Redactare: Ilinca MareTehnoredactare: Mihail VladPregitire de tipar: Marius Badea

Design coperti: LaurenEiu Midvichi

Descrierea CIP a Bibliotecii Nefionale a RominieiULT/,LOBOS,JUANPABLOig vand un ciine / Juan Pablo Villalobos ; trad. din lb. spanioll

9i note de Marin Mllaicu-Hondrari. - Pites,ti :Pa;.alela 45,2O79

ISBN 978-973- 47 -2889 -3I. Milaicu Hondrari, Marin (trad. i note)

827.r34.2

Te oendo un peno

Juan Pablo Villalobos

Copyright @ Juan Pablo Vil1a1obos,2074

Originally published by Editorial Anagrama S.A'

Copyright O Editura Paralela 45, 2079Prezenta lucrare foloseqte denumiri ce constituie mlrci inregistrate, iar

conlinutr:l este protejat de legislala privind dreptul de proprietate intelectuali.

www. edituraparalela45.ro

JUAN PABLO

VILLALOBOSiti vencj un ceineI

Traducere din limba spanioli;i note de

Marin Milaicu-Hondrari

Editura Paralela 45

fn perioada aceea, ln fiecare dirnlneagi cind iegeam dinapartarnentul meur numirul 3C, dddeam ln hol peste vecina dela 3D; cdreia ii intrase in cap ideea cE eu scriam un roman. FevecinE o chema Francesce, iar eu, nici n-are rost sd nrbi spun5

nu sct'iam un fornan. Nuraele ar trebui pron-unfat Franceska,si sune gi mai grosolan. Dupd ee ne $alutam cu o ridicdturEdin sprdncenc, incepearn sd aqtept[m ln fala ugii ascensorlrluicare irnpdrgea clidirea in doud gi ufca gi cobora ca fermoarulde la pantaloni. Din'rcauza unor cornparalii ca asta, Francescale zicea tuturor vecinilor cd md dau la ea. $i pentru cd ii ziceamFrancesca firi ca acesta sd fie numele ei adevdrat, ci cel cu careo botezas.enr in romanul r.reu.

ln unele zitii treceau ore intregi pAnd sE vini ascensorul,ca gi curn nu i-ar fi p6sat ci noi eram btrtr6ni gi ar fi crezut cdavem inaittea noasmE; gi nu inapoir rot timpul din lume. Sau ca

gi cum ar fi gtiut, dar il durea undeva de noi. Dupd ce in sfArgitse de$chideau ugileo in-trarn amAndoi, incepeam sd coborAnr lentgi Francescdi i ee urca s6ngele,in obnaii, numeipenmu a cre& unefect pqr rnotaforic. Liftul funcgiona cu ateta lentoare incAt aveaiimpresia cd era ac;ionat de nigte mAini gugubege care-l inceti-neau cu bund gtiingd, pentru a arnplifica dorin;a gi a arn0na con-sumarea ei, adicl coborArea f,ermoarului. G&ndacii, de care eraplin tot edificiul, profitau de drumul nostru cu liftul qi coborau

ll

1

l

jr:lan Pablo villaiobos

sd-gi viziteze tovarigii din holul de la intrare' Profitam de tim-

pul petrecut in lift ca s5-i strivesc. Acolo erau mai uqor de prins

decdt in cas5, pe palier sau in holul de la intrare, dar, totodatS,

era gi mai periculos. Trebuia s5-i strivesc hotirdt, dar fir6 si

exagerez) dacd nu voiam ca liftul si se pribuqeascS. ii ziceam

Francescii si stea nemigcatd. Odati am cilcat-o pe un deget 9i

m-a pus s5-i plitesc taxiul pAni la medicul podolog.

in holul de la intrare o agteptau acoligii ei de la cenaclul

literar; sirmanii: ii obliga si citeascd o carte dupd alta. Acolo

igi petreceau zilele, de luni pAnI duminicd. Cumpdraserd de la

piali niqte lanterne care puteau fi prinse de coperta cirgii 9i erau

dotate cu lupd. Ficute in China. Ardtau fa15 de lanternele ace-

lea o grijl aproape indecenti, de parcd ar fi fost vorba de cea mai

mare invenlie dupi praful de puqci sau maoism. Mi strecuram

printre scaunele asezate in cerc, ca la terapiile de reabilitare sau

la intAlnirile unor secte sataniste, 9i cAnd ajungeam lAngi uqd,

simgind deja iminenga strizii, cu gropile gi duhoarea ei de frip-tane, le strigam in loc de salut:

- S5-mi daEi gi mie cartea dup6 ce o terminali' Am o masd

gchioap[!

Iar Francesca imi rispundea de fiecare datd la fel:

- Francesko e nume de curvd italianS! Crai bitr6n ce e$ti!

Cenaclul avea zece membri, plus conducdtoarea. Din c6nd

in cAnd, murea cAte unul dintre ei sau ajungea si fie conside-

rat incapabil de a trdi firi asistengd 9i atunci era trimis la azil,

dar Francesca f[cea ce ficea gi-l imbrobodea pe noul chiriag.

Cl5direa avea doudsprezece apartamente, distribuite pe trei

etaje, c0te patru pe etai. Toate erau locuite numai de viduvi sau

de burlaci ori, mai degrabi, de vdduve 9i de fete bitrdne, pen-

tru ci ele erau majoritare. ClSdirea se afla la numdrul 78 de

pe strada Basilia Franco, o stradi ca oricare alta din Mexico

City, vreau sd zic la fel de dezolantd 9i cu asfaltul la fel de peti-

cit. Singura diferenEi era tocmai asta, ghettoul vArstei a treia:

I2 T3

ipi vdnd un cdine

edificiul bdtrdneilor, cum il numeau restul vecinilor de pe stradi,o clddire la fel de veche gi de decrepiti precum locuitorii ei.Numlrul clddirii era exact vdrsta mea, numai cd numirul clidi-rii nu creqtea cu fiecare an care trecea.

Dovada ci cenaclul acela era, de fapt, o secti e cdt de multrezistau si stea pe scaune. Erau nigte scaune pliante, din alumi-niu, cu reclami la berea Modelo. Un caz clar de fundamenta-lism literar, nigte oameni capabili de a-l convinge pe directorulde imagine al fabricii de bere sd le dea cadou scaunele ca partedin programul pentru dezvoltare culturali. Ceva mai penibil nuputeai si vezi, dar publicitatea subliminali funcliona: iegeamdin clidire si md duceam direct la crdqmi ca si beau prima berea zilei.

Cenaclul nu era singura nenorocire din edificiu. Hip6lita,de la 2C, didea leqii de modelaj in aluat in fiecare ma4i, joi gi

sAmbit5. Lunea gi vinerea venea un instructor pentru exerciEiiaerobice gi-gi Einea cursul dupd colE, in Grldina lui Epicur, unparc plin de buruieni gi de tufiguri, in care oxigenul nu se prea

simlea de atdta dioxid gi monoxid de carbon, oxizi de azot gi sulf.Francesca, fosti profesoari de limbi strdine, dddea ore particu-lare de englezi. tn plus, mai existau cursuri de yoga, informa-ticd gi macrame. $i totul organizat de cei care locuiau in edificiuEi care credeau ci pensionarea trebuia sE fie un soi de educaliepreqcolar5. Toate alea trebuiau suportate, plus stadiul lamenta-bil in care se afla clddirea, dar, in schimb, prelul chiriei rdmd-sese acelaqi din negura vremurilor.

Se organizau gi excursii la muzee gi in alte locuri inclrcatede istorie. De fiecare datd cAnd era lipit in hol un anunf cu vizi-tarea unei expozigii, eu intrebam:

- $tie careva dintre voi c6t costi o bere intr-un loc ca ila?Nu intrebam ca sd mi aflu in treabi; odatd, in cafeneaua

unui muzeu, plitisem cincizeci de pesos pentru o bere. CAt chi-ria pe o lund! Nu-mi permiteam un asemenea capriciu, trebuia

juan Pablo villalobos

si supravieguiesc din economiile mele care, dupl cum calcula-

sem, mi-ar fi ajuns, in acest ritm, pentru inci opt ani. Suficient

pentru ca intre timp, sau cel pulin aqa credeam, nesuferita cu

coas[ si mdviziteze. Acest ritm este numit elegant oiapd stoicd''

dar eu i-ag zice vial5 rea, pur 9i simplu. Pentru a nu-mi depigi

bugetul, eram obligat si numlr cdte pahare beam zilnic! $ile numlram, cu mare atenlie, dar problema era cI noaptea le

pierdeam girul. Aga cd cei opt ani puteau fi, de fapt, $apte sau

gase. Sau cinci. Faptul c[ suma cheltuiti zilnic pe biuturi avea

sI mi oblige s[ scad din ani mi tulbura destul de mult' $i cu

cAt mi tulbura mai tare, cu atAt mi-era mai greu si lin girul

paharelor.

Alteori, in timp ce ascensorul cobora, Frarrcesca ince-

pea sd-mi dea sfaturi despre scrierea romanului, pe care, dupi

cum v-am zis, eu nu-l scriam. Si cobori trei etaje cu acea vitezi

insemna s[ ai timp pentru a parcurge trei secole de teorie lite-

rar6. Zicea ci personajele mele nu au profunzime, de parcd ar fifost nigte gduri. Iar stilul meu avea nevoie de mai multd texturi,de parcd aq fi cumpirat material pentru perdele. Vorbea cu o

precizie uimitoare, articulAnd silabele in aga fel incdt orice enor-

mitate ar fi spus, suna a evidenli. Pirea sI atingd adev[rul abso-

lut cu ajutorul dicqiei, mai mult, sI se foloseascl de ea ca de o

tehnici de hipnoz5. $i funcEiona! Aga ajunsese sd fie dictatoarea

cenaclului, pregedinta asociaEiei de locatari, autoritatea maximd

in materie de bArfe gi calomnii. N-o bdgam in seamd gi inchi-

deam ochii pentru a md concentra la coborArea fermoarului'

Dupi ce ascensorul se zgAlgiia oprindu-se la parter, Francesca

mai croqeta o ultimd ftazd, care pentru mine era deqiratd, pen-

tru cd pierdusem firul peroraliilor ei:

- O s-o pigiii precum cei din Yucatin care caute 9i cauti,

dar, de fapt, nu caut5.

Iar eu ii rlspundeam:

- Cine nu caute' nu geseqte.

T4

tpi z;dnd un cdine

Fraza asta, spusd de Schrinberg, md fdcea sd-mi amintescde mama in urmi cu gaptezeci de ani, cAnd imi pierdusem oqoset5. Am ciutat-o gi am tot cdutat-o pAni cdnd s-a aflat cI omAncase cAinele. Mama a murit in 1985, la cutremur. Cdinelemurise cu mai bine de patruzeci de ani inaintea ei gi, pripit cumera, nu a mai prins sfirgitul celui de-al Doilea Rizboi Mondial:a ingurgitat o pereche de ciorapi din nailon, foarte lungi, exacta$a cum erau gi picioarele secretarei tatilui meu.

MI mutasem in blocul acela intr-o dupd-amiazd de vari, in

urmd cu vreun an qi jumdtate, avAnd la mine o valizd cu haine,

doud cutii cu tot soiul de obiecte, un tablou 9i un gevalet' Mobila

gi cdteva apa{ate electrocasnice fuseserd aduse inci de dimi-

neald cu o firmd de transport. Stribdtusem hoiul ferindu-md de

mogdldeEele de la cenaclu gi repetAnd:

- Nu vd deranjagi, nu vd deranjali'

Firegte ci nimeni nu s-a deranjat, s-au preficut cu tolii cd

citeau mai departe, deqi ceea ce fdceau cu adevirat era si se uite

la mine pe furiq. intr-un tArziu, cAnd am ajuns la uqa liftului, am

auzit qugoteala porniti de pe buzele Francescdi 9i extinsl repede

de la gurd la ureche, ca la telefonul ldrd fir:

- E un artist!

- E un arivist!

-- E un taximetrist!

- E un nazist!

Am urcat in lift cu lucrurile care au incdput qi, dupl zece

minute cAnd am revenit in holul de la parter ca s[-mi iau restul

bagajelor, ca un Sisif lent-lent, am vdzut cd cenacligtii impro-

vizaser5 un cocktail de bun-venit, punAnd la bdtaie gampanie

Zacatecas qi biscuili siragi ungi cu pat6 de ton gi maionezd'

- Bine ai venit! mi-a strigat Hip6lita, intinzAndu-mi un

spray cu DDT, e un flecugte!, dar o sd*1i prindd bine.

l6 17

ipi t:d;td un cdine

- Sn ne scuzati, a zis Francesca, n-am stiut cA sunteEi

artist! DacS am fi gtiut, am fi pus gampania la rece.

Am luat paharul de plastic pe care mi l-au oferit, plin ochicu gampanie caldi, qi am ridicat bratul ca si toastez, numai cd

lirancesca mi-a luat-o inainte:

- Pentru artl!Am rimas cu braEul intins pe orizontalS, ceea ce ldsa impre-

sia cd in loc de a toasta aveam de gAnd sd returnez paharui 9i,rlc fapt., chiar asta ag fi vrut sd fac. Imediat mi-au cerut sd vor-tresc, si spun cAteva cuvinte in numele artei gi atunci, urmlrindncconsolat eruptria furioasl a bulelor din paharul de unici folo-sinqd, arn zis:

- Mi-ar fi pldcut o bere.

Franeesca a scos din portofelul ei o bancnotb mototoliri de

tloudzeci de pesos gi i-a ordonat unui cenaclist:

-- Il)u-te la magazinul de la colg gi adu o bere penrru arrist.Cam ameEit de toati vdnzoleala, eram asaltat de o caval-

r'ut15 de intrebdri prin care se urmdrea infrdngerea anonimatu-lrri meru.

- Auzili, da' c61i ani avegi?

-* Sunteli viduv?

-- Asta e nasul dumneavoastri natural?

-- Unde ati locuit inainte?

-- Suntegi burlac?

--- De ce nu vd pieptdna;i?

Zirnbeam nemigcat, cu paharul de gampanie in dreapta 9ir;prayul cu DDT in stAnga, pAnI cAnd s-a ficut liniqte penrru ca

r'u si pot rXspunde.

-- Deci? a zis Francesca.

Cred ci e o neinEelegerer am zis * din nefericire inaintet rr insul care se pornise sd-mi aduci o bere si apuce sd iasd dint'llrdire - eu nu sunt artist.

juan pablo villalobos

- V-arn spus eul E taximetrist!, a jipat triumfitoareHip6lita, fdcAndu-md s[ observ cd maiginile gutii ii erau impo-

dobite cu un puf negricios.

- De fapt, sunt pensionar, am continuat eu.

- Un artist pensionat! a serit bucuroasd Francesca. Nu vifaceji griji, aici suntem pensionari cu tolii. Mai pugin cei care nu

au muncit niciodati.

- $i eu m-am pensionat de la viala de familie' a interve-

nit Hip6lita

- Nu, nu, nu, eu n-am fost artist, am precizat cu o vehe-

menfe care pani 9i mie mi s-a pirut suspectI.

Unul dintre cenacligti, care se pornise spre mine pentru a

mi imbia cu o farfurie plind cu biscuili, s'a intors cu spatele 9i a

lisat farfuria pe un scaun.

- MI duc dupi bere sau nu? a intrebat celdlalt din uga blo-

cului.

- Agteapti, i-a cerut Francesca, dupi care m-a intrebat: $ice-i cu gevaleiul 9i cu tabloul? .

- Au fost ale tattrlui meu, i-am rispuns, ii pltrcea sI pic-

teze. $i mie mi-a pldcut sI pictez, dar asta a fost demult.

- Asta ne mai lipsea: un artist frustratl a exclamat

Francesca. $i cu gtaifl Deciputem sE gtim gi noi cu ce v-afi ocu-

pat?

- Am fost vAnzEtor de tacos.

- VAnzdtor de tacos?

- Dr, aveam un chiogc in Candeleria de los Patos.

Cenacligtii s-au apucat sI toarne qampania din pahare

inapoi in sticli, doar cE mAinile le tremurau atat de tare incdt

jumltate din lichid se prelingea pe dinafara sticlei. Francesca a

aruncat o privire citre cenaclistul care attepta in prag 9i i-a zis:

- D5-mi inapoi cei doudzeci de pesos.

Am simlit cd greutatea paharului cu gampanie din mAna

mea dreapti a disp6rut brusc, cd Hip6lita mi-a smuls sprayul

tpi ztdnd un cd.ine

cu DDT din mAna st6ngE, am vizut cum cenaclistul i-a ina-poiat Francescii bancnota mototolitd, dupd care toti membriicenaclului gi-au impdrgit intre ei biscuigii, au pus dopul la sticla

de gampanie gi s-au reapucat de citit. Francesca m-a misurat de

rus pAnI jos gi de fos pAnd sus, imprimAndu-gi bine in memorielepectul meu patetic, apoi a conchis:

- Impostorule!M-am uitat gi eu la ea cu luare aminte, cercetandu-i pe

lndelete inf5gigarea, trupul de mituri lung gi slab, observ{nd cilpi desfdcuse pirul gi un nasture de la decolteul rochiei cAt timp!u urcasem pAnd la apartament gi apoi coborAsem, am simlit unzv0c surprinzdtor intre picioare gi prinzAndu-md repede care era

flza cu ea, am scos pentru prima datd strigitul care de atuncilncolo avea sd devinl un soi de parold a rutinei noastre:

- Iertagi-m5 ci am fost un simplu vAnzitor de tacos,Ifradame!

l8

Mama a linut moriig ca dragului ei cAine si i se fac5 auto-

psia, iar tata a incercat, firi succes, sd impiedice una ca asta.

- La ce-1i foloseqte sd gtii de ce-a murit cAinele? intreba el.

*- -Irebuie si gtim ce s-a intAmplat, ii rdspundea mama,

totul are o explicajie.Corcitura se chinuise toate noaptea si vomite, dar fdrl suc-

ces. Mama a inventariat qosetele: erau toate. Atunci a inceput sI

binuiasci ceva, pentru cd tata scotea cAinele la plimbare in fie-

care sear5, dupd cin5. L-a plStit pe mdcelar ca si despice cor-

citura. Au dus cadavrul in curticica din spate, unde atdrnam

rufele la uscat, gi care acum era pavatd cu ziare. in timp ce se

fdceau ultimele pregdtiri, tata se linea de mama) repetand:

- E necesar? Chiar e necesar? Slrmanul animal, e cum-

plit ce-i facegi.

ince.cam sd-l Iinigtesc:

- Nu-f face griji, tatd, nu-l mai doare nimic.

in rrremea aceea' urma sd implinesc opt ani. Pregitirile erau

in toi, iar pentru a amdna operalia, tata a zis cd o s5-i faci un

portret c6inelui gi il va atarna in salon pentru ca mama si nu-l

uite niciodatd.

- Un portret figurativ, a ptecizat el, deloc avangardist.

Mama n-a linut cont deloc de propunerea lui. Exista un

conflict deschis, vreau si zic etern, starnit de un portret al

202l

tpi vdnd un cdine

rnamei pe care tata il pictase pe vremea cind erau logodiEi qi i-lliicuse cadou de nunt5. Ea ura acel portret pentru c5, in funcqie

tlc cum se simlea in ziua respectivS, zicea cd o ficea si pard opaiaq[, un monstru sau o grasd diformS.

- Chiar e necesar? tot intreba tata.

- Nu vreau sd se mai intAmple din nou, ii zicea mama, qi

ca si nu se mai int6mple, trebuie si gtim ce s-a int6mplat.Pdni gi un copil de opt ani igi putea da seama de ce se

intAmplS, pentru ci bietul cAine nu mai putea si moari inci o

datl. Sora mea, doar cu un an mai mare decdt mine, dar care

Lrregtea cuviteza unui papaya, m-a luat deoparte ca s5-mi spun5:

- Uit5-te ce fali are tata, zicicd lui o sd i se taie burta.Tata era de culoarea aqternutului meu) care) deqi destul de

pdtat, rdmAnea curat mullumitd litrilor de clor folosili de mama.

Mdcelarul a intrebat dacd tata era pe punctul de a leqina, dacivcderea sdngelui ii ficea rdu. Era o dupd-amiazd de vard gi totcc trebuia fdcut era si se grlbeascS, pAnX nu incepea cAinele

sir putd. A rispuns mama, ceremonios 9i cu singele rece care o

caracteriza atunci cind rezolva probleme familiale:

- Puteli incepe.

Micelarul a fdcut o tdieturi de la birbie p0ni la burti.Singele a curs peste o fotografie cu pregedintele Avila Camacho,pozat cu mdinile in sus, de parc6 ar fi fost victima unui asalt, deqi

sc presupunea cd in realitate lumea il ovaliona. Mama s-a ldsat

pc vine ca si scruteze vintrele cAinelui, ca o prezicltoare etruscS,

pcntru a vedea viitorul qi chiar l-a vdzut,literalmente, pentru cd

viitorul e intotdeauna o consecinli fatidicl a trecutului: o pere-

che de ciorapi de nailon se infdgurase de-a lungul intestinelorcAinelui. Era ca fuaza lui Schonberg, numai cd inversatd, ceea

ce sfArqea prin a avea aceeagi semnificalie; mama gisise expli-ca1ia. Tata s-a apdrat zicAnd ci sirmanul c6ine amuginase prinAlameda. Casa pirinlilor mei se afla aproape de centru.

- Cu osul dsta sd mergi la alt cdine, a zis mama.