Iluzii opticeO iluzie optica implica o eroare n perceptia
vizuala. Prin conventie, termenul de iluzie optica este limitat la
aparente senzoriale ce implica perceptia miscarii si a
formei.Trebuie subliniat faptul ca iluziile optice nu sunt datorate
unor defecte de vedere caracteristice numai unei persoane sau unui
grup restrns de persoane, ci ele sunt valabile pentru orice
persoana, fiind datorate modului nsusi de constructie si
functionare a sistemului vizual.
1.Efecte bidimensionalen general, o iluzie optica poate avea
drept cauza faptul ca informatia fundamentala este fie inadecvata,
fie nselatoare. De aici apare o ambiguitate care genereaza
iluzia.Majoritatea iluziilor sunt tentative ndraznete de a induce o
neglijare a perspectivei. Un exemplu particular simplu este cel din
figura 1, care se ncadreaza n categoria iluziilor optice
izometrice. n desenul de sus, liniile BB pot fi imaginate fie
ntr-un plan anterior liniilor AA, fie ntr-unul posterior acestora.
Alegerea ramne la latitudinea individuala, ntruct nu se dispune de
suficienta informatie pentru a putea decide ntre cele doua
posibilitati. Cu celelalte doua desene nu mai sunt posibile astfel
de ambiguitati, cele doua alternative fiind clar separate prin
micsorarea uneia din dimensiuni, astfel ca astfel sa apara senzatia
perspectivei.
Figura1 Un exemplu simplu de iluzie izometricaUn alt exemplu de
iluzie izometrica este cea din figura 2, cunoscut sub numele de
scara lui Schrder (desenul din stnga) si care creeaza o ambiguitate
n privinta obiectului, care poate fi la fel de bine o scara (un
sirde trepte) sau o cornisa. Eliminarea ambiguitatii se face n
modul descris mai sus (desenul din dreapta).Iluzia optica
izometrica a fost rafinata n forma unui cub care face imposibil sa
se poata spune care din cele doua fete paralele este n fata si care
n spate, aceasta iluzie aparnd cu diferite variatii n numeroase
cazuri de decoratiuni arhitecturale (de exemplu, piata San Marco
din Venetia).
Figura2 Scara lui SchrderEste usor de observat ca unele forme
foarte sofisticate de iluzii optice izometrice, care au dat nastere
chiar la opere de arta, si au originea n eliminarea sau exagerarea
legilor perspectivei.Pentru o ntelegere mai clara a acestor legi,
sa privim figura 3, care prezinta o schema simpla, n care liniile
paralele par a converge spre puncte aflate n afara cmpului vizual.
Deci regula fundamentala a perspectivei implica un singur orizont,
cu trei puncte fixe spre care converg liniile drepte.
Figura3 Schema simplificata pentru a ilustra principiile
perspectivei liniareExista diferite iluzii optice care implica o
ambiguitate sau, mai adesea, o eroare aparenta ntr-o situatie
tridimensionala nerecunoscuta ca atare, ci interpretata ca fiind
bidimensionala. Una dintre cele mai simple este urmatoarea: doua
linii convergente limiteaza segmente de linie dreapta paralele de
lungimi egale. Transfernd acest fapt ntr-o situatie ca cea din
figura 4, se constata n imaginea din stnga cresterea aparenta a
lungimii segmentelor orizontale trasate pe imagine. n realitate,
ele sunt de lungime egala, asa cum se poate constata n imaginea din
dreapta, unde iluzia optica este eliminata. Iluzia este determinata
de proiectarea unei situatii tridimensionale ntr-un plan
bidimensional.
Figura4Iluzia lui Poggendorf (figura 5) ofera un exemplu mai
complicat. Linia nclinata din imaginea din stnga pare a fi
discontinua prin intersectarea cu cele doua linii verticale. si mai
ciudat, iluzia dispare atunci cnd desenul este nclinat astfel nct
linia este orizontala (desenul din dreapta). Pe de alta parte, se
poate constata ca iluzia nu apare ntr-un context tridimensional
(imaginea din mijloc), ceea ce sugereaza ca aici este implicata
proiectia perceptuala a unei situatii tridimensionale ntr-un
plan.
Figura5 Iluzia lui Poggendorfn figura 6 este prezentata o
pereche de iluzii (iluzia lui Hering), care constau n aparenta
curbare a perechilor de linii verticale: ele apar concave spre
punctul de convergenta a liniilor oblice. Acest lucru este datorat
faptului ca, desi figurile sugereaza evident o imagine n
perspectiva, acest fapt este ignorat n desenarea liniilor paralele.
si aici este vorba deci de o iluzie izometrica si
tridimensionalitate transpusa ntr-o imagine bidimensionala.
Figura6 Iluzia lui HeringNu toate iluziile bidimensionale pot fi
explicate pe baza proiectiei, izometriei sau altora asemanatoare.
Privind la desenul din figura 7.a, pentru un moment apare o
senzatie zapaceala, tulburare. Privind n continuare la desenul 7.b
si mai departe la 7.c, ne putem ntreba de unde vine ncurcatura. Cum
principiile orizonturilor multiple nu pot fi aplicate acestei
iluzii, ne dam seama ca acestea nu pot exista daca informatia
totala disponibila poate fi prezentata creierului dintr-o data,
ntr-o portie unica. ntr-o prima situatie (figura 7.a), ochii
trebuie sa se miste de la un capat al figurii la celalalt, dar
odata ajunsi acolo, creierul a uitat nceputul. De aceea privirea se
ntoarce si asa mai departe. n figura 7.c, imaginea este privita n
ntregul ei si eroarea poate fi gasita imediat.
Figura7 O iluzie care depinde de miscarile ochilor si memorie;
cnd necesitatea pentru amndoua este minimizata, iluzia
dispareNepotrivirea informatiei sta la baza si a altor iluzii, asa
cum este cazul cu cea prezentata n figura 8. Mama, sau fiica ?
Totul depinde de la ceea ce privesti. Culoarea ar putea ajuta la
adaugarea unor elemente alaturi de cele putine oferite de imagine,
desi obrazul rosu al fiicei ar putea alterna cu nasul rosu al
mamei. n acest punct, totusi informatia transmisa de ochi devine
subiectul experientei creierului sau memoriei.
Figura87.1.Efecte tridimensionaleDaca unele din iluziile
prezentate n paragraful anterior pot parea oarecum artificiale, ele
au un lucru n comun: sunt bidimensionale. Sunt nsa multe iluzii
tridimensionale, care fac parte din viata de zi cu zi si, ca
urmare, tind sa treaca neobservate. Unele dintre ele erau cunoscute
de arhitecti nca din antichitate. Arhitectura antica greaca este
plina de exemple. Constienti ca niste coloane n forma de trunchi de
con dau senzatia de forta, tarie, arhitectii Parthenonului au
realizat faptul ca daca stlpii sunt de aceasta forma, ei par mai
subtiri la mijloc. Ei au compensat acest lucru printr-o usoara
curbura (n forma de butoi) a coloanelor, cu o abatere de la
liniaritate de 0,2%.
De asemenea, este stiut ca dintre doua figuri geometrice egale,
cea mai luminoasa pare mai mare. Acest lucru este datorat iradierii
retiniene, un fel de dispersie a raspunsului vizual n regiunile din
jurul imaginii retiniene luminoase (figura 9). Ca urmare, o coloana
vazuta pe fondul luminos al cerului pare mai subtire dect una
identica, vazuta pe fondul ntunecat al unui perete. Din acest
motiv, coloanele din colturile Parthenonului au fost facute ceva
mai groase dect celelalte, iar distanta fata de cele vecine a fost
redusa. Cum la templele mai vechi aceste caracteristici nu au fost
observate, ele trebuie sa fie datorate unor atente observatii si
nu, asa cum s-a sugerat, n scopul ntaririi suportului acoperisului
foarte greu.
Figura9 Coloanele albe, respectiv negre din cele doua jumatati
ale imaginii sunt identice ca dimensiuni, dar cele albe apar mai
largi, ca urmare a fenomenului de iradiere retinianaNici axele
coloanelor nu sunt perfect verticale, ele convergnd spre un punct
situat la o naltime de 2,5 km deasupra solului, un truc suficient
pentru a insinua convergenta perspectivei produse de o naltime mai
mare. O constructie mai nalta pe Acropole ar fi aratat fara armonie
de la distanta, dar ideea originala de mai sus a dat un compromis
acceptabil.Constructorii catedralei St. John, din Londra au
generalizat aceste notiuni si au dat att usilor, ct si ferestrelor
o forma trapezoidala.
7.2.Miscarea obiectuluiIluziile asociate cu miscarea reala sau
aparenta sunt notorii. Cele privind miscarea aparenta sunt
exemplificate de cinematografie, televiziune, firmele luminoase,
sau cele care prezinta nscrisuri ce dau senzatia de curgere. n
fiecare caz, iluzia miscarii este generata de alternari succesive,
rapide si scurte ale formei imaginii retiniene. Ca urmare a duratei
finite a raspunsului retinian la un stimul de intensitate
corespunzatoare, si tinnd seama si de marimea finita a cmpurilor
receptoare, discontinuitatea inerenta n prezentarea succesiva a
cadrelor trece neobservata, daca viteza de derulare nu este prea
scazuta sau diferentele dintre cadre succesive prea mari.O
trasatura cunoscuta a imaginii de televiziune este aceea care
implica deformarea aparenta a acesteia. Cnd privirea se muta de la
stnga spre dreapta, imaginea pare nclinata spre dreapta. La
deplasarea privirii n sens invers, imaginea apare nclinata spre
stnga.Aceasta iluzie este usor de nteles daca ne amintim nu numai
ca imaginea de televiziune consta ntr-o succesiune de cadre, dar
fiecare dintre acestea este format din cteva sute de linii
orizontale, trasate de un fascicul fin de electroni, n baleieri
secventiale rapide. Considernd structura astfel formata (figura
10), cnd privirea aluneca pe ecran de la stnga la dreapta, ea
fixeaza spotul fasciculului din ce n ce mai trziu; de aceea,
liniile situate mai jos apar deplasate spre stnga fata de cele
situate mai sus.
Figura10 Explicarea iluziilor asociate cu miscarean continuare
sunt prezentate si alte iluzii optice.
Figura11 Privind insistent punctul negru din mijlocul imaginii,
dupa un timp zona gri din jur pare ca se micsoreaza
Figura12 Fixeaza punctul negru din centrul imaginii si misca
capul nainte si napoi
Figura13 Liniile transversale sunt paralele sau nu ?
Figura14 Petele din colturile patratelor sunt albe sau negre
?
Figura15 Citeste repede n ordine culorile cu care sunt scrise
cuvintele de mai sus. Conflictul apare deoarece emisfera dreapta a
creierului ncearca sa spuna culoarea, n timp ce emisfera stnga
insista sa citeasca cuvntul
Figura16 Imagine imposibila
Figura17 Muta privirea din centrul imaginii spre marginea
acesteia
Figura18 Desi n imagine sunt cercuri concentrice, senzatia este
aceea de spirala
