Click here to load reader

Iluzii optice

  • View
    13

  • Download
    3

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Referat iluzii optice

Text of Iluzii optice

Iluzii opticeO iluzie optica implica o eroare n perceptia vizuala. Prin conventie, termenul de iluzie optica este limitat la aparente senzoriale ce implica perceptia miscarii si a formei.Trebuie subliniat faptul ca iluziile optice nu sunt datorate unor defecte de vedere caracteristice numai unei persoane sau unui grup restrns de persoane, ci ele sunt valabile pentru orice persoana, fiind datorate modului nsusi de constructie si functionare a sistemului vizual.

1.Efecte bidimensionalen general, o iluzie optica poate avea drept cauza faptul ca informatia fundamentala este fie inadecvata, fie nselatoare. De aici apare o ambiguitate care genereaza iluzia.Majoritatea iluziilor sunt tentative ndraznete de a induce o neglijare a perspectivei. Un exemplu particular simplu este cel din figura 1, care se ncadreaza n categoria iluziilor optice izometrice. n desenul de sus, liniile BB pot fi imaginate fie ntr-un plan anterior liniilor AA, fie ntr-unul posterior acestora. Alegerea ramne la latitudinea individuala, ntruct nu se dispune de suficienta informatie pentru a putea decide ntre cele doua posibilitati. Cu celelalte doua desene nu mai sunt posibile astfel de ambiguitati, cele doua alternative fiind clar separate prin micsorarea uneia din dimensiuni, astfel ca astfel sa apara senzatia perspectivei.

Figura1 Un exemplu simplu de iluzie izometricaUn alt exemplu de iluzie izometrica este cea din figura 2, cunoscut sub numele de scara lui Schrder (desenul din stnga) si care creeaza o ambiguitate n privinta obiectului, care poate fi la fel de bine o scara (un sirde trepte) sau o cornisa. Eliminarea ambiguitatii se face n modul descris mai sus (desenul din dreapta).Iluzia optica izometrica a fost rafinata n forma unui cub care face imposibil sa se poata spune care din cele doua fete paralele este n fata si care n spate, aceasta iluzie aparnd cu diferite variatii n numeroase cazuri de decoratiuni arhitecturale (de exemplu, piata San Marco din Venetia).

Figura2 Scara lui SchrderEste usor de observat ca unele forme foarte sofisticate de iluzii optice izometrice, care au dat nastere chiar la opere de arta, si au originea n eliminarea sau exagerarea legilor perspectivei.Pentru o ntelegere mai clara a acestor legi, sa privim figura 3, care prezinta o schema simpla, n care liniile paralele par a converge spre puncte aflate n afara cmpului vizual. Deci regula fundamentala a perspectivei implica un singur orizont, cu trei puncte fixe spre care converg liniile drepte.

Figura3 Schema simplificata pentru a ilustra principiile perspectivei liniareExista diferite iluzii optice care implica o ambiguitate sau, mai adesea, o eroare aparenta ntr-o situatie tridimensionala nerecunoscuta ca atare, ci interpretata ca fiind bidimensionala. Una dintre cele mai simple este urmatoarea: doua linii convergente limiteaza segmente de linie dreapta paralele de lungimi egale. Transfernd acest fapt ntr-o situatie ca cea din figura 4, se constata n imaginea din stnga cresterea aparenta a lungimii segmentelor orizontale trasate pe imagine. n realitate, ele sunt de lungime egala, asa cum se poate constata n imaginea din dreapta, unde iluzia optica este eliminata. Iluzia este determinata de proiectarea unei situatii tridimensionale ntr-un plan bidimensional.

Figura4Iluzia lui Poggendorf (figura 5) ofera un exemplu mai complicat. Linia nclinata din imaginea din stnga pare a fi discontinua prin intersectarea cu cele doua linii verticale. si mai ciudat, iluzia dispare atunci cnd desenul este nclinat astfel nct linia este orizontala (desenul din dreapta). Pe de alta parte, se poate constata ca iluzia nu apare ntr-un context tridimensional (imaginea din mijloc), ceea ce sugereaza ca aici este implicata proiectia perceptuala a unei situatii tridimensionale ntr-un plan.

Figura5 Iluzia lui Poggendorfn figura 6 este prezentata o pereche de iluzii (iluzia lui Hering), care constau n aparenta curbare a perechilor de linii verticale: ele apar concave spre punctul de convergenta a liniilor oblice. Acest lucru este datorat faptului ca, desi figurile sugereaza evident o imagine n perspectiva, acest fapt este ignorat n desenarea liniilor paralele. si aici este vorba deci de o iluzie izometrica si tridimensionalitate transpusa ntr-o imagine bidimensionala.

Figura6 Iluzia lui HeringNu toate iluziile bidimensionale pot fi explicate pe baza proiectiei, izometriei sau altora asemanatoare. Privind la desenul din figura 7.a, pentru un moment apare o senzatie zapaceala, tulburare. Privind n continuare la desenul 7.b si mai departe la 7.c, ne putem ntreba de unde vine ncurcatura. Cum principiile orizonturilor multiple nu pot fi aplicate acestei iluzii, ne dam seama ca acestea nu pot exista daca informatia totala disponibila poate fi prezentata creierului dintr-o data, ntr-o portie unica. ntr-o prima situatie (figura 7.a), ochii trebuie sa se miste de la un capat al figurii la celalalt, dar odata ajunsi acolo, creierul a uitat nceputul. De aceea privirea se ntoarce si asa mai departe. n figura 7.c, imaginea este privita n ntregul ei si eroarea poate fi gasita imediat.

Figura7 O iluzie care depinde de miscarile ochilor si memorie; cnd necesitatea pentru amndoua este minimizata, iluzia dispareNepotrivirea informatiei sta la baza si a altor iluzii, asa cum este cazul cu cea prezentata n figura 8. Mama, sau fiica ? Totul depinde de la ceea ce privesti. Culoarea ar putea ajuta la adaugarea unor elemente alaturi de cele putine oferite de imagine, desi obrazul rosu al fiicei ar putea alterna cu nasul rosu al mamei. n acest punct, totusi informatia transmisa de ochi devine subiectul experientei creierului sau memoriei.

Figura87.1.Efecte tridimensionaleDaca unele din iluziile prezentate n paragraful anterior pot parea oarecum artificiale, ele au un lucru n comun: sunt bidimensionale. Sunt nsa multe iluzii tridimensionale, care fac parte din viata de zi cu zi si, ca urmare, tind sa treaca neobservate. Unele dintre ele erau cunoscute de arhitecti nca din antichitate. Arhitectura antica greaca este plina de exemple. Constienti ca niste coloane n forma de trunchi de con dau senzatia de forta, tarie, arhitectii Parthenonului au realizat faptul ca daca stlpii sunt de aceasta forma, ei par mai subtiri la mijloc. Ei au compensat acest lucru printr-o usoara curbura (n forma de butoi) a coloanelor, cu o abatere de la liniaritate de 0,2%.

De asemenea, este stiut ca dintre doua figuri geometrice egale, cea mai luminoasa pare mai mare. Acest lucru este datorat iradierii retiniene, un fel de dispersie a raspunsului vizual n regiunile din jurul imaginii retiniene luminoase (figura 9). Ca urmare, o coloana vazuta pe fondul luminos al cerului pare mai subtire dect una identica, vazuta pe fondul ntunecat al unui perete. Din acest motiv, coloanele din colturile Parthenonului au fost facute ceva mai groase dect celelalte, iar distanta fata de cele vecine a fost redusa. Cum la templele mai vechi aceste caracteristici nu au fost observate, ele trebuie sa fie datorate unor atente observatii si nu, asa cum s-a sugerat, n scopul ntaririi suportului acoperisului foarte greu.

Figura9 Coloanele albe, respectiv negre din cele doua jumatati ale imaginii sunt identice ca dimensiuni, dar cele albe apar mai largi, ca urmare a fenomenului de iradiere retinianaNici axele coloanelor nu sunt perfect verticale, ele convergnd spre un punct situat la o naltime de 2,5 km deasupra solului, un truc suficient pentru a insinua convergenta perspectivei produse de o naltime mai mare. O constructie mai nalta pe Acropole ar fi aratat fara armonie de la distanta, dar ideea originala de mai sus a dat un compromis acceptabil.Constructorii catedralei St. John, din Londra au generalizat aceste notiuni si au dat att usilor, ct si ferestrelor o forma trapezoidala.

7.2.Miscarea obiectuluiIluziile asociate cu miscarea reala sau aparenta sunt notorii. Cele privind miscarea aparenta sunt exemplificate de cinematografie, televiziune, firmele luminoase, sau cele care prezinta nscrisuri ce dau senzatia de curgere. n fiecare caz, iluzia miscarii este generata de alternari succesive, rapide si scurte ale formei imaginii retiniene. Ca urmare a duratei finite a raspunsului retinian la un stimul de intensitate corespunzatoare, si tinnd seama si de marimea finita a cmpurilor receptoare, discontinuitatea inerenta n prezentarea succesiva a cadrelor trece neobservata, daca viteza de derulare nu este prea scazuta sau diferentele dintre cadre succesive prea mari.O trasatura cunoscuta a imaginii de televiziune este aceea care implica deformarea aparenta a acesteia. Cnd privirea se muta de la stnga spre dreapta, imaginea pare nclinata spre dreapta. La deplasarea privirii n sens invers, imaginea apare nclinata spre stnga.Aceasta iluzie este usor de nteles daca ne amintim nu numai ca imaginea de televiziune consta ntr-o succesiune de cadre, dar fiecare dintre acestea este format din cteva sute de linii orizontale, trasate de un fascicul fin de electroni, n baleieri secventiale rapide. Considernd structura astfel formata (figura 10), cnd privirea aluneca pe ecran de la stnga la dreapta, ea fixeaza spotul fasciculului din ce n ce mai trziu; de aceea, liniile situate mai jos apar deplasate spre stnga fata de cele situate mai sus.

Figura10 Explicarea iluziilor asociate cu miscarean continuare sunt prezentate si alte iluzii optice.

Figura11 Privind insistent punctul negru din mijlocul imaginii, dupa un timp zona gri din jur pare ca se micsoreaza

Figura12 Fixeaza punctul negru din centrul imaginii si misca capul nainte si napoi

Figura13 Liniile transversale sunt paralele sau nu ?

Figura14 Petele din colturile patratelor sunt albe sau negre ?

Figura15 Citeste repede n ordine culorile cu care sunt scrise cuvintele de mai sus. Conflictul apare deoarece emisfera dreapta a creierului ncearca sa spuna culoarea, n timp ce emisfera stng

Search related