iitorulV - · PDF fileSau, mai exact: când îţi ... Însă pentru atingerea acestui scop nu este nevoie ... ajuta să ajungeţi puţin mai aproape de fericirea

ViitorulViitorul este în mâinile noastre!

Ediţia 02, 2014 Revista voestalpine

Energia – forţa motriceInovaţii pentru lumea de mâine

Dacă trenurile ar zburaProiectul elveţian Clip-Air doreşte să dea aripi trenurilor

Muzeele de mâineCum inspiră cunoaşterea

www.voestalpine.com

voestalpine AG voestalpine-Strasse 1 4020 Linz, Austria T. +43/50304/15-0 F. +43/50304/55-0 www.voestalpine.com

2 3

Dragi cititori,

cu siguranţă ştiţi ce sentiment minunat trăieşti atunci când reuşeşti. Sau, mai exact: când îţi reuşeşte ceva. „Norocul îi favorizează pe cei în‑drăzneţi” – astfel descria succint filosoful roman Cicero acest sentiment. E frumos să schimbi lu‑mea – te face fericit. De ex. prin inovaţii: datorită lor, Pământul nu doar va continua să se rotească ci, în plus, va continua să avanseze – indiferent dacă prin micile afaceri dezvoltate în propriul garaj sau prin proiecte de anvergură, ce conduc la inovaţii revoluţionare.Ca grup ce activează în domeniul tehnologiei şi al bunurilor industriale dispunem de cunoştinţe solide despre oţel şi ştim ce înseamnă acest lucru. Cu noile noastre produse şi servicii, asigurăm mişcarea – de ex. prin componente speciale pen‑tru industria automobilistică, care sunt extrem de uşoare şi în acelaşi timp foarte sigure. Şi toto‑dată asigurăm energia – de ex. prin componente de mare putere destinate centralelor electrice. Şi astfel, noi ne luăm deja de astăzi viitorul în pro‑priile mâini.De pildă, cum ne putem asigura că şi peste 20‑30 de ani ne vom mai putea încălzi locuinţele şi vom mai dispune de energia necesară pentru a ne alimenta fabricile cu energie? În artico‑lul său despre tendinţele energetice actuale şi viitoare, Marq de Villiers încearcă să formuleze un răspuns la această întrebare: prin inovaţie. Care poate include identificarea de noi surse de energie, precum şi noi tehnologii de stocare a ener giei sau procese de producţie mai eficiente. Numai astfel generaţiile viitoare vor putea fi cel puţin la fel de mulţumite de nivelul lor de trai cum suntem noi astăzi.Însă pentru atingerea acestui scop nu este nevoie doar de energie. O condiţie esenţială pentru a putea participa la viaţa modernă este mobilita‑tea. Pentru a afla care este situaţia mobilităţii în megametropolele de astăzi, am trimis reporteri în Mexico City, Seul şi Lagos, cu maşina. În ar‑ticolul „Pe locuri, fiţi gata, ambuteiaj!”, reporterii noştri relatează ce li s‑a întâmplat şi ce eforturi sunt necesare pentru a controla, în viitor, haosul

din trafic şi pentru a îmbunătăţi măcar puţin cali‑tatea vieţii în oraşe.După cum ştim cu toţii, bunăstarea economică nu mai este de mult unicul criteriu pentru a asigura fericirea. Cele mai bogate naţiuni sunt adesea cele mai nefericite – şi invers. De aceea, în Rega‑tul Bhutan omul stă în centrul tuturor deciziilor politice. Acest sistem a fost denumit „Fericire Naţională Brută” şi a declanşat un val de discuţii la nivel mondial cu privire la factorii economici ca mijloc de măsurare a bunăstării. Deoarece do‑rim să luăm parte, fie şi de la distanţă, la această discuţie, în reportajul nostru „Cinci naţiuni, o singură viziune?” am întrebat jurnalişti din în‑treaga lume cât de fericiţi sunt oamenii din ţara în care trăiesc.Răspunsurile au fost la fel de diferite ca şi subiec‑tele acestei ediţii a revistei „Viitorul”. Sperăm ca lectura lor să vă facă plăcere şi poate că vă vor ajuta să ajungeţi puţin mai aproape de fericirea dumneavoastră personală.

Cu salutări cordiale,

Norocul îi favorizează pe cei îndrăzneţi

Wolfgang Eder, Preşedinte-Director General voestalpine AG

4 5

10 Despre reguli şi succes Futurologul Sven Gábor Jánszky despre nonconformişti.

12 Viitorul nostru Speranţele şi aşteptările oamenilor voestalpine.

14 Steaua curiozităţii Dorinţa de cunoaştere este fundamentul lumii noastre.

18 Bestseller fără editură O poveste de succes.

20 Cine ar fi crezut? Trei personalităţi: carierele visate şi carierele urmate.

Suntem acolo Gândim anticipativ

26 Oraşul viitorului De la o idee ecologică la un miracol arhitectural.

30 Energia – forţa motrice Inovaţii pentru lumea de mâine.

38 Pe locuri, fiţi gata, ambuteiaj! Oră de vârf în Mexico City, Lagos şi Seul – în direct, cu reporterii noştri.

44 Cinci naţiuni, o singură viziune? Banii nu sunt totul: de la venitul naţional brut la fericirea naţională brută.

52 Dacă trenurile ar zbura Proiectul elveţian Clip‑Air doreşte să dea aripi trenurilor.

Ne păstrăm curiozitatea

56 Muzeele de mâine Cum inspiră cunoaşterea.

60 Bionică – soluţii din natură Modelul care inspiră oamenii de ştiinţă.

62 Urzeala tronurilor De ce captivează serialul HBO milioane de oameni?

66 În febra vitezei Noutăţi din Formula 1 – autoturisme pentru 2014.

68 Tehnologia prin experienţă proprie Când omul contribuie la evoluţia naturii.

72 Fascinaţia fotbalului Campionatele mondiale – ce urmează, ce rămâne?

Sumar

Cine este curios, inves-

teşte într-un viitor mai

bun. (p. 14)

Mexico City, Lagos

sau Seul: Cine iese

primul din ambuteiaj?

(p. 38)

Cupa Mondială de

Fotbal şi moştenirea

pentru generaţiile vii-

toare. (p. 72)

Ediţia 02/2014

6 Colaboratorii noştri Oamenii din spatele revistei Viitorul

6 Date referitoare la publicaţie

6 7

ColaboratoriiDate referitoare la publicaţie

TOLU OGUNLESI Jurnalist şi blogger (Nigeria)

Tolu Ogunlesi trăieşte în Lagos şi colaborează, printre altele, cu Financial Times, Al Jazeera şi

Forbes. Dacă nu se află blocat în trafic pentru revista „Viitorul”, Tolu lucrează la un roman sau scrie poezii.

— Pagina 38 —

JOÃO ANZOLIN Jurnalist (Brazilia)

João Anzolin s‑a născut în 1981 în Curitiba, cel mai mare oraş din sudul Braziliei. E jurnalist şi scrie în special despre muzică, media şi cultură; iar ca

brazilian autentic (şi iubitor de fotbal) a fost încântat să scrie despre Cupa Mondială.

— Pagina 72 —

ANNE KAMMERZELT Consultant în comunicare (Germania)

Anne Kammerzelt locuieşte în Berlin şi lucrează ca jurnalist liber‑profesionist şi consultant în comunicare. Împreună cu geograful şi jurnalistul André Uhl a realizat, pentru ediţia curentă a revistei, reportajul

„Oraşul viitorului”.— Pagina 26 —

WOLF LOTTER Jurnalist şi scriitor (Germania)

Wolf Lotter este jurnalist şi scriitor. Ultima sa carte „Capitalismul civil. Se poate şi altfel” îndeamnă la modelarea economică activă a societăţii cunoaşterii.

Născut în Austria, scriitorul locuieşte acum în apropiere de Hamburg, împreună cu familia.

— Pagina 14 —Date referitoare la publicaţie

Oamenii din spatele revistei „Viitorul”

Viitorul nu ni se relevă nici măcar dacă‑l căutăm întrebând globul de cristal. Dar ştiind ce se întâmplă astăzi în lume vom putea cel

puţin intui cum va arăta ea mâine.

Pentru ca dumneavoastră, stimaţi cititori, să vă număraţi printre cei informaţi, am rugat

persoane de pe întreg globul să ne povestească ceva din colţul lor de lume: din Mexic până în Coreea de Sud şi din Canada până în Nigeria. În următoarele pagini, vă vom prezenta o parte din cei care au contribuit la realizarea acestei

ediţii a revistei „Viitorul”.

Colaboratorii:

MARQ DE VILLIERS Jurnalist şi scriitor (Canada)

Marq de Villiers este un jurnalist veteran, care a relatat din multe colţuri ale lumii, în special din

Africa şi fosta URSS. Este autorul a 14 cărţi, majorita‑tea cu tematică africană sau de istorie naturală.

— Pagina 30 —

NEEDRUP ZANGPO Jurnalist (Bhutan)

Redactorul şef al publicaţiei Bhutan Observer a crescut într‑un sat mic din estul ţării natale. Între timp, s‑a mutat în capitala Thimphu, de unde ne va relata dacă oamenii din ţara sa sunt mai fericiţi

decât cei din restul lumii.— Pagina 44 —

Proprietar şi proprietar media: voestalpine AG

voestalpine‑Strasse 1 4020 Linz

Editor:Gerhard Kürner

Redactor-şef:Maria Reibenberger T. +43/50304/15‑5432

[email protected]

Concept, editare şi design:Commandante Berlin GmbH Proprietar: Toni Kappesz

Schröderstrasse 11 10115 Berlin

Traducere:Audi Akademie GmbH, Ingolstadt

Imprimerie:Kontext Druckerei GmbH, Linz

8

Section

9

10 Despre regli şi succes Futurologul Sven Gábor Jánszky

despre nonconformişti.

12 Viitorul nostru

Speranţele şi aşteptările oamenilor voestalpine.

14 Steaua curiozităţii

Dorinţa de cunoaştere este fundamentul lumii noastre.

18 Bestseller fără editură

O poveste de succes.

20 Cine ar fi crezut?

Trei personalităţi: carierele visate şi carierele urmate.

Suntem acoloOferim oamenilor stabilitate şi siguranţă.

Datorită structurii noastre descentralizate, putem acţiona şi reacţiona mai repede. Aceasta înseamnă că suntem disponibili imediat pentru toate

părţile implicate şi încercăm să le satisfacem solicitările, cu flexibilitate şi dinamism maxim. Atacăm problemele de la rădăcină şi găsim soluţii.

La urma urmei, merită să luptăm pentru viitor.

10 11

Suntem acolo Suntem acolo

Cine sau ce este un nonconformist?

Este cel care reuşeşte să schimbe radi‑cal o piaţă sau un domeniu. În fiecare domeniu există reguli respectate de toţi, chiar dacă sunt nescrise. Iar cei ce le ignoră, reuşind astfel să aibă succes, sunt numiţi nonconformişti.

Puteţi oferi un exemplu?

Da, armatorul Horst Rahe. În 1972, a fost abordat de un american care i‑a propus să fondeze împreună o compa‑nie de vase de croazieră. SUA părea să fie o piață generoasă în acest sens. La momentul acela, croazierele se supuneau unui set de trei reguli ne‑scrise: în primul rând, erau exclusivis‑te, în al doilea rând, erau scumpe, iar în al treilea rând, impuneau o etichetă extrem de strictă. Fără costum de gală sau măcar cravată nu puteai urca la bord. Rahe s‑a consultat cu bancherul său, care s‑a opus înfiinţării afacerii, întrucât considera că implică un risc mult prea mare.Americanul, Ted Arison, a fondat apoi Carnival Cruise Lines, care a sfidat toate regulile din domeniu – şi a de‑venit cea mai mare linie de croaziere din lume. Rahe a trebuit să poarte cu el această traumă multă vreme. 20 de ani mai târziu i se oferă o nouă şansă, când reuşeşte să transfere conceptul asupra pieţei germane a croazierelor, rămasă la fel de rigidă, şi fondează Aida Cruises.Industria croazierelor l‑a considerat nebun şi de două ori a evitat ca prin miracol falimentul. A rezistat însă şi a ignorat intenţionat regulile în care cre‑deau toţi ceilalţi. Acum putem spune că atât Arison, cât şi Rahe au bulver‑sat efectiv domeniul în care au activat. De fapt, întreaga piaţă a croazierelor este compusă astăzi numai din vase de agrement.

Putem identifica astfel de încălcări ale regulilor numai retrospectiv, sau le putem şi prezice?

Bineînţeles că nu putem oferi garan‑ţii – în definitiv, nu suntem prezicători. Noi identificăm tendinţe, reunind în mod regulat cei mai importanţi actori dintr‑o anumită branşă, şi îi întrebăm ce investiţii efectuează. Dacă avem aceste informaţii, putem evalua ce se va întâmpla într‑un anumit domeniu în următorii zece ani.De exemplu, în domeniul medical este evident că în curând una din regulile de bază ale sistemului actual va fi în‑călcată: cea conform căreia oamenii nu au voie să îşi optimizeze independent corpul, de exemplu cu medicamente. Numai după deteriorarea corpului i se va permite unui expert să îl repare.Îl curând un instrument ne va indica: „Astăzi eşti bolnav în proporție de 20%, ceea ce se înscrie în parametrii nor‑mali. Ia asta şi asta, iar mâine vei fi bolnav doar în proporție de 15%.”Întrebarea este: Cine se va ocupa de această afacere în viitor? Ca întotdeau‑na, medicii sau industria farmaceutică? Sau concernele alimentare aflate mult mai aproape de ideea de prevenție?

Oricine poate fi nonconformist?

Întrebarea nu are un răspuns simplu. Nonconformiştii sunt parțial diferiți de ceilalți – în ceea ce priveşte caracterul. În primul rând, au o viziune şi cred că au dreptate, indiferent de ceea ce afirmă cercetătorii de piaţă sau de ce fac alții – întotdeauna vom remarca şi o doză de aroganţă la aceste persoane, conform mottoului „Eu ştiu mai bine”.În al doilea rând, sunt uimitor de consecvenţi. Nouă, futurologilor, ne place să spunem că cei care se izbesc de un perete trebuie să se ridice şi să încerce din nou – iar cei care au suc‑ces se vor ridica o dată în plus. Însă un nonconformist este ceva în plus: el se loveşte de atâtea ori de perete până când îl distruge.

Cum mă poate ajuta această concluzie să mă apropii cu încă un pas de succe-sul meu personal?

Pentru a deveni nonconformist este, desigur, un avantaj să deţii o mică doză de aroganţă – după cum spu‑neam anterior. Aceasta este prima condiţie. Cea de‑a doua, o pot învăţa, pentru a deveni un nonconformist. Pentru început, trebuie să identific toa‑te modelele şi regulile în baza cărora lucrez şi trăiesc. Apoi, le pot încălca în mod voit şi conştient.Şi nu trebuie să începem cu un întreg domeniu, ci cu propria viaţă şi cu propriul mod de gândire. Întotdeauna mergem în aceleaşi vacanţe, la ace‑leaşi restaurante şi urmăm aceeaşi rutină zilnică. În acest punct, putem să începem şi să încercăm mereu ceva nou. Nonconformismul începe în min‑tea fiecăruia.

Despre reguli şi succes

Text Björn Lüdtke

Futurologul Sven Gábor Jánszky

despre nonconformişti.

În cartea sa „Nonconformiştii – Cum gândesc oamenii ale căror idei schimbă lumea”, Sven Gábor

Jánszky analizează vizionarii care reuşesc să modifice viitorul unor în‑

tregi domenii. Şi chiar dacă nu se descrie pe sine astfel, găsim chiar şi la el o trăsătură definitorie ce‑i uneşte pe toţi cei ce ignoră regulile – după cum s‑ar putea traduce în limba română termenul „nonconformist”: o cotitură pe parcursul vieţii.Jánszky este licențiat în jurnalism, iar la vârsta de 28 de ani se afla în faţa următorului pas din carieră: să devină director de programe la un important şi renumit post de tele‑viziune din Germania, ARD. Totuşi, la departamentul resurse umane a fost informat că pentru a ocupa aceas‑tă funcţie, ar trebui să aibă cel pu‑ţin 45 de ani. Şi pentru că nu a fost dispus să mai aştepte încă 17 ani, a demisionat pe loc.În acel moment, Jánszky s‑a oprit şi s‑a întrebat pentru prima dată ce doreşte de fapt să facă în viaţă. Iar răspunsul nu a avut legătură nici cu jurnalismul nici cu banii, ci cu dorința de un viitor

mai bun. A fost pur şi simplu: să se înconjoare de oameni interesanţi.Apoi, a fondat institutul de futurologie 2b AHEAD, unde oameni de ştiință şi consultanți în strategie încearcă să

dezvolte pentru firme modelele de afaceri de mâine. În interviul pe care ni l‑a acordat, Sven Gábor Jánszky ne vorbeşte despre „nonconformişti” şi despre cum putem învăţa să deve‑nim ca ei.

Sven Gábor Jánszky

„Nonconformiştii” de Sven Gábor Jánszky. Publicat de: Editura Goldegg

© 2

b A

HE

AD

Thi

nkTa

nk

Nonconformismul

începe în propria

minte. Încercați

ceva nou!

12 13


Viitorul nostruTexte Björn Lüdtke Fotografii Haruka Sasaki, Werner Jäger, Louise te Poele, Kristy Fertig

Speranţele şi aşteptările oamenilor voestalpine.

1 Ce vise aveţi pentru viitor?2 Aţi vrea să ştiţi deja acum ce vă rezervă viitorul?3 Ce invenţie viitoare aţi dori să vedeţi în mod special?4 Cum credeţi că se va îmbunătăţi viaţa dumneavoastră în viitor?5 Ce nu ar trebui să se schimbe în viitor?6 Dacă aţi putea călători în viitor cu o maşină a timpului, ce aţi lua cu dumneavoastră?

KRISTY FERTIG (42) Resurse Umane

Cheyenne, Wyoming, SUA

„Fii mai bun, fă mai mult şi iubeşte mai mult ca azi”

1. Să trăiesc atât de mult încât să îmi pot vedea nepoţii. Să am o cabană lângă lac şi o barcă de pe care să pot plon‑ja în apă. Să am un serviciu în care să pot avansa 2. Nu, e mai plăcut aşa. 3. Aş dori un robot Rosie (la fel ca al fami‑liei Jetson) care să facă curăţenie şi să gătească în locul meu – pentru ca eu să mă pot juca mai mult cu copiii. 4. Tot ce are legătură cu tehnologia va fi mai bun. Dar nu cred că lucrurile vor fi făcute la fel de bine, căci ne place să aruncăm prea multe. 5. Interacţiunea personală. Ne în‑depărtăm unii de alţii şi de aceea relaţiile dintre noi sunt defectuoase. 6. Familia mea, nimic altceva nu contează.

„Fii fericit”

MASAE YUMINAMOCHI (16) Elevă de liceu

Nagano City, Japonia

1. Visul meu: un serviciu care să‑mi placă, să mă îmbogă‑ţesc şi să fiu o persoană folositoare. 2. Nu. Am întreaga via‑ţă înainte şi mă bucur de acest lucru. 3. Ar fi amuzant dacă am avea un aparat care poate citi gândurile. 4. Cum arăt. Mi‑ar plăcea să am un corp frumos şi multe haine elegante. 5. Pacifismul 6. Toate snacksurile delicioase bogate în calo‑rii. S‑ar putea ca în viitor să nu mai existe decât mâncare sănătoasă, fără gust.

1. C Să devin învăţătoare sau poliţistă N Să devin fotbalist profesionist ca David Alaba 2. C şi N Da 3. C Posibilitatea ca în viitor fetele şi femeile cu vârste de peste 14 ani să poată juca într‑un campionat de fotbal masculin N Aboli‑rea muncii infantile în ţările sărace 4. C şi N Vom termina şcoala 5. C şi N Familia noastră 6. C Părinţii mei, ciocolată şi un DVD‑player N Părinţii mei şi tricoul echipei de fotbal FC Bayern München.

„Învaţă pentru viitorul tău!”

CELINA & NICLAS BAUMGARTNER (10/8) Elevă/Elev

Rohrendorf bei Krems, Austria

„Mâine nu va putea fi niciodată mai bine, dacă te gândeşti mereu numai la ieri.”

1. Să văd o mare parte din lume 2. Nu, dacă aş şti totul dinainte, nu aş mai fi în stare să mă străduiesc să îmi ating obiectivele. 3. Teleportarea 4. Prin oportunităţi în carieră 5. Diverse obiective naturale şi culturi din întreaga lume 6. Aparatul de fotografiat.

KYLEY BAKKER (25) Studentă

Amersfoort, Olanda

14 15

Cum arată momentele în care totul se schimbă? Cărei legi i se supun aceste evenimente

care schimbă tot ce exista anterior? Şi dacă am putea recunoaşte aceste mo‑mente, în care ne despărțim de „vechi” în favoarea „noului”, atunci nu ar tre‑bui ca aceste momente să fie controla‑bile, calculabile, predictibile şi, impli‑cit, planificabile?Sunt întrebări repetate mereu şi care ne stârnesc curiozitatea şi fantezia. Există însă şi răspunsuri la aceste întrebări?Dacă vom începe să cercetăm, vom avea parte, la început, numai de sur‑prize. Cum ar fi cea oferită de o cărti‑cică publicată în 1927 de editura Insel din Leipzig, o carte subțire, ce conți‑nea cinci povestioare ale scriitorului austriac Stefan Zweig. După moartea sa, în 1942, editura va mai adăuga câteva. Toate aceste nestemate ale lui Zweig au o trăsătură comună, şi anu‑me descrierea unei „ore dramatice condensate” – „fatidice”, cum o numeş‑te autorul. O clipă cu impact puternic asupra mersului ulterior al istoriei, adi‑că evenimente „rare în viața fiecărui om şi rare în decursul istoriei”, care, „luminoase şi statornice ca aştrii, depă‑şesc în strălucire noaptea efemeră.”În prima ediție a cărţii „Orele astrale ale omenirii” a lui Zweig este vorba despre bătălia lui Napoleon de la Waterloo, expediția eşuată a lui Robert Scott la Polul Sud din 1912, istoria Elegiei de la Marienbad a lui Goethe, febra aurului californian şi grațierea lui Fjodor Dostojewski care, condamnat deja la moarte, este salvat în ultima clipă din fața plutonului de execu‑ție. În ediția extinsă se adaugă istorii precum cea a primului cablu telegrafic transatlantic sau călătoria lui Lenin într‑un vagon închis prin Germania către Finlanda, de unde declanşează revoluția din Rusia.Cartea în sine a devenit o „oră astra‑lă”. Există nenumărate tratate scrise pe baza ei, despre efectele care se răsfrâng până astăzi continuu asupra

cititorilor. În căutarea esenței noului, curiozității şi reînnoirii, ne putem pune această problemă în linişte. Căci la prima vedere, conceptul cu care lucrează Zweig este aproape imposibil de înțeles. Dintr‑o dată, poetul ajuns la senectute îşi dă seama că sentimentele tinerei făpturi tot nu se vor îndrepta către el. Iar pionierul britanic care atinge Polul Sud constată că cel mai acerb concurent al său a ajuns acolo înaintea sa. Ce legătură există între aceste două poveşti? Prin ce se defineş‑te magia orelor astrale?Înseamnă descoperire, înțelegere, cunoaştere.Indiferent de clipa sau locul revelației, nimic nu va mai fi la fel ca înainte.

Descoperirea, înțelegerea şi cunoaşte‑rea înseamnă întotdeauna generarea de cunoştințe – deci, întotdeauna, o anumită certitudine că vedem un anumit lucru într‑un anume fel şi nu altfel. Acesta este adevăratul sens al cuvântului „invenție”: aflăm certitu‑dinea, o descoperire ce se transformă în motorul deciziilor noastre. Anterior acestei clipe suntem nesiguri, neaju‑torați, nehotărâți, şovăitori. Dar după aceea totul devine clar. Cei ce caută certitudinea sunt cei de inventează lu‑mea – şi o schimbă în acelaşi timp. Şi astfel am găsit deja două răspunsuri: orele astrale sunt concluzii, iar acestea nu sunt întotdeauna fericite. Curiozi‑tatea ne împinge către viața reală, iar aceasta, după cum ştim, nu este întot‑deauna simplă. Dar fiecare pas pe care îl facem pentru descifrarea mediului

în care trăim şi a secretelor sale creşte cu adevărat posibilitatea de a ajunge la rezultatele dorite. Merită să fii curi‑os, chiar dacă uneori doare.Cei mai mari inventatori din istoria omenirii rămân însă necunoscuți. Cine a inventat roata? Dar mânerul? Sau cui i‑a venit uimitoarea idee de a conferi eternitate gândurilor şi cunoştințelor, părerilor şi experiențelor – prin ima‑gini şi limbaj? Şi cine a fost destul de curajos să întețească primul foc?Ar trebui să încercăm să ne imaginăm această scenă care, conform ultimelor descoperiri ştiințifice, este posibil să se fi petrecut cu cel puțin două mili‑oane de ani în urmă: un strămoş de‑al nostru – sau un grup de strămoşi – este surprins de o furtună îngrozitoare, cu tunete şi fulgere năprasnice. Expus fără niciun fel de protecție forțelor mamei natură s‑a decis să răspundă provocării de a nu fugi înfricoşat din fața unui fulger care tocmai străbătea cerul. Poate că, la început a fugit, dar ulte rior sigur a revenit pentru a anali‑za rezultatul loviturii fulgerului – de exemplu asupra unui copac. Ce se întâmplase? Se putea oare profita de ceea ce tocmai se întâmplase? Te pu‑teai încălzi în apropierea lui, te puteai usca şi, nu în ultimul rând, puteai folo‑si rezultatul loviturii fulgerului pentru a găti diverse alimente – detaliu ce a îmbunătățit în mod semnificativ atât şansele de supraviețuire, cât şi evolu‑ția hominizilor.Toate acestea se petrec după constata‑rea că focul are o utilitate. Un om şi‑a depăşit frica – a pus la îndoială ideea că fuga este singurul răspuns la un fulger. Aceasta este o oră astrală.După mai multă vreme, Platon va reuşi să aducă la un numitor comun esența întregii firi omeneşti: Pentru el este vorba de uimire, ceea ce el numeşte thaumazein. Uimirea se nu‑mără printre elementele miraculoase ale gândirii. Spre deosebire de majo‑ritatea proceselor legate de recunoaş‑tere care, asociate cu activitatea cre‑ierului, tre buie să rămână invizibile,

Steaua curiozității

Text Wolf Lotter

Curiozitatea este fundamentul lumii noastre.

Orice investiție în curiozitate este o investiţie

într-un viitor mai bun.

Suntem acolo

Cei ce caută certi-

tudinea sunt cei de

inventează lumea –

şi o schimbă în

acelaşi timp

16 17


uimirea poate fi văzută – şi cel mai frumos şi mai clar ea se exprimă pe fața unui copil.Când se întâmplă ceva interesant, se manifestă dintr‑o dată şi uimirea – într‑o privire întrebătoare, într‑o sprân‑ceană ridicată şi în ochii uimiți se citeşte ceea ce descrie curiozitatea. Dar acum, omul vrea să ştie. Şi de aici, totul va merge numai înainte, indife‑rent dacă dorim să prăjim ceva la focul iscat de un fulger sau să eliberăm omenirea de dependenţa de energiile fosile. Surpriza şi uimirea sunt două din bazele gândirii omeneşti. Acestora li se adaugă îndoiala menționată an‑terior – o caracteristică percepută de majoritatea oamenilor ca negativă.Însă numai îndoiala generează neas‑tâmpăr şi, de aici, schimbare. Cei care au îndoieli vor pune sub semnul întrebării ordinea curentă, iar urmări‑le pot fi destul de neplăcute. Dar nu trebuie să confundăm acest termen cu cârcoteala, ceea ce se întâmplă ade‑sea. Cârtitorul nu este mulțumit de condițiile existente, însă fără a face cu adevărat efortul de a gândi sau de a‑şi pune problema. Cârtitorului îi este suficient să cârcotească. În comparație cu el, scepticul doreşte o schimbare.

E uşor să confunzi aceşti doi termeni, poate şi pentru că scepticul nu vine de pe‑o zi pe alta cu un coş plin cu inovații practice.Însă tocmai aceste inovaţii îi sunt pre‑tinse de toți cei care, oricum, nu vor să schimbe nimic – şi care sunt foarte mulțumiți cu ceea ce există deja –‑ şi consideră orice altceva ca fiind con‑damnabil. Acest detaliu este bine înti‑părit în memoria colectivă a oameni‑lor. Toate poveştile mari ale omenirii relatează că îndoiala şi curiozitatea pot fi pedepsite – de către sistem, adi‑

că de cei care dețin puterea. Poate că cea mai evidentă dovadă în acest sens este alungarea lui Adam şi a Evei din Paradis, rezultatul curiozității celor doi oameni primordiali cărora nu le‑a fost suficient să trăiască într‑un paradis ale cărui mecanisme le‑ar fi rămas ascun‑se de‑a pururea. Ei au dorit să cunoas‑că gustul mărului – şi până astăzi nu există o poveste mai frumoasă şi mai clară despre esența descoperirii, atât în sens pozitiv, cât şi negativ. În sfârşit: de atunci, stă în puterea noastră să ne creăm orele astrale proprii punând to‑tul la îndoială şi cercetând cu aviditate. La începutul perioadei iluministe şi moderne, în secolul al 17‑lea, în care ştiința şi rațiunea reduc încet dar sigur influența vechilor superstiții şi a fricii oamenilor de propriul curaj, marele matematician René Descartes stabi‑leşte direcția de mers: „Îndoiala este începutul înțelepciunii”. Acest lucru este valabil pentru toți şi pentru fieca‑re în parte. Este, cu alte cuvinte, for‑mula constatată ex post a cunoaşterii aşa‑numitului păcat originar. Expresia este interesantă.Este păcat să dorim să cunoaştem?Orice concluzie, orice inovație poartă în sine sâmburele unei revoluţii în sine. „Curiozitatea este năzuința către cunoaştere, care nu necesită justifica‑re”, spunea filosoful Konrad Paul Liess‑mann în revista economică brand eins. Cu alte cuvinte: nimeni şi nimic nu poate împiedica curiozitatea – şi, deci, schimbarea. Cel mult le putem com‑bate şi întârzia. Şi, bineînțeles, cei ce fac acest lucru sunt tocmai cei care îşi simt puterea amenințată de inovație şi schimbare. Concluzia că Pământul se roteşte în jurul Soarelui poate modifica radical modul în care oamenii privesc lumea şi lucrurile, încât nimic nu va mai fi ca înainte. În perioada iluminis‑mului, pasiunea pentru curiozitate, în‑fruptarea din copacul cunoaşterii, sunt ridicate la gradul de model de viață. În engleză, iluminismul este numit Enlightenment, adică iluminare. O de‑scriere frumoasă a ceea ce se întâmplă

atunci când omul se sustrage curios şi uimit nopții efemere.Aceasta este marea eră a inovației, a invenției. Şi care este posibilă doar pentru că oamenii sunt surprinşi, se miră şi se îndoiesc, iar apoi se gân‑desc cum s‑ar putea găsi o cale mai bună. Totuşi, mai lipseşte ceva. Este

vorba despre utilitate. Invențiile şi ino‑vațiile nu sunt simple desprinderi de ceea ce există, datorate doar încercării de a combate plictiseala – cu toate că, după cum a dovedit deja în anii şaizeci cercetarea comportamentală, inclusiv acest aspect poate reprezenta un motiv pentru tendința de progres prin îndoială. Cel mai important motiv este şi rămâne speranța că prin solu‑ționarea unei probleme – căci putem privi inovația, înnoirea şi astfel – putea crea ceva mai bun. Poate că, gândin‑du‑ne la povestea cu Paradisul, această afirmație ar putea suna puțin deplasat. Dar poate că Adam şi Eva nu au vrut doar să aibă tot ce îşi pot imagina, ci totodată au vrut să dispună de toate acestea liber şi la propria alegere. Sur‑priza, curiozitatea şi uimirea au făcut ca, numai în ultimii 200 ani, durata medie de viață să crească de trei ori. Iar bunăstarea a crescut enorm. Şi – în ciuda problemelor existente – situa‑ția omenirii se îmbunătățeşte tot mai mult. Aceasta este mecanica inovației. Poate că funcționează numai pentru că oamenii sunt curioşi, pur şi simplu. Însă această curiozitate îi ajută şi pe alții. Fiecare idee nouă îmbunătățeşte situația omenirii. Chiar şi cele pe care

nu le dezvoltăm sau pe care le lăsăm la o parte, întrucât chiar şi constatarea că sunt căi greşite înlesneşte căutarea unor soluții mai bune.Astăzi tindem adesea să uităm utilita‑tea pragmatică a inovațiilor, poate şi pentru că, începând cu epoca Iluminis‑mului, am fost confruntați şi am profi‑tat de un asemenea val de invenții şi descoperiri, încât mulți dintre noi nici nu mai trebuie să ne gândim cum ar putea să ne fie mai bine.Cea mai mare parte din istoria ome‑nirii este caracterizată prin sărăcie, lipsuri şi mizerie. Progresul tehnic şi social, inovațiile şi spiritul inovator au contribuit semnificativ, dacă nu decisiv la îmbunătățirea acestei situații.Economistul austriac Joseph Schum‑peter a impus termenul consacrat de „distrugere creativă”, prin care a descris impulsul primordial al oricărei inova‑ții: distruge ceea ce e vechi şi face loc la ceva nou – însă, în cele din urmă, întotdeauna creează mai mult decât distruge. Totodată, Schumpeter a con‑statat că succesul sistemelor economice şi tehnice creează oameni cărora nu le mai este clar că datorează bunăsta‑rea tocmai acestui proces de inovare şi spirit antreprenorial. Acest lucru se observă de mai multă vreme în so‑cietatea noastră de consum, ajunsă la un anumit grad de bunăstare. Se pare că nu numai revoluțiile îşi devorează propriii copii – totul funcționează şi in‑vers. Facem mereu greşeli. Comentăm prea mult, în loc să ne îndoim în mod constructiv.Este o chestiune de percepție. Mintea nu are nicio implicare.Avem deja atât de multe că nu mai tre‑buie să inventăm nimic? Începe oare să pălească steaua inovației? Sau, aido‑ma unui soare adevărat, a devenit atât de mare încât se autodistruge sub pro‑pria greutate? Nicio grijă. Oamenii vor continua să se uimească, să fie curioşi, să pună întrebări şi întotdeauna aces‑tea vor fi mai numeroase decât răspun‑surile. Cu siguranță, secolul XXI va fi o eră a marilor descoperiri, comparabi‑

lă cu cea a revoluției industriale, sau poate chiar cu cea în care nu ne‑a mai fost frică de foc. Poate că vom înce‑ta, în sfârşit, să definim totul ca pe o problemă, în special viitorul. Tehnica şi progresul nu vor răspunde tuturor întrebărilor noastre, dar vor răspunde multora din acestea. Şi cu siguranță ne vor oferi şi pe viitor răspunsuri la în‑trebările deschise. Între timp ar trebui să învățăm să abordăm în mod corect lumea în care trăim, fără a confunda satisfacția cu saturația.Pentru prima dată în istoria omenirii trăim într‑o lume în care diversitatea şi excesul țin de normalitate. În compa‑rație cu noi, strămoşii noştri nu trebu‑iau să decidă între o multitudine de

oferte. Astăzi abia învățăm să abordăm complexitatea şi multitudinea. Iar acest lucru face ca din ce în ce mai mulți oameni să aştepte soluții tot mai precis adaptate propriilor probleme şi chiar contribuie la atingerea unor astfel de obiective. Poate că se descoperă mai puține produse de serie. În schimb se urmăreşte tot mai mult realizarea de sine. Invenții care ne oferă răspunsuri la problemele noastre personale şi cu ajutorul cărora învățăm să nu perce‑pem schimbarea ca pe o amenințare, ci ca pe un plus de posibilități.Haideți să privim în sus şi înainte, în loc să lăsăm cu tristeţe bărbia în piept. Există multe stele, destule pen‑tru fiecare.

Haideți să privim

în sus şi înainte,

în loc să ne lăsăm

cu tristeţe bărbia

în piept

Este oare păcat să

dorim să cunoaştem?

18 19

Suntem acolo

Ce se întâmplă când un ban‑cher din New York lasă în urmă viaţa în Manhattan

pentru a se confrunta cu o realitate neaşteptată… în Brazilia? Aceasta e povestea pe care aş vrea să o relatez. Cu o diplomă de licenţă în economie şi un MBA la Wharton, am lucrat întot‑deauna în domeniul financiar şi de afaceri. Totuşi, visul vieţii mele era să scriu o carte, însă publicarea unui ro‑man părea să fie mai degrabă un vis…Mai degrabă, într‑adevăr! Din fericire,

toate s‑au schimbat odată cu posibili‑tatea publicării independente.Acum trei ani am început să scriu o poveste ce se petrece la Rio de Janei‑ro. Într‑un an, am reuşit să‑mi public cartea Născută în Rio în toată lumea şi, după multe recenzii pozitive, în mai anul trecut, am primit Premiul presei internaţionale pentru literatură din Brazilia.Născută în Rio este povestea Ritei Ray, o femeie cu o carieră în domeniul financiar, care revine în Brazilia pen‑

tru a afla ce a determinat‑o pe mama ei să emigreze în Statele Unite împre‑ună cu ea, pe vremea când era copil. Pe parcursul călătoriei de descoperire a Ritei, am vrut să ofer cititorului o acţiune bine conturată, dar şi o descri‑ere luxuriantă despre Brazilia, despre istoria şi cultura sa bogată. Am crezut în mine şi că pot să scriu o carte care să‑mi conducă cititorii până în Brazilia, în cadrul unei acţiuni captivante.Pentru a scrie Născută în Rio nu am apelat doar la experienţa personală de

Bestseller fără editură

Text Cássia Martins Fotografii Cássia Martins

O poveste de succes.

Suntem acolo

femeie născută în Brazilia şi crescută în Statele Unite, ci şi la experienţa mea în afaceri – pentru a publica po‑vestea, şi pe determinarea personală de a transpune în viaţă povestea Ritei. De la început, m‑am ocupat atât de as‑pectele creative cât şi de cele manage‑riale ale cărţii. Mi‑am propus să scriu 700 cuvinte pe zi şi am ţinut o listă cu reperele principale şi detaliile proiec‑tului. În nouă luni romanul era scris şi, câteva luni mai târziu, era publicat în întreaga lume.Am crezut în povestea mea. Am de‑venit atât autor cât şi antreprenor, ceea ce înseamnă, de fapt, publicarea independentă.În trecut, cărţile ajungeau la cititori exclusiv prin intermediul editurilor tradiţionale. În Statele Unite, autorii au nevoie de un agent literar pentru promovarea lucrărilor. Chiar şi după contractarea unui agent, pot trece ani până când un editor să fie inte‑resat – dacă se va întâmpla vreodată. Autori necunoscuţi, în special cei care nu şi‑au propus o carieră din literatu‑ră, probabil nu‑şi vor vedea niciodată manuscrisele părăsind masa de lucru. Publicarea independentă a permis oamenilor să‑şi realizeze visul de a publica o carte. Şi a permis cărţilor că ajungă la cititori fără intervenţia unui „paznic” literar. De exemplu, legat de cartea mea, am dorit să mă adresez cât mai multor oameni, din fiecare colţ al lumii, cât mai repede, şi să am con‑trolul asupra activităţii de marketing. Am vrut să obţin venituri mai mari cu costuri mai reduse. Mi‑am atins obiec‑tivele când am decis să‑mi public car‑tea prin intermediul platformelor pen‑tru autori independenţi Create Space şi Kindle Direct Publishing, oferite de Amazon. Copiile pe hârtie ale cărţii mele sunt printate în momentul vân‑zării, procedeu cunoscut ca „tipărire la cerere”, reducând‑se astfel cheltuielile de depozitare şi de transport. Versiu‑nea electronică poate fi achiziţionată online, fiind disponibilă instantaneu pe un computer sau un dispozitiv de

citire. Am stabilit preţul, dar sunt plă‑tită numai atunci când sunt vândute cărţile. Sistemul poate funcţiona foarte bine pentru autor, atâta timp cât el însuşi administrează activitatea.A fi şi publicist şi autor nu e simplu. Autorul trebuie să‑şi trateze cartea ca pe o mică afacere, să creeze un conţi‑nut de valoare, scris cu măiestrie, să investească în marketing şi să atragă interesul oamenilor. Dar efortul merită.Deseori autorii sunt „descoperiţi” de edituri renumite, prin publicarea inde‑pendentă. De exemplu, Darcie Chan, autoarea romanului The Mill River Recluse. După ani de încercări de a‑şi publica lucrarea în mod tradiţional, doamna Chan s‑a decis să o publice în format electronic. A cumpărat câteva spaţii publicitare pe pagini de internet destinate cititorilor online, a solicitat o recenzie profesionistă a cărţii şi a pus‑o în vânzare pentru doar 99 de cenţi. În

câteva luni, cartea sa electronică era inclusă în numeroase liste de bestselle‑ruri, alături de cărţi publicate tradiţi‑onal. De atunci, ea a reuşit să încheie un contract cu un mare editor din New York, pentru un al doilea roman. Pe de altă parte, autori consacraţi, publi‑caţi deja în mod tradiţional, încep să utilizeze o formă „hibridă” de publica‑re. Acesta este şi cazul autoarei Bella Andre. Având cărţile publicate ante‑rior numai în mod tradiţional, doamna Andre şi‑a vândut recent editorilor doar drepturile pentru ediţia tipărită în engleză. Şi‑a păstrat drepturile digitale ale cărţilor pe care le publică electro‑nic, independent, dirijând astfel mai multe profituri direct către ea.Această tendinţă se extinde şi asupra altor domenii. Publicarea independen‑

tă nu este restricţionată numai la cărţi. De exemplu, viitorii muzicieni pot deveni senzaţii pe YouTube sau hituri pe iTunes, fără ajutorul unui manager specialist în muzică. Justin Bieber a avut iniţial succes în acest fel, la fel ca şi Macklemore – devenit primul artist, începând cu 1994, care a ajuns în topul clasamentelor din SUA fără sprijinul vreunei case mari de dis‑curi. Era digitală a permis artiştilor independenţi să se auto‑promoveze şi să‑şi prezinte talentul direct către au‑dienţă – fapt evident, dacă ţinem cont de numărul tot mai mare al artiştilor ce publică independent şi ajung în clasamentele de top.Eforturile mele continuă cu angajarea în diverse iniţiative, ţinând cont de sustenabilitate şi de tedinţele din acest nou univers al publicisticii. Viitorul publicării independente stă în capaci‑tatea fiecărui autor de a‑şi găsi propria nişă, de a se extinde către noi pieţe, de a interacţiona cu fanii şi de a crea conţinuturi inovatoare.Discuțiile astfel generate contribuie la creşterea vânzărilor, dar pe o piață atât de ferventă trebuie să găseşti căi de a inova constant, de a ieşi în eviden‑ță şi de a construi o relație de durată cu cititorii. Din experienţa mea, calea cea mai bună nu a fost doar aborda‑rea mediilor sociale şi publicitatea, ci şi relaţionarea cu comunitatea locală. Contactarea vânzătorilor de carte, orga‑nizaţiilor culturale şi instituţiilor edu‑caţionale m‑a ajutat să ajung personal la cititori şi să îmi impun prezenţa ca autor şi povestitor. Pentru mine, succe‑sul înseamnă încredere în tine însuţi, plăcerea de a construi o poveste folo‑sindu‑i mijloacele în continuă evoluţie, pentru a oferi un impact pozitiv prin relaţionarea cu oamenii şi a pregăti un viitor sustenabil pentru alte poveşti încă nescrise.

„Născută în Rio” de Cássia Martins Cássia Martins

„Bo

rn in

Rio

” d

e C

ássi

a M

artin

s. P

ublic

at d

e: C

reat

eSp

ace

„Ind

epen

den

t P

ublis

hing

Pla

tfo

rm”

„Publicarea unui

roman părea mai

degrabă un vis”

20 21

Cine ar fi crezut?

Texte Björn Lüdtke Fotografii Erik Pendzich, José Ignacio Unanue

Mulţi dintre noi ştim deja din copilărie ce am dori să

fim când vom fi mari. Dar ce devenim cu adevărat

este adesea o altă poveste – iar în cazul personalităţilor

celebre, situaţia nu este deloc diferită. Am analizat

mai îndeaproape trei cariere şi modul în care acestea

şi-au schimbat cursul.

Suntem acolo

Bucătăria în defavoarea dreptului – Gastón AcurioDe fapt, Gastón Acurio ar fi trebuit să calce pe urmele tatălui său. Fiul a început să studieze dreptul, însă după un timp a preferat să urmeze cursurile unei şcoli de maeştrii bucătari – într‑adevăr, la început, a omis să le spună părinţilor săi. Astăzi, Acurio este unul din cei mai celebri peruani şi conduce un adevărat imperiu gastronomic. Îşi utilizează influenţa pentru a promova dezvoltarea ţării sale, Peru, pentru că nu toţi compatrioţii săi beneficiază de avântul economiei locale. Cursurile şcolii sale de maeştri‑bucătari au oferit şansa unui viitor mai bun pentru nu mai puţin de 80.000 de tineri.

Probabil că părinţii i‑au iertat, între timp, minciunica. © jo

si/D

emo

tix/C

orb

is

22 23

Suntem acolo

Din Bollywood în parlament – Amitabh BachchanTânărului Amitabh Bachchan i‑a fost foarte greu să‑şi găsească o slujbă. Şi chiar dacă între timp a devenit o legendă,

el a fost un copil timid, care şi‑a înfrânt totuşi teama şi a urmat o carieră de actor. La 27 de ani, juca în primul său film, iar câţiva ani mai târziu era vedetă. Toate acestea se schimbă însă odată cu accidentul suferit în timpul unor scene de

acţiune. Actorul supravieţuieşte, dar nu mai reuşeşte să se ridice la nivelul succeselor trecute. În loc să dispere, Bachchan decide să intre în politică, iar la vârsta de 41 de ani, în anii 1980, obţine un loc în parlamentul indian. Însă la trecerea

dintre milenii, revine spectaculos pe marele ecran.

Suntem acolo

Covorul roşu în locul extracţiilor dentare – Sofia VergaraSofia Vergara şi‑a dorit dintotdeauna să devină dentistă, dar, dintr‑un motiv sau altul, nu a reuşit. La 17 ani se plimba pe plaja oraşului ei natal din Columbia, ceea ce poate că era interzis de maicile de la şcoala catolică unde învăţa, dar astfel este desco‑perită ca model. Probabil că felul în care arată este şi motivul căsătoriei sale la o vârstă destul de tânără – 18 ani, urmată de naşterea fiului său. La 22 de ani, Sofia divorţează şi simte, în sfârşit, că şansa pe care o aştepta este aproape. Începe să studie‑ze stomatologia. Dar şi de data aceasta, talentul şi frumuseţea îi stau în cale: Hollywoodul o atrage, iar Sofia întrerupe studiile.

De ce a renunţat? Probabil că banii au fost o tentaţie prea mare. Sau maicile ar fi trebuit să o supravegheze mai bine… STÂ

NG

A &

DR

EA

PTA

© E

rik

Pen

dzi

ch/D

emo

tix/C

orb

is

24 25

Gândim anticipativCreând mişcare şi furnizând energie.

26 Oraşul viitorului

De la o idee ecologică la un miracol arhitectural.

30 Energia – forţa motrice Inovaţii pentru lumea de mâine.

38 Pe locuri, fiţi gata, ambuteiaj ! Oră de vârf în Mexico City, Lagos şi Seul –

în direct, cu reporterii noştri.

44 Cinci naţiuni, o singură viziune? Banii nu sunt totul: de la venitul naţional brut

la fericirea naţională brută.

52 Dacă trenurile ar zbura Proiectul elveţian Clip‑Air doreşte

să dea aripi trenurilor.

Suntem forţa generatoare de progres – deschişi către idei noi, având curiozitatea cercetătorului, suntem vizionarii ce gândesc dincolo de tipare; caracteristica produselor şi proceselor noastre este ingeniozitatea, dar şi

relaţia noastră cu cei din jur. În definitiv, nimic nu este la un nivel atât de bun încât să nu-l mai putem îmbunătăţi.

26 27

Oraşul viitorului

Text Anne Kammerzelt, André Uhl Imagini randate Vincent Callebaut Architectures

De la o idee ecologică la un miracol arhitectural.

Oraşul viitorului are numeroa‑se faţete. La fel de numeroase sunt şi provocările pe care

trebuie să le depăşească pentru locui‑torii săi. În prezent, peste jumătate din populaţia globului trăieşte în mediu urban, iar în 2050 proporția va ajunge probabil la peste două treimi. Arhitecţi, urbanişti şi ingineri lucrează intens la concepte inovatoare şi sustenabile, pentru a răspunde adecvat cererii tot mai mari de spaţii de locuit. Din acest motiv, una din întrebările cheie abor‑date de studiile dedicate metropolelor este: Cum vom locui în viitor?Astăzi, simbolul superlativului arhi‑tectural absolut este Burj Khalifa din Dubai. Cu cei 828 de metri şi cele

peste 160 etaje, este cea mai înaltă clădire din lume. Există însă deja planuri de a depăşi etalonul de un

kilometru înălțime – ceea ce înseam‑nă că inclusiv termenul de zgârie‑nori va fi în curând depăşit. În viitor, po‑pulația din oraşe ar putea trăi chiar

şi în „Oraşe în ceruri”, concepute ar‑tificial – cel puțin dacă dăm crezare unor cercetători. Alți arhitecți mizează pe aglomerare demografică în efortu‑rile de a genera spații de locuit, iar alții pornesc de la premisa că în viitor vom trăi în oraşe ascunse adânc sub suprafața pământului. Scenariile sunt pe atât de diferite, pe cât de diverse sunt condițiile existente în metropolele de pe mapamond. Dar în toate proiec‑tele experților se regăseşte un aspect comun: oraşul viitorului trebuie să se caracterizeze prin sustenabilitate ecolo‑gică şi eficiență energetică.„Vom asista curând la o revoluţie în construcţia de locuinţe, în inginerie şi în arhitectură”, este de părere Saskia

Gândim anticipativGândim anticipativ

© V

ince

nt C

alle

bau

t A

rchi

tect

ures

SA

RL

Megaliți sustenabili pentru urbanitate rurală

„Vom asista la o revo-

luţie în construcţia

de locuinţe, în ingi-

nerie şi în arhitectură”

28 29

zgârie‑nori din lemn ar avea un im‑pact pozitiv asupra mediului. Conform datelor existente, la producerea a zece kilo grame de ciment sunt emanate până la nouă kilograme de CO2. Pe de altă parte, lemnul absoarbe dioxidul de carbon din atmosferă şi îl înmagazi‑nează sub formă de carbon.Mitchell Joachim, absolvent al MIT şi profesor de arhitectură la Universitatea New York, este sigur că „în următorii o sută de ani vom beneficia de soluţii ecologice noi în arhitectură.”Joachim este un utopist în cel mai bun sens al cuvântului. El încearcă să apli‑ce principiile socio‑ecologiei în urba‑

nism, transporturi şi planificare de mediu. Una din viziunile sale o repre‑zintă casele şi locuinţele realizate inte‑gral din materiale organice, rezultatul fiind „case în copaci”, cu mai multe etaje şi pline de viaţă.Ideea pare nebunească, însă Joachim se bazează pe metode testate şi încer‑cate în agricultură, cum ar fi altoirea copacilor. Prin aşa‑numita metodă de altoire în copulaţie, lăstari de soiuri diferite de pomi, de exemplu de măr şi de păr, sunt fixaţi de lăstarii celuilalt pom cu un amestec de răşini. Astfel li se impune o anumită structură în care vor creşte – la fel ca în cazul unei case.

Efecte secundare pozitive aşteptate: producţia naturală de oxigen a copaci‑lor poate combate poluarea aerului din oraşe; totodată, scoarţa copacului ofe‑ră un habitat şi pentru diverse vietăţi minuscule. „Tehnologiile există de mai mult timp; am fi putut începe deja de ieri”, adaugă Joachim.Unele dintre ideile menţionate prezin‑tă încă un caracter utopic şi invită la meditaţie şi dezbatere, în timp ce alte concepte sunt foarte aproape de reali‑zare. Un lucru este însă evident: creati‑vitatea, curiozitatea şi spiritul inventiv oferă baza pentru o viaţă sustenabilă în oraşul viitorului.

Sassen, sociolog urban la Universitatea Columbia din New York. Şi, aşa cum se întâmplă în cazul fiecărei revolu‑ţii, este nevoie de pionieri temerari care să vină cu o idee inovatoare şi să deschidă astfel calea pentru ceilalţi. Dickson Despommier este un astfel de pionier. Microbiologul, ecologistul şi

profesorul specialist în sănătate pu‑blică şi‑a dezvoltat conceptul de agri‑cultură verticală încă din anul 1999, împreună cu studenţii săi. Dar numai de curând, arhitecţii şi urbaniştii au realizat cât de progresiste sunt de fapt ideile lui Despommier, iar câţiva arhi‑tecţi renumiţi au început să le pună în practică.Conceptul este simplu: pentru a hrăni milioane de oameni din marile zone metropolitane, mai multe niveluri ale zgârie‑norilor ar trebui utilizate ca un fel de sere. La rândul lor, aceste ni‑veluri ar urma să fie subîmpărţite în straturi pe care să fie plantate diverse tipuri de legume şi fructe, de la ro‑şii până la căpşuni sau cartofi. Într‑o clădire conexă, racordată la zgârie‑nori, s‑ar asigura controlul calităţii semin‑ţelor. Astfel, toate etapele de cultivare, de la sădire, urmărirea creşterii plan‑telor şi până la recoltare, se derulează în cadrul complexului de clădiri, iar apa şi nutrienţii se reciclează – un mini‑ecosistem în centrul oraşului New York sau al altor metropole. Efectele ar fi extrem de pozitive, şi nu doar într‑un singur sens: un impact mai redus asupra mediului prin scurtarea distanţelor de transport a alimentelor, noi tipuri de ocupaţii în oraşe, oameni care dezvoltă o relaţie mai firească cu

alimentele. „Nu văd niciun efect nega‑tiv al conceptului de agricultură verti‑cală”, spune Despommier.Belgianul Vincent Callebaut se nu‑mără printre tinerii arhitecţi inovatori care dezvoltă cu convingere conceptul de agricultură verticală. Câştigător a numeroase premii pentru conceptele sale avangardiste, Vincent Callebaut a devenit deja la scurt timp după termi‑narea studiilor un nume în domeniu. Noul star al „eco‑arhitecturii” a fost descris deja de revista Time ca fiind unul dintre cei mai mari eco‑vizionari ai zilelor noastre. Prin conceptul său „Farmscraper”, Callebaut face un pas înainte faţă de Despommier. Proiectul său „Asian Cairns” descrie construcţia unui complex de zgârie‑nori pentru oraşul chinez Shenzen, în care supra‑feţele agricole şi serele aprovizionează locuitorii cu legume, salată şi fructe, parcurile imense invită locuitorii la relaxare, iar alimentarea cu electricita‑te este efectuată independent, cu ener‑gie eoliană şi solară. La prima vedere, turnurile seamănă cu nişte pietre de râu aplatizate, aşezate una peste alta. Motivul acestui design futurist este însă unul pragmatic: principiul rapor‑tului invers între densitate şi consumul de energie, provenit din bionică, este exploatat optim prin forma ovaloidă.Urbanizarea accelerată, emisiile tot mai mari de CO2 şi creşterea extrem de rapidă a numărului de locuitori în metropolele Chinei sunt provocările la care Callebaut doreşte să răspundă prin proiectul său. Din acest motiv, belgianul de 36 ani consideră Asian Cairns un model posibil şi pentru alte proiecte viitoare: „Este un prototip pen‑tru oraşul verde, compact şi inteligent, conectat la o reţea tehnologică şi cu design biotehnologic”, spune Callebaut.Ce se întâmplă când se urmează con‑secvent aplicarea principiului de com‑primare, diversitate funcţională şi pros‑peritate? Ei bine, putem deduce că nu se vor înălţa doar proiecte „Farm‑scraper” individuale, ci, în timp, vor apărea întregi cartiere. Profesorul elve‑

ţian de arhitectură Matthias Kohler, de la Institutul Federal Elveţian de Tehno‑logie din Zürich, este convins că exact acest lucru se va întâmpla în marile oraşe ale viitorului.Conceptul său de oraş vertical prezintă un sistem de aşa‑numite module mul‑tifuncţionale pentru clădiri, ceea ce înseamnă că interiorul acestor module poate fi organizat în mod flexibil. Un modul poate conţine până la trei etaje şi este permanent adaptabil pentru noi utilizări, putând îndeplini astfel cele mai diverse funcţii. Locuinţe, birouri, cabinete medicale, grădiniţe sau maga‑zine – totul este posibil. Interiorul poa‑te fi dispus pe niveluri duble deschise iar legătura dintre niveluri se face prin lifturi sau scări rulante. Vor exista par‑curi, zone de cumpărături şi cafenele, toate accesibile la distanţe de mers pe jos. În viziunea profesorului elveţian, se pot crea astfel oraşe verticale cu înălţimi de 600 de metri, complet inde‑pendente energetic, ce pot deveni spa‑ţii de locuit pentru 30.000 de oameni.

Construcţiile s‑ar realiza cu ajutorul unor roboţi zburători autonomi, care ar stivui modulele în ordinea dorită.Pe de altă parte, ideea constructorului austriac Hubert Rhomberg şi a arhi‑tectului canadian Michael Green se bazează mai degrabă pe materie primă regenerabilă. Cei doi au dezvoltat un sistem de asamblare pentru zgârie‑nori din lemn şi au prezentat deja planuri detaliate pentru două clădiri de 30 de etaje ce ar urma să fie construite în Vancouver şi respectiv New York. Conform Agenției Internaționale pen‑tru Energie, construirea mai multor

Gândim anticipativ Gândim anticipativ

Un ecopolis plutitor pentru refugiați climatici

„În următorii o sută

de ani vom beneficia

de soluţii ecologice

noi în arhitectură”

Un mini-ecosistem

în centul unei

metropole, precum

New Yorkul

© V

ince

nt C

alle

bau

t A

rchi

tect

ures

SA

RL

30 31


Provocările energetice globale sunt uşor de definit, dar extrem de dificil de pus în practică. În

forma cea mai simplă, acestea pot fi reduse la trei întrebări elementare: de câtă energie vom avea nevoie, cum o vom produce şi unde? De aici, urmea‑ză în mod firesc alte provocări: Ce facem cu combustibilii fosili şi emisiile dăunătoare pe care le generează? Dar cu energia nucleară? Ce loc ocupă energiile regenerabile în această com‑binaţie în continuă evoluţie? Cum va putea face faţă reţeaua de distribuţie unor cantităţi mari de energie intermi‑tentă? Care este calea optimă şi cum o vom atinge? Cum ne vom permite toate acestea?Pentru a complica şi mai mult lucru‑rile, universul energiei se schimbă într‑un ritm rapid. Acum şase ani, oamenii de ştiinţă dezbăteau „apogeul

petrolului” – cât de repede vor seca resursele de ţiţei şi cum vom gestiona tranziţia. Astăzi, America a devenit mai degrabă exportator decât un uriaş importator net; noi tehnologii, precum

fracturarea, permit extragerea ţiţeiu‑lui din locuri de unde era imposibil în trecut; şi au fost descoperite noi rezerve în zone inaccesibile anterior. Suplimentar, s‑au descoperit hidraţi de metan – exploatabili, dar extrem de instabili şi periculoşi, în cantităţi ce ar oferi omenirii securitate energetică

pentru secole. Aşadar, problema nu mai este penuria de combustibili, ci în ce măsură utilizarea combustibililor fosili va destabiliza climatul.Al doilea exemplu este energia nuclea‑ră. Acum câţiva ani, energia nucleară părea să se afle într‑un moment de renaştere. Numeroşi ecologişti de renu‑me, inclusiv un fondator al Greenpeace, susţineau implementarea sa rapidă pe considerentul că este mai bună şi mai sigură decât cărbunele sau ţiţeiul. Au fost concepute noi tipuri de reactoare modulare, mai mici, mai sigure şi mai ieftine. După care a urmat Fukushima şi o retragere panicată, cu Germania în avangardă.Al treilea exemplu îl reprezintă schim‑barea de atitudine privind energiile re‑generabile. Ideea simplistă că energiile alternative precum cea solară sau eoli‑ană ar putea lua o asemenea amploare

încât să înlocuiască combustibilii fosili este abordată tot mai sceptic. Energiile regenerabile rămân o parte nesem‑nificativă a surselor de energie, un aspect puţin probabil să se schimbe în viitorul apropiat. În 2010, consumul energetic global a fost de aproximativ 15,5 terawaţi (TW) respectiv 15.500 gigawaţi (GW). Combustibilii fosili (petrol, gaz, cărbune) au furnizat peste 13 TW, sursele hidroenergetice şi nu‑cleare mai puţin de 1 TW fiecare, iar restul – energia geotermală, eoliană, solară şi cea a oceanelor – o minuscu‑lă cincime dintr‑un terawat. (Din pro‑ducţia totală de energie primară, elec‑tricitatea reprezintă aproximativ 2 TW.) Prin urmare, combustibilii fosili conti‑nuă să reprezinte peste 80 la sută din întreaga producţie energetică, energia

nucleară şi hidraulică situându‑se mult în urmă. Deşi aportul energiilor regenerabile creşte într‑un ritm rapid,

această creştere porneşte de la o bază nesemnificativă.Obiectivul politicilor ar trebui să fie o combinaţie consistentă de tehnologii, unele convenţionale şi altele încă spe‑culative, paralel cu reducerea constan‑tă a rolului combustibililor fosili. Iată o cale posibilă:

În primul rând, transportul ar trebui să renunţe complet la combustibilii fosili, prin electrificare. Dar aceasta depinde de îmbunătăţirea reţelei de distribuţie – deci, de aici trebuie să începem, chiar dacă mare parte din electricitate este încă generată prin utilizarea cărbunilor murdari. Însă va fi extrem de scump – până la un trilion de euro numai în Europa, iar în America starea reţelei este şi mai precară. Noile linii de lungă distanţă ar trebui să utilizeze varianta CC (curent continuu), mai eficientă, în locul celei CA (curent alternativ), iar la utilizatorul final, contoarele inteligente ar trebui să devină standard. O astfel de reţea va facilita o varietate de capa‑cităţi de producţie descentralizate, pre‑cum şi unele la scară naţională – uni‑tăţi de producţie de mari dimensiuni,

Energia – forţa motrice

Text Marq de Villiers Fotografii FernandoAH, Ashley Cooper, Ken Welsh, num_skyman Ilustraţii Mathis Rekowski

Inovaţii de azi pentru ziua de mâine.

Obiectivul: o com-

binaţie consistentă

de tehnologii

Care este calea

optimă şi cum o

vom putea atinge?

© F

erna

ndo

AH

Panouri solare

32 33

34 35

precum fermele eoliene uriaşe, da, dar şi unele mai mici în numeroase puncte de‑a lungul sistemului, poate chiar la nivel de cartier sau de stradă, până la clădiri cu energie pozitivă.Un avantaj conex, pe lângă flexibili‑tate, este că astfel de reţele sunt mai sigure şi mai fiabile – nu sunt atât de vulnerabile la accidente sau sabotaje. Suplimentar, o reţea flexibilă va per‑mite oricui – locuinţe particulare, com‑panii, chiar şi şcoli – să îşi genereze propria electricitate şi să vândă exce‑dentul în reţea. Europa se deplasează deja în această direcţie.În acelaşi timp, trebuie să creştem eficienţa industrială, accentuând efor‑turile de a obţine clădiri neutre sau pozitive energetic şi să încercăm să reducem cererea.Unul din elementele esenţiale este sto‑carea energiei, iar în acest sens există deja realizări considerabile. O compa‑nie din California, numită LightSail, pentru a da doar un exemplu, stochea‑ză energie cu o eficienţă de până la 70%, prin sisteme de aer comprimat. Dacă aceste eforturi s‑au amplifica, si‑tuaţia s‑ar putea schimba radical. Hi‑

drogenul, desigur, este altă tehnologie de stocare importantă, dacă s‑ar putea rezolva problemele de conversie.Simultan cu toate acestea, trebuie să încurajăm cercetarea fundamentală în alte alternative: biomasa ar putea ge‑nera câteva puncte procentuale în plus în ceea ce priveşte cererea, la fel şi noii biocombustibili. Iar energia geoter‑mală, cel puţin în zonele active geolo‑gic (de ex. cele seismice) – alte câteva. Energia hidroelectrică, care generează la ora actuală aproape o cincime din electricitatea mondială, ar putea creşte cu încă cincizeci la sută, dacă ecolo‑giştii îşi vor putea depăşi antipatia faţă de baraje, iar energia mareelor ar putea aduce, la rândul său, câteva puncte procentuale. Energia eoliană şi cea solară, desigur, vor putea recupera din decalaj, după cum observăm deja, ajungând poate să acopere un sfert din cererea mondială de electricitate.Energia solară în sine evoluează. Pro‑iectul numit Desertec, conceput pen‑tru producerea unei cantităţi mari de

energie în Sahara, destinată exportului către Europa şi catalogat drept „primul mega‑proiect al erei solare”, pare să eşueze între interese private şi mesaje politice contradictorii. Pe de altă par‑te, India, de exemplu, a aprobat „Mi‑siunea Naţională Solară”, ce ar putea ridica producţia de 3 megawati (MW) a ţării la 20 GW, un salt enorm ce va creşte producţia de energie sola‑ră la aproape o şesime din necesarul energetic al ţării. Deja în 2013, India construia cea mai mare fermă sola‑ră din lume, la lacul Sambhar lângă Jaipur, care va produce singură 3 GW suplimentari. În Abu Dhabi se con‑struieşte o centrală de energie solară

concen trată (CSP) de 100 MW, prima din multele planificate pentru Orientul Mijlociu, iar în SUA, BrightSource con‑struieşte un complex solar de 377 MW în deşertul Mojave.Sectorul eolian întâmpină mai multe dificultăţi. De exemplu, cea mai mare centrală eoliană marină – Thanet, construită pe coasta Comitatului Kent din Anglia, ar fi trebuit să genereze o producţie de 300 MW prin cele 100 de turbine, dar abia reuşeşte să asigure neînsemnata cantitate de 75 MW. Cu toate acestea, turbinele devin tot mai ieftine şi mai eficiente, iar unele studii sugerează că astfel de câmpuri eoliene mici, care pot genera „energie comuni‑tară” pentru sate şi chiar pentru oraşe, ar putea reprezenta calea către viitor.Am putea fi pesimişti cu privire la vii‑torul nostru energetic. Dacă rămânem terifiaţi de ideea energiei nucleare, de exemplu, şansele de a controla emisiile de CO2 rămân infime. Într‑adevăr, AIE sugerează că, în ciuda unei dezvoltări modeste a sectorului nuclear, combus‑tibilii fosili vor continua să reprezinte, în 2040, peste 80% din producţia ener‑getică, iar emisiile de gaze cu efect de seră vor creşte abrupt, de la 31 miliar‑de de tone în 2010, la 45 miliarde în 2040 – o creştere de 46%.Pe de altă parte, există motive bine întemeiate pentru optimism. Agende‑le mondene ale politicienilor abun‑dă în aspecte legate de tehnologiile experimentale. Dincolo de campania de sensibilizare mediatică, sute de proiecte se află, literalmente, în faza de concepţie şi testare. De exemplu, biocombustibilul etanol a căzut în dizgraţie, dar se explorează multe alte resurse, inclusiv algele marine, prin intermediul unei companii cu sediul în Hawai numită Cellana, care le transformă în biodiesel regenerabil cu proprietăţi superioare combustibilului diesel fosil convenţional. Gigantul com‑bustibililor fosili Exxon a investit într‑o companie pe nume Amyris pentru a produce combustibil diesel din drojdii modificate genetic, iar Craig Venter,


Trebuie încurajată

cercetarea fundamen-

tală în alternative

Un sistem de cultivare a algelor utilizat pentru producerea de etanol şi biodiesel

STÂ

NG

A ©

Ash

ley

Co

op

er/V

isua

ls U

nlim

ited

, In

c.

DR

EA

PTA

© K

en W

elsh

Panouri solare ondulate

36 37


Care consideraţi că va fi rolul petrolului şi gazelor, în contextul surselor de energie viitoare?

Petrolul şi gazele vor continua să domine sursele de energie în viito‑rul previzibil. Este puţin probabil ca petrolul să fie înlocuit curând de surse alternative regenerabile de energie, ca şi combustibil pen‑tru transport. Petrolul este aproape unica sursă de energie utilizată în transport, iar 60‑70% din totalul ţiţeiului consumat în SUA este uti‑lizat de acest sector. Gazele natu‑rale câştigă la rândul lor teren, pe măsură ce se dezvoltă infrastructu‑ra. În plus, gazele naturale sunt o sursă de energie mai curată şi mai ecologică decât cărbunele. Sursele regenerabile, cum ar fi cea solară, eoliană şi biocombustibilii, încă nu pot rivaliza cu gazele, ca efici‑enţă energetică.

Care sunt, la ora actuală, cele mai intens discutate inovaţii din domeniul dumneavoastră?

Fracturarea în mai multe etape (hidraulică) este cea mai amplu dezbătută inovaţie în domeniul petrolului şi gazelor. La fel ca ino‑vaţiile ce conferă siguranţă acestei proceduri, cum ar fi îmbinările filetate şi etanşe premium. Produ‑

cătorii de ţevi din întreaga lume (inclusiv voestalpine) investesc milioane de dolari în dezvoltarea acestor îmbinări, întrucât rezis‑tă la sarcini şi presiuni enorme, fără scurgeri.Contrar opiniei populare, se de‑pun eforturi susţinute în sensul protejării mediului. Se dezvoltă tehnologii de reducere a cantităţii de apă consumate în cadrul proce‑sului şi se acordă o atenţie speci‑ală tehnologiilor care reciclează fluidele de fracturare şi celor care permit fracturarea uscată. Supli‑mentar, sunt concepute substan‑ţe chimice verzi, ce vor înlocui substanţele chimice de fracturare, mai nocive.

Care sunt astăzi principalele pro-vocări cu care se confruntă tehno-logia de fabricare a ţevilor?

Pe măsură ce căutarea resurselor de petrol şi gaze continuă, medi‑ile de lucru devin tot mai difici‑le, iar combustibilii pot include hidrogen sulfurat sau dioxid de carbon, doi compuşi extrem de corozivi, care, pentru a putea fi transportați, necesită clase speci‑ale de conducte. Fabricarea aces‑tora necesită însă aliaje speciale, tratamente termice şi, uneori, tratamente anticorozive.

Interviu cu Robert ScottText André Uhl

Robert ScottRobert Scott este Preşedintele voestalpine Tubular Corpora‑tion, o sucursală deţinută in‑tegral de voestalpine Tubulars GmbH & Co KG. Am discutat cu el despre teme viitoare în domeniul producţiei de energie, despre rolul petrolului şi al ga‑zelor în viitor şi despre ultimele inovaţii.

antreprenorul care le‑a luat‑o înainte guvernelor mondiale prin catalogarea genomului uman, dezvoltă noi specii de alge cu fermentaţie ridicată ce ar trebui, practic, să „transpire” ţiţei.Alții experimentează obţinerea com‑bustibililor din deşeuri şi ape uzate, printre altele – de la proiecte urbane extensive la ideea simplistă a cercetă‑torului indian Ram Bux Singh, ce utili‑zează gazul metan produs din dejecţii bovine pentru a genera electricitate. De fapt, o fermă de lactate din statul American Indiana utilizează deja meta‑nul din bălegar, pentru a mulge circa 30.000 de vaci de trei ori pe zi.Energia nucleară evoluează la rândul său. Există versiuni de reactoare mai mici, modulare, ce pot fi construite rapid şi relativ ieftin. Una din cele şase variante de reactoare nucleare de ge‑nerația 4 poate fi redusă la o „baterie” de 50 MW, cu durată lungă de viață –

20 de ani între reîncărcări, care poate fi înlocuită modular, ca un fel de „casetă” nucleară. Astfel de reactoare ar putea fi utilizate oriunde, ca producţie distribui‑tă – în parcuri industriale independente, dar şi în cartiere sau chiar clădiri mari.Şi, desigur, mai există sfântul graal al cercetării energetice – fuziunea nu‑cleară. Atracţia fascinantă a fuziunii este uşor de înţeles – fiecare instalaţie este propriul său mini‑soare, o sursă abundentă de combustibil ieftin şi fără noxe, fără radiaţii puternice care să provoace îngrijorare în viitor, şi oferă cantităţi enorme de energie din‑tr‑un pelet de combustibil. Este însă o provocare ştiinţifică formidabilă, opi‑nia generală fiind că fuziunea, ca re‑acţie stabilă, se află la cel puţin două decenii distanţă. Cu toate acestea, Bruce Goodwin, director asociat pen‑tru tehnologii nucleare la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore, afirmă

nu numai că este posibil, ci şi că una dintre diviziile instituţiei (National Ignition Facility) ar fi primul laborator care va controla fuziunea „în curând”.„Proiectanţii de arme nucleare au înţe‑les fuziunea acum 50 de ani”, spune el. „Provocarea este de a utiliza aces‑te cunoştinţe în scopul producerii de energie nucleară civilă.”Omenirea ar trebui să continue să aloce fonduri pentru cercetarea fuzi‑unii, fără a o considera însă soluţia salvatoare. Vestea bună este că, deşi ar fi un bonus superb, cerinţele ener‑getice globale pot fi acoperite şi fără ea – de aceea, rămân optimist. Pro‑vocările energetice descrise anterior sugerează o cale către democratizarea energiei – producerea de energie la nivel de comunitate, nu prin mamuţi industriali, într‑o societate complet sus‑tenabilă industrial, într‑o lume puter‑nic tehnologizată.

© n

um_s

kym

an

Platformă de foraj în golful Thailandei

38 39

Gândim anticipativ

Pe locuri, fiţi gata, ambuteiaj!

Texte Björn Lüdtke, Tolu Ogunlesi, Oscar Lopez, Joo Hyun Kim Fotografii kimkihong, Oscar Lopez, David Steets

Oră de vârf în Mexico City, Lagos şi Seul –

în direct, cu reporterii noştri.

Conform estimărilor ONU, până în 2025 la nivel mondial vor exista 27 de megametropole

cu peste zece milioane de locuitori fiecare (în 2010 erau doar 20). Peste aproape zece ani, 54 la sută din popu‑laţia lumii va trăi în oraşe şi, având în vedere că bunăstarea se exprimă prin deţinerea unui automobil, locuito‑rii acestor oraşe vor genera, în primul rând: ambuteiaje.Pentru a le putea evita şi pentru a putea controla intensificarea traficului rutier, urbanişti, politicieni şi ingineri din întreaga lume lucrează la dezvol‑tarea de noi concepte. Dacă doreşti să asiguri mobilitatea megametropolelor

de mâine, trebuie să găseşti deja de astăzi modalităţi noi în acest sens. Obiectivul nu mai este oraşul conce‑put pentru autovehicule, ci traficul urban organizat conform necesităţilor oraşului.Dar care este de fapt situaţia în mega‑metropole? Ce provocări ne aşteaptă şi ce soluţii ar putea exista? Pentru a obține răspunsuri la aceste întrebări, am trimis pe teren reporteri în trei din‑tre cele mai fascinante oraşe ale lumii: ei vor transmite în direct, la orele de vârf, din mijlocul traficului din Mexico City, Lagos şi Seul.Chiar dacă el însuşi este prins într‑un ambuteiaj, Oscar Lopez ne va spune

că Mexicul pare, încet dar sigur, să fi început să‑şi controleze problema traficului şi – cine s‑ar fi gândit – ar putea deveni chiar un exemplu de trafic pentru alte oraşe aflate în dez‑voltare. În Lagos, reporterul nostru Tolu Ogunlesi transmite din aglomera‑ţie; iar faptul că nu înaintează decât cu mare dificultate cu siguranţă nu se datorează doar numeroaselor gropi din asfalt. Iar pe străzile din Seul, Joo Hyun Kim studiază modul în care ar putea arăta viitorul acestora în ceea ce priveşte mobilitatea şi ajunge la concluzia că răspunsul s‑ar putea găsi chiar în transportul pe apă sau pe calea aerului. ©

kim

kiho

ng

Poarta Sungnyemun, Seul

40 41

Gândim anticipativGândim anticipativ

Mexico City— Un model global

Asemeni multor oraşe din economii emergente, Mexico City are probleme de trafic. În ciuda extinderii urbane mari şi numărului uriaş de navetişti, oraşul nu a avut niciodată un transport public bine organizat, iar deplasarea în oraş a implicat, în general, conduce‑rea unui vehicul. La ora actuală sunt 4 milioane de autovehicule pe străzi, ce pompează nori nesfârşiţi de noxe în aerul montan rarefiat.Pentru a înţelege dimensiunea proble‑mei traficului din Mexico City, m‑am întâlnit cu Peatónito, pe numele său Jorge Cañez, un student de 27 de ani, care este atât un produs al progresu‑lui oraşului, cât şi un simbol al dru‑mului pe care îl mai are de parcurs.

Supereroul cu mască, apărut acum circa un an cu scopul de a alerta oa‑menii despre importanţa mersului pe jos într‑un oraş al şoferilor, sfidează fanfaronii pe patru roţi redesenând trasee rutiere, ajutând pietonii să traverseze şi urcându‑se pe maşinile parcate ilegal.„E cel mai periculos lucru pe care îl fac,” ne spune. „Mama mea mă implo‑ră să mă opresc.”L‑am întâlnit pe Peatónito recent, într‑o după‑amiază la o oră de vârf. Am por‑nit de la Auditorio Nacional, principa‑la sală de concerte a oraşului, am luat un taxi şi ne‑am târât pe bulevardul Reforma într‑un trafic dureros de lent, în timp ce biciclişti pe Ecobici treceau pe lângă noi ca vântul. Patruzeci de minute mai târziu am ajuns la statuia Dianei din Piaţa Reformei. Parcurse‑sem 2,6 km. Conform Google Maps, ar fi trebuit să ajungem în doar 6 mi‑nute. Poate că am fi ajuns mai repede dacă mergeam pe jos.Dar situaţia începe să se amelioreze, iar Mexico City devine, treptat, un

model global de transformare a unui sistem de trafic fără speranţă. Două administraţii publice de stânga conse‑cutive au introdus noi măsuri îndrăz‑neţe: în 2005, schema Metrobus – un

hibrid între un autobuz tradiţional şi un tren de metrou, copiat imediat şi de alte oraşe din America Latină, care transportă zilnic circa un milion de locuitori ai Mexico City. Există şi un sistem de închiriere biciclete, „Eco‑bici” şi duminica, autorităţile locale deschid bulevadrul Reforma doar pen‑tru biciclişti.Apar şi alte noi proiecte îndrăzneţe. Un concurs recent de aplicaţii a cerut

participanţilor să colecteze date publi‑ce, pentru a crea programe de amelio‑rare a traficului. Variantele câştigătoa‑re au ajutat şoferii să‑şi planifice rute mai rapide folosind date în timp real înainte de a porni la drum. Mulţi par‑ticipanţi la trafic sunt de acord cu ben‑zile cu trafic restricţionat, cele pentru biciclişti şi orarul de parcare stradală. Inovaţia chiar a adus Mexico City pre‑miul pentru transport sustenabil 2013, oferit de Institutul pentru Politici de Transport şi Dezvoltare.„Mexico City era aidoma unui pacient cardiac, iar străzile sale erau printre cele mai aglomerate din lume,” spu‑nea un membru al juriului. „Imediat ce fluxul sanguin a redevenit nor‑mal, inima urbană a Mexico City s‑a transformat.”Cu toate că este încă departe de mode‑lele Copenhaga sau Amsterdam, Peató‑nito consideră că modelul Mexico City este unul care ar putea fi copiat de oraşe similare – ca Bangkok sau Mum‑bai. Cu biciclete închiriate, sistemul Metrobus, un serviciu eficient de me‑trou şi restricţii de trafic, Mexico City

redefineşte cu succes mersul cu maşi‑na ca fiind mai degrabă un cost inutil decât o propunere atractivă.

Lagos— Blocat în trafic

Orele de vârf în traficul din Lagos durează, seara, de la ora 17:00 la ora 21:00, când cei care au încercat să evi‑te calvarul se pregătesc să înfrunte ce a mai rămas din trafic.Am plecat la ora 18:01 din strada Tiamiyu Savage, Insula Victoria, către zona continentală a Lagosului, unde trăieşte majoritatea celor 15 milioa‑ne de locuitori. Vreau să văd cât de departe ajung într‑o oră. De aici, mai sunt câteva sute de metri până la Ahmadu Bello Way, care trece paralel cu malul oceanic al Insulei Victoria, pe distanţa de 5 km. După 15 minute, am parcurs mai puţin de 1 km.

La 18:31 suntem încă pe Ahmadu Bello. Deci, am parcurs 3 km în 30 de minute – iar Google Maps spune „6 minute”. În jurul maşinilor roiesc vânzători ambulanți, deveniți un sim‑bol al Lagosului.Ne încadrăm pe pasajul de 4 km ce duce către podul Eko, unul din cele trei care leagă insula de continent. După cincisprezece minute, trecem prin Apongbon, zonă renumită ca una din cele mai periculoase din Lagos. Din obişnuinţă, toată lumea îşi ascun‑de telefoanele şi laptopurile, deoarece cel mai mic licăr de ecran poate atra‑ge atenția bandiților înarmați ce îm‑pânzesc zona.Mă uit la ceas: 18.58. Aici este o piaţă şi o staţie de autobuz, deci tra‑ficul se încetineşte. După Apongbon,

strada e din nou liberă şi urcăm pe Podul Eko. La 19.01 ne apropiem de Teatrul Naţional.A trecut o oră. În total, am parcurs circa 12 km – distanţă care, conform „Google Maps Time” (GMT), ar trebui parcursă în 12‑15 minute.La câteva sute de metri în față este ieşirea către Costain, un cartier in‑dustrial aglomerat. Trecem prin sen‑sul giratoriu şi ne întoarcem către insulă. Acum străzile sunt goale, căci mergem în sens opus fluxului de trafic şi ajungem imediat înapoi pe insula Victoria.Avantajele mutării capitalei adminis‑trative din Lagos la Abuja, în 1991, au fost anulate în timp, prin dezvoltarea explozivă a Lagosului. 259.000 maşini noi au fost înmatriculate în 2011 – faţă de 141.000 în 2006. În 2011, în Lagos

Informaţii despre voestalpine

Noi, cei de la voestalpine, ge-nerăm mişcare – nu numai pe şosea, ci şi pe calea ferată şi în aer. Noile noastre oţeluri uşoare călite prin presare sunt, de exemplu, prima opţiune în construcţia de automobile. Sunt de până la patru ori mai rezis-tente, comparativ cu materialele anterioare, mai uşoare, mai si-gure şi, în plus, mai economice. Suntem lideri mondiali de piață în domeniul tehnologiei maca-zurilor şi ne situăm pe prime-le locuri la fabricarea de şine,

sârmă procesată, conducte fără sudură şi consumabile pentru sudură. Iar şinele şi macazurile noastre se adaptează la cele mai diverse cerinţe şi cele mai variate condiţii climatice, au un nivel extrem de ridicat de rezis-tență, un nivel de uzură uimitor de redus şi o durată de viaţă îndelungată. Totodată, susţinem şi industria aeronautică prin dezvoltarea de noi materiale capabile să ofere independență de zbor mai mare şi consum de combustibil mai redus.

STÂ

NG

A ©

Osc

ar L

op

ez

DR

EA

PTA

© D

avid

Ste

ets/

laif

Eroul din trafic: Peatónito Haos pe străzile din Lagos

Mexico City –

un pacient cardiac,

cu fluxul sangvin

normalizat

Un nou sistem

de metrou pentru

tot oraşul – un mare

pas înainte

42 43

Gândim anticipativ

existau peste 1 milion de autovehi‑cule, de zece ori mai multe decât în 1988; o densitate de vehicule de zece ori mai mare decât media națională.Autoritățile estimează că în Lagos cir‑culă zilnic în jur de 7 milioane de pa‑sageri, în principal pe străzi ce nu pot face faţă numărului de maşini. Spre deosebire de multe alte oraşe similare ca mărime, Lagos nu are sistem de metrou uşor la nivelul întregului oraş. De aceea, sistemul aflat, în sfârşit, în construcție şi care va putea transporta zilnic peste 400.000 de persoane, în 2020 – ar putea fi un pas înainte. In‑augurarea primei faze este planificată pentru 2014, iar un sistem de telegon‑dole – în 2015.Dar pe lângă intervențiile ambiţioase, de multe milioane de dolari, schim‑bări importante se impun la nivel mult mai mic – e necesară repararea gropi‑lor din asfalt, organizarea vânzătorilor ambulanți, aplicarea reglementărilor de interzicere a parcării, instalarea şi întreţinerea iluminatului stradal şi, ca soluţie ideală, introducerea de taxe de congestionare pentru a descuraja aflu‑xul de maşini în zonele cu trafic intens.

Seul— Eforturi neîncetate

Treizeci de minute – atât ar trebui să dureze traversarea, la o oră de vârf, a tunelului Namsan 1 din Seul, cu o lungime de 1530 m, care leagă distric‑tele Jung‑gu şi Yongsan‑gu. După ce la jumătatea secolului trecut populaţia oraşului a crescut de peste patru ori, în ultimii 30 de ani, majoritatea locui‑torilor sunt antrenaţi într‑un proces de migrare inversă, către suburbii, pentru a scăpa de supraaglomeraţia din cel mai mare oraş al Coreei. Însă acest fenomen a generat o serie probleme conexe legate de trafic şi de navetă.

Oraşul Seul are, practic, două „inimi”: două centre economice majore, sepa‑rate de râul Han, unde se derulează principalele activităţi ale naţiunii. De‑a lungul râului, două autostrăzi leagă majoritatea cartierelor oraşului şi con‑duc, în cele din urmă, către diferite‑le provincii. Am ales una din aceste artere, cunoscută sub numele Olympic Highway, întrucât reprezintă edificator starea actuală de mobilitate a oraşului.În cele 60 de minute ale călătoriei de‑a lungul autostrăzii gratuite, nu am simţit deloc că mă aflu pe o autostra‑dă. Am pornit de la complexul sportiv Jamsil şi am ales ca destinaţie aeropor‑tul internaţional Gimpo – două dintre principalele obiective locale, interco‑nectate printr‑o autostradă. Itinerariul de 34 km este o distanţă ce se parcur‑ge cu uşurinţă în 40 de minute, în tra‑fic mediu, însă la o oră de vârf n‑am putut parcurge mai mult de 20 km, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere că aproape jumătate din popu‑laţia de 50 de milioane de locuitori a Coreei de Sud trăieşte în zona metro‑politană oficială a oraşului Seul.De curând au fost inaugurate benzi de circulaţie destinate exclusiv autobuze‑lor care au contribuit efectiv la comba‑terea ambuteiajelor de pe autostrăzi, la fel ca numeroasele staţii de autobuz răspândite în întreg oraşul, care ajută la fluidizarea traficului. S‑au dezvoltat noi căi rutiere şi s‑a introdus un tren de mare viteză. Suplimentar, s‑au efec‑tuat lucrări de anvergură pentru dez‑voltarea metroului naţional, realizarea de noi linii de cale ferată sau extinde‑rea reţelei existente. În ciuda acestor eforturi susţinute şi persistente pentru călătorii mai eficiente şi mai eficace, şoselele rămân supraaglomerate cu au‑tomobile, autobuzele supraîncărcate cu călători, iar metrourile sunt un furni‑car de navetişti.Încercând să analizăm cauzele proble‑mei vom observa că toate aceste aspec‑te nu puteau fi evitate. Aşadar, în loc să răscolim trecutul, haideţi să vedem dacă reuşim să găsim o soluţie viabilă

pentru viitor. Dar ce am putem face? Viitorul mobilităţii în Coreea pare pro‑miţător, susţinut de o economie crea‑tivă – o prioritate naţională stabilită de administraţia Preşedintei Park la pre luarea acestei funcţii în 2013. Mi‑nisterul Amenajării Teritoriului, Infras‑tructurii şi Transporturilor şi Institutul pentru Transporturi din Coreea caută căi noi de abordare a transportului pu‑blic prin gândire convergentă.Se pare că tehnologia va juca un rol crucial în viitorul mobilităţii în Coreea. Mijloace şi moduri de transport pe care le‑am întâlnit doar în filme ştiinţi‑fico‑fantastice sau în romane futuriste nu sunt atât de departe de realitate

cum am crede. Se discută cele mai diverse variante, cum ar fi vehicule electrice compacte pentru uz urban, dar şi potenţialul oferit de automobile futuriste care zboară sau merg pe apă. Situaţia este analizată din toate punc‑tele de vedere, luând în considerare inclusiv inovaţiile privind variante mai eficiente de deplasare a pasagerilor cu metroul şi staţii de transfer cu auto‑buzul mai practice.Chiar dacă automobilele zburătoare ar putea fi subiecte pentru un viitor mai îndepărtat, o cale ferată metropolitană rapidă în Seul, tramvaie fără fir cu platformă joasă sau autobuze integral electrice sunt proiecte în derulare, pe care le‑am putea vedea puse în practi‑că în următoarele câteva decenii. Câte din aceste inovaţii tehnologice vor fi încorporate în mijloacele de transport ale viitorului şi în ce măsură Coreea va inspira mobilitatea urbană a altor naţiuni, rămâne de văzut.

Mexico City MEXIC

Populaţie: circa 8,8 mil.

Zona metropolitană: 20 mil.

Lagos NIGERIA

Populaţie: circa 15 mil.

Seul COREEA DE SUD Populaţie: circa 9,8 mil. Zona metropolitană: circa 23,8 mil.

Harta oraşului

SU

RS

E: a

usw

aert

iges

-am

t.d

e, w

ikip

edia

.de,

map

s.g

oo

gle

.de

Har

ta lu

mii

– S

ing

le C

olo

r b

y F

reeV

ecto

rMap

s.co

m

Distanţă:

2,6 km40

min.Distanţă:

20 km60

min.Distanţă:

12 km60

min.

Automobile futuriste,

în aer şi pe apă –

scenariul nu pare

rupt de realitate

Pornire Auditorio Nacional, sală de concerte

Destinaţie Statuia Dianei,

Bulevardul Reforma

Destinaţie Aeroportul

Internaţional Gimpo

Pornire Complexul

sportiv Jamsil

Destinaţie Costain, cartier industrial

Pornire TerraCulture, restaurant

Cinematografele Silverbird

Muson Center

Podul Bonny Camp

Podul Eko

44 45

Gândim anticipativ

Jigme Singye Wangchuck, fos‑tul Rege al Bhutanului, acorda rar interviuri. Dar la întrebarea

unui jurnalist indian: „Nu ştim, de fapt, nimic despre Bhutan. Care este venitul naţional brut al ţării?”, Majesta‑tea Sa răspundea, în 1979: „Noi nu credem în venitul naţional brut – feri‑cirea noastră naţională brută este mai importantă.”Modelele de dezvoltare clasice consi‑deră deseori creşterea economică un criteriu dominant. Însă ideea fericirii naţionale brute pleacă de la premisa că dezvoltarea sustenabilă şi echilibra‑tă a unei societăţi se poate atinge doar prin interacţiunea dintre aspectele materiale, culturale şi spirituale. De atunci, întreaga lume se întreabă cum se poate măsura bunăstarea fără a ne baza doar pe aspecte monetare, ci in‑cluzând şi factori ca „bunăstarea per‑cepută subiectiv” (vezi Indicele fericirii planetare) sau „autodeterminarea” (vezi Raportul mondial asupra fericirii).Cât de departe au ajuns aceste eforturi, vom încerca să aflăm printr‑o scurtă călătorie în jurul lumii.Needrup Zangpo ne va povesti ce este Fericirea Națională Brută a bhutanezi‑lor. În Canada, Elaisha Stokes discută cu cercetătorul Michael Pennock, care a realizat un sondaj despre fericire în Bhutan, în 2006 şi 2 ani mai târziu, în Canada. Conceptul FNB i‑a inspirat şi pe bolivieni; Fernando Molina ne spu‑ne dacă aceştia au într‑adevăr „o viață mai bună”. Pe Fabrice Pozzoli‑Monte‑nay îl întrebăm de ce Franța, probabil una dintre cele mai frumoase țări din lume, suferă de fapt de nefericire cro‑nică. Pe de altă parte, Sebastian Engel‑mann şi Phong Thanh Tran regăsesc într‑un Vietnam sărac un popor apa‑rent fericit.

Bhutan— Numărarea

zâmbetelor

La nici un an de la investirea primu‑lui guvern democratic din Bhutan, o echipă a Comisiei pentru Fericire Naţi‑onală Brută (FNB) vizita un sat extrem de sărac, Ungar din Lhuntse, cel mai îndepărtat district al Bhutanului, unde rata sărăciei este de 43%. Sătenii le‑au oferit lapte, ouă fierte şi băuturi prepa‑rate în casă, chiar dacă, circa şase luni pe an, ei rămân practic fără mâncare. Şi au răspuns oficialilor că ei sunt fericiţi „aşa cum sunt”. Ulterior vizitei, i‑au spus unui jurnalist că, desigur, nu sunt bucuroşi să trăiască în sărăcie extremă şi că oficialii guvernamentali au venit cu creion şi hârtie, au pus în‑trebări, dar n‑au mai revenit niciodată. Era pe la începutul anului 2009.Asemenea jurnalistului care a scris un articol despre călătoria relatată mai sus, obţinând premiul naţional pentru

jurnalism, numeroşi intelectuali bhu‑tanezi încearcă să traducă FNB prin gradul de fericire al oamenilor obişnu‑iţi. De fapt, la asta se referea cel de‑al patrulea rege al Bhutanului când de‑clara FNB obiectiv naţional de dezvol‑tare a ţării. Ideea măreaţă a acestui concept este că fericirea este obiecti‑vul primordial al tuturor fiinţelor uma‑ne, iar statul are responsabilitatea de a crea condiţii pentru fericire. Conceptul susţine că prosperitatea materială nu exprimă real dezvoltarea umană dacă nu este susţinută de valori spirituale şi culturale, politici ecologice sănătoa‑se şi de un bun sistem de guvernare. Totuşi, nu neagă importanţa dezvoltă‑rii economice, ca mijloc de obţinere a bunăstării şi fericirii umane.Din 1979, când al patrulea rege al Bhutanului afirma că FNB este mai important decât venitul naţional brut, conceptul a stârnit interes global, iar Bhutanul a investit timp şi multe resur‑se în exportarea acestuia. Între timp, Bhutanul se confruntă cu propriile probleme: sărăcia rurală persistă, iar locuitorii părăsesc satele pentru o via‑ţă mai bună în zone mai puţin izolate.

Cinci naţiuni, o singură viziune?

Texte Björn Lüdtke, Needrup Zangpo, Elaisha Stokes, Fernando Molina, Fabrice Pozzoli-Montenay,

Sebastian Engelmann/Phong Thanh Fotografii Kirklandphotos, fotofritz16, leezsnow, Aaron Black,

José Luis Quintana, David W. Hamilton, xuanhuongho

Banii nu sunt totul: de la venitul naţional brut

la fericirea naţională brută.

STÂ

NG

A ©

Kir

klan

dp

hoto

s D

RE

AP

TA ©

fo

tofr

itz16

Tânăr călugăr părăsind clasa pentru a se juca la mănăstire

Mănăstirea Taktsang (Mănăstirea Tigernest), Bhutan

46 47

Gândim anticipativ

un canadian care trăieşte actualmente în Victoria, Columbia Britanică, a călă‑torit în Bhutan în 2006 pentru a con‑cepe chestionarul ce urma să măsoare nivelul de fericire al bhutanezilor.„Siguranţa economică este doar unul dintr‑o serie de factori ce determină fericirea,” spune Pennock. „Dar FNB îi înglobează pe toţi.”Când Pennock s‑a întors acasă, s‑a întrebat ce ar răspunde canadienii la ideea de fericire ca unitate de măsură a bunăstării. Împreună cu mai mul‑ţi parteneri locali, a lansat proiectul Indicele fericirii din Victoria. Primul pas a fost adaptarea sondajului pen‑tru a reflecta idealurile unei audienţe occidentale.„Fericirea, în contextul FNB, reflectă natura budistă a Bhutanului,” spune Pennock. „În cultura occidentală, no‑ţiunea este foarte apropiată de bunăs‑tare – un sentiment general de mulţu‑mire faţă de viaţa personală şi o stare generală optimistă.”Indicele Victoria şi‑a menţinut indica‑torii originali de bunăstare identificaţi în contextul FNB din Bhutan – sănă‑tate fizică, bunăstare psihologică, se‑curitate economică, echilibru în admi‑nistrarea timpului, vitalitate ecologică, bunăstare socială şi comunitară, vita‑

litate culturală – dar a schimbat lim‑bajul pentru a reflecta considerentele culturale din Canada.„De exemplu, sondajul bhutanez conţi‑nea o listă lungă de dansuri tradiţio‑nale bhutaneze, iar participanţii erau întrebaţi dacă ştiu să le danseze. În Bhutan, cunoaşterea dansurilor tradi‑ţionale este considerată indicator de fericire şi relevă sentimentul de apar‑tenenţă la o comunitate. Dar pentru ca‑nadieni, acest aspect nu era relevant.”Deşi Victoria este capitala districtu‑lui Columbia Britanică, oraşul‑insulă păstrează o atmosferă relaxată. Locui‑torii prețuiesc zilele scurte de lucru şi timpul petrecut în familie. „Fericirea este un spaţiu al existenţei fără stres,” spunea Nicolas Fabriziak, unul din locuitori. „Este un sentiment de liber‑tate. Senzaţia de a fi iubit. O viaţă onestă. Prietenie.” Oraşul Victoria este adesea menţionat ca o comunitate de pensionari, dar îşi păstrează totodată o populaţie tânără vibrantă, datorită universităţii locale.Sondajul a fost realizat în 2008 şi repe‑tat în 2011, la fiecare participând circa 2400 de respondenţi. Rezultatele au fost ambigue. Acţiunea nu a reuşit să ofere date senzaţionale şi, aşa cum era de aşteptat, a existat o corelare strânsă

între sărăcie şi nefericire, ceea ce a indicat, într‑o manieră discutabilă, că în context occidental, venitul naţional brut poate fi un indicator de fericire, ca oricare altul.Deşi autorităţile locale erau la curent cu rezultatele proiectului Indicele ferici‑rii din Victoria, s‑au luat foarte puţine măsuri de îmbunătăţire a nivelului de fericire al cetăţenilor oraşului Victoria, iar rezultatele au rămas constante la cele două sondaje. Poate şi pentru că nivelul fericirii era deja destul de ridi‑cat (prin comparaţie globală, Canada ocupă locul şase în rândul celor mai fericite ţări, iar rezultatele s‑au reflectat şi în Victoria). Pennock sugerează to‑tuşi că motivul ar putea fi şi faptul că, în cultura occidentală, percepem ferici‑rea ca pe o chestiune pur personală.„Cred că în America de Nord încă suntem marcaţi de moştenirea noastră puritană care vede în căutarea fericirii sau a plăcerii un păcat,” adaugă Pen‑nock. „În ţările budiste, ca Bhutanul, dorinţa de fericire este firească şi ni‑meni nu s‑ar gândi că nu este impor‑tantă sau că guvernul nu ar trebui să îi susţină dezvoltarea.”

Bolivia— O viaţă mai bună

În 2009, Bolivia a adoptat o nouă con‑stituţie, care specifică, fără detaliere, următoarele: Statul adoptă şi promo‑vează „suma qamaña” ca principiu etic şi moral al societăţii noastre. O primă dificultate o reprezintă însă traducerea acestui termen indigen în alte limbi – în limba română ar însemna ceva de genul „a trăi mai bine”. Totodată se pune întrebarea ce înseamnă, concret, acest termen pentru ţară.Includerea conceptului de „a trăi mai bine” în noua constituţie este rezulta‑tul luptei reprezentanţilor populaţiei

Gândim anticipativ

Chiar şi acolo, tineretul urban se orga‑nizează în găşti, pentru că rata şoma‑jului în rândul tinerilor este ridicată, sistemul sanitar şi cel educaţional sunt în curs de privatizare – iar diferenţa dintre clasele sociale se accentuează. Voci critice afirmă că guvernul anterior a exportat FNB cu preţul implementă‑rii sale pe plan intern şi că a apărut o stare de oboseală. A considera sufi‑cient ceea ce ai – aşa‑numita stare de mulţumire – este un concept literar, însă extravaganţa afişată de o parte a populaţiei şi a guvernului este prea evidentă pentru a nu fi văzută de să‑raci, şi poate pune în pericol progresul.Totuşi, aceasta nu este problema funda‑mentală. FNB, ca şi fericirea, rămâne o căutare perpetuă, o luptă, indife‑rent de ţară. Bhutanul nu pretinde să fi atins FNB – un deziderat greu de atins vreodată. Totuşi, rămâne o rază de speranţă, o stea călăuzitoare. Pen‑tru că nu este un scop, este un mijloc – de a îmbunătăţi constant condiţiile de a obţine fericirea, prin politici şi prac‑tici publice înţelepte.În acest scop, au fost identificaţi câţi‑va factori decisivi şi fiecare politică trebuie să treacă un test de analiză FNB riguroasă. De exemplu, politica de dezvoltare a mineritului, concepută în 2010, nu a trecut de instrumentele de analiză FNB, pentru că mineritul afectează mediul – unul din factorii decisivi. Totodată, şi sistemul educa‑ţional al ţării a fost infuzat cu valori‑le acestui concept – şcolile de astăzi respectă – printre altele – „ziua fără plastic”, „ziua verde” şi „ziua împărţirii hranei”. De la data vizitei comisiei în satul Ungar, rata sărăciei în districtul Lhuntse a scăzut la 31,9%, iar rata să‑răciei naţionale s‑a redus de la 23,2 la 12%. Situaţia s‑a îmbunătăţit semnifi‑cativ, cel puţin în plan economic, ceea ce este important.Dar FNB continuă să ceară mai mult. Deşi unele componente au fost tran‑spuse în bune practici şi politici, multe rămân idealiste. Din acest motiv, tot mai multe voci critice afirmă că inter‑

pretările savante pot răpi conceptului FNB propria esenţă. Pentru mulţi tineri bhutanezi, FNB nu ar trebui să fie subiect de discurs academic, ci o aspi‑raţie firească. Kinley, elev de liceu din Thimphu, spune că FNB înseamnă „fe‑ricire şi egalitate, deoarece oamenii se compară între ei din punct de vedere al venitului”. Purna Kumar, un tânăr an‑treprenor, afirmă că termenul este „uti‑lizat greşit” şi că semnificaţia sa este de a permite oricărui cetăţean să aibă o viaţă decentă. Este un concept profund, dar simplu. Iar prietenul său adaugă: „este vorba despre a număra zâmbete”.

Canada— Fericire sau

bunăstare?

Raportul mondial asupra fericirii 2013 realizat de Naţiunile Unite consideră Canada una dintre cele mai fericite ţări din lume. Acest fapt nu ar trebui să surprindă, probabil, întrucât conceptul de Fericire Naţională Brută a fost creat, parţial, în Canada. Michael Pennock, S

TÂN

GA

© le

ezsn

ow

D

RE

AP

TA ©

Aar

on

Bla

ck

Călugări din Thimphu, Bhutan

Proprietar de iaht ancorându-şi velierul în Victoria, Canada

48 49

familii), considerată a fi superioară do‑rinţei de profit (schimbul de mărfuri).Dar nici aceste eforturi nu par să atra‑gă un interes prea mare din partea majorității. Un sondaj realizat în de‑cembrie 2012 de ziarul Página Siete a relevat că 73 la sută dintre cei chestio‑naţi cred că „suma qamaña” ar fi doar vorbe goale. O majoritate similară a fost de părere că pentru „a trăi bine” oamenii au nevoie doar de un serviciu bun şi de servicii sociale de calitate. Doar 7 la sută înţeleg prin „a trăi bine” un model care nu se limitează numai la partea materială, ci ţine cont şi de valori spirituale şi comunitare.Principiul inclus în constituţie în 2009 pare să nu fi prins rădăcini până la ora actuală. Mai mulţi locuitori din Huarina, un sat de pe malul lacului Titicaca (chiar zona de origine a Minis‑trului Choquehuanca) au declarat că nici nu ştiau ce se specifică în consti‑tuţie despre „suma qamaña”, dar că sunt totuşi complet mulţumiţi. Ei afir‑mă că în ultima vreme au vândut mai mulţi păstrăvi, lapte şi brânză turiştilor şi că acum pot găsi mai multe oportu‑nităţi de lucru în La Paz, unde se duc în fiecare an ca muncitori sezonieri. Un localnic povesteşte: „Înainte, zona era mai liniştită, dar nu exista la fel de mult de lucru ca acum. Nu putem trăi doar din cultura cartofilor. Astăzi, viaţa noastră e mai bună, avem mai multe oportunităţi. Însă mai e cale lun‑gă de parcurs”.

Franţa— Nefericiţii fericiţi

Francezilor le place să se plângă sau, mai exact, să se vaite („râle”) – o mani‑eră specific franţuzească de a bombă‑ni sau de a se plânge. Este un fel de sport național, un element esențial al identităţii noastre culturale. În Rapor‑

tul mondial asupra fericirii 2013, Fran‑ţa se clasa pe locul 25, după ţări pre‑cum Venezuela, Panama şi Mexic – un adevărat paradox pentru o ţară care de regulă se vede pe sine mult mai aproa‑pe de vârful oricărei piramide şi nu ratează nicio ocazie de a‑şi afişa ambi‑țiile internaționale. Mulţi ridiculizează acest ego naţional exagerat, dar noi nu ne pierdem speranţa – competitorul nostru tradiţional, Germania, s‑a clasat pe locul 26.Criza economică este adesea citată ca o cauză a acestei perspective cenuşii. Şomajul depăşeşte 10%, afectând în special categoriile sub 30 şi peste 50 de ani, iar situația absolvenților nu este mai bună. E foarte probabil ca un proaspăt absolvent să trebuiască să lu‑creze ca stagiar pentru circa 400 euro pe lună, timp de câţiva ani. Ţinând cont de faptul că în Paris chiria medie este de 40 euro/mp, nu trebuie să se aştepte la o viaţă prea luxoasă. Franţa este ţara unde siguranţa locului de muncă este cea mai bine protejată din UE, însă acest lucru nu împiedică anga‑jaţii francezi să aibă cele mai puternice sentimente de nesiguranţă a locului

de muncă, atâta timp cât viitorul este văzut ca ameninţător şi impredictibil.Aceasta cauzează o veritabilă stare de anxietate. Francezilor le e teamă că pot deveni săraci. Un sondaj arată că 30% din populaţie consideră că au cunoscut „sărăcia” cel puţin o dată în viaţă şi că le este frică să nu repete experienţa. Aşadar nu trebuie să ne surprindă că 68% dintre francezi cred că vor urma timpuri şi mai grele – un procent similar celui din Grecia (sursa: Eurobarometrul Eurostat, iulie 2013). Iar cu numai 26% optimişti, cel mai redus nivel din toate timpurile, e greu să clădeşti un viitor pozitiv. Dar să fim serioşi, dacă ne raportăm la Grecia, putem spune că noi, francezii, avem tendinţa de a ne exagera starea de melancolie.Aşadar, este Franţa condamnată?Michel Lejoyeux, şeful departamentu‑lui de psihiatrie al spitalului Bichat şi autorul cărţii „Schimbarea în bine”, respinge legătura dintre pesimism şi criza economică. „Ştim că, cu cât tim‑purile sunt mai grele, cu atât vom în‑tâlni mai puţini oameni deprimaţi. De fapt, cu cât oamenii sunt mai pesimişti,

Gândim anticipativ

indigene pentru recunoaşterea oficia‑lă a propriei culturi. Evo Morales, el însuşi un indigen aymara şi, din 2005, preşedintele ţării, pe a cărui iniţiati‑vă se bazează de fapt în mare parte noua constituţie, şi‑a însuşit universul ideatic indianistas şi l‑a utilizat pen‑tru a se ridica la nivelul de „condu‑cător spiritual” al majorităţii indigene boliviene – chiar dacă guvernul său promovează concomitent un program clasic de dezvoltare.Acest aspect a creat discordie între mulţi indianistas şi guvern, şi nu nu‑mai în cazul Ministrului de Externe al Boliviei, David Choquehuanca, el însuşi un aymara. Viziunea sa des‑pre „suma qamaña” este întruchiparea modului tradiţional de viaţă în socie‑tatea indigenă. El defineşte principiul ca fiind „un proces care a început

şi care se va intensifica din ce în ce mai mult”. Semnificaţia acestuia ar fi „întoarcerea la rădăcini”, şi anume la „cultura vieţii. Nu omul este cel mai important (cum pretinde socialismul), nici banii (cum afirmă capitalismul), ci viaţa: râurile, aerul, munţii, stele‑le, furnicile, fluturii. Din acest motiv, nu credem în drepturile omului, ci în drepturile cosmice”. Acestea înseamnă dreptul la „o viață simplă”, în care toți oamenii să poată mânca, să poată dan‑sa şi în special să poată lucra.Însă aceste viziuni se potrivesc prea puţin cu evenimentele ce descriu re‑alitatea ţării, a cărei economie a cu‑noscut un impuls puternic în ultimele decenii, datorită creşterii preţurilor la materii prime. Ca urmare, a crescut şi bunăstarea monetară: niciodată nu s‑a consumat mai mult în Bolivia decât

acum. De exemplu, între 1998 şi 2012, numărul autovehiculelor a crescut de douăsprezece ori, ajungând la peste 1,2 milioane – deci, fiecare al zecelea bolivian are o maşină.Javier Medina este responsabil oficial pentru un proiect care încearcă să răs‑pundă la întrebarea despre cum poate fi reconciliată „suma qamaña” cu rea‑litatea actuală a dezvoltării boliviene. Filosoful doreşte să extindă principiul, pentru a include, printre altele, ele‑mente de progres, capitalism şi piaţă.Proiectul său, inspirat din Fericirea națională brută din Bhutan, îşi propu‑ne să verifice dacă bolivienii într‑ade‑văr „trăiesc bine”. Indicatorul bolivian nu măsoară, totuşi, numai sentimentele oamenilor, ci analizează şi principiile politice ale comunităţilor locale, cum ar fi reciprocitatea (întrajutorarea între

Gândim anticipativ

STÂ

NG

A ©

Jo

sé L

uis

Qui

ntan

a/La

tinC

ont

ent/

Get

ty Im

ages

D

RE

AP

TA ©

Dav

id W

. H

amilt

onDansatori din La Paz, Bolivia

Fécamp, Franţa

50 51

vietnameze a reuşit să atingă un anu‑mit nivel de prosperitate şi a putut evi‑ta sărăcia. Şi, cu toate că discrepanțele dintre săraci şi bogați se accentuează, diferențele sociale în cadrul populației sunt semnificativ mai reduse decât în statele vecine.Vietnamezii tind să îmbine modul tradițional de gândire şi de acțiune cu ideile noi, evitând totodată o ruptură cu trecutul. Optimismul perpetuu, pe de o parte, şi importanţa deosebită a tradiţiei, pe de altă parte, au contribuit la protejarea identităţii naţionale şi la menţinerea sentimentului de „noi” şi, implicit a celei mai puternice motivaţii care şi‑a dovedit în repetate rânduri avantajele, în situaţii dificile. Desigur, datorită globalizării şi liberalizării tot mai evidente a presei, vietnamezii de‑

vin tot mai avizi după cultura occiden‑tală şi asociază sentimentul de fericire cu posesia materială. „Sper însă”, adau‑gă Vu Linh, „ca încrederea profundă în ideea de «noi» şi nu de «eu» ne va menţine atitudinea critică faţă de con‑cepţia că bunăstarea materială repre‑zintă în sine reţeta fericirii”.

Ce am învăţat despre fericire din scur-ta noastră călătorie în jurul lumii?

Dacă ați încercat să găsiți o definiție general valabilă pentru fericire, de‑sigur ați observat cât este de dificil – chiar dacă oricine o percepe. Fericirea este subiectivă.Totuşi, din Canada pare să aflăm că, în anumite condiţii, bunăstarea materială poate asigura fericirea. Dar putem for‑

mula o regulă în acest sens? Exemplul Franţei pare să fie mai edificator.Pe de altă parte, chiar concepte ca Feri‑cirea Naţională Brută atrag critici. Bhu‑tanului şi Boliviei li se reproşează că mai degrabă îşi exportă conceptele în întreaga lume, în loc să le aplice pen‑tru propriul popor. Este de asemenea clar că fericirea nu poate fi obiectivă şi poate fi influenţată de ideologia predo‑minantă – vezi exemplul Vietnamului.Nimeni nu încearcă să afirme că bu‑năstarea materială şi fericirea se ex‑clud reciproc. Este discutabilă şi ideea că un concept, un indice sau un singur stat ar putea asigura fericirea. Totuşi, eforturile noastre ar trebui să se în‑drepte spre crearea de condiţii, în toată lumea, ca fiecare om să aibă şansa de a‑şi găsi propria fericire.

Gândim anticipativ

cu atât starea lor de sănătate este mai bună. Motivul ar putea fi că oamenii au mai puţine ocazii de a se gândi la ei înşişi.” Dincolo de plăcerea snoabă a unui respect de sine redus, Franţa rămâne cea de‑a cincea putere econo‑mică mondială, cu companii de succes în multe sectoare: aerospaţial, bancar, telecomunicaţii, construcţii, agricultură, bunuri de lux şi turism.Dar să trecem peste clişee şi să ana‑lizăm atent cum arată Franţa de fapt. Este un stat centralizat, în care puterea politică şi economică sunt concentrate în Paris. Aici, oamenii sunt stresaţi de timpul îndelungat petrecut în mijloa‑cele de transport în comun; managerii lucrează multe ore suplimentare, iar costul vieţii cotidiene este cu 20% la mare decât în restul ţării. Este un oraş superb, ce trăieşte din trecutul său glorios şi din imaginea sa fascinantă, despre care scriitoarea Colette spunea: „Parisul este singurul oraş din lume unde nu e nevoie să fii fericit”.Poate fi adevărat, însă francezii se refugiază din Paris pentru a se stabili în oraşe ca Nantes, Toulouse şi Lyon, care oferă o calitate superioară a vieţii, chirii mai mici şi oportunităţi atractive de a face carieră. Iar in afara Parisu‑lui, poţi găsi zone superbe unde viața cotidiană este rezonabilă şi permite respectarea tradiției franceze „Art de Vivre” (arta de a trăi,) ce pune accent pe frumusețea şi confortul de acasă şi pe răsfăţuri precum parfumul, florile, vinul şi mâncarea bună. Rezultatul este simplu – gradul de fericire este mult mai ridicat în afara Parisului.Totuşi, toate au un preţ: mottoul este „pour vivre heureux, vivons cachés” (pentru a trăi fericit, stai ascuns). Din motive fiscale şi datorită influenţei religioase şi politice, afişarea bogăţiei este privită ca un semn de vulgaritate în tradiţia rurală franceză. Departe de strălucirea ostentativă a Parisului veţi găsi case discrete cu grădini su‑perbe, vile luxoase pe dealurile izolate din Lubéron sau cea mai mare flotă de iahturi din Europa.

Stephen Clarke, corespondentul fran‑cez al cotidianului britanic Daily Mail şi autorul best‑sellerului internaţional „Un an în Merde”, are o experienţă îndelungată în cultura şi paradoxul francez şi într‑unul din articolele sale concluzionează: „întotdeauna le spun prietenilor mei francezi care se plâng – de altfel, hobby‑ul lor naţional – că nici nu ştiu cât de norocoşi sunt”.Da, Stephen, noi ne văităm (râle), şi asta ne face fericiţi.

Vietnam— Sărac, dar fericit

Numai gongul unui mic templu bu‑dist din centrul oraşului Ho Chi Minh acoperă pentru câteva momente zgo‑motul modernei metropole de milioane de locuitori. Viața pulsează, scuterele se îmbulzesc pe străzi. Dar chiar şi la câţiva ani de la declanşarea crizei fi‑nanciare mondiale din 2008 îşi mai fac simţită prezenţa concedierile în masă, colapsul bursei şi explozia bulei imo‑biliare. „Am mulţi prieteni care au fost nevoiţi să se mute înapoi cu părinţii” ne spune tânărul lector universitar în dezvoltare urbană Tram Vo, ce provine dintr‑un mediu modest. Deşi Vietna‑mul poate conta şi pe viitor pe o creş‑tere economică anuală de şase la sută, ţara continuă să rămână săracă, cu un venit mediu situat sub pragul de 1.200 euro pe an (2013).Cu toate acestea, vietnamezii par să fie un popor fericit. Indicele fericirii planetare (Happy Planet Index) poziţio‑nează Vietnamul, în 2012, pe locul doi în clasamentul celor mai fericite ţări din lume. Cum este posibil? Evaluarea se bazează în principal pe factori „su‑biectivi”, cum ar fi speranţa de viaţă, impactul omului asupra mediului („am‑prenta ecologică”) şi gradul de satisfac‑ţie declarat al populaţiei. Studii simila‑

re, cum ar fi Raportul mondial asupra fericirii (World Happiness Report, la care se referă autorii noştri din Canada şi Franța), ce măsoară fericirea şi satis‑facţia pe baza altor indicatori şi inclu‑de factori mai „pragmatici” precum venitul naţional brut, ajung la rezultate uşor diferite (acest lucru se observă în special la toate țările scandinave, țări cu speranță de viață ridicată, densita‑te demografică redusă şi un puternic simţ al justiţiei sociale la vârf). Însu‑mate însă, diverse studii internaţionale subliniază acelaşi aspect: sentimentul de fericire depinde de o multitudine de factori, în special de mediul socio‑ cultural în care trăiesc oamenii.Dacă ţinem cont de acest aspect, vom observa că mediul de viaţă al vietna‑mezilor diferă în multe privinţe de cel al altor culturi. Oare rezidă totul în modul de gândire al vietnamezilor?„Optimismul este forţa motrice care ghidează oamenii de aici şi este o tră‑sătură înnăscută”, ne spune Vu Linh, o tânără de treizeci şi cinci de ani, născută şi crescută în SUA într‑o fami‑lie de refugiați vietnamezi şi care de cinci ani s‑a mutat în oraşul Ho Chi Minh. „Cultura vietnameză este pro‑fund înrădăcinată în principiile confu‑cianismului, ce dirijează chiar şi astăzi viaţa cotidiană a oamenilor”. Modul de gândire şi de acţiune al vietname‑zilor este puternic influenţat de religia lor şi de viziunile politice, de teoriile sociale şi etice.Recunoaşterea ierarhiei şi principiilor de ordine ca fundamente ale confucia‑nismului se regăsesc şi în efortul ţării de a păstra echilibrul între politica sa reformistă, îndreptată treptat spre eco‑nomia de piaţă, şi menţinerea în conti‑nuare a sistemului de guvernare socia‑list. În timp ce observatorii occidentali critică acest aspect ca fiind o barieră în calea reformei, în prezent se dove‑deşte că, printr‑o conducere politică prudentă, politicienii vietnamezi au putut evita „turbo‑capitalizarea” Vietna‑mului, cu numeroase consecinţe ne‑gative posibile. Majoritatea populaţiei

Gândim anticipativ

© x

uanh

uong

ho

Vânzătoare ambulantă de fructe, Ho Şi Min, Vietnam

52 53

Gândim anticipativ

Leonardi. În funcţie de tipul de rezer‑vare, avionul poate fi dotat cu unul, două sau trei compartimente‑vagon sub aripi – de exemplu o cabină su‑plimentară pentru clasa business sau, în altă situaţie, o cabină suplimentară pentru bagaje. La capacitate maximă, Clip-Air poate transporta de trei ori numărul pasagerilor unui Airbus A320, propulsia fiind asigurată de numai trei motoare comparativ cu cele şase ale aeronavelor convenţionale. „Astfel pu‑tem reduce semnificativ consumul de combustibil”, spune Leonardi.Însă acest lucru funcționează doar dacă toate cele trei corpuri sunt ataşa‑te sub suprafața portantă a aripii. La distanțe de zbor de până la 4.000 km, un astfel de avion modular ar putea reduce costurile de exploatare cu pes‑te 10% per pasager. În schimb, dacă Clip-Air nu este solicitat adecvat, masa şi rezistența la aer a aripii enorme ar anula toate reducerile calculate.Celelalte avantaje ale conceptului inovator se pot obţine foarte simplu –

în special cele legate de siguranţă: în Clip-Air, piloții stau în partea din față a aripii, nu există nicio legătură cu cabinele pasagerilor şi nimeni nu poate ataca echipajul. „Americanii sunt încântaţi”, spune Leonardi zâmbind

discret. La rândul lor, elementele mo‑dulare pot fi detaşate şi coborâte în siguranță pe sol cu ajutorul unor para‑şute, în caz de pericol de prăbuşire – un concept de siguranţă ce nu poate fi realizat la avioanele obişnuite.Şi dacă peste câțiva ani hidrogenul se va impune ca tehnologie propulsoare alternativă în industria aeronautică, Clip-Air ar putea oferi un avantaj ine‑stimabil: „În avioanele convenționale

este foarte periculos să transporți îm‑preună sute de pasageri şi cantități mari de hidrogen explozibil”, spune Leonardi. În schimb în noul aparat zburător, cele două sisteme ar fi com‑plet separate.În prezent, Clip-Air este disponibil doar în miniatură, ca machetă de prezentare pentru târguri şi expozi‑ţii. În paralel, inginerii din Lausanne lucrează la simulări pe computer şi la un studiu de fezabilitate, pentru a clari fica întrebările despre eficienţa economică, structura aerodinamică şi consumul de energie. Într‑o etapă viitoare, Leonardi speră să reuşeas‑că să propulseze în aer un model de şase‑şapte metri lungime. „Nu am niciun dubiu că Clip-Air va putea să zboare”, afirmă el.Dacă un aparat de zbor modular se va ridica într‑adevăr de pe o pistă de decolare în viitorul apropiat este însă o cu totul altă întrebare. De ani de zile, designerii şi inginerii aeronau‑tici încearcă să conceapă avioane mai flexibile şi mai modulare. De exemplu, în 2005, designerul Frank Heyl din Hamburg a prezentat Aeolus – o aripă mare, pe a cărei parte frontală pot fi ataşate module cu pasageri. Totul a rămas însă la nivelul de fotografii fru‑moase: Industria aeronautică este prea prudentă şi prea conservatoare ca să renunţe la conceptul brevetat şi perfec‑ţionat în decenii, bazat pe un fuzelaj în formă de trabuc şi două aripi lungi.Dar şi Claudio Leonardi este realist. „Trebuie să mai depăşim multe obsta‑cole”, conchide elveţianul. Dar adaugă: „Suntem convinşi că merită să oferim o alternativă tehnologiei aeronautice actuale.”Pentru cercetătorul din Lausanne, Clip-Air nu reprezintă decât un început. „Proiectul nostru nu se axează pe avi‑oane, ci pe transport, pe descoperirea de noi posibilităţi oferite de transpor‑tul modular”, spune Claudio Leonardi. Dacă va fi pus în practică, Clip-Air ar putea modifica pentru totdeauna mo‑dul în care călătoresc oamenii.

Dacă trenurile ar zbura

Text Alexander Stirn Rendată Clip-Air

Proiectul elvețian Clip-Air

doreşte să dea aripi trenurilor.

Rămâneţi pe locurile dumnea‑voastră. În viitor, călătorii către destinaţii îndepărtate nu vor

mai trebui să‑şi părăsească locul ocu‑pat, pe întreaga durată a călătoriei. În gara de plecare, se vor aşeza pe locul rezervat, vor zbura cu avionul în cealal‑tă parte a globului, apoi vor fi transfe‑raţi cu trenul în staţiunea turistică aleasă şi – dacă nu doresc – pot să nu renunţe niciodată la locul ocupat iniţial.Toate acestea se vor putea realiza prin Clip-Air, un proiect ambiţios al cercetă‑torului şi pilotului amator Claudio Leo‑nardi. Cu Clip-Air cercetătorul de la In‑stitutul Federal Elveţian de Tehnologie Lausanne doreşte să combine confortul transportului feroviar flexibil cu avan‑tajul vitezei oferit de aero nautică – ata‑şând vagoane de cale ferată transfor‑mate, sub suprafeţele portante ale unui avion de mari dimensiuni. Un simplu clic, şi călătoria poate continua.

„Sistemul clasic de zbor nu a cunoscut schimbări în ultimii 70 de ani şi pre‑zintă tot mai multe probleme”, spune Leonardi. „Este incomod, lent şi puţin

flexibil.” Clip-Air îşi propune să fie exact opusul. Elementul de bază al conceptului modular prezentat de Leo‑nardo în premieră la Salonul parizian de aeronautică Le Bourget 2013, este un fuzelaj inovator: cu un diametru de

aproape patru metri, este similar cabi‑nei unui Airbus A320; cu o lungime de aproximativ 30 metri, corespunde unui vagon de tramvai clasic.Astfel, Clip-Air poate intra în gară exact ca un tren normal. Pasagerii se înregistrează la gară şi îşi depozitează bagajele, apoi îşi căuta locul rezervat. La aeroport îi aşteaptă a doua nouta‑te a lui Leonardo: o aripă supradimen‑sionată, al cărei model gri‑albastru prezentat la Le Bourget aminteşte puţin de bombardierele nedetectabile mari. Sub aripa lată de 60 metri, care acoperă propulsoarele şi rezervoarele, cockpitul şi un tren de rulare cu pi‑cioare lungi, pot fi ataşate până la trei vagoane. După aterizare, vagoanele se detaşează, urmând să ajungă la desti‑naţie pe calea ferată.„Acest concept modular oferă compa‑niilor aeriene o flexibilitate nemaiîn‑tâlnită până acum”, spune Claudio

Gândim anticipativ

Modelul unui avion Clip-Air

Sistemul clasic de

zbor nu a cunoscut

schimbări în ultimii

70 ani şi prezintă tot

mai multe probleme

Nu am niciun dubiu

că Clip-Air va putea

să zboare

© C

lip-A

ir

54 55

Ne păstrăm curiozitateaTransformăm ideile în realitate.

Activând la nivel mondial ca un grup de specialişti independenţi, aducem la aceeaşi masă persoanele cu competenţele necesare şi oferim astfel un maxim

de experienţă şi de know-how pentru fiecare proiect. Astfel, permitem progresului să se manifeste în multe moduri, asigurând totodată şi succesul

companiei noastre.

56 Muzeele de mâine Cum inspiră cunoaşterea.

60 Bionică – soluţii din natură Modelul care inspiră oamenii de ştiinţă.

62 Urzeala tronurilor

De ce captivează serialul HBO milioane de oameni?

66 În febra vitezei

Noutăţi din Formula 1 – autoturisme pentru 2014.

68 Tehnologia prin experienţă proprie

Când omul contribuie la evoluţia naturii.

72 Fascinaţia fotbalului

Campionatele mondiale – ce urmează, ce rămâne?

56

Section

57

Cuvântul „muzeu” derivă din grecescul „mouseion”, un termen ce descrie un spaţiu

dedicat muzelor – o etimologie perfect adecvată pentru aceste instituţii pline de inspiraţie. Instituţiile din Grecia antică ce purtau acest nume, cum ar fi Muzeul din Alexandria (30 î.Hr.), semănau mai degrabă cu universităţi‑le moderne, iar instituţia recunoscută

astăzi ca muzeu îşi are originea în Renaştere, ajungând la faza de dezvol‑tare maximă în Perioada Iluminismului.Într‑adevăr, numeroase muzee con‑temporane continuă să reflecte idea‑lurile Iluminismului, de îmbogăţire a cunoştinţelor omeneşti într‑o mare vari‑etate de domenii – artă, istorie natura‑lă, ştiinţă şi tehnologie – conferindu‑le o aură oarecum „statică”. Totuşi, în ulti‑mele decenii, multe dintre muzee au rupt lanţurile tradiţiei şi au îmbrăţişat schimbările şi provocările societăţilor moderne.Te Papa Tongarewa din Wellington (care, în traducere liberă, înseamnă „cutie cu comori”) este unul din prime‑le muzee care a încercat o abordare puţin mai interactivă. Înfiinţată în 1992 drept continuatoare a Muzeului Colonial (fondat în 1865), instituţia găzduieşte o vastă colecţie de artefacte Maori, precum şi expoziţii de istorie naturală şi de mediu – dar şi exponate cu care vizitatorii pot interacţiona şi elemente de „descoperire” destinate copiilor, ce includ simulatoare de miş‑care şi o casă care tremură efectiv în timpul unui pretins cutremur. Astăzi, este unul dintre cele mai vizitate mu‑zee din Australasia.

„Ne‑am îndepărtat destul de mult de structura muzeului din secolul al 19‑lea – spaţii întunecoase, uneori ne‑prietenoase, unde colecţiile şi expona‑tele erau monitorizate îndeaproape de o echipă de paznici în uniformă,” spu‑ne Michael Houlihan, Directorul Exe‑cutiv al muzeului Te Papa. „Accentul era pus mai degrabă pe «nu atingeţi», decât pe «ce aţi dori să aflaţi?».”„Ceea ce diferenţiază Te Papa de alte muzee este caracteristica sa de a fi un muzeu al culturilor vii. În alte muzee, dacă doreşti să priveşti o cultură, des‑chizi un sertar cu eticheta «cultură», apoi îl închizi şi pleci. În schimb, ceea ce a făcut Te Papa – ceva complet nou şi complet diferit, devenit obiect de in‑vidie în lumea muzeală – a fost să spu‑nă «Ei bine, noi trăim de fapt într‑un context cultural.» Acest lucru reflectă relaţia noastră cu Maori [indigenii din Noua Zeelandă], ideea de marae ani‑mat [marae = casă de întruniri Maori] şi un spaţiu social ce exemplifică valo‑rile culturale Maori.”În 2009, Muzeul de Istorie Natura‑lă din Londra inaugura noul Centru Darwin, ce urma să aibă un succes enorm la public: structura de opt eta‑je, în formă de ou, realizată de firma daneză C. F. Møller Architechts revo‑luţionează atât „regulile” arhitecturale, cât şi cele muzeale. Exponatele Cen‑trului sunt prezentate folosind tehnică de ultimă generaţie – imagini video şi holografice în mărime naturală sunt proiectate pe pereţii interiori, iar speci‑mene de insecte şi plante sunt incluse în plăcuţe translucide dotate cu ecran tactil; vizitatorii pot chiar urmări ac‑tivitatea cercetătorilor în laboratoare, unele fiind dotate cu microfoane bidi‑recţionale pentru întrebări şi răspun‑suri despre activitatea lor.Muzeul Blau din Barcelona, care s‑a redeschis într‑o nouă locaţie în 2011, adăposteşte Muzeul de Istorie Na‑turală şi Ştiinţă al oraşului şi oferă 9.000 de metri pătraţi de spaţiu ex‑poziţional pe două etaje. Renunţând la prezentarea obişnuită a fosilelor şi

scheletelor de dinozauri, colecţia de ultimă oră a instituţiei este structura‑tă în jurul conceptului de Gaia: ideea de planetă vie, care creează viaţă şi care, la rândul său, este transformată de această viaţă. Vizitatorii pot urmări istoria cronolo‑gică a Pământului, redată prin inter‑mediul unei combinaţii de artefacte istorice şi echipamente multimedia ce recreează imagini, sunete şi mirosuri ale diferitelor ere şi epoci. Clădirea modernistă a fost proiectată de arhi‑tecţii elveţieni Herzog şi de Meuron, care au semnat şi conceptul muzeului M+ din Hong Kong ‑‑ situat lângă un parc de 14 hectare, la marginea por‑tului Victoria din Hong Kong; M+ va fi inaugurat în 2017 şi îşi propune să rivalizeze cu Galeriile Tate din Lon‑dra şi Muzeul MoMA din New York. Colecţia, care include zeci de exponate

de Ai Wei Wei, va detalia evoluţia ar‑tei chineze, de la Revoluţia Culturală până în secolul 21.Colecţia Wellcome din Londra, consti‑tuită în jurul colecţiei farmacistului, antreprenorului, filantropului şi colec‑ţionarului Sir Henry Solomon Well‑come (1853‑1936), dispune de o expozi‑ţie permanentă ce combină artă (Pablo Picasso, Anthony Gormley), diverse prezentări media şi selecţii din vasta arhivă a lui Wellcome de obiecte ciu‑date şi uimitoare din lumea medicală. Însă ceea ce o diferenţiază cu adevărat sunt evenimentele, ce includ operaţii pe cord de deschis, discuţii cu deţină‑tori ai premiului Nobel, circ cu purici


Sala dedicată Pământului, Muzeul de Istorie Naturală, Londra STÂ

NG

A C

C B

Y-N

C 2

.0 ©

ala

stai

rtay

lor

Noua viziune a

muzeelor – în pas

cu lumea noastră

hiper-conectată

Conceptul de

muzeu contemporan

nu a fost nicicând

atât de accesibil –

sau de inspirat

Muzeele de mâine

Text Paul Sullivan Fotografii Muzeul Te Papa Tongarewa din Noua Zeelandă, alastairtaylor, kippelboy,

Custozii Muzeului de Istorie Naturală, Londra

În condiţiile în care tehnologia redefineşte

tot mai mult lumea în care trăim, Paul Sullivan

se întreabă: vor reuşi muzeele lumii sau

alte spaţii culturale să ţină pasul?

58 59

şi exoschelete, precum şi jocuri online interactive ce abordează teme şi ex‑poziţii ale Colecţiei Wellcome, a căror audienţă mondială a ajuns de ordinul milioanelor. Muzeul a devenit atât de celebru încât în prezent este în curs o extindere în valoare de 15 milioane de lire sterline, ce va include o nouă galerie tematică şi transformarea să‑lii de lectură a bibliotecii într‑un nou spaţiu comun amplu, oferind astfel o abordare demnă de secolul 21 a unei biblioteci iluministe.„Este evident că atât mediile sociale, cât şi implicarea publică tot mai mare în muzee au fost foarte importante”, spune Danny Birchall, Manager siste‑me digitale pentru Colecţia Wellcome. „Însă oamenii iau contact cu aspecte culturale atât prin telefonul din buzu‑nar, cât şi prin locurile vizitate. Muze‑ele nu ar trebui să se sfiască să organi‑zeze jocuri sau alte forme de distracţie interactivă doar pentru că acestea nu ar aduce vizitatorii direct în galerii.”Pe măsură ce aceste muzee şi altele îşi lărgesc viziunea pentru a corespunde unei lumi actuale hiper‑conectate, cu o mare deschidere mediatică, acesta este, de fapt, doar începutul. Cu siguranţă, în deceniile următoare vom asista la o implicare majoră a comunităţii în activitatea muzeelor: tehnologia, inclu‑siv dispozitivele portabile, vor ajuta la definirea de noi experienţe participa‑tive, iar programele educaţionale, pre‑cum MOOC (cursuri online deschise publicului larg) vor oferi suport educa‑ţional pentru miliarde de oameni de pe întreg mapamondul. Conceptul de muzeu contemporan nu a fost nicicând atât de accesibil – sau de inspirat.

Ne păstrăm curiozitateaNe păstrăm curiozitatea

Informaţii despre voestalpine

Oţelul oferă nenumărate posibi-lităţi – o putem demonstra în voestalpine Stahlwelt, la fabrica din Linz. Expoziţia multimedia îşi invită vizitatorii într-o călătorie unică de descoperire, pentru a afla secretele fabricării oţelului, prelucrării oţelului şi produselor din oţel.În centrul acestei lumi a experi-mentelor, vizitatorul va descoperi 80 de bile mari, cromate, unele integrate în circuitul expoziţional, altele decupate, iar altele care chiar îi permit să le exploreze inte-riorul. Ca puncte fixe strălucitoare, ele oferă introspecţii fascinante

şi perspective noi asupra grupului voestalpine.A doua secţiune a expoziţiei, Turnul, conţine numeroase expo-nate impresionante şi staţii inter-active. Nivel după nivel, vizitatorul urcă încet, acompaniat de sunete specifice fabricării oţelului, pre-cum şi de efecte senzaţionale de lumină, redate pe un ecran de 700 m² cu leduri.Dar ce defineşte această fas-cinaţie pentru oţel? Lumea voestalpine a oţelului răspunde la această întrebare printr-o inter-acţiune fascinantă între experien-ţă şi informaţie.

STÂ

NG

A ©

Muz

eul T

e P

apa

Tong

arew

a d

in N

oua

Zee

land

ă D

RE

AP

TA ©

Cus

tozi

i Muz

eulu

i de

Isto

rie

Nat

ural

ă, L

ond

ra

OurSpace, geam interactiv Hartă interior Te Papa, Wellington

Coconul din Centrul Darwin, Muzeul de Istorie Naturală, Londra

60 61


Vindecare din interior

Despre autovindecare am aflat din botanică – sau de la un anume Wolverine, un personaj îndrăgit din seria de benzi desenate X‑Men. Acest principiu al autovindecării plantelor a evoluat însă şi poate fi transpus acum şi asupra materia‑lelor, putând revoluţiona tehnica de producţie şi domeniul construcţiilor. Secretul îl reprezintă aşa‑numiţii elastomeri, materiale plastice deformabile elastic, care ajută la sudarea microfisurilor componentelor din material plastic (de ex. garnituri de etanşare, componente ale sistemului de amor‑tizare) – practic, printr‑un proces complet independent. Principiul a fost copiat din lumea plantelor, mai exact de la ficus: dacă scoarţa sa este rănită, secretă un suc lăptos care închide rana.

Aparatul de zbor perfect

Când vine vorba despre conceperea unor roboţi zbură‑tori extrem de fiabili, oamenii de ştiinţă tind să se inspire din lumea insectelor. Un exemplu inegalabil este libelula. Corpul delicat, extrem de uşor, precum şi excepţionala mo‑bilitate şi capacitate de rotire a aripilor transformă această insectă zburătoare în modelul ideal pentru miniroboţi uti‑lizabili în reţele de conducte şi canale, în acţiuni de recu‑noaştere în zone afectate de dezastre sau la combaterea dăunătorilor. Prima „libelulă artificială” cu tehnică comple‑xă bazată pe senzori, aşa‑numitul Bionicopter, a fost prezen‑tată în 2013, la o expoziţie din Germania.

Perfect indestructibil

Pe lângă principiul autovindecării, evoluţia a generat încă un tip de tratament autonom: auto‑alinierea oaselor la ver‑tebrate. În cazul unei fracturi osoase, punctele de rupere sunt, la început, uşor deplasate. Totuşi, după o aumită peri‑oadă, fragmentele osoase se realiniază pe direcţia firească a fluxului de tensionare şi contribuie astfel la regenerarea corectă a osului. Oamenii de ştiinţă au conceput un mate‑rial din nanocristale tubulare metalice – Ossit, care se com‑portă similar şi este utilizat la construcţii supuse unor solici‑tări intense, cum ar fi podurile. Cu alte cuvinte: o structură este cu atât mai stabilă cu cât solicitarea la care este supusă este mai mare!

Secretul fixării eficiente

Cu siguranţă, sistemul de închidere tip „scai” este unul dintre exemplele clasice din cercetarea bionică. Chiar şi astăzi, cârligele elastice minuscule, care nu se rup nici chiar supuse unor forţe puternice, îşi găsesc o utilizare multiplă. În 1951, inginerul elveţian Georges de Mestral îşi patenta ideea care îi fusese inspirată de un scaiete mare. De atunci, principiul a evoluat enorm. Astfel, de exemplu, sistemele de prindere cu scai realizate din nomex sau din fibră de sticlă sunt utilizate la costumele pompierilor, cosmonauţilor sau piloţilor de curse. Astăzi există chiar şi îmbinări metalice similare, caracterizate prin forţă de prindere foarte mare şi rezistenţă crescută la reacţii chimice.

Bionică – soluţii din natură

Texte André Uhl Ilustraţii Benedikt Rugar

Modelul care inspiră oamenii de ştiinţă.


62 63


Anotimpurile sunt relative – cel puţin pe continentele Weste‑ros şi Essos. În această lume

de inspiraţie medievală, vara poate dura chiar şi câţiva ani. Acolo se află tărâmul celor „Şapte Regate”. Este locul unde se desfăşoară bătălia din‑tre familiile nobile Stark, Lannister şi Baratheon. Există cavaleri şi dragoni, femeile poartă blănuri, iar bărbaţii se luptă cu săbii.Aceasta este lumea din „Urzeala tronu‑rilor”, povestea care a fascinat milioane de oameni de pe întreg mapamondul: serialul este difuzat în peste 80 de ţări – SUA sau China, Polonia sau India, Pakistan sau Argentina. Aceşti fani nu sunt doar simpli entuziaşti ai serialelor de ficţiune. Indiferent de cul‑tură, pregătire profesională sau vârstă, ei aşteaptă cu nerăbdare, săptămână de săptămână, următorul episod. Mai mult, după serial s‑au produs numeroa‑

se parodii şi imitaţii, au apărut foru‑muri de discuţii şi un număr incredibil de mare de fani pe Facebook – peste 7,6 milioane. Ţinând cont de micro‑sfera nişelor de astăzi şi de modul în

care este difuzată informaţia, este vor‑ba, desigur, de un fenomen global.Serialul este o adaptare televizată a cărţii lui George R. R. Martin „Cântec de gheaţă şi foc”, născută ca trilogie,

dar care, până în prezent, a ajuns la cinci volume de dimensiuni impresio‑nante. Urmând calea multor autori de ficţiune, Martin a creat o lume medie‑vală ce cochetează cu lumea reală – şi chiar o limbă pentru poporul exotic ce trăieşte dincolo de graniţele acestui tărâm, dothraki. Producţia este de o calitate incontestabilă, de la rochiile extravagante ale doamnelor până la scenele de jupuire a animalelor. Deco‑rurile sunt realizate cu maximă atenţie, astfel încât ai într‑adevăr impresia că vezi o lucrare arhitectonică reală.George R. R. Martin a avut abilitatea de a crea intrigi teribil de încurcate, alungându‑şi eroii din orice zonă de confort pe care şi‑ar fi construit‑o. Per‑sonajele principale sunt măcelărite fără milă, familiile sunt dezbinate, spe‑ranţele şi visele sunt distruse, dragos‑tea este pierdută. Cu alte cuvinte: ori‑cine poate muri, majoritatea va suferi

Urzeala tronurilorText Bruna Calegari / Kathrin Gemein Fotografii Jim Wright, Lloyd Bishop Ilustraţii Daavid Mörtl

De ce captivează serialul HBO

milioane de oameni?

© J

im W

rig

ht /

Co

rbis

Out

line

/ Sky

Atla

ntic

HD

Nikolaj Coster-Waldau, Peter Dinklage şi Kit Harington

Lumea din „ Urzeala

Tronurilor” a fas-

cinat milioane de

oameni de pe întreg

mapamondul

64 65

şi numai câţiva vor reuşi – şi nimeni nu ştie cine va urca în cele din urmă pe Tronul de Fier. Elementul surpriză este prezent în permanenţă.Iar aceste momente omniprezente de surpriză au două efecte asupra specta‑torului. În primul rând, „Urzeala tronu‑rilor” se deosebeşte de obişnuinţele de vizionare într‑un mod radical, nemaiîn‑tâlnit, probabil, la niciun alt serial. În special serialele canalului american cu plată HBO au început, din anii nouăzeci, să îşi conducă firul narativ contrar aşteptărilor obişnuite ale tele‑spectatorilor. Producţiile TV sofisticate din punct de vedere artistic, care au dat, de fapt, semnalul pentru genul actual de seriale, au dovedit în premie‑ră avantajele acestui stil prin lungimea

naraţiunii, în comparație cu un film artistic de nouăzeci de minute – şi anume, tocmai această posibilitate de a sparge tiparele obişnuite de vizuali‑zare, care, în cazul unui film artistic înseamnă adesea o trecere prea brus‑că, deranjantă, dar care la un serial cu aproximativ 100 de ore de difuzare, intervine în mod uimitor de firesc.Astfel, chiar şi personaje îndrăgite din seriale precum „The Wire” şi „Clanul Soprano” sunt lăsate în urmă. Pur şi simplu. Însă acest spirit arbitrar este menţinut în anumite limite. De exemplu, şeful clanului mafiot, Tony Soprano, a fost prezent în toate cele 89 de episoade – şi nimeni nu a pus la îndoială că aşa va fi. În „Urzeala Tronurilor“, totul este altfel. În cele Şapte Regate, întotdeauna se poate întâmpla orice.Astfel, totul devine extrem de palpi‑tant – pentru că speculaţiile despre evoluţia fiecărui episod sunt practic

imposibile. Acest radicalism nu va ră‑mâne fără urmări. Pe viitor, serialele – care se doresc a fi de calitate – nu va mai trebui să se preocupe de subiectul evoluţiei neprevăzute a naraţiunii. Pen‑tru că, după ce telespectatorii se vor fi implicat în etapa următoare a poves‑tirii, le va fi greu să mai ia în serios poveştile ţesute simplist.În al doilea rând, acest tip de naraţiu‑ne este pur şi simplu mai apropiat de realitate. Nici în viaţa reală nu există protagonişti, ci nenumărate vieţi agi‑tate trăite în paralel, în care oricând se poate întâmpla ceva. Nimeni nu este intangibil, nimeni nu este cruțat. Filmele şi serialele transmit adesea o altă realitate – care iese în eviden‑ță în special atunci când în „Urzeala

Tronurilor“ totul se petrece altfel. Sau vă mai mirați că în orice film de ac‑țiune personajul principal este unicul supraviețuitor sub ploaia de gloanțe, în timp ce toți cei din jur sunt doborâți ca muştele? Şi asta, chiar şi în continu‑ările succesive ale acestor filme? Exact!Însă în cele şapte regate din Westeros, totul este în mişcare. Şi nimeni, ab‑solut nimeni, nu poate afirma că este în siguranță. Niciun erou, niciun per‑sonaj pozitiv nu este cruțat. Povestea „Urzeala Tronurilor” pare astfel mai vie şi mai omogenă, iar spectatorul simte că este tratat cu mai multă seriozitate decât în cazul unui film obişnuit. Aici, povestea, ca tot unitar, se află în prim‑plan – nu un personaj individual, lite‑rarizat şi deseori rupt de realitate.

În sfârşit, serialul oferă, în întreaga sa complexitate, un mare numitor comun la nivel global: mediile sociale permit fanilor din întreaga lume să discu‑te despre evoluţia serialului, ceea ce transformă „Urzeala Tronurilor” într‑o experienţă colectivă. Pentru că, în esen‑ţă, subiectele principale ale serialului sunt conflictele umane clasice, cum ar fi dragostea şi moartea, puterea şi in‑triga. Subiecte care ne definesc dintot‑deauna ca oameni şi care vor continua să ne sensibilizeze inimile şi în viitor. Iar atunci când acestea sunt redate atât de detaliat, de ingenios, de variat şi de realist ca în „Urzeala Tronurilor”, nu este deloc exagerat să spunem: într‑un fel sau altul, întreaga lume trăieşte puţin în cele Şapte Regate.

Ne păstrăm curiozitatea Ne păstrăm curiozitatea

Harta continentului Westeros

Serialul se deose-

beşte de obişnuinţele

de vizionare

DR

EA

PTA

© L

loyd

Bis

hop

/ N

BC

/ N

BC

U P

hoto

Ban

k vi

a G

etty

Imag

es Parodia „Urzeala Tronurilor”, Noaptea târziu cu Jimmy Fallon, în imagine: Jimmy Fallon

66 67

Ne păstrăm curiozitateaNe păstrăm curiozitatea

În febra vitezeiText André Uhl Ilustraţii Rafael Varona

Noutăți din Formula 1:

autoturisme pentru 2014.

1 TurbopropulsoareleÎn sezonul 2014, bolizii vor fi propulsați

de motoare turbo V6 de 1,6 litri. Numă-

rul componentelor motorului care se

află în mişcare s-a redus cu 15 la sută

comparativ cu varianta V8 a motorului.

Rezultatul: o creştere cu treizeci la sută

a randamentului turbopropulsoarelor, în

condiţiile menținerii unui nivel de putere

similar (aproximativ 750 CP), ceea ce-i

permite pilotului să obţină aceiaşi timpi

pentru un tur de pistă.

2 Sistemul de evacuare a noxelorDimensiunea şi poziția țevii de eşapa-

ment sunt proiectate cu cea mai înaltă

precizie, pentru a evita o nouă „cursă

a dotărilor suplimentare” în defavoarea

aero dinamicii. Ultimii 15 centimetri ai

țevii de eşapament trebuie să aibă o for-

mă circulară, îndreptată în sus, în unghi

de cinci grade. De acum înainte, evacua-

rea gazelor de eşapament se va face de

la o înălţime standardizată, între 35 şi 50

de centimetri.

3 Postul de conducereNoile reglementări impun ca pereții late-

rali ai postului de conducere să fie su-

puşi unor teste de siguranță mai severe.

La testul static de sarcină, se admite

numai o deformare de cinci milimetri –

chiar dacă până acum valoarea admisă

era douăzeci de milimetri. Astfel, oficialii

încearcă să sporească nivelul de siguran-

ță al pilotului.

4 Sistemul de frânarePe viitor, frânele cu care sunt echipați

bolizii pe puntea spate vor putea fi regla-

te electronic. Acest lucru va asigura creş-

terea uniformității în derularea procesului

de frânare, în timp ce energia cinetică

astfel generată, denumită şi energie de

mişcare, va alimenta simultan sistemul

bolidului şi va putea fi utilizată în continu-

are de către pilot.

5 ERSRecuperarea energiei prin trecerea la

motoare turbo V6 este cu atât mai impor-

tantă acum. Sistemul anterior, KERS (Ki-

netic Energy Recovery System – Sistem

de recuperare a energiei cinetice), este

înlocuit de un sistem nou de recuperare

a energiei, care va permite în viitor câşti-

garea a patru megajouli la fiecare tur de

pistă, de la frâne şi motor – de zece ori

mai mult decât ceea ce a oferit sistemul

KERS utilizat până la ora actuală.

6 Partea frontalăUltimele reglementări impun o nouă co-

borâre a botului monoposturilor. Astfel,

dispar şi vechile protuberanțe ale părţii

frontale, deoarece, conform unei legi

a aerodinamicii, cu cât caroseria este

mai aproape de suprafața de rulare, cu

atât trebuie să fie mai redusă zona expu-

să curentului de aer. Întregul autoturism

trebuie să fie realizat acum de un singur

producător, iar Mercedes şi Ferrari spe-

ră să obțină astfel un oarecare avantaj

față de concurență.

12

5

6

4

5

3

68 69

tehnice, de aceea a creat asociaţia German Cyborg Society, care reuneşte persoane ce se consideră a fi cyborgi. Asociaţia îşi propune să fie un punct de contact pentru toţi cei interesaţi de tehnica medicală, designul interfeţei cu utilizatorul, bionică şi robotică. În acelaşi mod ar trebui abordaţi pe viitor şi hackerii care descoperă noi gadge‑turi, echipamente şi funcții sau care dezvoltă funcţii noi la aparate existen‑te. O altă preocupare: creşterea nive‑lului de acceptanţă a populaţiei faţă de cyborgi – iar acest lucru înseamnă foarte multă muncă, pentru că bio‑hac‑kerii precum Enno Park continuă să fie consideraţi stranii şi ciudaţi.La fel de stranie, dar mai ales uluitoa‑re, este abilitatea lui Neil Harbisson. Graţie aşa‑numitului eyeborg, compo‑zitorul şi artistul irlandez daltonist are capacitatea de a auzi culorile. Apa‑

ratul, conceput de Harbinsson însuşi împreună cu câţiva cercetători, funcţio‑nează astfel: Eyeborg percepe culorile aflate în direcţia privirii purtătorului, prin intermediului unui senzor ampla‑sat pe fruntea acestuia. Culorile sunt

apoi transmise sub formă de unde către un cip implantat în partea pos‑terioară a craniului. Iar cipul le trans‑formă în semnale sonore şi le trans‑mite la ureche.Fiecare nuanţă de culoare în parte este alocată unui semnal, de exemplu albastru se aude ca sunetul Cis iar gal‑ben se aude ca sunetul G. Şi pentru

că purtătorul aparatului poate vedea, respectiv auzi, chiar şi în zonele peri‑ferice ale luminii ultraviolete şi infra‑roşii, spectrul de culoare perceput este semnificativ mai amplu decât cel al ochiului omenesc – pot fi auzite astfel nici mai mult nici mai puţin de 360 de culori! Şi ca şi când nu ar fi fost sufi‑cient de uimitor, artistul lucrează în prezent la o nouă descoperire: în viitor, cipul se va încărca şi alimenta cu energia obţinută din circulația sang‑vină. Cu eyeborg, Harbisson ar putea intra în analele istoriei: el este primul om din lume pe a cărui fotografie din actul de identitate apare reprezentat un dispozitiv tehnic ajutător – sau, altfel spus: este primul cyborg acceptat oficial de către vreun guvern.Iniţial, Enno Park şi Neil Harbisson au apelat la implant pentru a compensa o disfuncţionalitate fizică. Însă ambii

Oameni cu auz de liliac, cu un sonar instalat în corp sau un magnet în vârful degete‑

lor – sună bizar, dar deja este reali‑tate. Extinderea abilităţilor şi percep‑ţiei umane peste limitele normalităţii este disponibilă de mai multă vreme. Timp de decenii am imaginat con‑vieţuirea cu astfel de oameni‑maşi‑nă în jocuri pe computer, romane ştiin ţi fico‑fantastice, seriale TV sau filme. În 1960, într‑un articol despre călătoria spaţială, a fost menţionat pentru prima dată termenul „cyborg”. Acesta se referea la organisme că‑rora li se adaugă elemente externe pentru a le permite să se adapte‑ze mai bine unui nou mediu. Mult timp s‑a considerat că sunt doar ne‑bunii futuriste, însă oameni cu abili‑tăţi supranaturale există cu adevărat. Aceştia se numesc bio‑hackeri şi îşi

dotează corpul cu cele mai diferite implanturi tehnice.Când poate deveni omul un cyborg? În sensul strict al cuvântului, devine deja atunci când poartă un stimulator

cardiac sau un aparat auditiv. Numai în Germania, aproximativ 30.000 de persoane al căror nerv auditiv funcţio‑nează doar parţial poartă un aşa‑numit implant cohlear. Proteza este compusă dintr‑un microfon, un procesor vocal

digital, o cască magnetică şi implantul propriu‑zis, utilizat de exemplu chiar şi de jurnalistul, autorul şi programatorul Enno Park. Proteza i‑a permis să audă, însă acest lucru nu i‑a fost de ajuns lui Park: el doreşte să îşi adapteze sin‑gur implantul, pentru a putea să audă infra‑ şi ultrasunete – adică să aibă abilităţile unui liliac.Deocamdată nu poate să îşi modifice singur implantul, deoarece compo‑nentele necesare sunt disponibile mo‑mentan numai pentru tehnicienii din sectorul medical. Pe de altă parte, producătorii nu pun la dispoziţie infor‑maţiile despre echipament şi software decât autorităţilor atestate. „Implantul este o parte din mine”, consideră Park şi cere să existe sisteme deschise şi transparente. El doreşte să iniţieze o campanie prin care să solicite producă‑torilor accesul mai facil la elementele


Tehnologia prin experienţă proprie

Text André Tutcic Fotografii Dan Wilton

Când omul contribuie la evoluţia naturii.

Extinderea percep-

ţiei senzoriale umane

este disponibilă de

mai multă vreme

Când poate deveni

omul un cyborg?

© D

an W

ilto

n

Artistul cyborg Neil Harbisson

70 71

au depăşit deja demult acest moment – un fapt care a polarizat nu doar eti‑cieni şi reprezentanți ai comunităților religioase să ridice insistent tot mai multe obiecţii. Dar în timp ce persoane precum Park şi Harbisson sunt atrase de dorinţa de a avea abilităţi supra‑senzoriale, pentru mulţi purtători de proteze ar fi de ajuns să dispună de membrele necesare activităţii cotidiene. Chiar dacă protezele s‑au îmbunătă‑ţit tot mai mult în ultimii ani, acestea continuă că rămână prohibitive pentru mulţi. Pe de altă parte, în contextul revoluţiei imprimantelor 3D, au apărut numeroase alternative ieftine de impri‑mare în regie proprie, de exemplu a mâinii robotice, aşa‑numita „Robohand”, un model 3D de proteză pentru mână, realizată dintr‑un material plastic numit acid polilactic. Valoarea kitului este de aproximativ 400 euro, iar instrucţiunile de asamblare sunt incluse în pachet.

Mâna artificială a fost concepută de Richard Van As, din Africa de Sud. Tâmplarul a suferit în 2011 un acci‑dent de muncă în urma căruia şi‑a pierdut trei degete. Deoarece nu şi‑a

putut pvermite o proteză de ultimă generaţie, care poate costa până la 60.000 de dolari, s‑a hotărât să îşi con‑struiască una singur. Van As a frezat din aluminiu mici şine pentru a înlo‑cui falangele degetelor şi le‑a prins în şuruburi la încheieturi, iar ca muşchi

şi ligamente a utilizat arcuri metalice. Împreună cu americanul Ivan Owen, a îmbunătăţit tot mai mult acest model, până la stadiul de proteză din plastic pe care şi‑o poate confecţiona oricine. După ce autorii au încărcat invenţia pe o reţea publică deschisă, Liam Dippenaar a fost primul care a utilizat această proteză. Băiatul de cinci ani din Africa de Sud suferă de sindro‑mul de bandă amniotică, motiv pentru care nu îşi poate mişca niciun deget de la mâna dreaptă. Datorită acestui sistem genial, el îşi poate utiliza pen‑tru prima dată mâna dreaptă. Chiar şi Charles Goldfarb, chirurg specializat în reconstrucția mâinii din cadrul Uni‑versităţii Washington, este convins de potenţialul enorm oferit de această in‑venție: „Mâna robotică este un început minunat. Ea poate ajuta copii de astăzi, dar în acelaşi timp deschide calea pen‑tru idei mai mari şi mai bune în viitor.”

Membrul creat prin imprimare reprezin‑tă o revoluție pentru toţi cei care nu îşi pot permite o proteză obişnuită. La fel

de revoluţionare sunt încercările realiza‑te de curând la Universitatea Brown din statul american Rhode Island. În cola‑borare cu Centrul Aerospaţial German,

cercetătorii încearcă să ofere pacienţilor afectaţi de paraplegie posibilitatea de a prinde obiecte cu mâna – numai prin puterea propriului gând. Iar sistemul funcţionează: o femeie de 58 de ani a reuşit să întindă mâna după un pahar şi să bea din el; un al doilea pacient a reuşit brusc să ridice mingi din cau‑ciuc‑spumă. Pentru mişcare, pacienţii au utilizat un braţ robotic, pe care l‑au controlat prin intermediul unui elec‑trod implantat în creier: aşa‑numitul BrainGate, o plăcuţă pătrată cu latura de patru milimetri, compusă din aproxi‑mativ o sută de microelectrozi. O apli‑caţie transpune modelul semnalelor nervoase electrice în mişcarea gândită de utilizator. Rezultatul acestui proiect pilot nu este nici mai mult nici mai puţin decât o veritabilă senzaţie şi un

pas semnificativ înainte către mijloacele ajutătoare robotizate.Când devine omul un cyborg? La această întrebare aproape că nu există un răspuns final. Dar poate că întreba‑rea esenţială este alta. De exemplu: Cu

ce echipamente am putea ajuta oame‑nii să îşi îmbunătăţească viaţa în mod decisiv? Căci la această întrebare me‑rită să căutăm în permanenţă răspun‑suri noi. Şi chiar dacă teologii, filosofii şi eticienii vor mai fi preocupaţi multă vreme de acest subiect – omul rămâne om, în ciuda tuturor acestor mijloace tehnice ajutătoare.


STÂ

NG

A ©

Str

atas

ys

DR

EA

PTA

© d

pa

„Brațele magice” ale Emmei Lavelle din imprimanta 3D1

Tim Cannon cu implant magnetic

Cu ce echipamente

am putea ajuta oa-

menii să îşi îmbu-

nătăţească viaţa în

mod decisiv?

Omul rămâne om

Cu eyeborg,

Harbisson ar

putea intra în

analele istoriei

72

Section

73

Stadionul „Lusail Iconic Stadium”, Qatar 2022

Fascinaţia fotbalului

Text João Anzolin Imagini randate Foster + Partners, gmp Architekten Fotografii Mostafa Bazri

Unul din evenimentele sportive mondiale majore,

Cupa Mondială, a evoluat dintr-un simplu campionat,

în eveniment transformator – şi nu numai –

pentru oraşele gazdă.

74 75

Când celebrul scriitor austriac Stefan Zweig scria, în 1941, romanul Brazilia. O ţară a

viitorului, probabil nu credea că titlul va deveni o expresie foarte populară în ţara sa adoptivă – sau că, din progno‑ză optimistă, va ajunge glumă naţiona‑lă. Ca o ironie, dezvoltarea aşteptată a Braziliei a fost un proiect mereu amâ‑nat, până după cincizeci de ani de la publicarea cărţii.Situaţia financiară relativ stabilă a ţării – graţie monedei sale, realul, cre‑ate în 1994, combinată cu stimularea investiţiilor publice masive în politici sociale, dar şi descoperirea zăcăminte‑lor petroliere marine, înscriau Brazilia,

la începutul secolului 21, pe un trend ascendent accelerat. Creşterea venitu‑rilor păturilor sărace a încurajat consu‑mul şi crearea de linii de credit pentru achiziţia de proprietăţi şi a deschis calea proiectelor de construcţii publice. Deşi diferenţele dintre clase se reduc lent, milioane de oameni au depăşit pragul sărăciei.Pe lângă aceste motive de satisfacţie, desemnarea Braziliei ca gazdă a Cupei Mondiale din 2014 şi a oraşului Rio de Janeiro ca Oraş Olimpic 2016 pare a fi dovada că viitorul visat de atâţia brazilieni devine, în sfârşit, realitate.Mai presus de dorinţa de a fi scena acestor competiţii extraordinare, oraşe‑le şi ţările candidate la organizarea de evenimente ca Jocurile Olimpice sau Cupa Mondială se concentrează de fapt asupra aşa‑numitei „moşteniri” ră‑mase după ce distracţia şi jocurile s‑au încheiat. Primirea atleţilor, jurnaliştilor şi turiştilor din întreaga lume necesită planificare şi pregătiri minuţioase le‑gate de siguranţă, transport şi comuni‑

care – ce implică eforturi şi construcţii uriaşe specifice.Pentru Brazilia, Cupa Mondială a în‑semnat o provocare fascinantă de im‑plementare a unor mari proiecte de transformare urbană în 12 oraşe din cele cinci regiuni ale sale. Satisfacţia instantanee oferită de găzduirea Cupei Mondiale a devenit şi mai atractivă, deoarece oferea posibilitatea de dezvol‑tare accelerată a ţării.Totuşi, avantajele moştenirii evenimen‑telor sportive de anvergură nu sunt unanim acceptate. Investiţiile în spaţii, cazarea atleţilor şi infrastructură ajung adesea la miliarde şi sunt suportate de stat – care apoi trebuie să caute parte‑neri privaţi pentru a recupera cheltuie‑lile – iar profitul rapid, cu risc scăzut, revine celor cu responsabilitate redusă: FIFA, pentru Cupa Mondială şi CIO pentru Jocurile Olimpice.Probabil că Barcelona este exemplul edificator de oraş care a suferit trans‑formări pozitive în acest sens. Plani‑ficarea atentă şi intervenţiile urbane reuşite au transformat Jocurile Olim‑pice din 1992 într‑un reper istoric şi au catapultat oraşul în topul multor ghiduri de călătorie. Capitala catalană se bucură şi astăzi de atenţia pe care competiţia mondială a atras‑o asupra obiectivelor sale fascinante.La antipod este Africa de Sud, gaz‑da Cupei Mondiale din 2010, care a construit stadioane moderne în oraşe fără echipe de fotbal profesioniste, sau Atena – unde investiţiile pentru Jocuri‑le Olimpice au afectat puternic econo‑mia ţării şi sunt considerate, până azi, unul din motivele crizei economice actuale. În Marea Britanie au avut loc dezbateri publice privind avantajele Jocurilor Olimpice 2012 de la Londra. Estimarea iniţială de 3 miliarde lire, din 2005, a ajuns ulterior la 9 miliarde, iar avantajele investiţiilor, în special în East London, continuă să fie puse la îndoială.În cazul Braziliei, discuţiile s‑au de‑rulat paralel cu candidatura ţării la organizarea Cupei Mondiale. Prezenţa

covârşitoare în societatea braziliană a unui sport ca fotbalul a stârnit păreri aproape unanime despre avantajele ce le poate obţine această „naţiune fot‑balistă” din găzduirea celui mai mare eveniment sportiv mondial.

O ţară în ghete de fotbal

Probabil că pasiunea şi relaţia brazili‑enilor cu fotbalul nu mai necesită altă prezentare. Totuşi, cele două exprimă simplu naivitatea cu care ţara abor‑dează aspectele legate de Cupa Mon‑dială şi moştenirea acesteia. De când a ajuns în Brazilia, la finele secolului 19, acest joc a evoluat de la o activi‑tate aproape neinteresantă la una cu rol decisiv în formarea societăţii bra‑ziliene, uneori împletită irevocabil cu însăşi istoria ţării. Sportul a devenit o obsesie populară, transformând Brazi‑lia în ceea ce unul din marii săi scrii‑tori, Nelson Rodrigues, numea „Naţiu‑nea în ghete de fotbal”.În 2012 şi 2013, părerile erau împăr‑ţite: sceptici şi optimişti, fiecare criti‑când sau apărând investiţiile pentru Cupa Mondială. Brazilienii au asis‑tat la nenumărate anulări, amânări

şi scandaluri provocate de proiecte su‑praevaluate, legate de eveniment. Tot‑odată, ţara asista la o încetinire a pro‑gresului economic: creşterea infla ţiei a început să afecteze alegerile zilnice ale consumatorilor; venitul naţional brut previzionat a luat o turnură des‑cendentă, iar Realul a atins o devalori‑zare record în 2013.Această succesiune de evenimente a avut un efect imediat şi unic: pro‑testatarii au invadat străzile Braziliei în manifestaţii de amploare, întâlnite


PA

GIN

A 7

2-73

© F

ost

er +

Par

tner

s, Q

atar

202

2 S

upre

me

Co

mm

ittee

(200

9, 2

010)

S

TÂN

GA

© M

E /

Po

rtal

da

Co

pa

/ Mar

tie 2

013

/ CC

BY

3.0

BR

Imagini cu Arena Fonte Nova din Salvador de Bahia, Brazilia, înregistrate în martie 2013

Viitorul visat de atâ-

ţia brazilieni devine

în sfârşit realitate

Cupa Mondială a

reprezentat o provo-

care fascinantă

76 77

doar de câteva ori în trecut. Elementul catalizator a fost creşterea costului biletelor de autobuz şi metrou, care a condus la ieşirea în stradă a sute şi mii de oameni în oraşe ca Săo Paulo şi Rio de Janeiro, evenimente ce au cuprins rapid întreaga ţară. Revendi‑cările includeau transformarea etică şi politică, dar şi creşterea eficienţei şi transparenţei proiectelor legate de Cupa Mondială.Chiar înainte de a găzdui pentru a doua oară Cupa Mondială, brazilienii aşteaptă deja moştenirea rămasă: o „recompensă valoroasă” adusă, în sfâr‑şit, de pasiunea lor pentru fotbal – un angajament ferm pentru viitor.

Cifre şi tehnologie

Concepută cu aproape un secol în urmă, Cupa Mondială a devenit mai mult decât o competiţie sportivă. Evo‑luţia sa poate fi chiar o lecţie suc‑cintă de istorie a lumii – războaiele,

aspectele economice, sociale şi cultura‑le importante au jucat un rol major în fiecare ediţie. Dar niciunul din aceste elemente majore nu a putut schimba sau scădea pasiunea şi dăruirea oame‑nilor pentru fotbal sau pentru Cupa Mondială; dovadă sunt cifrele uriaşe ce exprimă popularitatea şi audienţa.De la prima ediţie din 1930, cu doar 13 echipe participante, la varianta actuală cu peste 32 de echipe, Cupa rivalizează cu Jocurile Olimpice la titlul de cel mai mare eveniment spor‑tiv mondial. Cifrele legate de Cupa Mondială sunt uluitoare: numai în re‑modelarea şi construcţia de stadioane, Brazilia a investit circa 1 miliard USD. Cupa Mondială 2010, organizată în Africa, a fost urmărită direct de peste 3 milioane de suporteri, o medie de 50 de mii pe meci. Veniturile asocia‑te evenimentului sunt impresionante: profitul obţinut de FIFA din Africa de Sud, de 7 miliarde USD, va ajunge în Brazilia la aproape 10 miliarde.

Evoluţia tehnologică în comunicaţii a crescut impactul global şi dimensi‑unile evenimentului: ratingurile TV

în timpul finalelor eclipsează cifrele anterioare la fiecare patru ani, ulti‑ma oară fiind de aproape un miliard de telespectatori la nivel mondial, graţie transmisiunii în peste 200 de ţări, prin circa 300 de canale TV. Uti‑lizarea frecventă a computerelor şi telefoanelor inteligente pentru acces‑area trans misiilor determină comen‑tatorii să opineze că probabil jumă‑tate de planetă va urmări simultan


Iranienii sărbătorind succesul de a participa la Cupa Mondială din Brazilia 2014 – 17 iunie 2013STÂ

NG

A ©

ME

/ P

ort

al d

a C

op

a / M

artie

201

3 / C

C B

Y 3

.0 B

R

DR

EA

PTA

© M

ost

afa

Baz

ri /

Dem

otix

/ C

orb

is

Imagine randată, Arena Pantanal din Cuiabá, Brazilia în anul 2014

Avantajele moştenirii

marilor evenimente

sportive nu sunt

unanim acceptate

78 79

evenimentul din Rusia în 2018 sau din Qatar în 2022.Cu astfel de cifre impresionante, se speră ca interesul pentru aceste evenimente să crească accelerat ast‑fel încât acestea să devină tot mai atractive pentru oraşele şi ţările can‑didate. La ultimele licitaţii, inovaţia tehnologică a avut, la rândul său, un rol important.În timp ce inovaţia în domeniul sigu‑ranţei este unul din atuurile afişate de Rusia pentru evenimentul din

2018, pentru ediţia 2022 din Qatar s‑au prezentat deja o serie de inovaţii tehnologice fascinante, menite să com‑bată arşiţa deşertului.Chiar dacă încă se mai discută schim‑barea datelor jocurilor pentru a evita perioada de vară a ţării, sunt în curs de realizare sisteme de răcire dura‑bile, ultra‑moderne, pentru stadioane, care vor „domoli” literalmente căldura. Organizatorii garantează că tempe‑raturi de 40 de grade pot fi coborâte la 28 de grade în timpul jocurilor,

graţie unui sistem de răcire cu ener‑gie solară. O soluţie sustenabilă, dar şi o provocare majoră pentru naţiunea gazdă, chiar din momentul când s‑a angajat să organizeze un eveniment fără emisii de carbon.Fără îndoială că provocările implicate de moştenirea lăsată de Cupa Mondi‑ală, fie sociale, economice sau tehnolo‑gice, sunt în permanentă schimbare şi vor continua să afecteze profund vieţi‑le oamenilor, chiar dincolo de graniţe‑le ţării gazdă.


„Suntem bucuroşi să ne putem implica în modelarea unui viitor captivant.”Jim Nicolaas, Sales Account Manager, Olanda

Pentru a putea aborda provocările de mâine am continuat în permanenţă

să învăţăm. Această încredere absolută, această bucurie a provocării este

ceea ce ne caracterizează pe noi toți. Viitorul este în mâinile noastre.

www.voestalpine.com

© g

mp

Arc

hite

kten

vo

n G

erka

n, M

arg

und

Par

tnerStadionul Mineirão, Belo Horizonte, Brazilia

ViitorulViitorul este în mâinile noastre!

Ediţia 02, 2014 Revista voestalpine

Energia – forţa motriceInovaţii pentru lumea de mâine

Dacă trenurile ar zburaProiectul elveţian Clip-Air doreşte să dea aripi trenurilor

Muzeele de mâineCum inspiră cunoaşterea

www.voestalpine.com

voestalpine AG voestalpine-Strasse 1 4020 Linz, Austria T. +43/50304/15-0 F. +43/50304/55-0 www.voestalpine.com

Documents

iitorulV - · PDF fileSau, mai exact: când îţi ... Însă pentru atingerea acestui scop nu este nevoie ... ajuta să ajungeţi puţin mai aproape de fericirea