5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 1/18

 

Isus din NazaretDe la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: Navigare, căutare 

 

Pentru film vezi Iisus din Nazaret(film).

Isus din Nazaret sau Iisus (înaramaică עושי, Ieşu, în ebraică עַ ׁשּו י ֵ, Ieşua arhaic Iehoşua, grecizatἸησοῦς, Iesous, latinizat Iesus; n. ca.4 î.e.n.,[1] probabil Nazaret — d. 30e.n. [1]  , Ierusalim

 

) a fost un predicator evreu din Galileea, care a trăit întimpul ocupaţiei romane a Israelului.Isus din Nazaret a fost întemeietorulşi a devenit figura centrală acreştinismului. Cu numele Isa ibnMaryam, Iisus este cunoscut ca unuldintre principalii profeţi ai credinţeiislamice.[2][3]

Cuprins

[ascunde]

• 1 Data şi locul naşterii• 2 Izvoare extrabiblice• 3 Izvoare biblice• 4 Nume• 5 Via ţa şi învăţăturile lui Iisus (cum sunt relatate în evanghelii)

o 5.1 Genealogieo 5.2 Naştereao 5.3 Viaţao 5.4 Botezul şi ispiteleo 5.5 Răstignirea

• 6 Învierea• 7 Isus cel istoric

o 7.1 Teorii asupra lui Isus cel istoric 7.1.1 Profet apocaliptic 7.1.2 Înţelept 7.1.3 Fiul lui Dumnezeu 7.1.4 Isus drept personaj al unui mit 7.1.5 Alte păreri

Acest articol este parte aseriei Creştinism. 

 

Isus din Nazaret

• Maria din Nazaret• Paul din Tars• Istoria creştinismului

Biblia

•  Noul Testament•

Personaje biblice

Biserici creştine

• Bisericile Răsăritene• Biserica Catolică• Protestantism

Mărturisiri de credinţă (crezuri)

• Simbolul apostolic• Simbolul niceno-constantinopolitan• Simbolul atanasian• Sfânta Treime

Simboluri

• Cruce• Monograma lui Isus Hristos• Peştele• Păstorul• Pomul vieţii

Ritualuri creştine

• Botezul• Euharistia• Spovedania

Arta creştină

Sfinţii

• Apostoli

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 2/18

p 

o 7.2 Metode de cercetare 7.2.1 Vechimea 7.2.2 Criteriul deosebirii 7.2.3 Criteriul atestării independente 7.2.4 Congruenţa culturală (credibilitatea contextuală)

7.2.5 Criterii lingvistice 7.2.6 Scopurile autorului 7.2.7 Critica acestor metode

• 8 Lucrare• 9 Posteritate• 10 Galerie de imagini• 11 Referinţe

• 12 Legături externe

Data şi locul naşterii

Conform tradiţiei, acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus s-a născut în jurul anului 4î.e.n. [1]  şi a murit în jur de 30 e.n.,[1] fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei şi Luca, precum şi Evanghelia după Toma menţionează ca loc al naşterii oraşul BethleemEfrata (Mt 1-2, Lc 1-2). În general, istoricii consideră aşezarea  Nazaret ca locul naşteriisale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept„domiciliu al familiei sale” (Mc 6,1; Mt 13,54; Lc 2,39).

Izvoare extrabiblice

Parte a seriei despre

 

Dumnezeu

Concepţii generaleAgnosticism ·Apateism ·Ateism ·DeismHenoteism ·Monolatrism ·Monoteism

Panenteism ·Panteism ·Transteism

Concepţii specificeCreator · Arhitect · Demiurg · DiavolSusţinător  · Domn · Tatăl · Monadă

Unitate · Fiinţă supremă · TotulPersonal · Unitar · Dualism · Trinitate

în religiile abrahamice(Credinţa Bahá'í, Creştinism, Islam, Iudaism)

în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 3/18

 

în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism

Atribute

Eternitate ·Existenţa ·Gen Nume (Dumnezeu) ·Omnibenevolenţă

Omnipotenţă · Omniprezenţă · Omniscienţă

Experienţa şi practicileSoartă · Rugăciune · Credinţă · Revelaţie

Fideism · Gnosis · MetafizicăMisticism · Ermetism · Ezoterism

Subiecte conexe

Isus din Nazaret · Filosofie · Religie · OntologieDumnezeu complex ·  Neuroteologie

Dilema din Eutyphron · Problema răuluiDumnezeu în arta occidentală

Listă de texte religioase

Acest cadru: vizualizare • discuţie • modificare

Tacit (56 - 117 e.n, chestor, pretor, consul, senator, istoric roman) scrie în Anale, cartea15, capitolul 44:

„Dar nici efort uman, nici mărinimia împăratului, nici înduplecarea zeilor nu a pus capăt  scandaloasei idei potrivit căreia incendiul ar fi fost ordonat. De aceea, ca să pună capăt  zvonului, Nero a substituit vina şi i-a pedepsit în cele mai neobişnuite feluri pe cei urâţi pentru faptele lor ruşinoase, pe care mulţimea îi numea „creştini”. Fondatorul acestui nume, Hristos, a fost executat de procuratorul   Ponţiu Pilat în timpul domniei lui Tiberiu. Ţinută în frâu pentru un timp, superstiţia mortală a erupt nu numai în Iudeea, originea acestui rău,ci şi în oraşul [Roma], unde toate lucrurile oribile şi ruşinoase se întâlnesc unul cu altul şicâştigă adepţi. De aceea, cei care au recunoscut că au aderat la creştinism au fost arestaţi,apoi, pe baza informaţiilor date de ei, o mare mulţime a fost osândită, nu atât pentru crimade a fi pus foc, cât pentru ura faţă de rasa umană. Sfârşitului lor a fost adăugată derâderea:

acoperiţi cu piei de animale sălbatice, erau sfâşiaţi până la moarte de câini; sau eraucrucificaţi, iar când ziua se termina li se dădea foc ca să servească în chip de torţe.”

Unii afirmă că textul reprezintă o interpolare, aducând următoarele argumente:

Prima menţionare a acestui pasaj ar fi apărut în secolul al XV-lea, deşi până atunci o serielungă de istorici creştini au abordat perioada persecuţiei creştinilor sub Nero. Dar Tertulian, Lactanţiu, Severus, Eusebiu din Cezareea şi Augustin nu fac nicio referinţă la

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 4/18

 

 pasaj. Alţii afirmă însă că Sulpicius Severus (363 - 420 d. Hr.), aristocrat şi senator roman, dedicat ulterior unei cariere ecleziastice, a reprodus aproape cu exactitate fraza încauză (nemenţionându-l însă pe Tacit), evident înainte de secolul al XV-lea. [4] Aceiaşiautori subliniază că lipsa menţionării acestui pasaj de către apologeţii creştini timpuriieste un argument al tăcerii, care nu ar indica în mod direct că pasajul nu a existat în

timpurile lor. Se argumentează de exemplu că nici Pliniu cel Bătrân (23 - 79 e.n.) nu-lcitează pe Strabon (64 î.e.n - 23 e.n), ceea ce nu duce la concluzia că Strabon nu ar fiautorul lucrării Geographia [5].

O posibilă explicaţie a tăcerii ar fi că apologeţii timpurii au evitat menţionarea faptului căcreştinii au fost acuzaţi de a fi dat foc Romei, ca să nu stârnească formularea unor învinuiri noi din partea celor care combăteau creştinismul, şi anume că creştinii ar fi fostîntr-adevăr autorii incendiului şi că ar fi avut obiceiul să incendieze oraşe.

Pe de altă parte, referitor la tăcerea lui Tertulian, în lucrarea lui Apologeticus toatecitatele din Tacit provin din lucrarea lui Tacit Istoriile şi niciunul din Anale, ceea ce ar 

 putea sugera că Tertulian nu dispunea de lucrarea Anale.

În ceea ce priveşte tăcerea lui Eusebiu (episcop al Cezareei, Palestina), se argumenteazăcă, fiind vorbitor de elină (lucrările lui sunt scrise în elină

 

), este posibil să nu fi fostfamiliar cu scrierile lui Tacit, scrise în latină.

Un alt argument în favoarea ideii că pasajul ar fi o interpolare este că vorbeşte despre un Hrist , care înseamnă Mântuitor , fără a preciza care anume: prin Hrist nu se face precizarea dacă este vorba de un oarecare Iisus. Un contraargument ar fi că, oricum, fiindvorba de Hristosul creştinilor , identificarea sa ca Iisus este evidentă, din moment cecreştinii mărturisesc că au un Mântuitor unic, pe Isus Hristos. Se mai argumentează că

Tacit, chiar dacă ar fi cunoscut numele Iisus, nu l-ar fi menţionat în text, deoarece el aratăcă denumirea „creştin” provine de la Hristos.

Se mai argumentează (de data aceasta renunţându-se la ideea că pasajul ar fi ointerpolare) că, atunci când tratează istoria personajului întemeietor, Hristos, Tacit o facereluând ce spuneau creştinii despre el, însă nu din cercetare proprie sau surse oficiale,întrucât comite eroarea de a-i atribui lui Ponţiu funcţia de procurator, în timp ce el a fost prefect.[6]

Un contraargument susţine că, dimpotrivă, nimic din text nu permite să se ajungă laaceastă interpretare. De remarcat că Tacit este considerat cel mai de frunte istoric al

Romei, egalul - dacă nu superiorul - lui Tucidide; Encyclopædia Britannica opinează căel „se situează fără tăgadă în cel mai înalt loc printre oamenii literelor din toatetimpurile”. Tacit era un cercetător meticulos, care consulta frecvent documentele scrise şisurse multiple. Astfel, se argumentează că atunci când face o afirmaţie care nebazată pevreo sursă documentară, ci pe auzite şi alegaţii, Tacit indică acest lucru folosind cuvinteledicunt sau ferunt , ceea ce nu se întâmplă în acest pasaj în care prezintă execuţia luiHristos din timpul guvernării lui Pilat drept un fapt.

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 5/18

 

Prezentarea lui Pilat ca procurator şi nu prefect [6] este într-adevăr o greşeală, deşi unaminoră (argumentează unii), devreme ce abia după anul 44 d. Hr., după moartea regeluiIrod-Agrippa I, guvernatorii romani ai provinciei au avut titlul de procuratori, în loculaceluia de prefecţi, în uz până în anul 41 d. Hr. (Pilat din Pont şi-a încheiat cariera de prefect în anul 36 d. Hr.). [7][8]

Se mai afirmă că majoritatea erudiţiilor consideră autentic pasajul, că stilul şi conţinutulcapitolului este tipic pentru Tacit, că pasajul se încadrează bine în context, că pasajulreprezintă finalitatea necesară a întregii discuţii despre incendierea Romei[9]. Ceea ce ar explica faptul că acest pasaj nu este înlăturat din nicio ediţie modernă a Analelor luiTacit.

Josephus (37 - 100 e.n, supravieţuitor al conflictului romano-iudeu, devenit cetăţeanroman, istoric evreu) scrie în lucrarea sa Antichităţi iudaice (21 volume, terminată înultimul an al domniei împăratului Domiţian

 

):

„Şi acum Cezar, auzind de moartea lui Festus, l-a trimis pe Albinus în Iudeea, ca procurator. Dar regele l-a destituit pe Iosif din funcţia de mare preot, şi l-a investit ca succesor pe fiul lui Ananus, pe care-l chema tot Ananus. Relatarea spune că acest Ananus senior se dovedise a fi un om foarte norocos pentru că avea cinci fii, care toţi au deţinut  funcţia de mare preot, funcţie pe care el însuşi o deţinuse mult timp, situaţie nemaiîntâlnită în cazul niciunui alt mare preot al nostru. Dar acest Ananus junior, care, după cum spusesem mai înainte, a primit marea preoţie, era un om îndrăzneţ din fire şi foarte insolent; făcea parte de asemenea din tabăra Saducheilor  , care sunt foarte rigizi în a-i judeca peîncălcătorii de lege, cei mai rigizi dintre toţi iudeii, aşa cum am văzut; de aceea, când  Ananus se văzuse ajuns în această poziţie, gândi că acum are ocazia [să-şi exerciteautoritatea]. Festus era mort, iar Albinus era pe drum; aşa că convoca  sanhedrinul   judecătorilor, şi i-a adus în faţa lor pe fratele lui Isus, care era numit Hristos , şi al cărui

nume era Iacob şi pe alţii [sau pe tovarăşii lui]; şi, după ce a formulat acuzaţii împotriva lor ca fiind călcători ai legii, i-a dat să fie pietruiţi: dar în ceea ce-i priveşte pe cei mai cinstiţidintre cetăţeni, sensibili la încălcări ale legii, nu le-a plăcut ceea ce se făcuse; ei au trimis[solie] la rege [Agrippa], dorind să-l roage să îi transmită lui Ananus ca să nu maiacţioneze în acest fel, pentru că ceea ce făcuse nu se putea justifica; unii dintre ei au plecat  să-l întâlnească pe Albinus, el călătorind de la Alexandria, şi l-au informat că Ananus acomis o ilegalitate convocând sanhedrinul fără consimţământul lui.”

Unii consideră că pasajul conţine o interpolare: „care era numit Hristos”. Aceasta ar schimba total natura şi valoarea relatării, dacă ar fi interpolare; unii comentatori nu oconsideră autentică. Erudiţii în general au considerat însă pasajul autentic [10].

Testimonium Flavianum din scrierea lui Flavius Josephus vorbeşte de „Hristos”, însăeste considerat drept interpolare din cauza limbajului (conţine cuvinte nefolosite deJosephus şi care în plus ar indica că Josephus ar fi fost creştin, ceea ce nu corespunerealităţii). Însă un studiu recent argumentează că o variantă în limba greacă a acestei propoziţii exista în sec. al IV-lea: „Se credea despre el că era Hristosul”[11]. Astfel, se presupune că textul original conţinea o referinţă la Hristos, care mai târziu a fostexagerată de copişti, rezultând forma actuală.

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 6/18

 

Despre Flavius Josephus se presupune că a scris acest fragment, numit TestimoniumFlavianum, care este subiectul unor dezbateri între istorici. Astfel, Louis H. Feldman anumărat 87 de articole pe această temă, scrise între 1937 şi 1980, „a căror covârşitoaremajoritate contestă integral sau parţial autenticitatea acestuia”.[12] Totuşi dr. Géza Vermes arată că o examinare amănunţită a pasajului demonstrează că în cea mai mare parte este

limbajul tipic al lui Josephus, ceea ce nu numai că susţine ipoteza că Josephus a scrisdespre Isus, ci şi ajută la stabilirea părţilor din fragment ce pot fi considerte autentice.[13]

Origene remarcase că Josephus nu credea că Isus ar fi Hristosul.[14] Cercetătorii care credcă Testimonium Flavianum este autentic nu sunt numeroşi,[15] însă cei mai mulţicercetători cred că unele cuvinte din fragment au fost scrise de Josephus,[16] deoareceredactarea este parţial în stilul lui Josephus.[17] Shlomo Pines şi alţi câţiva cercetători auafirmat că versiunea Testimoniului, scrisă în sec. X de un istoric arab, Agapius dinManbij, se apropie mai mult de ce a scris Josephus, similitudinile dintre pasaje indicândcă un autor creştin a eliminat mai târziu tonul circumspect al lui Josephus, făcând şiinterpolări.[18]

Alţii au afirmat că textul lui Agapius este sigur o parafrază după Testimonium dintraducerea siriacă a lui Eusebiu din Cezareea a lucrării Historia ecclesiastica şi căTestimoniul siriac al lui Mihail Siriacul, care de asemenea provine din Historia Ecclesiastica în siriacă, împreună cu traducerea latină a lui Ieronim sunt cele maiimportante mărturii ale pasajului lui Josephus despre Isus.[19]

Izvoare biblice

Credinţa şi tradiţia creştină spun că Iisus a înviat şi s-a înălţat la ceruri, revenind alăturide Dumnezeu Tatăl. După ce s-a înălţat în cer, discipolii i-au răspândit învăţăturile, ceea

ce a dus la formarea celei de-a doua mari religii monoteiste universale: creştinismul.

Principalele surse ce descriu viaţa lui Iisus sunt evangheliile canonice ale NouluiTestament. Cele patru evanghelii din canonul Noului Testament sunt scrieri pseudonime,autorii lor sunt anonimi, fiind atribuite în mod tradiţional (dar inexact) lui Matei, Marcu,Luca şi Ioan.[20][21][22][23][24][25][26][27][28][29][30] Mai mult, cele patru evanghelii canonice nu aufost scrise de martori direcţi la evenimentele relatate şi nici măcar nu susţin că ar fi fostscrise de martori direcţi la acele evenimente.[23][24]

Conform credinţei şi tradiţiei religioase creştine, Iisus Hristos este Mesia (unsul lui Dumnezeu) prevestit de profeţii evrei ai Vechiului Testament. Soteriologia creştină învaţă

că răstignirea şi moartea lui Iisus, ca ofrandă rituală, urmată de Înviere şi de Înălţarea lacer, au răscumpărat păcatele lumii, făcând posibilă mântuirea. Mama lui Iisus este Maria,iar despre tatăl său creştinismul susţine că este Dumnezeu Tatăl. După Celsus şi Toledot Yeshu, tatăl lui Isus ar fi Iosif Pandera, identificat cu persoana istorică a soldatului romande origine feniciană Tiberius Iulius Abdes Pantera, a cărui statuie se află la Karl-Gelb-Museum din Bad Kreuznach.[31]

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 7/18

 

Sfântul Pavel credea că Sfântul Iosif l-a conceput pe Isus,[32] „Iosif «nu a cunoscut-o pe»Maria «până când ea a dat naştere unui fiu»” (ea nu a rămas virgină, conform SfântuluiMatei).[33]

Pentru aproape toate confesiunile creştine (cu excepţia unitarienilor , martorilor lui Iehova

şi mormonilor 

 

), Iisus Hristos este una dintre cele trei persoane sau ipostaze ale SfinteiTreimi, celelalte două fiind Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh. Cele trei ipostaze ar aveaaceeaşi substanţă, cea a Dumnezeului unic, conform unor  dogme care nu sunt acceptatede toţi creştinii.

Nume

Iisus a fost menţionat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcrierelatină Iesus Christus.

Prenumele vechi evreiesc este Ieşua (arhaic Iehoşua), „עושי”, care înseamnă „YHWH 

mântuieşte”. Această formă a fost elenizată iniţial sub forma Iason (Ἰάσων),[34] apoi a fostadaptată de traducătorii Septuagintei la greacă sub forma Iησους Iēsoûs, cu aluzie la alte persoane care aveau acelaşi prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Hristós,este o traducere a ebraicului "חישמ" maşiach (de unde şi Mesia

 

), care înseamnă "uns".

Prenumele în limba română provine din limba slavonă  Їисоуса, care a fost preluat dinlimba greacă, unde la iniţială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cucaractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj

 

).

În limba română forma Iisus Hristos, utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, este preferată de majoritatea credincioşilor ortodocşi.[necesită citare]

Grafia Iisus este etimologică, ea reproducând sunetul η din Ιησούς , care în latină a fostredat ca e ( Iesus). Tendinţa de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu.Transliterarea Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi în majoritatealiteraturii ortodoxe moderne, este o recurenţă slavonă, fidelă scrierii greceşti (alfabetulchirilic este derivat din alfabetul grec, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit alfabetulchirilic până în 1860). Argumentului etimologic pentru scrierea Iisus i se adaugă faptulcă, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele  Iisus, atât înebraică ( Iehoşua, Ieşua), cât şi în limbile europene începând cu latina ( Iesus şi în latinamedievală Jesus, în care j nu reflectă sunetul scris aşa în franceză, ci semivocala i [j])numele este pronunţat cu două vocale înainte de primul s, anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar 

în limbile moderne sunetul iniţial poate fi [ʒ] (fr. Jésus) sau [dʒ] (engl. Jesus). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a două litere înainte de s (pentru rostirea a doi[i] în hiat şi în limba română.[35][36][37][38][39]

În literatura română a fost folosită cu precădere forma Isus,[40], care reflectă pronunţiaunei părţi semnificative a vorbitorilor. Dicţionarele limbii române oscilează între celedouă forme. Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele proprii Isac, Isus se scriu cu unsingur i iniţial (nu Iisus).”[41]

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 8/18

 

Există şi părerea conform căreia varianta Isus ar translitera cuvântul ebraic pentru"măgar" şi de aceea ar trebui evitată. Această idee este, însă, greşită.[42]

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.Puteţi contribui prin adăugarea susţinerii bibliografice pentru afirmaţiile

conţinute.Acest articol sau această secţiune pare să conţină cercetare originală.Dacă textul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci va fi şters.

Din punct de vedere fonetic al limbii române, folosirea numelui cu doar un singur iimplică automat accentuarea[necesită citare

 

] acestui i, Ísus, şi scurtarea timpului de pronunţie.(Un exemplu similar în limba română ar fi pluralul substantivului rostit în variantaaccentuată pe prima silabă: còpil - copií .[necesită citare]) Alipirea celui de-al doilea i ar permitemutarea accentului pe silaba a doua (pe [u]),[necesită citare] făcând astfel să corespundă din punct de vedere fonetic cu limba vorbită, dar şi cu "Ιησούς" (Iesús),[43] cum este pronunţatîn limba greacă, în forma originală a Noului Testament.[43]

Catehismul lui George Buitul, Cluj, 1703

Viaţa şi învăţăturile lui Iisus (cum sunt relatate înevanghelii)

Cele patru evanghelii canonice sunt principala sursă a biografiei lui Iisus. Totuşi, acesteevanghelii au părţi unde diferă unele de altele, fiecare surprinzând viaţa lui Iisus într-un

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 9/18

 

mod diferit.[44][45] Evanghelia după Ioan nu este o biografie a lui Iisus, ci mai degrabă o prezentare teologică a lui ca emblemă a Divinului.[46] ( La început era Cuvântul şiCuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul .[47])

Genealogie

Din cele patru evanghelii, doar cele după Matei şi după Luca oferă informaţii desprefamilia şi strămoşii lui Iisus. Cu toate acestea, datele din cele două evanghelii diferă înunele părţi şi au fost elaborate mai multe teorii pentru a explica discrepanţele.[48] Ambeleevanghelii spun că Iisus este urmaşul regelui David; mergând mai departe, şi al luiAvraam. Lista strămoşilor dintre David şi Avraam este aceeaşi în ambele evanghelii, dar lista strămoşilor dintre David şi Iosif este diferită.

Mai precis, Matei începe cu Solomon, continuă cu regii care au stat la cârma RegatuluiIudei, listă care s-a terminat cu Ioachim (odată cu învingerea lui Iuda de către Babilon

 

).Astfel, Matei afirmă că Iisus ar fi moştenitorul tronului Ţării lui Israel.

După Luca, lista strămoşilor lui Iisus este mult mai lungă, ea mergând până la Adam şiEva.

Naşterea

Caravaggio, „Îngerul Gabriel vestind Mariei”

Biblia relatează că Iisus nu a avut o naştere obişnuită. Încă înainte de naştere, mai mulţi

 profeţi din tradiţia iudaică au prezis venirea lui Mesia. Ei arătau că Iisus va veni puternic pe Pământ, ca rege, nu născut într-un staul şi petrecându-şi viaţa ca dulgher. Înainte denaşterea sa, Biblia spune că o Fecioară din Nazaret, pe nume Maria, a fost vizitată de unînger, Gabriel/Gavril, ce i-a prezis venirea pe lume a lui Iisus şi faptul că ea îi va fimamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra ei, a "umbrit-o" şi ea a rămas însărcinată. Aflândcă şi verişoara ei, Elisabeta, era însărcinată (soţul acesteia din urmă, preotul Zaharia, afost vizitat şi el de un înger care i-a prezis naşterea fiului său, Ioan Botezătorul), Maria s-a dus la ea. Când Elisabeta a aflat că Maria era însărcinată, l-a simţit brusc pe Ioan. În

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 10/18

 

cele din urmă, Maria a fost dusă în Bethleem, unde era cetatea vestită în care, în tradiţiaiudaică, trebuia să se nască Mântuitorul lumii (Mesia).

Iisus s-a născut în condiţii neobişnuite, într-un staul. A fost vizitat de păstori, şi de cei treimagi (în tradiţia populară românească numiţi crai) din răsărit (care în anumite tradiţii

creştine sunt numiţi Gaspar, Melchior şi Baltazar) care văzuseră steaua din Bethleem ce i-a condus la Iisus). Aflând guvernatorul Iudeei (în Biblie i se spune rege), Irod cel Mare, despre naşterea lui Iisus, şi de teamă să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toţi pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui Iisus s-a retras înEgipt, până la moartea lui Irod, şi s-a întors în Nazaret după câţiva ani, conform cuMatei cap. 2. Însă conform cu Luca 2:1-40, ei nu s-au dus în Egipt, ci fiind în Betleem pentru recensământ, s-au dus la Templu conform ritualului corespunzător naşterii, dupăcare s-au întors în Nazaret. Bart D. Ehrman explică faptul că Matei şi Luca sunt de acordcă Isus s-a născut dintr-o fecioară, în Betleem, dar asupra detaliilor poveştii ei nu sunt deacord, unele diferenţe dintre relatările lor neputând fi reconciliate.[49]

Biblia îi numeşte magi sau astrologi dar nu ne spune exact câţi au fost (nu precizează căau fost trei magi):[50]

„Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim [...] Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria,mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Luidaruri: aur, tămâie şi smirnă.”  — Matei 2:2, 2:11

Viaţa

Biblia spune că Iisus s-a născut la Bethleem Efrata, a copilărit la Nazaret şi a trăit într-ofamilie evreiască de meşteşugari, din Capernaum, în Galileea, în nordul Israelului. Lavârsta de 30 de ani a renunţat la slujba de tâmplar, dedicându-şi timpul învăţăturilor şitămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos prin întreaga ţară evreiască. În tot acest timp,oamenii pe care i-a ajutat l-au susţinut, iar dintre aceştia el a ales 12 apostoli. Cea maicunoscută învăţătură a lui este Predica de pe Munte, cod de comportament pentru oameni, bazat pe dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproape şi, în acelaşi timp, o promisiune avieţii veşnice.

Botezul şi ispitele

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 11/18

 

 Botezul lui Hristos, pictură de Piero della Francesca.Pentru detalii, vezi: Botez.

Venirea lui Isus a fost profeţită de către Ioan Botezătorul, (vărul său, în conformitate cuLuca),[51] cel care l-a botezat pe Isus în râul Iordan. În timpul botezului, Duhul luiDumnezeu a coborât ca un porumbel asupra lui Isus, şi s-a auzit vocea lui Dumnezeu. Înconformitate cu sinopticii, Duhul Sfânt l-a dus pe Iisus în deşert, unde a postit patruzecide zile şi a trecut cu succes prin mai multe ispite la care a fost supus de către Diavol. Nuapare nicio menţiune despre acest episod în Evanghelia după Ioan. Apoi, Isus a mers înGalileea, s-a stabilit în Capernaum, şi a început să predice venirea împărăţiei luiDumnezeu.

Răstignirea

Pentru detalii, vezi: Răstignirea lui Isus.

Preoţii Iudeei de la acea vreme, sub conducerea marelui preot Caiafa (pus în funcţie decătre administraţia romană) i-au cerut lui Pilat din Pont să-l judece. Pilat deşi a susţinut cănu îl găseşte vinovat de conspiraţie împotriva Romei, a acceptat execuţia acestuia lacererea mulţimii instigate de către preoţi.

Conform analizelor unor relatări din Biblie, Isus ar fi fost executat prin crucificare în aXIV-a sau a XV-a zi din luna ebraică Nisan.[52] Analizat prin prisma teoriei unora că Isusar fi fost crucificat într-o vineri de 14 Nisan, Pilat din Pont a fost prefectul[6] provincieiromane Iudeea între anii 26 d.Hr. şi 36 d.Hr. şi singurii ani în care 14 Nissan cade vinereasunt 27, 33, 36 şi, posibil, 31, în funcţie de când a fost vizibilă Luna nouă la Ierusalim.

Ziua de vineri ca zi de crucificare a lui Hristos este îndoielnică[53] deoarece el ar fi fostcrucificat în ziua de după masa de Paşte (Marcu 14:12; 15:25

 

) şi în ziua dinaintea mesei

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 12/18

 

de Paşte (Ioan 19:14

 

). Prin urmare, nu se poate stabili ca fapt istoric în ce zi a fostcrucificat Isus, deoarece mărturiile istorice se contrazic între ele în această privinţă. Nucunoaştem nici ziua, nici anul,[53] dar Sanders consideră că la modul cel mai probabil Isus a murit în anul 30.[1]

ÎnviereaPentru detalii, vezi: Învierea lui Iisus.

Paştile sunt o sărbătoare religioasă ce comemorează Învierea lui Iisus Hristos la trei ziledupă crucificarea sa din Vinerea Mare, ce marchează sfârşitul Postului Paştilor. Paştilesunt sărbătoarea cea mai Sfântă din calendarul creştin, urmate de Crăciun, şi suntconsiderate sărbătoare naţională în majoritatea ţărilor cu tradiţie creştină, cu excepţianotabilă a Statelor Unite, unde este celebrată doar  Duminica Paştilor (nu şi LuneaPaştilor 

 

).

Isus cel istoric

Teorii asupra lui Isus cel istoric

Cercetătorii îl văd pe Isus cel istoric ca fondatorul şi liderul unei mişcări de restauraţiedin cadrul Iudaismului. Ei văd o continuitate între mişcarea pornită de Isus şi religia careva ajunge să se definească drept Biserica creştină.

Printre cercetările contemporane se află aşa-numita „a treia căutare” a lui Isus cel istoric.Reprezentanţi importanţi ai acestei căutări sunt E.P. Sanders, Geza Vermes, Gerd

Theissen şi John Dominic Crossan. În cercetare s-au conturat diverse curente, funcţie deviziunea lor asupra ideii că Isus ar fi vestit Împărăţia lui Dumnezeu ca venind iminent, ovictorie pământească apocaliptică a lui Dumnezeu sau dimpotrivă ca ceva interior, care semanifestă în şi prin credincioşi. Ultima viziune, cea neapocaliptică era dominantă încercetarea nord-americană.[54] Totuşi, opera lui Bart Ehrman a argumentat că Isus era unevreu apocaliptic.[55] Acum acest punct de vedere este foarte popular în America de Nord.

Profet apocaliptic

Pentru detalii, vezi: Apocalipticism.

Evangheliile îl prezintă pe Isus drept profet apocaliptic, fiind descris de el însuşi şi dealţii drept Fiul Omului - tradus ca Fiul Omenirii - şi ca aducând restaurarea Israelului.[54] 

Isus ca Fiul lui Dumnezeu, o etichetă folosită de el însuşi şi de alţii, trebuia să domnească peste acest regat ca Domnul celor  Doisprezece Apostoli, ei fiind judecătorii celor douăsprezece triburi ale lui Israel.[56]

Albert Schweitzer a arătat că Isus a fost un profet apocaliptic, pregătindu-şi neamul pentru apropiatul sfârşit al lumii. De fapt Schweitzer Îl vedea pe Isus drept un fals Mesia,

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 13/18

 

a cărui etică era potrivită doar pentru scurtul timp dinaintea Apocalipsei.[57] Mulţi istoricisunt de acord că Isus a fost un profet apocaliptic, cu precădere Paula Fredriksen, BartEhrman şi John P. Meier . E. P. Sanders îl prezintă pe Isus ca aşteptând să preia funcţia de„vicerege” în Împărăţia lui Dumnezeu, el fiind situat peste cei Doisprezece Ucenici, carevor judeca cele douăsprezece triburi, dar sub Dumnezeu.[56] El conchide însă că Isus pare

să fi respins titlul de Mesia şi consideră că nu e sigur că Isus s-a descris pe sine când sereferea la venirea Fiului Omului pe norii cerurilor, în calitate de judecător divin,considerând că referinţele biblice la Fiul Omului care suferă nu sunt autentice.[56]

Înţelept

Acest punct de vedere era odată cel mai popular în cercetarea nord-americană, şi anumecă Isus nu profeţea o Apocalipsă iminentă.[54]

Istoricii asociaţi cu Jesus Seminar , cum ar fi John Dominic Crossan, aderă în modobişnuit la acest punct de vedere. Ei resping ideea că Isus ar fi fost apocaliptic, afirmând

că regatul prezis era deja prezent şi accesibil tuturor evreilor. Crossan subliniază cămişcarea lui Isus nu avea un conducător, cum avea mişcarea lui Ioan Botezătorul care-lalesese pe Ioan drept conducătorul lor.[58] Pentru Crossan, Isus chema oamenii să Îl imiteşi călătorea ca predicator ambulant.[58] Eshatologia lui Isus este una de acţiune personalăşi transformare socială, ca cea a lui Gandhi, mai degrabă decât să fie apocaliptică.[58] 

Aceşti cercetători explică afirmaţii eshatologice ale lui Isus ca fiind adaosuri ulterioarefăcute de creştini la textele biblice, cel mai probabil ele fiind făcute de adepţii lui IoanBotezătorul (care profeţea într-adevăr o apocalipsă iminentă), adepţi care s-au alăturatceva mai târziu mişcării lui Isus.[59]

Marcus Borg consideră că trei cincimi până la trei sferturi din cercetătorii nord-americani

angajaţi în mod activ în cercetări asupra lui Isus nu mai acceptă punctul de vedereapocaliptic.[60] Mai mulţi alţi autori afirmă: consensul în literatura teologică de azi este căIsus nu considera Împărăţia lui Dumnezeu drept un viitor eveniment apocaliptic, ci ca omişcare către o eshatologie etică fără sfârşit.[61][62]

Fiul lui Dumnezeu

Anumiţi cercetători, cum ar fi N. T. Wright (Episcop de Durham) şi Luke TimothyJohnson, apără istoricitatea viziunii tradiţionale asupra lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu carea murit pentru păcatele noastre. Ei cer ca cercetătorii să fie mai atenţi cu ceea ce afirmăcă ei cunosc despre antichitate, şi nu văd o problemă în a accepta relatările tradiţionale

despre evenimente miraculoase, cum ar fi Învierea lui Iisus, care nu pot fi nici confirmatenici respinse de metoda istorică.[63]

Isus drept personaj al unui mit

Existenţa lui Isus ca persoană istorică reală a fost pusă la îndoială de unii cercetători aiBibliei şi de unii istorici: printre primii dintre ei au fost Constantin-François Volney şiCharles François Dupuis în secolul al XVIII-lea şi Bruno Bauer în secolul al XIX-lea.

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 14/18

 

Fiecare dintre aceştia susţinea că Isus a fost un personaj în care au fuzionat mitologiianterioare, iar Volney credea că amintiri confuze ale unei persoane istorice obscure,existente în mod real, au fost integrate în mitologia solară deja existentă.[64][65]

Viziunile cercetătorilor care respingeau complet istoricitatea lui Isus au fost rezumate în

lucrarea lui Will Durant Caesar and Christ , publicată în 1944. Respingerile lor erau bazate pe susţinerea că nu au existat martori direcţi, lipsa de dovezi arheologice, faptul călucrările antice nu-l menţionează pe Isus şi asemănări între creştinism şi religiile şimitologiile din vremea respectivă.[66]

Mai recent au fost discutate argumente pentru anistoricitatea lui Isus de către GeorgeAlbert Wells, Earl Doherty (The Jesus Puzzle, 1999), Timothy Freke şi Peter Gandy (The Jesus Mysteries) şi de Robert M. Price, ideea fiind popularizată la începuturile secoluluiXXI de către scriitori reprezentând mişcarea Noul ateism.

Cercetarea acceptată pe larg nu numai că respinge teza mitului, [67] dar şi identifică defecte

metodologice serioase în această abordare.[68][necesită citare

 

]

Ca atare, profesorul de teologieJames Dunn descrie teza lui Isus drept mit ca „o teză complet decedată”.[69] Lucrul nu estede mirare din moment ce majoritatea istoricilor care studiază viaţa lui Isus ca persoanăistorică sunt teologi creştini.[70]

Alte păreri

Sunt multe alte interpretări despre Isus. Cele mai importante sunt cele care îl văd dreptrevoluţionar,[71]  profet al schimbării sociale şi mistic spiritual, de ex. Marcus Borg. Defapt, una din critici este că această căutare a lui Isus cel istoric este că fiecare generaţie îlvede pe Isus conform emoţiilor morale din epoca respectivă.[necesită citare]

Constantin Brunner  îl prezintă drept o întrupare a geniului.[72] Morton Smith a argumentatcă Isus ar fi cel mai bine înţeles ca magician, o viziune bazată pe prezentarea lui Isus însursele evreieşti ulterioare acestuia.[73] În lumina reprezentărilor talmudice ale unor figurievreieşti ca Hanina ben Dosa şi Honi Desenatorul de Cercuri, Geza Vermes îl vede peIsus drept om sfânt, pios şi carismatic, ceea ce se numeşte de obicei „hasid”.[74] Marxiştiiîl văd pe Isus ca precursor al comunismului, deoarece conform cuFaptele Apostolilor 2:44 şi Faptele Apostolilor 4:32-5:12 apostolii au fondat o societatecomunistă.[71] Lev Tolstoi îl vedea pe Isus drept precursor al anarhismului creştin; deşiTolstoi nu a utilizat termenul de „anarhism creştin” în Împărăţia lui Dumnezeu eînlăuntrul vostru, recenziile cărţii publicate în 1894 au folosit acest termen.[75]

Metode de cercetare

Istoricii şi cercetătorii Bibliei analizează Evangheliile canonice, Talmudul, Evangheliadupă Evrei, Evangheliile gnostice, scrierile lui Josephus şi alte documente antice pentru aîncerca să-l găsească pe Isus cel istoric. Au fost dezvoltate o serie de metode pentru aanaliza critic aceste surse:

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 15/18

 

Vechimea

Istoricii preferă cele mai vechi izvoare despre Isus, de regulă ei tinzând să ignoresursele scrise la mai mult de un secol de la moartea lui Isus.[76]

Criteriul deosebiriiMai clar descris drept criteriul ruşinii, el afirmă că afirmaţiile contrare sauneasemănătoare scopurilor autorului sunt cele mai de încredere. De exemplu, primii creştini nu ar fi pretins despre Isus că El ar fi fost crucificat dacă acestlucru nu s-ar fi petrecut în mod real, deoarece crucificarea era o pricină de ruşine.[77]

Criteriul atestării independente

Când două sau mai multe surse independente prezintă istorisiri asemănătoare, este

aproape cert că această relatare precede surselor respective. Atestarea multiplă nue acelaşi lucru cu atestarea independentă, de exemplu Matei şi Luca au folositEvanghelia după Marcu drept sursă, de aceea o relatare prezentă în cele treievanghelii este de fapt atestată într-o singură sursă independentă.[76]

Congruenţa culturală (credibilitatea contextuală)

O sursă este mai credibilă dacă relatarea are sens în contextul a ceea ce cunoaştemdespre cultura în care se desfăşoară evenimentele relatate. [78] De exemplu, uneleafirmaţii din Evanghelia după Toma au sens în contextul credinţelor gnostice dinal doilea secol, dar nu în contextul creştinismului primului secol, deoarece se

consideră că gnosticismul a apărut în al doilea secol al erei noastre.

Criterii lingvistice

Anumite concluzii pot fi derivate din analiza lingvistică a evangheliilor . Dacă undialog are sens numai în greacă (limba sursei scrise), este foarte probabil căautorul relatează fapte diferite de evenimentele istorice, cum ar fi dialogul întreIsus şi  Nicodim din Evanghelia după Ioan capitolul al III-lea, care are sens doar îngreacă dar nu şi în aramaică.[78] Conform lui Bart Ehrman, acest criteriu esteinclus în criteriul credibilităţii contextuale, spre exemplu în contextul lor istoricIsus şi  Nicodim ar fi discutat în aramaică.[78]

Scopurile autorului

Acest criteriu este reversul criteriului deosebirii. Atunci când textul serveştescopurile autorului său sau ale redactorului său, el este suspect.[79] Spre exemplu,mai multe fragmente din evanghelii, cum ar fi Masacrul pruncilor , relatează viaţalui Isus ca împlinire a profeţiilor, aceasta în viziunea multor cercetători reflectândmai degrabă dorinţele autorului decât realitatea istorică.

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 16/18

 

Critica acestor metode

De la începutul anilor '80, cercetători asociaţi cu „A treia căutare a lui Isus cel istoric”[80] -incluzându-i pe Géza Vermes, Ben Meyer , John Riches, Anthony Harvey, Marcus Borg,E.P. Sanders şi N.T. Wright - au argumentat că aceste criterii ale autenticităţii sunt mult

 prea stricte.[81]

O variantă sarcastică a acestei teze este critica următoare:

„Să sărim peste câteva milenii. Joeismul este încă o religie dominantă, deşi a dezvoltat uneleaspecte murdare iar unii oameni, în special intelectualii, au început să conteste istoriaoficială a joeismului. Nemulţumirea a crescut până acolo încât liderii joeişti din Joeville numai pot controla ceea ce oamenii gândesc despre Joe. Urmează o bătălie intelectuală în care partizanii libertăţii atacă tocmai istoricitatea şi acurateţea documentelor oficiale referitoarela Joe. Se întreprinde o căutare a lui «Joe, cel real şi istoric». Unii cercetători au chiar curajul de a afirma că acele copii ale mărturiilor joeiste care le-au parvenit nu sunt conforme cu originalul, că ele ar fi fost măsluite de liderii joeismului de-a lungul anilor  pentru a le face să pară că susţin linia oficială a partidului joeist. Deoarece nimeni dintreaceştia nu văzuse vreodată copii întocmai cu aceste documente, se aruncă dubiul asupra fidelităţii lor. Apoi cineva descoperă într-o zi nişte documente vechi, uitate, datate din secolele primare ale mişcării joeiste. Acestă descoperire, dintr-un loc misterios numit Gan Dammahi atrage pe plan mondial atenţia luptătorilor pentru libertatea intelectuală carearată că tabloul lui Joe din aceste documente antice este foarte diferit de povestea oficială a joeismului. Alte descoperiri urmează şi apar multe copii ale documentelor originare,documente pe care joeiştii primari încercaseră să le distrugă. Oprimarea primară de către joeism a altor grupuri care-l urmau pe Joe este dată în vileag drept măsluire a jocurilor.«Joe cel real» se dovedeşte a fi un simplu moralist rustic care a spus ocazional poveşti şi a pronunţat anecdote enigmatice, un om cu ambiţii politice grandioase. Dar un lucru este

 sigur, Joe cel prezentat de joeism este o înşelătorie iar joeismul este sortit pieirii.[82]

”  —Dr. Rodney J. Decker, The Rehabilitation of Heresy: “Misquoting” Earliest Christianity: Part 1

Lucrare

După creştini, Iisus este Mesia şi fiul lui Dumnezeu, care a adus mântuire umanităţii prinmoartea şi învierea sa. Iisus este considerat profet şi ascet în islam, un Mesia fals îniudaism şi mandeanism, drept o manifestare a lui Dumnezeu de către bahá'í, ca un avatar  de către hinduşi, ca un salvator şi un aducător de gnoză de diferite secte gnostice şi ca unPărinte spiritual de către unii susţinători ai New Age-ului.

Posteritate

Lucrarea lui Iisus a avut un impact puternic asupra istoriei omenirii. Noua religieîntemeiată, creştinismul, care la început făcea parte din iudaism, a avut mai mulţi adepţidecât oricare altă religie.

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 17/18

 

Învăţăturile lui Hristos aveau la bază bunătatea, iubirea aproapelui (chiar şi a duşmanului)care, deşi apar şi în cadrul religiei iudaice (cele două porunci ale lui Isus din Matei 22:36-40, Marcu 12:29-31 şi Luca 10:26-28 sunt citate din Levitic 19:18 şi Deuteronom 6:5), aufost idei remarcabile pentru acea vreme. Din păcate, aceste idei nu au fost pe deplinaplicate în practică în secolele care au urmat, a se vedea: războaiele religioase între

diferitele secte şi biserici creştine, masacre barbare şi persecuţii împotriva evreilor .„[El a fost] un evreu, un evreu fariseu de tip galilean, unul care era plin de speranţele aceluitimp şi care credea că acele speranţe vor fi împlinite prin el. El nu a propus nimic nou şi nicinu a depăşit limitările naţionale.[83]”  —Abraham Geiger, Das Judenthum und seine Geschichte in zwölf Vorlesung 

Craig A. Evans declară că prima frază de mai sus redă profetic concluziile cercetăriimoderne, iar a doua este dubioasă, polemică şi apologetică.[83]

Răstignirea lui IisusDe la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: Navigare, căutare 

[modificare] Drumul Crucii ("Via Dolorosa")

Golgota - Jacopo Bassano

După ce a fost condamnat la moarte, Iisus şi-a purtat crucea până pe Dealul Golgota (=Dealul Căpăţânii), împreună cu alţi 2 condamnaţi ce îşi duceau crucile lor. Datorităepuizării, pierderii de sânge în urma flagerării, căldurii l-ar fi omorât, pe Iisus, pe drum.De aceea soldaţii romani l-ar fi luat pe Simon din Cirene să-i ducă crucea. Tradiţiile

5/7/2018 Iisus Din Nazaret - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iisus-din-nazaret 18/18

 

creştine spun că pe drum, sfânta Veronica ar fi venit la el şi ar fi şters sudoarea şi sângele provocat de cununa de spini cu vălul ei.

[modificare] Crucificarea

După ce au ajuns pe Dealul Golgota, unde a fost îngropat Adam, primul om conformBibliei, acolo L-au pironit la mâini şi la picioare, fiind răstignit de o cruce şi fiind înălţatăîn faţa tuturor oamenilor, alături de cei 2 condamnaţi. Evreii şi soldaţii romani Îl batjocoreau. El îl iartă pe un condamnat şi îi promite un paradis după moarte. Alături deEl, stătea Maria, mama lui, Maria Magdalena şi Ioan (ucenicul său), de 17 ani şi iubit deIisus. În timp ce mama sa, Maria, plângea, Iisus i-l arată pe Ioan ca noul ei fiu, iar luiIoan pe noua lui mamă şi dându-i sarcina sa aibă grijă de ea. Ioan a dus-o acasă pe Mariaca să nu sufere mai mult. La 3 după-amiază, Iisus striga cu glas tare Tatălui Său, că şi-aîndeplinit sarcina pe Pământ şi ca Duhul să plece din corp. Acesta moare în cele dinurmă.

[modificare] Moartea lui IisusConform Bibliei, pământul s-a fi cutremurat, soarele s-a întunecat, multe suflete au plecatla cer, iar catapeteasma din templu s-a rupt. Ceilalţi 2 condamnaţi sfârşesc şi ei, când potrivit Sabatului evreiesc, corpurile trebuiau date jos, astfel

 

soldaţii romani le spargfluierele picioarelor, numai lui Iisus nu[necesită citare]. Soldatul Longinus descoperise că acestaera mort si îi înfipse în coastă cu o lance, iar în urmă se scursese sânge şi apă. Era semnulcă Iisus murise.