreiascd trditd in special in anii celui de-aldoilea rdzboi mondial. Ea se referd la: etapele §i formele prigoanei anti-evreie§ti inRomania (1940-1944), fenomenul xenofob §i antisemit, problematica sionismului,

8 Jean Anczel si Victor Eskenasy, Bibliography of the Jews in Romania, Tel Aviv, 1991.9 lzvoare fi rnárlurii referitoare la evreii din Romeinia, vol. 1, ed. V. Eskenazy, vol. 11/2, ed.

Mihai Spielman. Bucuresti 1986. 1988.10 Avem in vedere culegerea alcAtuitA de Lazar 1. Rosenbaum, intitulatA: Documente si note

privitoare la istoria evreilor din Tarile Románe, vol. 1, 1476-1750. Bucuresti. 1947, 96 D.

i

www.dacoromanica.ro

356 Lya Benjamin 4

solutia de viitor intrevdzutd la problema evreiasce 1. C'artea Neagrei de M. Carp,in 3 vol. apdrutd la Bucure§ti intre anii 1947-1948 (aflatd o jumdtate de secol infondurile secrete ale bibliotecilor nationale), ramdne, desigur, cea mai importantdcreatie a perioadei. Dar, in acelgi timp, au apdrut i lucrdri ale unor autori romanica L. Pdtrd§canul2 sau Al. Claudian'3 cu analize substantiale istorico-sociologiceale fenomenului antisemit in context romAnesc §i european.

Lucrdrile mai sus mentionate nu purtau Inca amprenta ideologiei comunistein forma in care s-a impus ea incepand cu deceniul 6. Spiritul §i litera orientdriistrict comunist-dogmatice doar se intrevedea in cele scrise de M. Roller, Inca in1947: el scrie, spre pildd, in faimosul sdi Manual de istorie a romilnilorurmdtoarele despre holocaust §i victimele sale: In lageire au fost inchifi mii decetateni democrati, multi au fost transportafi in lageire in Transnistria, unde inmod organizat au fost ucifi. Toate aceste evenimente fac parte din ansamblulcrimelor infaptuite de fasc4tii de pretutindeni dar mai ales de hitleri§lii germaniin lageirele mortii de la Auschwitz, Treblinka etc."". Nici un cuvant despreidentitatea evreiascd a victimelor: ca ciam pe Furet, ideologia i-a exilat peevrei din propria lor nenorocire"15.

A§adar, incepAnd cu anii '50 politizarea §i ideologizarea tematicii evreie0devine literd de ... istoriografie. Studierea istoriei trebuia structuratd pe principiile§i factologia luptei de clasd, a rolului maselor, a clasei muncitoare, a fortelor §irelatiilor de productie, era clar, cd in acest context null gasea loc o cercetarespecializatd pe istoria unei etnii, in speta cea evreiascd. Caci o asemenea cercetarespecializatii ar fi relevat simplismul viziunii dogmatice asupra macro- §i micro-grupurilor umane, carentele abordArii materialist-istorice de tip manicheist.

Or, dupa cum scria undeva N. Iorga, specialitatea este o estradA retrasd, darmai inditatd, de unde poti vedea mai bine tot universul". Am impresia ca pozitiaevreilor in timp §i spatiu reprezinta §i ea o asemenea estradd de specialitate(inclusiv istoriografia aferentd) cAci a privi lumea §i din unghiul de vedere alevreului etnic nu este un act de unilateralitate, ci de complexificare a aborddrii

II In acest context se cuvine a fi amintite: Benvenisti, Moscu T., Sionismul in vrenzeaprigoanei, Bucure§ti, 1944, 50 p.; Cris-Cristian, Solomon C., Patru ani de urgie. Notele unui evreudin Romiinia, Bucure§ti, 1946, 157 p.; Mircu Marius, Pogromul de la layi (29 iunie 1941), 100 p.;Mircu Marius, Pogromurile din Bucovina fi Dorohoi, prefata de Lucretiu PAtrcanu, Bucure§ti,1945, 148 p.; Mircu Marius, Pogromurile din Basarabia fi alte cciteva intámplári. Contributie laistoria incercdrii de exterminare a evreilor, BucureVi, 1947, 82 p.; Schwefelberg, A., Restratificareaprofesionala a evreilor, Bucure§ti, 1945, 31 p.

12 L. PatraFanu, Problemele de bath ale Romeiniei, Bucure§ti, Socec, 1944, p. 179. 182, 184,207-210.

13 Alexandru Claudiani, Antisemitismul fi cauzele lui sociale. Schird sociologith, Bucurgti,1945, 165 p.

14 M. Roller, Istoria Romániei. Manual unic pentru clasa a VII-a secundard, BucureVi, Edit.de Stat, 1947 p. 289.

1$ Francois Furet, Trecutul unei iluzii. Eseu despre ideea comunistd in secolul XX, Edit.Humanitas", 1996 o. 58

www.dacoromanica.ro

5 Evreii in literatura istoria 357

realitAtii. Dar istoricii tributari dogmatismului comunist ar fi considerat un ataredemers drept atac impotriva ideologiei partidului.

Prioritar pentru aceastä istoriografie era studierea partidului claseimuncitoare. Mu lta vreme se considera cä organizatiile i partidele politice de oricefel, inclusiv ale minoritatilor etnice si ale evreilor, nu trebuiau sã constituie obiectde cercetare: ele erau etichetate in bloc" ca fiind particle burgheze sau micburgheze, exponente ale intereselor claselor exploatatoare. In plan social,contradictiile fundamentale in istorie erau considerate a fi doar cele economico-sociale; ar fi fost o abatere de la principiul luptei de clasa relevarea tensiunilorinteretnice.

In viziunea national-comunista, despre o asa-zisa istorie unica i omogenda poporului roman, nu trebuiau cuprinse in tematica cercetarii istorice aspectelegate de particularitatile minoritatilor etnice, inclusiv ale evreilor: nu eracazul sa se evidentieze contributia lor concreta la istoria economica, socialä,politica, culturala, etc. a societatii romanesti. Problematica antisemitismuluisi a holocaustului era fie minimalizata, fie distorsionata and nu figura chiarprintre tabuuri.

Astfel, a fost intrerupta traditia literaturii clasice istorice romfinesti indomeniul cercetarilor privind evreii. Tezaurul docurnentar, adunat pe temeevreiesti de lorga, Hasdeu, Xenopol, Th. Codrescu s.a. a fost total ignorat; iartraditia istoriografiei elaboratä de scoala istorica evreiasca a fost totaldesconsiderata.

Se spune ca fiecare generatie rescrie istoria trecutului din punctul de vedereal experientei sale. Generatia istoricilor din anii comunismului real nu a mairescris istoria evreilor, ci a desfiintat-o, ca istorie coerenta integrata in istoriasocietatii romanesti i ca o istorie paralela", comunitard si etnica.

Cu toate acestea , dintr-o seama de scrieri asa cum am spus la inceput, nulipsesc mentiunile disparate despre evrei: din istoriografia privind medievalitatearomaneasca putem cita in acest sens, volumele de documente in care au fostreunite acte juridice, economice, comerciale, administrative s.a.'6; insemnarilecalatorilor straini"; culegeri de catagrafii, statisticil8 s.a. Dar interpretareaistoriografica pe marginea tuturor acestor marturii se opreste rar asupra analizeistructurilor etnice si a rolului lor in viata economica i sociala a targurilor sioraselor din Tarile Romane. In general, problema recunoasterii rolului strainilor(evreilor, mai cu seama) in procesul de modernizare a economiei romanesti a facut

16 Vezi in acest sens Documenta Romaniae Historica, Bucuresti 1966-1987. Colectiapublicata. in 3 serii: A. Moldova; B. Tara Romaneasca; C. Transilvania; Documente privitoare laistoria economicd a Romdniei. Orafe qi tárguri, 1776-1861, Moldova Seria A, vol. 2. Bucuresti, 1960.

" Calatori strdini despre Tarile Romdne, (ed.) Maria Holban, M.M. Alexandrescu-DerscaBulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucuresti. 1968-1983,8 volume.

I 8 Fenesan Costin, (ed.), lzvoare de demogralle istoricd, Vol. I, Secolul XVIII-lea.Transilvania, Bucuresti 1986; Gheorghe Platon, Populatia oraplui moldovenesc la myloculsecolului al X1X-lea, in Carpica", 3 (1978). D. 5-32.

www.dacoromanica.ro

358 Lya Benjamin 6

parte din subiectele tabu. Cunosc situatii and fotografiile ce reprezentau magazine

sau intreprinderi cu firme evreiesti erau contrafacute in carti, expozitii, etc.Istoriografia oficiala Ii recunoaste doar pe majoritari ca fauritori ai bunurilormateriale, ai civilizatiei si culturii locale. Ce-i drept, formula stereotip aläturi deromani au convietuit i creat valori i maghiari, germani si alte nationalitati"(evreii n-aveau nume") .a fost cateodata preluata, din discursurile oficiale, deistoriografie, dar fait sã fi fost exemplificata cu documente concrete.

in istoriografia despre epoca moderna i contemporand, problematicaevreiasca a fost cu totul sifnplist tratatd: desi in secolele XIX si XX aportulevreilor la civilizatia i cultura locala este de necontestat, in rdspärul unui trendcrescand de obstacolare a insertiei lor in societate. in aceasta literaturd (compendii,tratate de istorie) evreii sunt mentionati uneori in relatie cu art. 21 din Proclaim fiade la Islaz, art. 7 al Constitufiei din 1866 §i amendamentul din 1879'9 In acestcontext este insd eludatä analiza istorica, de pe pozitii europeniste, a problematiciiprivind statutul juridic al evreilor, statut ce contrasta in mod flagrant cu gradul deintegrare a lor, de facto, in societatea romaneasca.

Dar subiectele care au cazut sub incidenta unor politizari, vulgarizaridistorsiondri sistematice au fost cele referitoare la antisemitism, sionismholocaust. In cazul antisemitismului, repetarea mecanica a sloganului PCR luptaimpotriva sovinismului ... etc. etc." a fost de circumstanta, fapt repercutat si asupraistoriografiei prin substituirea unei analize pertinente a fenomenului cu reluareadoar a sloganului formal amintit.

Problematica holocaustului a fost distorsionata in sensul spalarii" prigoaneiantievreiesti de esenta ei rasista si prezentarii discrirninarilor, represaliilorantievreiesti din anii 1940-1944 ca fiind o actiune impotriva miscarii democratice,antifasciste i comuniste20. Cand din considerente politice se prezenta totusiprigoana antievreiasca ea era atribuita factorului german; implicarea regimuluiantonescian in pogromul de la Iasi si in deportarile in Transnistria era pe cat sepoate trecuta sub tacere21.

Dar, exista totusi i studii si carti de istorie local& sau de istorie a diferitelordomenii politice, sociale, economice in care sunt mentionati evreii22. Ele nucompleteaza insä substantial tematica urmarita de noi. in realitate nu a existat o

19 Tratatul de istorie a României, vol. IV. Bucuresti, 1962, p. 53. 509, 637.Vezi In acest sens Gh. Zaharia, Quelques donnis concernant la terreur fascism. en

Roumanie (1940-1944), in I. Popescu-Puttiri, La Rountanie pendant la deuxietne guerre mondiale,Editions de l'Académie de RPR, 1954, p. 50.

21 Aurel Karetki, Maria Covaci, Zile inseingerate la la.yi (28-30 iunie 1941), Prefata deNicolae Ninei, Bucuresti, 1978.

22 Stela Maries, Supuyi straini din Moldova in perioada 1781-1862, Iasi. 1985; Ecaterina M.Negrut, Date noi privind structura demografica a kirgurilor orayelor moldoveneyti la 1832,Populage societate. Studii de demografie istoricá, vol. I, sub redactia Stefan Pascu, Cluj, Edit.Dacia, 1972. o. 219-257

§i

§i

§i

ot,

www.dacoromanica.ro

7 Evreii in literatura istoricA 359

preocupare sau o conceptie §tiintifica asupra prezentArii istoriei unei etnii de felulacelei evreiqti.

Problematica etnicA in general §i a evreilor in special in loc sä fi fost undomeniu al cercetärii istorice §i interdisciplinare a intrat mai degraba in sferapreocuparilor de natura politicianistd §i de securitate.

In concluzie indraznesc sa afirm cã studierea istoriei evreilor in contextulsocietatii romAne§ti nu poate rdinAne in afara preocuparilor cercetdrii istoriceromane§ti, cAci prin cunoa§terea istoriei evreilor se dezväluie, in acela§i timp,numeroase particularitati ale istoriei Romaniei insd§i. De aceea cred cd estenecesarA recitirea dintr-un unghi de vedere modern §i europenist atat aistoriografiei perioadei comuniste, cat §i a intregii istoriografii romAne§ti §ievreie§ti axate pe tematica istoriei evreilor.

In incheiere permiteti-mi sa evoc o scurta istorioarA talmudicA. Se spune cddoi mari intelepti au purtat o apriga disputa' despre sensul aparitiei creaturiiomene§ti pe pArnfint. Unul sustinea ca era mai bine fard aparitia acestei creaturi,celAialt era de pArere cä aparitia ei era necesard. In final s-a convenit cä ar fi fostmai bine, totu§i, dacd omul nu ar fi apärut, dar dacA de acum s-a intamplat atuncisa fie ldsat sA reflecteze asupra faptelor sale i a a actiuriilor de viitor. Aa §i noiputem spune: ar fi fost mai bine dacA in regimul comunist nu s-ar fi creat oistoriografie cu atitea distorsionAri. Dar dacA de acum s-a creat, trebuie s-ostudiem i sA desprindem invatamintele pentru viitor.

si

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

iN AMINTIREA COLEGULUI VALERIU STAN

CARACTERUL SI SCOPUL REVOLUTIEI DE LA 1848IN PRINCIPATELE ROMANE

ANASTASIE IORDACHE

Declan§area i extinderea cu rapiditate a revolutiei europene au starnitnelini§te §i team& in capitalele imperiilor absolutiste din centrul §i estulcontinentului. n fiecare tarA, revolutia dobfindqte §i trAsa.turi specifice, pe Fangcele generale. In Principatele Române idealurile democratice pätrund prin toatecdile posibile, adeseori in secret, datoritd regimului de teroare intensificat pemasurd ce revolutia se extindea. Cei doi domnitori primesc instructiuni precisepentru luarea unor masuri drastice contra oricAror tendinte de tulburare a ordineistabilite prin Regulamentul Organic. Rusia devine principala fond contrarevolutionarape continent. In imperiul sau, nici o mi§care nu era posibild din cauza teroriigeneralizate. La marginile lui, insd, revolutia va izbucni in tarile vecine.

La 24 februarie 1848, izbucnqte revolutia din Paris, la care studentii romAnisunt printre participanti. In Principatele Ron-IA[1e exista o singurd dorintd:inlaturarea protectoratului Rusiei. In Moldova, rail o prealabild §i temeinicdpregatire, are loc doar o mi§care petitionard, sub egida boierimii liberalel. I.C.Filitti o nume§te pseudo-revolutie. Desigur, nu se reu§ise sciziunea in clasadominantd pe temeiul principiilor democratice, care sä permitã un programrevolutionar menit a schimba radical regimul politic absolutist. Lupta nu era cleatintre boieri, iar ace§tia nu reclamau nici suprimarea protectoratului rusesc, niciabolirea Regulamentului Organic, nici inlocuirea domnului. Ei se multumeau cureformele cuprinse in Regulamentul Organic, care trebuia pazit cu sfintenie.Mi§carea petitionard din 27 martie 1848 de la Iai nu depd§qte limitele claseidominante, care se grupase totu§i in liberali i conservatori. Ea cuprindea tineri custudii in sträinAtate, mai ales in Germania, dornici de a obtine reforme liberale, §iproprietari care se temeau de rAscoale. Ei au cerut lui Mihail Sturdza autorizatia dea se intruni intr-o said vecind cu palatul, pentru a discuta reformele pe careintentionau sd le propuna. Pe tronul Moldovei nu se afla insa un domnitor cudisponibilitati pentru reforme liberale, ci un ultraconservator. El era un diplomatatAt de abil inat putea in§ela §i pe fanarioti §i pe ru§i, delapidator sistematic cudublul scop de a acumula §i de a fi in mäsurd sa corupa, §tiind intr-adevas sa corupA

I Vezi mai pe larg: Apostol Stan, Revoluria románá de la 1848, Bucuresti, 1992, p. 28-49.

.,Revista istoricr. tom. IX. nr. 5-6, p. 361-372.1998

www.dacoromanica.ro

362 Anastasie lordache 2

prin ispitirea cu plAceri i bani. Ar fi fost patriot, dacd ar fi intrezarit in aceastäconduitä posibilitatea unei vieti linitite si securitate pentru averea sa colosala; ar fidorit sa se elibereze de supravegherea protectoratului dacd nu s-ar fi temut sä nucadA sub supravegherea mai scrupuloasd a unei alte tan intr-adevar constitutionale.intr-un cuvânt, i se parea cA securitatea e Inca de partea protectoratului chiar inmijlocul revolutionarilor din Europa si guvernarea sa arbitrard, capricioasdcorumpätoare se impaca mai bine cu prezenta i sfaturile unui consul rus dee& cu oAdunare liberalã la Iasi. intr-un cuvAnt, el nu voia deloc sa audd vorbindu-se2deprincipiul national din cauza groazei pe care i-o pricinuia principiul democratic" .

Intrunirea boierilor liberali de la hotel Petersburg din 27 martie 1848 nu puteaavea sorti de izbAndã in prezenta unui domn cdruia Ii repugna orice program dereforme, fie chiar i in limitele Regulamentului Organic. Acest program, carecuprindea 35 de puncte, nu cerea cleat respectarea legilor i inlaturarea abuzurilor,neavAnd nimic subversiv, caci semnatarii nu se ridicau nici contra protectoratuluirus, nici contra Regulamentului Organic. Un comitet din 16, ales de Adunare, seintruneste la 28 martie in casa lui Costache Sturdza. Este apoi prezentata o petitieministrului de interne, plina de semnaturi. Domnul raspunde cA accepta aproapetoate punctele, afarA de dizolvarea AdunArii Obstesti si de infiintarea unei garzicivice. De altminteri, aceastd din urmA revendicare, impreund cu cea referitoare ladesfiintarea cenzurii erau singurele care depaseau limitele RegulamentuluiOrganic. Asadar, cu aceste exceptii, o miscare prin excelentA reformistd in cadrulsistemului regulamentar. Domnul se preface cd primeste celelalte 33 de cereri, darpregateste reprimarea, care-i reuseste: Cererile de reformA, care mentineauRegulamentul Organic, indepArtau miscarea liberald i egalitara care nu se putearealiza decdt prin rdsturnarea legiuirei privilegiilor. Din acest punct de vedere pareastranie miscarea moldoveneascA ce este cu toate acestea ardtatd ca fcutd de I-1Hboierilor crescuti la Paris si de aceia dintre nobilime cari nu luaserd parte laoarmuire. Dar caracterul blajin al rdscoalei din Moldova, care o paralizA i o facusa nu aibA räsunet in masele poporului, reiasA din toate documentele timpului, caceva mai presus de indoialA"3.

Evident, din rândurile clasei dominante din Moldova nu se desprinsese incdacea grupare radicald, capabila sa militeze contra privilegiilor si detineriimonopolului puterii. Punctul fundamental care despArtea pe liberali de conservatoriII constituia problema tdraneasca, pe plan intern, si inlAturarea protectoratuluirusesc si a Regulamentului Organic, ca statut international, pe plan extern. Fardaceste revendicari radicale, nu putea fi vorba de un program revolutionar. ci deunul reformist in cadrul vechiului reeim. Abia programele ulterioare elaborate deliberalii moldoveni. in frunte cu Mihail Kogalniceanu, intrunesc aceste conditiiesentiale spre a fi denumite revolutionare.

2 Romenni la 1859. Unirea Principatelor Romcine in constiinfa europeand Temevol. II. Bucureti, 1984. p. 2.

3 A.D. Xenopol, Is loria roiniinilor, vol. XII, Bucuresti. 1930, p. 61-62.

strehne.

si

www.dacoromanica.ro

3 Caracterul si scopul revolutiei de la 1848 in Principatele Române 363

Deocamdatd, in fata unei firave miscari petitionare, Mihail Sturdza o reprimacu usurintA, fard a recurge la sprijinul Rusiei, care se oferise in acest scop. Domnul,considerand petitia ca plinA de duhul rAzvrätirii, a arestat pe sefii micArii. Ei au fostlegati fedeles, intemnitati i exilati. Cei care au putut sä scape s-au salvat in TurciaAustria. Patru zile dupd aceea, armata rusa trece Prutul i ocupd Moldova4.

Miscarea petitionara din Moldova esuase datorita caracterului moderat,sovdielnic al programului i limitarea lui la cadrul Regulamentului Organic, ceea ceo reducea la neputinta de depasire mAcar pe planul ideilor, fapt ce a lasat maseleperfect indiferente, nimic din programul de reforme neputandu-le antrena. Asadar,intre cauzele esecului, moderatismul se situeazA in primul rand, caci fruntgiimiscarii erau prea mult legati de trecut, desi II criticau adeseori. Astfel, VasileAlecsandri era un liberal, dorea binele claselor de jos, accepta tendinta lor spretreptele superioare ale societAtii, dar nu prea multi dintre cei dornici si nu totideodatA. Liberalii moldoveni nu erau radicali (rosii), precum oei mai inaintatidintre liberalii munteni: La rosii Valahiei domina nationalismul, frazeologia,utopia revolutionard. Ei vor cu orice pret ce au vazut in strAinAtate. Prin actiunealor se desteaptd un fel de oroare, de rusine chiar, pentru rAmasitele trecutului [...].Tineretul luminat al Moldovei rdmane insA, prin atavism, din cauza pdturii socialecareia ii apartinea, mai refractar la «noutAti» si la exagerari, decfit «pravAliasii»

- n.a.) din Valahia, cari urmaserA scoala lui La7.r"5.La fel ca V. Alecsandri, C. Negruzzi i Alecu Russo, care criticau trecutul dar

nu-I renegau in intregime, gfindeau toti fruntgii miscArii de la 1848. Din acestmotiv ei nu au recurs la sprijinul claselor de jos: Era logic ca asemenea oameni sAdevie, dupA ce constitutia liberalA s-a cgtigat, nu reactionari, cum s-a zis, darconservatori"6.

Dupd inAbusirea miscArii, domnul nu se decide nici acum pentru reforme,desi primeste sfaturi bune in acest sens de la consulul Frantei de la Iasi. El sementine ca supus al Curtii imperiale ruse si se aratA steins atgat ideii de respectfatA de Regulamentul Organic. Pentru a potoli pornirile oligarhiei contra sa, elincitA clasele de jos contra acesteia. Aristocratii acuzati cheamA pe cei de jos laegalitate in drepturi si la transformarea clAcasilor in proprietari IndeosebiM. KogAlniceanu. Domnul inainteazA o adresA cAtre Sfatul administrativ, la 26 iulie1848, continând 28 de puncte, referitoare la reforme administrative ga cum facusesi in trecut. In toate actiunile sale, Mihail Sturdza se sprijinea pe armatele ruse deocupatie. Curtea din Petersburl acordA un Imprumut de 300 000 ruble de argintpentru intretinerea acestor trupe .

4 Al. A. C. Sturdza, Regne de Michel Sturdza, Prince régnant de Moldavie 1834-1849. Paris, 1907,p. 108;1.C. Filitti,Domniile romitne sub Regulanzentul Organic 1834-1848, Bucuresti. 1915, p. 636-637.

5 I.C. Filitti, op.cit., p. 636-640.6 Ibidem, p. 644.7 Ibidem, p. 655-656.

ai

www.dacoromanica.ro


Din cauza moderatismului lor, moldovenii nu pun in calla' protectoratul rus§i Regularnentul Organic, ci doar domnia lui Mihail Sturdza. De aceasta profitd celvizat pentru a reprima mi§carea cu cruzime, de§i frunta§ii acesteia nu daluserä niciun motiv domnului spre a-§i intensifica prigonirile. De acum, frunta§ii moldovenidoresc nu nurnai inldturarea lui Mihail Sturdza, dar §i a protectoratului rusesc, decare depindea. Când si-au dat seama Ca domnul era de rea credintä i foarte crud, eii§i exprima fati§ dezideratele, insärcinând pe M. Kogalniceanu sa le formuleze. Elintocmqte un proiect de Constitutie in care se preconizau: administratie internaindependentä, vot universal prin largirea colegiilor electorale, inviolabilitateadeputatilor, alegerea domnului pe 5 ani din toate clasele societatii §i limitareaprerogativelor sale, alegerea judecätorilor, desfiintarea rangurilor boierqti,dezrobirea tiganilor, secularizarea averilor mfindstirqti, improprietarirea tdranilorcu despagubire. Proiectul este comentat de M. Kogalniceanu in Dorintele partideinationale din Moldova. In luna mai 1848 apdruse bro§ura lui V. Alecsandri,intitulatd In numele Moldovei, a omenirii 44 a lui Dumnezeu, in care eraustigmatizate cu asprime atitudinea i caracterul domnului8.

Noul program redactat de M. Kogalniceanu in 36 de puncte diferea radical decel din 28 martie 1848. Astfel, pe langa autonomia Moldovei, care implica abolireaprotectoratului §i a Regulamentului Organic, se mentionau: desfiintarea privilegiilor §ia monopolului puterii, printr-o adunare nationala reprezentativd cu egalitate in fatalegilor §i garantarea libertätilor individuale, desfiintarea clãcii §i unirea Moldoveicu Tara Rornineasa. Mihail Kogainiceanu este arestat, dar ecoul ideilor liberalerämâne. Programul §i proiectul de constitutie fasmfin ca documente esentiale aleliberalismului moldovenesc, dintotdeauna moderat.

Fara a schimba sistemul, Mihail Sturdza recurge la unele concesii. Astfel,permite reintoarcerea unor fruntai in luna septembrie 1848, insd unii, precumM. Kogalniceanu. Al.1. Cuza, C. Negri, V. Alecsandri, refuza i raman inBucovina, continufind sd-1 atace pe domn, panA la Conventia de la Balta-Liman,când este inl5turat i pleacd la Viena9.

In Tara Ron-lit-leased evenimentele din 1848 au luat cu totul alt curs. La18 martie 1848 Re§id-Pa§a se adresa lui Gheorghe Bibescu, atragându-i atentiaasupra evolutiei rapide a evenimentelor europene, care ingrijorau Sub lima Poart5,solicitdndu-i luarea de mäsuri. Pavel Kiseleff i se adreseazä in acela§i scop,sugerind ce sa intreprind5 pentru a preveni orice efecte ale propagandei ungure§ti,consideratd cea mai primejdioasaw.

In luna aprilie 1848 Gheorghe Bibescu primise o petitie anonimd prin care sesolicitau urmatoarele reforme: desfiintarea clãcii, emanciparea Oranilor

8 Ibidem, p. 659-661; A.D. Xenopol, op.cit., p. 62.9 Ibidem. p. 661-662.") G. Bibesco, Regne de Bibesco. Correspondance et docwnems. 1843-1856, tome premier.

Pans. 1893. p 319-320.

5i

www.dacoromanica.ro

5 Caracterul 4i scopul revolutiei de la 1848 in Principatele Rornane 365

improprietarirea lor, desfiintarea rangurilor boieresti, extinderea dreptului electoralla toti proprietarii de pArnant, fail deosebire de religie si nationalitate, la totipatentarii de clasa I si la profesiile liberale, deci un sufragiu universal, dreptul lapetitie, reducerea numarului deputatilor la 120, responsabilitatea ministrilor sifunctionarilor, publicarea dezbaterilor Adundrii si suprimarea cenzurii, ddri cdtrestat numai aprobate de Adunare, inviolabilitatea domiciliului, inamovibilitateajudecdtoreascd, neamestecul domnului la judecAti, autonomia comunald, inscriereain bugetul statului a veniturilor comunitatilor religioase strdine, infiintarea uneigArzi nationale si a unei banci nationale. In final, se denuntau domnului ldcomia,neomenia si nestatornicia" ministrilor din lduntru, de finante si de politie".

I.C. Filitti apreciazd cd programul de reforme si-ar fi aflat o unanimitate incercurile conducatoare muntene, dacd n-ar fi existat protectoratul rusesc. Fdceauexceptie doar punctele referitoare la cldcasi, care contraveneau intereselorstdpfinilor de domenii. Comisarul rus A.O. Duhamel a venit la Bucuresti in ziva de30 aprilie 1848, primind cu rAceald pe boieri si pe mitropolit. In timp ce domnul sesprijinea pe Rusia, Comitetul revolutionar din Tam Romdneasch se sprijinea peTurcia. Comisarul otoman a sosit la Bucuresti abia la srarsitul lunii mai. Partidanationald ii inrndneazd un memoriu, care recunostea asa-numitele capitulatii,dorind sd intereseze Poarta in desfiintarea protectoratului rusesc. Este drept cdRusia facuse caz de aceste capitulatii pentru a afirma autonomia PrincipatelorRomane dar, indatd ce reuseste in scopul propus, o nesocoteste. in memoriu seexpuneau viciile regimului regulamentar: impozite numai pe clasele de jos, putereamonopolizatd de un mic grup de privilegiati, imixtiunea Rusiei in afacerile interne;apoi se cerea ca adunarea sa exprime fidel doleantele si nevoile tdrii, libertateapresei, garda nationald, egalitatea inaintea impozitului, eliberarea complea atdranilor in schimbul unei despdgubiri drepte, responsabilitatea ministrilor,desfiintarea rangurilor boieresti, reducerea listei civile12.

Pentru prima data, clasa conducAtoare din Principatele Romane se scindeazd,vddind interese opuse. 0 parte, conservatorii, std la originea partidului cu acelasinume, alta, cea a liberalilor, va intemeia partidul politic radical. Liberalismul isi areoriginea in conceptiile lui Vasile Mdlinescu, la 1804, in ideile lui Dinicu Golescu,in miscarea carvunarilor din 1822: Partidul conservator se aratd totdeauna gata ajertfi nationalismul sdu pe altarul intereselor de clasd. In aceastd privire, el seintalnea in nAzuinti cu Rusia, care cAuta a pune mina pe viata romaneascd, tocmaiprin cultivarea clasei ei politice, boierimea, ceea ce consona si cu intreg sistemulocarmuirii rusesti de atunci bazat pe privilegii, pe incAtusarea libertatii si aegalitatii, pe exploatarea celor multi si saraci de cei putini i bogati. 0 legaturd deciintre rusi si clasa privilegiata din Tarile RomAne era fireascd si necesard, si ea nuapdrea nicdieri mai limpede si mai Idmurita deck la revolutia de la 1848, in care

II 1.C. Filitti, op. cit., p. 419.12 lbidem, p. 419-421.

www.dacoromanica.ro


tocmai ideile liberale i egalitare, reprezentate de partidul liberal, erau sa-si aratejocul lor cel mai puternic. Partidul conservator dAdea deci inapoi pe caleanationalA, pentru a-si apAra pozitia lui privilegiata, pe and partidul liberal, pentrua-si realiza pe deplin programul, trebuia sa devinä aparatorul totodatd si al libertateisi al nationalitateri3.

Din prea marele lor interes de a fi strans atasati Curtii imperiale ruse, care leasigura privilegiile si detinerea monopolului puterii, boierii conservatori devin,formal, in contradictie cu interesul national al emanciparii de sub protectoratulRusiei i abolirea vechiului regim. Chiar atunci and propun reforme vizfindmodernizarea, realizarea lor o leaga tot de Rusia, la care urmau sa soliciteimprumuturi pentru infiintarea unei bAnci nationale. In scopul urmarit, se preconizaocuparea armatA a Principatelor Române spre a le lega de Rusia. Asadar, o ocupatieeconomicd necesard pregatirii uneia politice. Adeptii acestel solutii nu erau preamulti, doar 10 boieri de rangul I, 30 de rangul II §i 7 negustori".

Oricfite propuneri de reforme au facut i vor mai face boierii conservatori, elenu depAsesc cadrul regimului politic, or tocmai el trebuia abolit, caci nu se preta lareforme de structurA, ci numai formale. Prin urmare, pericolul pentru conducereastatului si interesele Rusiei nu poate veni de la ei, ci de la gruparea progresistA,

influentatä puternic de radicalii munteni. AceastA grupare reuseste otemeinicd organizare, la 10/22 mai 1848 infiintand chiar un Comitet revolutionarcu o comisie executivA alcAtuitA din N. BAlcescu, Al.G. Golescu-Negru si IonGhica, ultimul desemnat agent confidential la Constantinopol. Comitetulrevolutionar conduce si orienteaza toate actiunile pregatitoare ale revolutiei care sedeclanseaza si iese victorioask timp de trei luni, in Tara RomAneascd15.

Au loc cloud scinddri ale clasei dominante: prima, in progresisti si reactionari;a doua, in rândurile Partidei Nationale, in liberali si conservatori. CentrulromAnismului este acum la Bucuresti, unde se plamadeste viitorul tarii, prin vointadArza a radicalismului muntean de a aboli protectoratul rusesc si a redobandiautonomia deplind in perspectiva obtinerii independentei. H. Desprez aprecia, chiaratunci, in 1848, intr-un studiu al sau despre Moldo-Valahia i miscarearomaneascA, rezultatele proliferarii ideii românismului. Aflat intre patriotismullatin i aversiunea greco-rusA, romAnismul prinde temei, dominfind nu numai inMoldo-Valahia, dar i in Bucovina, Ungaria rasdriteand, Transilvania, Basarabia:Intreaga Românie este deci fidelà acestei credinte de neam, care face din totiromfinii un singur popor si care, dAndu-i tinerete i viatA, Ii fagAduieste totodatdunitatea politicd"16.

13 A.D. Xenopol, Istoria romanilor, vol. XII, p. 115-116.14 I.C.Filitti, op. cit., p. 421-422.13 Anastasie lordache, Goje,cgjj. Locul rolul lor in istoria Romániei, Bucuresti, 1979, p. 75-78.16 Cornelia Bodea, 1848 la Romeini. 0 istorie in date .7i marturii, vol. I, Bucuresti, 1982, p. 336.

liberalk

9

www.dacoromanica.ro

7 Caracterul i scopul revolutiei de la 1848 in Principatele Romane 367

Dupd reprimarea mi§cArii petitionare de la Ia§i §i ocupatia armata aMoldovei, centrul românismului se stabile§te la Bucure§ti. Comitetul revolutionaralcatuie§te un program revolutionar, care preconizeaza reforme structurale,depA§ind cadrul Regulamentului Organic, find chiar opuse lui, precum: autonomie,desfiintarea privilegiilor, guvernare moderna, egalitate in fata legilor, adunarereprezentativi, inarmarea tuturor cetatenilor, alegerea domnului, desfiintarearangurilor boiere§ti, restabilirea invätAmAntului superior romanesc, introducereaalfabetului latin, emanciparea tiganilor, desfiintarea pedepsei cu moartea,emanciparea israelitilor, imbunatAtirea soartei taranilor prin emanciparea §iimproprietarirea clacgilor. Aceste cereri erau sprijinite chiar §i de o parte dinrevolutionarii proveniti din marea boierime, nu numai de cei din rangurile II §i III§i din popor, precum fratii Golescu, fratii Cretulescu, Gr. Gradi§teanu, I. Filipescu,Ion Voinescu II §i C.A. Rosetti: Capii revolutiei cdutau prin toate mijloacele säde§tepte in masele cele adânci ale poporului interesul pentru propria lui stare, sä-1scoatit din apatia secularA in care zAcea, intrucfit ea se adresa la izvorul cel maiputernic al tuturor mi§carilor omene§ti, simtAmfintul pastrarii individuale. De aceea§i intAlnim, in numeroasele acte ale timpului, foarte multe alipiri de grupe decetateni cAtre mi§carea revolutionard"17.

Istoricul francez Marcel Emerit apreciazA cd in Tara RomAneascd a avut loc orevolutie lamartinianA, prin aportul tinerilor entuziasmati de ideile revolutieifranceze. Ei vorbeau un limbaj pe care tAranii nu-1 puteau intelege, dar de careboierii cultivati se speriau: Principiile lamartiniene sunt o samanta delicata carecade aici pe un teren nedestelenit §i pe care cel mai mic suflu de crivAt II vascormoni fard dificultate pana la Dunare". Spre deosebire de moldoveni, munteniireu§esc sa declan§eze revolutia. Din Proclamatia de la Islaz, cititA la 9 iunie 1848de cave I.H. RAdulescu, taranii nu prea intelegeau mare lucru: Limbajul abstractal oamenilor de la 1848, care era adesea o franceza abia romfinizatä [...] nu eraincA familiar urechilor taranilor", care aclama Guvernul provizoriu, ei fiind singurafortA realA pe care se putea sprijini noul regim. Ei voiau pamant §i nimic mai mult;prin reforma agrail insä, Guvernul provizoriu i§i insträina boierimea, singura clasainstruita capabild sA-i ofere administratori, diplomati, etc. Republicanii se vAddintr-odatA in fatA cu problema agrard, rara a-si fi dat seama ce pericole incumbdrezolvarea ei (proprietarii Ii acuzau de comunism dupd proclamatia Guvernuluiprovizoriu adresatA lor). Cele trei documente: Proclamatia de la Islaz, proclamatiacAttre proprietari §i proclamatia cAtre sAteni, exprimau sentimente foarte generoase,dar tonul lor era de o moderatie extremA18.

Un alt francez, publicistul H. Desprez, considera cauza româneascd just-a,intemeiatA pe idealurile de dreptate §i libertate. Pe lânga scopul grandios al unitAtii

17 A.D. Xenopol. op. cit , p. 73.Ih.Marcel Emerit, Les paysans rountains depuis le traité d'Andrazople jusqu'a la Itbération des

let res (1829 1864). Etude d'histoire sociale, Paris, 1937, p. 297 305.

www.dacoromanica.ro


nationale, care constituia secretul viitorului", conducatorii revolutiei muntene nuprezentau cleat pretentii foarte simple 5i foarte constitutionale 5i nu voiau sarecurga la forta inainte de a fi epuizat toate mijloacele legale. Daca conducatoriisupremi 5i pe viatà, daca domnitorii sau principii acceptau un program liberal 5iconsimteau sa faca unele concesii echitabile, nu aveau de ce sa se teama: creditulpublic ii mentinea.5i le intarea pozitiile pe tron; dar pentru a merita acest credit, eitrebuiau in loc sa ramana, ca in trecut, plecati timid sub influentadrotectoratuluisa ia fata de Rusia o atitudine liberala i nationala in acela5i timp" .

Proclamatia de la Islaz constituie strigatul libertatii" 5i nu al luptei", deci alinfratirii claselor sociale. Astfel nu se cuvine a pierde pe cei mai multi pentru ceimai putini, caci este nedrept; nu se cuvine iard5i a pierde pe cei mai putini pentrucei mai multi, caci este silnic". Romanii se ridica impotriva celor care le vor raul 5inu spre a se lupta o clasa asupra alteia", nici spre a rupe legaturile sale de relatiidin afara". In acest scop, tot romanul este chemat sa participe la infaptuireasuveranitatii poporului 5i a libertatii. A5adar, ridicarea pentru binele tuturor. Nici inafara poporul roman nu supara pe nimeni, cata vreme Ii sunt respectate drepturilesale prevazute in tratatele dintre Rusia 5i Turcia. Poporul roman vrea pastrezeautonomia sub suzeranitatea Portii, respingand cu hotarare Regulamentul Organic

yotrivnic drepturilor sale la autonomie. Dreptatea deopotrivd pentru toti, dar maiales pentru cei saraci 5i neajutorati va fi largita prin desfiintarea clacii 5i

dependentei taranilor cu desEagubire. Domnul va fi ales pe timp de 5 ani, impreunacu o adunare reprezentative .

Pentru a se evita anarhia i varsarea de sange, proclamatia avea un evidentcaracter moderat. Revolutionarii concepeau o bund organizare in interior, pentru aputea rezista presiunilor externe. Se protesta, anticipat, contra oricarei invazii dinafara; la nevoie o natie de 8 milioane va 5ti apere pamantul cu pretul vietii".S-a proclamat un Guvern provizoriu, care transmite domnului textul proclamatiei 5iinvitatia de a se situa in fruntea mi5carii pentru a nu degenera in anarhie 5i de asemna Constitutia. Dupa ce Gheorghe Bibescu va accepta cererile, guvernul vainceta sa conduca21.

Gheorghe Bibescu nu era insa omul rezolutiilor ferme nici macar in calitatealui de reprezentant al fortelor conservatoare. Din acest punct de vedere, nu Se puteacompara cu Mihail Sturdza, un domn foarte prudent: Inzestrat cu spirit foarterafmat. plin de finete 5i eleganta scria H. Desprez Bibescu dadea la iveala maiputine vicii deck defecte; 5i printre aceste defecte nu avea decat pe acela al unuispirit inflacarat, mobil 5i vanitos. Nu era un despot avar, era un erou de roman

19 Ronuinii la 1859. Unirea Principatelor Romdne in conftiinta europeanã. Texte strãine,vol. 11. Bucuresti. 1984, p. 2.

J1 Paul Cornea, Mihai Zamfir. Geindirea romcineasc6 in epoca pafoptisla, vol. I. Bucuresti.1969, p. 49-55; I.C. Filitti, op. cit., p. 423-425.

21 Ibidetn.

sa-si

sa-si

www.dacoromanica.ro

9 Caracterul §i scopul revolutiei de la 1848 in Principatele Romane 369

cavaleresc §i un risipitor... Tinta a atacurilor pdtima§e ale fanariotilor ca §i alepartidului liberal mult mai meritate, el plutea nehotarat, §ovaind intre capriciileprotectoratului §i exigentele partidului national. Roman, poate ca nimeni altul, prinintentii, dar rus prin slabiciune, prin teama, priri neputinta, ar fi fost mandru sãjoace rolul principelui national §i al principelui liberal §i sd se multumeasca sãviseze la aceasta fara sA treaca la actiune"22.

Incapabil funciar de a accepta noul, Gheorghe Bibescu semneaza Constitutia§i abdica la 14 iunie 1848, plecand din tard. Constitutia nu era altceva cleatProclamatia de la Islaz, cu cele 22 de articole ale sale, deoarece convocarea uneiConstituante nu a mai fost posibila, caci nu s-au putut organiza alegeri. In aceastaconstitutie, puterile statului sunt preconizate in formule prea generale pentru aputea permite desprinderea clara a trasaturilor noului sistem de guvernare. In modcert, se preconiza un regim democratic decurgand din principiile clar afirmate:suveranitatea poporului §i reprezentanta nationall Pe cat se poate deduce, alegereadomnului urma a se face de care Adunarea Genera la, fat:a de care trebuia saraspunda pentru actele sale. Este mai degrabd un sistem de guvernare apropiat decel preconizat de Constitutia franceza din 1793, deck de cel inaugurat deconstitutiile din 1814 §i 1830. Sursa de inspiratie a Proclannatiei de la Islaz esteDeclaratia preambul a Constitutiei franceze din 1793 i nu Declaratia drepturiloromului i cetateanulni din 1789. Prevederea alegerii domnului pe timp de 5 ani estedesigur inspirata din articolul 30 al Declaratiei franceze din 1793, potrivit caruiafunctiile publice sunt prin esenta lor temporare". Similitudini exista intre celedoud documente i in rivinta emanciparii claca§ilor i dezrobirii tiganilor, adaptatela specificul romanesc 3.

Fara amestecul Rusiei, succesul revolutiei ar fi fost asigurat de la inceput,farã anarhie i frã varsare de sange, pe baza unei constitutii democratice, cuconsimtamantul domnului §i fard o rezistenta prea mare din partea fostei oligarhii:Rezultatele revolutiei au fost intampinate favorabil de toate clasele sociale de ladomn §i boierimea cea mare reprezentata de C. Cantacuzino, care-1 felicitaWalcescu «pentru izbanda ce a dobandit ticaloasa noastra tara» Ora la satean" 4.

Insa, sesiz.find lipsa de decizie a puterilor occidentale, Rusia inaintea7A, mai intiitimid, apoi treptat cu indrazneala pand la brutalitate. Pentru a-si explica gestul, earecurge la manifestul din 19 iulie 1848, care argumenta necesitatea Inãbuiriirevolutiei romane, caci Turcia nu avea vreo aversiune fata de romani §i revolutialor indreptata contra protectoratului rusesc. Tarul era con§tient de rasunetul pecare-1 va avea interventia sa in Principate. Se incearca modificarea Constitutiei.Guvernul provizoriu respinge categoric manifestul tarului, care nu avea alt drept

2- Romeinii la 1859, vol. II, p. 2.23 Tudor Draganu. Inceputurile fi de:voltarea regimului parlamentar in Romdnia !nine, in anul

1916, Cluj, 1991. p. 81-85.24 I.C. Filnti, op. cit., p. 429.

ie

www.dacoromanica.ro


cleat de garantie a bunei functiondri a relatiilor speciale cu Poarta, adicdinldturarea abuzurilor. Or, romdnii nu erau lezati in drepturile lor de cdtre Turcia, cide cdtre Rusia. De aceea, ei nici nu intentionau in vreun fel sa recurga la sprijinultarului. Protectoratul constituià impedimentul principal in calea afirmdriidrepturilor lor. Regulamentul Organic devenise un obstacol in acest sens, prinintroducerea articolului aditional.

De altminteri, cancelarul Nesselrode calificase revolutia ca find opera uneiminoritati turbulente, ale cdrei idei de guvernare nu sunt decfit un plagiatimprumutat de la propaganda democratia i sociald a Europer25. Pavel Kiseleffscrisese din Galati, la 8 iulie 1848, lui Gheorghe Bibescu, precum cd tarul läsasesultanului sarcina de a restabili ordinea in Valahia: Majestatea Sa Impdratul a fostfoarte indispus contra ingyatitudinii valahilor, contra lipsei de consideratie pe care aardtat-o indemnurilor noastre. Trupele noastre n-au ocupat Moldova cleat in uniculscop de a impiedica o explozie asemändtoare celei din Bucurqti, reintorandu-se inRusia de indatd ce vor fi inlocuite de trupele turce§-ti"26.

In vfiltoarea evenimentelor, conduatorii revolutiei comiseserd §i gre§eli,indeosebi in problema tardneascd. Din Buzau, la 22 iunie 1848, N. BAlcescuatrdgea atentia lui Al. G. Golescu-Negru cA tdranimea ar trebui mdcar eliberatd declacd. Izbanda revolutiei a folosit adversarilor politici, care au organizat dejacornploturiv. De altfel, mai tdrziu, N. Balcescu va scrie cd revolutia de la 1848, inintregime, se refiectd in articolul 13. in toate celelalte privinte, reproduceprogramul de la 1821. Improprietdrirea tdranilor era dreapta, utild §i posibild prinrdscumpararea clAcii28.

Guvernul provizoriu incercase rezolvarea mai multor probleme, dar timpul sescurgea in defavoarea sa. Un decret pentru convocarea Constituantei formatA din 250de deputati fusese dat la 14 iulie 1848 §i ea urma deschide lucrdrile la 25 august.La 1 august a fost ales Comitetul Central de pregatire a Constituantei de cdtre ClubulRegeneratiei. La 3 august, Locotenenta domneascd a dat decretul pentru infiintareacomisiilor referitoare la organizarea statului: elaborarea Constitutiei, organizareajudeatoreascd, organizarea puterii armate, comisiile administrativd,pentru coli, lucrdri publice, agriculturd, industrie i comert29. Anterior se decretaseinfiintarea unei garzi mobile, dezrobirea tiganilor, instituirea Comisiei deimproprietdrire, trimiterea in tard a unui corp de comisari de propaganda".

Vechiul regim avea sprijin intern §i extern, Inc& actele Guvernuluiprovizoriu, apoi ale Locotenentei domneti sunt zdarnicite prin solidarizarea

25 Al.A.C. Sturdza, op. cit., p. 104.26 G. Bibesco, op. cit, vol. I, p. 327-328.27 Paul Cornea, Mihai Zamfir, op. cit., vol. II, p. 336.28 N. BAlcescu. Opere, vol. II, ed. G. Zane, Elena Zane, Bucuresti, 1982, p. 76-90.29 Cornelia Bodea, op. cit., vol. H, p. 770-778.30 Anul 1848 in Principatele Romdne. Acte documente, Bucuresti. 1902, p. 615-647.

financiarA,

a-si

www.dacoromanica.ro

11 Caracterul si scopul revolutiei de la 1848 in Principatele Romane 371

reactiunii interne cu cea externd. Ambasadorul Rusiei la Paris trimitea, la31 iulie/12 august 1848, o adresd Ministerului de Externe al Frantei, insotild de onotA circulard a guvernului rus, din 19/31 iulie 1848 in care denunta intentiaromAnilor de a se constitui intr-un stat independent, fard vreo legdturd cu Rusia sauTurcia, care nu pot admite sa renunte la drepturile lor asupra celor cloud' Principate,denurnite provincii, in mod intentionat. A§adar, era clard conturarea unui pericol cedecurge din infiintarea unui Regat daco-romAn care sd cuprinda. Moldova,Bucovina, Tara RomAneascd, Transilvania §i Basarabia, cu intentia de a sedesprinde de Imperiul otoman, a cdrui integritate este o conditie esentiald pentrumentinerea 06 generale. Ca atare, interventia armata rusd este consideratdintrutotul legitima, in conformitate cu prevederile tratatelor ruso-turce31. Despreplanurile unitAtii dacice raportau §i consulii Austriei la Bucurqti32.

Toate puterile absolutiste din centrul i estul Europei 1§i indreptau atentiaasupra tendintelor spre unitate national-statald ale romfinilor, find nelini§tite deradicalismul aspiratiilor democratice. Desigur, o solidaritate nationald a tuturorromdnilor in asemenea aprige imprejurdri istorice era de domeniul evidentei, darnici tendinjele spre unitate, nici aspiratiile democratice nu erau agreate de suveraniiabsoluti§ti 3. Rusia, esentialmente o despotie orientald, este prima interesatA inindb4rea revolutiei romfine. 0 face prin intermediul Turciei, care trimite pe FuadPa§a sd indeplineascd odiosul plan. Chiar dacd n-ar fi existat interventie armatdstrdind, numai problema sociald singurd ar fi fost de ajuns sd facd sA queze aceastdincercare de republicd democraticd din Tara Rombeascd: Nici tdranii, niciproprietarii, nici §efii guvernului, n-aveau o conceptie precisd asupra organizAriinoului regim social. Nimeni nu §tia sd gdseascd o bazd de discutie". Evident, nu sepoate reprop guvernului provizoriu, date find conditiile existente, cA n-a §tiut sdconcilieze proprietarii cu taranii, dar i se poate face un mare repro§ de a fi avansatpromisiuni irealizabile i de a fi adresat §i unora .§i altora proclamatii lipsite decoerentd: A lipsit oamenilor politici de la 1848, dintre care unii aveau talent §i au§tiut sd dobAndeascd prin urmare calitati de om de stat, o cunowere suficientd atarii lor §i delicatei probleme sociale"34.

Revolutia de la 1848 n-a fost inutild, promovind numeroase idei, implicândpoporul sd-§i vadd mai bine interesele proprii. Cuvintele Libertate §i Democrafie aupersistat multä vreme. Pentru prima data in istoria lor, romdnii avuseserd timp detrei luni posibilitatea unei guverndri democratice, semirepublicand, creatoare de noivalori spirituale §i de institutii moderne. Victoria, fie §i temporal-A, a revolutieievidentia inepuizabila energie a liberalismului radical, in frunte cu fratii BrAtianu §i

31 Romiinii la 1859, vol. 1. p. 14-17.32 Ibidem, p. 9-10, 18-20.33 Vezi Apostol Stan, Revolutia romcina de la 1848. Solidariiate i unitate naiionalà,

Bucuresti. 1987, 448 p.34 Marcel Emerit, op. cit., p. 320-321.

www.dacoromanica.ro


C.A. Rosetti, initiatorii §i infaptuitorii unui partid i unor institutii menite afundamenta statul national roman modern independent §i unitar.

THE CHARACTER AND PURPOSE OF THE 1848 REVOLUTIONIN THE ROMANIAM PRINCIPALITIES

Abstract

On 24 February the revolution in Paris broke out with Romanian studentsamong the participants. At home, the Romanians would pin their hopes on theoverthrowing of Russian Protectorate. But in MoldaVia, the democratic principlesfailed to bring about a true polarization of the ruling class albeit divided into(moderate) liberals and conservatives or the elaboration of a genuinerevolutionary program. As a result, the petitionary movement of 27 March directedby the liberal boyars against the absolutist political regime would claim neither thesuppression of the Russian Protectorate nor the abolishment of the OrganicRegulation. Professing his willingness to comply with thirty-three out of the thirty-five formulated requests, the Prince in fact organized the repression, and thepetitioners were thrown into jail or exiled.

On the contrary, the radical liberals in Wallachia managed to assertthemselves. A Revolutionary Committee was formed to thoroughly prepare arevolutionary movement, to be sparked in Oltenia, at Islaz, and continued inBucharest. A genuine revolutionary program turned into a Constitution includedthe abolishment of Russian Protectorate, absolutism and old privileges, and theintroduction of a democratic-liberal regime. Polarization occurred . amongprogressists and reactionaries and, within Partida Nationard, among liberals andconservatives. Bucharest became the center of Romanianism, with the Wallachianradicals ever more steeled in their resolution to overthrow Russia's Protectorate,obtain autonomy, and pave the way to independence. Russia and Turkey, with theirspecial interests protectorate and suzerainty accordingly coming under seriousthreat, were not long to react. Russia persuaded the Ottoman Porte to march troopsinto Wallachia, and followed shortly with her own armies.

Crushed under the formidable pressure of the invading forces, the 1848revolution nevertheless managed to promote new concepts, such as Liberty andDemocracy. For the first time in their troubled history, the Romanians were beinggiven the opportunity to experience a democratic semi-republican regime, oneprone to foster the circulation of new ideas and the development of moderninstitutions. The short-lived victory of the revolution in Wallachia gave a measureof the relentless energy of Radical Liberalism under the leadership of brothers Ionand Dumitru BrAtianu, and of C.A. Rosetti, the founders and champions of a partyand of a number of institutions lying the fundaments of the modem and unitarynational state of the Romanians.

www.dacoromanica.ro

REVOLUTIE SI LEGALITATE IN 1848 INPRINCIPATELE ROM:NNE*

APOSTOL STAN

Inca din februarie 1848 §i mai ales in lunile urmatoare, cand OccidentulEuropei, in primul rand Franta, era zguduit de un nou seism revolutionar,Principatele Romane erau i ele cuprinse in sfera unor asemenea framantaril.Acestea, conditionate social-economic §i politic de necesitatea modernizarii prindegajarea de structurile feudale, erau precipitate sau frfinate de cativa factoriexterni. Cu precadere pozitia celor cloud tail in raport cu puterile suzerana §iprotectoare constituia principala coordonatA de mi§care evenimentiald. Caci,precum se §tie, prin articolul aditional al Regulamentului organic, dar mai ales princenzura efectiva a actului guvernamental de ate Rusia, Moldova §i TaraRomaneasca erau paralizate In autonomia lor interna.

Supusa unor ruternice adversitAti externe, revolutia se InvAluie aici intr-omantie de legalitate . Nu rasturnari radicale pretindeau a Infaptui conducatorii ei, cirecuperarea unei legalitati pierdute, a unor drepturi de autonomie detinute timp desebole, dar anemiate i lichidate practic de Poarta otomand prin dominatia eiabsolutd. Existenta acelor drepturi era incontestabild, caci fusese reconfirrnata printratate incepand din 1774 i ulterior de cAtre Rusia, puterea care treptat confiscaseacele atribute in interesul propriilor ei scopuri expansioniste. Este, prin urmare, oforma exterioara a revolutiei in Principatele Romane similara Intr-o anumitAmasurd cu mi§carea lui Tudor Vladimirescu care,'In relatiile cu Poarta, revendicadreptatile tarii" anihilate de secolul de guvernare faaariota.

Problema prioritara a romfinilor din Principate in 1848 era daca aveau sau nudreptul de a-§i schimba oranduirea interna in conditiile in care asupra lor seexercita o dubla subordonare externa. Din aceste motive, ei ii deduceau unasemenea atribut nu din principiul suveranitatii poporului cum procedau cele maimulte revolutii europene ci din dreptul de autonomie. Ei fac, astfel, dincapitulatiile voievodale un meterez politic in spatele caruia forrnuleaza un program

Comunicare prezentata in cadrul sesiunii anuale a Institutului de istorie ..N. lorge. In ziva de4 iunie 1998.

Apostol Stan, Rerolutia romein6 de la 1848. Bucuresti, 1992, P. 22-28.2 Anul 1848 in Principatele Románe. Acte fi documente (in continuare: An 1848), I. Bucuresti.

1902. p. 490 si urm.

..Revista istoricr. tom. IX, nr. 5-6, p. 373-380,1998

www.dacoromanica.ro

374 Apostol Stan 2

vast de schimbdri. ActioneazA indeOsebi pe langd Poarta otomand, dar §i pe langdputerile europene: Franta, Marea Britanie, Austria §i Germania Dietei de laFrankfurt in vederea consacrarii Principatelor Romane ca entitati politice distincte,pe temeiul drepturilor lor istorice3.

inainte de declan§area revolutiei §i pe parcursul desfa§urdrii acesteia,conducatorii ei au intreprins un §ir de masuri pentru fundamentarea politica araporturilor cu Poarta otomand §i Rusia. Au reactivat, astfel, capitulatiile voievodalecare defineau conceptele de suveranitate, suzeranitate §i protectorat, demonstrand cdsingura putere legitimd de care Moldova §i Tara Romaneascd se simteau legate printratate era Poarta otomand, a carei suzeranitate era sinonimd cu protectia. Rusia, careprin a§ezAmantul regulamentar substituise suzeranitatea printr-o dominatie abuzivd §inelegitimd, nu avea nici un drept asupra afacerilor interne ale celor cloud Ari, cu atatmai mult cu cat insd§i puterea suzerand nu-1 poseda.

Contand pe o solidaritate europeand a tuturor natiunilor care luptau pentruemancipare internA §i externa, in temeiul proclamatiilor guvernului francez dinfebruarie, romanii din Principate abandoneazd temerile paralizante fata de Rusia, caurmare a unui proces de contagiune revolutionard. Influentele acestea se exercitdputernic in Moldova §i Tara Romaneascd dupd triumful revolutiei la Viena, la13 martie, dar mai cu seamd in provinciile Austriei limitrofe cu cele douA stateromane§ti. La Bucure§ti §i Ia§i, consulii francezi contactau pe Gh. Bibescu §iMihail Sturdza, cerandu-le sã deschidd chiar ei calea reformelor pornind de lapremisa ca Principatele dispuneau de un asemenea drept lega14. Indiferente fatA deo asemenea contagiune revolutionard nu rämaneau nici Rusia, nici Poarta otomand,care i§i trimiteau comisari sA ceard celor doi domnitori sa apere ordinea legald deun seism revolutionar.

Aflati in Principate in primdvara lui 1848, comisarii otoman §i rus, in contactcu domnitorii, boierii §i tineretul cu idei liberale vAdesc o atitudine contradictorie, oreflectare a pozitiei diferite a statelor lor la Dundrea de Jos. Daci Rusia al careicuvfint cantarea mai greu in balanta decizionald a celor doi domnitori, indemna larepresiune5 §i stimula o mi§care boiereascA de independentA fatd de Poarta, aceasta,in schimb, cu o audientA sldbitd in sferele decizionale, se dovedea receptivd fatd deo anumitd schimbare6. Regulamentele organice tinta atacurilor mi§cdriireformatoare erau §i pentru PoartA, un instrument de separare a ei de Principate.Din aceste motive, solicitdrile partidei liberale" de revitalizare a capitulatiilor cabazA a raporturilor externe erau privite cu relativA simpatie de turci. Ca atare,rivalitãtile turco-ruse cu privire la sfera competentelor lor in Principatele Romanepe temeiul tratatelor creau partidei liberale" un anumit spatiu legal de mi§care, de

Dan Benndei, Revoluga románd chn 1848-1849, Cluj-Napoca. 1997, p. 321 urm.4 Apostol Stan, op.cit., p. 31,33.5A I 1848 p. 176,193-194,480-484.6 Cornelia Bodea, 1848 la romani. 0 istorie in date 41 miirturii. I. Bucure.51.1982. p. 524.

51

www.dacoromanica.ro

3 Revolutie i legalitate in 1848 in Principatele Rornane 375

unde i atitudinea curajoasd de a-i contesta Rusiei un protectorat abuziv. De aiciconvingerea, adancitA pe masurd ce Rusia tergiversa o interventie militard, cAPrincipatele Rornane dispuneau de un cadru legal de afirmare a autonomiei interne.

Moldovenii sunt primii care lanseazA un program reformator. La finele luimartie, preocupati in mod precumpanitor de aji inscrie nemulturnirile in limitelegaliste, ei formuleazd o doleantd de schimbdri pornind de la stricta respectare aRegulamentului organic7. Punctul mentionat era, in fapt, o asigurare data Rusiei cãschimbarile interne preconizate nu-i afectau dominatia la Dundrea de Jos.

In Tara Romaneascd insd, incurajaa de schimbdrile revolutionare europeneajunse pand la frontierele ei i de relativa bundvointd a Portii, partida liberald"declan§eazd §i desfd§oard o veritabild revolutie sub mantia legalitAtii. Trimiterea luiIon Ghica la Constantinopol §i contactele acestuia cu demnitari otomani fie elechiar neoficiale precum §i cu ambasadele Frantei §i Marii Britanii intdreauconvingerea cä momentul era oportun pentru ca Principatele Romane sa sedescau§eze de protectoratul rusesc. Poarta însãi, in neputinta de a apdra integritateaimperiului ei in zona sud-est europeand, inclusiv libertatea comertului pe Dunare §iMarea Neagrd incdpute in mana Rusiei , din perspectiva echilibrului de putere,gtepta un sprijin cel putin politic din partea celor cloud puteri europene pentru a-sirestaura suzeranitatea efectivd asupra Principatelor Romane. Aceste interese comuneerau intrevAzute clar de frunta.5ii revolutiei, cu atat mai mult cu cat tendintele decoagulare a acestora intr-o fortd de contrapondere fatd de Rusia se afirmau tot maipronuntat, dacd nu la nivelul guvernelor occidentale, cel putin la acela al opinieipublice §i al.unor cercuri politico-diplomatice.

Revolutia din Tara Romaneascd nu-§i propune deci rdsturnarea domnitoruluiGh. Bibescu, ci mentinerea lui la carmd in vederea asigurarii legalitatii schimbdrii.Aceasta nu trebuia sa apard ca o uzurpare, ci ca o mi§care de regenerare pusd subpatronajul unui domnitor ales de Adunarea ob§teascd extraordinard. Era paravanulsub care se formulau idei revolutionare dintre cele mai indrdznete. Consacrand subpresiunea maselor populare un program revolutionar, sub amenintArile Rusiei care-irepro§a cd se abdtuse de la limitele legalitAtii, Ma a mai tine cont de Turcia careincurajase partida liberald", Bibescu abandona tronul, refugiindu-se la Bra§ov. 0asemenea atitudine indreptatea acuzele Rusiei de ilegitimitate a schimbdrii, dandu-imotive sd abandoneze expectativa i simplele amenintari cu intervert militard.Era motivul de ultimd instanta prin care justifica ocupatia Moldovei , cdci prinnehotararea ei militard ar fi permis extensiunea contagiunii revolutionare i inprovincia de dincolo de Milcov.

Guvernul provizoriu de la Bucurqti, pe plan intern, era puternic contestat demarea boierime reactionard filorusd §i de clerul inalt, care unelteau comploturi §iapelau insistent la Rusia sa indbu§e o revolutie inspiratd chipurile de ideile

7 An 1848, I, p. 177.8 lbidem, II, p. 348-349.

www.dacoromanica.ro

376 Apostol Stan 4

comuniste9. Puterea tarisa insd nu se hotara sd-si trimia armatele asupraBucurqtiului, caci Turcia privea cu nemultumire decizia unilaterald de ocupatie aMoldovei. 0 considera un gray pericol pentru integritatea imperiului ei. 0interpretare similaa asupra ocupatiei mentionate era data si de ambasadorii de laConstantinopol ai Frantei, generalul Aupick, i Marii Britanii, Stratford Canning.Acestia sugeraserd un protest hoar& impotriva ocupatiei Moldovei, incercAnd saasocieze atat Austria, cat §i Prusial°.

Nereusind sd obtind consacrarea Principatelor Romine ca zond de interesstrategic european, Poarta decidea sã supravegheze miyarea armatelor rusqti inaceasta zond a imperiului ei. Isi eplona, astfel, o parte din armatA la frontieraMoldovei, lAsand impresia unei intentii de a bara trecerea rusilor spre TaraRomdneascd, unde revolutia era in plind desrasurare. Cercurile opiniei publicepolitico-diplomatice interpretau acele desrayari de forte dreipt preludiul unuiazboi ruso-turc pentru dominatia Principatelor Românet . Iar pentru acontrabalansa intentiile agresive ale Rusiei in disputa pentru suprematie la Dundreade Jos, in neputinta de a angaja de parte-i puterile occidentale cum propuseseambasadorul francez Constantinopolul miza pe fermitatea rornAnilor incombaterea protectoratului rusesc12.

Romfinii insd nu-i dezminteau asteparile, caci dupd deruta de la uncle luiiunie, provocaa de diversiunea unei invazii rusesti, reinstalau la cal-ma guvernulprovizoriu. Acesta continua linia de aparena legalitate, mentinand pe mitropolitulNeofit in fruntea unui guvern pe care acesta din urmd II abjurase in mai multeranduri, dar mai ales prin legaturile secrete cu rusii cdrora le cerea insistent ointerventie militard pentru a salva slavonia" i ortodoxia de latinie" si francofonie.

Aflaa cu armata in Moldova, Rusia nu putea tolera deedsurdrile politice dinTam RomAneascd, mai ales and se dovedise cd presiunile ei psihologice erauinsuficiente pentru a provoca o puternica contrarevolutie internd tintind restaurarearegimului regulamentar, adica dominatia ei absolua. De aici presiunile diplomaticela Constantinopol pentru ca Poarta insasi sA lichideze regimul revolutionar de laBucuresti". In aceasta disputa politico-diplomatica dintre PoartA i Rusia, ideeacentrald era dacA Principatele Romdne aveau sau nu dreptul sd-si modelezeinstitutiile interne. Intre puterile suzerafa i protectoare survenea o contradictiegreu de armonizat. CAci daca Rusia privea Regulamentul organic prin prismaexclusivd a articolului aditional, Poarta recunostea valahilor in temeiul aceluiasiasezAmAnt constitutional dreptul intern de reforma legile. Ca atare, miyareade la Bucuresti i se pArea legala.

9 Ibidem, III, p. 359.10 lbidem, II, p. 490-491.II Ibidem.12 Ibidem, p. 317,382-384; III, p. 18.13 Ibidem, II, p. 489-490.

§i

-

-a-si

www.dacoromanica.ro

5 Revolutie si legalitate in 1848 in Principatele Romane 377

Negarea de Cate Rusia a schimbdrilor politice din Tara Romaneascd era cuatat mai grava cu cat, potrivit notelor ei diplomatice, se erija in salvator alImperiului Otoman14, a cdrui integritate ar fi fost afectatd de revolutia de laBucure§ti. Subordonatd in deciziile ei politice privitoare la Principate, Poarta insd§idorea a se debarasa de tutela ruseascd. Sldbiciunea militard Ii limita insd oriceactiune de rezistenta pe cont propriu. Dar cum Rusia, prin dorninatia eidiscretionard la Dundrea de Jos i la Marea Neagra afecta i interesele puterilormaritime, Marea Britanie §i Franta indeosebi, intre acestea din urmd i Poartd seprofileazd clar in acele imprejurdri un obiectiv strategic comun: o politica dezdgdzuire a expansionismului rusesc in sud-estul Europei, cu tinta prioritardPrincipatele Romane.

Ca atare, revolutia de la Bucure§ti, care redefinise pozitia externd a tarn prineliminarea din punct de vedere al dreptului international a protectoratului rusesc,concorda cu interesele geopolitice atat ale Portii, cat §i ale puterilor occidentale.Rusia ins4i intelegea o atare concordantA de interese, de unde notele ei diplomaticediversioniste potrivit cdrora interventia ei militard in Principate urmdrea nu numaiirnpiedicarea dezagregdrii Turciei, ci i interpunerea unei carantine ideologice lafrontiera basarabeand pentru a impiedica imperiul ei de contagiune.

La Constantinopol, de§i nerecunoscut oficial, Ion Ghica actiona insistent pelângd minitri otomani, dar i pe langd ambasadele franceld i britanicd pentruretran§area acestor puteri in spatele Turciei, spre a impiedica Rusia sa indbuerevolutia din Tara Romaneascd in numele unei pretinse legalitdti. Este de mentionatCa cele cloud ambasade de la Constantinopol, dar §i din capitalele europene Paris,Londra. Viena i Frankfurt, asaltate de emisari munteni, au intrezdrit intr-o mdsurämai mare sau mai mica necesitatea apardrii Principatelor Romane ca entitatepolitico-statald scoasd de sub protectoratul Rusiei15. State le occidentale insd, de§icontiente de pericolul reprezentat de absolutismul rusesc la Dundrea de Jos i chiar incentrul Europei, erau incapabile in acele momente sa promoveze o politica coerentd,din cauza unor convulsii interne i rivalitAti. De aici incapacitatea Marii Britanii §i aFrantei de a seconda Poarta in ciuda insistentelor acesteia in promovarea uneiatitudini ferme fata de expansionismul Rusiei in Principatele Romfine.

Marea Britanie i Franta prin prisma activitatii ambasadelor de laConstantinopol se afirmd doar drept consilieri ai guvernului otoman. Cele treiputeri apreciau cä revolutia valahd era legitimd in virtutea drepturilor capitularderecunoscute ca atare , a unei autonomii pe care Rusia acum o contesta. StratfordCanning dezaproba doar unele puncte programatice ale revolutiei de la Bucurestipe care le considera prea democratice in comparatie chiar cu cele britanice.Asernenea sfaturi insd erau insuficiente pentru un guvern otornan aflat sub oputernicd presiune din partea lui Titov, arnbasadorul Rusiei, dar mai ales a

14 Apostol Stan, op.cit., p. 248 i urm.15 An 1848, I. p. 556-557: II, p. 565, 800, 802. 831, 846. 847 etc.

www.dacoromanica.ro

378 Apostol Stan 6

prezentei militare a acesteia in Moldova. Titov, in temeiul legalitatii regulamentare,pretindea mäsuri pentru lichidarea revolutiei care anihilase acea ordine. Estemotivul care constrfinge Poarta sa insarcineze pe Suleiman Pap cu misiunea de arestaura legalitatea in Tara Romaneascd, in conditiile in care armata rusi statea deveghe in Moldova, avfind alaturi comisari i consuli care esuaserd in tentativelediversioniste de dinainte de 11 iunie.

insarcinat deci sa restaureze ordinea legala, noul comisar otoman se consultacu generalul francez Aupick. Acesta, cu o viziune strategica europeand asupraPrincipatelor Romine, Ii sugera ca in misiunea lui la Bucuresti sA nu dezamageascao populatie care se retransase atat de puternic in spatele suzeranitatii otomane. SAfacA concesii pentru ca turcii sã nu-si alieneze din nou cele cloud tan române, cAciin caz contrar astigul in lupta pentru simpatie ar reveni Rusiei16. Aupick ramdsesecu convingerea cd Suleiman Pga era hotarfit sA satisfacä cererile valahilor, dar sd siprevina o ocupatie ruseascA17.

Poarta, cel putin prin prisma intentiilor acestui comisar, decisese särestabileasa ordinea legala, dar nu aceea doritA de Rusia. Pentru Constantinopol,momentul acesta era decisiv in lupta lui cu Rusia pentru redobfindirea unorprerogative ale suzeranitatii, anulate prin protectoratul absolut. Ca atare, desi aveala dispozitie o armatA pe care o trecea de la Rusciuc la Giurgiu, Suleiman Pap nu-sipropunea sa ia cu asalt Bucurestii. Respectand autonomia tArii, prin manevrediplomatice, el intrd in legaturi cu conducatorii revolutiei, desi initial nu capersoane oficiale, sfarsind prin transformarea guvernului provizoriu in Locotenentadomneascd, o formA tranzitorie de putere dedusA din Regulamentul organic.Recunogte nu numai dreptul tarii la autonomie, ci insAsi Constitutia, cu exceptiacatorva amendamente prin care voia sA atenueze radicalismul i democratismul.Cerea, apoi, ca si consacrarea finald a acesteia sä se facA de ate sultan, pe temeiuldreptului lui de suzeran, iar pentru negocierea punctelor constitutionalecontroversate sa se trimitA la Constantinopol o deputatiune oficiald. In final, sosindin Bucuresti, Suleiman Pasa recunostea Locotenenta domneascd constituitã dinfruntgi ai revolutiei. Era, in fapt, o mixtura de legalitate regulamentardconstitutionalA. Pasul hotdritor al aceluigi comisar era de a face recunoscut unasemenea regim prin declaratii oficiale si, drept consecinta, stabilirea de legaturi cuconsulii puterilor europene18.

Comisarul otoman dAdea deci o recunoastere provizorie regimuluirevolutionar, consimtind la abolirea de facto a Regulamentului organic, sub rezervaunei sanctiuni finale a Constantinopolului asupra celor 22 de puncteconstitutionale. Pentru conducatorii revolutiei de la Bucuresti, dar i pentru altiromfini o asemenea misiune era consideratA un triumf. Se pArea cum judecau

16 Ibidem, H, p. 721." lbidem, p. 248-250.111 Ibidem, VI, p. 20-21,23-24,32.

.

si

-

www.dacoromanica.ro

7 Revolutie i legalitate In 1848 in Principatele Romane 379

chiar cercuri politice europene ca Poarta Ii recuperase suzeranitatea,indeplinindu-5i functia proteguitoare cel putin in Tara Romaneasca.

Acest aranjament de la Bucure5ti infaptuit in numele IegaIitaii, adica alrolului proteguitor al puterii suzerane in relatiile cu Principatele Romane potrivitcapitulatiilor era o sfidare la adresa Rusiei, mai ales cd revolutionarii pe care ea iicontesta energic erau legitimati, conferindu-li-se dreptul de a surpa institutiilesocial-politice faurite de Rusia. Din aceste motive, Titov recurgea la puternicepresiuni i amenintari, cerand guvernului otoman sä instaureze adevarata legalitate,adica aceea regulamentara19, in caz contrar prefigurand ocuparea militara 5i a TariiRomane5ti. Minitrii otomani cer sfatul diplomatilor francezi 5i britanici, darace5tia nu pot oferi nici macar un sprijin moral, o declaratie politica de combatere aRusiei. In locul unei internationalizari a pozitiei Principatelor Romane cumpropusesera programul revolutiei 5i emisarii Bucure5tiului trimi5i in capitaleleeuropene lordul Palmerston declara in Camera Comunelor ca problemaPrincipatelor Romine era de competenta exclusiva a celor cloud curti suzerand 5iprotectoare.

De 5i dornica sa se debaraseze de tutela ruseasca in cele cloud Principate,incapabila sa-5i faca respectata suzeranitatea, Poarta tIcea Rusiei concesiiumilitoare. Dezavua, astfel, pe Suleiman Pa 5a, substituindu-I cu Fuad Efendi20.Acum insã actiunea acestuia nu mai era unilaterala, ci supravegheata de comisarulrus Duhamel. Aflat in tabara turceascã de la Giurgiu, acesta ii cenzura i chiar dictacele mai de seama ordine, impingand armata otomana la 13 septembrie la ointerventie sangeroasa pentru compromiterea puterii suzerane care timp de trei luniincurajase pe conducatorii revolutiei-i. La 15 septembrie Rusia insa5i aparea cufortele ei armate in Bucure5ti, prin efectivele ei numeroase instapanindu-se nunumai in Moldova, ci 5i in Tara Romaneasca. Turcii inii erau transforrnati treptatintr-o anexa a o5tilor tariste, care desfa5urau o actiune sistematica dedecontaminare ideologica a celor douà Principate, atat priuumeroase arestari, cat5i prin confiscarea, strangerea 5i arderea unei bune parti a documentelor emanatede la guvernul revolutionar. Fuad Efendi devenea un simplu spectator la un tablouterifiant al restaurarii protectoratului rusesc.

Moldova 5i Tara Romaneasca sperand in emancipare, pornind de la

considerentul rata5arii la procesul european de organizare distincta a natiunilor 5ide la importanta lor strategica pentru o Europa democratica, se iluzionasera petimpul verii fierbinti a anului 1848 ca. pericolul rusesc atat de strivitor pentru ele vafi combatut de toate puterile democratice i liberale, mai ales de Franta 5i MareaBritanie. Acestea insa nu erau pregatite in acel moment'sa joace un asemenea rol.

Ibidem, III. p. 375-376.407,502: IV, p. 346.20 lbidem, III. p. 658; IV. p. 190-192.21 Ibidem, IV, p. 230-231.22 Ibidem. p. 427.609.

www.dacoromanica.ro

380 Apostol Stan 8

Principatele Romfine insd intrevad necesitatea unei politici occidentale concertatede contrabalans fatã de dominatia ruseascd la Dunarea de Jos, in numele apärdriiintegrildtii Imperiului Otoman. Este politica adoptatã de Occident in timpulrdzboiului Crimeii, schitatd in 1848, dar concretizatã militar i diplomatic incepfindcu anul 1853.

REVOLUTION AND LEGALITY "IN THE ROMANIANPRINCIPALITIES IN 1848

Abstract

In 1848, the Romanians faced a fundamental issue, namely whether theywere or not entitled to change the international order under the circumstances inwhich a twin domination was being exerted over the Principalities. Before theoutbreak of the Revolution and through its developments to follow, the leadingrevolutionaries took a number of steps aiming at giving a political basis to theirrelations with the Ottoman Porte and Russia. They launched and conducted agenuine revolution under the cloak of legality. In Constantinople and otherEuropean capitals Paris, London, Vienna, Frankfurt Wallachian emissariesattempted to convince especially France and Great Britain to prevent Russia fromsuppressing the revolution in Wallachia. The Romanian Principalities saw clearlythe necessity of a western policy able to counterbalance Russian domination at theLower Danube. Designed in 1848 by Romanians, this policy was initiated atdiplomatic and military levels by France and Great Britain in 1853, during theCrimean war.

www.dacoromanica.ro

0 EVALUARE A CONCEPTULUI DEREVOLUTIE BURGHEZA".

EXEMPLUL ROMANESC LA 1848

ALEXANDRU MAMINA

Conceptul de revolutie burghezA" a fost acreditat cu precAdere deistoriografia marxistA. Pentru aceasta, nu a fost vorba doar de un termen tehnic",desemnand un fapt social oarecare, ci de unul ideologic, inteligibil in contextulunei intregi filosofii a istoriei. Materialismul istoric aprecia revolutia Iburghezadrept un punct nodal, esential si legic in evolutia socialA, moment i, totodatd, calede trecere de la feudalism la capitalism. In virtutea unei dialectici hegelienerdsturnate, care transferase principiul devenirii intru libertate din planul spiritual incel al urnanitAtii, revolutia burghezA apArea ca find o obiectivare a procesuluideterminismului istoric.

TotodatA, tema revolutiilor burgheze sau, mai precis, a trecerii de lasocietatea feudald la cea burghezA a fost privilegiata in analizele marxiste inmAsura in care, pentru Occident, pArea sd ofere cele mai convingAtoare probe alevaliditAtii materialismului istorici.

Criza, sau chiar disolutia pe care o suferd marxismul astazi, ca paradigma decunoastere a mecanismelor sociale, poate sd atragd i o criza generalA a conceptelorca atare utilizate de marxism. In acest punct, riscul erorilor intelectuale este mare.Deoarece critica marxismului astfel intreprinsä inceteazA de a mai fi unaepistemologica si devine, constient sau nu, una ideologica de semn contrar: analizaeste inlocuitA de propaganda, iar nemarxismul firesc asumat, de un antimarxismresentimentar i lipsit de nuante. Rezultatul nu poate fi cleat o confuzie teoreticAun impas metodologic.

Cu o astfel de situatie se confruntà incA istoriografia romAnd, in cadrul cAreiacriza marxismului este perceputa mai degrabd in termeni empirici deat ideatici.Desi discursul antimarxist este mai putin ostentativ cleat imediat dupd 1989, lanivelul oralitAtii se exprimã i astazi pareri negativiste, care contestA de planoanalizele i aparatul conceptual ale materialismului istoric. Este si cazul revolutieide la 1848, pe care unii evitA sau chiar refuzA sA o mai numeascA burgheza", dintr-unscrupul ideologic mascat sub pretentia vag intelectuald a detasArii de marxism.

Vezi Jeanne Hersch, Mirarea filosoficil lstoria filosofiei europene, Bucuresti, 1994, p. 251-252.

.,Revista istoricr. torn. IX, nr. 5-6, p. 381-390,1998

si

1

www.dacoromanica.ro

382 Alexandru Mamina 2

Tocmai de aceea ne-am oprit asupra acestui subiect. 0 evaluare a conceptuluide revolutie burgheza" pe baza exemplului de la 1848, in toate implicatiilesemnificatiilor sale afirmate i subiacente, poate conduce nu doar la o mai deplinaintelegere a cazului in speta, dar §i la unele concluzii generale privind teoriacuno4erii istorice.

Argumentul pe care 1-am auzit cel mai adesea este acela conform caruiaistoriografia marxista a gre§it acreditand teza unei revolutii burgheze la 1848 intarile romane, atata timp cat nu exista o burghezie care sa o faca. Este incorect inaceasta interpretare sa consideram o revolutie condusa de tinerii reprezentanti aiunor familii boiere§ti ca find o revolutie burgheza.

Dar cum ar trebui totu§i sa o consideram, in ce tipologie politica sa oincadram, nu am mai aflat. n fapt, cei care pun problema in acest mod, de§i pretindCa intreprind o critica a marxismului, nu fac dee& sa gandeasca tot in termenimarxisti. in loc sa deplaseze centrul de greutate al demonstratiei spre cauze §iresorturi de alt tip decat cele materiale", ramfin tributari formulei potrivit careiabaza economico-sociala determina actiunea politica, inteleasa ca un epifenomen alevolutiilor la nivelul modului de productie. Argumentul fundamental rämane unulconventional, existenta, respectiv inexistenta, unei clase burgheze, avand dreptetalon burghezia occidentale, definita exclusiv in functie de pozitia sa in procesulde productie3. Este vorba, apdar, de o contestare a materialismului istoric tot inlogica §i cu armele materialismului istoric, nicidecum de o innoire teoretica §imetodologica.

Convenim asupra faptului ca, in deceniul al cincilea al secolului trecut, atatdin punct de vedere numeric, cat i al fortei economice, burghezia romana era Incaintr-o faza incipienta de dezvoltare, exceptie fAcand, intr-o anumita masura,negustorii din Bra§ov §i din Sibiu4. Suntem de acord, de asemenea, ca initiatoriiconducatorii revolutiei de la 1848 au provenit mai ales din mediul boieresc, celputin in cazul principatelor extracarpatice. Cu toate acestea, afirmam ca revolutiade la 1848 a fost o revolutie burgheza. Deoarece o revolutie nu se define§te inprimul rand dupa lideri, nici macar dupa participare (varianta care, luata singura,ne-ar introduce intr-un adevarat impas conceptual), ci dupa finalitate. Revolutia dela 1848 a fost o revolutie burghezA pentru ca si-a propus sa realizeze o societateintemeiata pe valorile burgheze.

2 insqi acest etalon ideal, al burgheziei occidentale, este unul discutabil. Mode lul burghezieiengleze, presupus subiacent in multe interpretAri, nu s-a generalizat efectiv pe continent dee& dupA1850-1860, °data cu desAvArirea revolutiei industriale In realitate, etalonul In cauzA are mai mult ovaloare didacticA cleat una analiticA.

3 Vezi Alexandru-Florin Platon, Geneza burgheziei in principatele romeine (a doua junuitate asecolului al XVIII-lea prima jumátate a secolului al XIX-lea). Preliminariile unei istorii, Iai. 1997.p. 68,266.

lbidem, p. 288-313.

si

4

www.dacoromanica.ro

3 0 evaluare a conceptului de revolutie burgheza" 383

Adeziunea la valorile burgheze nu presupune obligatoriu o conditionaresociologica burgheza. Cu nuantele de rigoare, ele au putut fi imparta§ite, pe baza deadeziune intelectualä, de nobili ca La Fayette sau La Rochefoucaul, sau, la noi, deboieri ca Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, fratii Golescu, C.A. Rosetti,etc.5. Din diverse cauze: din convingere, din educatie, prin instructie, pentru a fi lamoda, din spirit de frond& acqtia au aderat la o ideologie care promova libertatea,egalitatea civila §i politica, abolirea privilegiilor, proprietatea particulard,suveranitatea national& guvernarea reprezentativa

Valoarea fundamentald prin excelenta burgheza era libertatea. Libertateaa fost marca definitorie a mediului social burghez Inca din evul mediu, and aeruloraplui te facea liber". Comunele urbane au reprezentat primii actori politici careau cautat sa se emancipeze din sistemul dependentelor feudale. Tot in orw s-a'dezvoltat spiritul intreprinzator individualist, care revendica libertatea deconstrangeri economice i politice, §i tot in ora§e prin intermediul universitatilor,al umanismului §i al circulatiei cartilor s-a afirmat spiritul critic, care revendicalibertatea gandirii. Ora§ele au fost acelea care, in imaginar, prin analogie cu cetätileantice, simbolizau regimul libertätit. Luminismul credem noi a insemnatconsacrarea intelectuald a sistemului de valori manifestat in practica socialdcon*tiinta burgheziei.

La 1848, principiul libertatii a fost inscris, intr-o forma sau alta, in toateprogramele revolutionare. Se urmarea atat libertatea individual& cat i cea acorpului national in ansamblu, fata de o dependent& externd in cazul TariiRomanqti i al Moldovei fata de un regim de privilegii medievalediscriminatorii in Transilvania.

S-ar putea pune atunci intrebarea de ce nu calif cam revolutia de la 1848 pur§i simplu drept o revolutie liberala? Un prim argument ar fi acela cd, din punctul devedere al participärii, cel putin in Tara Româneasca si in Transilvania, a avut ocomponenta populara improprie modelului politic liberal din epoca. Dar maiimportant deck atat, avem in vedere faptul ca revolutia ca fenomen social nupoate fi subsumata unei doctrine specifice, in cazul nostru nu poate fi identificatacu liberalismul. Revolutia de la 1848 a integrat mai multe tendinte politice, de laelitismul boierilor moldoveni i paternalismul cu inflexiuni crqtine al lui IonHeliade Radulescu, la democratismul social al lui Nicolae Bälcescu orientatprecumpanitor spre tardnime §i radicalismul Bratienilor §i al lui C.A. Rosettilegat de mediul ora§enesc.

Toate aceste orientari au constituit diferentele specifice. Genul proxim carele-a reunit a fost modul de gandire tipic burghez al revolutionarilor. Mintea lorfunctiona aproxirnativ in aceiai termeni, in sensul ca se raportau asemanator laexistent& valorizau, in mare, acelea§i lucruri §i aveau acela§i gen de a§teptari.

5 Este interesant de remarcat, pentru o sociologie a politicii, dar §i a culturii. ca majoritateacelor care au aderat la valorile burgheze atunci and au facut-o erau oameni tineri.

§i

sa.m.d.

-

-

www.dacoromanica.ro


Onto logic, etic, politic, ei apareau ca niste burghezi (devii ceea ce gandesti...",spune un text oriental), iar revolutia a fost o incercare de a crea o societate dupdchipul i asemAnarea lor", adicit fondatA pe principii ca individualismul,mercantilismul6, libertatea, egalitatea formalk in fata legii, competenta. Revolutia acorespuns asadar a fost expresia, am putea spune acestei culturi politiceacestei mentalitAti" de esenta burghezd. Este motivul pentru care o considerdm orevolutie burghela.

Progamele care sunt documentele fundamentale in definirea unei revolutiiprobeaza aceastd interpretare..Este cazul Petitiunii-proclamatiune de la Iasi, din 28martie 1848, in subtextul cdreia, desi a fost cel mai moderat program, putemintrevedea principiile amintite. Revendicarile privind siguranta personald (art. 3),desfiintarea pedepselor corporale din armatd (art. 10), protectia arestatilor fata deabuzurile politiei (art. 20) aveau ca suport mental individualismul, valorizareaindividului i preocuparea de a-i asigura garantii de securitate in raport cuautoritatea colectivA reprezentata de stat. Preocuparea pentru dezvoltareaagriculturii si a comertului (art. 13, 14, 17), interesul arAtat normelor financiare siinstitutiilor de credit (art. 16, 18, 24) reflectau o gandire mercantild. Eliberareaarestatilor din motive politice (art. 21) si desfiintarea cenzurii (art. 34) erau cerutein numele principiului libertatii. Revendicarea unei impartiri drepte a banilor depensii (art. 26), precum i aceea ca fiecare paimfintean sA aibe dreptul de a adresajalbe Adunarii Obstesti (art. 30) aveau la baza convingerea Ca toti oamenii suntegali in fata legii. Dorinta de a realiza o reformd scolard, pe o larga temelienationala, spre rdspfindirea lumindrilor in tot poporul" (art. 8) si cererea privindpastrarea i promovarea in posturi a functionarilor vrednici i cinstiti" (art. 22) seinscriau in logica proprie gandirii burgheze, care afirma necesitatea instructieistatua drept unic criteriu al ascensiunii sociale competenta7.

Aceleasi coordonate definitorii ale modului de gandire burghez le regAsim,Inca mai pregnant, in proclamatiile de la Blaj si de la Islaz. La Blaj, de pildA, in mai1848, s-a afirmat cA Natiunea romfind, ajungand la conviinta drepturilorindividuale (s.n.), cere fad intarziere desfiintarea de iobagie fard nici o despagubiredin partea taranilor iobagi..." (art. 3). Asadar, o cerere decurgfind din aceeasiconceptie asupra omului, ca individ autonom, nu ca parte a unei corporatii inlogica gandirii medievale si care trebuie eliberat din sistemul de dependentefeudale. GAndirea mercantild s-a regasit in argumentul invocat pentru desfiintareadijmelor, apreciate ca un obstacol in calea dezvoltdrii economice (art. 3) si azeciuielii metalelor, care se spunea impiedica exploatarea minelor (art. 6). Deasemenea, s-a regasit in interesul aratat libertatii industriale §i comerciale, care

6 Prin mercantilism intelegem acea atitudine mentalA orientatA spre obtinerea unor ca.5tigurimateriale, fArA a implica vreo

oconotatie eticA.

in date7 Vezi 1848 la romdni, istorie ri mcirturii, de Cornelia Bodea, vol. I. Bucure,ti, 1982,p. 360-361.

ai

ai

www.dacoromanica.ro


impunea inlaturarea limitarilor feudale de tipul corporatiilor i privilegiilor (art. 4),cat §i respectarii tratatelor economice incheiate infre Imperiul habsburgic, Poartaprincipatele romane (art. 5). Valorizarea libertatii o aflam in revendicarile referitoarela asigurarea libertatii personale, de exprimare a optiunilor politice, de intrunire(art. 8), precum la desfiintarea cenzurii (art. 7). Egalitatea in fata legii este poate celmai prezent principiu burghez din proclamatia de la Blaj. Nici nu mai trebuie sadescoperim in subtext. A fost afirmat cat se poate de pregnant in cererile privindacordarea romanilor de drepturi politice egale cu maghiarii, sa§ii §i secuii peprincipiul libertatii, egalitatii §i fraternitatii" (art. 1), independenta §i egalitatea indrepturi a Bisericii romane cu ale celorlalte nationalitati (art. 2), dotarea cleruluiroman de la bugetul statului, asemenea celorlalte cleruri (art. 12), ca i in cerereaprivind purtarea comuna a sarcinilor publice dupa starea §i averea fiecaruia §itergerea privilegiilor" (art. 14). Se observa cum regimului de esenta feudald, al

natiunilor politice privilegiate §i religiilor recepte, revolutia romana i-a contrapus oideologie fundamentata pe un concept modern de natiune, pe drepturile omului §iegalitatea politica. In ceea ce prive§te aprecierea instructiei §i a competentei, ea s-aregasit in preocuparea pentru dezvoltarea invatamfintului national, pentruinfiintarea de §coli in toate satele §i orgele, de institute militare §i tehnice, deseminare preote§ti, cat i a unei universitati romane§ti (art. 13) §i, de asemenea, incererea de abolire a privilegiilor, care constituiau criteriul de departajare in viatasociala (art. 14)8.

Proclamatia de la Islaz, din 9 iunie 1848, a fost poate cea mai explicitainscriere programatica a valorilor burgheze despre care vorbim. Individualismulin sensul pe care 1-am precizat, de afirmare a unei personalitati umane centrataasupra ei insa§i i prestigioasa ca atare, autonoma fata de colectivitate exprimatainstitutional , finalmente, de puterea politica II aflam in revendicarea emanciparii§i improprietaririi fara despagubire a claca§ilor (art. 13). Aceasta insemnadesprinderea taranilor din sistemul de relatii de tip feudal §i paternalist in caretrdiau, destramarea structurilor patriarhale de olnte, §i transformarea lor inproprietari particulari, adica in individualitati economice i politice. De asemenea,

aflam in cererile de desfiintare a pedepsei degradante cu bataia (art. 18), apedepsei cu moartea (art. 19) §i in preocuparea ca gezamintele penitenciare saurmareasca, in primul rand, reabilitarea morala a celor condamnati (art. 20). (Ideeaaceasta din urma constituie ea insa§i rezultatul unei transformäri mentale, caurmare a schimbarii perceptiei asupra corpului omenesc in relatiile de putere, pemãsura trecerii de la medieval la modern)9. Gandirea mercantila, spiritul deeconomie §i administrator s-au exprimat in revendicarea reducerii cheltuielilor culista civila §i a eradicarii oricarei posibilitati de corupere (art. 6). Coruptia nureprezenta numai un obstacol in functionarea corecta §i eficienta a vietii social-

8 p. 484-486.9 Vezi Michel Foucault, A supraveghea si a pedepsi, naverea inchisorii, Bucureti, 1997, p. 49-58.

lbidem,

si

11

-

il

www.dacoromanica.ro


economice, dar i un sistem distinctiv la nivelul imaginarului al societatiifanariote, careia revolutionarii Ii opuneau modelul societatii burgheze, intemeiatApe legalitate. Valorizarea libertatii s-a reflectat in cererile de emancipare sociald acldca.silor (art. 13), de dezrobire a tiganilor (art. 14) si de libertate absolutd atiparului (art. 8). Principiul egalitatii in fata legii a fost afirmat ad litteram:Egalitatea drepturilor politice" (art. 2), find cuprins, de asemenea, si in soliciarilereferitoare la supunerea generald la plata impozitelor (art. 3), la prezenta inAdunarea legislativa a reprezentantilor tuturor categoriilor sociale (art.4), ladesfiintarea rangurilor (art. 17) si la acordarea de drepturi politice evreilor i tuturorcelor de alta confesiune dee& cea ortodoxd (art. 21). Principiul competentei s-aregasit in dorinta de a asigura o Instructie egald i intreagd pentru romanul deamandoud sexele" (art. 16) si in ideea cd orice recompensd trebuie sd vie de la patrieprin reprezentantii sai, iar nu de la domn" (art. 9). Aceastd forma de recompensareinsemna o recunoastere institutionalizatA a meritelor, pe baza unor norme la vedere,la antipodul favoritismelor subiective, lipsite de criterii deontologice", pe care leputea exercita un singur om, in cazul nostru domnitorull°,

Metoda deconstructivistd" pe care am aplicat-o in analiza programelor are ovaloare hermeneuticd. Ea ne permite sd decriptdm, in subtextul discursului, ideiledirectoare, cauzele formale" ale acestuia, asadar nu atat programul politic afirmat,cat valorile, reperele de gandire subiacente pe care s-a fundamentat programul.Disjunctiile pe care le-am ,soperat intre diferitele principii nu au insd dee& osemnificatie strict analitica. In realitate, valorile respective nu au functionat in starepura, de sine stAtAtoare, ci au interferat, au decurs unele dintr-altele i s-aucompletat si dezvoltat unele pe altele, in unitatea organica a modului de gindireburghez. In revendicarile referitoare la libertate, de pada, nu putem sd nuintrevedem i gandirea individualistd, iar pe cele care vizau statuarea in societate aprincipiului competentei, nu le putem separa efectiv de ideea egalitatii in fata

Spiritul burghez s-a degajat si din alte documente programe, discursuri,presd , cat i, fapt important, din lucarile Comisiei proprietatii. Discutiile dinComisia proprietatii s-au purtat in temeiul principiilor respectului pentruproprietate i respectului pentru persoanen. Astfel, regimul pdmfintului nu a maifost tratat in termeni feudali, care implicau existenta unui drept doar de posesiune,principiul folosintei conditionate i exploatarea in devalmasie a unor terenuri, ci intermenii capitalisti ai proprietatii private, cu drept de instrainare i testare, si airetribuirii individuale a muncii. In Comisia proprietAtii a apdrut punctul de vedereultraliberal al boierimii, pe care gruparea conservatoare 1-a dezvoltat si a cAutat sd-1impund ca lege in 1862, conform cAruja relatiile sociale dintre boieri si tdranitrebuie sa fie de tipul celor proprietari-salariati. Raporturile Ii piereau dimensiuneapersonald pe care o avuseserd In evul mediu, pArnântul si munca nemaidesemnAnd

Vezi 18481a romdni, o istorie in date 41 mdrturii, de Comelia Bodea. vol. I 5i urm.. p. 537-538I Ibidem, vol. H, p. 714.

legii.

www.dacoromanica.ro

7 0 evaluare a conceptului de revolutie burghezA" 387

deck doud abstractiuni, douã categorii economice, doi factori de productie. KarlMarx §i Friedrich Engels aveau desigur dreptate, atunci and puneau disparitiaidilismului patriarhal de la tara pe seama actiunii revolutionare a burgheziei. Incazul societAtii romane§ti insd, trebuie precizat cd aceastA actiune s-a datorat ideilorburgheze, mai inaintea realitdtilor burgheze.

0 specificare in plus se impune totu§i in legatura cu Transilvania. Revolutiaromanilor ardeleni a avut un dublu caracter: a fost burgheza prin modul de gandirecultura politica a conducdtorilor sai, §i nationala prin continut, scopuri §i participare.Ea nu a promovat atat obiective ideologice ca in Tara Romaneascd, de exemplu,cat cauza natiunii in ansamblu, fArd precizari doctrinare. In acest caracter national aconstat particularitatea revolutiei din Ardeal, singurul caz european in care o armatArevolutionark cea romand, s-a aliat cu o armatA imperiald, cea habsburgicd,impotriva unei alte armate revolutionare, cea ungard. A§a se explicd §i rezervele luiNicolae Balcescu, pentru care conta in primul rand criteriul ideologic, in legdturd cupozitia durd a lui Avram Iancu, pentru care conta mai ales criteriul national, fata derevolutia ungard. Nicolae Balcescu identifica principalul pericol in absolutismulhabsburgic i arist, Avram Iancu in §ovinismul maghiar.

Revolutionarii ardeleni au transferat principiile burgheze referitoare laindivid asupra corpului national in intregime. Intr-un discurs cu aspect programatic,tinut in Catedrala de la Blaj la 2 mai 1848, Simion BArnutiu invoca acest argumentprin analogie: a§a cum un individ nu putea sa oprime un alt individ, toti find egaliin fata legii, nici o natiune nu putea sa oprime o alta natiune, toate avand acelea§idrepturi; drepturile natiunii rezultau din insumarea drepturilor indivizilor care ocompuneau 2.

Astfel, revolutia din Transilvania a fost burghezd prin structura mentald adiscursului §i o serie de revendicari, §i nationalA prin expresia sa generala. Dinacest motiv, considerdm cã s-ar putea incadra cel putin la fel de bine in tipologiarevolutiilor nationale", aldturi de revolutiile grecilor, polonezilor sau ale sud-americanilor, al cdror proiect de societate viza mai mult componenta independenteinationale, dee& chestiunile sociale sau cele legate de regimul politic".

Am vdzut, prin urmare, cd revolutia de la 1848 a fost o revolutie burghezd, nupentru ca a existat o clasd burghezA care sd o facd, ci pentru cd modul de a gandi alrevolutionarilor a fost unul burghez. Revolutia nu a fost rezultatul i expresia uneirealitati sociale burgheze, ci al unei psihologii §i culturi politice burgheze.

A§adar, din punctul nostru de vedere, conceptul de revolutie burghezd"desemneazd actiunea politica de preluare a puterii §i de transformare structurald a

12 Ibidem, vol.1, p. 471-472.13 CU titlul de ipoteza de lucru introducem urmatoarea idee: revolutia franceza constituie

paradigma (in sens weberian) a revolutiei social-politice, iar revolutia americana, a celei nationale(inclusiv sub forma razboiului de eliberare nationala). Desi cele dota modele nu pot fi identificate,intre ele au existat o serie de interferari, mat sub aspect ideologic si programatic, cat si factologic.

si

www.dacoromanica.ro


societätii, in sensul valorilor specifice modului de gandire burghez:individualismul, mercantilismul, libertatea, egalitatea in fata legii, competenta.Conferim conceptului o acceptiune diferia decal cele de pand acum, un alt continutam putea spune. In primul rand, criteriul nostru de definire este unul ideal": modulde gandire, si nu cel material", al conditiondrii social-economice. In al doilearand, eliberim conceptul si revolutia ca atare de orice conotatii ideologice siteleologice: formula revolutie burghezd" este un termen tehnic" oarecare, iarrevolutia propriu-zisd un .fenomen politic circumscris conjunctural, failsemnificatiile dialectice-detenniniste pe care i le atribuia marxismul. Noi nureafirmdm conceptul de revolutie burghezd" intr-un sens marxist, ci il reevalucint,ii precizAm noi acceptiuni, mai degraba pe filiera gandirii lui Eugen Lovinescu,cleat a lui Stefan Zeletin.

Pe baza acestor concluzii se pot desprinde cfiteva observatii de naturdteoreticd si metodologica.

In primul rand, se constata ponderea mai mare a factorilor ideali", fatd de ceimateriali", in conturarea si definirea unui fenomen social. Gandirea, constiinta, pecare sociologismul pozitivist si cel marxist le tratau intr-un registru secundar, careflectare a unei realitati materiale, ca epifenomene ale acesteia, devin astfel cauzei resorturi in viata social& capdtd si ele ca sa spunem asa statutul de realitdti.

Nu degajam de aici nici un fel de lege". Nu rdsturndm raportul materie-constiintd in favoarea celei de a doua, in spiritul unui idealism vulgar. Constatdm,insd, cd relatia dintre material" si ideal" nu este una permanent univocd: inevolutia unei societati, intr-un anumit context istoric, modul de a gandi poateexercita si el o actiune determinant& creatoare, asupra realitAtii sociale.

Aceasta inseamnd cd istoricul trebuie sd se ocupe de modul de gandire ca deo componentd structurald" a societdtii". Insearnnd cd trebuie sd-1 analizeze in sinesi pentru sine, dintr-o perspectivd oarecum fenomenologicd, nu doar sa il

presupund implicit din schemele deductive ale istoriei seriale. Carl Gustav Jungvorbea la un moment dat despre istoria culturii ca despre o istorie a unor sarisuccesive de constiintd'5. Afirmatia este valabild si pentru alte domenii ale analizeiistorice. Studierea conditiondrilor psihologice ale manifestdrii diversilor actori dinspatiul public, completeazd legitim prezentarea ansamblului macrosocial. Ne relevddeterminarea concretd, trditA, a unor fapte, acolo unde vulgatele pozitivistA simarxistA ofereau doar generalitAti abstracte.

Acestor prime observatii li se asociazA firesc cea privind schimbarea cadruluianalizei, trecerea de la macroistone la microistorie. In conditiile in carerevolutionarii de la 1848 reprez.entau un grup minoritar si destul de atipic insocietate, intelegerea modului in care s-a constituit, a reperelor sale idenntare, a

14 Observatiile noastre privesc cazul part'cular al istoriograllei rornanqti actuale. Pentru alteistoriogralii ar avea valoarea unor locuri comune.

15 Vezi Carl Gustav Jung, Amintiri, vise, reflecpi, Bucurqti, 1996, p. 171.

www.dacoromanica.ro


gandirii componentilor, nu se poate face numai in termeni globali§ti, utili instabilirea genului proxim, dar nu i a diferentei specifice. Pentru a relua o formulA alui Roger Chartier, istoricii trebuie sd renunte la obstinatia formelor de proiectarein universal"16.

Este necesard o analiza la nivelul particularizat al retelei sociale pe carerevolutionarii o alcAtuiau. In acest sens, trebuie urmarit cine cu cine se intalnea, cecArti §i ce ziare se citeau, ce mode se promovau, ce idei erau colportate. Trebuieanalizate asociatiile politico-literare din epoca, in calitatea lor de concretizariorganizationale ale retelei. Intrunirile diferitelor asociatii, intknirile repetate de laMAnjina au avut aproximativ acee4 functionalitate sociald ca reuniunile dinsaloanele libertine ale Frantei Vechiului Regim: au conturat ideologic §i atitudinalo generatie contestatard, capabild i dornicd &A se transforme intr-o noud clasdpoliticA. Forme sui generis de coagulare a societatii civile, aceste asociatii §i-audezvoltat propria identitate, propriile repere valorice, diferite de cele ale puteriiinstitutionale; au fost cadrul in care s-a pregatit intelectual, mental §i umanrevolutia, poate mai mult deck evolutia raporturilor de productie. Un asemeneademers pune in evidentA oamenii in concretetea br, in dinamica relatiilorinterpersonale. Se releva, pe Fang modul de gandire, §i aspecte de viata cotidiand,forta economicA a retelei §i distribuirea veniturilor in interiorul ei, mecanismele deelectie a liderilor formali §i informali, raporturile cu puterea politicA. Printr-omicroistorie astfel practicatd in maniera lui Carlo Ginzgurg , prin studii cucaracter monografic, se ajunge la descoperirea structurilor profunde ale societAtii, laintelegerea ei pe toate nivelele: antropologic, cultural, social-economic, politic,intr-un mod poate mai autentic deck pe baza metodologica globalista a macroistoriei.

In final, dorim sA evitAm, totu§i, o neintelegere: nu contest-dm posibilitatea §iutilitatea generalizArilor in studiul istoriei. Din contra, suntem de parere cA fail unefort de teoretizare, de resemnificare a informatiei, istoriografia ar fi redusA laconditia unei naratiuni empiriste. Or istoricul nu trebuie doar sA inregistreze, ci §isa interpreteze. Mai mult, suntem de acord cu existenta unei legitAti specifice inprocesul vietii sociale, dar o intelegem oarecum in termenii lui Paul Ricoeur, ca undeterminism precizat contextual, nu unul universalist, analog modelului legitkiidin tiintele naturale".

Ne-am pronuntat insd pentru o largire a orizontului categorial al istoriografieiromane§ti, care trebuie sA se deschidA spre integrarea unor noi concepte §i ipotezede lucru, cu toate implicatiile sub aspectul schimbArii perspectivelor analitice §i alhabitudinilor teoretice i metodologice. Evaluarea termenului de revolutieburghezA" necesarA in sine , ne-a condus i la aceastA concluzie: evitareaerorilor de interpretare i depa§irea impasului conceptual nu se pot obtine deckprintr-o innoire epistemologica generalA.

16 Ven Robert Chanter, Lecturi fi cititori in Franfa Vechiului Regim, Bucuresti, 1997. p. 385." Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutica, Bucuresti, 1995, p. 150-152.

-

www.dacoromanica.ro


AN EVALUATION OF THE CONCEPT OF"BOURGEOIS REVOLUTION".

THE ROMANIAN 1848 EXAMPLE

Abstract

Based on the Romanian 1848 example, an analysis is made of the of the dual-ideological and teleological-concept of "Bourgeois Revolution" put forward byMarxism. In the Marxist approach, the "Bourgeois Revolution" is a mean tooperate the transition from feudalism to capitalism and bring into accord the oldpolitical superstructure with the new mode of production. It is also considered to bea crucial landmark in the progress of society towards Communism.

The author takes issue with this materialistic interpretation, and gives moreconsiderable weight to the "idealistic" criteria. The validity of the concept of"Bourgeois Revolution" is accepted, but on arguments other than Marxist. Arevolution will thus be termed "bourgeois" not as much in relation to the degree inwhich it mirrors the bourgeois social and economic reality, as to the degree inwhich it reflects the bourgeois way of thinking, centered on individualism,mercantilism, liberty, formal equality and competence.

Social reality did not promote alone the adoption of the bourgeois values andpolitical culture (if we may say, of the bourgeois mentality); in the case of theRomanian revolutionaries, the process rather related to the embracing of thoseprinciples at the level of the intellect. Indeed, as demonstrated in a text analysis, theprograms of the 1848 revolution, the debates in the Commission on property, andthe press of the time, expressed either explicitly or implicitly the new bourgeoismentality.

Several theoretical and methodological conclusions are reached. Thenecessity for the Romanian history writing to free itself from the shortcomings ofPositivism and Marxism and adopt new criteria and directions is also disclosed.

www.dacoromanica.ro

CORESPONDENTA INEDITA I. VOINESCU II ION GHICADIN PERIOADA EXILULUI

VALERIU STAN

Trimis la 17129 mai 1848 la Constantinopol ca reprezentant al Comitetuluirevolutionar din Tara Romaneasca pe langa Poarta otomand, Ion Ghica s-a aflatpermanent in corespondenta cu ceilalti fruntasi revolutionari de la Bucuresti, ajunsidupa 11/23 iunie la conducerea tarii. Sunt cunoscute in aceasta privinta scrisorileadresate de el lui N. Balcescu, A.G. Golescu-Negru si Ion Voinescu II. Cu cel dinurma, data fund functia sa de secretar de stat in guvernul provizoriu, adica de sef alDepartamentului afacerilor externe, corespondenta lui I. Ghica a avut evident uncaracter oficial si diplomatic. Scopul ei era de a informa conducerea revolutiei inlegatura cu pozitia Portii fata de evenimentele din Tara Romaneasca, precum i cumdsurile intreprinse de trimisul roman pentru a determina recunoasterea noului regimde catre puterea suzerana. In depesele sale, Ion Ghica va informa nu numai desprecontactele sale cu demnitarii otomani, dar i cu ambasadorii Angliei si Frantei laConstantinopol, insistand asupra puttnului sprijin pe care il puteau primi romanii dinpartea aces ora, despre atitudinea ce trebuia adoptata fata de emisarii Portii laBucu esti, Suleiman Pasa si Emin Effendi, dar mai ales despre presiunile neincetateexercitate de Rusia asupra guvernului otoman pentru a-1 determina sa inabuse cuforta revolutia din Tara Roman ascal. La randul sau, I. Voinescu II il tinea la curentpe I. Ghica cu evolutia situatiei din Principate i indeosebi cu mersul tratativelor dusede co lilucerea revolutiei cu cei doi trimii otomant, soldate in cele din urma curecunoasterea de care acestia a noului regim2. Recunoscut de Soliman Pasa,guvern I evolutionar de la Bucuresti nu era insa recunoscut de Poarta, determinatain cele din urma sub presiunea diplomatiei tariste sa procedeze la dezavuaream'siunii lui Soliman Pasa si la inabusirea cu forta armata a revolutiei muntene.

Corespondenta dintre Ion Ghica si I. Voinescu II va continua insa i dupa13 septembrie 1848, dar in conditii total diferite, intrucat ambii protagonisti seaflau in situatia de proscrisi, un firman al Portii condamnandu-i la exilare,

I Vezi aceste depqe in Anul 1848 in P inctpatele Romiine, vol. I, P. 601-610,681-683; vol. II,p. 99-101,686-688, vol. III, p. 101-103,157-158,501-504,752-753; vol IV, p 29-32. Republicatein Ion Ghica Opere, vol. IV. Editie ingrijita, studiu introductiv. note i comentarii, glosarbibliografie de Ion Roman, Bucurevi, Minerva, 1985, p. 183 i urrn.

2 Anul 1848.. , vol. IL p. 697-698; vol. III, p. 58-59.

Revista istoricr. tom. IX, nr. 5-6, p. 391-404,1998

si

www.dacoromanica.ro

392 Valeriu Stan 2

impreund cu alti conduatori ai revolutiei. Gratie relatiilor pe care 5i le crease incercurile diplomatice din capitala otomand, I. Ghica va reu5i sa evite arestarea sauinternarea sa la Brussa, in Asia Mica, famanand in continuare la Constantinopol,unde va desfdpra o intensd activitate in favoarea cauzei romane5ti. Intr-un anume fel,lard a mai reprezenta un organism politic 5i fard a fi recunoscut ca atare, el a fostconsiderat neoficial drept conduator al unei parti a emigratiei romane, cerandu-i-separerea in toate chestiunile care priveau pe exilati,precum 5i interventia atat pe langdPoartd, cat 5i pe land emigratiile altor popoare . Cat prive5te pe I. Voinescu II,acesta, dupd eliberarea sa de pe ghimiile turce5ti, s-a stabilit la Paris, unde a rdmaspand spre sfar5itul vietii sale, survenit prematur la finele anului 18554. Din capitalaFrantei, el s-a adresat frecvent lui Ion Ghica, bazandu-se 5i pe vechile lor relatii deprietenie stabilite cu mult inainte de revolutie, prin participarea comund la mi5careacondusd de Ion Campineanu, la activitatea "Frdtiei" sau a "Asociatiei literare aRomaniei". S-au pdstrat din corespondenta schimbatd intre ei in primii ani aiemigratiei numai scrisorile lui I. Voinescu II, dintre care unele au fost dejapublicate5. Pentru a avea insd o imagine mai completA a legaturilor dintre cei doifo5ti protagoni5ti ai revolutiei din Tara Romfineascd, publicdm in cele ce urmeazd 5icelelalte scrisori ale lui I. Voinescu II, rdmase pand acum inedite.

Aflate in fondul de corespondenta Ion Ghica de la Biblioteca AcademieiRomane, ele sunt interesante in primul rand prin informatiile pe care le oferd inlegAturd cu exilatii de la Paris, capitala Frantei find unul din principalele centre aleemigratiei revolutionare romane5ti. Dincolo de chestiunile cu caracter strict personal,ca de exernplu, situatia financiard precard in care s-au eat unii exilati 5i in primulrand Voinescu, care a indurat in tot timpul exilului mari lipsuri 5i privatiuni, de undeapelurile sale constante cdtre I. Ghica de a fi ajutat, fie direct, fie prin interventiaacestuia pe langd unii demnitari otomani, scrisorile respective pun, de asemeni, inevidentd disensiunile 5i lipsa de unitate care domneau intre emigranti, eforturile lor,rdmase infructuoase para. in 1851, de a se organiza, actiunile de protest intreprinse deei fatd de incdlcarea de cdtre Poarta otomand a autonomiei 5i drepturilor celor cloudfar Romane. Deosebit de interesante din acest punct de vedere sunt informatiilefurnizate de I. Voinescu II in legaturd cu imprejurarile in care exilatii de la Paris,dupd numeroase 5i aprige dispute, au conceput 5i adresat Adundrii legislative aFrantei protestul lor contra conventiei de la Balta-Liman din 1849.

Reiese din aceste scrisori 5i deosebirea de vederi intre I. Ghica 5i Voinescu inceea ce prive5te atitudinea ce trebuia adoptati fati de Turcia puterea suzerand.Adept al sprijinirii pe Imperiul otoman pentru anihilarea suprematiei protectoratuluiexclusiv al Rusiei asupra Principatelor, I. Ghica nu vedea cu ochi buni criticile la

3 Anastasie lordache, Ion Ghica, diplomatul # omul politic. Bucuresti, 1995, p. 49 si urm4 in legatura cu el, vezi lucrarea noastra recent aparuta, Ion Voinescu II (1808-1855). Un

revolutionar de la 1848 scos din uitare, Bucuresti, 1997.5 Cf. Documente f i manuscrise literare, vol. 1, Edive de Paul Cornea si Elena Piru, Bucuresti,

1967, p. 350-356.

www.dacoromanica.ro

3 Corespondenta ineditA 393

adresa Portii ale prietenului sau de la Paris, aflat tot mai mult sub influenta grupariiliberalilor radicali, ale caror idei §i mijloace de actiune politica contraveneauconceptiilor sale moderate. A fost acesta §i unul din motivele pgntru care, treptat,corespondenta dintre ei se va cad cand va inceta cu totul . Oricum, aceastacorespondenta, atat cat ni s-a pastrat, meritä a fi cunoscuta, avand in vedere atatpersonalitatea emitentului §i a destinatarului, cat i valoarea ei documentara, de izvoristoric pentru cunoaterea activiatii ernigratiei romane dupd revolutia de la 1848.

1

[Bruxelles, noiembrie 1848]

Mon cher Jean,

Aurais-tu jamais cm que je t'écrirais de Bruxelles? Voila pourtant que celaest, c'est-A-dire que, par la grace de Mr. Duhamel7 et de Fuad-effendi8, je suis a600 lieux loin de ma femme et de mes pauvres bambins.

Je serais probablement A Paris <dans> quelques semaines, si tu veuxm' écrire. Adresses-moi tes lettres A A.G. Golesco9.

Je desirerais beaucoup te voir.

B.A.R., Msse. CorespondentA, S68(3)/DCXXIII

2

Ton ami

J. Voynesco

Paris, 16 februarie 1849

Mon cher Ghika,

J' ai A peine le tems de répondre A la lettre aimable que vous m'avezadressee et que, par parenthese, vous avez oublié de signer.

6 Ultima scrisoare cunoscutA a lui Voinescu cAtre I. Ghica, dateazA din 12 aprilie 1850 (ibidem,p. 353-356).

7 Aleksandr Osipovici Duhamel, general, comisar rus in Principate.Fuad Efendi (1814-1869), general, om politic otoman, comisar al Portii in Principatele

Romine in 1848. unul din organizatorii inAbusirii armate a revolutiei din Tara RomAneascA.9 Alexandru G. Golescu-Negru sau ArapilA (1819-1881), unul din conducAtorii revolutiei,

secretar al guvernului provizoriu, prieten si colaborator apropiat al lui N. BAlcescu si 1. Ghica. A fosttrimis in timpul revolutiei in misiune diplomatica la Paris.

rAri,

www.dacoromanica.ro

394 Valeriu Stan 4

Je vous porie beaucoup de vouloir bien remettre la lettre ci-jointe a S.E.Soliman Pacha .

Ce 16 février 1849Paris

B.A.R., Msse, CorespondentA, S 68(4)/DCXXIII

3

Ton ami

J. VoInesco

Paris, le 6 Mars 1849

Mon cher Jean,

Du ton de ta lettre du 4 février a Alexandre Golesco j'ai compris qu'on t'avaitinstruit des dissensions et de la désunion qui régnent parmi les valaques émigrés.Helas! Oui, ce n'est malheureusement que trop vrai. Mais en sais tu la cause? C'est cehéros de carrefour, ce brandon de discorde qui, dans la Solsiéte philarmonique, cornmeclans la société littéraire, n'a cause que brouille et zizaine . L'ambition de monter surle trene de Valachie, la vengeance et l'argent, ces trois grand mobiles des actionshumaines, agissent aujourd'hui sur notre hero plus puissamment que jamais. Ajoutes-yla fausseté, la dissimulation et la perfidie que tu lui connais et tu sauras ce qui en estdes dissensions don't on t'a entretenu. Mais laissez faire; le voyage de Constantinopleéclaircira le mystere et suffira, j'espere, pour desiller les yeux des Golesco qui, plutôtque de soupconner la sainteté des intentions de leur favori, aiment mieux passercondamnation sur tous les autres hommes de la reyolution. Tu te rappeles, sans doute,quelle peine nous avions a faire convenir a Etienne que Bibesco était tout different dece qu'il croyait. Mais c'est assez d'occuper de ce sujet; revenons a cti desdiscussions. On a beaucoup discuté, on a meme dispute, au sujei du mémoire et del'adresse au Sultan. Une miserable phrase que Mr. Ubicini a, je ne sais trop

1° Comisar otoman care a purtat tratative cu guvernul provizoriu de la Bucuresti pentrurecunogterea acestuia. Sub presiunea Rusiei tariste, Poarta a fost nevoitA sA-I rechemedezavueze, inlocuindu-1 cu Fuad Efendi.

Referire la I. Heliade RAdulescu. intrat in conflict in timpul emigratiei cu majoritateaexilatilor, cu excep0a unui grup de fideli din rAndul celor internati la Brussa.

12 $tefan Golescu.13 Este vorba de memoriul adresat sultanului la sfar§itul anului 1848 de membrii fostului

guvern provizoriu i delegati ai emigratiei valahe in care se protesteaza impotriva re.primariirevolutiei, a ocuparii militare a Principatelor i a violarii drepturilor lor de autonomic. Publicat de IonGhica in Amintiri din pribegia dupd 1848, Bucuresti, 1889, p. 57-60.

14 Jean Abdolonyme Ubicini (1818-1E84), publicist francez filoromAn. in timpul revolutiei a fostsecretar al guvernului provizonu, colaborand apoi indeaproape cu exilatii romani, pe care i-a ajutat inredactarea unor proteste si mernorii. A publicat el insusi lucrari i brosuri in favoarea cauzei unittii romanesti.

i sa-I

www.dacoromanica.ro

5 Corespondenta inedita 395

comment, laissé glisser dans la petition, telle que "non pour reconquerir en entierl'héritage de nos pères" et une autre: "fiers des services rendus par nos ayeux a lachretienté", une phrase, dis-je, de cette nature a suffi pour soulever des orages;aussi, vous pouvez le demander a Mr. Ubicini, a-t-il fallu faire et refaire mille foiset, sans le talent de celui-ci, nous serions encore a nous disputer sur des mots et surla tournure, que sais-je, des papiers qui ont été faits.

Permets-moi maintenant de t'entretenir un instant sur quelque chose quim'est tout-a-fait personnelle. Tu sais que je ne suis pas riche, je suis resté sans lesou; ma famille qui est restée a Bucharest se trouve a peu près dans la mêmeposition que moi. Je voudrais aller a Rustchuc et voir si je pourrai persuader mafemme de venir m'y rejoindre. 11 me faudrait pour cela quelque argent. rai penséécrire a Suleyman Pacha et lui exposer ma position; je n'ai pas voulu le faire sansdemander prealablement tot avis. Si tu l'approuves, ne vaudrait-il pas mieux que tuen parks toi-meme a Suleyman Pacha; tu m'éparguerais la triste et peniblenécessité de lui écrire.

J'aurais eu beaucoup de plaisir de voir Constantinople et de travailler avecvous autres. Les dispensateurs des faveurs et des graces ne le voulant pas, il fautque je m'en abstienne jusqu'a l'époque, on, pouvant disposer d'une certainesomme, je prendrai la resolution de faire ce voyage en amateur.

Mil les choses aimables de ma part a Mr. Ubicini.Adieu, mon ami, je te salue. Mes hommages a M-me Ghika et mes amities a

Baltchesco et Balatzeano.

Ton ami

J. VoInesco

P.S. Je t'autorise, a l'arrivée de Golesco a Constantinople, a lui donnerlecture de cette lettre, si tu le juges a propos; tu pourras même lui en donner copie,car je tiens a leur prouver qu'ils sont dans l'erreur sur le compte du héros.Jusqu'alors, je te prie de m'en garder le secret vis-a-vis les Golesco, car, commej'ai eu l'honneur de te le dire, je veux qu' ils se détrompent d'eux mêmes.

B.A.R., Msse, Corespondenta, S 68(5)/DCXXIII

4

Paris, ce 25 avril 1849

Mon cher Jean,

Je vois que j'ai eu la maladresse de ne pas me faire comprendre; bien loin devouloir me cacher devant qui que ce soit, je tenais a faire voir a Golesco que je leplaignais de donner avec tant de bonhomie dans le paveau et de se laisser mener

www.dacoromanica.ro

396 Valeriu Stan 6

par la clique Eliade. Je ne puis écrire A Maghiero" de quitter Vienne et aller AConstantinople, car mes conseils n'auraient aucun effet sur son esprit prevenu enfaveur des personnes qui n'ont point d'affection pour nous. Quant A moi ledénuement dans lequel je me trouve me retient cloué A Paris.

Au point oil j'en suis avec Alexandre Golesco je ne puis lui demander de mecommuniquer les nouvelles que tu lui donnes de Constantinople. Aussi tu me feraisun veritable plaisir si tu te donnais la peine d'envoyer un double toutes les fois quetu ecris; non seulement je desire aussi &re au courant, mais en outre je voudraisrendre un petit service au journal le Temps, qui nous a été toujours très favorable.

Ton ami

J. Voinesco

P.S. Mes respects, je te prie, A M-me ton épouse, mes amities A NicolasCrezzoulesco et sa famille. Dis A Balatscheano que je lui en veux beaucoup de cequ'il ne m'a pas garde un souvenir. Si tu vois Nicolas Golesco, fais lui mescompliments.

B.A.R., Msse, CorespondentA, S 68(6)/DCXXIII

5

6 Iunie 1849, Paris

Iubite amice,

Teulescu", carele se afla in numarul emigrantilor din Paris, a rdmas de totfdra cheltuiala §i, neindraznind a abuza, zice de bunatatea ta §i face apel lapriete§ugul meu; ma insarcina sa-ti scriu eu §i sa te angajez a face pe la moldoveniide acolo ce-ti sunt toti prieteni §i bogati o subscriptie macar pentru vreo suta defranci pe lund.

Eu nu sunt in mai bund stare §i daca ai putea sa capeti de la Suleiman vreo3-4 sute de galbeni pe moia mea amanet §i sa-i trimiti nevestii, iar mie numai vreoloo #, mi-ai face un mare bine. $tiu cd Poarta trebuie a fie tare necajita, caci euimpotriva conventiei de la Balta-Liman am protestat fort énérgiquement, dar cen'est pas au ministere de la Porte mais A l'homme excellent que je fais appel.Suleyman Pacha est l'homme vertueux que j'estime et aux sentiments duquel j'enappèle. D'ailleurs, je crois que par notre protestation nous rendons service A la

15 Generalul Gh. Magheru, stabilit In primii ani ai emigratiei la Viena.16 Petre Teulescu, unul din emigrantii aflati, ca si I. Voinescu II, intr-o situatie materiala precark

www.dacoromanica.ro

7 CorespondentA ineditA 397

Porte si la legislativen la prend en consideration. Je reviendrai sur ce sujet par lecourrier prochain; aujourd'hui je suis abirne moralement, car depuis plus de deuxmois je n'ai plus de nouvelles de ma famille.

B.A.R., Msse, Corespondenta, S 68(7)/DCXXIII.

6

Ton ami

J. Voinesco

Paris, 17 Julie 1849

Iancule,

Nu ai vrut niciodatA sä fii in corespondentA cu mine si de aceea nu ti-am scrisdee& and a fost vreo trebuintA. Acum, prin scrisoarea ta ce mi-ai trimes prinWinterhald a, ceea ce am inteles provoacd oarecare esplicatii din partea mea.

Sa incep de la scrisorile lui Suleiman Pa§a. Md prinde mirarea cfind zici cdam bdnuit buna ta vointd §i de aceea am indreptat scrisorile mele prin M-meGolesco §i altii. lad istoricu a toatei corespondentiei mele cu Suleiman (sic).

Prin Ubicini, cand s-a pornit de aici cu faimoasele noastre memoaruri, amtrimes cdtre tine o scrisoare de simpla aducere aminte pentru Suleiman. Cand aplecat celebra cAimdcdmie a noastrA19, am indreptat cdtre20 Golesco o scrisoarepentru Suleiman cerAnd ajutor, neputand prevedea ca puternica cAimAcdmie nu o sAfie primita in Constantinopol. Auzind neprimirea ei nu puteam socoti cd altul va dalui Suleiman scrisori pe care eu le-am incredintat Golescului; am scris dar altAscrisoare prin alt canal, cAci n-am vrut sa abus de competenta ta. Scrisoarea dinurmã pentru protestatie nici nu o puteam trimite atm tine, cad am socotit avorbele acelui strein prin care am indreptat-o vor avea mai multd greutate dee&altele in cualitatea sa de strein, prin urrnare interesul deopotrivA in causa noastrd ca

17 Este vorba de Adunarea legislativa a Frantei, cAreia exilatii romAni i-au adresat, la 4 iunie1849, protestul lor impotriva conventiei de la Balta-Liman dintre Turcia §i Rusia.

Is Enric Winterhalder (1808-1889), tipograf, librar, publicist. de origine austriaa A participatla revolutia de la 1848 din Tara RomfineascA, find apoi expulzat. Bun prieten i colaborator al luiC.A. Rosetti.

19 Referire la Locotenenta domneaseA instituitA in timpul re% olutiei, in urma tratativelor purtatecu Suleiman Pap. din care thceau parte I. Heliade RAdulescu, Christian Tell i Nicolae Golescu. Inprimavara anului 1849. membrii ei s-au imbarcat din Franta pe un vapor pentru Constantinopol. darautoritAtile otomane nu le-au permis debarearea, find nevoiti sa facA drumul inapoi.

'1) Corect: prin Golescu (Nicolae Golescu).

www.dacoromanica.ro

398 Valeriu Stan 8

cel in conservarea §i in onbarea Portii. Din parte-ti ca i din partea oricaruiroman orice sprijinire putea semana partenire §i eu aveam trebuinta de sprijinulunui strein. Aci se margine§te toata corespondenta mea cu Suleiman. in pricinaprotestatiei noastre am scris i lui Rechid21 §i lui Aa1i22.

Venim la protestatie. Daca ti-ai fi adus aminte ca suntem romani fanariotisatide mult timp, ai fi banuit Cate greutäti a trebuit sd intampinam ca sa ajungem la unresultat. Am socotit ca actul de la Balta-Liman era o lovitura de moarte pentru noi§i nu trebuie sa-1 lasAm sä treaca fàrã macar o protestatie din partea noastra. Totiromanii de fata au convenit ca ar fi o gmala de nu am protesta, dar nu toti gandeautot a§a dans leur foi intérieur. Sunt unii care s-au gandit §i la pozitia lor §i la fratiilor §i la numele lor §i Dumnezeu mai tie la cite nu s-au mai &Wit.

In epoca pe cand am dat protestatia era o mare fierbere in Paris; jurnalele, lesattroupements, desbaterile legislativei tot prevestea o prefacere care putea sä sasfar§easca cum s-au srar§it, dar care infati§eau §i o sang (sic) de isbutire pentrutriumful democratiei. 0 protestatie trebuia datA din partea noastrA cu atat mai mult§i mai in graba cd ni sa §i cerea de capii Montagniei23. S-a orunduit A. Golescu,D. Bratiano i C. Roset24 sa redige una. Comitetul acesta eterogen nu s-a unit; aInfatipt A. G<olescu> una §i D. Bratiano §i cu Roset alta. Una era poetica §i a trasaplauzele a toatei junimi care §i Pacea partea cea mare a adunarii; ceilalta eraservila, proasta, bacaneasca intr-un cuvant; le pAstrez pe amandoua caci vroi sa ti letrimit lui M-me Barrieu25. Adunarea ca sA Impace pe amandoi a orunduit un altComitet supraarbitru: acesta a fost MAlinesco26, Ionescu27 i eu. Am socotit ca nu ealt mijloc dee& sa alcAtuim §i noi una §i am redijat eu pe acea ce ai citit. A placut,de§i mai putin dee& a Bratianului, la cei tineri, pe Gole§ti insA redactia mea i-aImpAcat §i ziceau cA iscalesc §i ei pe aceasta. Dar adunarea a schimbat sfar§itul cumII facusem eu §i Gole§tii s-au tras, nevrand sA iscaleascd cu alt sfarsit decfit acela

21 Re5id Pa.5a (1802-1858), mare vizir al Imperiului otoman in mai multe randuri.22 Aali Pa.5a ministru de externe al Porta la acea data,.23 Denumirea sub care era cunoscuta in epocA gruparea republicanilor radicali, condusA de

Ledru-Rollin, din Adunarea legislativa a Frantei. Exilatii romani de la Paris, in special cei din jurul luiI C. Bratianu 5i C.A. Rosetti, care ImpartA5eau idei similare, s-au aflat in stranse legaturi cu membriiacestei grupari. Vezi in aceastA privinta Olimpiu Boitq, Raporturile romdnilor cu Ledru-Rollin ciradicalii francezi in epoca revolutiei de la 1848, Bucure5ti, 1940.

24 C.A. Rosetti.

25 PersoanA necunoscuta, despre care nu am gAsit date. Rezulta insa din textul scrisorii cd erafolosita pentru a mijloci corespondenta intre exilatii de la Paris 5i Ion Ghica.

26 Vasile Malinescu (1817-1866), moldovean, unul din fruntaqii emigratiei romine, apreciat deN. Balcescu. A facut parte, alAturi de C.A. Rosetti, I. Voinescu 5i Dumitru Bratianu din Comitetuldemocratic roman", infiintat la inceputul lunii iunie 1849, iar in septembrie 1850 din Comisia depropaganda a ideilor curat romanesti", constituita impreuna cu N. BAlcescu 5i Dumitru Bratianu.Intors in tara, a fost unul din frunta5ii luptei pentru Unirea Principatelor.

27 Nicolae lonescu (1820-1905), 5i el moldovean. frate cu Ion lonescu de la Brad, aflat inrandul exilatilor de la Paris.

si

www.dacoromanica.ro

9 CorespondentA ineditA 399

cum il facusem eu (Le prètexte était beau, aussi l'honneur a été sauvé de cesMessieurs). Cat pentru Eliad a respins cd nu mai ia parte la nici o lucrare. Tell arespuns cd iscdleste, dacd St. Golescu o iscäli. In sfarsit, ca sd nu-ti insiru atateanerosii, inchipuiesteti o mie si o surd i vei vedea in ce jalnicd stare ne afldm. Darva veni o zi cand toate sä vor ardta in adevdrata lor lumind Acum vezi cä drepteletale observatii nu ar fi fost primite, nici ar fi schimbat ceva la positia in care neafldm i pe care ne-o facem prin les vues particulières de chacun d'entre nous, quirêve encore hospodarat, règne du royaume de la Dacie etc. etc. Hé las, que nereve-t-on dans ce bas monde!

Ai addiduit, zici, o organizatie a emigratiei. Aci, dd-m voe sa-ti spun, te-aiinselat i rn-am mirat cd cu perspicacitatea ce iti cunosc nu gi fi creiut niciodata.

Al. Golescu a convocat in trei randuri adunarea ca sa comunice propunereavoastrd de o alcdtuire de putere, de cap al emigratiei, si de ate trele ori nu a vrut sãdea cetire scriselor voastre zicand cã adunarea nu e destul de numeroasd. Dinadunare lireau: cine? Chiar ai lor!! Golescu, Tell, Eliade, Grddisteano28,Plesoiano2 i Cristofi3°. Cine nu a vrut dar ca sã sã facd o organizatie? Tu o stiaicu toate aceste, cu toate cd Roset te-a insciat (sic) odata, tu nu te poti trece de Al.Golescu, socotindu-ne pe noi de muste. Te-ai adresat in sfarsit la St. Golescu si laadunarea ce a convocat; dupd ce a dat cetire jurnalului vostru, $t. Golescu a propuscd mai are si niste observatii care i le faci tu in scrisoarea ta. Scrisoarea s-a cetit.Apoi dl. Golesco a propus cd in urma observatiilor tale poate sd se fi mai facut cevaschimbdri de emigratia de la Brussa i sa asteptdm curierul viitor i apoi sd facemadunare, sd desbatem si sd holdram. Curieri au venit de atunci vreo trei. Nu s-a maifacut nici o chernare si toti sd cam bucurd, caci sd scap de a se pune rdu sau cuputerea de aici, sau cu puterea voastrd de acolo! Asa sunt oamenii cei cu minte, stiusa menajeze, ca sd fie bine cu toatd lumea. Noi cei prosti n-am ajuns la premiersélérnents de cette bonne vieille diplomatie fanariote.

28 Grigore Gradisteanu (1816-1893), s-a remarcat in timpul revolutiei prin atragerea populatieibucurestene de partea acesteia i organizarea unor adunari i manifestatii in sprijinul guvernuluiprovizoriu. A fAcut parte din delegatia trimisl la Constantinopol in august 1848 pentru a determinaacceptarea de ate Poarta otomanA a noii situatii din Tara RomaneascA. in emigratie, s-a numAratprintre partizanii lui I. Heliade Radulescu.

" Colonelul Nicolae Plesoianu (cca. 1805-1859). A participat activ la organizarea adunArii depe Campia de la Islaz din 9 iunie 1848 si la atragerea armatei de partea revolutiei. S-a remarcat princontracararea uneltirilor fortelor contrarevolutionare i colaborarea cu generalul Gh. Magheru laorganizarea taberei militare de la RAureni, jud. VAlcea. Dupa desfiintarea acesteia, a trecut inTransilvania, dupti care a plecat in exil, cAlAtorind prin toatA Europa.

3° Alexandru Christofi, cApitan, un alt militar de marcA, participant la revolutie. in 1849 se aflala Paris, dar ulterior s-a stabilit la Constantinopol, de unde a intretinut o bogata i interesandcorespondentA cu Chr. Tell, aflat la Chios si apoi la Smirna. Cf. N. Isar, Un tezaur documentarcorespondenia lui Al. Christofi (1852-1856), in Revista arhivelor", an LXIV, vol. XLIX, nr. L,1987, p. 82-93: nr. 2, p. 200-207.

tried&

si

www.dacoromanica.ro

400 Valeriu Stan 10

Sd ma erti cd sunt rdu, dar o sã ti-o zic mdcar de te-ai mania. imi pare binecd Al. Golescu va dã cdte o lectie de indreptare la entusiasmu vostru pentru inaltelelui virtuti §i merite transcendente. Noi 5.§tia pro§ti nu am fi indrdsnit niciodatd sdfim deck sinceri cu voi; dar voi ne despretuiti. Que Dieu veuille vous conserver lesjoies de l'amitié de personnes plus intelligentes que nous autres pauvres idiots.

Je vous parle avec cette aigreur car effectivement tu n'as jamais daigné medonner une nouvelle malgré que je t'en avais prié, te reservant ce plaisir avecAl. Golescu seul, avec le Talleyrand ou Tamer Ian de la Valachie. Il en est de mêmede Mr. Cretzoulesco, qui m'adit des injures pour avoir soupconné la bonne foi deMr. Golesco et trouve toujours beaucoup de nouvelles A communiquer A tout lemonde d'ici excepté a moi.

Je vous demande pardon pour la liberté que j'ai pris de vous tant barauder,mais je vous devais ces explications. Je ne le ferai plus que lorsque vous m'yautoriserez par quelques mots.

Avant de finir ma lettre, permettez-moi de revenir sur l'affaire de Theulesco.II faut absolument que vous fassiez quelque chose, car depuis quelques jours il n'apas méme de quoi diner.

Quant a moi, je suis, dans ce moment-ci, menace d'être &roué ou mis sur lepave. Deux, trois cent francs, m'auraient sauvé pour trois mois. Mais qu'y faire? Amoins que Suleyman ne fasse quelque chose pour moi, ou ma femme, c'est le sortqui m' attend.

Adieu, mes amities A Mr. Negri dont j'ai beaucoup A me plaindre.

B.A.R., Msse, Corespondenta, S 68(8)/DCXXI1I.

7

Ton ami

J. Voinesco

Paris, 17 august 1849

Iubite Iancule,

Ti-am fagaduit adevdrat sa-ti trimit prin M-me Barrieu copie dupdprotestatiile Brdtianului §i a Golescului, dar nu mai poci gdsi ge a Golescului. Stiicd Locotenentii nt:itri au facut o adresd cdtre dl. Tocvil (dupd ortografiarumfineascd). Socotesc cd ti-or fi trimis §i tie un exemplar, cdci altminterea ti-as ftrimis eu. Insd iti voi prescrie mai la vale dod pasagiuri care rn-au frapat.

31 Alexis de Tocqueville (1805-1859), scriitor politic francez, autorul celebrei lucrari Despredemocratia in Amer:ca. In 1849 a lost pentru cáteva lum ministrul Afacerilorexterne al Frantei.

I

www.dacoromanica.ro


Acu sã las dracului politica §i sd-ti fac o destAinuire amard. Gazda md sile§tedau banii ce-i sunt dator sau <zice> cã va face "des poursuites". Sunt chiar

vorbele ei. Nevasta nu este in stare ca sd-mi trimitA acu. Sunt mai multe zile decand sunt nemancat; trdesc pe paine §i pe apd. Ti le spui nu doar cã §tiu cã e§tivreun Cresus, dar tot poti face vreun mic sacrificiu pentru mine, pand ce nevastaimi va veni in ajutor. Dacd pand la 15 sept<embrie> nu voi plAti, sunt in primejdie.

Am scris precum §tii, demult, inaintea protestatii noastre, lui Suleiman Pap,dar i atunci aveam foarte putine sperante; acum sper i mai qytin, auzii cäInaltu Divan intreabd cd cine sunt pezevenghii dia de ciudjuci care au subscrisprotestatia la legislativd in contra conventii de la Balta-Liman. MA turbur foarteputin de aceasta, dar sunt in desperare amard pentru prirnejdia care md amenintd,Inc& nu §tiu dacd je n'en finisai Fas honorablement par un coup a l'anglaise.

Am auzit cd Crezzoulesco 3 s-a dus la Stirbei §i nu m-am bucurat prea mult.Ai fi dorit mai bine ca Crezzoulesco sd fi fost mai mandru.

Voici les passages du papier adressé par notre Lieutenance princiere auministre de France.

"En attendant, veuillez prendre a coeur les intérêts de notre malheureux paysautant que cela est compatible avec la politique de la France".

En voici un autre:"Les Hongrois en les poursuivant (les russes) peuvent transporter le théatre

de la guerre sur notre territoire; que devient en des telles circonstances la neutralitéde la Turquie don't nous faisons partie intégrante? La France, signataire des traitésde 1841, peut-elle souffrir des violations aussi flagrantes?"

Ne dirait-on pas, mon cher ami, que nous ne sommes que des agents auxgages de la Porte pour ne plaider que les intérêts de celle-ci? Oui, nous ne voulonspas nous détacher de la Turquie, mais n'avons nous pas des droits aussi qui nousappartiennent en propre? Et la Turquie, de gre ou de la force, ne les a-t-elle pasviolés ou laissé violer par cette convention de Balta-Liman? Que tous ceux qui ontun coeur et un peu de sang dans leurs veines jugent entre nous les "ciudjuci" et lesLieutenants. Que la Turquie elle-meme juge lesquels de nous, les ciudjucs quiavons invoqué droits, ou des Lieutenants qui, quoique dissouts par la Porte, nelaissent de s'adresser comme un pouvoir légitime de droit et de fait, lesquels desdeux, dis-je, sont rebelles, lesquels sont plus &you& aux véritables intérets de laPorte. Oui, je n'hésite pas a l'affirmer, bien que cela paraisse un paradoxe, il sertbien mal la Porte celui que ose lui conseiller de violer les droits des populationschretiennes. II est bien peu sincere celui que n'ose pas lui tenir le langage de lavérité. La Turquie n'est pas un enfant auquel on soit oblige de lui dorer la pilulepour la lui faire avaler. Or, comment pourrai-je jamais dire a la Porte: "tu as laissé

32 Turcism. Derivat de ls cöcUk = tanAr, novice33 Doctorul Nicolae Kretulescu (1815I900), meniionat si anterior de 1. Voinescu II in

scrisorile sale. A fost primul dintre exiati care s-a intors in tara cu asentimentul noului domnitorBarbu $tirbei, fapt dezaprobat de majoritatea emigranPlor. Vezi si scrisoarea nr. 8.

sd-i

cad2

www.dacoromanica.ro

402 Valeriu Stan 12

violer mes droits, me je te plains, c'est tout ce que je puis faire". Ne vaut-il pasrnieux l'avertir qu'il y a danger A abandonner les valaques A la discretion de laRussie, car cet abandon peut influer puissament sur les populations chretiennes del'empire déjà assez travaillées sourdement par la Russie A ne plus croire A laprotection efficace de la Porte, a ne voir l'espoir d'obtenir de reformesd'administration que de la protection forte, puissante, energique de la Russie?

Adieu, mon ami, au nom de notre amitié penses un peu A ma malheureuseposition et dépeches-toi.

B.A.R., Msse, Corespondentk S 68(9)/DCXXIII.

8

Ton ami

J. Voinesco

Paris, 26 august 1849

Prietene sau amice (care-ti place),

Am o dovada din scrisoarea ta din 4 august ca nu am §tiut sa fac sa maintelegi sau nu vrei, Fe care o crez §i mai mult. M-am silit sa-ti dovedesc ca dacaacel om aborninabil 4 de care imi vorbqti este un taciune de discordie, apoiprietenul thu Alexandru35 a aprins acel taciune. $i sutrã neincetat ca sa nu sa stinga.$i dna toate aceste tu ma faci path (sic) la el pentru ca sa vaz proclamatia luiBern3 , ca e...5i> când nu ai fi priceput ca eu nici nu vorbesc cu dansul, nici vreodataa invrednicit pe cineva cu imparta§irea noutatilor, ce-i trimiti tu afara dinGradi§teano, Christofi etc.

Eu nu am pretins sa flu in corespondentie regulata §i sistematica cu mine,precum zici, caci de mult am inteles foarte bine a diplomatia ati incarnat-o in treipersoane. De aceea eu un profan nici am cerut sa fiu mitiat in secretele §i lucrarilevoastre. Am dorit de curiositate ca om §i ca interesat ca Roman sa aflu macarnoutati. Faca ceriul ca politica lui Talleyrand al Romaniei sd ieasa spre bine, sa nune faca numai ridicoli §i ma voi umili inaintea atotputerniciei, intelepciunei i

§tiintei omului nostru de stat.

34 I. Heliade Radulescu.35 Alexandru G. Golescu.36 losif Bern, general polonez, intrat in serviciul revolutiei maghiare. A purtat lupte pe

teritoriul Transilvaniei si Banatului cu trupele imperiale austriece. In ultima decada a lunii iulie 1849,in conditiile In care unitAti ale armatei tariste de ocupatie din Tara Romaneast.a pãtrundeau rnasiv inTransilvania, losif Bern a intrat cu oastea sa in Moldova pârta la TArgu Ocna, incercind sa rascoaleaceasta provincie. Cu acest prilej a adresat romanilor moldoveni o proclamatie, ramasa Para ecou.

www.dacoromanica.ro


Bratienii sunt sandto§i aici; apdar nu te teme cä vor contracara lucrarile voastrein Ungaria. Vai! Domnul §tie dad. in minutul in care iti scriu va fi mai rdmas Ungarie!!

Aflasem de Crezzoulesco §i flu inteleg pentru ce a fdcut-o. Ba o inteleg, darnu prea o aprobez. Negre§it nevastd-sa i-o fi mancat urechile: "mi-e dor de papa,mi-e dor de mama, aideti, frate, la Bucure§ti".

Ti-am scris cu curierul trecut i ti-am espus jalnica mea positie. Suntdesperat, de pop face vreun sacrificiu pentru mine, gabe§te.

Magheru 7 te roagd sa dai aldturata aci scrisoare, find foarte trebuincioasd,foarte grabnica.

Complimentele mele sotiei tale.

B.A.R., Msse, Corespondenta, S 68(10)/DCXXIII.

9

J. VoInesco

Paris, 16 noemvrie 1849

Prietene,

De nu ti-am mai scris, pricina a fost Ca tii cd nu aveam nimic a-ti spune;astazi trebue sa ti fac o desainuire.

1) Mor de doru nevestii i a copiilor; nu ma poci duce nici in tard, nici mdcarin Transih ama. Bogat nu sunt ea sa o aduc in Paris, nu mai rdmane deck *muffleDu dm cum Vidinu, Rustschucu etc. Socote§ti oare Ca dacd a§i cere voe de laDivanu Turcesc mi-ar da-o? Daca socote§ti fa-m o petitie in duhul turcesc careII cunN i mai bine §i trimite-mi-o.

2) entru ca sa md poci m'§ca de aici imi trebuesc negre§it cel putin 2 miifr<ant..is- caci sunt dator. Fd in <a§a> chip ca Suleiman Pa§a sd-mi imprumute sumaaceasta cu soroc de 1 an. Tu care trebue sa fi invdtat cum trebue sä scrie cineva laTurci, fa-mi un izvod de scrisoare §i voi scri, insd trebue ca §i tu sa-ti dai niticdosteneald. Farã fdgaduiala coorratiei tale, a actiei tale nu voi face nici o mi§care.

Scriu in odaia d-lui Seffels38 i md grdbesc, de aceea nu-ti scriu mai mult.

Al tau prieten

VoThesco II

37 Es e vorba de Gheorghe Gh. Magheru, Imul generalului stabilit din ianuarie 1849 la Paris, intirnp ce ttal sau se gasea la Viena.

38 Sete ls de Soldenholf. secretar al ambasadei otomane la Paris, aflat in stranse relatii cuexilatii romani oin capitala Frantei.

www.dacoromanica.ro

404 Valeriu Stan 14

P.S. Pentru bani nu voi sa cer ajutorul Guvemului Turcesc, ci al lui SuleimanPap in particular. Altfel voi mai bine sã mor de foame in Paris.

B.A.R., Msse, Corespondenta, S 68(I1)/DCXXIII.

10

Ce 6 février 1850. ParisMon cher,

Tu m'as promis de m'écrire, deux courriers se sont succédés depuis etcependant je suis encore a attendre ta lettre. Je ne comprends vraiment par quoiai-je pu meriter cette indifference don't tu me donnes depuis tant de tems depreuves palpables. Tu as pourtant inond6 le monde ici de tes lettres.

Adieu, mon ami

J. VoInesco

B.A.R., Msse, CorespondentA, S 68(13)/DCXXIII.

HITHERTO UNPUBLISHED CORRESPONDENCE BETWEENI. VOINESCU AND ION GHICA IN EXILE

Abstract

The letters, which are currently kept in the Ion Ghica Fund at the Library ofthe Romanian Academy, provide new information concerning the 1848 Rornanianrevolutionaries in exile in Paris. Beyond various private matters, the letters showdisunity and dissension among the emigrants, their efforts to get organized(fruitless until 1851), and their protest against the Porte's violation of the autonomyand rights of the Romanian Principalities.

www.dacoromanica.ro

TENTATIVE DE APLICARE A PREVEDERILOR LEGII RURALEDE LA 1864 IN JUDETUL ISMAIL

VITALIE VARATEC

Actiunile guvemului roman pentru transpunerea in practica a prevederilor legii rurale de la1864 s-au extins initial si in cuprinsul judetului Ismail, organizat in baza aplicarii legii comunale dinacel an si in care se aflau doar domeniile tArgurilor cu suburbiile (mahalalele) lor, precum i cloudcomune rurale, Tuzla i Nicolaevcat. Note le circulare ale lui M. Kogalniceanu erau expediate i aici,inregistrAndu-se acum primele reactii ale autoriatilor judetene. Corespondenta purratd dupd 1864intre ministere si organele administratiei locale (prefectura, primarii, politaii tArgurilor, etc.) peparcursul mai multor ani, oglindesc evolutia efortului depus de cave executivul Romaniei in vedereaimproprietdririi cultivatorilor din judetul Ismail.

La cererea primului ministru din 14/26 august 1864 de a cerceta cati ingineri topografihotarnici se afld" in fiecare district2, repetata cu insistentd in zilele urmAtoare, prefectul de Ismail araspuns imediat printr-o scrisoare, precizand cd in acest district desi nu sunt locuitori pontasi, ingtspre a putea ca politiile de prin tArgusoarele de categoria comunelor rurale sd-mi dea exacta stiintd cuce pune in aplicatie cele dictate (inforrnatia despre inginerii topografi n.V.V.)... am cerut ca politiilede prin targusoarele de categoria cornunelor rurale sd-mi dea exacta stiintd cu ce conditie sunt asezatilocuitorii de pe unele din mosii"3. Capul administratiei judetene era preocupat de posibilitdtileaplicarii legii rurale la Ismail. Intelegand cd in noile circurnstante se impunea schimbarea relatifloragrare existente, el admitea mai multe cdi posibile pentru realizarea acestui obiectiv: incadrareaagricultorilor dupd articolul 12 aliniatul 1-iu si al 2-lea din legea rurald (mentinerea invoielilor dar cucaracter provizonu n.V.V.)"4 sau cd ,voiesc a se bucura de dreptul ce le dd art. 5 din lege(improprietarire pe mosiile stiti.lui n V.V)"5 si in fine dacd proprietarii sau arendasii de mosiiprimesc ca locuitorii sd existe tot in conditiuntle invoielilor dintre ei sau ca sd aplice cele dictate deart. l-iu litera C din lege (impropriadfrea pe rnosiile pe care se aflau la 14/26 august 1864 conformcategoriil r i marimii loturilor st bili e pentru partca stangd a Prutului n.V.V.)6 cu despdgubirea celi se incus iinteaza"7.

Au urrnat si alte ordine ale Ministerului de Interne prin care era cerutd prefectilor informatiadespre i gineni topografi sau erau adresate indemnuri de a se proceda la alegerea islazurilor,locunlor de fanete si a ardturilor", de a se invita proprietani sd participe la masurarea i delimitarea

Indwele comunelor Romdniei dupd noua organizare a legii comunale, Bucuresti, 1864, p. 51.2 Colectie de toate instrucgile ci dezlegarile ce s-au dat in aplicatia noii legi rurale, Editie

oficiald, Bucuresti, 1864 (Se va cita: Coleclie), p. 4; Acte si legiutri privitoare la chestia faraneasca,Ser. 1 de la Vasile Lupu pand la 1866, adunate de D.C. Sturdza-Scheeanu, vol.II, Bucuresti, 1907,p. 905 (Se va cita: Acte

3 ANB, fond Min.Int.. Div. rurald comunalk dosar 124/1864, f. 53.4 Legea rurald, p. 11.5 Ibidem, 1. 9.6lbidem.p 8.7 ANB fond Min.Int.. Div. rurald r.omunald, dosar 124/1864, f. 53.

Revista istoricr. torn. IX, nr. 5-6, p. 405-418, 1998

ci legiurri).

www.dacoromanica.ro

406 Vitalie Varatec 2

pArriantului repartizats. De la Ismail soseau rdspunsuri evazive, laconice despre lipsa inginerilor sauaunor legaturi postale capabile sd asigure transmiterea la timp a documentelor oficiale de la Bucuresti .Prefectura in schimb, destul de insistent incerca sã convinga instantele superioare despre caracterulspecific al acestui judet unde locuitorii nu au fAcut niciodatA claca" i sunt asezati cu invoiald, au ladispozitie pamantul cat pot lucra dand proprietarului dijma din 7 si din 10 una"10. Opinia separata aprefectului de Ismail I-a determinat pe M. Kogalniceanu adreseze acestuia la 5/17 septembrie1864 o telegramd speciald spre a-1 atentiona despre neacceptarea pozitiei sale si a-i explica cd totilocuitorii agricoli statomiciti pe moii, chiar prin invoieli, se improprietdresc conform art<icolelor>din legea ruralr". Desi primul ministru a fost asigurat despre respectarea si indeplinirea intocmai adispozitiflor ministeriale, administratia judetului a preluat tactica solicitdrii dezlegarilor cazurilorcare produc nedumerire", urmdrind prin aceasta tergiversarea aplicdrii legii rurale. Se face necesardprecizarea ca la Ismail, wide majoritatea localitatilor aveau statutul comunelor urbane, iar in celerurale populatia era asezatd de foarte pWin timp, puteau fi gdsite cele mai diverse pretexte pentru apune la indoiald posibilitatea improprietkii agricultorilor in maniera prescrisa de mentionata lege.Astfel, s-a cerut explicatie asupra modului de procedare pe mosia Nicolaevca, unde se semnala osituatie neordinard (locuitorii recent asezati12, nu aveau case proprii pentru a fi improprietAriti inspatiul intravilan, iar pArnantul din tarind 11 foloseau in baza unor invoieli verbale), in suburbiileorasului Ismail ai caror locuitori pe langd case si gradini, au locuri de arAturi i plAtesc numai dijmr,precum si in cazul unei parti a locuitorilor urbei Ismail care locuiesc inIduntrul orasului, se ocupd deagriculturd, au si acestia locuri de ardturd in conditia celorlalti din comunele anexate la oras"13.Intarzierea rdspunsului mArturisea mai degrabd situatia incomodA in care s-a pomenit M. KogAlniceanu,fapt confirmat si de ambiguitatea textului telegramei sale din 21 septembrie/3 octombrie 1864, princare primul ministru incerca sd convinga pe prefectul de Ismail di oricare ar fi conditiumle invoieliidintre proprietatea i locuitorii din Nicolaevca, intrucfit acestia sunt cultivatori si posedd pdmanturipe acea mosie, se cuvine a se improprietdri... cat insd pentru casele ce au in targ, se va mentmeconditiunea ce exista intre ambele pArti"14. In acest caz s-a neglijat faptul cd nu fusese incheiat unact scris ce ar fi obligat proprietatea a recunoaste calitatea de cultivatori familitlor prezente pemosie. Trezesc anumite bdnuieli i incercdrile de comprom s manifest te in recomanddrilepresedintelui executivului, el staruind in special asupra a..ordarii loturilor de hrand in spatiulextravilan. card a cere o procedare sniilard si pentru Nztra sa ului. Straniu cd M. KogAlniceanupropunea ca asemenea juma AO de mAsurd sd fie utilizate , si pentru locuitorii din orasul Ismail sicdtunele cu el unite"15, acestea din urmA facand parte din catego ia comunelor urbane si nu rurale,precum era Nicolaevca.

Pe mdsura amplificArii procesului aplicdrii legii rurale tot mai dTcild devenea realizarea sa injudetul Ismail, in fata administratiei locale ridicandu-se not obstacole. Circulara guvernamentald din1/13 septembrie obliga pe prefecti sd asigure grabnica inflintare a comisiilor de plase16 si nu pestemult timp (3-4 sdptamani) guvernul a inceput sA ceard listele cu numele delegatilor alesi atat din

8 Ibidem, f. 75,76,84,146.9 Ibidem, f. 111,161,178.'" Ibidem, f. 164; dosar 107/1864, f 2.

Colectie, p. 11.12 PanA la 1856 aici s-au aflat cazacii de Dundre. A se vedea: V.Vdratec, Trasarea noului hotar

in sudul Basarabiei la 1856/1857 si lichidarea asezeirilor cázacesti din preajma Duntirii, in Revistaistoricr, VI, 1995, nr.5-6, p. 509-527.

13 ANB, fond. Min. Int., Div. rurald comunald, dosar 107/1864, f. 1-1v.14 Colectie, p. 35.15 ibideM.16 Ibidem, p. 6-7.

sa-i

.

www.dacoromanica.ro

3 Tentative de aplicare a prevederilor legii rurale de la 1864 407

partea comunelor cat si a proprietarilor pentru comisiile cerute de art. 24 al legii rurale"I7. Simultanau fost publicate i instructiunile pentru activitatea acestor comisiiis. Au fost necesare eforturiperseverente pentru alegerea delegatilor din randurile carora urmau sa fie create comisii de constatare,mai ales ca in judetul Ismail nu existau plase similare cu cele din restul tarii, ci numai orase cu catunealaturate avand statut de suburbii. Din cauza lipsei unor proprietari ce-si aveau domiciliul in Rusia,prefectura a cerut permisiunea ca acestia sa fie reprezentati de agentii politiilor, iar in caz denemultumire ei sa faca recursul pe calea stabiliti de lege. Ministerul de Interne a incuviintat alegereadelegatilor numai cu proprietarii ce se vor aduna"19.

Au refuzat sa-si desemneze reprezentantul lor i locuitorii comunei Nicolaevca, care conformrelatarilor prefectului, au cerut a ramfine la invoielile ce au cu proprietatea". Pentru acest din urmacaz replica de la Bucuresti a fost destul de dura: SA VA conformati dezlegarii ce s-a dat si sa incetaticu rastalmacirile i corespondentele ce zadarnicesc timpul si care nu sunt nicidecum recomandabilepentru prefectura"20. in lista generala a delegatilor alesi pentru crearea comisiilor de constatareinaintata guvemului, au fost inclui cate un reprezentant al consiliilor comunale din Ismail, ChiliaReni, organe administrative considerate a avea rol de proprietar" al domeniilor acestor orase. Au maifost desemnati imputernicitii proprietatilor particulare Nicolaevca si Novotroitca. Fiind lipsd, au fostomisi proprietarii mosiei Parapara si a unor parti din pamanturile Tuzlei. Din partea locuitorilorcultivatori au fost alesi 15 delegati de la Ismail, 3 delegati de la Chilia i ate unul din parteacelorlalte mosii21.

Desi in octombrie 1864 prefectul de Ismail rarrta Ministerului de Interne ca nu primise ordinde aplicare a instructiunilor pentru comisiile de plasa 2, tot el comunica la srarsitul aceluiasi an despreactiunile de constatare la iurisdictia Tuzla si Chi lia", urmate de trirniterea inginerului topograf pentrudelimitarea terenurilor cuvenite cultivatorilor. Asemenea specialisti in judet nu existau, motiv pentrucare in calitatea de principal masurator al terenurilor ce aveau sa fie acordate locuitorilor agricultori afost numit arhitectul orasului Ismail, inginerul F. Veseli23. Urmand ordinul prefecturii, inginerul s-adeplasat in zilele de 4-5 noiernbrie 1864 la Tuzla, unde a convocat pe reprezentantii partilor interesate(proprietatea i locuitorii), precum i pe functionarii administratiei locale (politaiul i primarul),pentru efectuarea delimitarii, conform tabloului pregatit de catre comisia de constatare. El a inspectatterenul, a calculat i sumele ce i se cuveneau pentru deplasare i lucrari la fiecare mosie unde ar fi fostnecesara prezenta sa24. Or, inginerul F.Veseli avea sA marturiseasca ulterior intr-un raport specialadresat catre primul ministru: in tot timpul acela am observat ca locuitorii de la Tuzla nu doresc safie improprietariti, aratand diferite motive"25. Starea de spirit receptata de care inginer a culminat cuun esec total al staruintelor depuse de politai, care actiona ca reprezentantul proprietatii", si de catredelegatul comunei. Locuitorii de la Tuzla au declarat oficial, fapt inscris si intr-un proces verbalspecial incheiat, cum ca nu vroiesc a primi dorita de guvern improprietarire conform cu noua legerurala"26. Nu mai putin a fost surprins inginerul F.Veseli si la Chilia, unde la fel a fost nevoit saconstate CA .,locuitorii se abtin a primi pamanturile precum legea rurala hotaraste ca ei chiar seimpotrivesc a primi binele cu care inaltul guvern i-a facut deopotriva partasi cu locuitorii de dincolo

17 ANB, fond. Min. Int., Div. rurala comunala, dosar 91/1864, f. 71.79,107.18 Colectie, p. 38-53.19 ANB, fond. Min. Int., Div. rural& comunala, dosar 107/1864, f. 9,10.20 Ibidem, f. 11-12.21 Ibidem, f. 12v.-13.22 Ibidem, dosar 91/1864, f. 109.

Ibidein, f. 111,163: dosar 107/1864 f. 25.24 Ibidem, dosar 107/1864, f. 25-25k.25 Ibidem, f. 22.26 Ibidem, f. 25v.

si

.

www.dacoromanica.ro

408 Vita lie Vdratec 4

de Prut". Nici chemarile cu caracter patriotic ale inginerului, nici explicatiile suplimentare ale legiirurale, nici stdruintele depuse de primar i membrii consiliului comunal nu au fost suficiente pentru a-iindupleca pe cultivatorii pdmantului de la Chilia, care de asemenea au refuzat improprietdrireaprevazutd de articolele legii rurale27.

Incercand sd comenteze cauzele e5ecului sdu de la Tuzla i Chilia, inginerul a propusprefectului sA dispund mai intii aplicarea legii rurale la Ismail 5i reqind aici, celelalte comune poatese vor pleca"28. Pentru a rdrnane basma curatd in fata guvernului, reprezentantii autoritatilor locale dinaceste targuri au incercat sd propund propria interpretare a motivelor insuccesului. Ei au respinstotalmente ideea cd locuitorii ar fi refuzat improprietdrirea, iar responsabilitatea pentru neexecutareaoperatiilor topografice pe teren (mAsurarea 5i delimitarea) au aruncat-o pe seama inginerului, carechipurile ar fi amanat mentionata actiune pentru primdvara anului 1865 la Chilia. In raportul politieide la Tuzla se mentioneazd a delimitarea terenurilor ar fi fost impiedicatd de refuzul lui F. Veseli dea proceda in lucrare pand nu i se va rdspunde despdgubirea ce i s-ar cuveni", precum 5i de optiunealocuitorilor potrivit careia ei nu pot sA-1 mdsoare pani dupd ce s-ar arenda mo5ia Tuzlei"29.

Argumentele expuse de care functionarii administratiei de la Chilia 5i Tuzla, este adevarat, nuintotdeauna cele mai convingatoare, au servit lui M. Kogalniceanu ca motiv pentru a-I acuza peprefectul de Ismail cl nu a inteles nicicum aplicatia legii rurale cu toate instructiunile ce i s-au dat",cd a trebuit sd 5tie a mAsurdtoarea pArnAnturilor i delimitarea vetrelor comunelor sunt Idsate lainitiativa pktilor interesate... i numai in cazul and asupra unei mdsuratori s-ar ivi contestatie setrimite pe inginer spre a dirija lucrarea, dar nu deodatd..., fra ca mai intai locuitorii sd albacuno5tintd despre operatia ce avea sA facA inginerul i pentru care le-au pretins mai intai plata'30.

Aceste opinii expuse la Bucure5ti Ismail, Chilia, Tuzla erau insd departe de a dezvdlui esentaproblemei abordate. Nu actiunile gre5ite ale prefecturii sau ale inginerului hotarnic, nu mcapacitateafunctionarilor din targurile dunarene de a convinge pe locuitori au fost cauz -le neobt5nuituluicomportament al cultivatorilor din judetul Ismal. Toate argumentele i rationamentele arãt e eraumai degrabd marturia faptului cd nimeni la acel sfar5it al anului 1864 nu se incumeta sA recunoascdcaracterul inoperant al legii rurale pe domeniile ora5elor basarabene din preajma Duna]. i i alitoralului pontic. Chiar dacd primul ministru insista prin a ordona prefectulut ex :cutarea intocmai alegii 5i a instructiunilor primite, din documentele ce i-au fost jernise se Ikea observatd r marcainginerului F Veseli, dar careia nu i s-a dat atentia cuvenitd, asupra pozitiei celor care refuzauimproprietdrirea i anume cd lor nu le trebuie parnant scump de vreme ce ei pot gast de ajuns pldtind50 kopeici anual pe deseatind."31. Expresta citatd scotea in vileag un important aspect al realitdtii dinsudul Basarabiei, mai putin cunoscut de cdtre cercurile politice romane5t1 Densitatca relativ scazutd apopulatiei 5i disponibilitatea unor terenuri arabile intinse fdceau pretul redus al dijmei pentruutilizarea pdmantului. Faptul a fost sesizat Inca la 1857 de cdtre economistul roman I. lonescu de laBrad32, rdmAnand o trdsdturd distinctA a zonei 5i in anii urrnAtort. Problema pdmantulut in judetulIsmail, spre deosebire de Cahul, dar mai cu seamA de spatiul Moldovei din dreapta Prutului sau deTara Romaneascd, avea un alt continut 5i nu se punea la ordinea zilei cu acuitatea caracteristicArestului tdrii.

improprietkirea populatiei targurilor danubiene presupunea 5i afectarea traditiei pastoraleexistente de decenii pe aceste moii. Pand la colonizarea cu populatie alogend de cAtre guvernul

27 Ibidem, f. 39-39v.28 Ibidem, f. 23.29 Ibidem, f. 21,41.3`) Ibidem, f. 20v.31 Ibidem, f. 20v, 39v.

32 Mai amanuntit a se vedea V. Varatec, Ion lonescu de la Brad i Basarabia, in Revista deistorie a Moldovei", 1995, nr. 1, p. 11-19.

www.dacoromanica.ro


Rusiei tariste (anii '20'40 ai secolului al XIX-lea), terenurile din sudul Basarabiei erau utilizate inspecial pentru pdsunat, asigurandu-se astfel un inalt venit de pe urma exploatdrii 1ui33. Interesul politica prevalat insk i prin infiintarea coloniilor de plugari s-au redus substantial suprafetele pentrupastorit34. Mosiile judetului Ismail, in comparatie cu cele ale judetului Bo Igrad, rdmaneau mici oazeunde locuitorii aveau libertatea de a nu li se impune de atre administratia tarista pand la 1857obligatia cultivdrii terenului, ei putand in conditii reciproc avantajoase sd incheie invoieli in scopulpasundrii vitelor. Situatia a rdmas neschimbata si dupd instalarea administratiei romanesti in sudulBasarabiei. Pentru ilustrare vom apela la marturiile documentare privind arendarea unei suprafete de2 859 deseatine (3 123,5 ha) ce apartinea statului si se afla in regia Directiei salinelor de la Tuzla35.Diverse persoane au semnat contracte stabilindu-se taxe de plata lunare pentru fiecare specie, varstdcap de vita adusa pe teren". Proprietarul, Directia salinelor, obtinea venituri considerabile (925 leilunar pentru a doua jumAtate a anului 1869) si avea numerosi solicitanti din randurile populatieitargului Tuzla si a catunelor megiese36. Fapteie demonstreazd cd sAtenii din partea locului, avanddrept principald ocupatie cresterea vitelor, nu erau dispusi sä-si schimbe activitatea, mai ales aplugdria nu le asigura o crestere considerabild a veniturilor si a nivelului de trai.

Pe de altd parte, exista interesul major al statului roman pentru consolidarea pozitiei populatieiprezenta in spatiul sud-basarabean. improprietdrirea cu terenuri de cultivat era cea mai sigurdmodalitate de lichidare a stdrii flotante in care se afla o parte a locuitorilor targurilor si cAtunelorjudetului Ismail. Pentru realizarea acestui obiectiv administratia romaneasca se strAduia sd excluddonce element discriminatoriu de ordin ethic. Spre exemplu, inginerul F. Veseli raporta cd la18 noiembrie 1864, in scopul delimitdrii terenurilor hotdrate de cdtre comisia de constatare. primarulcomunei Chi lia a convocat pe trei locuitori delegati ai obstilor (comunitatii n.V.V.) MoldoveankMalorosiand si Lipoveand", dar care a doua zi, f.rä excerie, au declarat in gura mare cd nu letrebuie lor pdmant scump, cand il pot avea ieftin pe aiurea"3 .

Nereusita actiunii de hotdrnicire de la Chilia i Tuzla din toamna anului 1864 a demonstrat inmod evident imposibilitatea aplicArii legii rurale in conditiile deosebite ale judetului Ismail, chiardaca, pot ivit aprecierii oficiale in acel district nu sunt decat cateva mosii"38. Se impunea adoptareaunei alte tacuci pentru promovarea politicii agrare, fapt care nu a fost sesizat in acel moment,improprietarirea locuitonlor agricultori din judetul Ismail continuand sd ramand in atentia mai multorguverne ale tarii. In diferendul creat, situatia cea mai jenantd o avea administratia judeteand care sevedea obligatd sd penduleze intre ordinele ministeriale insotite de insistente indemnuri la indeplinireaprevederilor legii rurale si atitudinea refi actard a populatiei fata de o posibill improprietdrire. Intr-unraport Cd guvern din februarie 1865, prefectul de Ismail incerca sa prezinte propria interpretare a&lieu tAtilor aparute in procesul aplicarii legii rurale, motivand aparitia unor obstacole suplimentarepnn condipile climaterice nefavorabile sau nepotrivirea unitätilor de misurd a suprafetei terenurilorpropuse in actele oficiale cu unitatile de mdsurd rusesti statornicite Inca din timpul guvemuluiprecedent"39. Referindu-se la preconizata delimitare, el se al-Ma hotAnit ca indatd ce timpul va fipriincios sa se inceapd lucrarea", ins& nu frd a aminti cd in pofida oricaror retinericultivatori de parnint de aici. cu ivirea primAverii nu au sA sufere nici o impiedicare in facereaaraturilor , faptul fiind determinat de specificul zonei unde claca nu este cunoscutd Intentia era

33 AN RM, fond 454, inv. 1, dosar 6, f. 236; dosar 9, f. 4134 Ion lonescu de la Brad, Basarabia, in Jurnal de agriculture, (Iasi), 1877, p. 153.35 ANB, fond Min. Agr. $i Domen., Servichil Bunurt nuct dosar 43/1869, f. 45, 46. 69

Ibidem, f. 70, 81-92.37 Ibidem. fond Min. Int.,Div. rurald comunalk dosar 107/1864, f. 22v-23.38 Ibidem, f. 26.

lbidem. f. 27.4° Ibidem, f. 27v.

si

-

locuitorii

o

Oi

www.dacoromanica.ro

410 Vita lie Varatec 6

dark prefectul nu era strain de gandul mentinerii vechiului regim funciar. Astfel, cu toate asigurarileadministratiei locale, perspectiva realizarii obiectivului national de transpunere in practica aprevederilor legii rurale devenea tot mai indepartata.

Inca la sParsitul anului 1864 fratii Tulceanu, proprietarii mosiei Nicolaevca, au adresat oscrisoare speciala Ministerului de Interne, Agricultura i Lucrari Pub lice in care aratau imposibilitatearamanerii in aceastA localitate pentru o perioada mai indelungata a familiilor chiriase, cerand a li seacorda noi locuri de casa i gradink oferta care a fost respinsa de locuitorii special chestionati 1.Intelegand cA acesti locuitori doreau sa ramana liberi a pleca cand i unde voiau fara a avea loturi dehrana in proprietate, fratii Tulceanu au intreprins in primavara lui 1865 un nou pas, adresand o altascrisoare ministerului, prin care au pretins apararea drepturilor proprietatii", i anume sustragerea dela acordarea loturilor de hrana familiilor aflate provizoriu pe mosia Nicolaevca. Ei au aratat capersoanele de pe aceasta mosie au fost aduse recent in calitate de servitori, locuiau in caseleproprietatii i aveau statut de flotanti WA a face pontul. Cu toate acestea incheiau autorii scrisoriiprefectura de Ismail insista srt improprietareasca pe aratatii oameni chiar Para voia lor"42. Raspunsulministerului a fost, la prima vedere, o incercare de compromis, ordonandu-se comisiei de constataresa includa in listele alcatuite doar pe locuitorii care la promulgarea legii s-au aflat clacasi"43. In acestfel dezlegarea cazului a fost lasata la discretia administratiei locale, actiunea avand semnificatiaretragerii onorabile a ministerului din disputa declansata pe marginea aplicarii legii rurale in judetulIsmail. Comisia de plasa a decis sa mentind statu-quo-ul, adica sa renunte la improprietarire, fara a ficontestata de locuitori sau de proprietate.

In martie 1865 insa, a urmat o telegrama a primarului comunei Ismail, care, invocand calistele ce se confectioneaza relativ la numarul locuitorilor in drept la improprietarire sunt gresite", acerut ministerului dezlegare daca se poate imparti pamantul de aratura locuitorilor acestei comunedupa exemplul anului precedent"44. Era vorba de o incercare subtila de a obtine aprobarea pentrumentinerea regimului agrar existent pe terenurile orasului Ismail. Dispozitta de la Bucuresti pentrupritnarie ca locuitorii sa fie autorizati a-si cultiva pamanturile legiuite"45 parea sa scoata definitiv dela ordinea zilei problema aplicarii legii rurale in districtul cu acelasi nume. Probabil la fel a considerat

prefectul care la 21 aprilie 1865 a adresat un amplu raport confidential catre minister, incercand sademonstreze imposibilitatea transpunerii dispozitiilor legii in comunele judetului Ismail. El arecunoscut fara echivoc prezenta unei opozitii puternice din partea consiliilor comunale urbaneIsmail, Chilia si Reni in calitatea lor de proprietari care au demonstrat ca locuttorii cultivatori depamant nu au fost niciodata clacasi, ca locurile ce li se dau de aratura sunt mici prisoase din islazurilecomunale care cu timpul prosperand comunele urmeaza. a ramane numai imasuri, cad luandu-se douadin trei parti dupa lege, comunele se vor gasi indata lipsite de isluuri i locuitorii nefiind impartiti incategorii de fruntasi si allele, orice clasificare Ii s-ar face, i-ar pune pe drum de nemultumire"46.Locuitorii, la randul lor, obiectau ca. pamantul este pe alocuri neroditor, CA ei au contribuit singuri casa-I faca cultivabil prin scurgerea baltilor, ca prin improprietarire s-ar supune a plati si locurile deislaz pe care ei le pasuneaza astazi cu vitele fait nici o plata, ca pe langa contributiile ce platescfiscului i zecimile aditionale, platind de fiecare familie insa eke 73 lei 20 parale, prima hotaratapentru graniceri, le-ar fi peste putinta ca sa mai plateasca si taxa hotarata pe fiecare an pentruproprietate"47. Conform opintei prefectului, si in comunele rurale s-a manifestat opunerea

41 Ibidem, f. 30-30v.42 Ibidem, f. 36-36v.43 Ibidem f. 37-37v." Ibidem, f. 33.45 Ibidem, f. 35.46 Ibidem, f. 53.47 Ibidem. f. 53v.

si

www.dacoromanica.ro


locuitorilor de a se improprietari", motiv pentru care au fost suspendate asemenea lucrari cuconsimtamantul Ministerului Finantelor (la Tuzla, care era proprietate a statului) si al Ministerului deInterne, Agricultura i Lucrari Pub lice (pentru domeniul particular Nicolaevca). La aceste mosiiproprietarii nu au adus vreo dificultate la facerea araturilor", respectand situatia agricultorilor de ada dijma din opt si zece fara alte impuneri"48. Mentionatul raport, din motive necunoscute, s-a ratacitprin labirintul birocratiei de cancelarie si a ramas un timp Para raspuns, fapt ce I-a determinat peprefect sa revina cu precautie i, pretextand dispozitia ministeriala asupra cazului de la Nicolaevca, sasondeze pentru a se convinge dna din ultimele raspunsuri de la Bucuresti cu adevarat rezulta Calocuitorii acestui district nefiind in conditiunile fostilor clacasi, nu au dreptul la improprietarire"49.Cutezanta sa a fost alimentatã de convingerea ca politica oficiala initial axata pe ideea improprietaririituturor cultivatorilor din judetul Ismail a evoluat ate principiul acordarii loturilor doar clacasilor ladata promulgarii legii rurale. Argumentul principal in favoarea unui asemenea rationament I-auconstituit unele modificari ce au intervenit In realizarea dispozitiilor legii rurale dupa schimbareacomponentei guvernului din ianuarie 18655°. Raspunsul a fost insa cu totul altul fata de cel asteptat.Sc revine la limbajul prin care se pretindea exactitatea i precizia ordinelor anterioare, prefectul findinvinuit ca pentru aplicarea legii rurale in acel district nu se vede facuta pana astazi nici o lucrareserioasa, ci numai o corespondenta fara motive", din nou fiind invitat ca in conformitate cu legeainstructiunile primite sa ia grabnice dispozitiuni ca locuitorii cultivatori de pe mice proprietate careavand pamanturi in conditiunea de a lucra pentru dansele sau a da dijma sau a le plati in baniproprietarilor respectivi, sa fie improprietariti fara cea mai mica rastalmacire pe intindereapamanturilor prevazute de lege"51. Astfel, printr-o simpla apostila, s-a revenit la punctul initial alproblemei. Elementul flexibilitatii in politica agrara promovata de statul roman in judetul Ismail, careincepuse sa se profileze tot mai evident in primele luni ale anului 1865, a fost substituit prin tendintade uniformizare. Faptul urma sa aduck in mod inevitabil, la intensificarea dezacordului intre autoritatisi populatie asupra pretinsei improprietariri. Prefectura avea sa se afle intre ciocan si nicovalk, fiindobligata sa medieze gasirea unui modus vivendi in situatia creata. Din asemenea considerente, lasfarsitul lunii iunie prefectul s-a grabit sa asigure ministerul ca va urma intocmai dispozitiilorcuprinse in ce priveste terminarea lucrarilor de catre comisiile de constatare" si a cerut trimitereaavocatului public spre a face delimitarea pe singura proprietate a statului Tuzla"52. Pentru operatiade hotarnicire a fost propus acelasi inginer F. Veseli53.

La insistenta ministerului, prefectura de Ismail a prezentat la finele lunii iulie un tablou desprerealitatea existenta. pe mosiile ai caror locuitori urmau a fi improprietaritim. Pe domeniile comunelorruralc se crease o situatie neobisnuita, La Nicolaevca i Tuzla lucrarile pentru aplicarea prevederilorlegii rurale erau sistate prin ordine ministeriale speciale. iar la Basarianca se astepta raspunsul lacererea de transfer a populatiei din prealma hotarului de stat, nemultumita de comiterea unorfurtisaguri si suparari din partea Rusier5; numai la Sariera (parte din mosia Tuzla apaninandproprietatii particulare) .,s-au luat masuri a se face delimitarea locurilor cuvenite locuitorilor"56.

48 Ibidem, f. 84.49 Ibidem, f. 49." D. Berindei, Guvernele lui Alexandru loan C'uza (1859-1866). Liste de miniftri, in Revista

arhivelor", 1959, nr. 1, P. 162; N. Adaniloaie, D. Berindel, Reforma agrarä dm 1864, Bucuresti,1967, p. 255.

5 ' ANB. fond Min. Int., Div. rurala comunalk dosar 107/1864, f 49v., 54.52 Ibidem, f. 55,56.53 Ibidem, fond Min. Agric. si Domen., Serviciul Bunuri, dosar 1467/1864. f. 28-28v.54 Ibidem, fond Min. Int., Div. rurala comunala, dosar 107/1864, f. 65v, 66.

Ibidem, f. 58.56 Ibidem, f. 66.

si

"

www.dacoromanica.ro


Autorii mentionatului tablou au acordat insa atentia principala proprietatilor funciare ce apartineaucomunelor urbane Ismail, Chilia, Reni din care faceau parte 5i suburbiile. Potrivit relatarilorprefecturii, consiliile comunale din aceste ora5e au cerut o verificare suplimentara a terenurilordisponibile caci ImBroprietarindu-se locuitorii dupa constatarile comisiei de plasa, nu se ajunge dotaltreimi ale mo5iilor" . Este invocat astfel un nou motiv spre a se evita modificarea nedorita a relatiiloragrare existente. Noul curs ce a fost impus activitatii prefecturii a provocat nelini5tea administratiilorcomunale ale targurilor, care probabil sperau ci nu se va mai reveni la problema schimbarii formeiproprietatii funciare. De aceasta data, primaria de Ismail si-a manifestat deschis dezacordul fatii dereluarea actiunii, ce parea abandonata. Prin adresa catre Ministerul de Interne, Agricultura i LucrariPub lice din 22 iulie 1865 primarul arata ca potrivit legii rurale improprietarirea se face numai acelorlocuitori a5ezati in comunele rurale care au fost pont,* i nicicum locuitorilor din comuneleurbane"58. Cele 2/3 din suprafata pamanturilor, apartinand orgului Ismail, erau insuficiente pentru aasigura terenurile legiuite tuturor cultivatorilor, iar ora5enii care nu se ocupau de aratura riscau saramfina fara islaz pentru vite. In plus, agricultorii din Ismail nu obtineau nici un avantaj prinrascumpararea pamfintului de aratura pe care il lucrasera pana atunci pentru darea de a zecea parte deproductie in natura", de a plati locul de islaz 5i de a achita taxa pentru locul de casa 5i de gradina dejacumparat. Pentru luarea unei decizii definitive, ministerul era rugat sa Ora cont de faptul ca la Ismaillocuitorii au fost totdeauna liberi a dispune de munca lor, avand timp a cauta interesele lor proprii 5inicicum de boieresc, ca ace5ti locuitori nicidecum nu au fost lerti de pamant cu drepturile lorab-antico, precum a fost claca din cealalta parte a Romanier 9. Argumentele aratate au fostinterpretate insa drept contestari, primariei recomandandu-i-se sa se adreseze Comitetului permanental prefecturii, adica sa procedeze tot in limitele legii60. Prefectul de Ismail, la randul &Ili, era indemnatsa staruie cu toata energia pentru ca cel mult pana la finele lui septembrie legea rurala sa se puieintru deplina sa aplicatie atat ale comisiunilor cat 5i a inginerilor"61.

Faptele expuse permit concluzia ca in vara anului 1865 guvernul Romaniei era mai hotarat caniciodata sa obtina definitivarea transpunerii in practica a legii rurale 5i in judetul Ismail, neglijandu-setotal caracterul specific al relatiilor agrare de aici. Or, simultan cre5tea 5i impotrivirea locuitorilor,mai ales a celor din comunele urbane, care ramaneau dezavantajati in eventualitatea improprietaririi.Paradoxul se explica simplu: legea rurala a fost conceputa drept actiune de modernizare a relatiiloragrare din mediul satesc, majoritatea cultivatorilor din acest district locuiau insa in a5ezari urbane sauin suburbiile oraselor, fiind subordonati primariilor acestora. Perioada relativ scurta dupa plecareacazacilor (1856) nu a fost suficienta pentru permanentizarea noilor locuitori pe moiile Nicolaevca,Novotritca i Parapara, vandute de Oastea cazacilor de Dunare62. Un caracter mai putin stabil avea 5ipopulatia din arondismentul Tuzla. Pamanturile de aici, bune mai mult pentru papnat, nu trezeauinteres spre a fi rascumparate in scopul largirii suprafetelor de aratura. Cre5terea vitelor devenise oocupatie predilecta nu numai datorita pa5unilor intinse, dar i caracterului convenabil alcomercializarii lor pe pietele orgelor dunarene. in sfar5it, legea ruralA Ii propunea sa lichidezeelementele servajului, care la Ismail nu erau cunoscute 5i acest fapt autoritatile locale, dand glasopiniei locuitorilor, II semnalau in corespondenta purtata cu guvemul tarii. Populatia judetului nudorea aceasta actiune, iar eforturile administratiei locale ramaneau la 1865 fara efect. Probabil mai eranevoie de timp ca i in birourile ministeriale sd se inteleaga CA intr-un judet cu o populatiepreponderent urbana 5i cu o agricultura mai putin asemanatoare cu restul tarii, aplicarea unei

57 Ibidem.58 Ibidem, f. 63.59 Ibidem.

6° Ibidem, f. 64.61 Ibidem, f. 65.62 V. VAratec, Trasarea noului hotar..., loc cit.

www.dacoromanica.ro

9 Tentative de aplicare a prevederilorlegii rurale de la 1864 413

legi generale i de o importanta majora. ca cea rurala, Para a se tine cont de realitate, reprezentaun act nefiresc.

A doua jumatate a anului 1865 a ramas marcata de numeroasele ordine ministeriale adresateprefecturii de Ismail care reflectau nazuinta de incheiere cat mai grabnica a operatiei deimproprietarire. Au fost revocate toate deciziile anterioare prin care erau admise unele eschivari de laaplicarea legii rurale. Inginerul topograf a fost obligat sa revina asupra lucrarilor de delimitare incomunele urbane Ismail, Chilia, Reni63. Ministerul de Interne, Agricultura §i Lucrari Pub lice aincercat frA succes sa readuca in discutie chiar i cazul mo§iei Nicolaevca, unde proprietatea aveatoate argumentele pentru respingerea Improprietaririi". La fel au fost depuse stdruinte in vedereareluarii pregatirilor pentru aplicarea legii In catunele de pe domeniul Tuzlei65. Prefectura s-a straduitsa tempereze ritmul pretins de minister, invocand fie deosebitele conditiuni" in care se &eaumoOle de la Tuzla i Nicolaevca, fie lipsa casierilor de plasa (nu existau aceste unitati administrativein judetul Ismail) pentru participare in comisiile de constatare, cerand timp ca functia sa fie suplinitade catre perceptorii comuna1i66. Activitatea prefectului de Ismail, I. Dimitrescu, a trezit unele banuielila Bucuresti i, ca urmare, colonelul Steriade a fost insarcinat sa cerceteze presupusele abuzurisavar§ite. In raportul special intocmit prefectului i-au fost aduse invinuiri ca de la promulgarea legii

pana astazi, august 6, nu s-a facut nimica, absolut nimica", ca s-a intretinut in zadar i neiertatacorespondenta care s-a dezaprobat grin mai multe ordine ale ministerului", ca in judet principiile legiiInca nu sunt cunoscute oamenilor" 7. Nici cu pretul demiterii prefectului nu a fost posibild impunereaunei actiuni lipsita de popularitate; chiar §i in iunie 1866 se semnala ca aici pamantul nu s-a impartitince68. A urmat avertismentul serios, potrivit caruia ministerul va fi silit sa ia osebite masuri contraacelei prefecturi (de Ismail n. V.V.) care nu urmeaza legea §i nu asculta ordinele", fapt ce I-adeterminat pe noul prefect sa incerce a se justifica: Intarzierea nu provine de la prefectura". Insuficientaterenurilor pentni a asigura suprafetele legiuite tuturor persoanelor incluse in tabela A pentru targurileIsmail. China. Reni a necesitat ridicarea in plan a acestor moii, lucrare care se desfa§ura destul deanevoios La initiativa consiliilor comunale in calitatea lor de proprietari ai pamanturilor s-a procedat laverificarea suplimentara a listelor alcatuite de comisii i cu aceasta ocazie s-au descoperit mai multenereguli, flind inclqi multi indivizi care nu se eau trecuti in rolul contribuabililor"69. Pozitiaministerului a ramas neschimbata: scuzele prefectului nu au fost acceptate, ordonandu-se terminarealucrarilor de improprietarire in termenul fixat (srarsitul lunii august n. V.V.)"79.

Impactul politicii agrare guvernamentale a determinat i aparitia unor dificultati in utilizarearationala a paminturilor din judetul Ismail. Inca din primavara lui 1866, la ordinele de sus, prefecturaa dispus anularea tuturor formelor de dijma in exploatarea terenurilor disponibile, anuntand primariileurbane sa nu se mai prevada prin bugete asemenea venituri", motivand ca o aa percepere estecontra legii rurale"71. Interdictiile impuse aveau ca scop urgentarea improprietaririi in formulaprevazuta de legea rurala si careia i se opuneau locuitorii. Daca partile implicate in disputa nu segrabeau sa cedeze, fiecare a§teptand un deznodamfint favorabil, lucrarile agricole de primavara (aratul§i semanatul) nu puteau fi amanate prea mult.

63 ANB, fond Min. Int., Divizia rurala comunalk dosar 107/1864. f. 72.64 Ibidem, f. 72,73,76,77.

Ibidem. fond Min. Agr. i Domen., Serviciul Bunuri, dosar 1467/1864, f. 28-28v." Ibidem. fond Min. Int., Div. rurala comunala, dosar 107/1864, f 73.67 Ibidem, 1. 78-78v.

Ibidem, dosar 211/1866, f. 1-2.69 Ibidem, f. 3-40.7(2 Ibidem. f. 50.71 Ibidem, f. 13.

si

65

"

www.dacoromanica.ro


Comisiile comunale Ismail si Reni au reusit sa obtina de la comitetul permanent al prefecturiidreptul de a pastra regimul dijmei semanaturilor ca in trecutn, fapt ce a trezit nemultumireaadministratiei comunale din targul Chilia, care a respectat dispozitiile prohibitive si s-a ales in final cuimportante deficiente bugetare. intr-o scrisoare adresata in octombrie 1866 noului ministru de Interne

presedinte al Consiliului de Ministri, I. Ghican, prirnarul orasului Chilia relata cu amariciune:Pentru ca rn-am supus ordinii, n-am procedat nici la darea in antrepriza, nici la perceperea acesteidijrne, lasdnd-o in voia intamplarii, s-au ridicat semanaturile i primaria care nu are venituri decatpana la 70-72 mii lei venit pe an, a ramas lipsita de un venit calculat cA s-ar fi putut lua 10 000 ler74.Pierderile suferite constituiau un serios motiv pentru primaria de la Chilia pentru a pretinde, incalitatea sa de proprietar al terenurilor, o posibila despagubire gi o revenire in situatia similara cudrepturile primariei de Ismail si Reni, fiind si ea urbana"7 . Replica rninistrului a fost putinimbucuratoare, prefectul find anuntat doar ca dispozitiile legii rurale relativ la improprietarirealocuitorilor de pe proprietatea acestei comune (Chilia n. V.V.) sa se efectueze imediat"76. Or, insituatia cand realizarea prevederilor acestei legi in judetul Ismail devenea tot mai dificila, nefiindacceptate de cultivatori i proprietari, problema exploatarii terenurilor agricole a continuat sa ramanaobiectul unor discutii si in anii urmatori.

Sumele provenite din plata dijmei pentru pamantul de aratura constituia un important capitol alveniturilor comunale din toate targurile dunarene. Ghidate de interesul completarii bugetelor,primariile, motivand de fiecare data criza de timp pentru inceperea lucrarilor agricole, cereauguvernuluiRermisiunea de organizare a licitatiilor pentru darea in antrepriza a terenurilor arabiledisponibile . Daca in 1866 raspunsul Ministenilui de Interne la asemenea solicitare se axa inexclusivitate pe ideea transpunerii grabnice a stipulatiilor legii rurale, in anul urmator primariilor le-afost permis a dispune doar de,..veniturile pamantului ce va prisosi peste cantitatea necesara laimproprietarirea locuitorilor"78. In 1868, cand consiliul comunal Ismail a incercat sa mareascasuprafetele oferite cultivatorilor contra unei zecimi din recolta, ministerul s-a opus acestei actiunin.In fata perspectivei cresterii nemultumirii populatiei pusa in imposibilitatea utilizarii regimuluiexistent de practicare a dijmei, guvernul s-a vazut obligat sa cedeze prin a ordona periodic mentinereastatu-quo-ului. In timp ce Ministerul de Interne incerca sa obtina realizarea improprietanrii,Ministerul de Finante. in virtutea actiunii intreprinse la scara nationala, a emis in primavara anului1867 o dispozitie prin care obliga organele fiscului din judetul Ismail sa efectueze primele masuri depercepere a despagubirilor pentru lichidarea clacii si dijmei80. Afland despre starea de lucruri(neaplicarea de facto a legii rurale) i Departamentul Finantelor s-a raliat la eforturile celui de Internein vederea asigurarii unei grabnice improprietariri". Evident, ambele ministere actionau inconformitate cu legislatia in vigoare, care prevedea lichidarea tuturor formelor de dependentaeconomica a cultivatorilor i inzestrarea lor cu loturi proprii. In comunele urbane ale judetului Ismaillipsea proprietatea particulara asupra terenurilor agricole, acestea find exploatate in regim de dijmaachitata in folosul consiliilor comunale. Agricultorii, in calitate de uzufructuari, refuzau modificareastatutului pe care il detineau. Legea rurala, reprezentand principalul act legislativ in vigoare, nu

72 Ibidem, f. lv, 13v.73 I. Mamina, I. Bulei, Guverne .yi guvernang (1866-1916), Bucuresti, 1994, p. 140.74 ANB, Min. Int., Div. rurala comunala, dosar 211/1866, f 13v.75Ibidem, f. I9v.76 ibidem, f. 14v.77 lbidem, f. 51-51v, 53,89.78 Ibidem, f. 54.7) Ibidem, f. 90, Ill.wIbidem, f. 48-48v.Si Ibidem, f. 126-126v; fond Min. Agr si Domen., Serv. Bunuri, dosar 1467/1864, f. 39.

5i

.

-

www.dacoromanica.ro


prevedea modalitati de procedare deosebite pentru modificarea relatiilor agrare in comunele urbane.Din acest motiv guvernul nu putea propune o noul altemativa, dee& actiuni in limitele prescrise delegea rurala. Chiar in cazuri cand era evident decalajul intre stipulatiile legii i realitatile din judetulIsmail, autoritatile de la Bucuresti propuneau a se respecta procedura prevazuta de aceasta lege(crearea comisiilor de constatare si a comisiilor ad-hoc, constatarea prezentei clacasilor, delimitareahotarnicirea terenurilor, etc.), pentru ca mai apoi partea sau partile nemultumite sa faca recurs pe calelegali pentru anularea acestor actiuni. Prefectura, dupa admonestarile aratate mai sus, totalmente s-asituat pe pozitia guvernului, primariile insa nu au fost de acord cu o asemenea politicä. n primavaraanului 1867 executivul larii a intreprins o noul tentativa de finalizare in judetul Ismail a masurariihotarnicirii terenurilor prevazute locuitorilor de legea rurala. Prefectura a cerut primariilor sanumeasca reprezentantii pentru comisiile ad-hoc, care ar putea duce la bun sfarsit procesul deparcelare a mosiilor i distribuirea loturilor in proprietate particulara82. Consiliul comunal al orapluiIsmail a respins oferta, motivand cA pimanturile ce le administra i nicidecum le stapfinea, aveau oalta destinatie (inlesnirea comertului cu vite, intretinerea vitelor pentru transport), iar pentru cultivarese distribuiau suprafetele pe cat prisoseau" afara de imasurile necesare83. Simultan, reprezentantiiadministratiei urbane au aritat cum legea rurala care avea drept scop de a desfiinta boieresculclaca", nu putea fi aplicata acolo unde asemenea urine ale trecutului lipseau. Punfindu-se In aplicarelegea rurala precizau ei s-ar Improprietari in loc de clacasi pe uzufructuari i In loc de a seimbunatati, soarta locuitorilor va ft mult mai apasata". In eventualitatea insistarii de transpunere inpractici a legii rurale, la Ismail crestea riscul incitarii unor nemultumiri deoarece se preconizaimproprietarirea doar a cultivatorilor, find excluse alte categorii de oraseni precum industriasii,meseriasii, birjarii, sacagiii, etc. care au deopotriva drepturi asupra parnantului orasenesc, fi indcamulti din ei se ocupa si de agricultura"84. In fata refuzului de colaborare al consiliilor comunale,prefectura a incercat si-se conformeze circularei din 5/17 septembrie 1864, potrivit careia la mosiilepentru care nu s-ar infAtisa delegati, masuratoarea i delimitarea ceruti de lege se va face deautoritatea locala in prezenta a cativa dintre proprietarii vecini"85. Intr-un raport catre Ministerul deInterne de la finek lunii aprilie 1867, prefectul de Ismail relata eft unii proprietari i toti locuitorii dinjudet refuzau sa numeasca delegatii ceruti, iar trimiii comunelor invecinate (coloniile i satele cularam de pe domeniile statului din districtul Bolgrad) nu s-au prezentat la timp, astfel ca find dejasemanaturile rasarite", lucrarile de delimitare s-au amanat pentru toamnA86.

In procesul pregatitor din vara anului 1867 pentru definitivarea improprietaririi, s-au luatdispozitii pentru trimiterea avocatului public la mosiile statului in calitate de reprezentant alproprieta,ii in comisia ad-hoc. La fel s-a incercat dezvaluirea tuturor cauzelor neaplicarii legii rurale,precum i verificarea tabelelor A, alcatuite inca din 186e. Cunoscand pozitia refractara a primariilorin problema abordata, manifestatil prin refuzul de a desemna delegati in comisiile ad-hoc, prefectura aimputernicit direct pe inginerul topograf F. Veseli sa procedeze la masuratoarea i delimitareapamantului cuvenit locuitorilor din comuna Ismail"88. In septembrie 1867 acesta incheiase lucrarilede hotamicie pe mosia suburbiei Larjanca, urmand a trece tot cu aceiasi operatic la comuna Covurlui(corect, Cuhurlui n. V.V.) si altele"89. Miscarea de raspuns a survenit din partea locuitorilor dinCuhurlui, Broasca i Sofiana care printr-o telegrarna speciala catre Ministerul de Interne anuntau

82 Ibidem, f. 44.83 lbidem, f. 44v." Ibidem, f. 44v, 66.85 Colegie, p. 11.86 ANB, fond Min. Int., Div. rurala comunala, dosar 211/1866,1.46-46v.87 Ibidem, f. 55,72.88 lbidem, f. 74v.

lbidem, f. 75v.

si

si

si

.www.dacoromanica.ro

416 Vitalie Vdratec 12

despre pretentia lor cã delin dreptul de proprietate asupra moiiIor oferit, chipurile, de guvernul Rusieihied la 1842. Din actele prezentate de ei s-a putut constata cd autoritAtile tariste au acordat doarpamantul necesar de hrand locuitorilor din cel al Statului"90. Populatia mentionatelor gezdri aveaterenurile doar pentu uzufruct, 'MA prin reclamarea unui imaginar drept de proprietate se urmAreaeschivarea de la improprietdrire conform stipulatiilor legii rurale, fapt recunoscut putin mai tfirziuintr-o suplica adresatA guvernului91. Pretentiile locuitorilor de la Cuhurlui, Broasca §i Sofianardmfineau total nefondate, ei beneficiind i sub administratia ruseascd doar de dreptul uzufructuluiasupra pamantului ce apartinea domeniilor statului. La rugdmintile lor insistente, de la Bucure§ti s-adispus incetarea provizorie a tuturor lucrdrilor de delimitare i de divizare a moOlor, dardeclanprea unei anchete speciale a cazului. In acest mod s-a ridicat un nou obstacol in procesulaplicdrii legii rurale. in priindvara anului urmAtor, 1868, fiind mentinute formele existente alerelatiilor dintre cultivatori i proprietari pe pdmAnturile judetului

Intre timp s-au produs unele schimbdri in componenta administratiei locale. Noul prefect,A. Toncoviceanu. s-a ardtat la inceputul anului 1868 hotdrAt sA reia actiunea de improprietarire pecare el o considera chestiune ajunsd a ft spinoasd de indeplinit". A fost propusA o noud modalitate deprocedare ,.pentru a se pune capdt acestei anomalii", prin obligarea comisiilor de plasd ..sd eliberezetitlurile provizorii proprietarilor conform art. 28 din lege", fapt ce ar fi permis, in caz de recurs dinpartea proprietarilor (in special consiliile comunale urbane), plasarea intregii probleme discutate inlimitele prevederilor leeii rurale93. Nici aceastd initiativa nu a avut sorti de izbandd, deoarece inmartie 1868 a urmat o scrisoare bine documentatA a locuitorilor tArgului Reni cdtre gin em. prin careerau contestate actiunile de aplicare a legii rurale. Autorii au ardtat: ..Legea rurald este decretatapromulgatd numai in favoarea §i beneficiul fo§tilor clAca4i, prin urmare este prevAzut ca aceastd legesd nu se poata aplica deck numai In privinta celora pentru care s-a decretat, noi insd <...> nu am fostniciodata clacasi de unde dar rezultA cA legea rurald nu are deloc a face cu noi"94. ExplicAnd cA moiaRenilor a fost folositd in trecut mai ales pentru pd.5unat, locuitorii acestui targ rdmAneau la parerea cA..legea rurald este un beneficiu, un principiu de drept constant" i cum ..beneficiile nu se pot impuneconsiderau ei renuntam la acest drept. nu ne trebuie folosul ce ne prezintd legea rurald. oim sdrdmanem tot in conditiunile in care ne-am eat pAnd azi". Executix ul ldrii era atentlonal cd 4icultk atorii de la Reni au fost considerati drept cIAcai ..in contra oricdrui principiu de drept". ca.odatd inceputd procedura aplicArii legii rurale. dar nefinalizatd, impiedica bunul mers al lucrdrilor peterenurile de arAturd in conditiile existente. fapt ce afecta in mod considerabil elul de iatA alpopulatiei orgului95. Intr-o formd mai dark rationamentele expuse aveau gaseascA reflectareaintr-o altd scrisoare a locuitorilor de la Reni expediata Ministerului de Interne In februarie 1869. Inopinia autorilor. leeea rurald avea scopul ..de a aboli claca sAteanului. iar nicidecum pentruproprietAtile urbane. unde nu au existat niciodatA locuitori clac4"96. In targul Reni legea era mereurespinsa. considerfindu-se cd pentru aplicarea ei nu existau conditiile necesare (lipseau proprietatearurald i locuitorii clAcasi). Actiunile anterioare. subordonate scopului improprietAririi cu orice pret,erau apreciate ca incercAri de aplicare in ora,u1 nostru a legii rurale. puind pe hArtie ceea ce inrealitate nu exista" sau chiar anomalia anomaliilor"97. Dupd o analizd detaliatd a diverselor tentativenere4te de improprietarire a aericultorilor or4eni ce au urmat dupd 1864. prin care au demonstrat

911 Ibidem, II 77, 81.91 Ibidem, f. 82-82v, 96.92 Ibidem, f. 83-113.93 Ibidem. f. 114-116v, 139-140.94 Ibidem. f. 120-120v.95 Ibidem.

96 Ibidem. 11155.

Ibidem. f. 155%.

ai

ai

nitsalt

www.dacoromanica.ro


imposibilitatea continuArii unei asemenea politici, reprezentantii populatiei din aceastd localitateurband au cerut ministerufui sA ne faceti dreptate ordonand stricta respectare a legii si eliberareanoastrd de sicanele ce ni se fac prin incercarea aplicatiunii legii rurale"98.

Despre caracterul irealizabil al prevederilor legii rurale mArturisea i primarul comunei Chiliain martie 1868. ardtdnd reticenta locuitorilor fatd de orice indemn al guvernului pentru finalizareaactului improprietaririi".

Manifestarile de nemultumire si impotrivirea populatiei tdrgurilor dunarene fata de cursuloficial de modificare a relatiilor agrare existente au determinat si slabirea tot mai vizibild a actiunilorguvernului in aceasta directie. La scrisorile locuitorilor judetului Ismail din anii 1868-1869 cAtreMinisterul de Interne urmau rdspunsuri scurte, fvarA alte argumente, doar indemnuri pentruincheiereaprocesului improprietAririi, iar in fata iminentelor tergiversdri ale acestora, ministerul se vedea obligatsa-si dea acordul pentru mentinerea relatiilor existente intre proprietari si cultivatorim°. Prefecturajudetului raporta periodic despre unele actiuni pregAtitoare, dar care, din cauza pozitiei refractare aconsiliilor comunale si a locuitorilor, rdmfineau ineficaceHn. Tot problema agrard constituia probabilmotivul frecventelor schimbari ale prefectilor. Fiecare dintre ei, venind in fruntea administratieijudetene. dadea asigurdri ministerului cd va duce la bun srarsit rezolvarea problemei in cauzd, apoiraportau despre starea de lucruri creatd. Dupa mai multi ani de eforturi, in septembrie 1869 aplicareale2.ii rurale rAmdsese la nivelul anului 1865102. Delimitarea loturilor individuale nu era infAptuita lanici una din mosii, unele find chiar total exceptate de la improprietarire. Afirmatia prefectului dindecembrie 1869. potri it cdreia in comuna Ismail improprietarirea este deja terminatä dandu-se la unnumAr de 1024 locuitori pArndnturile care s-au deosebit (hotArnicit n. V.V.) prin inginer"R13,rdmAnea o fictiune. CAci. asa cum avea sd constate in 1873 Ministerul de Finante, legea rurald nu amai fost aplicatak14.

Cazul judetului Ismail demonstreazd cat se poate de elocvent cd nici cea mai frumoasd intentienu poate fi realizatd cdnd nu existA conditii propice. Legea rurald a fost asteptatd. salutatã si apreciatade laranii clacasi din Romania. ea acordAndu-le libertatea economicd si asigurdndu-le improprietarireacu loturile necesare realizArii unui minim de viatd. Or. aceastd lege cu caracter national a fostinoperanta in conditiile unui judet unde majoritatea populatiei era concentratA in tdrguri. unde lipseaclacasia. unde practic era imposibila delimitarea strictd dintre agricultori si alte cate2orii sociale.Timp de mai multi ani executivul a incercat pe diferite cdi sä improprietdreascd pe cultivatorii depamant din orasele dunarene, dar de fiecare data se vedea obligat sA cedeze in fata refuzului acesteioferte. atdt din partea populatiei, cat si a organelor administrative locale. 0 atare pozitie a fostdeterminata atdt de structura social-administrativd a judetului Ismail. cat si de regimul funciar existentaici Terenurile disponibile erau utilizate mai ales pentru pdsunatul vitelor. ocupatie mult maiaNantajoasd in acea perioada comparativ cu cultivarea pAmantului. mai ales ca orasele judetuluiofereau o penrianenta piatd pentru comercializarea produselor muncii populatiei.

Dijma uitlizata de cdtre primdriile comunelor urbane pentru indestularea necesitAtiloragricultorilor. pe de o parte. si completarea bugetelor anuale. pe de altd parte. reprezentau. credem. unimportant mijloc de tranzit cdtre relatiile de piatd in agricultura din sudul Basarabiei. Libertateaproducatorului. pretul convenabil pentru pdmantul arendat. proprietatea comunald asupraconstituiau rezultatul unor fericite imprejurdri anterioare. and Rusia tarista. in fata unor interese

" Ihidem, p. 156v." Ibidern. 1. 122-122v, 132.

Ibidem. f. 120v. 123, 154, 157, 175-175v. 209.101 Ibidem. f. 114-116v, 139-140, 121, 151-151v. 172-172v.102 Ibidem. I 180-190v. 204-204v.

I. 182." Ibidem. Cornunald. dosar 96/1873. f. 1.

list

-

mosiilor.

" Ibrdern.Din

www.dacoromanica.ro

418 Vita lie Varatec 14

geopolitice, s-a vazut obligata in prima jumatate a secolului al XIX-lea stt renunte la introducerea intargurile de fa Dunare a relatiilor agrare potrivit modelului existent in restul imperiului.Transformarile propuse de care statul roman dupa 1864 pentru agricultura intregii tad nu eraunecesare in judetul Ismail, fapt ce devenea tot mai evident pe masura promovarii acestei politici. Nuintamplator, proportional cu insuccesele ministerelor implicate in Improprietarirea agricultorilor,cre§tea *i opozitia comunelor care, cat= sfar§itul anilor '60, Para nici o rezerva, 1§i exprimaudezacordul fata de intentia aplicarii legii rurale. Pan& la urrna 4i la Bucurevi a fost inteleasainoportunitatea unei asemenea politici, relatiile agrare din judetul Ismail ramanand neschimbate.Drept dovada, intr-un document pregatit special in septembrie 1879 de catre autoritatile tariste(revenite de curand in sudul Basarabiei), domeniile comunelor urbane Ismail, Reni, Chilia, Tuzla,precum i a targuprului Nicolaevca, erau trecute in categoria celor care nu au fost parcelatedistribuite agricultorilurm.

105 Arhiva trntifica a Academiei de *Me a Republicii MjIdova. fond 40, inv. I. dosar 16f. 210-217

si

www.dacoromanica.ro

PROBLEMA SEDENTARIZARTE TIGANILORiN DOCUMENTE DE ARHIVA DIN ANUL 1863

VENERA ACHIM

Dezrobirea tiganilor in Principatele Roman& a fog rezultatul unui sir de masuri legislativeadoptate in deceniile al cincilea si al saselea ale secolului al XIX-lea. Legile de emancipare au scosdiferitele categorii de tigani din conditia de robi i le-au asigurat acestora libertatea personall Au fogemancipati, pe rind: in 1843, in Tara Romineasci, robii statului; in 1844, in Moldova, robiiminastirilor i robii statului; in 1847, in Tara Romineasci, robii manastirilor; iar prin legile adoptatela 10/22 decembrie 1855 in Moldova si la 8/20 februarie 1856 in Tara RomineascA, robii particularilor.Prin aceste legi tiganii in cauza intrau, din punct de vedere juridic, in randul oamenilor liberi.

A disparut, astfel, una din vechile institutii sociale ale principatelor. Conditia de robi i-acaracterizat pe tigani inci de la venirea lor in Wile romine, in secolul al XIV-lea. in conditiileprogresului in directia modemizArii institutionale si sociale pe care I-a cunoscut principatele dupi1821 si ale noului spirit public care aparuse, robia a inceput sA fie vizuti, din ce in ce mai mult, dreptun indiciu al inapoierii principatelor si al distantei care le despirtea de lumea civilizati. Din deceniulal treilea al secolului al XIX-lea robia a fost obiect al preocuparilor reformatoare ale diferitelorsegmente ale clasei politice rominegi. Solutia a fost desfiintarea ei. Procesul legislativ a fost relativindelungat i complicat. lmplicatiile de ordin social, fiscal, economic, etc. au fost marl, mai ales ciera vorba de o masa mare de oameni, insemnind aproximativ 7% din populatia principatelor2.

Emanciparea sub aspect juridic relativ usor de infliptuit, de altfel! a fost doar una dinlaturile legislatiei privitoare la tigani de la mijlocul secolului trecut. Legislatia de emancipare estecomplexa si cuprinzAtoare. Ea are in vedere multe din aspectele specifice ale populatiei tiganesti.Legislatia privitoare la tigani depasege obiectivul ernanciparii juridice a acestora. Scopul ultim alacestor legi era asimilarea tiganilor cu tAranii, din punct de vedere fiscal, al ocupatiilor si social.Factorii politici ai principatelor au gandit dezrobirea ca o integare deplina a tiganilor in cadrulpopulatiei rurale rominesti. Legile de dezrobire si toate celelalte misuri legislative privitoare la tiganiurinal-eau, in fapt, intrarea deplina a tiganilor in randul clAcasilor. Pentru legiuitor. ca i pentrumilitantii abolitionigi, emanciparea tiganilor insemna dobandirea de care ei a ocupatiilor, modului deviati, tipului de habitat, etc. ale taranilor.

Una din laturile acestui proiect social era sedentarizarea acelei parti a populatiei de tigani caremai practica viata itinerantA. Politica de sedentarizare merge mini in mini cu cea de emanciparejuridici. Sunt doui laturi ale aceluigi proces. Lichidarea nomadismului insemna transformareatiganilor nomazi in lucritori agricoli si in megesugari. Primele misuri legislative in directiasedentarizArri tiganilor au fost adopate de Adunarile Obstesti Extraordinare a Prii Rominegi(in 1831) si a Moldovei (in 1832), cele care au elaborat Regulamentele organice3. La inceput au fost

' Studiu despre procesul de dezrobire a tiganilor, la Viorel Achim, riganii in istoria Romerniei,Bucuresti, 1998, p. 76 si urm.: legislatia abolitionista, ibidem, p. 90-98. Vezi, de asemenea, G. Potra,Contribuou ui la utoricul figanilor din Romdnia, Bucuregi, 1939. p. 107-117.

2 Cf. Vlore] Achim, op. cit., p. 82-83.3 Ibidem, p. 91-92.

Revista istoricr, torn. IX. nr. 5-6, p. 419-423,1998

www.dacoromanica.ro

420 Venera Achim 2

avuti in vedere tiganii statului. Ulterior, masurile vizand stimularea statornicirii (sedentarizarii) aufost extinse si la tiganii particularilor i ai mariastirilor. Pentru a incuraja asezarea in sate a tiganilornomazi, acestora le-au fost acordate scutiri i alte facilitati. Uneori s-a recurs insA si la coercitie.Sedentarizarea tiganilor incepuse in unna cu secole. Acum, in epoca dezrobirii, in noile imprejurkisocial-economice din principate si, nu in ultimul rand, datoria prevederilor legale de aceasta naturA,sedentarizarea a Mut progrese insemnate. Multi din tiganii care ii castigau traiul cutreierand tara cumestesugurile lor speciflce au fost legati de o locuintA stabilA si de o asezare.

Nomadismul sau, in vocabularul epocii, vagabondajul" tiganilor a continuat InsA si dupadezrobire. Unele categorii de tigani Ii duceau pe mai departe vechiul mod de viata. Formal, prinlegile de dezrobire, i ei erau statorniciti la sate, pe mosiile particulare sau cele ale mAnAstirilor ofi alestatului. Ei incheiau invoieli pentru locul de casa, iar claca la care erau obligati o plateau in bani, PRAa avea insA nici un petic de pamant de aratued. Ei refuzau sA lucreze lotul de pAmint care le era pus ladispozitie i sa facA muncile care derivau din acest raport de proprietate (claca). Acesti dezrobiti iicastigau pe mai departe existenta penduland prin tail. La anumite date se intorceau in satele in alecAror evidente fiscale figurau, pentru a-si plAti impozitul i claca4.

0 bunA parte a populatiei tigAnesti, pe care momentul dezrobirii a gasit-o in conditianomada", si-a perpetuat acest mod de viata Inca un numar de ani, iar in ceea ce priveste unelegrupuri, chiar panA aproape de vremea noastrA. In aceste cazuri, integrarea tiganilor in cadrulpopulatiei agricole nu s-a realizat nici mAcar sub aspectul habitatului.

lar intre tiganii sedentarizati, o parte deloc neglijabila nu a adoptat plugaria ca ocupatie, ci aramas sau a dobandit conditia de mestesugari in cadrul satului. deservindu-i cu unelte sau alteproduse mestesugite de ei, reparatii i alte servicii pe tArani.

Cauza refuzului multor tigani emancipati de a imbrAtisa ocupatia agricola derivA, in parte. dincarentele legilor de dezrobire. Legislatia nu a asigurat baza economicA pentru dorita integrare atiganilor in comunitatea ruralA. Rezolvarea aspectelor practice. care ar fi insemnat punerea ladispozilia dezrobitilor de loturi de pamant, vite i unelte, era !Rata. pe seam proprietarilor de mosii.Or. nu intotdeauna acestia erau interesati in fixarea pe moiile lor a dezrobitilor (chiar a fostilor lorrobi). Refuzul tiganilor de a se indeletnici cu agricultura se explica insa in principal prin povaraeconomicA i fiscala care insotea noul lor statut social. Odata cu libertatea ei dobandeau i obligMiisimilare cu cele ale taranilor clAcasi sau, in cazul tiganilor mestesugari din orase, ale patentarilor.Acestea erau mai mari deck obligatiile lor anterioare de robi, astfel incit. sub aspect economic,dezrobirea a insemnat, practic, o InrAut Ore a situatiei lor.

Actele continute intr-un dosar pastrat la Arhiva Nationala IstoricA Central& (fondul Ministerul deInteme. Diviziunea rura1A-comunalA)5, care reflectA situatia din judetul Neamt, sunt revelatoare pentrusituatia in care se aflau, la aproape un deceniu de la ultima lege de dezrobire, unii dintre fostii robi.

Atat in Moldova, cat si in Tara RomaneascA au existat i igani (indivizi i grupuri) care odatAcu eliberarea din robie, rAmasi farA un stApan care sA raspundA pentru ei, au scApat oricarui control dinpartea autoritAtilor. Scapati din robie, multi dintre tigani au parasit mosia pe care locuiserA si, in cazulcelor nomazi, pe stApanul de care depinsesera. Cum relateazd un contemporan, Vasile Alecsandri',primul impuls al tiganilor la aflarea vestii despre eliberarea lor a fost fuga. Mai ales in primii ani dupAdezrobire, in ciuda restrictiilor prevAzute de legi, mobilitatea teritorialA a dezrobitilor a fost mare,asfel incat s-a ajuns ca ei sA se easpandeasca practic peste tot in tar/ Pan& la urmA autoritAtile au fostnevoite sa. le recunoascA domiciliul ales.

4 Ilie Corfus, L'agriculture en Valachie depuis la Revolution de 1848 jusqu'à la Reforme de1864, Bucuresti, 1976, p. 94-95,172-173; Viorel Achim, op. cit., p. 98 si urm.

5 Arhiva Nationala IstoricA Centrala, fond Ministerul de Inteme. Diviziunea ruralA-comunalA,dosar 539/1863. Referire sumard la acest dosar Viorel Achim, op. cit., p. 102.

6 In Scrisori ale lui Ion Ghica nitre V Alecsandri, Bucuresti, 1884, p. 294-296.

www.dacoromanica.ro

3 Problema sedentarizarii tiganilor 421

in judetul Neamt problemele create de aceasta populatie au fost, se pare, deosebit de serioase.Nu stim care era numarul tiganilor din acest judet in epoca dezrobirii, dar putem banui cã era mare,data fiind existenta aici a manastirilor si a mosiilor manastiresti. E de presupus ca va fi fost mare sinumarul tiganilor pentru care, in primii ani, politica de sedentarizare si de integrare nu a dat rezultate.

Referatul subprefectului arondismentului (plasii) Piatra catre prefectul de Neamt, din 30 mai1863, noteaza in ce constau problemele ridicate in fata autoritatilor de acesti dezrobiti. Tiganii care nuau o statomica asezare", organizati in grupuri, comit fiirtisaguri, pradaciuni i omoruri, care ii terorizeazApe localnici, mai ales pe cei in a caror vecinatate s-au instalat grupurile de tigani, afectand gray ordinealinistea publica. Referatul constata numarul mare al infractiunilor de acest fel, ca si cand aceastA categoriesociala nu vra a se deda la nici o intreprindere onista", iar rolul lor pe pamant ar fi numai rAul". Acestitigani nici se ocupa decat numai de crima. si tot de crima, prin care chip cred a-s<i) procura elementile detrai, Fara de a se mai parasi in lama a orice condamnare a lor [Para a le mai pasa de condamnäri n. V.A.].

Actele instantelor de judecata dovedesc din plin amploarea acestui fenomen.Raportul subprefectului surprinde cauza economico-sociala a situatiei. Aceasta consta in

neimbunatAtirea soartei fostilor tigani laesi carile sant principalii autori ad> crimilor zise, caci odatacu emanciparea ci s-a facut, nu s-au mai ocupat nime de ameliorarea soartei lor i a-i vide ca la realademnitate de om in raport cu conditia sociala acelorlanti concetateni, cu alte cuvinte ei s-au regineratnecomplicatii indata ce viata lor nu s-au asezat pe niscaiva baze solide care sa le garanteze viitorul".Situatia in care se aflau tiganii in cauza se explica, deci, prin neglijarea lor completa dupa dezrobire.Practic, nimeni nu s-a mai preocupat de ameliorarea soartei acestor dezrobiti, incdt aducerea lor laconditia sociala a celorlalti locuitori a devenit o iluzie.

Subprefectul propune, ca mijloc de rezolvare a acestei grave probleme, dizolvarea cetelor deimprastierea lor prin sate, cite 1-2 tigani de sat, ca in felul acesta tiganii sa fie mai usor de

supravegheat si sa poata fi integrati mai bine. Prefectul judetului, care transmite referatulsubalternului sau, ii informeaza pe ministrul de Interne ca a procedat la dispersarea acestor oameniprin sate, caw un tigan la 20 de case de tarani.

In raspunsul sau, ministrul (Nicolae Cre(ulescu, in acelasi timp si prim-ministru),arAtandu-si acordul pentru masurile luate de administratorii judetului Neamt, dispune luarea si a altormasuri cu caracter politienesc. Cere ca tiganii in cauza sa fie pusi sub supravegherea atentA a politieicomunale, iar parasirea localitatii in scopul plecarii in deplasarile lor sezoniere sa fie interzisk suntperrnise doar deplasarile individuale, pentru tiganii care au nevoie de aceasta pentru a-si puteapractica meseria, dar numai in baza unei autorizatii (bilet de drum"), pe un termen limitat. Ministruldispune ca prefectul sa ia toate dispozitiile pentru deprinderea lor [a tiganilor n. V.A.] la agriculturasi dezvatarea de viata nomadA". De asemenea, ministrul cere ca i proprietarii sa fie implicati inpunerea in aplicare a masurilor privitoare la tigani; ei urmau sa fie raspunzatori de infractiunilecomise de emancipatii care figurau cu domiciliul pe mosiile lor.

Situatia pe care o reflecta cele trei documente din anul 1863 nu a fost un caz local. Timp deaproape un deceniu de la ultimele legi de dezrobire, tiganii au constituit o serioasa problema pentruordinea publica si au dat multa bataie de cap autoritatilor. Legarea tiganilor de agriculturasedentarizarea celor care mai practicau nomadismul au fost o preocupare pentru autoritatileadministrative si politienesti din multe judete ale tarii. Se pare ca in judetul Neamt s-a i actionat insensul masurilor invocate in actele din 1863. 0 dovada este faptul ca populatia tiganeasca de aici ascazut numeric foarte mult, asa cum o dovedesc datele recensAmantului populatiei din 1930. In acelan in judetul Neamt s-au declarat de neam tigan 1 438 persoane (1 221 in mediul rural si 217 inmediul urban). ceea ce reprezenta 0,2% din populatia judetului7. (Pe ansannblul tarii tiganiireprezentau atunci 1.5% din populatie.) ScAderea numarului populatiei tiganesti a fost rezultatulintegrarii sociale a dezrobitilor si al asimilarii lingvistice si apoi etnice care a urmat.

7 Recensameintul general al populatiei Romaniei din 29 Decemvrie 1930, II (Neam, umbelmaterna, religie), Bucuresti, 1938, p. XXXIIXXXIII.

si

Iaiei si

si

-

www.dacoromanica.ro

422 V enera Achim 4

Principatele Unite RomAnePrefectura Districtului Neamt

N° 7998

ANEXA

1.

Domnule Ministrul

<1>863 Iunie 9

Raportul Dlui Subprefect <al> arondismentului Piatra N° 1238 prin care imi supune moiivilede la care deriva mai multe scandaluri si tulburari intre locuitori din partea dizrobitilor lagani care m->au ostatornica asazare , anecsat pe langa acesta, comunicanduc->se Domnv. in copie

VA rog a<->mi da cuvenita dizlegare, pana la primirea cariea veti cun6ste ca am regulat ca petoti acei dizxobiti a se Inparti prin sate, la fiecare 20 case de gospodari moldoveni cite on disrobit

Pentru ca cu aceasta masuri O. se poata curma raul ce adesa se prilejaste and ei sant in grupePrimiti, VA rog, Domn Ministru, asigurarea prea osebitei mele consideratii.

pPref.Burchy $ef

Leca

DomniisaleDomnului Ministru de Interne

(Original. Arhiva Nationala Istorica Centrala, fond Ministerul de Interne. Diviziunea rurala-comunala, dosar 539/1863, f. 1.)

2.

COPIE de pe referatul subprefectului <de> Piatra cu N° 1238 din 1863 mai 30.

Furtisagurile, pradaciunile si chiar omorurile ce de la un timp mai ales bantuie societateanoastra trebuind a forma obiectul celor mai serioase ingrijeri ade> agentilor Guvernului, in maimcarura este incredintata puterea administratiunei sale, eu bleat ma atinge pe mine, luAnd act dinscenile de asemine natura ocazionate in plassa ce dirijez, n-am lipsit a-mi face reflecsiile mele de oconvingere practica si esperementiva, asupra subiectului acestui rau, spre a-I seca de la isvorul deunde curge, si prin urmare a putea garanta pace si liniste publica. Dar insa, cu toata energia actiuneipolitienesti ce functioneaza prin comuni, cu toata interventia bratului activ al unei Subprefecturi, si cutot concursul cetatenesc al comunilor, raul mentionat totusi nu se poate nabusi, din cauze ca sorgintealui apara din un ce sistematic, din neimbunatatirea soartei fostilor tigani laesi, carile sant principaliiautori ad> crimilor zise, cad odata cu emanciparea ci li s-a fAcut, nu s-au mai ocupat nime dearneliorarea soartei lor si a-i rade ca la reala demnitate de om in raport cu conditia sociala acelorlanticoncetateni, cu alte cuvinte ei s-au reginerat necomplicatii indata ce viata lor nu s-au asezat peniscaiva baze solide care sa le garanteze viitorul, singura deficultate a conditiei mizerabile a lor, ce iipoate conduce la extremitatile carora se ecspun si acarura victime sunt numeroasele sacrificiuri de

www.dacoromanica.ro

5 Problema sedentarizarii tiganilor 423

familie si de avere, acele mai cu seamA care au nenorocire a lAcui impreuna sau in megiesie cu acestilaesi. Cum videti, Domnule Prefect, astA clasA de oameni nu vra a se deda la nici o intreprindereonistA i ca cand rolul lor pe pAmant ar fi numai rAul, nici se ocupa decal numai de crima si tot decrima, prin care chip cred a-s<i) procura elementile de trai, WA de a se mai parasi in urmA a oricecondamnare a lor, precum numerozitatea actilor din arhivele Istantiilor constatA in deplin realitateaacestui fact.

Este adivarat, Domnule Prefect, ca trAinicia i fericirea stabila a unui popor depinde de lamoralizarea tuturor claselor sale, dar de asemine este adivarat cA pe cat timp fiinta acestor indivizi, cenu se mai pot moraliza, nu va dispare cu totul de prin sate, mai ales in chipul cum stau ei in grupati,sau cel putin nu vor fi imprAstiati ate unul, (cel) mult doi prin fiecare sat, ca cu asa masura sA sedisparecheze, siguranta publica niciodatA nu se va mai restatornici, i infine conbinabili solutie achestith ramfine a sA da de Dv. in cunostinta imprejurarilor de care santeti convinsi.

(Subscris) SubprefectPav lu Subplent

Lachi

(Copie. Arhiva Nationala Istorica CentralA, fond Ministerul de Interne. Diviziunea rurala-comunala,dosar 539/1863, f. 2, 5.)

N'1350Sectia 2'BiroulN° 159421863 Iunie 19

3.

Domnu>lui Prefiect) de Neamt

VAzand cele cuprinse in raportul Dv. N°. 7998 si in anecsatul pe langa el in copie, raportulsubprefectului de Piatra cu N°. 1238, relative la emancipatii tigani ce umblA nomazi i sa abat lafelurite necuviinti i furtisaguri.

VA raspund CA subsemnatul sA uneste cu opinia Dv. a sA raspandi acei disrobiti prin sate, ateuna, douA si /Ana la trei familii; acolo ei sA fie dati sub de aproape privighere a politiei comunale,sA nu mai fie liber a sA mai rfidica cu bagajele lor, si a mai vagabonda prin tark cleat numai candvreun individ ar voi sA mearga undeva in interesul sau mestesugul sAu, atunci sA i se deie cuvenitulbilet de drum pe un otarfit termen. In fine, D. Prefect, Veti lua toate dispozitiile pentru deprinderea lorla agriculturA i disvatarea de viata nomadA, iar despre locurile unde sA vor aseza dup. mAsuraaceasta, sa instiintati pe Ministeriul de Interne, spre regularea i asezarea lor la contributie.

La caz insA reclamatii din partea vreunui proprietar de mosie, cA acesti emancipati s-arcunoaste inscrisi la mosia sa, si a cu a lor rAspandire prin alte sate, i s-ar cauza pagubiri, atunce acelproprietar va trebui sA garanteze cA va fi el rdspunzator pentru neoranduielile ce ar sAvarsi ei, si cuacest fel de conditie ii veti !Asa pe mosia sa neimproprietariti.

(Ciorna. Arhiva Nationala Istorica Centrala, fond Ministerul de Interne. Diviziunea rurald-comunala,dosar 539/1863, f. 3.)

2}`

5i

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

TARILE ROMANE iNTRE VEST $1 EST

MOLDOVA iNCEPUTURILOR NTRE REGII UNGAR1EI $1POLONIEI

$ERBAN PAPACOSTEA

Istoria timpurie a statelor romdne§ti, in vremea constituirii sau intemeierii"lor, e documentatA foarte lacunar, lasand teren vast ipotezelor §i reconstructiilorcelor mai diferite §i, adesea, contradictorii. Starea cuno§tintelor noastre e 'Inca maiprecard In cazul Moldovei dee& al Tarii Romfinqti, de constructie mai timpurie, §iceva mai larg documentatA in raport cu evolutia spre forme statale definitivinchegate a celei de a doua libertati romdne§ti" (N. Iorga)'.

Nu numai stdrile de lucruri interne, dar i evolutiile de politica extern& aMoldovei pAnd spre srar§itul secolului al XIV-lea continua sd ramfind partialnelAmurite, dei sursele istoriografice strAine, indeosebi ale statelor vecine, maidemult a§ezate", oferd cfiteva elemente esentiale, nu insd intotdeauna foarte clare,§i pentru trecutul tarii est-carpatice in tranzitia ei de la voievodat la domnie.

Cadrul extern al evolutiei Moldovei inceputurilor, adicd al vremii and apareIdmurit §i explicit in terminologia documentelor contemporane, spre mijloculsecolului al XIV-lea, a fost rezultatul ofensivelor impotriva tatarilor Hoardei deAur, desfd§urate concomitent §i convergent, la inceput chiar in cooperare, deregatul polon al ultimului rege din dinastia Piast, Cazimir III cel Mare, §i de regatulungar, al celui de al doilea i ultimul rege al dinastiei angevine, Ludovic I cel Mare.Terenul de desfavrare principal al acestei actiuni simultane a fost teritoriul rusapusean al cnezatelor Halici-Volhinia, al Podoliei i Moldovei, teritorii smulse,dupd repetate ofensive §i contraofensive, dominatiei Hoardei de Aur.

Pentru bibliografia referitoare la Inceputurile Moldovei 0 la orientarea ei pe plan extern,v. mai recent Stefan S. Gorovei, Intemeierea Moldovei. Probleme controversate, Ia.0 1997, lucrare Incare autorul Ii reafirmA punctul de vedere, 0 Ilona Czamanska, Moldawia i Wo1oszczyzna wobecPo !ski, Wegier i Turcji w XIV i XV wieku, Poznan 1996, cu referiri abundente la lucrAri polone, nutoate indeajuns de cunoscute la noi. RAndurile de mai jos sunt exclusiv consacrate situatieiinternationale a Moldovei in vremea lui Petru I, object de interpretare divergenti intre dl. Stefan S.Gorovei i mine. Mi-am expus punctul de vedere In aceastA chestiune in articolul Intemeierea TariiRomcinevi fi Moldovei románii din Transilvania: un nou izvor, in vol. Geneza statului in EvulMediu românesc. Studii critice, 1988, p. 76-96 §i In articolul Domni romcini regi angevini:infruntarea finald (1370-1382), ibidem p. 113-130. insemnarile din paginile precizArii de fata suntexclusiv consacrate divergentei de opinii mai sus semnalate.

Revista istoricA", tom. IX, nr. 5-6, p. 425-429,1998

ci

at

www.dacoromanica.ro


Ca in numeroase alte cazuri din istoria raporturilor internationale, succesulunei actiuni comune a transformat si in cazul raportului ungaro-polon alianta inrivalitate si chiar ostilitate, indata ce telul propus a fost atins. Alungarea Hoardei deAur din zona est-carpatica, asupra careia Ii intinsese hegemonia din vremea mariiinvazii din 1241-1242, a pus acut problema succesiunii la controlul teritoriilorsmulse dominatiei mongole. Ungaria, urmand o veche directie de expansiune inspatiul rus apusean, din vremea dinastiei arpadiene, revendica pentru sine controlulunor teritorii care ii deschideau drumul spre Europa rasariteana; tendinta care s-alovit puternic de cea a expansiunii sud-estice a regatului polon, care a evoluat totmai hotarat spre Marea Neagra, dupa ce a pierdut speranta recuperarii accesului laMarea Baltica, blocat de Ordinul teutonic, de la inceputul secolului al XIV-lea.infruntarea de lunga durata a acestor tendinte contradictorii a dat nastere uneia dinpermanentele" relatiilor internationale in spatiul central- si est-european, care aafectat timp de secole si evolutia istoriei romanesti, in chip covfirsitor a Moldovei.

In ofensivele transcarpatice ale regatului ungar, indeosebi in spatiul dedincolo de cotul nord-estic al Carpatilor rasariteni, romanii maramureseni i ceiaflati de cealalta parte a muntilor au implinit un rost de prim plan: au asigurat uncap de pod solid in teritoriul de nord al viitoarei tari a Moldovei si au extins spremiazanoapte aria acestei fimdatii. n indelungata alternare a expansiunii slavilorspre Europa centrald i sud-estica, din secolele VVI, si a retragerii lor subpresiunea in sens invers a altor etnii, constituirea i consolidarea Moldovei amarcat un moment insemnat al refluxului slavilor rasariteni, inregistrat ca atarede unele surse contemporane.

Alianta originara cu regatul lui Ludovic de Anjou a contribuit laindividualizarea voievodatului Moldovei in vremea ofensivelor antitatare la rasaritde Carpati si la expansiunea sa spre nord, in teritorii anterior supuse cnezatului deHalici; evolutie care a provocat i primele ciocniri istoric atestate intre Po Ioniaregelui Cazimir, aflata la rfindul ei in expansiune in teritoriile ruse apusene,voievodatul sau voievodatele romfinesti de la risarit de Carpati. Dimpotriva, aliantapolona, instituita de Bogdan, infidel notoriu" fata de Ludovic de Anjou inMaramure i apoi, prin descalecat", in Moldova, aliantA restabilita de Petru I in1387 si consolidata, cu intreruperi, de domnii urmatori, a sprijinit expansiuneaMoldovei spre sud spre Dunarea de Jos si Marea Neagra in mare masurd indetrimentul intereselor regatului ungar; fireste, in sChimbul renuntdrii, totale saupartiale, la pozitiile revendicate si temporar detinute in spatiul cnezatului halician.

Alternanta, din proprie initiativa sau impusa de cei doi puternici vecini, intreaceste directii de politica externa a constituit pfina spre sfarsitul secolului al XV-leacadrul dominant al situatiei internationale a Moldovei. Chiar i dupa ce putereaotomana a devenit factorul dominant al acestui cadru, rivalitatea polono-ungara,respectiv polono-habsburgica, a influentat puternic situatia internationala aMoldovei. Cunoasterea cat mai exacta a evolutiei acestei rivalitati, in general, si in

§i

§i

www.dacoromanica.ro

3 Moldova inceputurilor intre regii Ungariei i Poloniei 427

spatiul romfinesc, in special, e, a§adar, de interes major pentru mai buna intelegerea istoriei Moldovei.

Unele indoieli subzistd cu privire la evolutia pozitiei tarii in etapa timpurie aistoriei ei intre cei doi vecini, cel din apus §i cel din miazdnoapte, deveniti din aliatirivali i adversari din rivali. Una din etapele politicii externe a Moldovei, al cdreisens pare sd nu fie suficient de clar, pentru unii cercetAtori ai epocii, e cea ainceputului domniei lui Petru I, anterior inchinArii sale la Lvov, in 1387, and aacceptat suzeranitatea polond.

Sursele cele mai apropiate de acea epoca, anume din secolele XV §i XVI, darintemeiate pe cunoa§terea arhivelor regatelor ungar §i polon, sunt categorice in aceastäprivinta: in ultimii ani ai domniei lui Ludovic de Anjou, in vremea cand regele purtacoroanele ambelor regate i când alipise teritoriile ruse apusene la regatul ungar,Moldova a recunoscut din nou suzeranitatea ungara, de care s-a desprins doar dupdmoartea regelui in 1382; cel mai probabil, in urma prelungitei crize de succesiune lacoroana Srantului Stefan §i a pierderii cnezatului halician in favoarea coroanei polone.

Intemeiat pe informatii oficiale de la curtea ungard in vremea lui MatiaCorvin, Antonio Bonfini sustine cd regele Sigismund a fost silit sA intreprindä lainceputurile domniei o campanie de recuperare a Moldovei, care in vremea crizeidinastice, intr-o atAt de mare turburare, a fa:cut defectiune fatà de rege"2. Sipolonul Martin Cromer sustine cà Petru §i mai marii" tdrii sale (proceres") aufAcut defectiune fatd de Ungaria, in timpul interregnului" (sub interregno"),situare in timp asemAndtoare cu cea propusa de Bonfini.

Inspirat de aceste surse, care ii erau cunoscute, eruditul Nicolae Costinsustine la rAndu-i cA reorientarea politicii Moldovei spre Po Ionia de ate Petru afost urmarea crizei dinastice din Ungaria: ... caci Pdtru vodA vazusd cã craiiaunguriascd, dupd moartea lui Ludovic, au stAtut cAtAva vreme fArd craiu, stapAnindcrAiasa vAduva, cum s-au pomenit mai sus, s-au lipsit de supt ascultarea i aparareaUngurilor §i s-au inchinat supt ascultarea lui Vladislav craiul le§asc in anii delaHristos 1388"3. Tot pe urmele lui Bonfini, Nicolae Costin sustine, in perfectaconcordant-a cu realitatea, cd o serie de tari §i popoare dependente de Ungaria invremea lui Ludovic cumu-i: Bosna, Horvatii, Volgarii, Moldovenii §i Muntenii"

dezbatut ... de supt stapaniia crãiei ungure§ti"4, evolutie care a declan§atefortul de recuperare desfAprat de Sigismund de Luxemburg. Revolta popoarelorsupuse de Ludovic i efortul de restaurare a controlului regatului ungar asupra lorsunt confirmate independent de o sursd franciscane.

2 Antonii Bonfinii, Hisioria Pannonica sive Hungaricarum decades IV el dimidia. ColoniaeAgrippinae, 1690. p. 267-268.

3 Nico lae Costin. Lmopiseful Torii Moldovei de la =idirea lumii pOna la 1601. ed. 1.$1. Petre.Bucure.%i. 1942. p. 187.

p. 188.5 Vezi $. Papacostea. imemeierea TOrii RomOnes Moldovei si romemii din Transilvania: un

nou izvor. p. 82.

s-au

Ibidem.i

www.dacoromanica.ro


inzestrat cu spirit istoric, puternic dezvoltat prin cercetarea in dimensiuneaternporald lunga a politicii externe a Moldovei inceputurilor, Constantin Racovitaafirma in lucrarea pe care a consacrat-o primei etape a relatiilor moldo-polone:Destul sa spunem cà cel mai tArziu in 1372, Moldova, rebelä sub Bogdan, areintrat in sfera de influenta a Ungariei, prin incoronarea lui Ludovic ca rege alPoloniei: Moldova nu avea Incotro sa se indrepte" (s.n.)6. Constatare elementardcare se impune cu forta evidentei.

Scrutând cu atentie sporitä sursele pentru a lamuri statutul Moldovei in raportcu Po Ionia §i Ungaria in vremea regilor Cazimir i Ludovic de Anjou, istoriculpolon Zdizslav Spieralski, cunoscut cercetätor al relatiilor moldo-polone in secoleleXIVXVI, a adus in discutie informatii documentare neutilizate pand la el. In ceeace prive§te Pocutia citez, in absenta studiului, inaccesibil mie, din recenzia lui IlieCorfus autorul spune cA pare sA fie adevarat ceea ce s-a scris mai demult la noica Moldova a obtinut aceastA provincie dimpreuna cu tam Sepenitului din parteaUngariei in perioada când aceasta stapinea Rusia Haliciului. In tot cazul, ulterior,domnii moldoveni §i-au motivat frecvent pretentiile asupra Pocutiei prin aceea caregele Ungariei le-a cedat lor drepturile asupra ei. De aceea, autorul afirmd cA nueste exclus ca Pocutia §i tara $epenitului sa f1 fost cedate de unguri moldovenilor intimpul lui Ludovic cel Mare sau mai curfind dui:4 moartea lui, deci in general inperioada dintre 1370 §i 1387"7.

$tefan cel Mare, la slAr§itul domniei sale, and a ocupat Pocutia, a invocatconsimtAmfintul regelui Ungariei la actiunea so: ...terra est mea et patrimoniummeum, quam ego recepi cum consensu domini Regis Hungariae et ex mandatoillius..."8. Mai explicit, Ferdinand de Habsburg invocA, in corespondenta sa curegele Sigismund I al Poloniei, donatia" fAcutA domnilor Moldovei de regiiUngariei, predecesorii sai", anume Pocutia: terra Moldaviensis et territoriumPokwciense a divis quondam Hungariae Regibus predecessoribus nostrisDominorum Moldaviensium antecessoribus tali conditione donata fuerit, ut iidemMoldavi primum Sanctae Coronae Hungariae sint fideles, et illi quoque subprotectione et tutela ejusdem coronae esse debeant ..."9; afirmatie pe care regelePoloniei a contestat-e.

Donatia nu putea fi fAcuta dee& intr-o vreme cAnd teritoriul in litigiuintregul cnezat al Haliciului s-au aflat sub dominatie ungard; ceea ce nu s-aintarnplat decit in vremea lui Ludovic de Anjou. De altminteri, incercArile

6 C. Racovila, inceputurile suzeranibatii polone asupra Aloldovei (1387-1402). Bucuresti,1941, p. 87.

7 Ilie Corfus, Pagini de istorie ronuineasa in noi polonez.e. in Anuarul Institutuluide istorie i arheologie A.D. Xenopor I. V. 1968. p. 221.

8 Hurrnuzaki. vol. II, 2, p. 503.9 Hurmuzaki. vol. 11. 1. p. 97. 98-99 si 101-102.10 Ibidenz, p. 102-103.

si

pablicag

www.dacoromanica.ro

5 Moldova Inceputurilor intre regii Ungariei §i Poloniei 429

domnilor moldoveni in secolele XIVXVI de a recuceri Pocutia s-au desfdprat incooperare cu Ungaria sau in imprejurdri politice and Moldova s-a orientat pe planextern spre regatul ungar.

tirile care confirmd aceastd orientare sunt, apdar, multiple, diferite i, inace14 timp, convergente cu stringentele cadrului politic international in faza finalda domniei lui Ludovic de Anjou §i in anii imediat urmdtori, care coincid cuinceputul domniei lui Petru I al Moldovei. Indeosebi in situatii istorice atat de vagdocumentate precum sunt cele din rästimpul cercetat in observatiile de fat& seimpune in primul rand scrutarea atenta a surselor disponibile pentru a oferiinterpretarii un fundament cat mai solid cu putinta. Desigur, cum a sustinut IlieMinea, citat de dl. Stefan Gorovei, nimic nu e mai ispititor, in istorie, ca ipoteza";e Inca §i mai adevarat ci ipoteza, pentru a indeplini o functie pozitiva, nu trebuieconstruita in contradictie cu faptele. Altminteri, pe o ipoteza gratuita se construiescalte ipoteze care se convertesc toate, in cele din urma, in longas errorumgenerationes".

LA MOLDAVIE DES ORIGINES ENTRE LES ROYAUMES DEHONGRIE ET DE POLOGNE

Résumé

Des sa constitution en tant qu'Etat indépendant, la Moldavie a évolué sur leplan des relations internationales dans le cadre créé par la rivalité polono-hongroise. Etayée par la Hongrie, lorsqu'elle acceptait la suzeraineté de lacouronne de Saint Etienne, la Moldavie étendit son territoire en direction dunord, dans un espace ayant appartenu antérieurement au duché (knezat) deHalicz-Volhynie. Apres avoir annexé le territoire du duché a son pays, le roiCasimir le Grand de Pologne s'efforça d'enrayer l'expansion moldave dans cettedirection. En revanche, apres avoir attire la Moldavie dans son giron, la Pologne duroi Casimir et surtout celle de Wladyslav rr Jagellon encouragea l'expansion dupays en direction du sud, vers la mer Noire et les Bouches du Danube.

Le regne du prince Pierre r (environ 1377-1392) suivit alternativement lesdeux directions. Lorsque le roi Louis r d'Anjou, qui avait realise en sa personnel'union des couronnes hongroise et polonaise, attacha a son royaume de Hongrie leduché de Halicz, le voivode moldave accepta la suzeraineté de la couronne du SaintEtienne; pour revenir dix annees plus tard a peu pres sous la suzeraineté de lacouronne polonaise, lorsque la Pologne se fut emparée de nouveau du duché russeen 1386. La vassalité de la Moldavie par rapport A la Hongrie pendant l'intervallementionné est confirm& par plusieurs sources.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

BATALIA DE LA NICOPOL IN VIZIUNEA SURSELOROCCIDENTALE: MENTALITATE CAVALEREASCA SI

MENTALITATE ECLEZIASTICA

OVIDIU CRISTEA

Sfaritul tragic al expeditiei din 1396 a ocat pe contemporani §i, din acestmotiv, ecouri ale dezastrului se regasesc in numeroase izvoare contemporanel.Bazandu-se pe surse de informare diferità, marturiile epocii au ajuns deseori laconcluzii divergente in privinta stabilirii responsabiliatii e§ecului, iar acest fapt sereflectd din plin in istoriografia problemei.

Astfel, istoricii romani folosindu-se mai ales de relatarea lui Schiltberger saua cronicii de la Saint-Denis au pus infrangerea pe seama indisciplinei cavalerieifranco-burgunde care a refuzat sa tind cont de sfaturile regelui Ungariei2. Acestpunct de vedere a avut un slab ecou in istoriografia occidentala, printre exceptiinumarandu-se valoroasa sinteza a lui Charles Oman consacratd artei militare aevului mediu3 sau lucrarea de popularizare a Barbarei Tuchman4.

Istoriografia straind a aderat in covagitoare majoritate la explicatia oferitA deAziz Suryal Atiya mai intai in monografia consacrata expeditiei de la Nicopol, apoiin sinteza sa referitoare la cruciada tarzie. Potrivit istoricului egiptean, care 4iintemeiazA parerea mai ales pe memoriile mareplului Boucicault, contingentulroman era departe de a-i fi fide! lui Sigismund de Luxemburg, Mircea cel Baraninsotindu-1 pe regele Ungariei doar pentru cã s-ar fi simtit amenintat de cavaleria

Vezi T.G. Bulat, La Croisade de Nicopolis dans la littérature du temps, in Melangesd'Histoire Générale" publiées par Constantin Marinescu, Cluj, 1927, p. 101-123.

2 Nicolae lorga sintetizeaza acest punct de vedere in al HI-lea volum al Istoriei Romani lor (ed.Victor Spinei, Ed. Enciclopedick Bucuresti, 1993, p. 252): ..Sfaturile cu care <Mircea> a trebuit safie darnic n-au folosit mai mult cleat cele. de mai putina experienta. ale regelui Ungariei'insusi unei..militii a lui Hristos" care lua lucrurile asa usor si care se gasi inaintea frontului de fier al ienicerilor.spre ale carui suliti, dupa ploaia vijelioasa a sagetilor asiatice. erau sa fie atrasi si stransi }Dana lamoarte minunatii viteji nesocotiti."Cf. Radu Rosetti. Notes on the Battle of Nicopolis (1396), in..Slavonic Review", 15,1937. p. 4 care considera ca modul dezordonat in care cavalerii occidentali aupornit atacul was bound to diminish the confidence of the Wallachians in a possible victory of theChristians".

3 Charles Oman, A History of the Art of War in the Middle Ages, vol. II (1278-1485), GreehillBooks London and Presidio Press California, 1991 p. 350.

4 Barbara Tuchman. 0 oglindii indepeirtarealrgisitul secol trad. Alexandru Vianu, II.Bucuresti. 1988. p. 257 si urm.

..Revista istorica". tom. IX. nr. 5-6. p. 431-441,1998

'

All'.

www.dacoromanica.ro

432 Ovidiu Cristea 2

franco-burgundä. Domnul Tarii Românesti ar fi fost primul care ar fi fugit de pecimpul de luptA cu cei 10.000 (sic!) de luptatori ai sAi, lasfindu-si suzeranul aloneon the field of Nicopolis Major". Pentru A.S. Atiya dorinta lui Sigismund deLuxemburg de a-I aseza pe Mircea cel BAtran in prima linie s-ar fi datorat tocmaineincrederii pe care o avea in privinta trupelor muntene, iar faptul cd, dupAinfrangere, regele a evitat sa treacA prin Tara Romineasca., ar fi o dovadAsuplimentarA a atitudinii ostile a romanilor fata de cruciade. AceastA opinie a fostreluata. de Henry Savage intr-un studiu consacrat participarii lui Enguerrand deCoucy la campania din 13966, de Kenneth M. Setton in monumentala sa lucrareThe Papacy and the Levant (1204-1571)7 precum si de recenta sintezA a luiNorman Housley The Later Crusades. From Lyons to Alcazar8. AceastA ultimä lucraredesi subliniazA a refuzul cavalerilor occidentali de a asculta sfaturile regeluiUngariei a avut darul de a submina reusita expeditiei, ajunge in final la concluziaca: Christian defeat was made certain by the desertion of Sigismund's Wallachianand Transylvanian auxiliaries'''. La o solutie asernanAtoare ajunsese si RaduRosetti care justifica insA politic si psihologic actiunea domnului muntean. Jignit deatitudinea cavalerilor apuseni, Mircea cel BAtran ar fi preferat, in fata dezastrului cese contura, sa se salveze cu oastea sa pentru cA era constient cA, dupd victoriatrupelor otomane, Baiazid va ataca Tara RomAneascd16.

In fata unor asemenea divergente este firesc sa ne intrebdm cine are dreptate.Raspunsul nu poate fi gdsit cleat pornind din nou de la sursele epocii si de la oserie de premise asupra acestora. Prima este de ordin metodologic: multe dinreconstituirile istoriografice au privilegiat - voit sau nu o anumitA relatare abdraliei. Un astfel de demers este condamnat sa nu prezinte deck o imaginesuperficial-a si denaturata a evenimentelor si de aceea credem cd ar fi necesar sA fieanalizate toate stirile, zvonurile, ideile care au circulat despre bAtAlia de laNicopole, sa fie urn-IA.1-4a aria de raspandire a acestora, sa se analizeze frecventa deaparitie a anumitor clisee in cronicile timpului, sa se stabileascd eventual o legaturaintre diferitele izvoare. Kenneth M. Setton atragea atentia CA Froissart, Boucicault,

5 Aziz Suryal Atiya, The Crusade of Nicopolis, London, 1934. p. 70 si 93-94; Idem, TheCrusade in the Later Middle Ages, London, 1938, p. 447 si 454-455. Ambele lucrari dovedesc osuperficiala cunoastere a raporturilor dintre Ungaria si Tara RomAneascA in veacul al XIV-lea. Pentrucorectarea unor puncte de vedere formulate de A.S. Atiya v. consistenta recenzie a lui Francisc PallLes Croisades en Orient au Bas Moyen Age. Observations critiques sur l'ouvrage de M. Atiya, inRHSEE. 19, 1942, 2, p. 527-583. care a avut din pAcate prea putin ecou in istoriografia despecialitate.

6 Henry L. Savage, Enguerrand de Coucy VII and the Campaign of Nicopolis, inSpeculum",14, 1939, 4, p. 423-442.

7 Kenneth M. Setton, The Papacy and the Levant (1204-1571), I, Philadelphia, 1976, p. 354.8 Norman Housley The Later Crusades. From Lyons to Alcazar 1274-1580, Oxford. 1992.9 N.Housley, The Later Crusades ....,p. 77.I" Radu Rosetti.Notes on the Battle of Nicopolis (1396), in ,.Slavonic Review", 15, 1937. p. 1-10.

-

www.dacoromanica.ro

3 BAtAlia de la Nicopol in viziunea surselor occidentale 433

Schiltberger sau cronica de la Saint-Dennis, desi Ii bazeazA relatdrile pe spuseleunor martori oculari, pot induce in eroare pentru cä nici unul din autori nu a avut oimagine globali asupra luptei"; fiecare martor ocular a stiut ce s-a intamplat cu elsi cu cei din jurul sãu, dar a vdzut prea putin din ceea ce s-a intamplat in altd parte.

A doua premisd este imprumutatd din consideratiile lui Umberto Eco asuprafictiunii narative, care pot fi credem aplicate i surselor istorice scrise: Fiecare texteste in chip necesar si fatal rapid pentru cd de vreme ce construieste o lume cuintampldrile si personajele ei, despre lumea aceasta nu poate spune totul. Vorbestein treacdt, iar in rest ii cere cititorului sä colaboreze umpland o serie de spatii goale(...) Ar fi groamic ca un text sd spund tot ceea ce destinatarul lui ar trebui sãinteleagd: nu s-ar mai sfarsi niciodatd"12. Este si cazul relatArilor bdfaliei de laNicopol care s-au axat fiecare pe o anumitA idee ce s-a dorit a fi mesajul principaladresat cititorilor contemporani. Din acest unghi de vedere Mircea cel Bdtran afost, in cele mai multe cazuri, un personaj secundar al povestirii", iar TaraRomaneascd o regiune dificil de localizat pentru unele izvoarel4. Doar Schiltbergersau Johann Trittheim 11 prezintd pe domnul roman intr.° luminã favorabild, daraceste cloud' surse par sd constituie exceptii.

De aici decurge o altd problemd: in ce masurd relatdrile despre confruntareade la Nicopol s-au dorit a fi o reconstituire fideld a desfAsurdrii badliei? Sigurinvocarea de ate surse a unor martori oculari poate pleda pentru acurateteaizvoarelor, dar conteazA in egald masurd felul in care cronicarii s-au folosit demdrturiile participantilor..Anticipand, se poate afirma Ca relatdrile au urmdrit saofere cititorilor o lectie a cdrei morald a variat in functie de setul de valoriimbrdti§at de autor.

In srarsit, ne putem face o imagine mai clard asupra valorii relatarilor desprelupta de la Nicopol dacd le judeam din perspectiva locului pe care expeditia din1396 il ocupd in operele de la sfarsitul veacului al XIV-lea. Aproape fard exceptie,pentru cronicarii contemporani, cruciada de la Nicopol a reprezentat doar unepisod, nu subiectul principal al scrierilor lor". Din acest punct de vedere este

K.M. Setton, The Papacy and the Levant...., p. 358.12 Umberto Eco, $ase plitnbáriprin padurea narativd, tad. $tefania Mincu, Constanta, 1997, p. 7.13 Chronografia Regum Francorum, III, publ. par H. Moranville, Paris, 1897, p. 238 ne spune

el domnul Tarii Romane§ti (in text Galathia!) era quidam magnus et potens dominus (...) comesLazarus".

" Ibidem p. 134 pentru care romanii (valahii) sunt galati, iar Valahia este Galatia. Aicicronicarul s-a simtit obligat sA facA o precizare geografica: Notandum quod duplex est, Galatia majorscilicet et minor; prima est in Bithinia ultra brachium Sancti Georgii sita; ista minor est citra scilicetin Russia, in quadam parte Russie, et hec quidem Russia in Minoris Asie confinio constituta est".

15 Exceptie face Epistre lamentable et consolaroire a lui Philippe de Mezières publicata caanexA in Oeuvres de Froissart, publ. par le baron Kervyn de Lettenhove, vol. 16 (1397-1400),Bruxelles, 1872.

www.dacoromanica.ro


important sd observdm in ce mAsurd ceea ce se povesteste despre dezastrul crestindin 1396 seamänd sau nu cu alte infringed descrise in paginile acelorasi cronici(Hattin, Courtrai, Crecy sau Poitiers). Aceastd comparatie poate fi utild in mAsurain care explicatiile oferite de cronicari pentru aceste infringeri au fostasemandtoare; in mod paradoxal discursul istoricilor medievali a fost mult maimeticulos construit in cazul unor bAtAlii pierdute poate i pentru cd, in viziuneacontemporanilor, victoriile se datorau mai putin calitAtilor combatantilor si maimult interventiei divinitatii. .

Cu aceste precizAri putem reveni la intrebarea esentiald: a fost dezastrul de laNicopol provocat de tradarea lui Mircea cel Bdtran sau de orgoliul i indisciplinacavalerilor occidentali? Pentru a putea sugera un rdspuns trebuie sd incercarn sddescompunem cele cloud teze in piesele sale componente.

1. Triidarea lui Mircea: multe izvoare Ii considerd pe romdni (sau pe ungurisi romdni) drept principali vinovati. Anonimul Florentin este categoric in aceastdprivintd: vazand numArul mare al turcilor, ungurii au pornit in fuga ate Dundre,pArdsindu-1 pe rege care come valente uomo" a continuat lupta. In acelasi timp liBalacchi, ch'erano la sua diretana ischiera, lo tradirono e abbandonaronlo, efuggirono verso il flume", motiv pentru care francezii, germanii i englezii16 carecontinuau sd lupte au fost in cele din urrnd invinsi". Spre deosebire de AnonimulFlorentin care oferA o prezentare concisd a bdtAliei, in cazul altor surse construireanaratiunii se face urmarindu-se un riguros fir cauzal: lipsa de incredere a luiSigismund de Luxemburg fata de trupele muntene i transilvane 1-ar fi determinatsa propund asezarea lor in prima linie; cavalerii burgunzi i francezi au refuzataceastA propunere i, din acest motiv, in momentul culminant al infruntdrii, vasaliilui Sigismund au fugit de pe cfimpul de luptd. Acest model explicativ nu are nimicoriginal, toate partile componente ale scenariului" putand fi intAlnite si indescrierea altor bAtalii. Multe din infrangerile medievale sunt explicate prin creareaopozitiei dintre luptAtorul ideal care luptd pand la capat si rdzboinicul la§18, care

16 Enumerarea englezilor este surprinzAtoare deoarece numarul celor implicati in expeditia din1396 a fost destul de mic motiv pentru care si ecourile dezastrului au fost destul de reduse in insulkpentru participarea englezA la Nicopol v. Charles L. Tipton, The English at Nicopolis, In Speculum",27,1962,4, p. 528-540 studiu care corecteazA i unele puncte de vedere formulate de A.S. Atiya.

17 CroniCa Volgare di Anonimo Fiorentino dall'anno 1385 al 1409 gia auribuita a Piero diGiovanni Minerbeiti, in Rerum Italicarum Scriptores", vol. 27, part 2, a cura di Elina Bellondi, Cittadi Castello, p. 208-209. Multumesc prof. Serban Papacostea pentru faptul de a-mi fi semnalat si pusla dispozitie acest izvor.

Is Este semnificativ cA In romanele cavaleresti cavalerul las este Intrupat de un luptAtor gezatpe cal in mod nefiresc, cu spatele spre adversar. AceastA pozitie sugereazA cA respectivul cavaler eraoricAnd gata de fuga v. Chrdtien de Troyes, Perceval le Gallois ou le Conte de Groat in La L6gendeArthurienne. Le Graal et la Table Ronde", ed. sous la direction de Danielle Regnier-Bohler, Paris,1989, p. 162.

t

www.dacoromanica.ro

5 Bat Alia de la Nicopol in viziunea surselor occidentale 435

fuge de pe cOmpul de luptd inainte ca bdtAlia sd se fi incheiat. Astfel, la Courtrai,Robert d'Artois qui onques n'avoit acoustume a fuir" a rdmas sã lupte si a cazutpe cOmpul de luptd, in timp ce alti nobili (contele de Saint Pol sau contele deBouloigne) pristrent la fuite tres laide et tres honteuse, laissanz le conte d'Artoiset honnorables et nobles batailleurs, Dieu quel dommage et quel douleur! es mainsdes vilains estre detrenchiez mors et acraventiez"I9, iar infrangerea de la Poitierseste pusd pe seama comportarii nedemne a cavaleriei franceze; dacd aceasta ar fiurmat exemplul regelui loan cel Bun care a facut marl fapte de arme, englezii nu armai fi fost invingatori20.

Pe lfingd aceastA opozitie, relatarile despre Nicopol preiau i clieu1 disputeidintre intelepciunea, prudenta i experienta cavalerifor varstnici i nerdbdarea,increderea nemasuratA i indisciplina tinerilor luptAtori, opozitie ce are o largardspandire in literatura medievalA. Pierre Dubois, unul dintre teoreticienii cruciadeitfirzii, era de pdrere cd nimeni nu trebuie sä aleaga conduatori tineri, mai ales inrdzboi, pentru cA acestia sunt lipsiti de experientd. Oamenii tineri au trait preaputin, au vAzut prea putine, au incercat prea putine lucruri; de aceea nimeni cumintea intreagd nu-i va pune conduckori in timp de razboi21.

Este ceea ce ne sugereazA sursele care amintesc de cearta care a opus petinerii Jean de Nevers si Philippe d'Artois (care doreau sd ocupe prima linie aordinii de lupta) bdtranilor Enguerrand de Coucy i Jehan de Vienne (care erau deparere cA meria sd fie ascultate sfaturile regelui Ungariei). Cum primul punct devedere a prevalat, Jehan de Vienne ar fi spus cã acolo unde adevarul i ratiunea nupot fi auzite, domneste orgoliul22, afirmatie plind de talc cäci pentru omul medievalorgoliul constituia unul din cele sapte pacate capitale23.

Opozitia intre indrazneala nemasurata i prudenta apare i in cazul relatariialtor batalii; la Hattin contele de Tripoli este acuzat de lasitate de marele maestru alTemplierilor atunci and propune o tacticd de asteptare24; la Courtrai unde este scos

19 Les Grandes Chroniques de France. VIII: Philippe III le Nardi, Philippe IV le Bel, Louis Xle Ruffin, Philippe V le Long, publ. par Jules Viard, Paris, 1934, p. 205.

Chronique Latine de Guillaume de Nangis de 1113 a 1300 avec les continuations de cettechronique de 1300 a 1368, III, ed. par H. Geraud, Paris, 1843.

21 Pierre Dubois The Recovery of the Holy Land, transl. introduction and notes by Walther I.Brandt, New York, 1956, p. 73.

22 Foissart, Oeuvres, publ. par le baron Kervyn de Lettenhove, XV (1392-1398), Bruxelles,1871, p. 315: la ou la verite et raison ne peuvent estre oys, ii convient que oultre-cuidance regne".

23 Jacques Le Goff, Realitali sociale coduri ideologice la inceputul veacului al XIII-lea:unexemphun de Jacques de Vitry despre turniruri, in Imaginarul medieval", trad. Marina RAdulescu.Bucure§ti, 1991, p. 336.

24 La Continuation de Guillaume de Tyr (1184-1197), publ. par Margaret Ruth Morgan, Paris,1982, p. 44-45. Raymond de Tripoli 1-a sfauit in cloud rfinduri pe regele Guy de Lusignan sa nuaccepte lupta cu Saladin in pozitia de la Hattin. In ambele situatii i s-a rdspuns cd son conseil n'estoitmie bon, et estoit meslé de poil de loup". Prin aceastä acuzatie adversarii contelui de Tripoli sugerauCA acesta este inteles cu Saladin; pentru Mafia de la Hattin v. Jean Richard, La bataille de Hattin:

20

;i

www.dacoromanica.ro


in evidentä contrastul intre orgoliul francezilor (care s-au bizuit pe propriile forte)§i intelepciunea flamanzilor care si-au pus sperantele in ajutorul lui Christos25; laCrécy unde cavaleria francezd a refuzat sd urmeze sfatul lui Monne de Base le carepropusese regelui sa fie gteptatd sosirea intregii gtiri; la Poitiers unde Walla esteprecedata de un episod ce seamdnd izbitor cu cearta dintre Coucy i Nevers26.

Toate aceste asemändri converg spre aceegi idee: pentru cavalerul occidentalrdzboiul era o actiune individuald menita sd aducd gloria celui ce sdvdqe§te maimulte fapte de arme; o asemenea mentalitate avea prea putin in comun cu spiritulunei cruciade care, dupa parerea multor contemporani, trebuia sä reuneascaluptdtori care sd se evidentieze prin credintd, coeziune, discipline'. Conformaceleigi mentalitati un luptätor exemplar rAmanea a lupte pand la capdt, cei carefug fiind socotiti taddtori ce trebuie sd fie uciO28, fie aspru pedepsiti29. Din aceastaperspectivd atitudinea pe care un suveran trebuia sd o aibd in caz de infrangere a

Saladin defait l'Occidenr, in Les Croisades", Paris, 1988, p. 187-200 si Benjamin Z. Kedar, TheBattle of Hattin Revisited, in The Horns of Hattin", ed. by B.Z. Kedar, Variorum, London, 1992,p. 190-207 (= Proceedings of the Second Conference of the Society of the Crusades and Latin East,Jerusalem and Haifa 2-6 july, 1987).

25 Les Grandes Chroniques de France VIII. , p. 204.26 Comparatia dintre dialogurile purtate la Poitiers si Nicopol este relevant* pentru prima

batalie v. Chronique des quatre premiers Valois (1327-1393), publ. par Simeon Luce, Paris, 1862,reprinted by Johnson Reprint Corporation, New York, 1965, p. 50: maresalul de Clermont a spusregelui que ce sera folie d'assaillir les Anglois ou ilz sont et que l'en se logast pres d' eulx si que ilzne se peussent avitailler; et lors quant ilz n'aroient vivres, ilz partiroient de la place. Et donc lui dist lemareschal d'Andrehen Mareschal de Cleremont, vous est espeine de les veoir. Alors dist le mareschalde Cleremont a celui d'Andrehen Vous ne seres huy si hardi que vous mettez le musel de vostrecheval au cul du myen". La Nicopol Guy de la Trimouille 1-a acuzat pe Enguerrand de Coucy delasitate, dar ....Coucy qui estoit grand seigneur et vaillant chevalier, luy dit qu'il ne le faisoit (n.m.este vorba de sfatul de a urma tactics aleasa de regele Ungariei) mie par crainte de peur, mais pourceque c'estoit le plus seur. Et qu'on doit prendre sur ses ennemis tout l'avantage, et ouvrer le plussagement et prudement que faire se peut. Et que a la besoigne il monstreroit qu'il n'avoit pas peur, etqu'il mettroit la queue de sort cheval en tel lieu, ou il (n.m. Guy de la Trimouille) n'ozeroit mettre lemuseau du sien"; episodul la Jean Juvenal des Ursins, Chronique de Charles VI, in Choix desChroniques et memoires sur l'histoire de France", ed. par J.A.C. Buchon, Paris, 1861, p. 399.

27 V. exemplul de la Arsouf unde Richard Inima de Leu I-a invins pe Saladin datorita curajuluisi disciplinei cavalerilor templieri care au luptat ca fiii aceluiasi tad" Jacques Le Goff, CivilizaliaOccidentului Medieval, Bucuresti, 1970, p. 373.

22 Les Grandes Chroniques de France IX: Charles IV le Bel, Philippe VI de Valois, publ. parJules Viard, Paris, 1937, p. 283: cavalerii i-au ucis pe arbaletierii care au fugit din fats englezilordeoarece i-au considerat tradatori.

29 in secolul al XV-lea statutele nou inffintatului ordin al Ldnii de Aur prevedeau ca fuga de pecampul de lupta sa fie aspru pedepsita; este ceea ce s-a intimplat cu Jean de Montagu-Neufchatelexclus din randurile ordinului pentru ca se retrasese impreuna cu Louis de Chalon in timpul luptei dela d'Anthon (11 iunie 1430). Acest episod este comentat de C.A.J. Armstrong, La Toison d'Or el laloi des armes, in Publication du centre europeen d'etudes burgondo-medianes", 5,1963, p. 71-77.

.

www.dacoromanica.ro

7 Mafia de la Nicopol in viziunea surselor occidentale 437

oscilat intre cea adoptata de sfetnicii lui Philippe de Valois la Crecy3° sau cei ai luiSigismund de Luxemburg la Nicopol (potrivit acestui punct de vedere un regetrebuia sd se salveze pentru a nu pune in pericol, prin disparitia sa, soarta intreguluiregat)31 §i cea imbrdtiptd de Joan cel Bun la Poitiers (conform cdruia, indiferent derezultatul bätäliei, monarhul este dator sd fie un exemplu pentru supu§ii säi i säcontinue lupta)32. Dintre aceste doud atitudini istoricii de astAzi par sd oincuviinteze pe prima, cavalerii evului mediu pe a doua. Din punctul de vederecavaleresc Mircea a tradat la Nicopol, mentalitate ce a gasit un ultim ecou inlucrdrile lui A.S. Atiya. Afirmatiile acestuia se cuvin insd nuantate; ar fi trebuitsubliniat cä multe surse vorbesc de trddarea ungurilor, termen menit sd desemnezeatat contingentele ungure§ti, transilvänene cdt §i muntene; memoriile marepluluiBoucicault precizeaza cã unul din nobilii lui Sigismund a dat dovadd de marebravurd33, iar cronica lui Wavrin pune in lumina pe unul din boierii munteni cdzutprizonier la turci34. Afirmatia cã Sigismund a dorit a§eze pe romfini in primalinie pentru ci nu avea incredere in ei nu este impart4itd de toate sursele;Schiltberger spune cd Mircea a dorit sã inceapd lupta §i ca. regele Ungariei aincuviintat, iar Johann Trittheim sustine Ca Sigismund a dorit sd pund In prima linietrupe ce aveau experienta luptelor cu turcii35; cronica anonimA din Liege consideracã propunerea regelui era justificatd de obiceiul de a folosi mai intai trupele maiu§or inarmate, cavaleria grea urmfind sa dea lovitura decisivd36. Ar putea fi luat in

3° Froissart, Oeuvres....., V, Bruxelles, 1868, p. 58: sfetnicii 1-au sfAtuit pe Filip al VI-lea sAnu-5i puna in pericol viata caci chiar daci bAtAlia este pierdutA, putea fi stransA o notiA oaste care sA-iinfranga pe englezi.

31 Froissart, Oeuvres...., XV, p. 317: regele a fost rugat sA fugA i sA se salveze pentru cA dacAar fi fost ucis sau facut prizonier regatul Ungariei ar fi fost pus in pericol.

32 Pentru ilustrarea comportamentului lui Loan cel Bun in lupta de la Poitiers v. FrançoiseAutrand, La deconfiture. La bataille de Poitiers (1356) a travers quelques textes francais des XIVe etXVe siecles, in Guerre et societé en France, en Angleterre et en Bourgogne XIVCXV` sie..cle" ed. parPhilippe Contamine, Charles Giry-Deloison et Maurice H.Keen, Lille, 1991, p. 93-121. PotrivitrelatArilor contemporane dezastrul a fost provocat de la5itatea dezertorilor; doar regele si-a salvatonoarea prin vitejia sa.

33 Memoires du bon Messire Jean Le Maingre dit Boucicaut, Maréchal de France, inCollection universelle des mémoires particuliers relatifs A l'histoire de France", vol. VI, Paris, 1785,p. 105: un grand Seigneur du pays que on appelle Comte de Hongrie et ses gens...".

34 Jehan de Wavrin seigneur du Forestel, Recueil des Croniques et Anchiennes istoiries de laGrant Bretaigne, a present nomme Engleterre,ed. by sir William Hardy and Edward L.C.P.Hardy,London, V, 1891, p. 108-109. Versiunea romaneascA a textului in Ceddtori strdini despre TarileRomane, I, volum ingrijit de Maria Holban, Bucure5ti, 1968, p.115-116.

35 Textul i comentariul pasajului la $erban Papacostea, Mircea la Nicopol (1396): o mdrturieignoratd, Revista de Istorie", 39,1986,7, p. 696-698.

36 La Chronique higeoise de 1402, publ. par E. Bacha, Bruxelles, 1900, p. 432-433. Pasajuldin aceastA cronicA referitor la lupta de la Nicopol nu a fost folosit in istoriografia romfineascA deaceea II voi reproduce in intregime: Anno Domini MCCCXCVII (sic), rex Ungarie mandavit regibusFrancie, Anglie et aliis principibus christianis ut mitterent ei auxilium contra Turcos quia premebant

sd-i

www.dacoromanica.ro


calcul, dar pentru Nicopol nu existA nici un indiciu in acest sens, faptul cd in cazulstatelor cruciate din Tara Vara exista obiceiul de a pune in avangarda o§tii regaletrupe originare din regiunea in care se desfapra campania". De asemenea rdmArieo simpld ipotela afirmatia potrivit cdreia Sigismund a evitat sA treacd prin TaraRomaneascd in drum spre Ungaria; existA indicii cã ruta ocolitoare aleasd deSigismund de Luxemburg a urmArit pregAtirea unei noi cruciade; regele a fortificatLicostomo, Caliacra §i Constantinopolm i a purtat discutii cu basileul ManuelPaleologul in vederea realizArii unei noi expeditii anti-otomanem.

concluzie, teza traddrii romAnilor este una destul de §ubredd; retragerea depe cdmpul de luptA - indiscutabild - s-a facut intr-un moment in care Walla eradeja pierduta. Explicatiile propuse de Radu Rosetti sunt dupd parerea noastrd juste:in fata iminentei unui nou atac otoman asupra Tarii Romane§ti, Mircea cel Bdtrdn aincercat sa salveze ceea ce se mai putea salva. Desigur un asemenea punct devedere nu putea fi imbrdtipt de cei care impartA§eau conceptia despre rdzboi a

earn nimis nec poterat eis resistere. Venerunt ergo in auxilium ejus de Francia filius ducis Burgundie,dominus de Cucis cum multis militibus et nobilibus frater naturalis quondam comitis Flandrie interceteros nobilior mente et corpore, filius ducis de Barro cum suis et plures Alemanni domini. Cum igiturvenissent ad ipsum regem commiserunt prelia multa contra Turchos ita quod expulerunt omnes afinibus suis, ymmo eciam super ipsos terram acquisierunt, ut puto. Tandem cum essent in quadambona villa rex Ungarie percepit quod Soldanus mandaverat exercitum contra ipsos. Dixit ergo Franciset aliis dominis qui convenerant ad subveniendum ei quod ipse et populus ejus nimis fatigati essentnec vollet modo confligere cum eis «Robusti enim exam et bene armati, sed expectarent donecvideretur ei bonum». Ipsis ergo sedentibus venit clamor ad ipsos quod senescalcus regis jam pugnabatin campis contra illos. Quo audito omnes pariter consurrexerunt inermes ad pugnarn rex vero dixitquod expectarent quia bene resisteret eis. Bene sciebat quod prius consuerant mittere debile et ultimorobustos. Franci vero responderunt quod ipsi volebant habere primum bellum quia multi erant et Deusadjuvaret eos. Cum ergo pararent se ad pugnam erat quidam miles stipendiarius juxta Soldanumchristianum de sanguine Francie qui videns vexilla Francon= a longe micancia dixit Soldano quodipse solveret ei stipendia sua et claret ei licenciam abeundi, quia non haberet cor pugnandi contragenus suum nec eciam armaret se contra ipsum. Soldanus ergo licenciavit eum et solvit ei quoddebebat. Commiso bello nescio quo Dei judicio fideles trucidati stint et victi ab infidelibus ita quod decentum et quinquaginta milibus pauci remanserunt, quin fuerunt plures occisi et aliqui capti. Cumautem ventum esset ad filium ducis Burgundie, duels de Barro et ad dominum de Cucis et aliosnobiliores exercitus christianorum ilk miles qui militaverat Soldano accessit ad ipsum supplicanshumiliter ut parceret tam nobilibus christianis qui possent redimi maximo thesauro. Soldanus auteminterrogavit eum si haberet aliquem regem. Me vro respondit quod non, sed erant regales et nobiliorestotius christianitatis. Pepercit ergo eis et fecit eos duci multum longe a partibus illis; tandem pluresfuerunt redempti magna summa pecunie".

37 La Continuation de Guillaume de Tyr....., p. 53.38 S Ljubici, Monumenta spectatia Slavorwn Meridionalium, IV, Zagreb, 1874, p. 399; despre

masurile luate de Sigismund de Luxemburg duprt infrangerea de la Nicopol v. Serban Papacostea,Bizanpd ci cruciata la Dundrea de Jos, la sfaqitul secolului XIV, ARMSI, S. IV, 15,1990, p. 145-147.

39 V. scrisoarea publicata de J.W. Barker, Manuel Palaeologus (1391-1425): A Study in LateByzantine Statesmanship, New BrunswickNew Jersey, 1969, p. 482.

in

www.dacoromanica.ro

9 Bata lia de la Nicopol in viziunea surselor occidentale 439

cavaleriei ocidentale. Memoriile lui Boucicault sunt revelatoare in aceastd privinta:potrivit autorului datoritä valorii i curajului cavaleriei franceze putine au fostbatAliile pe care aceasta le-a pierdut, iar atunci and acest lucru s-a intamplat,deznodämântul nefericit s-a datorat tits:151-H sau incapacitatii conducatorilor: Si estdommaige quand ii advient que gent tant chevalereuse n'ont chefs selon leurvaillance et hardiese"4°.

2. Neseibuinfa cavalerilor occidentali

Acest punct de vedere a fost imbratisat de surse care vorbesc i laudd preaputin faptele de arme; atitudinea cavaleriei este chiar ridiculizatA de cronica de laSaint Denis care sustine cA in momentul crucial al confruntdrii, francezii, care pandatunci inaintased ca niste lei, au devenit mai fricosi decat iepurii41. Din acest motivau inceput sA bath. in retragere ceea ce a provocat debandada in restul otiriicrestine. Textele care imbrAtiseaza acest punct de vedere ii concentreaza discursulin jurul a cloud puncte, prezente si in cazul adeptilor primei teze, dar privite acumdintr-un unghi de vedere diferit: refuzul majoritAtii cavalerilor de a urma sfaturileregelui Ungariei i diferenta de atitudine dintre tineri i bAtrani.

Analele Flandrei rezumi aceastA pArere afirmand CA Jean de Nevers voulutconduire lles affaires du tout a sa teste, n'escoutant aucunement !edict roy deHongrie, lequel toutesfois avoit plus d'experience et meilleure cognoissance deruses et forces desdicts Sarasins que ledict conte de Nevers, ny les siens. Lesquelsa raison de ce combatisrent indiscretement et furent tous defaicts"42. Cronica de laSaint Denis dezvoltd aceastd idee afirmand cä sfaturile regelui Ungariei au fosturmate de baronii virstnici i experimentati, in timp ce tinerii au refuzat sa lasealtora locul in avangarda, caci spuneau ei, francezii nu obisnuiesc sä urmeze penimeni, ci dau Intotdeauna exemplu43. Pentru cavalerii occidentali, a läsa trupeleusoare sA infrunte primele pe turci, ar fi insemnat sa atraga asupra lor oprobiultuturor celor 111114 acasa care i-ar fi acuzat de fried i la.sitate. Unele texte spun cAtinerii au fost atat de incdpatinati, incdt sfaturile intelepte date au fost vorbearuncate in vânt. Jean Juvenal des Ursins redA chiar dialogul dintre Coucy si Guy

1°Memoires du bon Messire....., p. 106.41 Chronique du religieux de Saint-Denis contenant la regne de Charles VI de 1380 a 1422,

publ. par M.L. Bellaguet, 1842; nouv. ed. avec une introduction de Bernard Guenée, Paris, 1994, p. 510.42 Annales de Flandre, ed. par M. Lebroussart, Gand, II, p. 610-611.43 Chronique du religieux....,p. 488. Pentru aparitia si dezvoltarea ideii potrivit careia Franta a

fost considerata conducAtoarea cruciadei v. Rilzboiul de 100 de ani i cruciada in volumul Nationalsi universal in istoria romfinilor. Studii oferite prof. dr. $erban Papacostea cu ocazia implinirii a 70 deani", Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1998, p. 329-342. Dorinta cavalerilor franco-burgunzi de a fi inprima linie s-a manifestat Inca de la inceputul campaniei. La asediul Vidinului memoriile maresaluluiBoucicaut relateaza Certes (...) grand honte nous seroit si autres gens passoient ce pont devant nousqui l'avons eu en garde".

www.dacoromanica.ro


de la Trimouille; cel de-al doilea II acuzase pe baron de lgitate, acesta replicand cdnu-i este tearnd i cA va pune la queue de son cheval en tel lieu, ou ii n'ozeroitmettre le museau du sien"44.

Pentru Froissart cavalerii ....par leur fole oultre-cuidance et orgueuir auprovocat un dezastru cum Occidentul nu mai vdzuse de la bdtAlia de laRoncevaux45 §i tot el pune pe seama lui Sigismund de Luxemburg afirmatia cdMafia a fost pierdutd ,par le grant orgueuil et beubant de ces François"46.

Acelegi atitudini reapar in relatarea unor episoade ce nu au nimic in comuncu expeditia de la Nicopol. La Cresson marele maestru al Templierilor, Gerard deRidefort, II acuzd pe omologul sdu Ospitalier, Rogier des Molins, de lgitate;rdspunsul acestuia a fost Ca il ne s'en fuiroit mie de la bataille, ainz remandroit auchamp come preudome et il (n.m. Gerard de Ridefort) s'en fuiroit come mauvais etmecreanrn, iar la Poitiers dialogul dintre mare§alii de Clermont §i d'Andreheneste aproape identic cu cel relatat de Jean Juvenal des Ursins. Aceste similitudinivor pared' sd ilustreze expresia Ecleziastului cd nu este nimic nou sub soare. Pentrucronicarii sec. XIV-XV fiecare infrangere constituia un exemplum, o povestire cuo puternicd notd moralizatoare §i, din acest motiv, trebuia sd contind o serie deelemente ce se constituiau intr-un mesaj limpede pentru cititori. Din aceastA cauzAapare o adevdratd tipologie in explicarea infrfingerilor militare, cronicarii oscilfindintre varianta trdddrii unor combatanti §i trufia §i lipsa de intelepciune a altora.Aceste tipologii explica asemdnarile dintre relatdrile bdtaliei de la Nicopol §i celereferitoare la luptele de la Cresson, Hattin, Courtrai, Crecy sau Poitiers. in toateaceste situatii bdtranii au incercat sa tempereze elanul tinerilor, iar inteleptii au fostacuzati de indrazneti de fricd sau trAdare. Pentru autorii care au impdrt4it valorilecavalere§ti, bdtdlia de la Nicopol a fost pierdutA prin trddare, in timp cronicarii dinmediul ecleziastic au privit e§ecul ca pe o pedeapsd divind provocatd deindisciplina, destrAbAlarea, orgoliul cruciatilor Vacate la care Philippe de Mézièresa adaugat §i colaborarea cu schismaticii48.

Toate aceste aspecte ne fac sã ne intrebdm in ce masurã ne mai putemintemeia pe marturiile contemporane in incercarea de a reconstitui desfdprareabAtAliei de la Nicopol. Observatiile acute nu au urmArit sd conteste valoareasurselor, ci doar sa le pund in lumind lirnitele §i sã le evidentieze mesajulmoralizator. intre evenimentul trait §i cel ajuns pand la noi prin intermediulcronicarilor a existat o diferentd ce nu trebuie neglijatd. Regula fundamentaldpentru a aborda un text narativ este ca cititorul sd accepte, tacit, un pact fictional cuautorul (...). Cititorul trebuie sã tie cA ceea ce i se povestqte este o intAmplare

" V. supra nota 26.45 Froissart, Oeuvres..., p. 315.46 Froissart, Oeuvres....XV, p. 316.47 La Continuation de Guillaume de Tyr..., p. 39.48 Philippe de Mézières, Epistre lamentable et consolatoire..., p. 452.

www.dacoromanica.ro

11 !Mans de la Nicopol In viziunea surselor occidentale 441

imaginard, fall ca prin asta sA considere cd autorul spune o minciund"49. Prinacceptarea acestui pact fictional" se diminueazA sensibil posibilitatea transformariiistoricului Tntr-un judecdtor superficial.

THE BATTLE OF NICOPOLIS IN THE LIGHT OF WESTERNSOURCES. MENTALITIES: THE KNIGHTS AND THE CLERGY

Abstract

A through analysis is made of western sources so as to put into light boththeir moralizing character and their limits. A genuine was found to have emergedin a effort to explain military defeats, with authors attributing them either to sheertreason or to the excessive pride and lack of wisdom of the military. The typologiesabove can explain the similitudes between the accounts of the battle of Nicopolisand those of the battles of Cresson, Hattin, Courtrai, etc.

Authors who embraced the knight's views titled the scales in favor oftreason, while chroniclers from the ecclesiastic circles saw in defeat God'sretribution for the Crusaders' lack of discipline, debauchery and pride, to whichPhilippe de Mézières would also add collaboration with the schismatics.

49 Umberto Eco, .Fase plimbari ...., p.99-100.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

EXPANSIUNEA HABSBURGILOR SPRE DUNAREA DE JOSSI ACTIUNI DIPLOMATICE IN IMPERIUL OTOMAN

INTRE ANII 1534 1540

ILEANA CAZAN

Primul tratat de pace habsburgo-otoman din 1533 incheiase etapa tatondrilorintreprinse de Ferdinand de Austria in Imperiul otoman. in urma conflictuluiizbucnit in 1526 pentru sapanirea Ungariei, intre Ferdinand §i Joan Zapolya,sultanul Siileyman I intervenise constant, intai ca arbitru, apoi ca un adevdrathegemon al situatiei politice din zond, in favoarea lui loan Zapolya, cdruia in 1528Ii recunoscuse titlul de rege al Ungariei". Ace lasi titlu §i-1 aroga si Ferdinand deAustria, ce controla militar teritoriile Ungariei vestice. Lupta diplomaticd inceputaa avut drept scop obtinerea bundvointei sultanului, acolo unde forta militard erainsuficientd pentru a apdra revendicdrile lui Ferdinand de Austria. In urma celei dea doua campanii sultanale in Ungaria si Austria (1532), incheiatd cu un esec pentrutrupele otomane, datorat interventiei salvatoare a efectivelor impdratului germanCarol al V-lea, fratele lui Ferdinand de Austria, Siileyman I devenea mai receptivla propunerile de pace, lard a ceda insd in principalul punct negociat de Ferdinand,recunoasterea drepturilor sale legitime in Ungaria". Tratatul din 1533, perfectatverbal de Cornelius Scepper, a consfintit pe moment echilibrul de forte existent pecursul mijlociu al Dundrii, ce impartea Ungaria in cloud, marcand granita intreposesiunile lui Ferdinand si cele ale lui Zapolya, aflate sub controlul efectiv alsultanului. De altfel, caracterul dat de partea otomand acestor negocieri a fost celal unui armistitiu pe duratd strict limitatd, armistitiu care a fost, in mod voit,exagerat interpretat de care Ferdinand drept obtinerea cu sultanul".

Armistitiul incheiat cu Imperiul otoman era primit insd cu multd suspiciunechiar in Ungaria. Inca. din 1532 tot mai multe glasuri se ridicau in Dietele nobiliareimpotriva situatiei create, ce ameninta sä impartd definitiv Ungaria in doud.ianuarie 1532 se adresa din partea locuitorilor, conduckorilor §i a tuturorordinelor regatului Ungariei" o scrisoare Seimului polon prin care se cereainterventia lui Sigismund I si a nobilimii polone pentru a pune capdt situatiei deplans in care se and tara". De aceea implorau ajutor de la Republica cre§tind"pentru a opri atata vArsare de sange. Iar dacA ar vedea cd sunt pdrdsiti de totiprincipii, regatele si provinciile, se vor gandi sä caute cala prin care sd poatA salva

Revista istoricA", torn. IX, nr. 5-6, p. 443-462,1998

in

,pacii

www.dacoromanica.ro

444 Ileana Cäzan 2

regatul" inainte ca acesta i ei toti sd piard". Un raport neisalit trimis luiFerdinand din Constantinopol, la 26 martie 1533, cerea cu aceea§i infldcarare sd nuse accepte impArtirea Ungariei, pentru a din aceasta ar decurge pentru patrianoastrd" multe pericole care se vor repeta mereu"2.

Memoriul nesemnat ce continea un raport amAnuntit asupra intrigilor ce seteseau la Poartd este cu sigurantd trimis de unul din numero0i agenti secreti ai luiFerdinand. Din zelul pe care-1 depune autorul pentru a denunta pericolele ceamenintau patria noastrd" putem conchide a era cu sigurantd ungur. Situatia

diplomaticd i militard era foarte corect evaluati Lui Ferdinand i seatragea atentia cd Aloisio Gritti este cel care sprijind fatd de sultan i marele vizircauza lui Zapolya, tot el a fost cel care a mediat eliberarea cetatii Coron (ocupatdin 1532) de cdtre trupele imperiale. Cu mult simt al realitAtii, agentul lui Ferdinandaprecia cA nici Buda, nici Ungaria Inferioard nu vor fi niciodatA cedate de Zapolya

de sultan, pentru Ferdinand nerdmanand decal solutia confruntdrii armate. Maimult, exist(' pericolul se spunea in raport ca la moartea lui Zdpolya, Süleymansifi preia posesiunile acestuia. De aceea este necesar ca prin fortd, tratative sau alteargumente sa se obtind de la sultan recunoa.5terea drepturilor legitime, pentruFerdinand i copiii sdi, chiar dacd aceastd recunoa.5tere ar fi amanatA pand lamoartea lui Zapolya.

Apelurile disperate din Ungaria nu erau suficiente pentru ca Ferdinand sãpoatd fi in mdsurd sa revendice i sa primeascd intreaga Ungarie. Mai mult, insu0impdratul recomanda bundvointei sultanului cererea de pace a lui Ferdinand, inaceea§i zi, 26 martie 15333, cerere prin care dorea doar recunoaterea teritoriilorstApanite pe moment.

Dupd armistitiul din iulie 1533 tratativele continuau §i in 1534, prin acela0Cornelius Scepper. Zdpolya 11 numise deja pe Aloisio Gritti guvernator alUngariei", din 1530 §i, in aceastd calitate, in 1533 actiona in scopul atrageriinobilimii din Croatia de partea turcilor, pentru a putea cuceri Italia i a face dinFiume (Rijeka) un punct stratetgic pentru flota otomand. Imputernicitul lui Gritti inCroatia, Isidor Zegliaco, a fost prins de agentii lui Ferdinand i dus la Praga. Deaici era eliberat la interventia lui Gritti, a cdrui autoritate in problema ungarA" erarecunoscutd in 1533-1534, atat de Ferdinand cat i de Zapolya4.

In situatia tulbure in care evoluau tratativele duse de Ferdinand cu &Heyman,regele romanilor" recurgea Inca o data la serviciile agentilor secreti, recrutatidintre persoanele bine informate, ce se aflau la Constantinopol. La 8 mai 15335 era

I Codex diplomaticus Regni Poloniae et magni Ducatus Lituaniae in quo pacta, foedera,tractatus pacis, mutuae amicitiae, subsidiorwn, commerciorwn exibentur, Vilnae, 1758, p. 130-131.

2 Arh. St. Bucurqti, Microfilme Austria -Turcica", r. 338, c. 15-17 .

3 Ibidem, c. 18-19.4 H. 2ontar, Obvercevalna slurba in diplomacija Avstrijskih Habsburranov v boju proti turcam V.

16 stoletju, Ljubljana, 1973, p. 195.5 Arh. St. Bucure§ti, Microfilme Austria -Turcica", r. 338, c. 30.

politica,

si

www.dacoromanica.ro

3 Expansiunea Habsburgilor spre Dunärea de Jos 445

trimisd de aici o scrisoare anonimd, al carei autor provenea insd cert din lumeaitaliand. Era milanez sau florentin si se afla in egala masurd si in serviciulimparatului. El amintea de ducele nostru" i cd intentiona scrie despreacestea i imparatului". Informatiile erau importante pentru cd sugerau luiFerdinand ce cale ar avea de urmat in negocierile la Poartd, bineinteles dacd aravea banii necesari. Pe scud agentul ardta a in urma cu cloud zile, Gritti prezentasedin partea lui Zapolya tributul anual de 40 000 de duca i un dar de 10 000 de ducatipentru pasd" (probabil Ibrahim). Turcii incasaserd pfind atunci fard nici ointarziere tributul pentru 4 ani si Ferdinand era sfatuit sd expedieze si el o sumdsimilard, care sd echivaleze cu cea trimisd de apolya, pentru a-si demonstra astfelloialitatea. Agentul lui Ferdinand obtinuse toate aceste informatii cumpardndbundvointa unui demnitar turc, ce sugerase si solutia p1ãii tributului pe 4 ani.Ace lasi demnitar se indoia insd cd Ferdinand ar putea avea banii, desi fuseseasigurat ca negustorii i bancherii germani din Venetia si din Franta 1-ar credita peregele romanilor". Dincolo de informatia frusta vedem i cat de bine eraucunoscute in Imperiul otoman problemele adversarilor occidentali.

Interventia lui Aloisio Gritti in Transilvania i Tara Româneascd, in varaanului 1534, a avut drept scop apararea intereselor sultanului intr-un moment incare acesta, aflat pe frontul din Iran, acceptase situatia politica existentd in Ungaria

dorea aplanarea conflictului intre Zapolya i Ferdinand6. Considerdm ca. din1529 interesul lui Gritti pentru problema ungard" nu era strain de intereseleVenetiei in centrul i sud-estul Europei si de dorinta de a prelua factoriileFuggerilor din zond. In acest scop Gritti Ii asigurase mari beneficii materiale inUngaria i Transilvania. In urma campaniei sultanului din 1529 Gritti rämdnea laBuda si era numit de apolya vistiernic (thesaurarius"). n anul 1530 (26 decembrie),primind sarcina de a asigura buna aprovizionare si deplasare a trupelor otomane inviitoarea campanie sultanald, era numit de Zapolya, din dorinta de a-si ardtaloialitatea fata de Suleyman, guvernator al Ungariei" i comite perpetuu" deMaramures, intr-o zond bogatei in saline ci minereuri neferoase. Dupd aceastä datase comportd in Ungaria ca un stApin absolut, izolându-1 pe Zapolya i starnindanimozitatea marilor nobili, intre care este suficient a-i aminti pe Tamds Nddasdy,Emeric Czibak i Stefan Mai lath. In 1533 convoca Dieta i cerea votarea unuiajutor financiar obligatoriu pentru campania impotriva lui Ferdinand, echivalent cujumátate din averea mobild a fiecarui nobil. Incerca sa organizeze in folosulfamiliei sale, probabil cu capital venetian, exploatarea minelor de aur i obtineamonopolul salinelor i alungarea Fuggerilor din Transilvania. Pentru a nunemultumi partea otomand a proiectat instituirea unui monopol al comertului cuaramd dinspre Ungaria i Transilvania, exclusiv spre Turcia7. Dacd adaugam la

6 A. Decei, Aloisio Griui in slujba lui Soliman Kanuni, dupa unele documente turcevi inedite(1533-1534), in SMIM", vol. VII, Bucuresti, 1974, p. 107 si urm.

7 Ibidem, p. 105-107.

sa-i

§i

www.dacoromanica.ro

446 lleana Cazan 4

toate acestea numirea arbitrard a fiului sdu Antonio, in 1530 (la numai 13 ani), inbänoasa functie de episcop de Agria (Eger-Erlau) este suficient sä intelegem de cenobilimea ungard ii ura atat de mult si de ce rasufla usuratd, la 27 martie 1533,and Aloisio Gritti era rechemat la Constantinopol. De asemenea, pe acelasi fondal unui puternic conflict de interese, alimentat si de scindarea nobilimii maghiarein mai multe tabere, intre care cea condusd de Joan Dóczy i Orban Bithydni Iisprijinea pe Gritti i dorea rdzbunarea propriilor nemultumiri, nu este greu deexplicat reactia violentA la intoarcerea lui Gritti in 1534 si masacrul de la Medias,care nu a fost nicicum legat de pericolul instaurdrii domniei" familiei Gritti inUngaria i drile romfine.

in 1533-1534 este clar cã interesele venetiene erau aceleasi cu cele. aleImperiului Otoman i Gritti era insdrcinat sd asigure temporar incetarea focului.

La 4 iulie 1533 Suleyman II informa pe Ferdinand a a poruncit onoratuluiprintre principii credintei crestine, Aloisio Gritti, inaltul consilier al regelui Joan siguvernator al Tarii Ungaria, iar din partea fericitei Porti imperiale a noastrdprotector in aceastd tard" sa medieze tratativele de pace si sã faa prin hotArdreasa intelegere intre voi asupra hotarelor"8.

Datoria actiunilor amiralului imperial Andrea Doria in Mediterand,venetienii insisi au fost suspectati, in 1533, de atre otomani, cA ar putea säincurajeze actiunile flotei crestine. Pe acest fundal Gritti era tinut laConstantinopol neasteptat de mult; in ciuda ordinului sultana! din 4 iulie 1533,plecarea sa spre Ungaria nu avea sa aibd loc pdnd la 18 iunie 1534. in augustseptembrie 1533 agentii imperiali interceptau scrisorile ambasadorului Venetiei laConstantinopol si le trimiteau lui Carol al V-lea, traduse in limba spaniold9. inaceste scrisori se informa despre luptele date pentru Coron i Patras i desprepregatirile de mobilizare ale trupelor de infanterie din Anatolia si Moreea. insusiIbrahim-pap, aflat in Siria, fusese rechemat pentru a putea interveni impotrivacrestinilor, in timp ce Lyis Gritti" era insdrcinat sd ducd tratativele pentruUngaria. Fratele acestuia, Giorgio (Jorge" in text), urma sã piece cu patru galere,pe care le punea la dispozitia lui Ayas-pasa. Ambasadorul venetian ardta cd, lainsarcinarea sultanului, Ieronim Laski (Ieronim Lascar) pleca in Franta. Toateaceste informatii erau trimise in momentul in care situatia critia pentru venetienitrecuse. in cursul verii navele Senioriei fuseserd retinute de turci, iar negustoriitransformati in prizonieri. La 13 septembrie 1533 suspiciunile legate de un posibilajutor venetian acordat lui Doria fuseserd inldturate i navele, negustorii si oratoriiSerenissimei Republici" urmau a reveni in patrie. Ambasadorii aveau sd piece pecalea teresta cea mai sigurd, prin Dalmatia'°.

8 A. Gevay, Urkunden und Aktenstiicke zur Geschichte Verhahnisee zwischen Osterreich undder Pforte im XVI und XVII Jahrhunderte. Gestindschaft Konig Ferdinands I an sultan SuleimanWien, 1838, (anul 1533-1534), p. 47.

9 Arh. St. Bucurqti, Microfilme Austria Turcica", r. 338, c. 79-80.1° lbidem, c. 80.

I,

www.dacoromanica.ro

5 Expansiunea Habsburgilor spre Dun Area de Jos 447

La 5 octombrie 1533 Ferdinand se adresa marelui vizir, Ibrahim-pap, intermeni plini de solicitudine, incArcati si de un deosebit optimism, in ceea ceprivea proiectata misiune a lui Gritti in Ungaria. Dupd formulele de protocolobligatorii regele romanilor" se intrecea in fraze de adevdrata lingusire adresatelui Ibrahim-pap, pe care il asigura de dragostea i afectiunea fraternd pe care lenutrim la adresa voasträ" i Ii anunta cd ar don sä primeasca raspuns lapropunerile de pace aduse sultanului, tat:al nostru prea iubit", de cei doiambasadori ai sdi (Geronimo Zara si Cornelius Scepper). Dorea ca Siileyman säimbratiseze cu aceeasi afectiune paternd si pe nobilele doamne" Ana sotianoastrA prea iubitA" i pe regina Maria sora noastrd mult indragita", vAduvaultimului rege al Ungariei, Ludovic al II-lea, i sä le considere drept fiicele sale".Evident o asemenea bunAvointa era solicitatA pentru ca astfel sultanulrecunoascA i posesiunile in Ungaria, pentru a i le conceda i a-i permite sa lestApaneascA i sd le detina nestingherit". De asemenea, Ferdinand spera ca prinajutorul lui Ibrahim-pasa i prin eforturile lui Aloisio Gritti sd incerce sd-1convingd pe contele loan de Zips sA evacueze intreaga Ungarie" astfel incatregatul acela sä ajungd in folosinta flului impdratului vostru"". Evident, printermenul de fiu Ferdinand se denumea pe sine recunoscandu-se, de fapt, vasal alsultanului si in aceastA calitate el promitea ajutor militar imediat sultanului,impotriva du,ymanilor scii. Se arAta bucuros de eventualitatea cd ar putea primi dela Siileyman clauzele unei pdci vesnice" i sublinia Inca o data faptul cã solii saiau dus pand la acea data tratative folositoare" cu Gritti in scopul incheierii paciicu contele loan". Tot Gritti era asteptat sa aducA la Viena confirmarea intrarii invigoare a pacii, cu data de 1 ianuarie 1534.

ToatA aceasta desfasurare de actiuni diplomatice ii avea drept pion principalpe Gritti i tocmai de aceea el era retinut la Constantinopol neasteptat de mult.Bunele sale servicii erau autate si la inceputul anului 1534 de mesagerii luiFerdinand. La sfarsitul anului 1533 Cornelius Scepper se intorsese la Praga pentrua-1 inform pe Ferdinand de rezultatul demersurilor sale". Geronimo Zara ilinsotea pand la Fiume (Rijeka), unde urma sA-I astepte pe Scepper in vederea uneinoi ambasade, proiectate pentru anul 1534; din cauza faptului cd se imbolnAvea,avea sA fie pus in imposibilitatea de a se mai intoarce in Imperiul otoman. LaConstantinopol interesele Habsburgilor rAmdneau a fi aparate de fiul lui GeronimoZara, Vespasiano Giulliano Zara. Pozitia acestuia din urmd era cu atat mai dificildcu cat situatia din Imperiul otoman se schimbase. La 21 octombrie 1533 marelevizir Ibrahim-pap, a cdrui bundvointA Ferdinand reusise sa o capteze, fusese trimisspre Alep. Cel de-al doilea vizir, Ayas-pasa, era strain de vasta retea de interesepolitice tesutd de Aloisio Gritti, omul de incredere al lui Ibrahim-pasa i tocmai cu

11 Ibidem, c. 122-123.12 Ibidem, c. 125.

13 Urkunden und AktensrUcke..., (anul 1534), p. 3-16.

sd-i

a

www.dacoromanica.ro

448 Ileana CAzan 6

acest al doilea vizir era obligat sa trateze Vespasiano Zara la inceputul anului1534. Acesta este probabil momentul in care Gritti se hotdrfise sajoace i cea de-adoua mare carte, cea a Vienei"", care sa.-i inlesneasca o retragere sigura in cazulin care intrigile de la Constantinopol i-ar fi adus dizgratia. Intrevederile cuVespasiano Zara, care, intors la Praga, fkea la 5 martie 1534 un amplu raport alconvorbirilor sale cu Gritti i Ayas-pap", ca §i reluarea tratativelor cu CorneliusScepper, din luna apriliemai 1534, 1-au pus la curent pe Gritti cu planurilegrandioase ale imparatului de a organiza o cruciadd, prin care sd-i respinga pe turcidin Mediterand i din Balcani.

Toate aceste informatii veneau in momentul in care importante schimbdripolitice aveau loc pe frontul antihabsburgic din Mediterana. La 2 aprilie 1534fortareata Coron fusese abandonatä de trupele imperiale §i turcii ii reocupaupozitiile. Hayreddin Barbarossa devenise mare amiral al tuturor fortelor navaleotomane, iar regele Frantei, Francisc I, era foarte interesat de captarea sprijinuluivestitului corsar impotriva lui Carol al V-lea. Pe cloud canale" diplomaticeFrancisc I ii contacta, in primavara anului 1534, pe Barbarossa §i pe sultan.Antoine Rincon II intAlnea pe marele amiral in Africa, iar Camillo Orsino venea laConstantinopol in acelai timp cu Cornelius Scepper (apriliemai 1534)16. Evident,eforturile lui Francisc I se conjugau spre incheierea unei aliante franceze, engleze§i otomane impotriva Habsburgilor. Este de crezut ca o asemenea suprematie inMediterana nu convenea venetienilor, iar Gritti, care a fost in permanentaconsiderat i ca un exponent al intereselor Serenissimei Republici", apare inprimavara anului 1534 binevoitor actiunilor diplomatice desf4urate de Scepper.La 26 aprilie 1534 acesta era practic sechestrat in locuinta sa din Constantinopol.Doar insistentele lui Gritti Ii asigurau eliberarea §i primirea in audienta la sultan".

Increderea lui Gritti de a se ardta binevoitor cererilor lui Ferdinand se poatelega in egald mdsurd §i de interesele sale personale. In primavara aceluiai an 1534Gritti avusese semnale serioase de alarmA privind posibila sa dizgratie. Sefulfinantelor otomane, defterdarul Mahmud Celebi, se plangea sultanului cã Gritti nuplatqte cleat in natur5 (panze, stofe fine, pietre pretioase) pentru arendareaveniturilor Rumeliei. Cum Imperiul nu avea nevoie de a§a ceva, cdci e nevoie debani pentru rdzboi", venetianul era obligat sa plateasca pand la 18 iunie 1534 (dataplearii sale spre Ungaria) suma de 80 000 ducati din cei 200 000 ce-i datora

Ura defterdarului Portii avea sd-I urmareascd §i in misiunea sa in Tara

14 Histoire de la Transylvanie, coord. Bela Köpeczi, Budapest, 1992, p. 243.15 Arh. St. Bucuresti. Microfihne Austria Turcica-, r. 338. c. 333-346. vezi si Tibor Simanyi.

Erschu das Reich Ferdinand von Habsburg, Wien, 1987, p. 251-252.16 Cristina Fenesan. Jean-Louis Bacqué-Grammont. Notes et autres documents sur Aloisio

Grini el les Pays Roumains, in Anatolia Moderna/Yeni Anadolu", vol. III, Paris, f.a., p. 92.17 Ibidein, p. 92-93.18 UrkUnden /Ind Aklenstikke..., (anul 1534), p. 51.

visteriei18.

www.dacoromanica.ro

7 Expansiunea Habsburgilor spre Dunarea de Jos 449

Romaneascd, unde, din ordinul acestuia, Gritti era impiedicat sä colecteze, inavans, banii din tributul pentru anul 1535, cu care voia sd-§i continue cdldtoria spreUngaria19. In aceea§i kink iunie, marele dragoman al Portii, Yunus-beg, Ii spuneadeschis lui Scepper: dacd ar fi omorit, cine s-ar mai ingriji dupd aceea de acel fiude tarfd" (de illo filio meretricis"). Tot Yunus-beg II numea cu aceea§i ocazie cuepitetul de caine" (iste canis")".

Din toate aceste motive apare !impede situatia dificild in care s-a aflat Grittichiar din momentul inceperii misiunii sale diplomatice in Ungaria. Am incercat säaducem noi argumente in favoarea ideii, formulate atat de clar de Aurel Decei §iTahsin Gemil, potrivit careia nu pericolul instaurdrii unei dominatii a familieiGritti in Ungaria §i ärile romane a declan§at rdscoala nobiliard in Transilvania §iinterventia lui Ram, ci prea multele interese politice la care Gritti se facuseparta§. Considerdm necesar sA subliniem Inca o datA cd pe Fang beneficiilepersonale, Gritti aparase interesele economice ale Venetiei §i sesizase importantacomerciald §i strategicd a celor trei tdri romane, ca factor de echilibru militar §ieconomic intre Imperiul otoman §i Habsburgi, in momentul in care Ungaria nu maireprezenta decal fructul rfivnit" §i teatrul de operatiuni militare al celor cloudforte. Relatiile lui Zapolya cu sultanul nu au fost adevdrate relatii politice intre doisuverani, ci s-au mArginit la un act de supunere neconditionatd care avea sA aducdocuparea Budei in 1541 §i transformarea tdrii in beylerbeilic21. Tocmai acestechilibru de forte la linia Dundrii se strAduise Gritti sd-1 mentind, actionand dupdtemperamentul §i capacitatea sa de om politic de mare anvergurd. L-a izolat peZapolya, dar a rezolvat criza financiard in care se afla Ungaria in 1529-1532. Aactionat despotic", dar s-a bazat pe reprezentantii nobilimii maghiare, care aveaude rdzbunat propriile nemultumiri (Joan Dóczy, Orban Bithyanyi etc). A fostprezent la tratativele cu Franta, dar I-a sprijinit §i pe Ferdinand impotriva luiZapolya. In sfar§it, om al jocului dublu, a inteles adevdrata mizA a interventiei 14/0Rare§ in Transilvania, in 1530 i nu a intarziat sd-1 denunte sultanului, acuzandu-Ide trAdare22. Ura sa fat& de domnul Moldovei a starnit acela§i sentiment §i dinpartea acestuia. In plus Rare§ a §tiut cd, atata timp cat Gritti actioneazd in zonaUngariei, pacea intre Habsburgi §i otomani avea sd fie mentinutd. ActiuneaviolentA a domnului Moldovei, la instigatiile cdruia Gritti era asasinat, impreundcu cei doi fii ai sdi, Antonio §i Pietro, la Media§, in septembrie 1534, a avut dreptscop sd oblige toate fortele implicate in acest act conspirativ la o atitudine ati§

19 A. Decei, op. cit., p. 118-120.Ibidem, p. 101-102; despre originea, ascensiunea §i misiunile diplomatice ale lui Yunus-beg

vezi J. Matuz, Die Pfortendobnetcher zur Herrschaftzeit Silleymans des Prachtiges, in Stidostforschungen",Bd. 34/1975, p. 42-45.

21 A. Czéttler, Die Aussenpolitik der Siebenbiirgischen Fiirsten im 16. und 17. Jahrhundert, inUngarn-Jahrbuch", vol. II, Munchen, 1980-1981, p. 93.

22 Cr. Fenew, J.L. Bacqué-Grammont, op. cit., p. 76-77.

20

-

www.dacoromanica.ro

450 Ileana Cazan 8

ostild Portii. Ghemul de intrigi ce a premers $i a urmat acestui act aratd cumpersoana lui Gritti era vizatä pentru a se declan$a conflictul in zond. In 1533 eraacuzat, de du$manii sai, cã vrea sä-1 aducd pe Laski pe tronul UngarieiimpunA fiii pe tronul Moldovei i Tani RomAne$ti. Faptul ca Aloisio Gritti, deteama sultanului, dezmintea cu inverpnare un asemenea zvon, face greu credibildo tentativA a sa de atribui, sie$i i familiei sale, conducerea tarilor amintite lanumai un an, in 1534. Asasinarea sa a fost folositä $i mai bine de cei ce doreaurAsturnarea situatiei din spatiul central-european.

Petru Rare§ era primul care se grabea sA-I informeze pe sultan cA FerdinandZapolya sunt vinovati de asasinarea lui Gritti23. Ferdinand, la rfindul sãu, profita

de absenta sultanului din Constantinopol pentru a nu aminti de cazul nefericit" alasasindrii lui Gritti pAna la 23 martie 1535. A$teptase vestea ocuparii Bagdaduluide ate Stileyrnan (octombrie 1534) pentru ca acuzele sale sA fie insotite $i defelicitArile pentru marea victorie ce a repurtat-o sultanul asupra regelui Persieial Chorezmului", veste despre care a aflat cu bucurie in suflet"24. Ii cerea cumultd sfiald sultanului sa nu creadd cleat ce este cu evident-a adevarat", iar pentruaceasta II lua drept martor pe bey-ul sangeacului Bosniei Mihail begovich" (intext). Evident. toata vina era doar a contelui Johannes" $i de aceea cerea refacereaarmistitiului, cedarea Ungariei Inferioare sau macar a oraFlor sAse$ti dinTransilvania. Scrisoarea a fost copiatä in 7 exemplare, traduse in limba italiandtrimise tuturor demnitarilor din Imperiul otoman.

La 3 iulie 1535 Fedinand revenea cu o scrisoare mai ampld $i mai curajoasadatoritA urdrilor de bine trimise de sultan ca de un tatd iubitor i pe care leprimise cu multA bucurie". Relua relatarea faptelor subliniind ca el a$teptase cumultd speranta venirea lui Gritti in Ungaria pentru a pune capat conflictuluiexistent, iar misiunea acestuia .,ar fi adus numai bine" $i ar fi fost utilA poporului$i altor locuitori din Ungaria ca i acelor oameni care se strAduiserA de2eaba sAduc-a tratative, dar era clar cà cei care I-au mot pe mesagerul sultanului nudoreau ca acesta sà-fi ducei la indeplinire actiunea"25 (subl.ns.). Ca unul ce iubeaadevArul" era obligat sa spund cd singurul vinovat era Johannes Scepusiensis"(Thpolya era numit cu obstinatie de Ferdinand Conte le loan" sau Ioan de Zips").Mai adauga faptul cA. de$i acesta s-a bucurat de mari beneficii" din parteasultanului.nu are prea mare recuno$tintA fatA de Maiestatea VoastrA". de aceea IIruga intoarcd bundvointa cdtre el $i atunci avea sA aibd din partea sa ..dragoste

fidelitate filial-a", nu ingratitudine ca la loan"26. Cerea pedepsirea crimei luiZapolya. pe care ancheta sultanald o va elucida. El era cel vinovat de uciderea luiGritti, chiar dacd altii au fost cei care I-au lovit.

23 T. Gemil, Les relations de la Moldavie avec la Porte onomane pendant le premier regne dePetru Rares (1527-1538), in ,.Revue Roumaine d'Histoire", nr. 2/1978, p. 303.

24 Arh. St. Bucurqti. Microfilme Austria Turcica", r. 338. C. 15-20.25 Ibide,n, c. 64.26 Ibidem.

a-si

$i

$i

n st-si

si

si

5

si-si

www.dacoromanica.ro


Eforturile diplomatice ale lui Ferdinand dublate de importante sume de bani,nu au ramas fait efect. Scrisoarea din 5 iunie 1535 adresatA lui Ferdinand de uninalt demnitar turc, comandantul flotei militare a Dundrii (in text Mommiinvaivoda praefectus navalis exercitus potentissimi et invictissimi CesarisTurcarum")n aratd cä acesta servea cu destul zel interesele regelui romanilor",numit de autorul scrisorii stdpdnul sdu prea gratios" (dominus suusgraciosissimus"). Ferdinand era informat Ca sultanul a primit scrisoarea sa din 23martie §i i se promitea cA ambasadorul pe care intentiona sd-1 trimitd, JoanRednewkij (Rewdnewkii" in text), avea sd fie in perfecta siguranta dacd ar urmacursul Dundrii, unde se va afla sub buna protectie a oamenilor sdi. De asemenea, iiasigura de tot sprijinul sdu §i in timpul tratativelor.

Lupta diplomaticA a regelui romanilor", dusd at& pe cäi oficiale, cat §i pecanale oculte", era Ina o data in total dezacord cu actiunile militare ale frateluisdu, impAratul Carol al V-lea. Acesta cucerea, la 14 iunie 1535, fortareata LaGoletta, ce apara Tunisul, unde se instalase vestitul corsar Hayreddin Barbarossa,acum mare amiral al flotei otomane i adevdratul stdpAn al coastelor Africii.Victoria era celebrata de Carol ca o mare izbAndd a cre§tindtatii impotrivapagdnilor §i prin repunerea in drepturi a regelui legitim, Mu ley Hassem, consideracd a indepOrtat un real pericol ce ameninta Spania. Succesul sdu nu era de naturAsd-1 bucure pe Ferdinand, care incerca sA capteze, pe orice cale, bundvointasultanului. De aceea urmdrea cu teamd orice semne care ar fi ardtat Ca turcii s-arputea indrepta spre punctul cel mai slab al imperiului, granita ungard §i liniaDundrii. La 31 august agentul sAu Ferduci era informat din Raguza cd turcii seretrag la Constantinopolu, iar sultanul era Inca in Persia. La 1 septembrie 1535 unalt spion al lui Ferdinand, aflat in acela.5i ora§, trimitea Ufl mesaj, in care numeleregelui romanilor" §i al locului de provenientA al informatiilor erau scrise cifrat.Autorul scrisorii era contele de Ella", omul de legaturd al agentului ferdinandist,baronul Francesco Ritio., aflat la Viena la curtea Maiestatii sale Regeleromanilor"29. Stirile se referA la capturarea (metodA deja intratd in traditiadiplomatiei habsburgice) agentului francez Seraphino de Gozza, care urma sã plecede la Constantinopol spre Paris, prin Fiume (Rijeka). Aici fusese capturat de agentiimperiali care i-au preluat bagajele in care se aflau mesajele aduse din Persia, de lasultan pentru regele Frantei. Informatiile acestuia erau pretioase pentru cä ardtau cat

22 Ibidem, C. 74-75.lbidem, c. 92.Numele adevArat al acestui agent conte d'Ella" era Marino Kabuzi6 (de Caboga),

patrician din Raguza, ce servea interesele lui Ferdinand, trimitAnd informatii i intermediind schimbulde mesaje dinspre i inspre Imperiul otoman. Francesco Ritio (Ricci) baron de Sprinzenstein sicanonic de Trento era un alt agent diplomatic al lui Ferdinand, care ii incepuse misiunea secretA laRaguza Inca din 1530.

Midem, c. 94.

28

www.dacoromanica.ro

452 Ileana Cann 10

de complexe erau interesele republicii crestine" la acea datd, ai cdrei membri Iiajutau pe turci. In campania din Africa, venetienii si raguzanii trimiseserd in sprijinulturcilor 30 si respectiv 8 galere. In Imperiul otoman se faceau mari pregatiri derazboi. Se cerea de cAtre demnitarii de la Constantinopol grabnica intoarcere asultanului si a lui Ibrahim-pasa, pentru Ca armatele otomane erau victorioase pând lagranita Indier si dusmanii cereau pace. In capitala Imperiului se masa artileria grea

o galerd cu acelasi armament fusese expediatA spre Rodos30 .

La 14 septembrie 1535 .un alt informator, rAmas anonim, dadea de stire luiFerdinand cd tratativele reveniserd intr-un punct mort i II sfAtuia ca la intoarcereasultanului sa fie trimisi in imperiu soli cu experientA, capabili sA convinga, pentrucd una este sd ceri ceva In scris i alta sa te faci crezut de mai multe urechi"31.Acestia erau chiar nominalizati: Geronimo Zara, Sigismund HerbersteinVespasiano Zara.

In toatA aceastä perioadd nici Zapolya nu pierduse ocazia de a se disculpa infata sultanului. Argumentele sale potrivit cdrora nu a putut fi opritA räscoalanobililor, provocatä de asasinarea episcopului de Oradea, Emeric Czibak, de cAtrepartizanul lui Gritti, loan Dóczy, nu erau in favoarea sa; neputinta de a conducetam si de a struni pe marii nobili fiind o culpä suficient de mare pentru a-i atragedizgratia, chiar dacd ar fi fost absolvit de banuiala de crimA si de trAdare. Pentruinceput rezultatele anchetei, ordonate de sultan si conduse de Yunus (Junis)-beg,erau net in defavoarea sa. Amanunte semnificative despre aceastd anchetd aflämdin raportul contelui de Nogarola din 13 octombrie 1535, trimis lui Ferdinand cuprilejul intâlnirii dintre Nogarola i marele dragoman al Portii, Intfilnire ce avuseseloc la Esztérgom32. In luna septembrie 1535 se perfectaserd termenii in care sA aibdloc aceastd intevedere. Din scrisorile preliminare, din 22. septembrie 3, 7 si 9octombrie 153533, aflAm cu certitudine cd Yunus-beg fusese atras cu abilitate departea lui Ferdinand, eforturile de convingere fiind dublate de plata unei pensiianuale de 1 000 de ducati. La 22 septembrie Yunus-beg scria din Pesta i cerea cabanii sã nu-i fie trimifi la Constantinopol; mai cerea i stabilirea unei Intâlniripentru a-1 informa pe regele romanilor" despre ultimele tiri. Dupa cdteva ezitAridin partea marelui dragoman se stabilea ca loc de Intdlnire Esztergomul, iar omulde legatura avea sA fie contele Nogarola, ce urma a aduce i banii:

La 13 octombrie Yunus-beg sosea la Esztergom insotit de o mica flotild (3 nave).Dup. ce inaltul personaj se asigura cA pensia, promisA Inca din 1533-1534 deambasadorul imperial Scepper, avea sd-i fie plAtitA34, sublinia Inca o data cã i-a fostcredincios lui Ferdinand si cd, in continuare, ii va apAra in orice ocazie interesele.

3° Ibidem, c. 93-94.31 Ibidem.

32 Ibidem, c. 125-129.33 Ibidem, c. 106, 109-110, 115, 116-119, 122.34 Ibidem, c. 125.

.

si

ai

www.dacoromanica.ro


Depunea chiar un juriimeint Ca va peistra secretul intrevederii (subl. ns.) §i relatadatele importante privind ancheta asupra mortii lui Gritti. Concluzia desprevinovatia lui apolya era de nezdruncinat, pentru cã avea urmdtoarele dovezi:apolya trimisese Inca din vara lui 1534 plangeri mincinoase impotriva lui Gritti, pecare-I acuza cã ar vrea sd-1 omoare, pentru a oferi tronul Ungariei lui Laski; acela§iconte loan" ceruse sultanului exilarea lui Aloisio §i acesta chiar poruncise lui Ibrahim-pa.§a sd-1 mute" pe Gritti. La citeva zile primise insd scrisoarea de la voievodulMoldovei"35 privind §tirea asasinatului de la Media§, de care era invinovdtit Zapolya; intimpul anchetei ordonate de sultan Yunus-beg a constatat Ca bunurile, caii,bijuteriile §i chiar caflanele aurite ale lui Gritti §i ale insotitorilor sdi se aflau la Zapolya§i la Stefan Mailath, autorul asasinatului, care actionase la porunca lui apolya, ceIi oferise, ca recompensa, voievodatul Transilvaniei.36 Ca ultim argument aducea §ipe acela al modului violent prin care Zapolya II impiedicase, in vara anului 1534,sd se intfilneascd cu Gritti, ducandu-1 cu forta la Pesta, iar apoi, and revenise laBuda, avfind ca pretext dorinta de a se trata la Mile termale ale orgului, pentru anu afla amdnunte despre moartea venetianului, paznicii portilor ora§ului 1-au opritsd intre §i a fost escortat inapoi la Belgrad37.

Convingerea sa cd apolya era rdspunzdtor de moartea lui Gritti fusesealimentatd §i de bunavointa sporia pe care i-o ardta Ferdinand. De aceeaYunus-beg, sosit la Buda, il acuzase pe regele loan cd este vinovat de trddarepentru cã ucisese un slujitor aflat la porunca §i in slujba sultanului", de aceea nuavea sa scape de pedeapsd nici in fundul mare. Respingea cu dispret banii ce i seofereau §i nu contenea cu invectivele. In acela§i timp insistase pe lfingd sultanasupra necesitatii acorddrii Ungariei lui Ferdinand, pentru cä dacd regeleFerdinand ar fi fost rege in Ungaria nu ar mai fi fost vorba despre o astfel deanchetA"38. apolya, incoltit, intelegea in cele din urmd de unde veneainver§unarea lui Yunus §i cerea acestuia mijloceascd inceputul tratativelor curegele romanilor". Era clard panica lui apolya §i Yunus-beg i§i Meuse pe deplindatoria. Nogarola, multumit, Ii ceruse sd apere la fel de bine interesele stdpfinuluisdu §i in fata sultanului, pentru Ca dacd Ungaria ar reveni, dupd dreptate" luiFerdinand, pensia marelui dragoman avea sa fie dubld sau tripld39. Un singuraspect pdrea sã intunece speranta unei apropiate victorii. Inaltul demnitar intrebadacd impdratul are de gfind sä trimita o solie la Constantinopol pentru a trata paceain Mediterana. Nogarola era silit sã rdspunda cd in ceea ce privea campania luiCarol in Tunis, Ferdinand nu putea interveni cu nimic, pe Ifingd un a§a deputernic senior pentru a-i pretinde ceva"40 .

35 Ibidem, c. 126.36 Ibidem, c. 129.37 Ibidem.38 Ibidem, c. 126.39 Ibidem, c. 131.4{) Ibidem, c. 132.

sd-i

www.dacoromanica.ro

454 Beana Cann 12

Planul celor care dorisera asasinarea lui Gritti, pentru a-I impiedica pe acestasa incheie o pace de durata intre Habsburgi §i Imperiul otoman, reu§ise. in primulrand Petru Rare§ incheia la 4 aprilie 1535 tratatul de alianta cu imparatul Carol alV-lea. Vlad-Vintila, domnul Tarii Romane§ti, aflat in conflict direct cu Gritti petot parcursul acestuia prin Tara Romaneasca, putea fi suspectat, de asemenea, decomplicitate la crima. Unica scapare pArea a fi tot alianta cu imparatul, pe care operfecta in 1535, dar care avea sa-1 coste, in iulie 1535, viata. Asasinat de boierii,satui de duritatea pedepselor sale, era acuzat ca a dus tratative cu Habsburgii §i caa tradat interesele Portii41.

Zdpolya la rfindul sau, ingrozit de consecintele anchetei sultanale, se indreptaspre Ferdinand cu care incepea tratative din 1535, ce prevedeau cedarea intregiiUngarii §i a Transilvaniei, dupa moartea sa, lui Ferdinand de Austria, §i plata a 80 000de ducati anual, in tot timpul vietii, pentru teritoriile ce le detinea pe moment, plusrenuntarea la titlul regal. Aceste negocieri se sfar§eau in 1538 prin binecunoscutultratat de la Oradea. Spaima era resimtita §i in Transilvania, care se pregatea sa facafata unui viitor atac otoman. Dieta intrunita in 1535 la Targu-Mure§ hotara unlucru cu o semnificatie politica deosebitä, Inarmarea iobagilor, carora din 1514 lefusese interzis portul armelor. Cei care aveau 6-8 boi urmau sa poarte un arc cu 32de sageti, iar iobagii saraci urmau sa fie inarmati cu lanci §i scuturi42. In acela§itimp erau serios angrenate cele cloud tari romane, prin tratatele incheiate de PetruRare§ §i Radu Paisie, in sfera dominatiei politice habsburgice: Rare§ apela chiar lamedierea lui Ferdinand in conflictul cu Polonia, in virtutea vechilor legaturi devasalitate moldo-ungare.

Din nou calea tratativelor diplomatice se aratase mai eficace dee& caleaarmelor. Ambasadorul imperial la Constantinopol, Della Vechia (BojidanVakovici), informa despre tratativele secrete duse in 1536 cu Radu Paisie, care searata fidel aliantei antiotomane cu conditia garantarii vechilor libertati ale tarii".Acela§i Della Vechia il primea la Venetia in 1537 pe solul lui Petru Rare§,episcopul Vasile", ce aducea un mesaj cifrat din partea domnului Moldovei, carecerea ajutor in lupta cu turcii, i§i manifesta hotararea de a aduna sub arme 30 000de o§teni §i informa despre apropierea iminentA a unei noi campanii otomane43.Mania sultanului se indrepta din 1536, anul in care se intorsese din campania dinIran, impotriva lui Petru Rare§, facut raspunzator de intreaga rasturnare de forte laDunarea de Jos.

41 A. Decei, op. cit., p. 131; Cr. Fenesan, J.L. Bacqué-Gramrnont, op. cit., p. 73-74; St.Simionescu, Tarile romdne fi inceputul politicii rdsdritene antiotomane a 1mperiului habsburgic(1526-1594), in Revista de istorie", nr. 8/1975, p. 1200-1205.

42 Hurmuzaki, vol.II , p. 85, doc. nr. 44.43 Al. Cioränescu, Documente privitoare Ia istoria Romelnilor culese din arhivele din Simancas,

Bucuresti, 1940, p. 17-19.

www.dacoromanica.ro


Moldova era din nou considerata, de aceastA datA de otomani, ca find pionulcel mai important al pAtrunderii Habsburgilor spre Dundrea de Jos. Pozitia sastrategicd o facea mult rfivnitA de vecinii puternici, dar §i foarte vulnerabild.Sultanul avea sA loveascA Moldova pentru cd o gasea izolatA. Dupd incheiereapacii ve§nice" (in 1533) intre Po Ionia §i Imperiul otoman, prima interesatA instoparea oricAror initiative razboinice in sud-estul Europei aparea republicanobiliard". IatA de ce actiunile lui Rare§ in Pocutia erau denuntate cu obstinentA laPoartA §i transformate intr-un caz de inaltd tad= fata de padi§ahul lumii".Evident cã actiunile militare repetate ale domnului Moldovei erau de naturd sA iritePo Ionia, iar politica de anvergurA in care acesta se lansase era suparatoare pentruotomani. Intr-un moment in care puternicul regat vecin parea inclinat spre concesiipentru a-§i asigura pacea (incheia in 1537 un armistitiu pe 60 de ani cu Rusia inprivinta teritoriilor rutene""), tatondrile diplomatice ale lui Rare§, promisiunile §iangajamentele sale renAscuserA entuziasmul de cruciati al lui Carol §i Ferdinand,care, dupd 1535, solicitau cu insistenta participarea Poloniei la rAzboiul sfantimpotriva necredincio§ilor"".

Personalitatea lui Rare§ era atit de binecunoscutA in centrul §i rdsAritulEuropei Trick, in timpul tratativelor de pace cu solii Moscovei (in 1537), regelePoloniei era solicitat sA mijloceascd reluarea bunelor relatii §i cu Moldova.AceastA cerere, ce Ii amintea de consecintele nefaste ale tratatului de prietenieincheiat in 1530, intre Vasile al III-lea §i Petru Rare§, 1-a pus in dificultate peSigismund. Incercarea sa abild de a eluda cererea solilor ru§i, pretextfind cAarmistitiul negociat se referea la teritorii in litigiu intre Rusia §i Lituania, iar PetruRare§ era vasal al regelui Poloniei, starnea rdsul emisarilor moscoviti". De altfel,rara asentimentul lui Sigismund, la inceputul anului 1538 pornea spre Moldovaambasadorul rus Bogdan Longinov47, a cdrui misiune nu a fost dusd la bun sfar§itdatoria campaniei otomane. Prins intre Po Ionia §i tAtari, Rare§ era receptiv lapropunerile de alianta ale Rusiei, dar tocmai aceste propuneri starneau teama §iiritarea lui Sigismund. Raportul amplu de defaimare a domnului Moldovei, trimisin 1538 la Poarta prin Erasmus din Kretkow", este mai mult decdt transparentprivind motivele pentru care regele Poloniei era dispus sA apeleze cu multAinsistentA la sultan, pentru a-I determina sA-1 schimbe din domnie pe Rare§ §i,astfel, sA-1 scape de un vecin de-a dreptul periculos.

Ap cum am arAtat, ofensiva lui Carol Quintul din 1535 impotriva vestituluiamiral turc Hayreddin Barbarossa era de naturd sa incurce din nou planurile

44 H. Uebersberger, Osterreich und Russ land seit dem Ende des 15. Jahrhunderts, Wien undLeipzig, 1906, p. 266-267.

45 ibidem, p. 272-273.46 Ibidem, p. 269.47 Ibident, p. 272.48 1. Bidian, Moldova in tratativele polono-otomane intr-un document inedit din anul 1538, in

SMIM, vol VII, Bucurqti, 1974, p. 309-319.

www.dacoromanica.ro

456 Ileana Ctizan 14

diplomatice ale lui Ferdinand in Imperiul otoman. De altfel, chiar Dieta repropsecd nu era de demnitatea imparatului sa se lupte cu un corsar", fapt la care Carolreplicase Ca acel corsar" reprezenta chiar persoana sultanului" §i cd nu are de cesa-i fie ru§ine sä facd o asemenea incursiune pentru cd <o face> in serviciul luiDumnezeu §i al regatelor sale"49.

Am ardtat cum zelul cruciat pusese din nou stdpfinire pe impArat i cumevolutia situatiei politice la Dundrea de Jos ii Meuse pe toti cei angrenati in sferasuprematiei otomane sa schimbe, mai mutt sau mai putin brusc, tabdra. Dupdralierea domnilor romani §i a lui apolya la planurile Habsburgilor se pArea cd numai urma decdt punerea in practicd a unui nou plan de cruciadd.

0 analizA minutioasd a costurilor campaniilor din Ungaria, intreprinsa. Incadin secolul trecut de Karl Oberleitner, aratA clar insd de ce interventiile militare aufost modeste. Pierderile au fost in toatd perioada confruntdrilor intre FerdinandSiileyman mult mai mari deck eventualele beneficii ndscute din stdpAnireaUngariei. in conditiile in care din 1532 pfind in 1540 trupele lui Ferdinand nu aufAcut clack sa cedeze pozitii cu greu cucerite, putem considera cä pierderile lunarede 13 813 florini (destinati platii mercenarilor) erau o pagubd a vistieriei luiFerdinand, pe care cu greu o putea suporta singur. Ajutoarele, chiar putine, venitedin partea Dietei §i a imparatului, plus veniturile teritoriilor austriece, au fostmacinate fard discernAmfint intr-o confruntare ce era din start menitd qecului.Colosului finantelor Imperiului otoman, Ferdinand Ii opunea modestele salevenituri. Chiar §i ap costul a fost enorm. intre 1530-1532 campaniile militare inUngaria au insumat 1 843 200 florini, campania din 1537 a addi.igat un deficit de218 018 florini i o infrangere dezastruoasd la Gorjan (in Slovacia). Constituireaflotilei dundrene a costat 119.000 florini, iar inarmarea pentru anul 1541 s-a soldatcu 184 975 florini50, cheltuiti pentru a nu obtine altceva dee& transformareaUngariei Inferioare in paplfic.

Revenind la anul 1535, Ferdinand, din postura de mare cd§tigdtor al situatieiconfuze ndscute dupd asasinarea lui Gritti, redevine infrAnt (in 1536-1537), dornicsa recupereze pozitia pierdutd prin noi tratative diplomatice. Acest lucru a fostposibil in momentul in care pericolul ce plana asupra lui apolya, dizgratiasultanului, a fost indepArtat de stingerea de la sine a anchetei ordonate deSilleyman, datorita descoperirii" unui alt complot. De data aceasta marele vizirIbrahim-pap era denuntat de du§manii sdi cd vizase chiar tronul sultanului; insarcina sa adea i presupusa trAdare" a lui Gritti, care parea cã si-a primit soartabinemeritatA. Cu siguranta cä vocea lui apolya nu a lipsit din marele cor aldefaimatorilor marelui vizir, care era executat in 1536. StApan pe situatie, regele

49 J. Fiedler, Relationen venetianischer Botschafter fiber Deutschland und Osterreich irn XVI.111., in Fontes rerurn austriacarum, Diplomataria, vol. XXX, Wien, 1870, p. 6-7.

5° K. Oberleitner, Osterreich Finanzen und Kriegswesen unter Ferdinand 1 von .1a/ire 1522-1564, inArchiv fiir Kunde Osterreichischer Geschichts-Quellen", Bd. 22, Wien, 1860.

si

www.dacoromanica.ro


Ioan prelua, pentru prima oard dupd 1527, controlul asupra Sibiului (1 martie1536), ocupa un important centru economic aflat in mana lui Ferdinand Kassau(Kosi6e) §i infrangea armata de 40 000 de oameni, condu§i de generalul HansKatzianer, la Gorjan, pe malurile Dravei (1537).

Pentru toate aceste motive, la care se adauga campania lui Carol al V-lea inTunis, Ferdinand era din nou silit sd-§i trimita emisari pentru a implora bundvointasultanului. Toate eforturile sale erau anulate §i intregul e§afodaj de intrigi diplomaticetrebuia rectddit. In 1536 Vespasiano Zara pleda cu ardoare cauza lui Ferdinand, findurmat, la inceputul anului 1537, de baronul de Ritis5' (Francesco Ricci).

Anii tulburi ai confruntArilor pe toate planurile intre Ferdinand §i apolya aupermis ascensiunea unui alt personaj ce avea sA joace soarta Ungariei la masaverde" a tratativelor diplomatice timp de peste 15 ani. Calugdrul croat GeorgeUtiesenovi6 (Ujtseni6), de§i de origine obscurd, ajuns membru al ordinuluiSfantului Paul, s-a arAtat demn reprezentat al epocii Rena§terii, in care, mai multca niciodatd, s-au ndscut titani, fie cä au fost arti§ti, clerici, diplomati sau oamenipoltici, care cu abilitate au tesut intrigi §i au condus destinele tdrilor lor dupdpropriile interese.

Apropiat al familiei Zapolya, fratele George" (numit dintr-o eroareistoriograficd Martinuzzi) a beneficiat din plin de evenimentele anilor1534-1536.Dupd moartea lui Czibak, cum scaunul episcopiei de Oradea rdmäsese vacant, afost numit de apolya episcop, iar la scurt timp i s-a incredintat functia de trezorieral regatului52.

In 1537, anul in care Ferdinand, respins din nou de turci §i invins de regeleloan, cduta sä ajunga la un nou compromis pe calea tratativelor, fratele George" afost trimis de apolya sd negocieze cu emisarul regelui romanilor", Johann Wese,arhiepiscop de Lund, caruia i se vor adduga §i alti nobili maghiari, membri aipartidei pro-fernandiste. La 24 februarie 1538 diplomatia habsburgicd repurta unnou succes, prin incheierea tratatului de la Oradea, ce voia sd reglementezedefmitiv problema succesiunii maghiare, in favoarea lui Ferdinand, caruia avea sA-irevind la moartea lui Zapolya intreaga Ungarie de est §i titlul regal. Pentru primadata apolya ridica problema despagubirii eventualilor mo§tenitori prin creareaunui principat in zona

Anul 1538 a fost un moment de apogeu in planul diplomatiei Habsburgilor,atat pentru Ferdinand, cat §i pentru Carol. In timp ce primul i§i asigura suprematiala Dundrea de Jos, impdratul reu§ea sd adune in Liga Sfanta" papalitateaVenetia pentru a-i infrunta pe turci in Mediterand §i semna cu francezii pacea de la

51 Arh. St. Bucuresti, Microfilme Austria -Turcica", r. 339,c. 301-313,387-404.52 Alfons Huber, Die Erwerbung Siebenburgens durch Konig Ferdinand 1 im Jahre 1551, und

Bruder Georg Ende, in Archiv fur Osterreichische Geschichte", Bd. 75 Wien, 1889, p. 486.53 R. Goos, Osterreichische Staatsvertrage, Farstentwn Siebenbiirger, 1526-1690, Wien, 1911,

p. 65 i urm.; vezi i Histoire de la Transylvanie..., p. 245.

Zips".

-

si

www.dacoromanica.ro

458 Ileana Ginn 16

Nisa. Ambasadorii venetieni la curtea imperiala, Nicolo Tiepolo, MarcantonioCorner, Marcantonio Contarini, Giovanni Antonio Venier si Petro Mocenigo,informau pe doge, la 23 mai 1538, despre misiunea lor. Informatiile aduse serefereau la mobilizarea trupelor imperiale pentru apararea Ungariei si masarea lorla Friuli. in acelgi timp erau purtatorii de cuvant ai cererii lui Carol de participaremilitard a Venetiei la orice expeditie ar initia imparatu154.

La 25 mai 1538 aceigi informau Consiliul celor 10" cd imparatul aveanevoie grabnicd de ajutor, deoarece gtepta un atac asupra Ungariei din partea uneiarmate otomane de 150 000 de oameni55. Stirile acestea concordau cu dateleprimite §i la Viena de ate Ferdinand, de la credinciosul sdu agent loan Pastor,care in aceeasi lund mai informa Ca turcii pregatesc o actiune de mareamploare. Era clar cA Habsburgii aleseserd prost momentul confruntArii militare cuImperiul otoman, iar succesele lor diplomatice aveau sa fie Inca o data spulberate deInfrangeri militare drastice. Sultanul, intors din 1536 din Persia, folosise cei doi anide ragaz pentru a organiza o ampla ofenisva, pe mare si pe uscat, pentru a lichidaconflictul pentru suprematie cu Habsburgii si pentru a-i pedepsi pe toti cei care, desirobi" ai padisahului lumii", indrazniserd sa se alieze cu dusmanii Imperiuluiotoman. La 27 iunie 1538 acelgi loan Pastor stia cu siguranta cä sultanul inpersoana, aflat la Adrianopol, se indrepta spre Ungaria, cu doua armate, dintre careprima va lovi mai Intai Moldova56. Razboiul sfant pentru cucerirea Vienei" sedeclansase si mania sultanului, alimentata de desele plangeri din Polonia despretradarea lui Rarg, se indrepta spre cel mai vulnerabil aliat al Habsburgilor, domnulMoldovei, care se dovedise a fi §i cel mai abil opozant al Imperiului otoman.

Rezultatul campaniei din 1538 in Moldova este bine cunoscut, dupa cum aufost pe larg dezbdtute i cauzele pentru care o ofensivd condusd de insusi sultanul aavut drept singura consecinta inlocuirea domnului57.Trupele otomane insa auintreprins in 1538 o actiune concentrata i concertata, ce a readus hegemoniasultanului pe toate fronturile ce pareau vremelnic pierdute. in Mediterand la7 iunie 1538 Hayreddin Barbarossa incepea ofensiva impotriva flotei imperiale,ce se sfarsea prin victoria turcilor in lupta maritimd de la Preveza (28 septembrie1538)58. 0 aka' confruntare avea loc in Oceanul Indian si avea drept scop

54 VenelionisChe DepesChen VOM Kaiserhofe (Dispacci di Germania), vol. 1, Wien, 1889, p. 65.55 Ibidem, p. 77.

56 Hans-, Hof- und Staatsarchiv, P.A.4 Turkei, iunie 1538, f. 13.57 T. Gemil, op. cit., p. 307-311, vezi i t. Gorovei, Moldova in Casa pacir pe marginea

izvoarelor privind primul secol de relafii moldo-otomane, in Anuarul Institutului de istorie i arheologieA.D. Xenopol", XVII, 1980, p. 661-662; M. Maxim, Din istoria relaflulor romano-otomane Capitulafille",in Analele de istorie", 1982, nr. 6, p. 56-62 si Le statut des pays rownains envers la Porte ottomane auxXV -XVIII siecle, In Revue roumaine d'histoire", nr. 1-2/1985, p. 30, 37-38.

58 Pentru contextul politic al confrunarii in Mediterana vezi N. Koslinski, Razboaie pe marein veacul al XVI-lea.- Preveza §i Lepanto, Bucuresti, 1991, p. 51 i urm.

-

-

www.dacoromanica.ro


eliminarea portughezilor din Marea Ro§ie §i Oceanul Indian, precum §i rupereaoricarei posibilitati de raliere a Iranului §iit politicii antiotomane a Habsburgilor §ia StAntului Scaun.

Rezultatul acestei ultime expeditii era doar in parte satisfacator. Flota luiHadim Suleyman-pa§a era respinsd la granitele Indiei, in fata insulei Diu (la 25decembrie 1538) §i se intorcea in portul Muha, din Yemen59. La 13 martie 1539,prin cucerirea Yemenului, sultanul se putea mândri cd §i Marea Ro§ie devenise unlac turcesc", blocandu-se o altd cale de acces importantd spre Orientul Indepärtat.Tergiversarea actiunii din Asia, precum §i incheierea pdcii de la Nisa (18 iulie1538) intre Carol al V-lea i Francisc I pot fi tot at:Rea motive pentru careStileyman s-a grabit sa tranwze problema Moldovei, acceptind Inchinarea tdrii"de cdtre boieri §i cererea acestora de a-1 numi pe Stefan LdcustA domn60.

Opozitia Poloniei la ideea transformdrii Moldovei in provincie otomand,dictatA de teama unei vecinatati atat de periculoase, a fost §i ea decisivd pentruhot:di-Area sultanului de a mentine Moldova ca stat-tampon in zona de interes aexpansiunii otomane spre Europa centrald.

Teama de cucerirea efectivd a regatului ungar de ate turci ii facea pe nobiliimaghiari sd-§i pund toate sperantele in imparatul Carol al V-lea, la care era trimisca ambasador Tamds NAdadsy, insotit de Francisc Bathydnyi §i arhiepiscopulFrancisc Frangepani. Multi dintre vechii partizani ai lui apolya trecuserd acum departea lui Ferdinand §i a imparatului. Aceastd atitudine era dictata i de pozitiaregelui Joan care se grabise, de la 18 august 153861, sd-1 asigure pe sultan defidelitatea sa nestrdmutatd. Mai mult, fratele George" ii impiedica pe nobiliimaghiari sd depund jurdmfint de fidelitate fatd de Ferdinand, in concorantA cuprevederile tratatului de la Oradea, de care de altfel, ZApolya se dezicea. $tirilesosite la curtea imperiald la 30 octombrie 1538, din diverse surse, confirmauacela§i fapt: Zapolya a trimis emisari la sultan sd-1 asigure de credinta sa §i sd-iofere suma imensd de 30 000 de ducati" pe care ii va stoarce" de la poporulsau", zicdnd cd prin ace§tia va avea pace ve§nicd cu turcul"62.

Reintoarcerea sultanului spre Adrianopol, unde era anuntat de curierii sal la16 octombrie, era privita de agentii imperiali ca o simplä intrerupere a ostliatilor,

59 A. Decei, Istoria Imperiului otoman !Nina la 1656, Bucuresti, 1978, P. 186.60 Cronicarii turci din secolul XVI, Intre care Mustafa Gelalzade, contemporan cu evenimentele

din 1538, ca si Mustafa Ali, nascut la numai trei ani (1541) de la campania sultanala, insista asupracomportarii binevoitoare a sultanului, care, la rugamintea raialei", 1-a acceptat domn pe $tefanLacusta (Cetne in text). Dupa ce boierii I-au informat si despre locul In care Petru Rares si-a ascunstezaurul, ce devenise legendar In epock multumit cu prada luata, Stileyman a dat porunca sa fie opritejafurile, sa fie crutati boierii tarii, familiile lor si toti supusii, care sa fie priviti si ocrotiti ca si ceilaltitributari". Cronici turcesti privind fa:rile romeine, Bucuresti, 1966, p. 270 si 354.

61 Mustafa A. Mehmet, Documente 1urce$1i privind istoria Romdniei, vol 1, Bucuresti, 1976,p. 29-30.

62 A. Cioranescu, Docwnente privitoare..., p. 28-30, doc. nr. 28,29 si 30.

www.dacoromanica.ro

460 Deana CAzan 18

datoratA starii jalnice in care se aflau oamenii §i caii" armatei sultanale. Ace§tiagenti informau cd, de§i nu s-a dus o luptä decisivd in camp deschis,nu au muritmai putini oameni decdt ar fi murit in razboiul impotriva lui Sophi (ahulTahmasp), acqtia au murit atdt de foame 0 de frig, cdt 0 de hdrfuielile trdddrilemoldovenilor, este sigur insa cA turcii urasc sd ce4tige pufin ci sd piardd mult, de aceease poate considera chiar sigur cd se vor intoarce sd lupte in Moldova"63. Teama deaceastA campanie a fost atât de mare incit informatorii Habsburgilor nu puteaucrede cä totul s-a limitat la o expeditie de pedepsire, incheiatd doar cu asigurareagranitelor imperiului prin stabilirea a Inca cloud chazale, Tighina §i BrAila. Pentru apreintAmpina o eventualA revenire a sultanului in 1539, intfii venetienii (in secret),apoi §i Habsburgii incep tratative pentru un nou armistitiu.

La 2 mai 1539 ambasadorul venetian la Toledo, Pietro Mocenigo, tiforma pedogele Venetiei a la curtea imperiala circulA zvonul cd Serenitatea noasträperfecteazA un acord cu seniorul turc care este, de altfel, deja incheiat"64. In iunie1539 Lorenzo Gritti, fratele lui Aloisio Gritti, incheiase un armistitiu de trei luniintre Venetia i Imperiul otoman. La 20 iunie acela§i ambasador II in§tiinta pedoge ca imparatul i-a comunicat, prin cancelarul sdu Granvella, ca este foartesupdrat datoritä tratativelor separate pe care le duceau la Constantinopol LorenzoGritti §i Pietro Zen. Singurul rdspuns pe care Mocenigo 1-a putut da, a fost cd ceidoi duc tratative pentru un armistitiu general"65.

Fed de noua trAdare a venetienilor, Habsburgii sunt obligati sA inceapatratative pe cont propriu. La 8 septembrie 1539 Ieronim Laski, diplomatul polon cetrecuse in slujba lui Ferdinand de Austria din 1536, primea instructiunile pentrunegocierea pAcii cu turcii. Principalele puncte erau urmatoarele: sA se cauteincheierea unei paci generale", nu a unui simplu armistitiu; pacea sa fie perfectatAin numele tuturor principilor cre§tini, in frunte cu imparatul §i papa; sd se deaasigurAri cã pacea va fi respected cu strictete. DacA sultanul ar dori ca imparatulsä-§i trimita proprii ambasadori, sA se medieze obtinerea salv-conductului care säasigure securitatea persoanei solului. In sfar§it, trebuia sA urmAreascA sà obtindpentru Carol al V-lea §i Juao al III-lea, regele Portugaliei, permisiunea de acontinua expeditiile comerciale in Oceanul Indian, la care au drept legitim, fàrã canumitii turci sa poatA sa le aducd in vreun fel vreo supArare"66.

Abilitatea diplomatica a lui Laski, pentru care, de altfel, Ferdinand deAustria il atrAsese in serviciul sAu, reu§ea sd obtind la inceputul anului 1540 unarmistifiu general pe 6 luni67. La 22 marite 1540 ambasadorul francez Brissac,

63 Ibidem, p. 32, doc. nr. 33.64 Venetianische Depeschen..., p. 316.65 Ibidem, p. 334." Arh. St. Bucurqti, Microfilme Austria Turcica", r. 339, C. 519.

Venetianische Depeschen..., p. 402.

pi

.www.dacoromanica.ro

19 Expansiunea Habsburgilor spre Durarea de Jos 461

aflat la Gand, incerca sa.-1 invrajbeascd pe Carol cu venetienii, informandu-1 pePietro Mocenigo cd Venetia nu ar fi fost cuprinsd in armistitiu68, fapt negat deFerdinand de Austria, aflat in acel moment in Tan le de Jos'.

Toate eforturile diplomatice §i militare depuse de regele romanilor", pentrua obtine recunogterea drepturilor sale legitime" asupra intregii Ungarii, erau dinnou spulberate de rasturnarea succesiunii Coroanei Srantului Stefan. In 1539 loanZapolya se cdsdtorea cu printesa Isabella, fiica regelui Poloniei §i a Bonnei Sforza.In 1540, pe patul de moarte, regele Ungariei afla de na§terea fiului sdu. In varstA denumai cfiteva sdparnani loan Sigismund era proclamat regele ales al Ungariei",sub tutela fratelui George" §i a reginei Isabella.

In concluzie putem spune cd perioada anilor 1532-1540 a fost etapaorganizdrii serviciului diplomatic al Habsburgilor in Imperiul otoman. CumrealitAtile militare §i relatiile politice nu erau de naturA sd faci din impdrat §ifratele sdu parteneri de discutie preferati de sultan, ace§tia au fost siliti sd semargineascd la tatondri diplomatice. Au incercat cu toate acestea obtinerea unortratate de lung duratd, dar singura reu§itA notabild a fost pacea din 1533,perfectata verbal. Se vddea cd sultanul nu era dispus sä-§i angajeze cuvantul inscris pentru conditii care din capul locului nu puteau fi acceptabile pentruSuleyman, aflat in plind glorie rnilitard §i politica. In ciuda intrigilor de culise §i ainfruntdrilor in Mediterana, clauzele tratatului din 1533 au fost respectate de turci,pand in 1541.

Ferdinand de Austria, urmdrit de ideea reintregirii Ungariei sub sceptrul sdui in ultimd instantd de aceea a patrunderii spre gurile Dundrii, a incercat sd

capteze bunavointa sultanului §i a marilor demnitari turci, cdrora nu le-a prezentatinsa niciodatA planul sdu maximal. Pentru ali apdra drepturile legitime" a recursla solii, dar i la intrigi de culise i la cumpararea dregatorilor turci. A organizat ovastd retea de agenti secreti care sd-i furnizeze informatiile refuzate atat dediplomatia crqtind (venetiand §i franceza), cat i de cea otomand. A fost rdzboiulrece", in care propaganda §i spionajul au inregistrat mai multe victorii cleattrupele Habsburgilor pe campul de luptd. 0 asemenea victorie a fost tratatul de laOradea, incheiat cu Zapolya in 1538, care insA a devenit caduc datoria neputinteitnipelor imperiale, care au a§teptat pasive ofensiva otomand intr-o zond in care ceidoi suveranifuseserd cu precizie informali cA aceasta rzu va avea loc.

Dupd 1540 se deschidea o noud etapd in care Ferdinand a oscilat intre oactiune militard hotdritA pentru ocuparea Budei §i a Ungariei Inferioare i

perfectarea unor tratate scrise, care sd-i asigure din partea Imperilui otoman macarrecunoa§terea statusquo-ului.

68 Ibidem, p. 408.69 lbidem, p. 410-411.

www.dacoromanica.ro

462 Ileana CAzan 20

THE EXPANSION OF THE HABSBURGS INTO THE LOWER DANUBEAND DIPLOMATIC ACTIONS IN THE OTTOMAN EMPIRE IN

1534-1540

Abstract

In 1533-1540 the diplomatic actions of the House of Austria in the OttomanEmpire sprang from Ferdinand of Austria's preoccupation with persuading theSultan of the "legitimacy" of his claims to "St. Stephen's Crown" and to thewestern and eastern Hungarian territories, of which the former were already underhis rule and the latter had been taken over by John Zapolya in 1526.

Ferdinand overemphasized the importance of the Peace Treaty of 1533,claiming that he had settled peace 'on water and on land' with the Sultan. In factthe same treaty was but a verbal understanding for a 5-year truce that was to begiven a written from after Aloisi Gritti's mission to Transylvania and Hungaria(1534). This mission would actually be the key to the scheme of Petru Rues,Prince of Moldavia.

Gritti enjoyed a cold welcome in the Romanian Principalities. This hostility,that did not escape the Ottoman officials, was partly due to the fact that as early as1529 Gritti's involvement in the 'Hungarian problem' had been closely related toVenice's interests in Central and Southeast Europe and to her ambition to takeover the factoring houses that the well reputed bankers Fugger had in the area. InPetru Rares' opinion a long lasting peace betwen the Habsburgs and the Ottomanscould only jeopardize an attempt to outs the Ottomans from Southeast Europe.After 1535, in his efforts involve the Habsburgs in the anti-Ottoman stuggle, theMoldavian prince would even go as far as to approach Emperor Charles V with theproject of an anti-Ottoman alliance. Very unhappily, the emperor was far moreinterested in the participation of the King of Poland in the struggle against theTurks and saw in Petni Rares, whose hostility to the Polish King was notorious, amere instigator in the pay of the Sultan. The exile of the Romanian prince came asa natural consequence. The efforts of the House of Austria to extend theirdomination over the entire Hungary were no less fruitless for that matter. In 1541,despite the treaty of Oradea (1538), Hungary was being turned into an Ottomanbeylerbelik.

www.dacoromanica.ro

ANGLIA SI RAZBOIUL AUSTRO-TURC (1716-1718)

PAUL CERNOVODEANU

Politica orientala engleza, sub primii regi din dinastia germana de Hanovra,evolueaza in conformitate cu coordonatele stabilite Inca din perioada precedentd:combaterea influentei franceze crescande §i incercarile de a stabiliza comertul inzona prin sustinerea intereselor Companiei Levantului, precum §i temperareaavantului belicos al Portii impotriva adversarilor ei, Imperiul Habsburgic §i Rusia,in dorinta sultanului §i a dregatorilor sai de a anula rezultatele dezastruoase alepacii de la Karlowitz. La Constantinopol ramasese in postul de ambasador alCoroanei §i al Companiei Levantului Sir Robert Sutton (18 ianuarie* 1702august1717) ce jucase un rol activ in mentinerea Imperiului Otoman in afara razboiului desuccesiune la tronul Spaniei (1700-1714)' precum §i in consolidarea tratatului depace ruso-turc de la Prut (11/22 iulie 1711), incheiat dupa infrangerea lui Petru celMare de la Stani1e§ti2. Diplomatul englez a asistat pe scena politicii romane§ti atatla infrangerea §i pribegia lui Dimitrie Cantemir in Rusia, dupa alianta nefastaincheiata cu tarul3, cat §i la prabu§irea lui Constantin Brancoveanu, despre a caruiarestare §i tragic sfar§it insista in rapoartele sale adresate Secretariatului de Stat alAfacerilor Externe din Londra4. Domnia efemera a lui $tefan Cantacuzino in TaraRomaneasca (25 martie/15 aprilie 1714-25 decembrie/5 ianuarie 1715) in timpulcareia turcii i§i continua ofensiva pentru indepartarea consecintelor tratatului de laKarlowitz, atacand Republica Venetiei §i smulgandu-i Moreea5 n-a atras, in modspecial, atentia lui Sutton, care s-a marginit doar a consemna precipitatul ei srar§it,

Indicarea unei singure date calendaristice este fAcutii numai duptt stilul nou (calendarulgregorian), desi el este adoptat de Anglia de abia la 14 septembrie 1752.

1 Ludovic Demény, Paul Cernovodeanu, Relafiile poultice ale Angliei cu Moldova, TaraRomcineasca fi Transilvania in secolele XVIXVIII, Bucuresti, 1974, p. 209-210.

2 Paul Cemovodeanu, Anglo-Dutch Mediation in the Russo-Turkish Peace Treaty of the Prut(1712-1713) in Southeastern Europe/ L'Europe du Sud-Est", Univ. din Arizona (S.U.A.), vol. 5(1978), part. I, p. 88-101.

3 L. Demény, P. Cernovodeanu, op.cit., p. 256-265.4 Akdes Nimet Kurat, The Despatches of Sir Robert Sutton, ambassador in Constantinople

(1710-1714), London, 1953, P. 199-203.5 B. Brue, Journal de la campagne que le Grand Vizir Ali Paycha a faire en 1715 pour la

conquite de la Morée, Paris, 1870; Cronica expedifiei Turcilor in Moreea, 1715 (ed. N. Iorga),Bucuresti, 1913, passim.

Revista istoricA". torn. IX, nr. 5-6, p. 463-477,1998

-

-

www.dacoromanica.ro


Intr-un raport din 29 decembrie 1715/9 ianuarie 17166, unde mentionainstaurarea regimului fanariot In Tam Romaneasca, prin stramutarea lui NicolaeMavrocordat din Moldova si atribuirea scaunului acestui din urmA principat figureiclientelare a lui Mihai Racovita, obedient apardtor al intereselor turcesti. CAderea

.lui Stefan Cantacuzino, indepArtat de PoartA ca trAdAtor sub pretextul legaturilor pecare le intretinuse prin tatAl sAu, stolnicul Constantin Cantacuzino, cu Viena7, aconstituit preludiul noului razboi dintre imperiali i turci, dornici de a recuceriUngaria i Transilvania. Belicosul mare vizir Ali Damad pasa, aflAnd de incheiereaaliantei dintre imperiali i venetieni la 13 aprilie 1716 si dupA ce îi tenninasedupA parerea sa pregAtirile de luptA, netinAnd seama de indoielnica putere militanta turcilor, aflati intr-o mare intarziere din punct de vedere al armamentuluitehnicii fatA de armatele moderne ale marilor, state europene, impuse sultanuluiAhmed al III-lea sa declare razboi Imperiului Habsburgic la 15/26 aprilie 17168.Imprudenta turcilor a fost scump plAtitA, deoarece marele vizir, increzAtor in fortatrupelor sale, a pornit ofensiva impotriva austriecilor in sudul Ungariei, atacandcetatea de la PetérvarAd, unde a suferit o cumplitA infrangere (5 august 1716), inurma careia a si murit. Ostirile imperiale aflate sub comanda generalissimului printEugen de Savoia n-au urmArit pe turci in Balcani, ci si-au concentrat atacul asupraBanatului, unde, la 13 octombrie 1716, izbutesc sA cucereascA importanta cetate aTimisoarei9.

Privirile imperialilor s-au indreptat acum spre Principatele dunarene, undedomnii clientelari Nicolae Mavrocordat si Mihai RacovitA ritmAsesera fideli Portii.0 parte din boierii munteni grupati in Oltenia intr-un partid austrofil condus deserdarul Barbu BrAiloiu, fiul marelui ban Cornea, atasat politicii de solidaritate cucrestinii initiatA de BrAncoveanu i Cantacuzini, s-a rasculat Impotriva domnuluifanariot, prilejuind fuga precipitata a lui Mavrocordat din Bucuresti i refugierea laGiurgiu (24 august14 septembrie 1716) in urma unui zvon lansat anuntand iminentasosire a austriecilor. Stirea dovedindu-se falsA, domnul s-a intors infuriat laBucuresti (30 august/10 septembrie), trecand la reprimare i ucigand o seamA de

boieri, represaliile culminfind cu caterisirea, apoi cu omorArea de cAtre turci a

6 Public Record Office (P.R.O.), State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/23, f. 217 v°-218.Alte rapoarte din 30 ian./10 febr. 1716 ale aceluia.0, privind Intemnitarea domnului 0 a tatAlui situ,Constantin stolnicul, la P.R.O., ibidem, f. 223 0 232-232v°.

7 Anton Maria del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, Venezia, (1718),(ed. N. Iorga), Bucuresti, 1914, p. 189-190.

8 C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt austrieci, vol. I, Bucure0i, 1913, p. 12,doc. 15.

9 Histoire de la guerre de Hongrie pendant les campagnes de 1716, 1717 et 1718, Vienne,1788, p. 84-93; Mehmed Ra0d, Tarih In Cronici turcefti privind ladle rom6ne. Extrase, vol. III,(Sfiir fitul sec. XV1inceputul sec. X1A2 (ed. Mustafa A. Mehmet), Bucure0i, 1980, p. 224-226; ErichZollner, 1storia Austriei de lainceputuri /mina in prezent (ed. a VIII-a) (trad. de A. Armbruster), vol.I, Bucure0i, 1997, p. 327.

§i

inalti

-

www.dacoromanica.ro

3 Anglia si razboiul austro-turc (1716-1718) 465

mitropolitului tarii, Antim Ivireame. imperialii condu§i de generalul baron Karlvon Tige, subordonat comandamentului general din Transilvania al generaluluiconte Stephan von Steinville (Etienne de Stainville) incep sã intre in Oltenia §i sdse infiltreze in Tara Romfineascd §i Moldova, ocupând mänästirile Sinaia §irespectiv Ca§in §i Neamt" .

Turcii, infricopti de infrangerile §i pierderile grele suferite §i mai ales depierderea Timi§oarei, apeleaza pentru prima oard de la izbucnirea rdzboiului laambasadorul englez Sir Robert Sutton, ca, impreund cu internuntiul austriac laPoarta, Franz von Fleischmann, ramas in captivitate la Constantinopol, sa initiezenegocierile de pace. Acestea, incepute in noiembrie 1716, queazd repede, deoareceturcii refuza sa cedeze imparatului Carol al VI-lea cetatea Belgradului'. Lasrat*tul lunii se produce insd indrazneata actiune de commando" a austriecilor(14/25 noiembrie) prin care un deta§ament condus de capitanul Stephan Dettine(sau Pivoda) efectueazA un raid asupra Bucure§tilor capturând pe domnul tdrii §iducAndu-1 In captivitate la Sibiu la 27 noiembrie/7 decembrie, unde a fost pus subpaza comandantului imperial von Steinville". AceastA intrepidd actiuneimportantA prin eliminarea unui aliat al Portii §i intArirea aplecArii unor boieri dinprincipatul muntean spre imperiali a fost adusä la cuno§tinta vicontelui CharlesTownshend, Secretarul de Stat al Afacerilor Exteme (Departamentul de Nord), la10 decembrie 1716 de ate reprezentantul diplomatic britanic la Viena, AbrahamStanyan". Peste ateva zile, Stanyan revenea intr-un raport din 23 decembrieasupra negocierilor purtate de boierii munteni cu generalul Steinville privitoare lasupunerea tarii §i plata unei dari cAtre imparat'5; comandantul imperial a acceptatinchinarea, numind o comisie de 4 boieri sub pre§edintia sa spre a conduceprincipatul". De fapt, Tara RomAneascd, cu exceptia unei parti din Oltenia, iar mai

10 A.M. del Chiaro, op.cit., p. 195-200; Radu Popescu vomicul, Istoriile domnilor TariiRomiinevi (ed. C. Grecescu), Bucuresti, 1963, p. 224-226.

II Alexandru A. Vasilescu, Oltenia sub austriaci 1716-1739, vol. I, Istoria politica a Oltenieisub austriaci, Bucuresti, 1929, p. 42.

12 Eudoxtu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romanilor, vol. XVI, Bucuresti,1912, p. 399-400, doc. CMXI; Al. A. Vasilescu, op.cit.,p. 31.

13 Amanunte in Ausfiihrlichen Nachricht wie der Wallachische Farst oder Hospodar NicolausMauro Cordato, in seiner Residenz zu Buckerest von denen sieghalften (!) Kayserlichen Truppengenommen und nach Siebenbargen abgeihret Worden, Regenspurg (!), Gedruckt und zu finden byJohann Heinrich Kruttingen, f.a., 7 p. (Biblioteca Nationala, Cartea rara, Fondul Karadja, nr. 769);A.M. del Chiaro, op.cit., p. 205-207; Istoria Torii Romeinevi de la octombrie 1688 pana la martie1717 (ed. C. Grecescu), Bucuresti, 1959, p. 128; Mehmed Rasid, Tarih, in ed. citata, p. 227-229.

14 P.R.O., State Papers, Foreign, German Empire, dos. 80/34 (sub data).15 Ibidem, dos. 80/34 (sub data).16 Acest ,.quatorvirat" n-a luat fiinta imediat deoarece Stainville, neavand prea multa incredere

in boieri, s-a marginit la 8 decembrie 1716 sa desemneze doar pe spatarul Radu Golescu sa conducaMuntenia, iar pe serdarul Barbu Brailoiu, Oltenia (Al.A. Vasilescu, op.cit., p. 58). Pentru relatiilecomandantului imperial cu boierii si loan voda Mavrocordat vezi amanunte la Georg von Probst,Feldmarschall Graf Steinville und die Walachei in SOdost-Forschungen", Munchen, XXVI, (1967),p. 339-353.

www.dacoromanica.ro


tarziu in intregimea ei, nu se afla in mdinile austriecilor, iar dupd capturarea luiNicolae Mavrocordat Poarta s-a grdbit sd-1 inlocuiascd in domnie la Bucure§ti cufratele sdu Joan, fost mare dragoman al Portii, la 21 noiembrie/2 decembrie 1716.Stanyan se referea in raportul amintit din 23 decembrie §i la situatia din Moldova,unde Mihai Vodd Racovitd ar fi trimis un sol sa discute conditiile inchindrii tariicdtre imperiali. Vestea transmisd era insd falsd, deoarece domnul Moldovei,departe de a se supune imperialilor, ajutat de tätari, li s-a opus cu indarjire, iarexpeditia cdtanelor impardte§ti"de sub comanda cdpitanului loren Francois Ernaut(acel Frentu sau Frente din cronicile interne, Ernö din sursele maghiare sau Ernawdin rapoartele germane) din 9/20 ianuarie 1717 spre a-1 captura pe Racovitd, la felca pe Mavrocordat, a quat lamentabil''.

Situatia s-a temporizat pe fronturile de luptd din Principate, imperialii reu§indsa-§i extindd stdpfinirea pfind la Olt, dar e§ufind in Moldova §i find chiar obligatisdli retragd capetele de pod din aceasta provincie peste cfiteva luni. Un raport allui Stanyan din 6 februarie 1717 inaintat cdtre Secretarul de Stat, vicontele JamesStanhope, facea cunoscutd respingerea unei incursiuni turce§ti din TaraRomfineascd chiar de catre localnici'8. La 31 martie acela§i diplomat informa pesuperiorul sdu despre pretentiile financiare emise de generalul imperial conteClaudius Florimond de Mercy fata de domnul loan Mavrocordat, cdruia ii reclamao contributie substantiald, ca semn de stapdnire a imperialilor asupra principatului,dqi austriecii nu trecuserd dincolo de Olt. Vodd, inspaimintat a chemat in ajutortdtarii, ce au pârjolit, insd, pdmantul Tarii Romfinqti. in cele din urind, domnul aacceptat sd pldteascd lui Mercy 25.000 de florini pe lund, supunându-se pe locprimului varsAmdrit'9.

in primdvara anului 1717 s-a produs o schimbare in aparatul diplomaticenglez de la Constantinopol, regele George I numind ca rep:ezentant al sdu lainalta Poarta pe Sir Edward Wortley Montagu', care sosqte la Adrianopol la

17 Cronica Ghiculeltilor. Istoria Moldovei [lure anii 1695-1754 (ed. N. Camariano si A.Camariano-Cioran), Bucuresti, 1965, p. 203-211. Veit si N. lorga, Lupta lui Mihai Racovilà cuboierii rebeli, in Revista istorica" VII (1921), p. 62-67.

18 P.R.O., State Papers, Foreign, German Empire, dos. 80/34 (sub data).19 Ibidem, (sub data) .

20 Edward Wortley Montagu (1678-1761) si-a inceput cariera ca lord tezaurier sub George I(oct. 1714), slujba ocupata doar pentru un an, pana la venirea la putere a lui Robert Walpole ca sef alcabinetului, in 1715, cu care nu se afla in relatii bune. Desi numit de rege ambasador la Poarta la10/21 mai 1716, a parasit Londra cu familia la sfarsitul lunii si, dupa peregrinari prin Germania siViena, unde poposeste la 27 dec. 1717/7 ian. 1718, asteptAnd instructiunile regelui pentru mediereaOa intre turci si imperiali, s-a indreptat spre Constantinopol de abia la 17/28 ian. 1717, ajungAnd laAdrianopol la 13/24 martie. Deoarece misiunea de mediere a pacii intre otomani si imperiali n-a fostincununata de succes, a fost rechemat de suveranul sat, la 28 oct./8 nov. 1717, dar a plecat din Turciade abia la 4/15 iulie 1718, cf. D.B. Horn, British Diplomatic Representatives 1680-1789, London,1932 (Camden Third Serries, vol. XLVI), p. 152. intors din Anglia, a fost membru al Parlamentuluiintre 1722-1727,1743-1747 si 1754-1761, Ora la moarte. Sotia sa, Lady Mary Wortley Montagu

www.dacoromanica.ro

5 Anglia si rAzboiul austro-turc (1716-1718) 467

13/24 martie. Acesta fusese insarcinat de monarh i cabinetul säu, Inca de la 3/14noiembrie 1716, sa initieze negocieri de pace Intre imperiali i turci, alaturi deambasadorul Olandei la Poarta, contele Jacob Colyer, dtharece Anglia privea cuoarecare neliniste tulburarea echilibrului european prin amestecul regelui Spaniei,Filip al V-lea, aflat sub influenta atotputernicului säu ministru, cardinalul GiulioAlberoni, in problemele peninsulei italiene avand o orientare net anti-austriacd. Inacelasi timp Filip al V-lea a manifestat ostilitate i fata de Franta, iritat de faptul cAnu i s-a acordat regenta la inceputul domniei regelui minor Ludovic al XV-lea sicontrariat de refuzul influentului om politic, cardinalul Guillaume Dubois, sprijinitde regentul Filip duce de Orleans, de a-i sustine planurile. Noii conducatori aiFrantei au initiat un curs diferit politicii externe a Orli incheind o dubla alianta cuAnglia si Olanda la 4 ianuarie 1717 spre a Intari pozitiile Imperiului Habsburgica combate urzelile intreprinse in sudul continentului de Spania lui Alberoni, Suedia luiCarol al XII-Iea si pretendentul catolic la tronul britanic, Jacob al III-lea Stuart21.De aceea englezii aveau interesul sa scoata Imperiul Habsburgic din razboiul cuturcii, pentru ca acesta sa aiba mina libera In Italia, unde spaniolii debarcasera peascuns in Sardinia si pentru a nu fi siliti si lupte pe cloud fronturi. incercarilor demediere initiate de anglo-olandezi in primavara anului 1717 li s-a asociat i loanvoda Mavrocordat22, tatonandu-se in jurul problemei retrocedarii cetatii Timisoarade catre imperiali. Lordul Montagu scria vicontelui Stanhope, In raportul sat' din10/21 aprilie, despre importanta ce o acordau turcii cetatii Timisoara, a careiredobandire era vitala in conceptia lor pentru asigurarea stapanirii Portii asupraPrincipatelor dunarene23. Asemenea oferta transmisä de ambasador principelui

(1689-1762), nAscutA Pierpoint contesA de Kingston, si-a insotit sotul i copiii la Constantinopol,insusindu-si de acolo practica altoiului impotriva variolei, care secera multe vieti, mai ales de vtirstAfrageda, metodA pe care a introdus-o la intoarcere si in Anglia. De la ea au rAmas niste cunoscuteepistole, printre care si cele trimise de la Constantinopol, editate anonim In 3 volume la Londra in1768 de John Cleland. De atunci de au cunoscut numeroase reeditAri, cea mai autorizatA fiind TheComplete letters of Lady Mary Wortley Montagu (ed. by R. Halsband), vol. I (1768-1720), Oxford, 1966.Vezi amanunte in The Compact edition of the Dictionary of National Biography, (prescurtat D.N.B.),vol. I, Oxford Univ. Press, 1975, p. 1402.

21 Louis Wiesener, Le regent, rabbi Dubois et les Anglais d'apris les sources britanniques,vol. I, Paris, 1891; Sir Richard Lodge, The Anglo-French Alliance, 1716'31 in Studies in Anglo-French history during the eighteenth, nineteenth and twentieth centuries, ed. A. Coville and H.Temperley, Cambridge, 1915; S. Harcourt Smith, Cardinal of Spain: the life and strange career ofAlberoni, New York, 1944. Cf. si Gaston Zeller, Histoire des relations internationales (ed. PierreRenouvin), vol. III 2' partie, Les temps modernes: De Louis XlVa 1789, Paris, 1955.

22 E. de Hurmuzaki, Documente..., VI, Bucuresti, 1878, p. 177-178, doc. CVIII; C. Giurescu,op.cit., I p. 175-176, doc. 142.

23 P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/59, f. 46v°. Wortley Montagu si-a prezentatscrisorile de acred.tare sultanului la 8/19 mai, iar peste douri zile, la 10/21 mai, la cererea loctiitoruluivizirului, caimacam pasa, a facut cunoscutA printului Eugeniu de Savoia dorinta Portii de a incheiapacea daca va meal:Ma Timisoara, cf. W. Theyls, Mémoires curieu.x de la guerre dans la Morée & enHongrie l'an 1715 & entre la Porte, les Vénetiens & l'Empereur, Leyde, 1722, p. 300-302.

§i

www.dacoromanica.ro


Eugen de Savoia la 21 main iunie a fost insA respinsA cu indignare de cAtfeimperiali, dupa cum informa Stanyan pe lordul Sunderland la 15/26 iunie24.Austriecii au descurajat, in acelgi timp, orke Incercare a Rusiei lui Petru cel Maresau a Poloniei lui August al II-lea de a interveni in conflict alaturi de da'n0impotriva Portii, respingand chiar ideea incheierii unui tratat defensiv contraturcilor25. Tarul a trebuit sA se resemneze §i, in scrisoarea adresatA de ministrul rusla Constantinopol, baronul Piotr Pavlovici Safirov, lui Willem They Is, secretarulambasadorului olandez Colyer, la 9/20 martie 1717, facea cunoscutA sultanuluiAhmed al III-lea politica de neutralitate a Rusiei in rAzboiul austro-turc, cerfind,insa, stdvilirea incursiunilor tAtare de la hotarele imperiului ei26.

in aceegi vreme, in vara lui 1717, generalissimul trupelor imperiale,principele Eugen de Savoia, pregatea o mare ofensivA pe frontul din sudul Ungariei§i Serbiei spre a cuceri importanta cetate a Belgradului. Dupd o mobilizareexemplarA austriecii au reu§it sA infranga la 16 august armatele marelui vizir Hadji-Ha lil pap, venite sA despresoare Belgradul, iar cetatea InsA.i capituleaza la22 august, provocând o pierdere ireparabila turcilorn. Spiritele au inceput sA seagite, iar turcii sa se gfindeasca din nou la oferta de pace prin mediatorii anglo-olandezi. Din cauza izbucnirii unei virulente epidemii de ciumA, ace§ti ambasadoris-au retras din cartierul Pera al Constantinopolului, la statiunea termalA Belgrad del'anga capitalä, la sfar§itul lui august. La 29 august19 septembrie Wortley Montagufacea cunoscutd lui Colyer scrisoarea din 17/28 august primitA de la mediculEmanuel Timoni, care 11 trata pe caimacamul vizirului, bolnav, ce se interesa derAspunsul dat de principele Eugen de Savoia la scrisoarea trimisA prin ambasadorulbritanic la 10/21 mai. Peste eateva zile, la 8/19 septembrie, lordul WortleyMontagu era chemat de urgentA de caimacam la Filipopoli pentru convorbiri,urmând sa soseascA acolo §i sultanul. Totu§i, dupA cum il anunta Montagu peColyer la 22 septembrie/3 octombrie, din pricina bolii caimacamului, n-a pututavea loc intrevederea solicitatA §i de aceea a hoar& sA-1 intillneascA pe noul vizirMehmed Nipndji pap la Sofia, unde acesta era a.}-teptat. in tabAra marelui vizir deland Sofia au avut loc convorbirile dintre Montagu i acest dregator al Portii, inurma cArora diplomatul englez a hotark trimitA secretarul, pe John

24K , Foreign, German Empire, dos. 80/34 (sub data); Al. A. Vasilescu, op.cit., p. 76.

25 Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 163-164, doc. XCI.26 W Theyls, op.cit., p. 292-294. Pentru rolul jucat de Olanda in medierea pacii vezi 5i A.A.

Kampman, The Netherlands and the Ottoman Empire: 350 years of uninterrupted diplomaticrelations, 1612-1962, Istanbul, 1969, p. 30 5i urm.

27 Histoire de la guerre de Hongrie de 1716, 1717 et 1718, p. 185-210; W. Theyls, op.cit.,p. 306-307; Oswald Redlich, Das Werden einer Grossmacht. Osterreich von 1700 bis 1740, Braun-.Miinchen-Wien, 1942, p. 213-215; G. Wagner, Der Tag von Belgrad-Osterreich grosster Triumph:zur 250 Wiederkehr des Eugen-Sieges am 16 August in Osterreichische Monatshifte", 1967, nr. 7-8,p. 33-38; E. allner, Istoria Austriei..., vol. I, p. 327.

sa-si

www.dacoromanica.ro

7 Anglia §i razboiul austro-turc (1716-1718) 469

Hefferman, la Viena, spre a-1 intalni pe principele Eugen in dorinta de a obtinelamuriri privind propunerile cabinetului imperial in vederea organizarii unuicongres de pace; toate acestea au fost communicate §i colegului sau olandez la20/31 octombrie. La randul sat, Colyer a fost chemat la Adrianopol la 26 noiembrie/7 decembrie spre a purta convorbiri cu marele vizir sosit acolo. Dregatorul otomanera nemultumit de faptul ca principele Eugen, indus in eroare de oferta neautorizataprimita din partea lui Mustafa, fostul pga de Belgrad, care propusese acceptareapacii cu cedarea Belgradului, a delegat pe diplomatul imperial Michael Talmann,aflat la Belgrad, cu initierea tratativelor spre a stabili data §i locul inceperii 1or28.Para lel cu desfaprarea acestor tratative, Joan voda Mavrocordat, spre a feri TaraRomaneasca de incursiunile austriecilor, s-a adresat inca de la 3/14 septembrieprincipelui Eugen, reiterand oferta de pace a turcilor prin medierea lui MontaguColyer, iar ca loc al tratativelor propunand orgul Bucure§ti29.

Nemultumit de atitudinea ca mediator a lui Montagu, socotit prea favorabilpozitiei otomane, imparatul Carol al VI-lea a insistat pe langa regele AnglieiGeorge I ca sa-I recheme din post. Suveranul a acceptat cererea imperiald,inlocuind pe Montagu in octombrie 1717 cu reprezentantul sal' la Viena, AbrahamStanyan. in scrisorile cvasi-identice adresate la 7 noiembrie sultanului Ahmed alIII-lea §i marelui vizir Mehmed Ni§andji pa.5a, George I recomanda celor doi saaccepte ca mediatori ai tratativelor de pace din partea sa pe fostul ambasador SirRobert Sutton, aflat la Viena de la 17/28 septembrie §i pe noul reprezentant al sat'la Poarta, Abraham Stanyan". Acesta nu si-a luat, insa, efectiv postul in primire

28 P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/24, f. 54 (scrisoarea lui Timoni din 17/28august); W. They ls, op.cit., p. 310-322.

29 Hurmuzaki, Docwnente..., VI, p. 190-191, doc. CXXIII.3° British Library (Library of the British Museum), Add. Mss. 38889, f. 34v°-40. Din

scrisoarea lui George I catre sultan: ... We have made choice of Our Trusty & Welbeloved AbrahamStanyan Esq<ui>r<e> [...] to reside as Our Ambassador at Your High Port [...1. We take this furtherocassion of offering Our service in the Mediation of a Peace between Your Maj<es>ty and theEmperor of Germany. We are induced to be the more zealous in this important work by the accountsWe have received of Your Majesty's being well disposed to accept of Our good Offices in this matter(which We take very kindly as your hands) as like wise by the prospect of those advantages which Webelieve will acrue to the Ottoman Empire by this means, for which reasons we have determined toloose no time in performing what ever may be expected from Us, for so good a purpose. And to theOur endeavours to promote the same, may be the more effectual, We have made choise (!) of OurTrusty and Welbeloved Sir Robert Sutton Kn<igh>t Our said late Ambassador to Your High Port inconjunction with our Trusty Welbeloved Abraham Stanyan Esq<ui>r<e> Our said present

Ambassador to Your Port, to act on Our part as Our joint Ambassadors & Plenipotentiarys in the saidMediation, considering them as Persons, who by their prudence and Fidelity, and likewise by theirknowledge and experience of what principally regards the Service and Interest of Your Maj<es>tyare most likely to contribute to so desiderable an end, as the Conclusion of a Peace which We heartilywish, because, it seems to Us to be for the benefit and prosperity of Your Empire...".

si

www.dacoromanica.ro


decat la 24 aprilie/5 mai 1718, and a sosit la Adrianopol31, conducand doar de laViena negocierile de pace, impreuna cu Sutton; legatura cu Constantinopolul ofaceau prin ambasadorul olandez Colyer.

In toamna anului 1717 turcii erau animati de sentimente contradictorii.Partizanii pacii erau contracarati de catre cei ai razboiului, Poarta primind oferte dealianta impotTiva austriecilor de la cardinalul Alberoni, conducatorul cabinetuluispaniol, prin intermediul fostului pretendent la coroana Ungariei §i conducator almicärii anti-habsburgice a curutilor, principele Transilvaniei, Francisc al II-leaItakóczin. Partizanii pacii reqesc, momentan, sa se impuna, iar loan vodaMavrocordat este chemat la Adrianopol spre a actiona pe langa anglo-olandezi caal treilea plenipotentiar din partea turcilor33. Inainte de a pleca in Turcia, domnul s-aadresat printr-o scrisoare la 3/14 noiembrie generalului Steinville, facandu-icunoscute numirea sa in randul mediatorilor §i promisiunea de a starui ca sa seorganizeze congresul de pace la Bucurqti34. El a parasit capitala Tarii Romane§ti la5/16 noiembrie indreptandu-se spre Adrianopol, unde a ajuns la 21 noiembrie/2 decembrie35. Nestatornicia turcilor a facut, insa, deplasarea sa inutila, deoarecepartida razboiului s-a impus din nou. In timpul §ederii sale la Adrianopol, pana la21 decembrie 1717/1 ianuarie 1718, Mavrocordat a avut mai multe intrevederi cuambasadorul olandez Colyer, cerand acestuia o interventie pe langa imperiali spre aobtine evacuarea Olteniei i oprirea atacurilor impotriva Tarii Romane§ti, dartentativa sa a quat in fata inflexibilitatii Curtii din Viena36.

Ezitarile Portii au luat srar§it la inceputul anului 1718, in urma deciziei luatede sultan i dregatorii sai de a initia tratative serioase de pace. Astfel marele vizir

31 Abraham Stanyan (1669?-1732), diplomat de carierk a ocupat pe rand, postul de secretar deambasada la Paris (1702) si de rezident plenipotentiar In Elvetia (8/19 mai 1705febr. 1709).A publicat la Londra in 1714 o interesantA lucrare InchinatA republicii celor sapte cantoane (Anaccount of Switzerland). La 16/27 iulie 1714 a fost numit trimis extraordinar la Viena dupa care aprimit ambasada de la Constantinopol intre 24 aprilie/5 mai 1718-18/29 iulie 1730 (cf. D.B. Horn,op.cit., p. 152). La intoarcerea In Anglia, a ocupat slujba de membru al Consiliului privat al regelui; afost unul din prietenii cunoscutului poet si literat Alexander Pope si membru al celebrului clubKit-Kat" din Londra, cf. The Compact edition of D.N.B., vol. II, Oxford Univ. Press, 1975, p 1987;Alfred C. Wood, A History of the Levant Company, Oxford, 1935, p. 174-175,222.

32 Mehmed Rasid, Tarih, p. 235, in Cronici III, p. 235; Eugen Denize,Francisc al H-lea Rcikiwzi cu Spania, In Revista de istorie", tom. 39 (1986), nr. 6, p. 557-570.

33 C. Giurescu, op.cit., I, p. 235, doc. 214 si p. 246, doc. 222; ALA. Vasilescu, p. 85.Mavrocordat era apreciat la Poartift, unde a functionat ca mare dragoman Intre noiembrie 1709noiembrie 1716, cunoscand mai multe limbi sträine (turca, greaca, italiana, latina) a intretinut legaturicu diplomatii strAini, in spetA si cu ambasadorii englez Sutton (strAmutat la Viena) i olandez Colyer,desemnati ca mediatori.

34 C. Giurescu, op.cit., p. 247-248, dos. 226; Al.A. Vasilescu, ibidem.Hurmuzaki, Documente..., XIV2, Bucuresti, 1917, p. 824, doc. DCCCX1V.

36 C. Giurescu, op.cit., p. 245-246, doc. 221; p. 247, doc. 224; p. 257, doc. 232; W. Theyls,op.cit., p. 323.

turcefti..., Relafille lui

op.cit.,

"

www.dacoromanica.ro

9 Anglia si rAzboiul austro-turc (1716-1718) 471

Mehmed Ni5andji pap scria in ianuarie principelui Eugen de Savoia, propunându-imentinerea mediatiei ambasadorilor englez 5i olandez, la fel ca i in trecut, care adus la incheierea pAcii de la Karlowitz (Karlovdc), iar fixarea locului purtdriitratativelor sd fie decisd intr-o localitate aflatd intre Bucure5ti 5i Sibiu sau laCladova, ori pe Caul Morava'''. Obtin And aprobarea lui Carol al VI-lea in urma5edintei consiliului imperial din 16 februarie, printul Eugen a rdspuns la 21 ale luniimarelui vizir prin secretarul ambasadei engleze din Constantinopol, JohnHefermann, acceptAnd initierea tratativelor pe baza principiului ubi possidetis38.Totodatd generalissimul s-a pronuntat pentru tinerea congresului la Cernetidesemnarea plenipotentiarilor imperiali in persoanele generalului conte DamianHugo von Virmond 5i a diplomatului Michael von Talmann". Generalul Steinvillea propus insd ca sediu al tratativelor ora5u1 Targovi5te40, Cerneti fiind ruinat inurma rAzboiului. Dar Talmann s-a opus sub pretext cd fosta capitald a TariiRomfingti era prea departe de teatrul principal al operatiilor de luptd, find totodatddificil mediatorului englez i plenipotentiarului venetian, respectiv Sir RobertSutton care il inlocuia pe Wortley Montagu, rechemat din post i cavaleruluiCarlo Ruzzini sd se deplaseze de la Viena pAnd acolo41. lute timp i otomanii 5i-audesemnat plenipotentiarii.

Ace5tia se aflau la Tatar-Bazarzuk, unde s-au reunit 5i cu Montagu (urmand aceda locul lui Sutton, de la Viena, in lipsa lui Stanyan, nesosit Inca laConstantinopol) i Colyer, la 22 ianuarie/2 februarie 1718. Mai tarziu delegatiistrdini 5i ambasadorii puterilor maritime s-au strdmutat la Sofia, aflându-se cu totiiacolo la 20 februarie/3 martie, inainte de a porni mai departe spre Ni42. in aceea5ilund, sultanul Ahmed al III-lea anunta pe Mavrocordat cd a fost desemnat caparticipant in delegatia Portii ce cuprindea pe lfingd Ahmed efendi, reis efendi 5i peaga ienicerilor43. La 12 martie prim-dragomanul ambasadei olandeze dinConstantinopol, Niko las They ls, fiul secretarului lui Colyer, Willem They ls, faceacunoscut cd Poarta a dat dispozitii domnului jarii Romane5ti sd se pregteasca a sedeplasa la Ni§ in Serbia, trecfind pe la Vidin, spre a purta discutii cu restul delegatieiotomane44. Dupd ce a lAsat caimacami in Bucure5ti, domnul a parasit capitala la

32 Hurmuzaki, Docwneme..., XVI, p. 424, doc. CMLXXX; supl. I. vol. I, Bucuresti, 1886, p. 441,doc. DCXLIX; W. They Is, op.cit., p. 324; ALA. Vasilescu, op.cit., p. 86.

38 W. They Is, op.cit., p. 320; Hurmuzaki, Documente..., XVI, p. 425, doc. CMLXXXIII.38 C. GI IlresC11, op.cit., I, p. 263, doc. 242.4° lbw lent, p. 272, doc. 248; Al.A. Vasilescu, op.cit., p. 87.41 C. Giurescu, p. 292-294, doc. 259; W. They Is, op.cit., p. 333.42 Ibidem, p. 326-327.43 Hurmuzachi, Documeme..., VI, p. 258, doc. CLXXIV; IX1, Bucuresti, 1897, p. 602-603,

doc. DCCXXIV; Al.A. Vasilescu, op.cit., p. 87." W. They Is, op.cit., p. 336; C. Giurescu, op.cit., I, p. 295, doc. 260. Cronicarul Radu Popescu

aminteste si el acest lucru intr-un stil colorat: luna martie iar au venit porunca lui loan vod5 simearga la Pojorovit, unde era sä se adune lou solii, care mersése de la turci si carii venise de la nérnti

J

op.cit..

,.in

www.dacoromanica.ro


26 martie/6 aprilie cu Curtea lui i cu o samA de slujitori'45; indreptandu-se spre Vidinpeste Dundre, Mavrocordat s-a incdrcat cu 200 pungi de galbeni pentru a manevra incadrul tratativelor si a combate pretentiile austriece asupra Tdrii Romanesti; ulterior,dandu-si seama cA avea de luptat i cu influenta boierilor din Oltenia exercitatd asupradelegatilor imperiali, Voda si-a mai procurat alte 200 de pungi, donate insA de DoamnaMarica, vAduva lui Constantin Brancoveanu, ginerii ei, cativa boieri credinciosi, unelemanistiri, precum si de breasla negutatorilor46.

Plenipotentiarii otomani i Colyer s-au indreptat cAtre Nig la 17/28 martiespre a se apropia de Belgrad, unde sperau sd-1 intalneascd pe Sutton, imputernicitde regele George I sd continue mediatia de pace; el a sosit acolo la 18/29 aprilie.Intre timp Montagu s-a inapoiat de la Sofia la Adrianopol, spre a-si pregatiintoarcerea in Anglia, find primit cu toatA politetea de marele vizir MehmedNisandji pasa la 4/15 aprilie in audientd de rdmas bun'.

In cele din urmd, delegatii imperiali i otomani, cel venetian si mediatoriidupd stabilirea unui armistitiu si incetarea operatiilor militare au cazut de acordsa poarte tratativele in localitatea Passarowitz (Pojarevdc) din Serbia, pe raulMorava, la o departare relativ Mica de Be !grad, unde au sosit pe rand Virmond siTalmann la 22 aprilie/3 mai, Ahmed reis efendi i Colyer la 25 aprilie/6 mai,Sutton si Ruzzini la 27 aprilie/8 mai, in timp ce Stanyan se indrepta spreAdrianopol spre a-si lua in primire postul; lucrdrile congresului de pace au inceputla 5/16 mai. Mavrocordat, prezent la fata locului de la 27 aprilie/8 mai, a avut, insd,nepla.cuta surpriza de a nu fi acceptat de imperiali ca membru al delegatieiotomane, ci numai ca dragoman al ei48. Austriecii nu-1 recunosteau ca domn si setemeau ca prezenta lui sd nu influenteze pe turci sd se impotriveascd la cedareaOlteniei, spre a nu mai vorbi de Tara Romaneascd propriu-zisd (Muntenia), asupra

mediatorii, solul englezului i solul fiamengul <= olandez> i solul venetianilor, cä vrea si ei sA sAimpace cu turcii, afland acest prilej si acea adunare a solilor(Op.cit., p. 242).

45 Ibidem; E. Hurmuzaki, Documente XIV2, p. 831, doc. DCCCXXI.46 Ibidem, VI, p. 212, doc. CXLII.47 P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/24, f. 207 [ raport din 4/15 apr. 1718 cave

Secretarul de Stat (Depart. De Sud) Joseph Addison I; W. Theyls, op.cit., p. 336.as P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/24, f. 213 (rapoarte din 18/29 apr. i 5/16 mai

1718); N. lorga, .4cte fragmente cu privire la istoria románilor, vol. I, Bucuresti, 1895, p. 338;W. Theyls, op.cit., p. 341-345; C. Giurescu, op.cit., I, p. 302, doc. 270; Hurmuzaki, Documente...,XVI, p. 426, doc. CMLXXXVIII; Al.A. Vasilescu, op.clt., p. 91; cronicarul Radu Popescu consemnaurmatoarele: .,Adunarea solilor, acea dintai la Pojorovit. s-au facut mai in 27 (!) de zile si indata s-audat cuvant de armestitie, adecA sA pue ()stile armele jos de amAndouo partile si sA stea pana se va alegede pace. Dupe acéia au inceput a trActalui < = a trata > de ale pacii. Temeiul cel dintai al pacii era cacine au dobandit sA tie si sa nu intoarcA unii altora nimica. Acest pont au stAtut de paguba si tAriinoastre, cA find tara de peste Olt coprinsa, au ramas in stApAnirea nemtilor si nu s-au putut scoate[ mAcar cA i acea coprindere s-au facut cu multA pagubA i stricAciune acei tali" (Op.cit., p. 242).Amanunte privind desfasurarea tratativelor la Vendramino Bianchi, Istorica relazione della pace diPasarovitz, Padova. 1719.

si

si

I

www.dacoromanica.ro

I I Anglia si razboiul austro-turc (1716-1718) 473

cdreia pretentiile Vienei erau iluzorii, deoarece aceastA parte a principatuluirdmasese in afara ocupatiei trupelor imperiale. Ofensat de comportarea duplanoasda reprezentantilor austrieci, care 1-au tinut in picioare in timpul Fdintelorcongresului, nedandu-i voie sd se apze pe sofa aldturi de ceilalti delegati turci,Mavrocordat s-a retras de la lucrdri, oferind locul de tAlmaci" nepotului sdu desord, Alexandru Ghica", viitorul vestit Terziman" (Ter6uman) mare dragoman alPortii. Totu0 domnul Mavrocordat, redus la manevre de culise, a incercat sacapteze prin They ls (dragomanul ambasadorului Colyer), bundvointa lui Talmann0 a lui Virmond, promitandu-le sd se pund sub protectia ImpAratului §i sä pldteascdinsemnate contributii bAne0i Curtii din Viena, in schimbul renuntArii la pretentiileasupra Olteniei i Munteniei50. Eforturile sale au fost zadarnice, deoarece delegatiiVienei s-au mentinut cu obstinatie pe pozitiile bor. Schimbarea marelui vizir laPoartA §i inlocuirea lui la 10 mai cu Ibrahim Damad pap, ginerele sultanului, aiscat teama austriecilor ca nu cumva partida rdzboinicd sä triumfe din nou laConstantinopol, ap incdt printul Eugen de Savoia, sosit la Belgrad, a cerut la 1/12iunie plenipotentiarilor imperiali sd solicite anexarea teritoriilor doar potrivitprincipiului uti possidetis, renuntAnd la alte pretentii in Serbia i TaraRomAneasce. Eforturile disperate ale lui Mavrocordat de a salva OlteniarecurgAnd chiar la mituirea secretarilor delegatilor i ai mediatorilor52, precumintalnirea sa la 5/16 iunie cu Sir Robert Sutton in ace1a0 scop" s-au soldat insdcu un eFc. In §edinta din 8/19 iunie plenipotentiarii turci au anuntat acceptulsultanului i al rnarelui vizir de a ceda austriecilor Oltenia, Banatul §i Belgradul cutinutul inconjurator din Serbia §i de a retroceda teritoriul Novi Sad, ocupat detrupele lui Mehmed pap, apartinfind Imperiului habsburgic prin pacea de laKarlowitz; in sfar§it pastrAnd Moreea, sA inapoieze venetienilor doar patru dininsulele cucerite la 17155'. Incercarile lui Virmond de a reclama in continuarestdpinirea intregii Thri Romdne0i, ca §i agitatia zadarnicd a lui Mavrocordat de ase opune ceddrii Olteniei, sunt temperate insd de Sutton §i Colyer. In sfarsit, aflAndin cursul lunii iulie de debarcarea spaniolilor in Sicilia prin incdlcarea tratatelorde pace de la Utrecht (11 aprilie 1713) i Rastatt (6 aprilie 1714) 0 de

49 Mehmed Rasid, Tarih, in Cronici turcesti..., III, p. 239; N. lorga, Sari despre veacul alXVIII-lea in uirtle noastre dupa corespondente dtplomatice stn.:line, 1, 1700-1750, in Ana leleAcademiei Romane", Sectia istorick seria II, tom. XXXII (1908-1909), p. 19-20.

5° Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 216-217, doc. CXLIV; C. Giurescu, op.cit., I, p. 311, doc. 279.51 1bidem, I, p. 313, doc. 282; W. They Is, op.cit., p. 346-355.52 C. Giurescu, op.cit.,1, p. 314, doc. 283.

Ibidem; N. lorga, Acte ci fragmente. I, p. 339. Vezi si rapoartele adresate de Suttonministrului bntanic la Viena, generalul Francois Louis Pesme de St. Saphorin, la 2113, 6/17, 10/21iunie i 11/22 iulie 1718 privind desfasurarea negocierilor de pace de la Passarowitz (P.R.O., StatePapers, Foreign, Turkey, dos. 97/24, f. 235, 239, 243 si 255).

5° Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 225-226, doc. CL; supl. I, vol. I, p. 442, doc. DCLI;C. Giurescu, op.ca., I, p. 314-315, doc. 284; W. They ls, op.cit., p. 355-356; ALA. Vasilescu, op.cit., p. 94.

si

"

-

-

www.dacoromanica.ro


perspectivele unui apropiat razboi cu aceasta tara, Imperiul Habsburgic carese alätura Angliei, Frantei i Olandei la 2 august 1718 intr-o quadrupla alianta""indreptata impotriva monarhiei iberice accepta imediat incheierea ostilitatilor cuturcii in conditiile primite de acestia. Astfel, prin medierea anglo-olandezamoderarea pretentiilor austriece, s-a ajuns la armonizarea pozitiilor celor douatabere i la incheierea pacii de la Passarowitz (Pojarevdc) la 10/21 iulie 1718 princare otomanii au consimtit la cularea teritoriilor stabilite care imperiali (Banatul,Oltenia, Belgradul cu tinutul inconjurator) i venetieni (insulele Cerigo, Vonizza,Preveso, Butrinto i Imoschi), dar pastrand Moreea i insulele Spina Longa, Tina,Antivari si Dulcingo, cucerite in 1715; totodata Poarta a acordat si unele privilegiicomerciale Vienei i republicii dogilor56. In acelasi timp a fost adoptata i hotarareapunerii in libertate a prizonierilor de care cele cloud tabere, otomanii obtinand sieliberarea din captivitate a lui Nicolae Mavrocordat.

Infrant pe teren diplomatic si cu banii irositi fara folos, loan vodaMavrocordat s-a intors in tara la.1/12 august", unde s-a zvonit cã va fi inlocuit cufratele sau, eliberat de austrieci. In acest sens ambasadorul englez Stanyan informadin Constantinopol la 10/21 septembrie pe Secretarul de Stat al Afacerilor Externe(Departamentul de Sud), James Craggs, despre probabila restaurare a lui NicolaeMavrocordat in scaunul Tarii Romanesti58, stire care nu s-a confirmat, insa,

Vezi 0. Weber, Der quadrupel Allianz, Prag-Wien-Leipzig, 1887; E. allner, IstoriaAustriei..., I, p. 328-329. Invadarea Siciliei de cdtre spanioli a provocat dezlantuirea rdzboiului decAtre Wile din ..Quadrupla aliantd" impotriva monarhiei iberice, in vremea cdruia fiota englezd aajutat la debarcarea unui corp expeditionar austriac in Sicilia, iar Franta a invadat Tara Bascilor siCatalonia. Conflictul s-a incheiat prin tratatul de pace de la Haga (17 febr. 1720) prin care Spania,invinsd, a renuntat la mice pretentii teritoriale in peninsula italiand in schimbul promisiunii de acdpata de la austrieci posesiunea ducatelor de Parma, Piacenza si Toscana pentru Carlos. fiul cel maimare al regelui Filip al V-lea si al Elisabetei Farnese. Sardinia a fost cedatd ducatului de Savoia.transformat in regat in schimbul Siciliei anexatA de austrieci.

56 P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/24, f. 272 (raport din 21 iulie/1 august 1718continand textul tratatului de pace de la Passarowitz); la 23 iulie/3 august 1718 Sutton anunta peStanyan, aflat la Constantinopol, despre incheierea i semnarea tratatului de pace (ibidem, f. 262).Despre ultimele tratative i incheierea pacii de la Passarowitz, cu textul tratatului vezi i Hurmuzaki.Documente..., IXI, p. 562-574, doc. DCCXII DCCXVII; W. They ls, op.cit., p. 363-378;V. Bianchi, op.cit., passim; ALA. Vasilescu, op.cit., p. 94-95; 0. Redlich, Das Werden ether Grossmacht,p. 275-239; Kenneth M. Setton, Venice, Austria and the Turks in the Seventeenth Century,Philadelphia, 1991 (Memoirs of the American Philosophical Society, vol. 192), p. 426-461;E. Winer, op.cit., I, p. 328; cronicarul Radu Popescu atestd: So lii au avut inpreunari <= intruniri>intre dAnsii de opt ofi si a opta oard s-au sAvArsit pacea intre turci si intre nemti i intre venetiiani, casd fie pace intre (Op.cit., p. 243). La fel carturarul moldovean loan Neculce se referea si el laacest eveniment: lard in anul <7226 = 1718> iar au marsu turcii la Beligrad I cu lon-vocla al Tar AiMuntenesti. $i au stAtut la pace: cine ce-au luat sA fie luat. Timisvariul, Beligradul. cu tot olatulpan-un-de a agiungé. si din Olt in sus sd fie tot nemlescu" (Opere. Letopiseful Moldovei fi 0 soma decuvinte, ed. Gabriel $trempel, Bucuresti, 1982, p. 676-677).

57 C. Giurescu, op.cit., 1, p. 324, doc. 324; ALA. Va.silescu, op.cit., p. 96.58 P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/24, f. 297v".

§i

.

dansir

www.dacoromanica.ro

13 Anglia si rdzboiul austro-turc (1716-1718) 475

diplomatul amintit anuntanduli superiorul la 19/30 noiembrie ca JoanMavrocordat va ramane domn59. Intr-adevar, dupa o scurta §edere la Bucure§ti,Nicolae s-a deplasat la Adrianopol, unde si-a statornicit re§edinta. loanMavrocordat n-a mai apucat insa sa domneasca multa vreme, deoarece, ajungandu-1board grea"6° (se pare ciuma), a inchis ochii la 23 februarie/6 martie 1719, findinmormantat la biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucure§ti61. In locul lui a revenit dinpribegie fratele sau Nicolae voda, caftinit de sultan ca domn al Tarii Romane§ti inluna martie i revenit la Bucure§ti la 26 aprilie/7 mai62.

Odata cu restabilirea pacii in sud-estul Europei, atentia Angliei, abatuta sprealte colturi ale Europei i ale lurnii63, nu se mai indreapta, momentan, spre ImperiulOtoman. $ubrezirea pozitiilor economice ale Companiei Levantului determinachiar ca §i influenta politica' a regatului insular la Poarta sa pdleasca pentru ovreme, in timp ce prestigiul Frantei, sprijinit de o puternica expansiune economicain Mediterana de räsarit, se consolideaza pe malurile Bosforului in mod vizibil.

Ibidem, f. 307. Nicolae Mavrocordat se intorsese din captivitate la Adrianopol, cu intreagafamilie la 13/24 septembrie, prezentdndu-si complimentele contelui Colyer i aducandu-i multumiripentru negocierea eliberdrii sale, cf. W. They ls, op.cit., p. 387.

Radu Popescu, op.cit., p. 244.

61 N. Iorga, Studilfi documente cu privire la istoria romemilor, vol. XXII, Bucuresti, 1913, p. 88.62 Ibidem, p. 83; Al.A. V asilescu, op.cit., p. 97.63 Atentia cabinetului englez rdmane indreptatA spre Mediterana apuseand si asigurarea

stdpinirii sale asupra stranitorii Gibraltar. Frictiunile dinastice dintre Spania i Franta o fac pe primasa se apropie de tenacele i vechiul ei adversar, Imperiul Habsburgic, prin tratatul de la Viena(30 aprilie 1725). Ca replied, Anglia a semnat cu Franta, Olanda i Prusia tratatul de la Hanovra(3 septembrie 1725), iar un nou conflict indecis intre anglo-francezi pe de-o parte si spanioli pede alta, se incheie prin tratatul de la Sevilla (9 noiembrie 1729), prin care aliatii recunosc monarhuluiiberic dreptul de succesiune asupra ducatelor de Parma si Piacenza. Amanunte la J.F. Chance, Thealliance of Hanover 1725-1727, London, 1923; S. Coan, Gibraltar in British diplomacy, New Haven,U.S.A., 1942. De asemenea, in Marea Baltic& Anglia a privit cu anumitA neliniste infrangerea Suedieilui Carol al XI1-lea, pecetluitd prin pacea de la Nystadt (30 august 1721) i puterea militard cresandda Ruslei, relatiile cu imperiul lui Petru cel Mare, in ultimii sdi ani de domnie (1721-1725), fiind red,lipsite de incredere i cordialitate. Cabinetul din Londra a privit cu suspicitme i apropierea Rusiei deImperiul Habsburgic, cu care a incheiat un tratat de aliantd in august 1726, care a stat la baza politiciianti-otomane a celor cloud monarhii absolutiste, cf. Ilse Jacob, Die Beziehungen Englands zu Russlandund Tiirkei in den Jahren 1718-1727, Basel, 1945; L.A. Nikiforov, Russko-anglijskie otnofcenija priPetre I, Moscova, 1950; A. Nekrasov, Rolf Rossii v evropeskoj mejdunarodnoj politike 1725-1739,Moscova. 1976; E. Winer, op. cit., I, p. 330-331. Pand la inceputul deceniului al patrulea al secoluluial XV Ill-lea i izbucnirea rdzboiului de succesiune a Austriei (1740) o constantd a politicii externe aAngliei condusd cu o autoritate de necontestat de premierul whig Robert Walpole (1676-1745)intre 1721-1742 a constitui-o alianta cu Franta (prima antantd cordiald"), in care, in timpulminoratului lui Ludovic al XV-Iea, dupd moartea regentului Philippe d'Orldans (1726) a exercitat odeplind influenta bine intentionatul cardinal André Hercule de Fleury (1653-1743). Vezi BasilWilliamms, The foreign policy of England under Walpole in The English Historical Review", XV(1900), p. 251-276; P. Vaucher, Robert Walpole et la politique de Fleury 1731-1742, Paris, 1924; A.M.Wilson, The Foreign Policy of Cardinal Fleury 1726-1743, Cambridge/Mass, 1936 etc.

"

- ,

--

www.dacoromanica.ro

476 Paul Cernovodeanu

ENGLAND AND THE AUSTRO-TURKISH WAR (1716-1718)

Abstract

14

The English Eastern policy under the first kings of the German Dynasty ofHanover evolved in good agreement with coordinates having already been set in aprevious period: to check off the French influence on the rise and to create abalance of trade in the area by serving the interests of the Levant Company, as wellas to moderate the Porte's warlike attitude toward her adversaries, HabsburgAustria and Russia, which sprang from the Sultan and his officials' desire toneutralize the disastrous effects of the Karlowitz Peace (1699). The first step to betaken by the Turks after their victory against the Russians on the Prut (1711)would be against the Venetians, a weaker opponent from whom they wrestedMoreea (1716). Errors of conception would force the Porte into an open conflictwith Habsburg Austria (26 April 1716), the troops of the Grand Vezir Ali DamadPasha who died on the front being crushed in the battles against the Imperialsand losing the Banat with the fortress of Timiwara. The Austrians also advancedinto Oltenia, the voivode of Wallachia Nicholas Mavrocordato being capturedin a successful commando operation (14/25 November) and sent to Sibiu as aprisoner. A similar action also took place against the Prince of Moldavia, MichaelRacovitza, unsuccessfully though. Information on the Austrians' moves in theRomanian Principalities was sent by the British ambassador to Vienna, AbrahamStanyan, to the Secretariate of State of the Foreign Office in London, as well as onthe enthronement by the Turks of John Mavrocordato, Nicholas's brother, inBucharest (21 November 1716).

On 13/24 March 1717, the new British ambassador, Sir Edward WortleyMontagu, arrived in Constantinople with the mission to mediate in collaborationwith the Dutch ambassador, Count Jacob Colyer the peace between the Turks andthe Imperials. England, allied to France and the Netherlands, was anxiouslywatching the provocative moves of the Spaniards in Italy, against the Habsburgdomination, which were jeopardizing the fragile political balance reached inEurope after the signing of the peace treaties of Utrecht (11 April 1713) and Rastatt(6 April 1714), and was highly interested in disengaging the Habsburg Empirefrom its war against the Turks. Focus is laid on peace-mediating activities duringwhich Sir Robert Sutton, the former ambassado, to Constantinople, andsubsequently Abraham Stanyan, replacing Edward Wortley Montagu at the Porte,were appointed plenipotentiary ambassadors of England, w'th the involvement ofthe Voivode of Wallachia, John Mavrocordato, acting on behalf of the Turks. Thefall of Belgrade (22 August 1717) into the hands of the troops of the ImperialGeneral, Prince Eugene of Savoy, would speed up the developments, and aftersterile and hesitating steps the Anglo-Dutch negotiation would gain momentum in1718, with peace talks taking place in Passarowitz (Pojareva6). After lengthy

www.dacoromanica.ro

15 Anglia si rãzboiul austro-turc (1716-1718) 477

negotiations under the ruling principle of uti possidetis between the parties at warunder mediation of the representatives of the maritime powers, the signing of apeace treaty occurred at Passarowitz (10/21 July 1718), accelerated by the landingof the Spaniards in Sicily, who attacked the possessions of the House of Austriaand forced the Cabinet in Vienna to put an end to the war against the Turks andsettle for a recognition of Austria's authority over the newly conquered territories:the Banat, the Serbian Belgrade with the neighbouring territories, and Oltenia.

With the re-establishment of peace in South-East Europe, England's attentionwould be diverted from the Ottoman Empire, at least for the time being, andfocused instead on developments in other parts of Europe. A weakening in theposition of the Levant Company would even cast a temporary shade on the politicalinfluence of England at the Porte, with France visibly consolidating her prestige onthe banks of the Bosphorous, owing to her energetic economic expansion in theeastern Mediterranean.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

VIATA STIINTIFICA

COLOCVIUL: STIINTELE UMANE $1 CHESTIUNEA MINORITATILOR$I A DIASPORELOR iN EUROPA",

Strasbourg, 11-14 decembrie 1997

intr-un Strasbourg luminat feeric, in care Criciunul parea a fi intr-adevar in patria sa, in carevizitatorul nu prididea sa alerge intre tirgurile cu jucarii si dulciuri ce aminteau de casutele de turtadulce din basmele copilariei, s-a desfasurat colocviul Stiintele umane si chestiunea minoritatilor si adiasporelor in Europa". Organizata de catre societatea Transeuropeennes. Reseaux pour la culture enEurope" Impreuna cu Universitatea de Stift* Umane din Strasbourg si Consiliul Europei, intalnireasi-a propus sa stabileasca o punte de comunicare Intre cercetatori din diverse domenii ale stiintelorsocio-urnane in dezbaterea uneia dintre cele mai actuate si mai controversate probleme ale lumii deastazi, chestiunea minoritatilor. Au participat aproximativ 45 de cercetatori si universitari din 12 tari.

Prima zi a colocviului a fost dedicata discutiilor In plen, pe baza unor interventii grupate petrei teme marl: Problema minoritatilor, o problema a majoritatii?", Minoritati, diasporeproblematica dreptului celor fara drepturi", Diaspore chestiunea apartenentei". Dezbaterile s-aucentrat pe analiza unor concepte cum ar fi: minoritate, minoritate politica, identitate nationala siapartenenta culturala, politica. Intilnirea in plen a fost urmata de o zi de lucru pe ateliere si discipline:filozofie, istorie, stiinte politice, sociologic, drept, literatura comparata.

0 mentiune special/I pentru organizatori, Ghislaine Glasson-Deschaurnes, director general alTranseuropeennes, sufletul acestor InIalniri si Sandra Aidara, care au incercat sa creeze un cadru catmai propice schimbului de idei si dialogului liber.

Mirela-Luminita Murgescu

CENTENAR ZHOU ENLAI 1898-1998",

Institutul de Istorie N. Iorga", 5 martie 1998

La 5 martie 1998 s-au implinit o suta de ani de la nasterea marelui om de stat si diplomatchinez Zhou Enlai.

Pentru a cinsti aceasta personalitate importanta a istoriei contemporane Academia Romana,Institutul de Istorie Nicolae lorga", Asociatia Romana de Prietenie cu Republica Populara Chineza siAmbasada Republicii Populare Chineze la Bucuresti au organizat la 3 martie 1998, la sediullnstitutului de Istorie Nicolae lorga" un simpozion stiintific si o expozitie fotodocumentara si decarte dedicate vietii si activitatii lui Zhou Enlai.

Manifestarea a fost deschisa de Serban Papacostea, membru corespondent al AcademieiRomane, directorul lnstitutului de Istorie Nicolae Iorga", care a adresat un cuvant de salutinvitatilor.

Revista istorica", torn. IX, nr. 5-6, p. 479-486,1998

www.dacoromanica.ro

480 Viata stiintifica 2

Acad. N.N. Constantinescu, care este si presedinte onorific al Asociatiei Romane de Prieteniecu Republica Populara Chineza, a dat citire mesajului Presedintelui Academiei, Eugen Simion,adresat participantilor la simpozion.

Apoi au luat cuvantul personalitati care I-au cunoscut direct pe Zhou Enlai: Romulus loanBudura, un apropiat al premierului chinez i fost ambasador al Romaniei in China; dr. FloreaDumitrescu, presedintele executiv al Asociatiei Romane de Prietenie cu R.P. Chineza i fost primambasador in China; Ilie Verdet, fost prim ministru, Paul Niculescu Mizil, fost ministru.

De asemenea, dr. Florin Constantiniu, cercetator principal la Institutul de Istorie N. lorga" aconturat personalitatea lui Zhou Enlai vazuta din perspectiva istoricului.

Vorbitorii au aratat el Zhou Enlai a fost una din figurile de seama ale lumii contemporane carea avut in calitate de membru constant al nucleului conducator reprezentat de Mao Zedong ocontributie de exceptie la succesul revolutiei chineze, la afirmarea personalitatii distincte a NoiiChine, la dezvoltarea i modemizarea impetuoase ale Republicii Populare Chineze, pe cale de adeveni una din superputerile lumii.

Zhou Enlai intrupa inteligenta i abilitatea de a da viata si a transforms in fapte initiativeleproiectele generate de aspiratia natiunii chineze de a-si recastiga demnitatea i dreptul inalienabil lamodernitate i prosperitate, prin rationalizarea mijloacelor i eforturilor, armonizarea stradaniilornationale si valorificarea elementelor favorizante, patronate de realismul pragmatic si spiritul istoricistce ii caracterizau pe demnitarul chinez. Zhou Enlai, alaturi de ceilalti conducatori chinezi, are meritulde a fi impus pe scena istoriei Republica Populara Chineza, in pofida aranjamentelor postbeliceconvenite de sovietici i americani. Premierul chinez a fost acela care, acceptand citteva compromisuritemporare, a castigat sprijinul URSS in promovarea realitatii a Republica Populara Chineza esteautentica Chin& si ca Taiwanul este o provincie a acesteia, ca i promisiunea Moscovei de a sustineajuta China in eforturile ei de dezvoltare i modernizare. Ace lasi Zhou Enlai a cultivat consecventprietenia i solidaritatea cu ladle Asiei, Africii i Americii Latine, care vor zadarnici multe initiativeostile Republicii Populare Chineze i vor contribui esential la restabilirea drepturilor legitime aleacesteia in Organizatia Natiunilor Unite si in celelalte organisme internationale. Concomitent cuasezarea relatiilor chino-sovietice pe temeiurile egalitatii i respectului reciproc, demnitarul chinez astiut sa normalizeze, pe baza acelorasi principii, relatiile cu toate statele lumii, inclusiv cu SUA, ceeace a determinat consacrarea Chinei ca o putere independent& pe arena internationala.

Premierul Zhou Enlai a fost adeptul coneeptiei potrivit careia dezvoltarea si modernizareaChinei 111.1 se pot realiza numai cu sprijinul strainatatii, ci, in primul rand, prin propriile forte. ZhouEnlai s-a remarcat, de asemenea, prin aceea a a militat cu perseverenta pentru valorificarea pozitiva,constructiva i productiva a campaniilor initiate de Mao Zedong cu scopul de a accelera emancipareaChinei i, fapt meritoriu, s-a remarcat ca un element ponderator in timpul revolutiei culturale. Capremier i, mult limp, ca ministru al afacerilor exteme, Zhou Enlai a lansat orientarea celor patrumoderniairi, ce a anticipat, de fapt, politica de reforme i deschidere, care in anii '80 si '90 a adusatfitea beneficii Chinei. Lui i se datoreaza readucerea, in 1975, la conducerea guvernului a lui DengXiaoping, a carui contributie la miracolul chinez" este bine cunoscuta. Premierul Zhou Enlai a fostun prieten consecvent al *Ili noastre, el find acela care in august 1968 a atras cu fermitate atentiaMoscovei CA Beijing-ul nu va ramane indiferent chic& trupe straine vor ataca Romania.

Figura charismatica, diplomat de anverguri internationalk intelectual de aleasa tinuta. ZhouEnlai s-a dovedit a fi protectorul i promotorul culturii chineze, al vestigiilor istorice, asezamintelorculturale, trezoreriei, muzeelor, arhivelor, bibliotecilor, deoarece avea constiinta ca modernitatea siprosperitatea nu aveau insemnatate dee& intr-o osmoza fireasca cu valorile civilizatiei chineze.

La incheierea simpozionului a luat cuvantul Excelenta Sa dl. Liu Guchang. AmbasadorulExtraordinar si Plenipotentiar al Republicii Populare Chineze in Romania, care si-a exprimat inaltasatisfactie pentru reusita acestei manifestari stiintifice. Subliniind, Inca o data, traditionalele relatii de

si

si

www.dacoromanica.ro

3 Viata stiintifici 481

apropiere si respect reciproc dintre tarile i popoarele noastre, domnul ambasador incheiatalocutiunea cu urarea ca prietenia sincera dintre poporul roman si poporul chinez sa fie vesnicaprecum Muntii Carpgi i Himalaia.

acelasi stil metaforic ne exprimam i noi speranta, parafrazand un proverb chinezesc carespune CA drumul de zece mii de li incepe cu primul pas, cA aceasta manifestare de aleasa tinutastiintifica a fost un prim pas pe drumul unei colaborari intre institutiile si specialistii nostri,colaborare pe care o dorim cat mai fructuoasa.

Iolanda Tighiliu

CALATOIUE DE STUDIU SI DOCUMENTARE IN GERMANIA

perioada octombrie I 997martie 1998, in urma obtinerii unei burse de la Institutul pentruIstoria i Geografia $vabilor Dunareni din Tubingen, am avut posibilitatea unui stagiu mai lung destudiu in Germania. in orasul universitar de pe Neckar am lucrat in principal la elaborarea unei bancide date referitoare la structurile de populatie, economice i social-culturale din Transilvania, Banat,Crisana-Maramures, precum si din mediul urban al acestor provincii istorice ale Romaniei. Aceastaactivitate reprezinta o forma largita a temei de cercetare care a fost aprobata la acordareastipendiumului, i anume: Comunitatea germana din Brapv Imprejurimi in perioada 1918-1928.

Banca de date referitoare la zonele mentionate a fost realizata pe un program Excel! 1995,compatibil cu sarcinile realizarii unei astfel de banci de date. Banca de date realizata pe baza surselorstatistico-demografice romanesti din 1930 si 1940 (recensiimintele de populatie) cuprinde o gamafoarte diversificata de informatii: date generale referitoare la structura populatiei pe ansamblul tariial regiunilor mentionate, date referitoare la stiinta de carte, structura populatiei pe profesiuni,repartizarea populatiei in functie de originea etnica, de limbs materna, cetatenie i confesiune.

In alta ordine de idei, am putut lua contact cu o bibliografie impresionanta despre fenomenulnational-socialismului i extremei drepte europene. Fara a exagera, pot spune ca piata de carte" dinGermania reprezinta cea mai puternica oferta de specialitate axata pe fenomenele istorice mentionate.Nici un efort stiintific contemporan axat pe regimul nazist nu poate fi suficient articulat in absentaconsultaxii bibliografiei de specialitate germane. Citez numai cateva titluri dintr-o literatura de peste300 de titluri aparute numai in ultimii ani: Eckhard Jesse (Hrsg.): Totalitarismus im 20. Jahrhundert.Eine Bilanz der internationalen Forschung. Bonn, 1996; Peter Steinbach, Johannes Tuchel (Hrsg.):Widerstand gegen den Nationalsozialismus, Bonn, 1994: Karl Dietrich Bracher, Manfred Funke,Hans Adolf Jacobsen (Hrsg.): Deutschland 1933-1945. Neue Studien zur nationalsozialistischenHerrschaft, Bonn, 1993.

In calitate de bursier al Fundatiei Volkswagen, in cadrul proiectului european AutoritareRegime in Ostmittel und Siidosteuropa 1918-1944 im Vergleich, am participat, din partea Romaniei,la simpozionul organizat de Institut fUr Osteuropaische Geschichte" i .,Johannes Gutenberg-Universitat Mainz", in perioada 12-15 februarie 1998, axat pe problema naturii autoritarismului,dictaturii si a totalitarismului in Europa Rasariteana i Centrala. Am aratat in referatul meuspecificitatea cazului romfinesc, dar si elementele care-1 fac similar altor cazuri europene. Pot aminticateva dintre comunicari care reflecta directiile actuale de studiu asupra autoritarismului i dictaturii:Jerzy Kochanowski (Polonia): Polen und Ungarn: Vergleich zweier autoritdrer Regime; AttilaLengyel (Ungaria): Structures and supporters of the horty-Regime; figvars Butulis (Letonia): Die

si-a

In

in

si

pi

www.dacoromanica.ro

482 Viata stiintifica

autorittire Ideologie des Ulmanis-Regunes 1934-1940; Andres Kasekamp (Estonia): Die Diktaturdes Pritsidenten Pats in Est land; Maria Todorova Georgieva (Bulgaria): Wirtschaft.Wirtschaftsentwicklung und autoritare Regime in Stidosteuropa 1919-1939; Tihomir Cipek(Croatia): Die kroatischen Eliten und die Ktinigsdiktatur in Jugoslawien 1929-1940; Milan Ristovic(Iugoslavia): General M. Nedic: Diktatur, Kollaboration und die patriarchalische GesellschaftSerbiens 1941-1944; Anila Habibi (Albania): Gesellschaftsgeschichte Albaniens wiihrend des Zogu-Regimes 1925-1939; Susanne-Sophia Spilliotis (Grecia): Die Metaxas-Diktatur-ein faschistoidesRegime? Toate contributiile bursierilor vor fi publicate intr-un volum. Analizele realizate de colegiicentral-est europeni au reflectat puterea modelelor autoritare In acest spatiu, dar i modernitateadiscursurilor istoriografice.

0 alta directie de studiu deosebit de importanta In vederea realizarii tezei mele de doctorat a

reprezentat-o consultarea a numeroase lucrari de specialitate inaccesibile In Romania referitoare lateoria istoriei; pentru a cita numai cateva exemple mentionez: Ilko Sascha Kowalczuk: Wo gehobeltwird, da fallen Spiine". Zur Entwicklung der D.D.R. Geschichtwissenschaft bis in die spalenfiinfziger Jagre, in Zeitschrift flit Geschichtwissenschaft", 42 Jahrgang 1994, Heft 4, p. 302-319;Georg G. Iggers: Neue Geschichtswissenschaft Vom Historismus zur Historischen SozialwissenschaftEin intemationaler Vergleich, Deutscher Taschenbuch Verlag, Kinchen, 1978; M. Bloch,F. Braude!, L. Febvre u.a.: Schnft und Materie der Geschichte Vorschliige zur systematischenAneignung historischer Prozesse (Herausgegeben von Claudia Honegger), Frankfurt am Main, 1977;Theorien des Historischen Materialismus (Herausgegeben von Urs Jacggi und Axel Honneth),Frankfurt am Main, 1977; Claude Mazauric: Jacobinisme et revolution autour du bicentenaire deQuatre-vingt-neuf Paris, 1984. Perioada stipendiumului a avut i avantajul cunoasterii directe a uneiWi interesante cum este Germania.

Florin Muller

SESIUNE DE COMUNICARI: OPT DECENII DE LA UNIREABASARABIEI CU ROMANIA"

ChiOläti, 27-28 martie 1998

La 27 marne 1998 s-au implinit opt decenii de la unirea Basarabiei cu Romania (27 mantel9 aprilie 1918), o data istorici care a marcat un mare eveniment, din pacate efemer, dar vazut atuncica un miracol", un act de dreptate pentru aceasta ramura a natiunii romane mat de urgisita dedominatia ruseasca. Dar din cele opt decenii trecute, doar anii 1918-1940 si 1941-1944 au integrataceasta provincie smulsa in 1812 In mates ei national& in pofida faptului cA unirea din 1918 serealizase ca un proces legitim de autodeterminare nationala a acestei romanitati racAritene, Basarabiaera din nou pierduta in 1944, prin reanexarea ei de care Uniunea Sovietica.

Reperele istorice i cronologice mentionate au constituit cadrul tematic al unei sesiuni decomunicari stiintifice consacrata unini acestei provincii cu Romania, desfasurata la Chisinau in zilelede 27 si 28 martie a.c. Organizata de Societatea istoricilor basarabeni in frunte cu Alexandru Mosanu,istoricul si omul politic care in 1991, ca presedinte al Parlamentului Republicii Moldova, a proclamatindependenta acesteia fata de Moscova, sesiunea a reunit un mare numar de istorici de pe ambelemaluri al Prutului. Faptul acesta i-a asigurat un deplin SUCCCS. Dintre basarabeni au prezentat

4

- -

- -

www.dacoromanica.ro


comunicari: Alexandru Mosanu, Gh. Negru, Valeriu Popovschi, Gh. Cojocaru, Ion Buga, EugeniaDanu, Vladimir Besleaga, Silviu Tabac, Nicolae Enciu, Anatol Petrencu, Ion Siscanu, AlexandruRoman, Gh. Pa lade, Ion Varta, Maria si Dumitru Muresan; din Romania, Dan Berindei, Apostol Stan,Iftene Pop, Loan Scurtu, Alexandru Ghisa, Mihai lacobescu, Ion Agrigoroaiei si Dumitru Preda. 0prezenta cu totul inedita a fost a japonezului Shigeo Mutsushika.

Desfasurata in incinta Bibliotecii nationale, sesiunea a beneficiat de o numeroasa asistenta:cercetatori tiintifici, profesori, elevi si studenti, intelectuali unionisti etc., printre ei aflandu-seambasadorul Romaniei la Chisinau, Marcel Dinu. Regretabil a fost ca o asemenea manifestarestiintifica a fost neglijata sau ignorata de autoritati: ministerele de resort, universitatea, etc. Reticentaacestora a fost provocata de tematica unionista a evocarii istorice a anului 1918. Caci astazi, laChisinau, cu exceptiile de rigoare, a aborda public o asemenea tema, fie si numai din perspectivaistorick este un tabu pentru autoritatile "independentiste".

Apostol Stan

SIMPOZIONUL80 DE ANI DE LA UNIREA BASARABIEI CU ROMANIA"

Constanta, 14-15 martie 1998

In zilele de 14 si 15 martie 1998 la Constanta s-au desfasurat lucrarile simpozionului stiintificconsacrat implinirii a opt decenii de la actul cu adanca reverberatie in constiinta noastra nationalaunirea Basarabiei cu patria mama Romania. Avand ca organizator principal Facultatea de Istorie,Drept si Stiinte administrative din cadrul UniversitAtii Ovidius", din localitate, simpozionul abeneficiat de o organizare si desfasurare impecabile, rod al unor eforturi cu totul deosebite din parteainstitutiei amintite, dar in egala masura datorate i sprijinului material generos (fad de care derulareasa ar fi fost practic imposibila) al unor sponsori locali, proveniti atat din mediile politice i economiceale zonei tomitane, dar i (fapt meritoriu) din mediile universitare locale.

Lucrarile au debutat in dimineata de sambata, 14 martie 1998, in amfiteatrul GheorgheBrAtianu" din sediul nou al Universitatii, aflat in apropierea cunoscutei statiuni turistice Mamaia, inmarginea municipiului amintit. Cuvantul de deschidere a fost rostit de prof. univ. dr. Viorica Moisuc,sef al departamentului de istorie contemporana al facultatii, care a reliefat celor prezenti semnificatiamomentului istoric in eau& in opinia vorbitoarei, atitudinea cea mai adecvatA pe care trebuie s-oadopte in acest moment societatea romaneasca este o echilibrata cumpana intre caracterul aniversar alcelor 80 de ani trecuti de la actul din 27 martie 1918 si reactia legitima de regret si intristare pentruevenimentele tragice petrecutc in acelasi spatiu in luna iunie a fatidicului an 1940.

in continuare au prezentat alocutiuni de salut rectorul Universitatii Ovidius", prof. univ. dr.Adrian Bavaru i decanul Facultatii de Istorie, Drept i Stiinte administrative, conf. dr. Mihai Irimia.Momentul inaugural a fost completat in chip emotionant de un Te-Deum de pomenire a GeneratieiUnirii, oficiat de un sobor de preoti locali impreuna cu Ufl grup de elevi ai Seminarului teologic.

Lucrarile stiintifice propriu-zise au fost grupate pe doua mari sectiuni, factorul de delimitareind cel al epocilor istorice. Astfel sectiunea I a concentrat cu precadere comunicari axate pe

problematica mentionata in epoca contemporana, sectiunea a H-a adapostind in chip firesc lucrariaprtinand epocilor medie si moderna. incercand de aceea sa respectam, pe cat posibil, principiul

STIINTIFIC:

www.dacoromanica.ro

484 Viata stiintificA 6

sesiunii cronologice firesti a evenimentelor, vom enumera titlurile prezentate pornind asadar InaceastA ordine.

Astfel, la sectiunea a II-a au putut fi audiate comunicArile; Preliminarii ale anexariiBasarabiei de catre Rusia 1806-1812 de dr. Marian Stroia, Institutul de Istorie Nicolae Iorga"(Bucuresti); Orasul Bucuresti in anul tratatului ruso-turc din 1812 de conf. univ. Panait I. Panait,Universitatea "Ovidius" (Constanta); Dobrogea ;i Basarabia In contextul anilor 1878-1918 deNicolina Ursu, Muzeul National de Istorie i Arheologie Constanta; Alexis Nour (1877-1939) - autoral scrisorilor" basarabene in primul deceniu al secolului nostru de lector univ. Stoica Lascu, Univ.Ovidius" (Constanta); Orientari metodologice si opinii privind unitatea romandor in evul mediu ciepoca moderna de Dumitru Sopu, Constanta; Rolul lui Onisifor Ghibu in miscarea nalionala dinBasarabia de Ala Calistru, Universitatea de Stat din Moldova (ChisinAu); Anul 1924 in relalideromano-sovietice de Doina Rusu (Constants); Imaginea inlrarii trupelor ruse in cetafile din sudulBasarabiei la inceputul secolului al X1X-lea de Andreea Atanasiu (Constants); Batalia diplomaticapentru cele trei judge din sudul Basarabiei (ianuarie-iulie 1878) de Andrei Capusan, MinisterulAfacerilor Externe (Bucuresti); P.C.(S) din Rusia, statul sovielic ;1 imperialismul german in anii1914-1918 de dr. Marin C. StAnescu (Bucuresti); Analiza documentului unirii Basarabiei cuRomania de Mirela Multescu, Universitatea Ovidius" (Constants); Experienla de luptator ardeleana lui Onisifor Ghibu factor decisiv in organizarea revoluliei nalionale basarabene de Mihai Ghibu,Bucuresti; Istoria unui vagon plumbuit (Elvefia-Germania-Suedia-Rusia) 1917 de dr. Dan DumitruCostea, Bucuresti; Constantin Stere si Unirea Basarabiei cu patria-mama. Romania de conf. dr.Anatol Petrenco, Universitatea de Stat din Moldova, ChisinAu; Rolul lui Ion 1.C. Bratianu inrealizarea Marii Uniri de Pompilia Andrei; Un port prea indepartat" - Limanul Nistrului de IonMunteanu, director al Arhivelor Nationale din Constants; Raspunsul generalului Averescu inParlamentul Romaniei la interpelarea ministrului Afacerilor Straine referitoare la tratativeledesfasurate la Odessa cu Racovki de asist. univ. Maria Petru, Academia NavalA Mircea cel BAtran"Constanta; Rolul regelui Ferdinand in razboiul de reintregire nalionala de Nicoleta Spiridon;Influenta factorului militar in emanciparea i autodeterminarea romanilor din fostul Imperiu rus decpt. c-dor. Ion Ionescu, Muzeul Marinei Romane.

La sectiunea I au putut fi audiate urmAtoarele comunicAri: Optiunea Republicii DemocraticeMoldovene.yti in martie 1918 de prof. univ. dr. Viorica Moisuc, Universitatea Ovidius" (Constanta);De la Basarabia la Republica Moldova. Transnistria. Gagauzia Radacinde falselor statalitali de dr_Elena Siupiur, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucuresti; Comernil cu cereale prin porturdeBasarabiei in perioada interbelica de Constantin Cheramidoglu, Arhivele Nationale din Constanta;Istoriografia rusa fi sovietica despre anexarea Basarabiei de Vasile Sandru, Bucuresti; Problematicidesprinse de Octavian 0. Ghibu din bibliografia lucrarilor despre Basarabia si Moldova de pesteNistru aparrinand lui Onisifor Ghibu de Constants 0. Ghibu, Bucuresti; Agresiunea U.R.S.S.impotriva Romaniei 26 iunie 1940-22 iunie 1941 de Ion Aurel Albertin, Constanta; Considera/iiprivind Basarabia anilor 1918-1940 In tstoriografia sovietica de Ludmila Rotariu, Constanta;Basarabia in stiirda ;i constiinla profesorului de istorie din Romania in ultimele decenii ale sec. XXde conf. univ. dr. Gheorghe Dumitrascu, Universitatea "Ovidius", Constanta; Eliberarea Basarabiei

nordului Bucovinei, iunie-iulie 1941 de Puiu Bordeiu, Constanta; Un an de stapanire romemeascala Odessa de Marius Bejan, Constanta; Aspecte ale administrarii in Basarabia dupa Unirea din 1918de conf. univ dr. Gheorghe Palade, Universitatea de Stat din Moldova. Chisinfiu; Viata bisericiiortodoxe din Basarabia 1989-1997 de Virgil Coman, Constanta; Documente privind actiundesubversive desrasurate in Delta Dunarii in anii 1943-1944 de lect. univ. Marian Cojoc, UniversitateaOvidius- Constanta: Problema hotarului de re:sari/ al Romaniei in dezbaterile CorpurilorLegiuitoare din primul deceniu interbelic de prof. univ. dr. Ion Bitoleanu, Academia Navala Mirceacel BAtran", Constanta; Minoritatile st dreptul la cultura proprie de Cristian lura, Asociatia RomfinA

www.dacoromanica.ro


pentru Educatie, Bucuresti; Basarabia in preocupárile maresalului Ion Antonescu de prof. univ. dr.Valentin Ciorbea, Academia Nava IA Mircea eel Batran" din Constanta; Problema Basarabiei siemigrafia rusa alba' din perioada 1918-1940 de Vita lie Varatec, Institutul National pentru StudiulTotalitarismului, Bucuresti; Re lafiile románo-sovietice intre anii 1956-1964 de Ion Rasnoveanu,Constanta; Ciiteva aspecte geopolitice privind chestiunea Basarabiei de Ihor Pistry, UniversitateaNationala Academia Kievo-Moviliana", Kiev; Aspecte ale securitillii in zona de nord-vest a MariiNegre dupit caderea Imperiului Sovietic de Marian Zidaru, Constanta; Procese etnice in sud-vestulUcrainei din 1945 pail in prezent de Vsevolod Malianov, Universitatea Nationala AcademiaKievo-Moviliana", Kiev; 0 carte a lui Victor Papacostea despre Basarabia de prof. univ. dr.Nicolae-Serban Tanasoca, director al Institutului de Studii Sud-Est Europene, Bucuresti; Curentereligioase in Basarabia pilnli la 1917 de lector univ. Mikola Volovenko, Institutul Pedagogic Ismail(Ucraina); Politica de aparare a frontierei rasaritene a Romeiniei Mari in anii '30 de clr. ConstantinBotoran, Institutul de Istorie si Teorie Militara, Bucuresti.

Programul stiintific mentionat a fost completat in chip armonios cu un concert de muzicapatriotica oferit de studentii Facultatii de Istorie, Drept si Stiinte administrative, dupa care, in ziva de15 martie, organizatorii au oferit participantilor o frumoasa excursie documentara la manastirea sicomplexul de odihna de la Techirghiol si la Muzeul Marinci din Constanta.

Pc ansamblu, manifestarea a reprezentat un forum stiintific prestigios, in care aspectulaniversar al actiunii nu a Impietat asupra valorii stiintifice a comunicarilor, iar in plan organizatoric sial ospitalitatii o admirabila reusita.

Marian Stroia

CRONICA

Dl. Armand Gosu a sustinut la data de 20 aprilie 1998 teza de doctorat, la catedra de istorie aRustei, Universitatea Pedagogica de Stat din Moscova. Teza intitulata: Moldova si Valahia in politicaexterna a Rusiei in contextul diplomafiei europene (1806-1812) s-a bucurat de aprecierea unanima acercetatorilor si cadrelor didactice din capitala Rusiei. Presedintele parlii ruse a Comisiei de istorieRusia-Romania, prof. L.V. Milov, a adresat Directorului Institutului de Istorie N. lorga", prof.$erban Papacostea, o scrisoare, al carui continut il redam mai jos.

Presedintelui partii romane a Comisiei de istorieRomania-Rusia, d-lui prof. Serban Papacostea director

al Institutului de Istorie N. lorga".

Mult stimate prof. $erban Papacostea,

Primiti din partea noastra si a tuturor membrilor partii ruse a Comisiei de istorie Rusia-Romania sincerele noastre felicitari in legatura cu sustinerea cu succes, la Moscova, a disertatiei luiArmand Gosu, cercettitor stiintific al institutului condus de Dumneavoastra. Am vrea sti subliniem

www.dacoromanica.ro


faptul cA A. Gosu a reusit aici sA imbine, intr-un mod activ, munca de cercetare cu participarea la maimulte conferinte stiintifice internationale si rusesti, si cu publicarea de articole in revisteleSlaveanovedenie" si Novaja i noveisaja istorija".

Speram CA viitoarea activitate stiintificA a tanarului cercetAtor roman A. Gosu va fi una rodnicasi plinA de succese, atdt pentru stiinta romaneasca, cat si pentru colaborarea noastrA in cadrulComisiei de istorie Romania-Rusia.

VA adresarn calduroase urAri Dumneavoastra si colectivului Institutului de Istorie N. Iorga".

Presedintele partii ruse a Comisiei de istorie Rusia-Romania, membru corespondent al Academiei Ruse

de Stiinte, prof. dr. Milov L V.

03. 06. 98 Secretar stiintific dr. Erelcenko M.D.

www.dacoromanica.ro

NOTE $1 RECENZII

* * Bibliographisches Handbuch der ethnischen Gruppen Sfidosteuropas, herausgegebenvon Gerhard Seewann und P6ter Dippold, Bd. 1-2, Munchen, R. OldenbourgVerlag, 1997, XC + 638 p., XLVIII + p. 639-1450 + 1 harta anexa(Stidosteuropa Bibliographie, Erganzungsband 3)

Institutul de Studii Sud-Est Europene din Munchen, care §i-a c4tigat meritul de a fi publicatdouA instrumente de lucru capitate Dictionarul biografic al personalitAtilor care au ilustrat trecutulEuropei sud-estice si Bibliografia istoricA a regiunii aduce acum in circuitul public o noua lucrarede cea mai mare insemnatate pentru cercetãtorii acestui spatiu: bibliografia minoritatilor nationalegrupuri etnice cuprinse in statele nationale sau supranationale.

Oricine cunoaste problematica etnica a regiunii adevarat mozaic de popoare intrepatrunse,minoritati in cadrul majoritatilor, grupuri etnice, dar separate de altele intelege utilitateaexceptionala a acestui instrument de lucru absolut indispensabil investigarii sistematice a trecutuluisituatiei actuale a minoritatilor in spatiul sud-est european.

Vasta materie bibliografica rezultata din investigatia intreprinsa de cei doi autori e astfelgrupata: Introducere generald cuprinzand tratate, bibliografie, lucrari referitoare la terminologie si lacercetarea minoritatilor, la definitia natiunii, a statului national, a teoriei nationalismului, laconflictele etnice si la problema limbii, toate grupate sub titlul general de cercetare fundamental&sub titlul Europa centrald ci sud-esticd sunt semnalate tratatele, bibliografiile, izvoarele, expunerilegenerale, informatia statistica, migratiile, problema minoritatilor pita in 1918, in perioada interbelica,perioada dc dupa al doilea razboi mondial 'Ana in 1989, evolutia dupa 1989. Urmeaza subdiviziuneaconsacrata fiecarei minoritati in parte.

Partea cea mai substantiala a lucrarii e cuprinsa in subdiviziuni teritoriale, statele regiunii:Monarhia habsburgica, Austria, Cehoslovacia, Slovacia, Ucraina transcarpaticd, Ungaria,Romdnia, Italia, Jugoslavia, Slovenia Croatia, Serbia (Voivodina, Kossovo, Muntenegru), Bosnia,Macedonia, Albania, Bulgaria, Grecia.

Luc area se incheie cu un indice alfabetic si unul topografic.Materia bibliogafica e metodic organizata in cadrul fiecarei subdiviziuni, de la lucrarile

generale la cele speciale, ceea ce usureaza mult utilizarea lucrarii.Desigur, orice bibliografie isi are lacunele ei. $i celei discutate in randurile de mai sus i s-ar

putea aduce nurneroase completari Cei care doresc o informatie completa vor trebui sa intreprindainvestigatii proprii in lucrarile generale semnalate de autori si in alte surse de informare. Important einsa faptul cA cercetatorii spinoasei probleme a minoritatilor in Europa centrala i sudestica au deacum inainte o baza de pornire pentru investigatiile lor; e a spune, cu alte cuvinte, cat de insemnata afost initiativa careia ii datoram lucrarea sumar semnalata in prezentarea noastra.

$erban Papacostea

* * Vne,sneaia politika Rossit. Shorn& dokumentov. 1990-1992, Moskva,Mejdunarodnae otnoeniia, 1996,608 p.

Ministerul Afacerilor Externe al Federatiei Ruse a luat decizia editarii sistematice a celormai importante documente de politica externa. Acest volum contine 268 de documente care ofera

,.Revista istorica", tom. IX. nr. 5-6, p. 487-499,1998

www.dacoromanica.ro

488 Note si recenzii

cititorului o perspectivi destul de larga asupra liniilor de politica externa ale Moscovei in intervaluliunie 1990 decembrie 1992. Majoritatea acestor documente sunt totusi bine cunoscute analistilorpolitici. Ele au fost anterior publicate in organele de presa oficioase cum ar fi Vedomosti Siezdanarodnah deputatov R.S.F.S.R. i Verhovnogo Soveta R.S.F.S.R.", Biulleten mejdunarodnahdogovorov", Vestnik M.I.D. S.S.S.R.", Diplomaticeskii Vestnik", Sodrujestvo. Informationnaivestnik Sovetov glav gosudarsv i glav pravitelst S.N.G." i Sbornik mejdunarodnah dogovorov SSSRi Rossiiskoi Federatn.

Primul document editat in acest volum este Declaratia din 12 iunie 1990 privind suveranitateade stat a Republicii Socialiste Federative Sovietice Ruse. De atunci, treptat, Rusia incepe sa duca opolitica externa proprie care insa nu a intrat in contradictie flagranta cu cea a centmlui federalsovietic. Majoritatea demersurilor s-au concentrat asupra reformarii relatiilor dintre Rusia i celelalterepublici sovietice in interiorul URSS. De aceea, primele tratate semnate au fost cele cu R.S.S.Moldoveneasca, R.S.S. Ucraineana, R.S.S. Kazahstan i R.S.S. Belarus. Prin toate aceste documentecentrul rus de putere controlat de catre Boris Eltan si-a format aft tip de relatii bazate pe respectulsuveranitatii de stat cu o parte din republicile ce intrau in componenta URSS. Acest proces a fost nunumai continuat, ci chiar a capatat noi valente in urma semnarii tratatelor cu Estonia (12 ianuarie1991), Letonia (13 ianuarie) i Lituania (29 iulie). Partite semnatare ii recunosc pe langasuveranitatea de stat si calitatea de subiect al dreptului international. De remarcat este faptul ca inpreambulul tratatului incheiat cu Lituania se face referire la anexarea in 1940 a acestei tali de catreURSS, insa faxa mentionarea Pactului Ribbentrop-Molotov, in urma caruia sovieticii au savarsitaceasta agresiune.

in acelasi timp R.S.F.S. Rusa se dovedeste activa si in afara granitelor URSS. Astfel, la12 februarie 1991, s-a semnat declaratia de prietenie, buna vecinatate i colaborare cu RepublicaPopulara Mongola. Dupa puciul esuat din august '91, Boris Eltan este tot mai activ in domeniulpoliticii externe. in luna octombrie, presedintele rus s-a intfilnit cu Jelio Jelev, presedintele Bulgariei,iar in luna noiembrie cu cancelarul Germaniei.

in acest volum a fost publicat un consistent pachet de documente ce reflecta destramaxeaURSS si constituirea Comunitatii State lor Independente. Bazele acesteia din urma au fost puse prinacordul semnat la Minsk, la 8 decembrie 1991, de care presedintii Be lams, Rusiei si Ucrainei. inarticolul 1 al acordului se prevede: inaltele parti contractante vor forma Comunitatea StatelorIndependente". Articolul 5 precizeaza ca semnatarii acordului ii recunosc garanteaza reciprocintegritatea teritoriala si inviolabilitatea granitelor. Potrivit uncia dintre prevederile articolului 7,pArtile semnatare se angajeaza coordoneze activitatea de politica externa. in penultimul articol(13) se afirma ca pot adera la CSI i alte state foste membre ale URSS, precum i once stat careimparaseste principiile acordului. Majontatea fostelor republici sovietice au aderat la CSI i, la21 decembrie 1991, la Alma-Ata s-a semnat un pachet de documente care au pus bazele CSI, ingranitele care s-au mentinut pand astAzi. in declaratia de la Alma-Ata este prezenta precizarea caodata cu formarea CSI ii inceteaza existenta URSS. Tot atunci au mai fost semnate de atepresedintii Armeniei, Belarus, Kazahstan Kargastan, Moldova, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan,Uzbeskistan i Ucraina Protocolul la acordul refentor la constituirea CS1, Decizia Consiliului sefilorde slat CSI, Acordul privind coordonarea instautiilor CSI, Acordul comun referitor la armele nucleareetc. Dupa destrarnarea URSS, fostele republici sovietice au trecut Ia impartirea mostenirii lasate inunna de aceasta. Principalul do-ument care stabileste principille dupa care ar fi trebuit sa se producAacest proces a fost acordul din 6 iulie 1992 privind repartizarea proprietklor din strainatate a fosteiURSS. Procentele stabilite sum urmatoarele: Rusia 61,34; Be laths 4,13; Kazahstan 3,86:Ucraina 3,27; in vreme ce Moldova doar 1,29.

in mai multe documente sunt reflectate neintelegenle izbucnite intre Moscova si Kiev inproblema Crimeei si a impartirii flotei militare a Mani Negre. Astfel, dupa comunicatul din11 ianuarie 1992 privind negocierile ruso-ucrainene in probleme politico-militare, urmeaza Declaratia

2

si-si

sA-si

www.dacoromanica.ro

3 Note 5i recenzii 489

Sovietului Suprem al Federatiei Ruse in problema Crimeei din 22 mai. in vara 1992 s-au mai incheiatcloud acorduri, ultimul, semnat la 3 august, referindu-se la principiile constituirii flotelor militare aleRusiei i Ucrainei din Marea Neagra.

Diplomatia rusd s-a remarcat in anul 1992 printr-o densd activitate. 0 laturd a ei a reprezentat-ocontinuarea procesului de fixare juridicd a noilor realitati geopolitice rezultate in urma destrAmdriiURSS. Au fost semnate mai multe tratate de bazA intre Rusia 5i fostele republici sovietice. Armenia afost prima tail cu care Inca la 29 decembrie 1991 s-a semnat un asemenea tratat. El a fost urmat detratatul de prietenie 5i colaborare incheiat la 25 mai 1992 cu Kazahstan 5i de cel semnat la 10 iunie cuKargastan. Alte numeroase documente editate consemneazd eforturile diplomatiei ruse de a-siimbundtati relatiile cu rile Europei Occidentale i SUA. Pe langd declaratiile de prieteniecolaborare, protocoale, acorduri in acest volum au fost publicate i textele tratatelor incheiate de Rusiacu Franta (7 februarie), Canada (19 iunie) i Marra Britanie (9 noiembrie).

in acest interval de timp relatiile dintre Rusia 5i Republica Moldova au fost substantialinfluentate de izbucnirea conflictului din Transnistria. Trebuie subliniat faptul ca in urma incheierii la22 septembrie 1990 a tratatului dintre RSFSR i RSS Moldoveneascd (este primul tratat de acest tipsemnat de Boris El(fin cu una dintre republicile componente ale URSS) relatiile dintre Chi5inauMoscova pdreau sd aibd un viitor foarte bun. Rdzboiul din Transnistria a curmat insA acest curs. involumul prezentat au fost editate mai multe documente ce reflectii actiunile diplomatice menite sdconducd la incetarea luptelor 5i la rezolvarea pe cale papicA a acestui diferend. Astfel, la 4 martie1922, in comunicatul MAE al Federatiei Ruse se exprimd speranta cd Moldova va putea sd rezolveacest conflict respectand drepturile omului 5i ale minoritatilor nationale. Important pentru evolutiaulterioard a acestor procese s-a dovedit a fi comunicatul Ffilor de stat al tArilor CSI privind situatiadin raioanele de pe malul stang al Nistrului din Republica Moldova. Acest document din 20 martieconfirrnd integritatea teritoriald a Moldovei. De asemenea, in el se vorbe5te de luarea unor masuripentru a nu fi atra5i in acest conflict cetateni din tdrile CSI ca 5i pentru impiedicard deplasariiformatiunilor inarmate cu destinatia Transnistria. S-a mai prevdzut 5i faptul CA partile semnatare sevor strAdui sd nu permitA mijloacelor de informare in masa sd duel o propaganda ce ar favorizaescaladarea conflictului.

Pentru a se obtine confirmarea neangajdrii Bucure5tiului in conflictul din Republica Moldova,la 23 martie 1992 s-a semnat declaratia minivrilor de exteme ai Moldovei, Rusiei, RomfinieiUcrainei.

Cfiteva luni mai tarziu, in comunicatul din 21 iunie, guvemul rus acuzd Chi5indul cA unitdtilearmatei moldovene5ti au atacat cu tancuri 5i artilerie orgul Bender 5i cd incearcd sd rezolve acestconflict doar pe calea fortei.

Documentul in care s-au fixat principiile de rezolvare pe cale papica a conflictului dinTransnistria este acordul din 21 iulie 1992 semnat de cdtre B. Eltan 5i M. Snegur. Problematransnistriand va mai fi insd prezentd 5i in multe alte documente oficiale ruse5ti.

Relatiile romino-ruse, in third de declaratiile in problema Transnistriei care au fost semnate 5ide inalte oficialitAti de la Bucure5ti, sunt extrem de modeste i ele se regasesc in acest volum doar incomunicatul din 5 aprilie 1991 privind intalnirea dintre prgedintele Ion Iliescu i prgedinteleSovietului Suprem al RSFSR Boris Eltan. $i asta in timp ce Rusia in acest interval a semnat tratate debazd cu majoritatea tdrilor din fostul !agar socialist cu Republica Celia i Slovacd la 1 aprilie 1992,cu Po Ionia la 22 mai, cu Bulgaria la 4 august. in schimb, regimul instaurat la Bucure5ti dupddecembrie 1989 a intretinut relatii foarte bune cu URSS, cu centrul de putere sovietic controlat decAtre M. Gorbaciov. in fapt chiar 5i intalnirea I. Iliescu B. Eltan a avut loc in contextul in carepresedintele Romaniei s-a deplasat la Moscova pentru a semna unul dintre cele mai controversatedocumente din istoria diplomatiei romane Tratatul de colaborare. blind vecinAtate i prietenie cuURSS. Miza acestuia nu a fost atat recunoaverea granitei pe Prut, cum adesea s-a scris in presaromaneascd. Aceasta fusese fixatA. recunoscutA i reconfirmatd de regimul comunist de la Bucure5ti

si

si

si

www.dacoromanica.ro

490 Note si recenzii 4

prin alte multe acte de drept international. in fapt, prin incheierea acestui tratat, Mihail Gorbaciov aincercat sa dea un exemplu Budapestei, Pragai, Varsoviei i sA creeze un precedent in tipul de relatiidezvoltat de Moscova cu fostele tari satelite din lagarul socialist. Ca aceasta a fost intentia ultimuluilider sovietic o demonstreaza textul comunicatului de presa publicat in oficiosul VestnikMinisterstva Inostrannah Del SSSR", nr. 8, 30 aprilie 1991, p. 6-7. in cadrul intrevederii Iliescu-Gorbaciov, cel din urma a subliniat faptul cA tratatul dintre Romania i URSS este primul tratat deacest tip semnat in ultimul timp intre Uniunea Sovietica i una din Wile Europei de Est". IarRomania, a continuat liderul sovietic, a devenit prima tara care s-a aratat pregatita" pentru a da oforma juridica noilor relatii cu URSS. Ministrul sovietic de exteme A. Bessmertnah s-a dovedit si maiexplicit in interviul acordat agentiei.ITAR-TASS si a subliniat faptul ca vizita este extraordinar deimportanta din punctul de vedere al noului tip al relatiilor noastre cu Wile Europei de Est". lar, inincheiere, seful diplomatiei sovietice a spus ca noul tratat cu Romania deschide calea semnarii.unortratate asemanatoare cu alte taxi ale Europei Rasaritene Bulgaria, Ungaria, Polonia,Cehoslovacia". Numai CA presedintii acestor tari, ministerele lor de externe ca i corpurile de expertiin politica intemationala au refuzat sa urmeze exemplul prost al guvernului de la Bucuresti, si aucastigat mult prestigiu international din aceasta.

Parcurgerea acestui volum, a tratatelor, declaratiilor, comunicatelor, memorandumurilor,protocoalelor, etc. publicate, nu au Pacut altceva dee& sa ne intareasca convingerea ca istoria relatiilorinternationale nu este deck partial, intr-o mica masura, reflectata in documentele juridice. Oricum,este un inceput bun, extrem de util mai ales cercetatorilor i analistilor politici, care trebuie sa fiecontinuat.

Armand Gap

MARIA G. BRATIANU, Gheorghe I. Bratianu Enigma morfii sale, Bucurqti,Fundatia Academia Civia, 1997, 162 p.

in colectia Biblioteca Sighet" a aparut cartea semnata de Maria G. Bratianu: Gheorghe I.Brolianu Enigma morlii sale. Cartea a aparut in romaneste tradusa din franceza de AntoniaConstantinescu. Volumul are un studiu de $erban Papacostea directorul Institutului de IstorieNicolae Iorga", alte texte intregitoare j o Addenda Ion C. Briliianu. Cartea aparuta cu sprijinulFundatiei Soros pentru o Societate Deschisa are ca editor pe Romulus Rusan, iar ca redactor pe IonZuba.scu. Coperta este semnata de Matei Caltia.

In Cuvantul editorului" se arata, printre altele: Cartea doamnei Maria G. Bratianu, ajunsa laa treia editie, este o ancheta indurerata i cruda privind imprejurarile mortii lui Gheorghe Bratianu, pecare o legenda insidioasa o prezenta anterior drept sinucidere. in jurul reconstituirii epice a sfarsituluitatalui sAu, autoarea schiteaza detalii de atmosfera i caracteriologice prin care inchisoarca de laSighet i oamenii ei apar Inca o data intr-o lumina agonica, de infern pamantesc" (p. 156).

Asa dupa cum reiese din carte, marele istoric i om politic liberal Gheorghe I. Bratianu s-anascut la 3 februarie 1898 pe mosia domnului Unirii Principatelor Romane, colonelul Alexandru loanCuza, de la Ruginoasa (jud. Nepot si flu celebrilor oameni politici si de stat liberali dinRomania moderna, Ion C. si Ion I. C. Bratianu, Gheorghe I. Bratianu si-a fAcut studiile liceale instravechea vatra a Moldovei lai, absolvind in 1919 Facultatea de Drept din aceeasi localitate. in1921 Gh. I. Bratianu obtine licenta in litere a Universitatii parisiene Sorbonne si incepe sa audiezecursurile altor doua institutii franceze de invatamant universitar: L'Ecole des Hautes Etudes siL'Ecole des Chartes. in 1923, Gh. I. BrAtianu obtine titlul de doctor in filozofie al Universitatii din

si

Iasi). al

www.dacoromanica.ro


Cernauti. In anul urmAtor distinsul om de stiinta este numit profesor universitar la catedra de istorieuniversalA a FacultAtii de Litere de la Universitatea din Iasi. In toamna anului 1940, Gh. I. BrAtianu afost numit titular al catedrei de istorie universalA de la Facultatea de istorie a UniversitAtii dinBucuresti. In 1941 ocupA functia .de director al Institutului de Istorie UniversalA Nicolae Iorga"(actualul Institut de Istorie Nicolae Iorga").

Arestat in 1950 de dictatura comunistA, impreunA cu alti fosti lideri si membri de seaml aiPartidului National Liberal si Partidului National Taranesc, WA judecatA, Gh. I. BrAtianu avea sAmoara, in urma chinurilor si torturilor la care a fost supus in temnita de la Sighetul Marmatiei(jud. Maramures) la 23/24 aprilie 1953.

Inainte de a muri ea ins Asi la Paris, in 1970, unde se afla din 1959, mama a scris un scurt textdespre mArturiile pe care le-a putut aduna In Romania. FAcuse vreo douazeci de anchete printresupravietuitorii celor Intemnitati la Sighetul Marmatiei" (p. 13). Dupl mArturia cardinaluluiAlexandru Todea, InregistratA de Maria G. Bratianu, pe banda, in 1990, in care se gAsesc inestimabilemomente de literaturA memorialistica, Gh. I. BrAtianu a murit In noaptea dintre 23 si 24 aprilie 1953(p. 28). ,,Tin sA VA prezint ... declarA cardinalul Alexandru Todea admiratia pentru legaturaspirituala pe care o pAstrati cu tatAl dumneavoastra. FiindcA, in afar& de marele istoric, a fost omulcare a fost" (p. 33).

In studiul semnat de Ser:ban Papacostea intitulat: Gheorghe I. BrAtianu: istoricul si omulpolitic" se face o investigatie stiintificA asupra vietii si activitAtii savantului liberal. De la primulstudiu subliniazA $erban Papacostea , precoce, al elevului de liceu Gheorghe I. BrAtianu, pAnA lareflexiile ultime ale aceluiasi istoric ajuns la maturitatea viziunii sale in inchisoarea din SighetulMarmatiei, reflexii ale cAror urme au fost inscrise pe zidurile celulei in care si-a dat sfArsitul,pasiunea cercetArii si Intelegerii istoriei cea a tarii ca si cea a omenirii i-a dominat spiritul siintelectul" (p. 59).

Cartea despre enigma mortii lui Gheorghe I. BrAtianu a fost intregita cu discursul ds receptie laAcademia RomanA tinut la 26 mai 1943 in sedinta publicA solemnA, rostit de savant (Nicolae Iorgaistoric al romAnilor"), urmat de rAspunsul acad. Alexandru Lapedatu. In discursul lui Bratianu se faceun amplu si documentat studiu stiintific asupra operei savantului Nicolae lorga, ca istoric alromfinilor.

Fotografiile din colectia familiei Bratianu reproduse in carte ne infAtiseazA palatul dinRuginoasa, unde s-a niscut Gheorghe I. BrAtianu, palatul de la Iasi, unde a crescut, Inchisoarea dinSighetul Marmatiei, unde a murit in conditii tragice, etc. Cartea de fatii, aparutA in preajma aniversariia 100 de ani de la nasterea lui Gheorghe I. BrAtianu si comemorarea a 45 de ani de la trecerea lui inEternitate, reprezintA un cAlduros omagiu adus de cei apropiati lui, un vibrant indemn de a-ti iubi Orain care te-ai nascut si de a fi credincios ei pAnA la moarte.

Pe coperta cArtii sunt reproduse cuvintele celebre ale lui Gheorghe I. Bratianu: AdevArulrAmAne oricare ar fi soarta celor care I-au servit".

loan Babici

ION DIACONESCU, Temnifa destinul generafiei noastre, Bucure§ti, Edit. Nemira,1998, 336 p.

A vazut lumina tiparului, in conditii grafice excelente, volumul de memorialisticA intitulatsugestiv: Temnila destinul generafiei noastre, semnat de domnul Diaconescu, care reinvie inconstiinta conternporanilor pagini memorabile din epopeea rezistentei anticomuniste. Autorul s-anascut la 25 august 1917 in localitatea Botesti din judetul Arges. Pentru convingerile sale politice

www.dacoromanica.ro


dernocratice, el a fost arestat si condamnat in perioada anilor 1947-1964. Domnul Ion Diaconescueste in prezent presedinte al P.N.T.C.D., al C.D.R. si al Camerei Deputatilor.

In Cuvant inainte", autorul subliniaza: N-am aspirat niciodata sa devin un scriitor in sensulobisnuit al cuvantului. Dar mArturisesc ca, in anii grei de temnita, in-am gandit adesea i eu, ca atatiaaltii, sa astern pe hartie toate intamplarile petrecute in cei 17 ani de detentie, fie a am fost partasdirect la ele, fie ca numai am luat cunostinta despre acestea. Consideram acest lucru ca o datoriesfanta fata de jertfa zecilor de mii de fii ai acestui neam care si-au dat viata in inchisorile comunistefata de chinurile celor care au supravietuit acestei tragedii" (p. 7). Autorul arata di in 1985 s-a hotardtsA se achite cel putin pe jumatate din datoria asuman, consemnand pe hartie aceste amintiri, fArA a leda publicitatii din motive lesne de inteles, deoarece nu era posibil. Chiar numai scrierea lor era ooperatie destul de riscantA, deoarece in decursul anilor, dupA eliberarea din temnita, domnul IonDiaconescu a fost supus la mai multe perchezitii domiciliare si la o serie de lungi anchete.

Prefata" volumului este semnatA de Zoe Petre, care releva ca acesta confirmA multe elementeabia stiute despre universul concentrantionar al anilor 1947-1964. Istoria secreta a comunismuluidin Romania scrie Zoe Petre este in mare parte istoria represiunii i a rezistentei la represiune. 0istorie in mare mAsura Inca ignorata, o istorie pe care multi o vor uitatA, dar care trebuie sri fiereconstituitA, analizata, reintegrata fluxului istoric general dintr-o suma de motive. Acestea angajeazanu numai judecatile de valoare, morale asupra regimului comunist care rAman esentiale, cdta vremeexista inca persoane suficient de naive sau de cinice pentru a nega caracterul predominant represiv alacestui regim ci i judecati de existenta: statistic vorbind, aproximativ un sfert din societatearomaneasca a suferit, direct sau indirect, efectele acestei represiuni, care a distorsionat profund siidentitatea unor institutii fundamentale ale statului, in primul rand a justitiei. In aceste conditii, nici oistorie a deceniilor postbelice nu se poate scrie Para un examen riguros al realitatii si al imaginaruluirepresiunii" (p. 5).

Volumul de memorii al domnului Ion Diaconescu este structurat in 17 capitole, subimpartite inmai multe paragrafe. Cartea aduce date noi fata de alte lucrari scrise de diferiti colegi desuferinta, mai ales in ceea ce priveste relatia dintre puterea dictatorialA exereitata de statul zis de,.democratie populara" i cei reprimati. Sunt evocate cu emotie si talent arestarea in noaptea de1-2 decembrie 1947 a autorului memoriilor de fata i incarcerarea sa intr-o celula de la Ministerul dcInterne (fostul sediu al C.C. al P.C.R.), ancheta care a inceput in noaptea urmAtoare. in aceeasinoapte, 1-2 decembrie 1947, au mai fost arestate grupuri din cadrul organizatiei de tineret P.N.T. acapitalei i un grup din organizatia muncitoreasca a partidului nostru (P.N.T. n.n.), in total circa100 persoane" (p. 19).

Domnul Ion Diaconescu aratA cA drumul de la Ministerul de Interne la Tribunalul Militar I-afAcut in conditiuni primitive inghesuiti claie peste gramada, detinuti i gardieni, in cateva camioanedeschise. Sunt descrise in continuare simulacrul de proces, popasurile" la Maya, Aiud, Baia Sprie(lagar secret de muncA), Nistru, Ramnicu Sarat etc. Pentru cititorii de la Revista istoricA" desprindemspicuiri din volumul cu valoare de document pentru scrierea obiectivA, in mod stiintific a istorleicontemporane a romanilor.

In carte, domnul Ion Diaconescu scrie CA o problema importanta care ii preocupa pe toti atuncicand erau inchisi era sa capete vesti despre soarta lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache, precum si acelorlalti fruntasi ai Partidului National Taranesc aflati fie la Sighetul Marmatiei, fie in alte inchisoridin Romania aflata sub dominatia Moscovei. In ceea ce priveste soarta lui Iuliu Maniu, liderul celuimai popular partid istoric din tara noastra, incepusera sA circule zvonuri, Inca de la venirea noastra inAiud, in toamna lui 1953, cum ca ar fi murit in primavara lui 1953 la Sighet. In perioada cat am statin aceasta camera din Sectia I, pe baza a tot felul de investigatii fAcute de noi tori. s-a tras concluziasigura cä Maniu a murit intr-adevar in noaptea de 5 februarie 1953 la Sighet. Confirmarea cea maicategorica in acest sens a adus-o un calugAr catolic intemnitat la Sighet care fusese bagat in celula lui

si

.

www.dacoromanica.ro


Maniu cu putin timp inainte de moartea acestuia, cu scopul de a-i acorda uncle ingrijiri. A lostsingura asistenta acordata lui Maniu, care murea in celula, in chinuri, ca un martir, dupa tot ce Meusepentru tara" (p. 154).

Autorul se intreaba pe buna dreptate: Cine ar fi crezut vreodata ca Iuliu Maniu, unul dinctitorii Marii Uniri din 1918 de la Alba-Iulia, considerat in ultimele doua decenii ca figura cea maireprezentativa a democratiei romanesti, personalitatea intrata deja in istorie, ii va sfarsi viata incelula ca un criminal de rand?" (p. 155).

Despre Ion Mihalache, releva autorul, se stia ca traia pe atunci. Prietenii mai apropiati carecunosteau familia domnului Ion Diaconescu, stiau i faptul ca acesta era nepotul doamnei NiculinaMihalache si mai ales faptul a Ion Mihalache tinuse legaturi stranse cu intreaga sa familie. Ingeneral, se arata in volum, prin felul sat' de a fi si de a se comporta, autorul s-a bucurat in detentie demulta simpatie din partea colegilor de suferinta. Se subliniaza faptul ca s-a observat la unii dintreacestia un plus de atentie datorita rudeniei cu Ion Mihalache, aspect ce s-a accentuat intrucatva inmomentul and Ion Mihalache ramasese, dupa moartea marelui barbat de stat Iuliu Maniu, liderulPartidului National Taranesc.

In continuarc, autorul cartii arata a in fabrica Aiud a cunoscut o multime de fruntasi dincadrul Partidului National Taranesc, cu unii a devenit chiar prieten, printre ei aflandu-se regretatulCorneliu Coposu. Acesta fusese secretarul lui Iuliu Maniu i, desi foarte tank, a fost promovat,datorita multiplelor sale calitati de om politic patriot, ca secretar general adjunct al P.N.T. IIcunosteam pe Corneliu Coposu de mult timp marturiseste domnul Ion Diaconescu cred ca inaintede razboi. Indeosebi in cursul anilor 1944-47, perioada de intensa activitate politica, drumurilenoastre s-au intretaiat adesea, el find secretarul lui Iuliu Maniu, iar eu gasindu-ma in anturajul lui IonMihalache. Dar adevarata noastra prietenie s-a inchegat ulterior, in suferinta, la Ramnicul Sarat, s-acimentat apoi in domiciliul obligatoriu de la Valea Calmatui si-a continuatpana in prezent" (p. 230).

Deosebit de reusite sunt amintirile cu valoare de document istoric in legatura cu moarteatragica a lui Ion Mihalache, un am aproape de 80 de ani, bolnav i vlaguit dupa atatia ani de temnita.Am auzit strigatele lui de revolta i durere se arata in volum pana la ultima mea zi de detentie laRamnic, adica pana la 30 noiembrie 1962, and am parasit aceasta puscarie. Calvarul lui insa a maidurat cateva luni, dupa reconstituirile noastre pana in noaptea de 5 februarie 1963, cand si-a datobstescul srarsit, haituit ca un Caine" (p. 247).

Deosebit de interesant este episodul din memorii consacrat discutiei lui Vasinski cuMihalache, dupa instaurarea regimului comunist in Romania. Domnul Ion Diaconescu arata in finalulcartii ca Vasinski s-a instalat la Ambasada U.R.S.S. din Bucuresti si nu 1-a vazut niciodata pe Maniu.A pandit un moment and Maniu se gasea in conferinta cu Hariman, ambasadorul S.U.A. laBucuresti, si a telefonat lui Mihalache, invitandu-1 sa vita imediat la Ambasada U.R.S.S. sa stea devorba. Se urmarea probabil ca Mihalache sa nu aibe posibilitatea sa se consulte cu Maniu in prealabil.Mihalache insa, in drumul sau spre Ambasada U.R.S.S. s-a abatut pe la Athenée Palace", 1-ainformat pe Maniu despre invitatia pe care i-o Meuse Vasinski. Prin aceasta, Mihalache a paratlovitura sub centura pe care Vasinski voia sa i-o dea lui Maniu, deoarece astfel intretinerea sa cuVasinski nu mai era secreta, ci devenea oficiala, in numele Partidului National Taranesc.

Domnul Ion Diaconescu, referitor la aceasta, scrie ca intrevederea cu Vdsinski a decursexact ca o ancheta la Securitate, domeniu in care acesta era expert" (p. 284). Vasinski i-a propus luiMihalache sa preia conducerea P.N.T., sa se desparta de Maniu i sa condamne linia politica deadversitate fata de U R.S.S. prin care Maniu condusese P.N.T. pana in acel moment. Ion Mihalachenu intelegea sa se desparta de Iuliu Maniu i nu avea ce schimba din linia partidului pentru caaceasta era absolut dreapta i corespundea nevoilor i aspiratiilor tArii. El a aratat in continuare casovieticii au fost gresit informati cu privire la pozitia lui Maniu si a P.N.T. referitoare la U.R.S.S.Dar toate argumentele lui Mihalache n-aveau nici o valoare in fata lui Vasinski" (p. 285).

www.dacoromanica.ro


Cartea domnului Ion Diaconescu reprezintA un veritabil eveniment editorial al anului 1998 siconstituie un instrument de lucru deosebit de util istoricilor.

Memoriile de fatA ale domnului Ion Diaconescu, din care am spicuit cfiteva idei, mi se par a ficea mai insemnata lectie a memoriei recuperate de cartea si de gandul pe care istoricul le are acum laindemana. Ne amintim in prezent asa cum se cuvine cu veneratie de jertfa participantilor la epopeeamiscarii de rezistenta anticomunista, care si-au inscris numele in cartea de aur a istoriei romanilor.

loan Babici

VICTOR DIMITRILI, Urcuy pe cascade inghelate. Din memoriile unui fost diplomat,Bucuresti, Edit. Albatros, 1996, 318 p.

Victor Dimitriu ofera o lucrare pe cat de incitanta, pe atat de deconcertanta, si care se supunecu dificultate canoanelor unei recenzii. Desi aparent volumul pare bine structurat, in realitatecapitolele ascund o mare diversitate de informatii, afirmatii i destainuiri care sunt greu de inventariat

verificat. Pentru cititorul roman, numele Victor Dimitriu nu inseamnä aproape nimic si de altfelnici editura nu contribuie la disiparea acestui mister. Victor Dimitriu s-a rascut la Tansa, jud. Iai, la12 iunie 1915. A urmat studii de medicina la universitatea din capitala Moldovei pe care le-a absolvitin 1938, dupd care a practicat medicina pana in septembrie 1944, cand este numit prefect de PrahovadatoritA calitatii sale de membru P.C.R. din clandestinitate. In 1946 este ales deputat pe listeleBlocului Partidelor Democratice. Din punct de vedere profesional, in 1948 este numit consilier laMinisterul Sanatatii, iar in 1951 ajunge chiar adjunct al ministrului. In 1949 este incadrat conferentiarla Facultatea de medicina generala de la Bucuresti. Asupra debutului carierei sale diplomaticeinformatiile nu sunt concordante, el devine consilier al Ministerului Afacerilor Exteme fie 1955, fiein 1956. In orice caz, in 1956 este numit consilier la legatia Romaniei din Buenos Aires, iar intre1957-1959 este ministru plenipotentiar ad interim in Argentina si Uruguay, cu resedinta la BuenosAires. Despre perioada sa latino-americana Victor Dimitriu este discret, desi aminteste de frecventelecontacte pe care le-a avut la Paris cu diversi diplomati i oameni de culturA latino-americani, fapt carear putea sa corespunda unei nostalgii. 0 scurta fisa de caracterizare redactata de serviciileMinisterutui de Externe francez acrediteazA o imagine care va intra in contradictie cu evolutia sapolitica de mai tarziu: A Buenos Aires, M. Dimitriu était considért comme ayant joué un roleimportant dans l'organisation subversive communiste en Amérique Latine", Archives du Ministèredes Affaires Etrangères, série Europe 1961-1965, Roumanie, carton no. 1834). Este posibil cadiplomatii francezi sa faca o confuzie intre Dimitriu i predecesorul sail Anton Moisescu, ultimultrebuind, se pare, a paraseasca Argentina din cauza unui incident diplomatic. In orice caz, ocultareade ate Victor Dimitriu a perioadei sale latino-americane poate alirnenta cele mai temerare §i injustesupozitii. Orice ar fi, la 26 octombrie 1959 este rechemat la Bucuresti si inlocuit cu FranciscPacurariu. Cariera sa de diplomat in Europa debuteaza in 1960 la Viena si se va continua la Paris.Este interesant de semnalat o dubla coincidenta si anume cA el succede in ambele cazuri luiConstantin Nicuta, se pare la randul sat] ilegalist, fost pensionar aI $colii Romane de la Fontenay-aux-Roses intre 1937-1939 si profesor de filosofie la Universitatea din Bucuresti. Asadar, dupa ce in1959-1960 fusese director in Ministerul Afacenlor Externe, Victor Dimitriu este numit prin decretuldin 4 iulie 1960 st trimis extraordinar si ministru plenipotentiar la Viena. Ajuns la post se va intalni la19 iulie 1960 cu Bruno Kreisky, ministru de externe, si la 20 iulie va prezenta scrisorile de acreditarepresedintelui Republicii Austria Din acest moment incepe fostul diplomat &Ili nareze propriileexperrente in domeniul relatiilor internationale. Inca de la inceputul mandatului sat' de reprezentant alRomaniei la Viena asista la intalnirea dintre liderii romani care se intorceau de la sesiunea generalaONU cu autoritatile austriece. in cursul careia partea romana a formulat o serie de critici la adresa

www.dacoromanica.ro


Uniunii Sovietice. Victor Dimitriu va deveni un partizan ardent al noii orientari din politica externaromaneasca inaugurata de Gheorghiu-Dej. Nu reiese din memoriile diplomatului vreo aderenta pecriterii ideologice la noua orientare de politica internationali a statului roman. De altfel, consideramdi Victor Dimitriu ofera o interpretare corecta a acestei revolutii" in diplomatia romanesca, dupa careregimul de la Bucuresti, panicat de pozitiile imprevizibile ale lui Hrusciov, vizibil incomodat deprocesul destalinizarii, amenajat supravietuirea politica prin afisarea tot mai deschisa a dizidenteiin raport cu blocul sovietic. Interpretare justa, dar care trebuie sa aiba in vedere echipa conducatoare,strict personalizata si nu atat regimul politic. Victor Dimitriu relateaza intalnirea tumultoasa pe carear fi avut-o liderii romani cu cei sovietici in timpul crizei rachetelor si care ar fi confortat conducerearomaneasca in optiunile sale de politica externa. Autorul constata just ca Dej a preferat cea maiavantajoasa formula de dizidenta, in care eratf dozate savant atitudini rebele in planul politiciiexterne, dar era mentinuta o strictA ortodoxie in politica interna, refuzfindu-se chiar inovatiile luiHrusciov in aceasta directie. AceastA solutie hibrida venea, paradoxal, sa consolideze baza populara aregimului de la Bucuresti datorita convergentei dintre asa-zisul antisovietism guvernamentalrusofobia reala a populatiei (p. 114-118). Totusi, realistul Victor Dimitriu nu accepta independentaromaneasca in stare pura si considera ca URSS avea in continuare un rol important in stabilirea linieipolitice a statului roman (p. 119).

in analiza politicii exteme a Romaniei comuniste, incepand cu anii 1960, s-au degajat,simplificand mult nuantele, doua tendinte. Prima este convinsa de autenticitatea independenteiromanesti, afirmata spectaculos in aprilie 1964 si care s-a consolidat in perioada ulterioara intr-unproces care nu a mai cunoscut accidente de parcurs. A doua tendintA este mai circumspecta in cepriveste realitatea independentei romanesti i accepta un anumit grad de autonomie doar compatibilcu interesele sovietice. Categoric Victor Dimitriu devine prin volumul de fata un respectabilreprezentant al acestei din urrna tendinte, chiar daca afirmatiile sale, rareori sprijinite de probe,socheaza. De exemplu, Dimitriu este transant and 11 califica pe Ceausescu drept candidatulserviciilor secrete sovietice la succesiunea lui Dej in 1965 (p. 126-127), care, odata instalat la putere,avea misiunea de a anihila eforturile lui Maurer de desatelizare a Romaniei. Dupa diplomatul Dimitriu,Romania ar fi urmat doua politici exteme care se neutralizau reciproc (p. 173), fapt evidential depilda de trenarea negocierilor pentru semnarea unui acord cultural dintre Franta si Romania, caretotusi s-a finalizat in 1965. Demonstratiile lui Victor Dimitriu se bazeazA in special pe exempleextrase din perioada misiunii sale diplomatice la Paris. Intr-adevar, la 4 martie 1963 este rechemat dela Viena pentru a fi numit ministru la Paris, unde prezinta generalului De Gaulle scrisorile deacreditare la 4 mai 1963 (din 17 decembrie 1963 legatiile celor doua state sunt ridicate la rangul deambasada si Dimitriu este acreditat in ianuarie 1964 ca ambasador). In aceasta noua ipostaza VictorDimitriu este implicat in numeroase actiuni de politica externa a statului roman care vizau apropiereade Occident, cum ar fi Intalnirea dintre Corneliu Manescu i omologul francez Couve de Murville din1963 si mai ales vizita lui Maurer din iulieaugust 1964 la Paris. In cursul acestei din urma vizite,Romania ar fi luat o optiune decisa prooccidentala, dar care ar fi fost anulata de accedarea luiCeausescu la putere (p. 187). Tot in timpul vizitei premierului roman la Paris s-a lansat ideea viziteilui De Gaulle in Romania, care s-a produs insa dupa 4 ani. Dimitriu se ocupa si de comportamentulRomaniei in cadrul CAER, de opozitia romfineasca la planurile de integrare propuse de sovietici, darsi la proiectele de reforma economica elaborate de Alexandru Birladeanu, dar respinse de Ceausescu,care a acceptat docil integrarea economica a statelor socialiste (p. 209). Dimitriu este un adversarvisceral al lui Ceausescu i deseori acesta din urma este diabolizat in cele mai surprinzatoarecircumstante. Autorul devine chiar putin credibil cand sustine ca Ceausescu 1-ar fi dezinformatvoluntar sau involuntar pe Dubcek in timpul vizitei sale in Cehoslovacia cu privire la intentiilesovietice, fapt care ar explica lipsa de reactie a statului cehoslovac in momentul invaziei din20-21 august 1968. De data aceasta afirmatia pare mai mult o vindicta decat o interpretare rezonabilaa evenimentelor.

si-a

si

www.dacoromanica.ro


Bizar, desi Dimitriu avusese o prestatie foarte buni in calitate de ambasador la Paris, el esterechemat la 19 februarie 1968, in anul in care avea sil se produca vizita lui De Gaulle in Romania. Orcontributia lui Dimitriu la crearea climatului favorabil unui asemenea gest a fost importantarecunoscuta ca atare de partea franceza, care i-a decernat Legiunea de onoare. indepartarea i izolarealui Dimitriu sunt neclar explicate (poate atitudinile sale prea vizibil prooccidentale). Autorul sustineca a fost rechemat in urma manevrelor de culise ale grupului lui Mihai Caraman, care conducea Incadin 1961 o retea de spionaj in beneficiul URSS, retea demantelata in 1969. Oricum, este suspectaschimbarea ambasadorului roman la Paris tocmai in momentul cand se perfectau detaliile vizitei luiDe Gaulle in tara. Locul lui Dimitriu este luat de Constantin Flitan (nu Nicolae, cum gresit noteazAautorul) care a cunoscut o ascensiune exceptionala. Nascut in 1928, absolvent al Facultatii de Dreptdin Bucuresti in 1950, ajunge in 1967 adjunct al ministrului afacerilor externe, pentru ca in anulurmator sa fie numit ambasador la Paris. in schimb, Victor Dimitriu pleaca legal in Franta in 1970(in urma insistentelor jurnalistului André Fontaine), unde se stabileste. Volumul de memorii continediverse informatii despre perioada pariziana, multe din ele pitoresti, demonstrand performantadiplomatului de a fi acceptat in compania unor personaje ilustre. Dar ele nu au fost retinute inrandurile de fata pentru simplu motiv ca nu interegraili in mod direct chestiunea centrala asupracareia se pronunta Dimitriu: arnploarea sau chiar veridicitatea ereziei" romanesti in interiorulblocului sovietic.

Semnalam la inceput unele amnezii ale autorului sau mai bine spus discretia sa autobiograficaintr-o lucrare care se declara memorialistica. Redactata la aproape trei decenii de la evenimente si inconditiile in care autorul nu a mai avut acces la documente cu care la un moment dat era familiar,cartea contine unele imprecizii si mai ales explicatii insuficiente sau prea partizane, creandu-sesenzatia ca Victor Dimitriu are de purtat un razboi. Nici coerenta textului nu este de natura sa susciteadmiratie. Totusi, consideram lucrarea ambasadorului Victor Dimitriu o referinta obligatorie pentruanalitii politicii externe a regimului comunist de la Bucuresti i pertinenta pentru evaluarea,independentei" romanesti de dupa anul 1960. Daca avem un regret este pentru ca lucrarea lui VictorDimitriu este pana in prezent singura, onorabila, despre acest subject, scrisa de un participant si intr-oanumita masura ,creator de decizii".

Ovidiu Bozgan

EUGENIO GUCCIONE, Municipalismo e federalisme in Luigi Sturzo, Torino,1994, 92 p.

Profesor de istoria doctrinelor politice la Universitatea din Palermo, afirrnat cu precadere inaria cercetarii ca remarcabil interpret al gandirii politice italiene i franceze de matrice crestina,Eugenio Guccione concentreaza, intr-o tratare de proportii reduse, o dark fidela prezentere, densa desemnificatii, a substantei uneia dintre cele mai moderne, mai deschise propuneri pentru democratic:proiectul politic al sacerdotului din Caltagirone, ale carui fundamente le reprezinta comuna ca entitateconcreta, reinvigorata prin raportul direct dintre administratori i administrati, ca si de posibilitateaapelarii la referendum popular, federalizarea diferitelor regiuni ale tarii ca garantie a descentralizariiefective a statului, uniunea europeana pe baze etnice i regionale in perspectiva realizarii Euroafricii.

Structurat in patru capitole rezervate succesiv partidului municipal", artizan al unuiprogram indreptat impotriva centralismului de stat si a camarilelor locale si spre o eficienta etica sisocio-economica, conceptului de regiune in cadrul natiunii", parte autonoma a unui tot organic,Europei regiunilor ca finalitate promovata de insusi Iogica istoriei" si militantei sturziene pentrueducarea unei constiinte internationale volumul ilustreaza proiectul de societate si de stat al carui

si

www.dacoromanica.ro

1 I Note si recenzii 497

viril aparator s-a fAcut ilustrul ganditor politic catolic, angajat intr-o Mane Ara cedari pentruimplinirea lui, in confruntarea cu altele, insidioase, negatoare ale drepturilor umane, de esentatotalitark

Pentru Sturzo societatea i statul Ii au centrul in individul-persoana, studiul realitAtii istorico-experimentale revelandu-ne trei forme fundatnentale ale trairii sociale, forme primare", cum lenumeste, care corespund exigentelor naturii umane in cele trei aspecte permanente ale sale:afectivitatea i continuitatea sa (familia), garantia sa de ordine si de aparare (politica), principiilesale etice i finaliste (religia )", in raport cu care toate celelalte forme sunt secundare.

Institutii precum comuna, provincia, regiunea, federatia opereaza pentru salvgardareademnitAtii i drepturilor indivizilor-persoane i pentru a realiza binele comun. Sturzo aprofundeazAfunctiile i relatiile reciproce dintre ele, estimand riscurile la care pot fi expuse din cauze morale saupolitice. Analizele si solutiile sale referitoare la autonomia entitatilor locale sau la Europa regiunilornu pierd niciodatA din vedere participarea, element definitoriu al unei autentice democratii.

Paginile propuse de Eugenio Guccione reunesc rezultate ale unei cercetari perseverente, adusela zi, inserate armonic in ansamblul viziunii organice a problemei societAtii si statului la Luigi Sturzo.

Comuna democraticA era pentru Sturzo cfimpul experimental primordial al politicii PartiduluiPopular, fondat de el, simbol al emancipArii i participArii populare la gestiunea publia pe care el odorea eliberatA de jocul factiunilor si afaceristilor de toate culorile. El a crezut intr-atata in roluladministratorului public comunal, 'Inc& deplangea faptul ca multi oameni politici tind sa-siabandoneze locul nasterii si sit devinA deputati, senatori sau ministri Para a-si fi insusit abc-uladministratiei publice.

in tematica sturziank cercetarea regionalismului reprezinta una din cele mai aprofundate. FArAa pune in cauzA in vreun fel caracterul unitar al natiunii, asa cum I-a edificat miscarea risorgimentalaitaliank dar considerand centralizarea statului ca generatoare a unei detasAri a poporului de institutiilesale, Sturzo teoretiza, intemeiat pe autonomia originarA a popoarelor si pe dreptul lor la autogestiune,un stat al regiunilor. Operand distinctia intre autonomie regionalft si descentralizare administrativa, elacorda regiunilor competente precise in materie de lucrari publice de interes local, de industrie sicomert zonal, de agricultura si silviculturA, de control al institutiilor de caritate si binefacere, desistem scolastic.

Cu clarviziune de profet politic, Sturzo a identificat in State le Unite ale Europei nu o utopie, ciun ideal cu scadenta neimediata, cu etape diverse si multe dificultati de parcurs. Federatia europeaniiconstituia ultima faza a unei idei formate in subconstientul civilizatiei noastre crestine incA de lacAderea Imperiului Roman, idee care a reemers in fiecare epocA sub diferite aspecte, adaptandu-seetapelor dezvoltarii istorice a formArii si coexistentei statelor europene".

Ultima parte a volumului care incheie itinerarul etico-politic sturzian reconstruieste aportul pecare marele sociolog I-a dat MiscArii Federaliste Europene, intre ai cAror prestigiosi fondatori-promotori s-a numarat, semnand in anul 1950 petitia europeana pentru un pact federal, un manifest inperfecta sintonie cu propunerea sa autonomist& pentru democratic, intrucat Federatia Europeanainsemna pentru el rezolvarea in comun a problemelor tuturor lArilor asociate in respectul autonomiilorstatelor-mcmbre si prevedea un parlament un guvern, un tribunal, o armatA europene, o politicaexternA comunA si o monedA unicA.

Asemenea ratiuni analizate de Eugenio Guccione cu penetrantA competentA I cu autoritatearezultatA din coerenta stimulantelor reflectii ca si din precizia stiintificA si documentar& caracteristiceunuia dintre cei mai rigurosi cercetAtori ai gandirii lui Luigi Sturzo, ne dau substantiale temeiuri de arecunoaste incA o data marea actualitate a figurii si conceptiei sturziene.

Patricia Panait

www.dacoromanica.ro


SHIMON PERES, Battling for Peace. Memoirs, edited by David Landau, London,Weidenfeld and Nicholson, 1995, 402 p.

Publicate in 1995 (si continand ca ultim document anexat declaratia israelo-iordaniana de laWashington din 25 iulie 1994) in plin proces de realizare a unei pad stabile si durabile in OrientulMijlociu, memoriile lui Shimon Peres (devenit premier interimar in urma asasinarii lui YitzhakRabin; premiat Nobel alaturi de Rabin si Arafat pentru realizarile in procesul de pace; nascut in 1923in Bielorusia i emigrat de foarte tank in fosta Palestina, fost director general in Ministerul Apararii,fost ministru al Externelor, sef al Partidului Muncii la data publicarii memoriilor, fost premier intr-unguvern de unitate nationalk semnatar al declaratiei de principii din septembrie 1993) nu reprezinta oautobiografie (desi nu lipsesc paginile avand acest caracter), ci o carte document privindevenimentele de deosebita importanta din ultimele patru decenii referitoare nu numai la Israel sistatele arabe, ci la destinul unui popor cu vocatie universala si la interesele marilor puteri intr-unpunct strategic fierbinte al globului.

Viziunea este a unui abil om politic, a unui democrat si a unui visator, cum singur secaracterizeaza (din ultimul capitol intitulat Epilog": M-am nascut ca un optimist si am 'limas asade-a lungul intregii mele vieti Ultimele capitole ale biografiei mele ce sunt in curs de a fi scrise inmomentul de fata se ocupa cu subiectul cel mai apropiat inimii mele pacea Va fi un OrientMijlociu fara razboaie ... in care popoarele, bunurile si serviciile se pot misca liber Un OrientMijlociu in care fiecare va fi liber sa se roage in limba sa un Orient Mijlociu in care natiunile sestracluiesc pentru egalitate economica, dar in acelasi fimp incurajeaza pluralismul cultural").

Cartea are urmatoare structura: sumarul, lista ilustratiilor, introducerea (contine in buna parteun elogiu adus lui Ben Gurion, pe langa care Peres s-a format ca om politic; Ben Gurion i-aincredintat primele responsabilitati politice), cele 27 capitole ale lucrarii din care am mentiona unele,si anume: Golda" (e vorba de Golda Meir, care a facut parte din aceeasi grupare politica cu autorul;sunt puse in evidenta rivalitatile ce s-au ivit intre cele dotia, personalitati politice).Moshe Dayan",Legatura cu Franta",Mitterand" (pentru Peres, legaturile cu Franta i personalitatile politicefranceze au fost si de natura afectiva i autorul se refera la admiratia sa pentru cultura, stralucireamaretia Frantei), In spatele afacerii Irangate", Optiunca iordaniana", Pacea imbraca formeconcrete", epilog (care se incheie cu fraza: Cartea de fata este propria mea marturie asupra faptuluica unui om ii este ingaduit sa aiba vise si nu orice fel de vise, ci marl vise"), anexe(I. Rezolutiile 242 si 338 ale Consiliului de Securitate; II. intelegerea Peres-Hussein de la Londra, din11 aprilie 1987; III. Declaratia de principii israelo-palestiniana din septembrie 1993; IV. Declaratiaisraelo-iordaniana de la Washington, din 25 iulie 1944), index.

Sarcina unui recenzent find mai degraba aceea de a prezenta structura unei carti, felul de agandi al autorului, de a clasifica, de a analiza si defini metoda si criteriile autorului si nu aceea de adiscuta insesi judecatile si tezele autorului, trebuie sa remarcam ca ies in evidenta, in opinia noastra,urmatoarele: I. Pozitia constant filofranceza a autorului in sensul nu numai al cautarii sprijinuluiFrantei pentru politica lsraelului, ci i o adevarata admiratie pentru spiritualitatea si marilepersonalitati nu numai politice ale Frantei; 2. Caracterul de document istoric al lucrarii, caci. In afaraanexelor la care ne-am referit, al detaliilor asupra unor imprejurari politice, militare, diplomatice incare autorul a fost implicat, cartea confine i amintiri despre in afara personalitatilor israeliene oserie de presedinti ai Statelor Unite (Truman, Kennedy, Johnson, Nixon, Carter, Reagan, Bush) sisecretari de stat (Kissinger, Baker, Shultz) si alti diplomati; 3. Rolul tratativelor secrete (uncle, e adevarat,esuate, cum a fost cazul intelegerii PeresHussein din 1987 de la Londra) care au dus in final larealizarea cadrului procesului de pace in Orientul Mijlociu (tratative secrete lungi si anevoioase si incarte este aratat drumul parcurs) iese cu pregnanta in evidenta, confirmand ceea ce este aproape untruism in istoria relatiilor dintre state si anume ca pe aceasta cale a tratativelor secrete s-a ajuns la

si

..

www.dacoromanica.ro


rasturnari de aliante i reconcilieri spectaculoase care au ilustrat ceea ce am putea considera ca omaxima: inamicii de ieri, aliatii de azi"; 4. Este am putea spune de esenta activitatii politice lupta cuadversarii politici i rivalitatea intre cei ce duc aceeasi politica, dar au divergente tactice sau cunuante legate de ceea ce deosebeste in mod fatal once personalitate politica de o alta personalitatemarcanta (cu privire la caracterizarea i critica unor personalitati ale dreptei israeliene, ale altorpersonalitati politice israeliene si in privinta unor diferente de opinii in unele momente chiar dintreautor i fostul premier cazut victima extremismului, vezi p. 4, 13, 21, 32, 89, 112, 136, 163, 270, 314).

In legatura cu aceasta ne-am putea pune intrebarea: este vorba de o carte partizana? intr-omasura, da; de la Caesar si pana la Talleyrand, in scrierile marilor oameni politici, aceasta trasatura nua lipsit. In legatura cu aceasta trasatura (pentru diversitatea tendintelor politice din societateaevreiasca in antichitatea greco-romana, vezi Rchboiul evreilor al lui Josephus Flavius) n-am putea sanu citam din lucrarea lui Winston Churchill, The Second World War, Penguin Books, 1990,p. 866: The Greeks rival the Jews in being the most politically-minded race in the world. No matterhow forlorn their circumstances or how grave the peril to their country, they are always divided intomany parties, with many leaders who fight among themselves with desperate vigour. It has been wellsaid that wherever there are three Jews it will be found that there are two Prime Ministers and oneleader of the Opposition ... No two cities have counted more with mankind than Athen and Jerusalem.Their message in religion, philosophy and art have been the main guiding lights of modern faith andculture ... Personally I have always been on the side of both, and believed in their invincible power tosurvive internal strife and the world tides threatening their extinction".

Autorul mentioneaza atitudinea Romaniei care n-a rupt relatiile diplomatice cu Israelul, atuncicand toate celelalte state din fostul lagar socialist au facut-o.

Cartea contine, cum era firesc din partea unui versat diplomat cu o bogati i indelungataexperienta si in domeniul relatiflor dintre personalitatile politice, o serie de detalii picanto", tinand deanecdotica diplomatiei (unele din ele vor intra desigur in legenda) 5i care dau culoare i farmec textului.

Declaratia de principii israelo-palestiniana din septembrie 1993 (semnata 5i de autorulmemoriilor) expnina dorinta comuna de a se pune capat unor decenii de confruntare 5i conflict 5i de aconvietui pasnic 5i in securitate pe viitor. Semnatura autorului pe aceasta declaratie exprima nu numaio manifestare de reprezentare a statului Israel, ci crezul insusi al autorului, crez pentru care a dusindelungate 5i dificile, dar incununate cu succes, tratative diplomatice.

Volumul, publicat nu de mult i urmand firul evenimentelor aproape la zi, exprimand opiniileunei puternice 5i importante personalitati politice din fierbintele i framantatul Orient Mijlociu(regiune legata din totdeauna de politica marilor puteri, fie ale antichitatii, fie ulterior 5i pana in zilelenoastre), va deveni frA discutie cartea de referinta pentru istoricii ce vor reface tabloul evenimentelorin care Shimon Peres a jucat un rol esential.

Betinio Diamant

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

IN MEMORIAM

VALERIU STAN (1941-1997)

Nascut la 27 septembrie 1941 in Bucure§ti, intr-o familie modesta tataltaxator ITB §i mama casnica, dar cu un mic lot de parnant in comuna Izvoru,judetul Arge§ Valeriu Stan s-a sfar§it la 21 decembrie 1997. Cu o boala de cordInca din copilarie, printr-o viata cumpatata §i echilibrata, el o tinuse multi ani subcontrol, implinindu-se pe toate taramurile, inclusiv familial (a fost tatä a doi bdieti).in ultimul an insa, accentuarea maladiei 1-a obligat sa se supuna unei interventiichirurgicale la spitalul de specialitate Fundeni". Operatia, facuta de o bund echipade medici, parea sa fi avut succes, pacientul find externat cu diagnosticul vindecat.Numai ca, ajuns acasa, fericit ca malformatia cordului fusese, in fine, corectatachirurgical, dupa cateva zile bune, el a fost doborat de hemoragia sangvindprovocata de un ulcer perforat, contractat in spital din cauza unei medicatiiinadecvate. A fost o lovitura napraznica survenita, intr-un moment cand nimeni nuse gandea la un atare deznodamant fatal. Din aceste motive, moartea lui nu numaicd a fost nedreapta, dar §i nea§teptata.

Valeriu Stan si-a facut studiile §colare §i liceale in Bucure§ti. Tot aici adevenit student la Facultatea de istorie. La finele ei, in 1965, era numit profesor deistorie in satul natal al tatalui sau, Izvoru, predand cursuri de istorie §i la Liceul dinCoste§ti, Arge§. in 1968 a fost angajat la Institutul de Istorie N. Iorga", unde Iiobtinea ulterior doctoratul §i lucreaza neintrerupt, !Jana la moartea lui prematura.

Dispdrutul §i-a facut studiile §colare §i universitare intr-o epoca de adanciprefaceri, cand Romania fusese de fapt ocupata de puterea sovietica. Atat el, cat §igeneratii de alti tineri intelectuali, formati in spiritul ideologiei marxist-leniniste,erau meniti a sustine prin §tiintä §i cultura temeiurile unei societati dezradacinatede matca ei istorica §i institutional democratica. Numai cã, acel ideal comunist,impus de partidul conducator prin intermediul §colii, al institutiilor de cultura §i alunor oficii de propaganda intinse la toate nivelele societätii, contrazicea flagrantaspiratiile lui Valeriu Stan. De§i Facultatea de istorie, prin programele eiideologizante. tindea sä formeze mai degraba propagandi§ti cleat istorici, aicidisparutul i§i completa informatia prin alte lecturi. Cunoscator al limbilor engleza§i franceza. aprofundeaza ca student opere ale unor marl istorici ai lumii, dinantichitate pana in epoca moderna. Nu-i neglijeaza pe marii no§tri istorici:Balcescu, Kogalniceanu, lorga, Xenopol, C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu, etc. Culecturi de acest gen, Valeriu Stan a repudiat stilul hagiografic al istoriografiei

..Revista istoricr. torn. IX. nr. 5-6. p. 501 503. 1998

oficiale.

t

www.dacoromanica.ro

502 In memoriam

El respingea cultul unilateral al unor false valori, prin care se incerca sä selegitimeze o oranduire social-politica ruptä de contextul istoric si in contradictie cucreatia noasträ institutional politica din antichitate pana in perioada contemporand.0 asemenea perspectiva critica asupra trecutului, inteles ca o reflectare bazata pedocumente, de reconstituire a lui pornind de la fapte incontestabile supuse unuiprealabil examen scrutator, s-a desavarsit la Valeriu Stan dupd 1968, când a ajunsla Institutul de istorie N. Iorga".

Desi autoritatile politico-ideologice urmareau redactarea unor versiunioficiale asupra istoriei nationale, aici intr-un climat de acces aproape nestingheritla documentare, s-a format, a existat, a activat in permanenta un nucleu de istoriciautentici. Acestuia i-a apartinut incontestabil Valeriu Stan. El s-a consacratcercetarii unor teme speciale apartinand epocii moderne, investigand arhive,manuscrise, ziare si reviste, brosuri i scrieri politice i sociale. Gratie unorimprejurari fericite, in cateva randuri, inclusiv dupd 1990, Valeriu Stan a efectuatcaldtorii de documentare in Marea Britanie i S.U.A., arhivele i un intreg materialinformational furnizandu-i un bogat spectru tematic care i-a deschis largintelegerea spre unele zone opace ale istoriografiei nationale.

Prin munca lui tenace i plina de talent, disparutul lasa mostenire o operabogata, alcatuita din carti, studii, articole, comunicari, recenzii, note bibliografice.etc. Domeniul lui predilect a fost secolul al XIX-lea, cu deosebire anii de plamadirea natiunii romane si de renastere politica intrupata prin Unirea din 1859. Prininvestigatiile lui sistematice, a dat noi intelesuri i interpretari unor teme majore deistorie moderna, tratate predilect si de alti cercetatori. in aceasta lumina pot fiapreciate contributiile lui privitoare la istoria romanilor in anii revolutiei de la1848, indeosebi constituirea i lupta emigratiei romane din Europa occidentald,aspect istoriografic deja oglindit de el prin uncle lucrdri publicate. Unirea din 1859si domnia lui Cuza Voda s-au concretizat in alte studii semnate de Valeriu Stan. Unaspect important privind dezvoltarea vietii politice si parlamentare a constituitsubiectul tezei sale de doctorat, cercetarile acestea regasindu-se partial in volumulcolectiv al Institutului de istorie N. Iorga" privind istoria parlamentului. Tot intr-oasemenea ordine de idei se cuvin semnalate contributiile lui privitoare lainstaurarea regimului liberal democrat al constitutiei din 1866.

Scurta enumerare tematica a catorva din lucrarile disparutului atesta cat denedreapta i-a fost moartea in plina activitate creatoare. Caci el avea in proiectpreocupari istoriografice vaste, unele ramase doar in manuscris. Finisataredactional, monografia consacrata emigratiei rornane de la 1848 necesita dinpartea fostilor lui colegi eforturi in vederea

Ne este Inca greu sä vot bim la trecut despre Valeriu Stan. Si totusi, cum 1-amaprecia succint? inzestrat cu o caldurd sufleteasca i cu o inteleQere umand rarintfilnite intr-o societate atat de dezbinatd, marcata nu numai de rivalitati si invidii.ci si de indiferenta. disparutul a fost o exceptie pozitiva. Ca istoric a fost

tiparirii.

www.dacoromanica.ro

3 Valeriu Stan 503

remarcabil. $i asta nu numai pentru realizarile lui efective schitate mai sus , ciprin atitudinea permanentä de cdutare a adevasului istoric. Aceasta a fost conduitaprofesionala pe care n-a abandonat-o niciodata, nici chiar in anii grei ai cenzurii.RAmAne, deci, de la el o frumoasA opera istoriograficd care, desi neincheiatädatoritd mortii brutale survenitä intr-un moment de efervescenta creatoare, va fi dereferintA pe temele atat de importante abordate si tratate. Epoca renasterii Românieimoderne in secolul trecut nu va putea fi deplin inteleasA farä consultareacontributiilor lui Valeriu Stan. Ne mAngdiern, la despartirea de el, cu gAndul cä prinfaptele lui exemplare i prin caracterul ireprosabil, constituie un model de urmatpentru toti cercetatorii trecutului nostru istoric.

Apostol Stan

§i

www.dacoromanica.ro

REVISTA ISTORICA publica in prima parte studii, note $i comunicarioriginale, de nivel $tiintific superior, in domeniul istoriei vechi, medii, modeme $icontemporane a României $i universale. in partea a doua a revistei, de informarestiintifica, sumarul este completat cu rubricile: Surse inedite, Probleme aleistoriografiei contemporane, Opinii, Viata stiintifica, Recenzii, Note, Buletinbibliografic, Revista revistelor, in care se publica materiale privitoare la manifestaristiintifice din tara $i strainatate $i sunt prezentate cele mai recente lucrari $i reviste despecialitate aparute in tara i peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sunt rugati sa trimita studiile, notele $i comunicarile, precum $imaterialele ce se incadreaza in celelalte rubrici, dactilografiate la doua rfinduri,trimiterile infrapaginale fiind numerotate In continuare. De asemenea, documentelevor fi dactilografiate, iar pentru cele in limbi straine se va anexa traducerea.Ilustratiile vor fi plasate la sfarsitul textului. Rezumatele vor fi traduse de autori inlimbi de circulatie internationala. Responsabilitatea pentru continutul materialelorrevine in exclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.Corespondenta privind manuscrisele, schimbul de publicatii se va trimite pe adresaredactiei, B-dul Aviatorilor nr. 1, Bucure5ti 71247.

REVISTE PUBLICATEIN EDITURA ACADEMIEI ROMANE

REVISTA ISTORICAREVUE ROUMAINE D'HISTOIREREVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES. Mentalités CivilisationsTHRACO-DACICADACIA REVUE D'ARCHEOLOGIE ET D'HISTOIRE ANC1ENNE.

NOUVELLE SERIESTUDII SI CERCETARI DE ISTORIE VECHE SI ARHEOLOGIEMATERIALE SI CERCETARI ARHEOLOGICEBULETINUL SOCIETATH NUMISMATICE ROMANEARHEOLOGIA MOLDOVEIARHIVELE OLTENIEIEPHEMERIS NAPOCENSISARS TRANSSILVANIAEANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE, CLUJ-NAPOCAANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE A. D. XENOPOL", IASISTUDII MATERIALE DE ISTORIE MEDIESTUDII MATERIALE DE ISTORIE MODERNA

SI

I

www.dacoromanica.ro

DIN SUMARUL NUMERELOR VIITOARE

Iancu de Hunedoara si emiratul Karaman.Imaginea Venetiei in cultura romfini (sec. XVIIXVIII).Armata otomana la inceputul secolului al XVIII-lea.Situatia economica si sociala in Tara Romaneasca in prima jumatate a

secOlului al XVIII-lea.Razboiul ruso-turc (1806-1812).Aspecte ale istoriei militare a poporului roman in revolutia de la 1848.Viata-moderna a societatii bucurestene.Tranzitia catre modernitate in viziunea contemporanilor (sec. XIX).0 disputa politica privind Unirea Principatelor.Evreii in Romania 1866-1868.Independenta Romfiniei si Italia.Romanii din orasul Silistra.Documente inedite despre fratii Hfirmuzaki.Tratatele de pace in perioada primei conflagratii mondiale.I. C. Filitti: Pagini de jurnal.Relatiile lui Nicolae Iorga cu Monarhia.Pozitia statelor europene fata de razboiul italo-etiopian vazuta de diplomatia

S.U.A.De la razboiul preventiv a tratatul de neagresiune.Biserica Ortodoxa Romani si miscarile de extrema dreapta.0 a*nativä de colaborare in interiorul Axei (1941-1944).Documente diplomatice franceze inedite.Topoaimie si demografie istorica.Biserica ortodoxa din Paris in primii ani postbelici.Calculatorul si metoda cantitativä in cercetarea istoriei.0 noua directie de cercetare: bindle de date istorice.

ISSN 1018 - 0443

43 356

7

.

Se.

www.dacoromanica.ro