Impactul crizei economice interna]ionale \nRomania 2009-2010

|n 2009 ‘doar la televizor‘, \n 2010 ‘ne-a \ngenuncheat‘

Un studiu panel bazat pe metode calitative

Lucrare realizat` [i tip`rit` \n 100 de exemplare cu sprijinul Reprezentan]ei UNICEF \n România.

ISBN: 978-973-1733-30-2Editura VANEMONDE

unite for children

Impactul crizei economiceinternaţionale în România 2009-2010

În 2009 ‘doar la televizor‘, în 2010 ‘ne-a îngenuncheat‘

Un studiu panel bazat pe metode calitative

Autori:Manuela Sofia StănculescuMonica Marin

Manuela Sofia Stănculescu este cercetător ştiinţific principal alInstitutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române,conferenţiar univ. dr. al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială,Universitatea Bucureşti şi membru fondator al Centrului Român deModelare Economică (CERME).

Monica Marin este cercetător al Institutului de Cercetare a CalităţiiVieţii (ICCV) al Academiei Române, doctorand în Sociologie alFacultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, UniversitateaBucurești și expert al Centrului Român de Modelare Economică(CERME).

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României STĂNCULESCU, MANUELA SOFIAImpactul crizei economice în Romania2009-2010 / UNICEF. – Bucureşti : Vanemonde, 2011 Bibliogr.ISBN 978-973-1733-30-2

I. Marin, Monica

338(498)’’2009/2010’’

Layout: Victoria Dumitrescu DTP: Dan Glăvan

ISBN 978-973-1733-30-2 Editura VANEMONDE

Rezultatele și interpretarea datelor aparţin în întregime autorilor și nuprezintă neapărat punctul de vedere al UNICEF.

‘Societatea noastră trebuie să se schimbe. Să spunem tare și răspicat:

Fraţilor, au trecut 20 de ani și

trebuie să începem de undeva. De unde? De la copil!

De la copil trebuie să începem să schimbăm, căci cel mai bun mod de a construi

o nouă societate, mai bună, este să ne focalizăm pe copil!’

(Reprezentant ONG, Sibiu)

5

Cuvânt înainte

În orice perioadă de criză, copiii au de suferit. Acest lucru este valabil cu atât mai mult în cazul copiilor şi familiilor care se află deja la marginea societății. Raportul de față confirmă acest fapt evident în încercarea de a monitoriza efectele crizei economice şi financiare din România în perioada cuprinsă între mijlocul anului 2009 şi finalul lui 2010, când criza a atins apogeul.

Potrivit studiului, 84% dintre respondenți au declarat că gospodăria lor a fost afectată de criză într-o proporție „mare‛ sau „foarte mare‛. Nivelul sărăciei a crescut, şomajul s-a extins, locurile de muncă din sectorul informal au dispărut şi volumul remitențelor din străinătate a scăzut. A fost afectată clasa mijlocie, iar populația săracă a devenit şi mai săracă. Familiile au trebuit să se descurce cu mult mai puțin pentru a supraviețui. S-au simțit efectele crizei şi asupra participării şi rezultatelor şcolare.

Populația a solicitat ajutorul Statului pentru a depăşi criza. Dar Statul nu avea banii necesari pentru a-i ajuta, deoarece era prins în implementarea unui program de austeritate prin care a tăiat locurile de muncă, ajutoarele şi pensiile în efortul de a face ordine în propriile finanțe. Cu economia în plină recesiune, în cuferele Guvernului intrau tot mai puțini bani din taxe, iar excesele anilor prielnici şi-au spus cuvântul, ca peste tot în Europa. În consecință, cheltuielile Guvernului au fost tăiate, lăsând nişte găuri imense într-o plasă de siguranță care nu mai putea răspunde cererilor tot mai numeroase ale familiilor şi copiilor afectați de criză.

Acest raport, sinteza a patru runde de cercetare desfăşurate în perioada de apogeu a crizei, prezintă modul în care familiile şi copiii au reuşit să facă față unui venit familial micşorat, dublat de o plasă de siguranță şubrezită. Documentul indică faptul că în primă fază au redus consumul de produse non-alimentare, iar ulterior au cumpărat alimente mai ieftine, în cantități mai mici şi de calitate mai proastă. Unii au obținut un credit mai mare, alții au sfârşit prin a căuta în groapa de gunoi. Nu este nicio surpriză că romii, defavorizați din punct de vedere social şi economic încă dinaintea crizei, au fost afectați într-o măsură disproporționată: riscul de sărăcie absolută în cazul lor este de 7

6

ori mai mare decât în cazul populației totale. Rețelele sociale de rude, prieteni şi vecini au compensat oarecum raspunsul slab din partea Statului.

Ultimele previziuni economice par să indice o creştere economică modestă în România, dar populația nu se aşteaptă deloc ca aceasta să reprezinte o ameliorare a situației lor în viitorul apropiat. Pentru ei, criza continuă. Pentru UNICEF, a sosit momentul să prezinte autorităților constatările raportului şi să facă apel la acțiune imediată, inclusiv alocare de fonduri, pentru a se asigura că toți copiii merg la şcoală şi au accesul cuvenit la servicii performante de sănătate şi de protecție în conformitate cu legislația națională şi cu principiile Convenției cu privire la Drepturile Copilului. Este extrem de important să se acorde prioritate copiilor celor mai afectați de criză pentru ca ei să poată depăşi această perioadă dificilă fără ca dreptul lor la şanse egale să fie lezat.

Edmond McLoughney

Reprezentant

UNICEF România

7

Mulțumiri

Evaluarea rapidă a impactului crizei economice în România a fost realizată la inițiativa UNICEF și a Departamentului de Dezvoltare Socială al Băncii Mondiale. Studiul a inclus patru runde de cercetare, dintre care ultimele trei au fost sprijinite numai de UNICEF. Fără acest sprijin, cercetarea nu ar fi putut fi posibilă. Le mulțumim pentru suportul constant acordat.

Mulțumiri speciale se cuvin doamnei Voichița Pop, Coordonator Program Protecția Copilului și Sănătate, UNICEF, și domnului Edmond McLoughney, reprezentant UNICEF România, care au ghidat și susținut cu mult entuziasm acest proiect.

Cele patru runde ale cercetării acoperă un interval lung de timp (2009, 2010, 2011), în care diverși oameni și-au adus contribuția la proiect. În mod deosebit mulțumim domnului Eugen Crai, Specialist Politici Sociale și Advocacy, care a coordonat din partea UNICEF primele trei runde ale cercetării. Eugen Crai și Lucian Pop, Specialist principal Dezvoltare Socială (Banca Mondială), au inițiat proiectul în primăvara anului 2009 și au oferit comentarii și observații la rapoartele de cercetare. Împreună cu Carrie Turk (Banca Mondială, Departamentul de Dezvoltare Socială) a fost elaborat designul inițial al cercetării, în concordanță cu alte studii de evaluare rapidă ale Băncii Mondiale din țări precum Vietnam sau Turcia. Sociologul Vlad Grigoraș, doctorand al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, a participat ca expert la prima rundă de cercetare. Mulțumiri tuturor acestor specialiști care au adus valoare proiectului.

Cercetarea de teren a beneficiat de elanul și rigurozitatea unei echipe de tineri asistenți de cercetare ai Centrului Român de Modelare Economică (CERME), formată din: Simona Anton, Cătălina Iamandi- Cioinaru, Bogdan Corad, Georgiana Neculau și Oana Popa. Coordonatori județeni CERME au asigurat recrutarea subiecților și organizarea focus grupurilor și interviurilor cu reprezentanți ai comunității.

În final dorim să mulțumim sincer tuturor participanților la focus grupuri și interviuri care ne-au împărtășit cum s-a simțit criza în familiile și comunitățile lor. Sperăm ca acest studiu să exprime în cel mai adecvat mod vocea lor.

9

Cuprins

Cuprins ....................................................................................................................... 9 1 SUMAR EXECUTIV ..................................................................................... 11 2 DESPRE CERCETARE ................................................................................. 17

2.1 Focus Grupurile ................................................................................. 20 2.2 Interviuri cu reprezentanți ai comunității ..................................... 25 2.3 Studiu de caz G2-Turturica .............................................................. 26 2.4 Analiză suplimentară: datele de sondaj ......................................... 26

3 PRINCIPALELE REZULTATE .................................................................... 29 3.1 Evoluții în perioada de criză ............................................................ 29

3.1.1 Economia şi piața muncii ............................................................. 29 3.1.2 Impactul asupra populației: percepții şi aşteptări ..................... 39

3.2 Canalele de transmitere a efectelor crizei economice .................. 41 3.2.1 Schimbări la nivelul muncii plătite ............................................. 41 3.2.2 Distribuția muncii în gospodărie ................................................. 51 3.2.3 Schimbări cu privire la munca în străinătate şi remitențe ........ 53

3.3 Impactul crizei economice asupra consumului gospodăriilor ... 62 3.3.1 Veniturile ........................................................................................ 62 3.3.2 Economiile ...................................................................................... 64 3.3.3 Împrumuturi şi datorii .................................................................. 65 3.3.4 Sprijinul din partea instituțiilor ................................................... 67 3.3.5 Strategii de adaptare la criză ........................................................ 77

3.4 Impactul crizei economice asupra bunăstării copilului .............. 82 3.4.1 Nutriția copilului ........................................................................... 85 3.4.2 Participarea şcolară ....................................................................... 87 3.4.3 Relațiile familiale şi comunitare .................................................. 93

4 Concluzii ......................................................................................................... 95 5 Referințe ....................................................................................................... 103 6 Anexe ............................................................................................................. 106

11

1 SUMAR EXECUTIV

Evaluarea rapidă a impactului crizei economice în România a fost inițiată şi susținută de UNICEF în colaborare cu Departamentul de Dezvoltare Socială al Băncii Mondiale. Studiul a fost demarat în iunie 2009 şi a continuat cu alte trei runde în octombrie 2009, iulie 2010 şi decembrie 2010.

Acest exercițiu a fost conceput ca un studiu de tip panel bazat pe tehnici de cercetare calitativă (focus grupuri şi interviuri), având drept scop colectarea unor informații care să ilustreze diversitatea impactului crizei la nivelul gospodăriilor şi al comunităților.

Toate cele patru runde de evaluare rapidă s-au concentrat asupra aceloraşi canale de transmitere a impactului crizei: (1) Reducerea cererii de forță de muncă atât în sectorul formal, cât şi în cel informal al economiei și (2) Stoparea, reducerea sau creşterea predictibilității fluxului remitențelor trimise de membrii familiei ce muncesc în străinătate.

Studiul a avut în vedere identificarea și analiza diverselor tipuri de impact al crizei asupra (1) consumului gospodăriilor și asupra (2) bunăstării copiilor.

Principalele concluzii ale studiului arată că în perioada 2009-2010, în România, impactul crizei economice s-a transmis atât pe canalul muncii plătite pe piața domestică, cât și pe canalul remitențelor primite de la cei care muncesc în străinătate.

Criza economică a avut efecte negative atât asupra ocupării forței de muncă, cât şi a veniturilor, atât pentru angajații din sectorul public, cât și din cel privat, atât pentru salariații din sectorul formal, cât și pentru lucrătorii din sectorul informal. Scăderea ratei ocupării forței de muncă în sectorul non-agricol (a salariaților) a fost mult mai mare decât declinul înregistrat de

12

PIB. Numărul salariaților a scăzut accentuat, mult mai mult decât în celelalte țări europene, în special în sectorul privat, mai ales în industriile producătoare, construcții, comerțul cu amănuntul şi transport. Criza economică a dus la pierderea locurilor de muncă, dar și la creșterea numărului de ore suplimentare de teama de a nu pierde locul de muncă. În consecință, în multe gospodării, copiii sunt expuși fie la riscul sărăciei asociat pierderii slujbei părinților, fie la reducerea timpului petrecut cu părinții.

Oportunitățile de muncă plătită s-au diminuat considerabil, mai ales pentru lucrătorii cu nivel redus de educație din sectorul informal. De asemenea, predictibilitatea și securitatea locului de muncă s-a redus semnificativ pentru romi și pentru muncitorii necalificați, mai ales dacă lucrează în sectorul informal. Dar situația s-a înrăutățit și în sectorul formal. În unele întreprinderi, criza a creat oportunitatea de a fi introduse practici cu nuanțe de exploatare, iar calitatea muncii s-a deteriorat simțitor atât în sectorul privat, cât și în sectorul public.

Ca urmare a declinului economiilor europene, remitențele primite din străinătate de gospodăriile din România au avut de asemenea de suferit. Migranții aflați la muncă în străinătate au trecut și ei prin pierderea locului de muncă, reducerea numărului de ore de lucru, creșterea nesiguranței locului de muncă și, în consecință, reducerea veniturilor din muncă. Totuși, e mai bine acolo decât aici, chiar dacă nu trimit bani deloc, chiar dacă nu fac mare lucru’. Prin urmare, rata revenirilor este deosebit de mică și nici nu pare să crească pentru perioada următoare. Existența copiilor nu a influențat semnificativ comportamentul migranților nici în ceea ce privește plecarea în străinătate și nici revenirea. Cel mult, existența copiilor determină veniri mai dese în concedii în țară, chiar și în condiții de criză.

Plecarea la muncă în străinătate este un mod de a obține siguranța economică, dar cu prețul abandonului temporar sau permanent a copiilor. Criza economică a adăugat efecte negative financiare la cele existente asupra mediului familial.

13

Din vara lui 2009, frecvența, sumele de bani și numărul de pachete trimise în țară, precum și numărul vizitelor acasă au scăzut continuu. Gospodăriile cu copii și părinți/rude în străinătate primesc bani într-o proporție semnificativ mai ridicată decât gospodăriile cu migranți dar fără copii (65% față de 58%). De asemenea, gospodăriile cu copii primesc bani mai des și în sume mai importante pentru bunăstarea familiei. Totuși, 31% din gospodăriile cu copii și părinți/rude la muncă în străinătate nu au primit nici bani și nici pachete, în perioada septembrie 2009-august 2010.

Efectele crizei economice s-au combinat cu efectele reformelor din perioada 2009-2010. Veniturile din muncă s-au diminuat. Veniturile din pensii de asemenea. Unele prestații sociale au suferit modificări ale condițiilor de eligibilitate sau ale metodei de calcul. Alte prestații sociale au fost reduse, plătite cu întârziere sau chiar eliminate. Per total, eroziunea tuturor tipurilor de venit, inclusiv a remitențelor din străinătate, a dus la schimbarea modelului de consum a majorității gospodăriilor.

Reducerea consumului gospodăriilor a fost absolut necesară cu atât mai mult cu cât o pondere foarte mică din populație are economii, iar economiile existente sunt mici, reprezentând, în medie, sub două venituri lunare. Mai mult, o pondere tot mai mare de gospodării au datorii sau credite. În 2009-2010, gospodăriile de romi și gospodăriile cu doi sau mai mulți copii au înregistrat o creștere substanțială a proporției de datornici și a datoriilor totale.

Sprijinul oferit de instituții, mai ales de cele guvernamentale, a fost foarte slab şi mai degrabă ineficient. ‘Nu am încredere în instituțiile guvernamentale. Nu ajută pe nimeni. Eventual iau, dacă se poate și măresc taxele’ consideră majoritatea populației, dar și o mare parte din reprezentanții comunităților studiate. Prin urmare, în perioada de criză, rețelele sociale de rude, prieteni şi vecini au reprezentat cea mai importantă plasă de siguranță pentru majoritatea oamenilor.

În aceste condiții, ca strategie de adaptare la criză, tot mai multe gospodării au început să cumpere alimente mai puține și mai ieftine, eventual ‘pe caiet’, de la micile magazine de cartier. Consumul de bunuri nealimentare și servicii a fost redus și mai

14

mult. Bunurile de folosință îndelungată au fost tăiate de pe listă și au fost preferate produse second-hand în locul celor noi, în special de către gospodăriile de romi și de gospodăriile cu cel puțin doi copii. Gospodăriile cele mai nevoiașe (și cu mulți copii) s-au întors la strategiile de urgență pe care le-au dezvoltat în anii de recesiune drastică 1997-2000, adică la furtul de electricitate sau la mersul la groapa de gunoi (uneori împreună cu copiii) unde caută fier, sticle, hârtie și alte materiale reciclabile pentru a le vinde, dar și haine, pantofi, mâncare sau alte lucruri ‘utile’.

Majoritatea părinților subliniază eforturile de a-și proteja copiii în fața scăderii veniturilor și reducerii consumului. Totuşi, există diferențe semnificative în funcție de resursele financiare ale gospodăriei, de numărul de copii, dar şi de atitudinea adulților față de copiii lor. Astfel, suma medie de bani cheltuită pe copil într-o lună obișnuită (în 2009-2010) a variat substanțial între 131 euro, în medie, în cazul copiilor din gospodăriile de salariați formal, și 9 euro, în cazul copiilor de romi care lucrează în sectorul informal.

În zona cheltuielilor legate de copii, cele referitoare la activitățile extrașcolare (meditații, excursii, tabere, dans etc.) au fost reduse progresiv. Tăieri și mai drastice au făcut gospodăriile cu copii la nivelul cheltuielilor cu aniversările, cadourile și petrecerile. Toate gospodăriile cu copii au făcut eforturi de a nu afecta nutriția copilului, chiar dacă au început să cumpere alimente mai ieftine și mai puține. Pentru copil, au fost limitate doar cheltuielile pentru dulciuri, fructe și băuturi răcoritoare, susțin părinții. Există însă diferențe semnificative în funcție de veniturile gospodăriei. Într-o gospodărie cu salariați se cheltuie pentru alimente în medie pe lună aproape 40 euro pe persoană, plus 35 euro pe copil pentru pachet la școală, bani de buzunar, dulciuri, fructe și băuturi răcoritoare. În schimb, într-o gospodărie de romi care lucrează în sectorul informal, se alocă pentru alimentele pe lună pe persoană în jur de 20 euro și mai puțin de jumătate folosesc 5 euro în plus pe copil.

Participarea și rezultatele școlare au fost influențate negativ de criză. A crescut numărul absențelor de la școală și au scăzut performanțele școlare mai ales pentru unii copii cu părinți

15

plecați la muncă în străinătate și pentru copiii din gospodăriile sărace și din gospodăriile de romi. De altfel, reprezentanții școlii și asistenții sociali declară aceste trei categorii ca fiind cele mai expuse la riscul de abandon școlar. Totuși, este de menționat că frecvența și performanțele școlare au legătură, în afară de sărăcie, cu nivelul scăzut de educație al părinților și cu o atitudine de indiferență față de educație.

Acest studiu aduce dovezi suplimentare că în România, educația gratuită costă: 82% din gospodăriile cu copii incluse în panelul UNICEF folosesc o sumă medie de 30 euro pe lună, pe copil, pentru cheltuielile cu școala. Desigur, suma variază de la sub 3 euro pe copil, în gospodăriile de romi, la 56 euro pe copil, în gospodăriile de salariați formal. Este nevoie de bani pentru rechizite, cărți și caiete speciale, uniforma școlară, echipament sportiv, fondul școlii și fondul clasei, meditații, evenimente, serbări sau alte contribuții plătite școlii.

Dacă în vara lui 2009 criza economică era percepută ca fiind ‘doar la televizor’, în toamnă a devenit cât se poate de ‘reală’ şi până în primăvara lui 2010 a ‘îngenuncheat’ o mare parte din populație, fiind asociată cu o deteriorare a stării generale de spirit, cu ‘tristețe’, ‘confuzie’, ‘furie’ și pesimism. Acest sentiment generalizat a fost exacerbat de criza politică, scandalurile politice frecvente și de măsurile guvernamentale anti-criză.

Singurul spațiu sigur, ferit de efectele negative ale crizei, cel puțin la nivelul percepțiilor, este spațiul familiei și al rețelelor de rude, prieteni și vecini pe care se poate conta. Se poate cere și găsi ajutor, se poate găsi înțelegere și compasiune. Se poate găsi o vorbă bună, de încurajare, sau o ‘cunoștință’ care să știe o ‘cunoștință’ ... și, astfel, poate chiar ceva de muncă. Familia, prietenii și cunoștințele reprezintă cel mai important capital într-un mediu marcat de incertitudine și mobilat cu instituții (percepute ca fiind) ‘ostile’, ‘puse doar pe luat’ și care nu oferă căi de soluționare, ci sunt sursă a problemelor populației.

17

2 DESPRE CERCETARE

Criza economică mondială a afectat fără îndoială diverse categorii de populație, instituții publice, firme. Pentru România, deși nici începutul și nici sfârșitul crizei nu sunt ușor de localizat în timp, este clar că impactul social s-a resimțit în mod diferit la nivelul diverselor grupuri sociale.

Obiectivul cercetării panel prezentată în această carte a fost identificarea ‘semnelor crizei’ și a strategiilor de adaptare dezvoltate la nivelul mai multor grupuri vulnerabile. Exercițiul este bazat pe metode calitative (focus grupuri şi interviuri) care surprind în profunzime impactul crizei la nivelul gospodăriilor și comunităților, cu variații de la ’este din ce în ce mai greu, banii sunt din ce în ce mai puțini’, ‘nici nu mai știm să facem socoteala [numărului orelor de muncă+’, ‘luăm cam ce este mai ieftin şi de regulă ce este la reduceri’, ‘facem foc mai puțin’ la ‘se vede în gunoi, e mai puțin și mai prost’.

Studiul de față este construit în jurul următoarelor trei întrebări de cercetare:

Cine este afectat de criză şi prin ce canale? Cum diferă impactul de la o categorie socială la alta şi de la o persoană la alta? Cum este distribuit impactul la nivelul gospodăriei, dar şi între gospodării? Există cumva un impact deosebit asupra femeilor sau copiilor?

Cum răspunde populația la şocurile de pe piața forței de muncă? Spre ce instituții formale şi informale se îndreaptă pentru a cere ajutor? Cât de utile, funcționale şi bine țintite sunt aceste surse de asistență şi unde există lipsuri?

18

Care sunt strategiile de adaptare la criză adoptate

de cei afectați și care dintre acestea ar putea duce la noi efecte negative pe termen lung şi cum poate fi evitat acest lucru?

Evaluarea rapidă a impactului crizei economice în România a fost inițiată şi susținută de UNICEF în colaborare cu Departamentul de Dezvoltare Socială al Băncii Mondiale. Studiul a fost demarat în iunie 2009 şi a continuat cu alte trei runde în octombrie 2009, iulie 2010 şi decembrie 2010, dintre care ultimele trei au fost sprijinite numai de UNICEF România. Această lucrare este o sinteză a impactului perceput al crizei de-a lungul celor patru valuri ale cercetării, înregistrat în cadrul etapei din decembrie 2010.

O echipă de asistenți de cercetare de la CERME (Centrul Român de Modelare Economică) a desfăşurat o amplă activitate de cercetare în teren care a cuprins (în cea de-a patra rundă):

24 focus grupuri (FG) cu populația;

132 de participanți la FG, provenind din diferite straturi sociale și aflați în diferite cicluri ale vieții;

32 de interviuri cu reprezentanți ai comunității și ai sectorului privat;

un total de peste 42 de ore de discuții înregistrate;

FG și interviuri organizate în 12 comunități, 8 oraşe şi 4 comune, situate în 8 județe ale României.

Toate cele patru runde de evaluare rapidă s-au concentrat asupra aceloraşi canale de transmitere a impactului crizei: 1 (1) Reducerea cererii de forță de muncă atât în sectorul formal, cât şi în cel informal al economiei și (2) Stoparea, reducerea sau creşterea predictibilității fluxului remitențelor trimise de membrii familiei ce muncesc în străinătate.

1 În unele situații, anumite gospodării şi comunități pot simți efectele mai multor canale

de transmitere.

19

Studiul a avut în vedere identificarea și analiza diverselor tipuri de impact al crizei asupra: (1) consumului gospodăriilor și asupra (2) bunăstării copiilor.

În cea de-a patra rundă de cercetare, am modificat instrumentul principal de culegere a datelor (ghidul pentru focus grup) pentru a surprinde schimbările din întreaga perioada iunie 2009 - decembrie 2010. În plus, am realizat un studiu de caz într-o comunitate de tip ghetou din Alba Iulia (blocul G2-Turturica) pentru a ilustra impactul asupra copiilor şi a participării şcolare a acestora.

Scopul acestui studiu de tip panel a fost acela de a aduna informații calitative care să completeze datele cantitative disponibile cu privire la impactul crizei. Aşadar, în 2009, evaluarea rapidă a venit ca o completare la datele furnizate de două studii realizate de către Agenția pentru Strategii Guvernamentale, şi anume studiul panel 2 Impactul crizei economice în România 2009 şi studiul 3 Impactul crizei economice asupra angajatorilor din mediul privat.

Astfel de date nu au mai fost disponibile pentru anul 2010. Prin urmare, cea de-a treia rundă a cercetării (începând cu iulie 2010) s-a axat pe diverse date cantitative disponibile: statistici oficiale, studiul realizat de Institutul de Cercetare a Calității Vieții Calitatea vieții în România4 (iulie 2010), studiul 5 Băncii Mondiale Gradul de alfabetizare financiară în România şi studiul 6 exhaustiv al primăriilor din România, Accesul autorităților locale la fonduri europene.

În cea de-a patra rundă a cercetării, datele extrase din focus grupuri şi interviuri au fost însoțite de date preluate din statistici oficiale şi din studiul efectuat de Fundația Friedrich

2 Realizat de TNT CSOP, în iunie 2009 şi octombrie 2009. 3 Realizat de Metro Media Transilvania, în august 2009. 4 Cercetare coordonată de Mărginean, I. și Precupețu, I. 5 Realizat de Institutul de Economie Mondială, în mai 2010. 6 Realizat de un consorțiu format din Centrul Român de Modelare Economică, Centrul

Național de Pregătire în Statistică şi Institutul de Cercetare a Calității Vieții, în perioada

noiembrie-decembrie 2009.

20

Ebert România Impactul crizei economice asupra migranților români care lucrează în străinătate.7

Această carte prezintă raportul sintetic al celor patru runde ale Evaluării rapide a impactului crizei economice în România. Cartea este structurată pe patru părți. Capitolul 1 include rezumatul principalelor rezultate ale cercetării. Capitolul 2 specifică întrebările de cercetare, datele şi modelul de analiză utilizate. Capitolul 3 prezintă pe larg rezultatele cercetării. În fine, anexa cuprinde informații suplimentare despre datele utilizate.

2.1 FOCUS GRUPURILE

Pentru a ilustra diversitatea situațiilor, studiul privind impactul crizei în România a cuprins următoarele grupuri vulnerabile:

Canal de

transmitere Profilul grupului

(1) Piața muncii

Sector formal

(6 FG)

Angajați din industrii

dependente de export

- Femei

- Bărbați

Muncitori necalificați - Femei

Angajați din sectorul public - Bărbați şi femei

Sector informal Construcții - Bărbați

(8 FG) Servicii pentru gospodării - Femei

Construcții şi servicii - Bărbați şi femei de etnie romă

Şomaj

(6 FG)

Şomeri - Tineri între 15-29 ani

- Bărbați şi femei peste 30 ani

(2) Remitențe

(4 FG)

Persoane care au revenit din

străinătate ca urmare a crizei

sau reprezentanți ai

gospodăriilor care beneficiază

de remitențe.

- Bărbați şi femei

7 Realizat de Compania de Cercetare Sociologică şi Branding (CCSB), în august 2010.

21

Toate focus grupurile au vizat zece domenii şi au solicitat participanților să aprecieze, pentru fiecare din aceste domenii, situația din iunie 2009, octombrie 2009, iulie 2010 şi decembrie 2010. Astfel, s-a obținut un set total de aproximativ 300 de variabile.

Cele zece domenii acoperă canalele de transmitere a impactului crizei economice: (1) reducerea cererii pentru forță de muncă; (2) modificări la nivelul remitențelor trimise de migranții care muncesc în străinătate, dar și impactul specific asupra (3) consumului gospodăriilor și asupra (4) bunăstării copiilor. Astfel, primul set de domenii se referă la modificările cu privire la munca remunerată şi neremunerată, inclusiv oportunitățile de angajare, predictibilitatea şi securitatea locului de muncă, salariul / veniturile din muncă, condițiile de muncă şi distribuția muncii plătite şi neplătite în cadrul gospodăriei. Al doilea set de domenii se axează pe modificările survenite la nivelul remitențelor, inclusiv legat de frecvență, cuantum, predictibilitate şi rolul jucat în raport cu consumul şi veniturile gospodăriei. Al treilea set de domenii vorbeşte despre implicațiile asupra consumului și standardului general de viață a gospodăriilor, inclusiv venituri şi economii, împrumuturi şi datorii, strategii de adaptare, relațiile din interiorul familiei şi cele din comunitate. Cel de-al patrulea set de domenii are în vedere impactul asupra bunăstării copiilor, și anume sănătatea și nutriția copiilor, participarea şcolară şi o secțiune privind cheltuielile legate de copii.

De asemenea, participanților li s-a cerut să evalueze impactul global al crizei financiare asupra gospodăriei lor şi tendința pe care se aşteaptă ca acesta să o urmeze pe viitor.

În cea de-a patra rundă de cercetare au fost organizate 24 focus grupuri, reprezentând peste 28 de ore de discuții înregistrate. Dintre acestea, 10 focus grupuri au fost formate doar din femei, 4 grupuri doar din bărbați, 2 grupuri au cuprins doar tineri (15-29 ani) şi 4 grupuri au fost alcătuite exclusiv din persoane de etnie romă. În toate focus grupurile, a existat cel puțin un participant care are copii (0-18 ani).

22

Tabel 1 Numărul şi componenţa Focus Grupurilor în funcţie de runda de cercetare

Numărul Focus

Grupurilor Numărul participanților

Runda de cercetare Runda de cercetare

Canal de Profilul grupului 1 2 3 4 1 2 3 4

transmitere Iun09 Oct09 Iul10 Dec10 Iun09 Oct09 Iul10 Dec10

(1) Piața muncii

Sector formal Angajați din industrii dependente de export 3 3 3 3 18 20 18 18

Muncitori necalificați 1 1 1 1 8 7 6 4

Angajați din sectorul public 0 2 2 2 0 13 12 9

Sector informal Construcții 2 2 2 2 12 12 9 10

Servicii pentru gospodării 2 2 2 2 11 13 12 12

Construcții şi servicii 2 2 4 4 17 16 26 26

Agricultură Zilieri 1 0 0 0 5 0 0 0

Întreprinzători agricoli 3 0 0 0 18 0 0 0

Şomaj Şomeri 6 6 6 6 44 36 33 29

(2) Remitențe

Persoane care au revenit din străinătate ca

urmare a crizei sau reprezentanți ai

gospodăriilor care beneficiază de remitențe.

4 4 4 4 21 22 21 24

Total 22 24 24 24 154 139 137 132

23

A patra rundă a cercetării de teren s-a desfăşurat în 12 localități, 8 oraşe şi 4 comune, din 8 județe.8

Tabel 2 Unde s-a desfășurat terenul (a 4-a rundă de cercetare)

JUD Rezidență Localitate

Număr

Focus

Grupuri

Număr

interviuri

cu mediul

privat local

Interviuri cu

reprezentanți

ai

comunității

AB Urban Alba Iulia 2 1

CL Urban Oltenița 3 1 5

Rural Ulmeni 1 2

Rural Mânăstirea 1 3

NT Urban Piatra Neamț 2 4

Urban Roman 2

MH Urban Drobeta Turnu Severin 5 2 3

Rural Eşelnița 1 3

AG Urban Câmpulung Muscel 1 2

BZ Urban Buzău 1 1

BC Rural Răchitoasa 1 1

SB Urban Sibiu 4 1 3

TOTAL 24 4 28

Note: Distribuţia focus grupurilor şi a interviurilor în funcţie de tip (canal de transmitere / grup) şi localitate poate fi consultată în Anexă.

Cu scopul de a documenta schimbările apărute în planul oportunităților de angajare, al salariului / veniturilor, condițiilor de muncă, predictibilității şi securității diferitelor tipuri de muncă, am adunat date despre participanți, dar şi despre

8 Municipiul Alba Iulia a fost inclus doar în rundele 3 și 4 ale cercetării. Celelalte 11

comune și orașe/municipii au fost în toate rundele. În prima rundă de cercetare au fost

realizate și focus grupuri cu agricultori în comunele Români, Urecheni (Neamț) și

Gârcov (Olt) care au fost anulate în rundele ulterioare. De asemenea, au fost întrerupte

și două interviuri cu reprezentanți ai comunității din municipiul Slatina (Olt), începând

din runda a treia, fiind înlocuite cu interviuri în Alba Iulia.

24

principalul susținător al familiei şi despre persoanele care muncesc în străinătate şi trimit bani acasă.

În cazul în care participantul era principalul susținător al familiei, s-au adunat informații legate și de un alt membru al familiei care contribuie semnificativ la bugetul acesteia.9

În mod predominant, principalii susținători ai familiei sunt bărbați, căsătoriți şi cu loc de muncă. Persoanele care muncesc în străinătate și trimit bani în țară incluși în panelul nostru sunt tineri şi în mare parte angajați fie ca muncitori calificați, fie ca muncitori necalificați, profil ce se află în concordanță cu ceea ce reiese din studiile referitoare la românii ce lucrează în străinătate.

Tabelul 3.1 din Anexă prezintă profilul socio-demografic al panelului UNICEF din cea de-a patra rundă a cercetării, care reprezintă aproape 85% din panelul inițial.

Harta activității de teren 2010 (a 4-a rundă de cercetare)

9 Acest membru a fost ales de fiecare participant la focus grupuri.

TM

AR

BH

SMSV

BT

IS

VS •

CT

TL

CL

IL

BR

GLVN

BZ

BC

NT

HR

MM

BNSJ

MS

CJ

AB

HD

CS

MH

GJ

SBBV

VL

CV

DJ

AG PH

OT

TR GR

B IF

22

1

1

113

115

24

25

Tabelul 3.1 (Anexă) ilustrează şi schimbările produse între iunie 2009 şi decembrie 2010 la nivelul situației profesionale a participanților la panelul de evaluare rapidă. Pentru aproximativ jumătate (52%) din participanți nu au apărut modificări legate de situația lor profesională, în timp ce 11% au reuşit să intre pe piața formală a forței de muncă (şomeri sau angajați informali care şi-au găsit un loc de muncă cu forme legale), 6% au intrat în sectorul informal (şomeri care şi-au găsit un loc de muncă ‘la negru’), 16% şi-au pierdut slujba şi au devenit şomeri şi 15% (în special femei) nu şi-au găsit de lucru, s-au simțit descurajați şi au părăsit câmpul muncii. În consecință, doar în prima rundă a cercetării, participanții au îndeplinit toate criteriile de selecție pentru focus grupuri. Înaintea ultimelor două runde ale cercetării, focus grupurile alcătuite din angajați informali au cuprins şi persoane care s-au declarat şomere sau casnice, grupurile alcătuite din şomeri au cuprins şi angajați informali sau formali şi o parte din participanții la grupurile privind remitențele nu mai primeau bani din străinătate.

2.2 INTERVIURI CU REPREZENTANŢI AI COMUNITĂŢII Pe lângă focus grupuri, au fost realizate şi interviuri cu reprezentanți ai comunității în măsură să încadreze constatările într-un tablou mai larg.

S-au organizat în total 32 de interviuri, reprezentând în jur de 14 de ore de discuții înregistrate, din care:

4 interviuri cu reprezentanți ai mediului privat local; 4 interviuri cu reprezentanți ai autorităților locale; 8 interviuri cu asistenți sociali; 4 interviuri cu reprezentanți ai agențiilor de ocupare a

forței de muncă; 6 interviuri cu profesori; 4 interviuri cu reprezentanți ai organizațiilor comunitare; 2 interviuri cu inspectori şcolari.

26

Distribuția interviurilor cu reprezentanți ai comunității în funcție de tip și localitate este prezentată în tabelul 3.2 din Anexă.

2.3 STUDIU DE CAZ G2-TURTURICA

Pentru a ilustra impactul crizei asupra participării şcolare a copiilor, am realizat un studiu de caz într-o comunitate de tip ghetou din Alba Iulia, blocul G2-Turturica. În acest sens, am adunat date despre toți copiii ce frecventează grădinița / şcoala, de la profesorii acestora. Datele se referă la numărul de absențe şcolare, comportamentul şi notele obținute în perioada 15 noiembrie – 14 decembrie 2010.

2.4 ANALIZĂ SUPLIMENTARĂ: DATELE DE SONDAJ

A patra rundă a evaluării rapide a inclus patru focus grupuri la care au luat parte persoane ce beneficiază de remitențe din străinătate. Între iunie 2009 şi decembrie 2010, nivelul remitențelor a scăzut, iar în cea de-a patra rundă a cercetării doar aproximativ jumătate din participanți mai primeau bani cu regularitate.

În consecință, am folosit studiul Fundației Friedrich Ebert România (FFE) Migranții români care lucrează în străinătate în perioada de criză pentru a analiza canalul de transmitere referitor la stoparea, reducerea sau creşterea imprevizibilității fluxului remitențelor. Studiul a fost realizat în august 2010 de către Compania de Cercetare Sociologică şi Branding (CCSB).

Acest studiu este reprezentativ pentru gospodăriile din şase județe selectate din toate regiunile țării, şi anume Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamț şi Vaslui.

Eşantionul a cuprins 2.920 de gospodării din 30 de oraşe şi 71 de comune.

27

Acest volum prezintă o analiză comparativă între:

(1) gospodăriile fără copii,

(2) gospodăriile cu copii dar fără migranți ce lucrează în străinătate (inclusiv gospodării cu migranți ce au revenit în țară în ultimul an din cauza crizei economice) şi

(3) gospodării cu copii şi părinți/ rude ce muncesc în străinătate.

Metodologia studiului FFE nu permite identificarea relației de rudenie dintre copil şi membrii gospodăriei plecați la muncă în străinătate astfel încât categoria gospodăriilor cu copii şi migranți include atât copii cu părinți plecați în străinătate, cât şi copii ai căror părinți sunt acasă dar au bunici, unchi, mătuşi sau alte rude plecate în străinătate.

Tabelul 3.3 din Anexă descrie profilul socio-demografic al eşantionului FFE-CCSB.

Gospodăriile cu copii sunt suprareprezentate în rândul romilor şi al populației, al comunităților şi regiunilor mai sărace. 10 Gospodăriile cu copii şi părinți / rude ce muncesc în străinătate sunt suprareprezentate mai ales în comunitățile mai mici (rurale şi urbane), cu o economie locală slab dezvoltată.11

10 Indicele dezvoltării comunelor din România, Sandu, Voineagu și Panduru (2009), și

Indicele de dezvoltare socială (IDSL), Sandu (2010). Metodologia și datele sunt

disponibile la adresa: http://sites.google.com/site/dumitrusandu. 11 Indicatorul venituri proprii ale bugetul local pe cap de locuitor, potrivit execuției

bugetare furnizate de Ministerul Finanțelor Publice.. Acest indicator este înalt relevant

în ceea ce privește nivelul de dezvoltare a economiei locale. Venituri prorpii reduse

indică o economie locală slab dezvoltată, bazată doar pe câteva baruri/cârciumi și mici

magazine.

29

3 PRINCIPALELE REZULTATE

3.1 EVOLUŢII ÎN PERIOADA DE CRIZĂ

3.1.1 ECONOMIA ŞI PIAŢA MUNCII

România a suferit o scădere semnificativă a producției economice în timpul crizei. Recesiunea s-a instalat în al treilea trimestru al anului 2008 şi s-a accentuat acut în 2009. Cu toate că economia a dat recent semne de redresare, producția economică se află în continuare la o cotă scăzută din cauza diminuării majore a PIB-ului față de anul precedent, de ordinul a 7-9%,12 mult mai mare decât media celor 27 de state membre ale UE.

Tabel 3 Rate de creștere a PIB în UE și în România, 2008-2010 (%)

2008 2009 2010

Rate de creștere a

PIB T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4

Față de trimestrul precedent

România 3,8 1,5 -0,4 -2,2 -4,1 -1,5 0,1 -1,5 -0,3 0,3 -0,7 0,1

UE-27 0,6 -0,3 -0,5 -1,9 -2,5 -0,3 0,3 0,2 0,3 1 0,5

Față de anul precedent

România 8,5 9,6 9,4 3,1 -6,2 -8,7 -7,1 -6,5 -2,6 -0,5 -2,5 -0,6

UE-27 2,1 1,5 0,3 -2,1 -5,2 -5,2 -4,3 -2,2 0,6 2 2

Date: Eurostat, National Accounts. Date ajustate trimestrial. Institutul Naţional de Statistică, Buletin Statistic Lunar nr. 5/2010 şi 11/2010. Notă: Culoarea celulelor indică prima valoare negativă (din succesiune) de la trimestru la trimestru (albastru deschis), urmată de trimestre în care ţara se află tehnic în recesiune (albastru închis).

12 Alte state membre aflate în aceeaşi situație: Slovenia, Ungaria, Bulgaria, Finlanda şi

Irlanda. (Comisia Europeană, Ocuparea forței de muncă în Europa 2010)

30

În Uniunea Europeană, piața forței de muncă a înregistrat o scădere mai mică decât restrângerea activității economice.13 În ceea ce priveşte ocuparea forței de muncă, reacția la recesiune a avut loc cu întârzierea dată de legislația muncii şi de deciziile companiilor de a evita pe cât posibil costurile de disponibilizare şi de recrutare ulterioară. În unele state membre, guvernele au sponsorizat scheme de ocupare pe termen scurt sau în program parțial care au contribuit substanțial la amortizarea efectelor la nivelul ocupării forței de muncă.

Acest lucru însă nu s-a întâmplat şi în România. În primul rând, guvernul a avut ca răspuns o politică ‘slabă’. În al doilea rând, un număr mare de firme (în special IMM-uri) şi-au restrâns sau chiar şi-au încheiat activitatea din cauza crizei. În al treilea rând, efectele negative ale restrângerii activităţii economice au fost mult mai pronunțate la nivelul angajaților din sectorul non-agricol decât la nivelul ocupării forței de muncă totale (sector non-agricol plus cel agricol).

Comparativ cu cel de-al treilea trimestru al anului 2008, rata totală a ocupării forței de muncă s-a redus cu 3,5%, o valoare relativ scăzută în context european. Situația apare însă mai gravă dacă ne concentrăm exclusiv asupra salariaților, care reprezintă majoritatea forței de muncă non-agricole în România. Aşadar, numărul salariaților a scăzut cu 14,4%, cu alte cuvinte cu circa 700 de mii de persoane, înaintea celui de-al patrulea trimestru al anului 2010. Prin urmare, în România, scăderea ratei ocupării forței de muncă în sectorul non-agricol (a salariaților) este mult mai accentuată decât declinul înregistrat de PIB. În plus, reducerea locurilor de muncă non-

13 Potrivit raportului Comisiei Europene, Ocuparea forței de muncă în Europa 2010: ‘În

perioada crizei, în UE şi în majoritatea statelor membre, gradul de ocupare a forței de

muncă a înregistrat o scădere semnificativ mai mică comparativ cu reducerea activității

economice. În ceea ce priveşte UE în general, dinamica descendentă a activității

economice de la nivelul maxim la cel minim (între T1 al 2008 şi T2 al 2009) a atins un

procent ridicat de 5,3%, în timp ce scăderea de la nivelul maxim la cel minim a gradului

de ocupare a forței de muncă (între T2 al 2008 şi T1 al 2010) a fost de doar 2,7%.’ (p. 27)

31

2,3 2,0 1,81,1

-1,8

-4,0

-6,0

-7,7 -8,1 -7,7-7,0

-6,3

-9

-6

-3

0

3

6

Q1 Q2 Q3 Q4 Q1 Q2 Q3 Q4 Q1 Q2 Q3 Q4

2008 2009 2010

UE27 % față de trimestrul precedent

RO % față de trimestrul precedent

UE27 % față de anul precedent

RO % față de anul precedent

agricole este mult mai accentuată decât media celor 27 de state membre ale UE (-2,5% din locurile de muncă non-agricole).14

Figura 1 Evoluția ratelor de ocupare în UE și în România, 2008-2010 (%)

Date: Eurostat, National Accounts. Date ajustate trimestrial pentru schimbările faţă de trimestrul precedent; date ajustate netrimestrial pentru schimbările faţă de anul precedent. Institutul Naţional de Statistică, Buletin Statistic Lunar nr. 5/2010 şi 11/2010.

Numărul salariaților a scăzut continuu începând cu cel de-al patrulea trimestru al anului 2008, de la o valoare maximă de 4,83 milioane în septembrie 2008 la 4,1 milioane în decembrie 2010. Numărul acestora s-a diminuat considerabil în sectorul privat, cu peste o jumătate de milion, mai ales în industriile producătoare, în construcții, comerțul cu amănuntul şi transport. La nivelul sectorului public, numărul salariaților a avut un parcurs diferit: a crescut până în ianuarie 2009 şi a început să scadă doar din februarie 2009. Prin urmare, criza locurilor de muncă este percepută ca fiind una generalizată.

‘De unde provine cea mai mare pondere [a şomerilor]? Ponderea cea mai mare... tot din domeniul privat... deci din domeniul privat. Au ieşit mulți şi din sectorul de stat, dar tot privatul este, pentru că vin 30 de la o firmă, 50 la o firmă, cam aşa; deci luna viitoare avem vreo

14 Dintre toate statele membre, Spania a cunoscut cel mai mare declin al ratei de

ocupare, cu 9,2% între al doilea trimestru al anului 2008 şi mijlocul lui 2010. (Comisia

Europeană Ocuparea forței de muncă în Europa 2010)

32

200 numai de la 4-5 firme de construcții.’ (Reprezentant AJOFM, Piatra Neamț, Neamț)

‘În anul 2010, datorită crizei economice, agenții economici mari, care altădată efectuau angajări, absorbind forța de muncă, au recurs la disponibilizări colective de personal, pe lângă aceste concedieri colective existând şi alte numeroase concedieri curente de personal din partea agenților economici mici şi/ sau mijlocii. Numărul persoanelor care şi-au pierdut locurile de muncă în urma concedierilor colective a fost de peste 1.500, la acestea adăugându-se persoanele care şi-au pierdut locurile de muncă în urma concedierilor curente efectuate de către firmele mici și mijlocii.’ (Reprezentant AJOFM, Drobeta Turnu Serverin, Mehedinți)

Redresarea economică este încă fragilă, condițiile vor rămâne în general instabile pentru o perioadă de timp, iar tendințele de deteriorare înregistrate la nivelul pieței muncii în sectoarele non-agricole este așteptat să continue (chiar dacă cu un ritm mai lent). Cu toate acestea, rata şomajului înregistrat, după atingerea unei cote maxime (8,4% sau 765 de mii) în martie 2010, a început să scadă. În decembrie 2010, rata şomajului înregistrat era de 6,9% (sau 630 mii de persoane), cu mult mai mică decât media de 9,6% ale celor 27 de state membre ale UE.

În cazul tinerilor (15-24 ani), piața forței de muncă continuă să ofere puține posibilități şi arată evoluții îngrijorătoare în România ca şi în majoritatea statelor europene: şomajul tinerilor a crescut de la 18,6% în 2008 la 22,9% în al treilea trimestru al lui 2010.15

Criza locurilor de muncă a lovit din plin tinerii (inclusiv absolvenții de facultate) şi persoanele peste 45 de ani. În special în zonele rurale şi în oraşele mai mici, oportunitățile de angajare pentru aceste două categorii de vârstă sunt foarte limitate. În multe cazuri, singurele slujbe disponibile sunt în sectorul informal. Barometrul de incluziune socială16 a arătat faptul

15 Biroul Internațional al Muncii, Departamentul de Statistică, Romania: country profile,

februarie 2011. 16 Observatorul Social, Universitatea Bucureşti, 2010, Barometru de incluziune socială,

sondaj reprezentativ la nivel național pentru angajatorii şi angajații din România.

33

că în 2010 tinerii şi persoanele peste 40 de ani întâmpinau cele mai mari greutăți în găsirea unui loc de muncă. Aceste greutăți diferă între femei şi bărbați. Prin urmare, bărbații sub 25 de ani sau peste 40 de ani prezintă un risc mult mai crescut de a nu obține un loc de muncă decât bărbații din categoria de vârstă 26-39 de ani. În cazul femeilor, refuzul angajatorilor este motivat de vârsta de peste 40 de ani, de faptul că au copii minori, de cererea de a face naveta sau de simplul fapt că sunt femei.

Din cauza constrângerilor bugetare, măsurile active pentru ocuparea forței de muncă, cum ar fi suplimentele salariale acordate prin intermediul angajatorilor, nu au fost finanțate în 2009 şi au fost amânate sau doar parțial finanțate în 2010. Drept răspuns, tinerii pleacă (sau intenționează să plece) în străinătate, iar populația de peste 45 de ani recurge la agricultura de subzistență (atunci când este posibil).

‘Pentru tineri, nu este nimic aici, nici o perspectivă. Cei care mai lucrează sunt agenți de pază, şi aici intervine o problemă pentru că sunt plătiți mai cu nimic şi fără carte de muncă. *<+ Pleacă din localitate, migrează spre Spania foarte mulți, Italia, Spania, deci nu... sau merg la Bucureşti.’ (Preot şi asistent social, comuna Ulmeni)

‘Bătrânii sunt toți amărâți... şi cel mai grav sunt ăştia la 50 de ani care nu au unde să se mai angajeze, ar mai avea 10 ani până la pensie şi nu au unde lucra. Cei care angajează, angajează până în 30 de ani, 40 de ani maxim... iar ei sunt disperați.’ (Preot, Oltenița)

Criza locurilor de muncă este asociată cu reducerea considerabilă a numărului de firme. Față de 2008, numărul firmelor care şi-au suspendat (temporar sau permanent) activitatea a depăşit cu mult numărul firmele nou înmatriculate în 2009. Cu toate că numărul înmatriculărilor a scăzut cu 17,5%, numărul radierilor a crescut de 2,5 ori, în timp ce numărul firmelor care şi-au suspendat temporar activitatea a crescut de peste 11 ori (sau 133 de mii de firme). În 2010, tendința descendentă a continuat: înmatriculările au cunoscut o creştere uşoară, dar radierile au atins un nivel maxim de aproape 179 de mii de firme.

34

Tabel 4 Evoluția IMM-urilor, România 2007-2010

Operațiuni în Registrul

Central al Comerțului 2007 2008 2009 2010

Înmatriculări 142,073 140,642 116,022 122,831

Radieri * 20,401 17,676 43,615 178,838

Suspendări ** 12,012 12,019 133,362 ***

Date: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Sinteză statistică. Notă: * Potrivit Legii Nr. 31/1990, în caz de insolvenţă, faliment sau la iniţiativa investitorilor, acţionarilor sau a asociaţiilor profesionale. ** Conform Legii Nr. 31/1990, perioada de inactivitate nu poate depăşi trei ani. *** Date indisponibile.

Numărul IMM-urilor a scăzut dramatic în domeniul imobiliar, în construcții, sectorul producător şi comerț şi a crescut în alte servicii. Raportul anual privind sectorul IMM în România 2010 17 descrie situația ca un ‚proces de distrugere creativă’ (Schumpeter) deoarece firmele inactive şi cele necompetitive sunt radiate, în timp ce altele iau naştere în nişe de piață aflate în dezvoltare.

Suspendarea activității a fost răspunsul firmelor la recesiunea economică, dar şi la impozitul minim anual18 şi la instabilitatea evidentă a legislației referitoare la mediul de afaceri.

Din Raportul Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii pentru 2009 reiese că sectorul IMM a suferit un declin semnificativ al numărului de angajați (7%), al investițiilor (9%) şi al cifrei de afaceri (în medie, 9%). Un număr mare de IMM-uri au fost obligate să îşi restrângă activitatea, în special în mediul rural şi în oraşele mici. Majoritatea au redus salariile şi sporurile acordate angajaților şi/sau au concediat personalul fără un plan de disponibilizare. Unele IMM-uri au suspendat muncitorii doar ‘pe hârtie’, păstrându-i la negru, ceea ce a deteriorat şi mai mult mediul economic. Alte IMM-uri

17 Fundația Post-Privatizare, www.postprivatizare.ro 18 Nivelul impozitului minim anual perceput pentru întreprinderile mici şi mijlocii

variază între 2.200 lei (cca. 500 EURO, pentru firme inactive şi profit zero) şi 43.000 lei

(în jur de 10.000 EURO, pentru IMM-uri cu venituri anuale mai mari de 129 milioane

lei). Guvernul a introdus acest impozit în aprilie 2009 şi l-a eliminat începând cu data de

1 octombrie 2010.

35

şi-au schimbat regimul juridic în persoane fizice autorizate sau asociații familiale pentru a-şi reduce taxele.

Marea majoritate a microîntreprinderilor din România au comerțul cu amănuntul ca principal obiect de activitate. Toate rundele evaluării rapide UNICEF au demonstrat că ‘strategia de supraviețuire de succes’ a firmelor mici de comerț include ‘prețuri reduse la minim’, ‘concentrarea pe produse de bază mai ieftine’, ‘fără datorii sau împrumuturi bancare’, ‘fără spațiu închiriat’, ‘fără angajați, ci folosirea membrilor familiei’ şi extinderea vânzărilor pe bază de credit (‘vânzare pe caiet’).19 În consecință, proprietarii de mici magazine care sunt în continuare deschise şi-au concediat angajații şi au început să vândă marfa ei înşişi încă din 2009, în special în cazul celor trecuți de 45 de ani, fără un alt loc de muncă formal.

Criza economică a avut efecte negative colaterale atât asupra ocupării forței de muncă, cât şi a veniturilor. În sectorul privat au avut loc concedieri și reduceri (sau plafonări) ale salariilor, încă din 2009. ‘Reforma sectorului public’, tradusă în reducerea (nu neapărat eficientizarea) cheltuielilor publice, a dus la tăieri salariale şi posturi blocate. Noua reformă a sistemului de asistență socială a dus la întreruperea sau diminuarea unor prestații sociale. Modificările la nivelul politicilor fiscale au stabilit noi taxe sau au crescut unele taxe existente atât pentru cetățeni, cât şi pentru firme. Prin urmare, toate tipurile de venituri s-au erodat considerabil, iar firmele, asemenea populației au devenit vulnerabile.

19 Oamenii cumpără alimente şi băuturi pentru consumul zilnic şi plătesc la sfârşit de

lună când primesc salariul, pensia sau alte prestații sociale.

36

Sărăcia absolută a scăzut simțitor din anul 2000. Populația săracă a ajuns de la 2,1 milioane în 2007 la circa 982 mii în 2008 (de la 9,8% la 4,6% din populația țării). Numărul copiilor (0-14 ani) ce trăiesc în sărăcie absolută a scăzut de asemenea, de la aproximativ 407 mii (12,3% din totalul copiilor) în 2007 la 208 mii (6,4%) în 2008.

Conform estimărilor Băncii Mondiale şi UNICEF,20 în anul 2009, ca efect al crizei economice, era de așteptat ca sărăcia absolută să nu continue tendința descrescătoare din anii precedenți. Aceste estimări au la bază un scenariu conform căruia 100 de mii de persoane și-ar pierde locul de muncă ca urmare a crizei economice. În aceste condiții, în 2009, sărăcia absolută era de așteptat să crească la 6,2% din populație (peste 1,33 de milioane de oameni). 21

Mai bine de 370 de mii de salariați şi-au pierdut locul de muncă în 2009 şi totuşi, potrivit Ministerului Muncii, Familiei şi Protecției Sociale, sărăcia absolută a continuat panta descendentă (de la 4,6% în 2008 la 4,4% din populația țării în 2009).22 Având în vedere atât elasticitatea bine documentată a sărăciei absolute față de creşterea PIB în România, cât şi declinul substanțial al PIB în 2009, estimările oficiale referitoare la nivelul sărăciei absolute trebuie interpretate cu precauție.

Pe lângă sărăcia absolută, riscul de sărăcie al populației care muncește reprezintă o altă problemă în România. Deja în 2008,

20 Crai, E., Pop L., Stănculescu M. S. şi Grigoraş V., The Impact on Children and Families of

the Economic Crisis 2008-2009, Working Paper, aprilie 2009. 21 Astfel, dacă 100 de mii de salariați și-ar pierde locul de muncă în 2009, atunci circa 82

de mii de gospodării alcătuite din 350 de mii de persoane ar cădea în sărăcie, care

împreună cu cele 982 mii de persoane sărace din 2008 ar duce la un total de peste 1,33

de milioane de persoane în sărăcie absolută (făcând parte din 331 mii de gospodării).

În consecință, numărul copiilor săraci (0-14 ani) se aştepta să crească de la 208 la 300 mii

(de la 6,36% în 2008 la 9,17% din totalul populației de copii în 2009). 22 Ministerul Muncii, Familiei şi Protecției Sociale, Raport de cercetare privind economia

socială în România din perspectivă europeană comparată, proiectul Economia socială – model

inovator pentru promovarea incluziunii active a persoanelor defavorizate, finanțat de

POSDRU, 2010.

37

înainte de debutul crizei, România avea cea mai ridicată rată a sărăciei persoanelor încadrate în muncă din Europa, cu alte cuvinte 17% din populația angajată trăia sub pragul riscului de sărăcie (Frazer şi Marlier, 2010). 23 În majoritatea statelor membre, sărăcia persoanelor încadrate în muncă este strâns legată de volumul de muncă al membrilor gospodăriei. În consecință, acest tip de sărăcie depinde de numărul de copii, de existența unui singur părinte prost plătit sau a unui cuplu cu copii în care doar o persoană este angajată pe un salariu mic. De regulă, cu cât este mai mare numărul copiilor dependenți şi cu cât este mai mic numărul adulților angajați, cu atât este mai ridicat riscul sărăciei în cazul persoanelor încadrate în muncă. Luând în considerare evoluțiile gradului de ocupare a forței de muncă şi ale veniturilor în timpul crizei în România, ne putem aştepta ca, în special, gospodăriile cu copii să devină mai vulnerabile la acest tip de sărăcie.

Toate studiile referitoare la sărăcia din România indică romii ca fiind una dintre cele mai vulnerabile categorii de populație. Riscul de sărăcie absolută cu care se confruntă aceştia este de şapte ori mai mare, 31,1% dintre romi față de 4,4% din populația țării (date 2009, MMFPS). Principalii factori determinanți ai sărăciei romilor sunt gospodăriile mari cu mulți copii şi un singur venit (cu alte cuvinte, un volum mic de muncă), nivelul scăzut de educație al adulților şi prevalența muncii la negru.

23 Frazer, H. şi Marlier E, 2010, In-Work Poverty and Labour Market Segmentation in the EU:

Key Lessons, raport sinteză bazat pe rapoartele naționale întocmite de Rețeaua UE a

Experților Independenți în materie de Incluziune Socială, decembrie 2010. Definiția

sărăciei persoanelor încadrate în muncă are la bază conceptul sărăciei relative măsurate

în raport cu venitul. Gospodăriile ce prezintă risc de sărăcie au un venit per adult

echivalent (scala OECD) de sub 60% din venitul mediu național. În UE, 8,6% din

persoanele cu loc de muncă trăiau sub pragul riscului de sărăcie în 2008.

38

Cel mai recent Barometru de incluziune socială (2010) 24 confirmă rezultatele multor studii anterioare 25 potrivit cărora, în România, persoanele de etnie romă sunt cel mai expuse la riscul excluderii sociale, sunt discriminate şi au un acces inegal la educație, la piața muncii, la servicii sociale şi sistemul de sănătate. Rata ocupării romilor este mult mai scăzută. Riscul de concediere în cazul acestora este de zece ori mai ridicat decât în cazul întregii populații şi 41% dintre romii care îşi caută de lucru nu sunt angajați tocmai pentru că sunt romi. Din acest motiv, 55% dintre romii angajați nu au un contract de muncă şi 45% dețin doar slujbe ocazionale sau temporare (față de 5% dintre români). În consecință, venitul total disponibil la nivelul gospodăriei lor este de trei ori mai mic față de cel al populației generale. În fapt, 60% dintre gospodăriile rome trăiesc dintr-un venit lunar mai mic decât un salariu minim.

24 Observatorul Social, Universitatea Bucureşti, 2010, Barometru de incluziune socială,

sondaj reprezentativ la nivel național pentru angajatorii şi angajații din România. 25 De ex.: Preda, M. şi Duminică, G., 2003; Zamfir, C. şi Preda M. (coord.), 2002; Zamfir,

E. şi Zamfir C. (coord.), 1993.

39

3.1.2 IMPACTUL ASUPRA POPULAŢIEI: PERCEPŢII ŞI AŞTEPTĂRI

‘Criza asta ne-a îngenuncheat.’ (FG Şomeri, Mânăstirea)

Dacă în vara lui 2009 criza economică era percepută ca fiind ‘doar la televizor’, în toamnă a devenit cât se poate de ‘reală’ şi până în primăvara lui 2010 a ‘îngenuncheat’ o mare parte a populației, fiind însoțită de scăderea veniturilor şi creşterea costului vieții.

‘Criza a început de prin toamnă, de când au scăzut salariile, deci cam atuncea s-a pronunțat criza. Până atuncea a fost la nivel de zvon şi la nivel de percepție, dar în momentul actual se resimte foarte pregnant această scădere de salariu. Şi ce accentuează criza, e faptul că au crescut prețurile la alimente şi la fructe şi la legume.’ (FG Sector public, Drobeta Turnu-Severin)

Pe măsură ce criza s-a aprofundat, tot mai mulți oameni au început să fie de părere că criza economică a deteriorat drastic situația economică a țării şi condițiile de trai ale familiei lor. În august 2010, peste 92% din populație considera că criza economică a lovit serios economia României şi 84% declarau că gospodăriile lor erau ‘mult’ sau ‘foarte mult’ afectate.26 Familiile cu copii, în special cele cu părinți / rude la muncă în străinătate, par a se confrunta cu efecte negative mai ample decât familiile fără copii.

În timpul lui 2009 şi 2010, criza politică şi disfuncțiile guvernării au agravat efectele negative ale crizei economice deoarece guvernele ce s-au succedat la putere nu au acordat un sprijin eficient populației. Prin urmare, o pondere tot mai mare a populației a asociat criza cu ‘tristețe’, ‘confuzie’ şi ‘haos’.

Segmentele de populație cu venituri medii au perceput cel mai puternic impact al crizei economice. Ale lor erau cele mai multe din slujbele distruse, ale lor erau salariile care au fost tăiate

26 Studiul realizat de FFE-CCSB în şase județe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş,

Neamț şi Vaslui, Migranții români care lucrează în străinătate în perioada de criză, august

2010.

40

şi/sau ale lor erau remitențele care s-au redus. Prin urmare, impactul perceput asupra gospodăriilor angajaților din sectorul formal şi ale beneficiarilor de remitențe a evoluat de la ‘redus’ / ’mediu’ (în iunie 2009) la ‘mare’ (în decembrie 2010). Iar acest impact ‘mare’ se referă la înrăutățirea nivelului de trai al gospodăriei.

Figura 2 Impactul perceput al crizei economice asupra situaţiei generale a

gospodăriilor

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010 (N=132). Notă: Graficul prezintă valorile medii pentru fiecare grup. Diferenţele dintre grupuri sunt semnificative din punct de vedere statistic potrivit unei analize de varianță unidimensională (p=.000).

Lucrătorii în sectorul informal, inclusiv cei de etnie romă, erau vulnerabili și aveau slujbe nesigure şi prost plătite încă dinaintea crizei. Pe măsură ce economia a început să se clatine, situația acestora s-a înrăutățit şi, în consecință, impactul perceput al crizei s-a transformat din ‘mare’ în ‘foarte mare’. Nivelul de trai al gospodăriilor lor era destul de scăzut înainte de criză şi a devenit mai scăzut sau foarte scăzut în timpul crizei. După cum afirmă şi un angajat informal de etnie romă, ‘criza este foarte accentuată, vedem asta în groapa de gunoi; gunoiul este mai puțin şi de calitate mai proastă’ (FG Angajați informali romi, Alba Iulia).

Pe viitor, marea majoritate a populației se aşteaptă ca economia țării să continue să scadă în 2011, nivelul de trai al familiei lor

1,92,1

3,3

3,6

3,63,5

3,9

4,5

1,0

2,0

3,0

4,0

5,0

Iunie 2009 Octombrie 2009 Iul ie 2010 Decembrie 2010

Salariați în sectorul formal

Beneficiari de remitențe

Total panel

Șomeri

Lucrători în sectorul informal (incl . Romi)foarte

mic

foarte

mare

Impactul global al crizei asupra gospodăriei …

41

să continue să se deprecieze şi criza să se prelungească cu încă cel puțin doi ani.27

3.2 CANALELE DE TRANSMITERE A EFECTELOR CRIZEI

ECONOMICE

3.2.1 SCHIMBĂRI LA NIVELUL MUNCII PLĂTITE

Această secțiune are la bază panelul UNICEF de evaluare rapidă, care nu este reprezentativ din punct de vedere statistic. Pentru a documenta percepțiile legate de modificările survenite la nivelul muncii plătite, am adunat date despre participanți, dar şi despre principalul susținător al familiei şi despre persoanele care muncesc în străinătate și trimit bani acasă (vezi tabelul 3.1, Anexă). Analiza prezentată aici nu cuprinde şi datele legate de persoanele care muncesc în străinătate.

Pentru a descrie diversitatea impactului crizei asupra muncii plătite, am realizat o analiză comparativă a cinci grupuri cu tipuri de activitate şi poziții pe piața muncii foarte diferite. Analiza se concentrează pe schimbările produse pe o serie de dimensiuni referitoare la oportunitățile de angajare, predictibilitatea şi securitatea locului de muncă, salariul/ veniturile din muncă plătită şi condițiile de muncă.

Cinci grupuri de persoane au oferit informații în legătură cu schimbările ce au avut loc în planul muncii plătite între iunie 2009 şi decembrie 2010: salariații în sectorul formal, lucrătorii în sectorul informal, romii angajați informal, şomerii şi beneficiarii de remitențe. Profilul socio-demografic al celor cinci grupuri este prezentat în tabelul 5.

Grupul salariaților în sectorul formal include femei şi bărbați (participanții la focus grupuri şi partenerii lor), majoritatea cu vârste cuprinse între 30 şi 49 de ani, căsătoriți, absolvenți de liceu şi universitate, predominant

27 79% din populație, potrivit FFE-CCSB (august 2010) şi 71% din panelul UNICEF

(decembrie 2010).

42

angajați ca muncitori calificați în industrii puternic dependente de export (în industria confecțiilor sau pe un şantier naval) sau specialişti din sectorul public. Majoritatea acestui grup din panelul UNICEF provine din oraşe mici (Oltenița, Roman şi Câmpulung Muscel).

Grupul lucrătorilor în sectorul informal (de alte etnii decât romă) este alcătuit din femei între 50 şi 60 de ani, ce lucrează în servicii pentru gospodării (în special servicii de curățenie sau de îngrijire a copiilor/ persoanelor în vârstă), bărbați mai tineri ce lucrează în construcții, precum şi partenerii de viață ai acestor participanți. În panelul UNICEF, marea majoritate a acestui grup este din oraşe mari (Alba Iulia, Buzău, Drobeta-Turnu Severin, Piatra Neamț şi Sibiu).

Grupul romilor angajați informal cuprinde romi din cartiere periferice ale oraşelor mari sau din comune cu o dezvoltare medie (Eşelnița), bărbați şi femei, de 18-39 ani, căsătoriți, cu copii, cu cel mult 8 clase. Majoritatea lor alternează perioade de muncă plătită ca muncitori necalificați în construcții sau servicii de curățenie cu perioade în care trăiesc din ceea ce găsesc în groapa de gunoi (de unde adună fier, hârtie, sticle etc. pe care le vând) şi perioade în care trăiesc doar din prestații sociale.

Grupul şomerilor include mai mult bărbați decât femei, de toate vârstele, majoritatea provenind din familii fără copii şi cu cel puțin un adult angajat şi / sau un membru pensionar. Majoritatea şomerilor incluşi în panelul UNICEF locuiesc în oraşe mici.

Grupul beneficiarilor de remitențe include mai multe femei decât bărbați, majoritatea cu vârste de peste 50 de ani. În afara persoanelor mai în vârstă din mediul rural care trăiesc din agricultură, grupul mai cuprinde absolvenți de facultate din oraşe mari care sunt angajați şi au cel puțin un membru al familiei plecat la muncă în străinătate.

43

Tabel 5 Cine a evaluat schimbările referitoare la munca plătită - Profilul socio-demografic al celor 5 grupuri studiate (%)

Tip focus grup

Salariați

Formal

Lucrători

Informal

Roma

Informal Șomeri

Beneficiari

de remitențe

Numărul de cazuri 55 31 41 50 34

% 100 100 100 100 100

Gen Bărbați 44 55 50 58 31

Femei 56 45 50 42 69

Vârsta 18-29 ani 11 * 30 22 16

30-39 ani 31 34 45 14 *

40-49 ani 40 * 15 38 34

50 ani sau mai mult 18 41 * 26 41

Stare civilă Necăsătorit(ă) 11 * 23 20 *

Căsătorit(ă)/ concubinaj 85 79 63 62 75

Divorțat, separat, văduv(ă) * * 15 18 19

Nr. copii Gospodării fără copii 45 48 32 68 44

(0-18 ani) Gospodării cu copii 55 52 68 32 56

Educație Cel mult gimnaziu (8 clase) * 28 68 * 24

Școală profesională/ treapta I 24 24 20 26 29

Liceu 44 38 13 42 15

Universitate 29 * 0 24 32

44

Tabel 5 (continuare) Tip focus grup

Salariați

Formal

Lucrători

Informal

Roma

Informal Șomeri

Beneficiari

de remitențe

Numărul de cazuri 55 31 41 50 34

% 100 100 100 100 100

Ocupație Persoane ocupate, din care: 95 74 66 62 65

în decembrie - ‘gulere albe’ 24 0 0 10 24

2010 - ‘gulere gri’ 9 16 * 20 *

- ‘gulere albastre’ 53 26 * 26 18

- necalificate și zilieri 9 32 56 * 18

Șomeri 0 * * 18 18

Persoane inactive * 19 32 20 18

Rezidență Rural (comune) 0 16 29 20 24

Orașe mici 65 0 0 46 0

Orașe medii și mari 35 84 71 34 76

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010. Cele cinci grupuri nu includ şi migranţii ce lucrează în străinătate şi trimit bani. Note: * Celule cu mai puţin de cinci cazuri. Celulele colorate indică valori semnificativ mai ridicate decât media (valoarea absolută a reziduului ajustat mai mare de doi). ‘Gulerele albe’ includ conducători și funcționari superiori, precum și specialiști cu ocupații intelectuale și științifice. ‘Gulerele gri’ se referă la tehnicieni, maiștri, asistenți și asimilați, funcționari, precum și la ocupații non-manuale în sectorul serviciilor. ‘Gulerele albastre’ grupează ocupațiile manuale calificate (agricultori, muncitori meseriași, operatori de mașini și echipamente).

45

În primul rând, trebuie spus că la nivelul populației generale, studiile anterioare au arătat că proporția familiilor în care cel puțin un membru angajat şi-a pierdut slujba din cauza crizei economice a crescut considerabil. În 2009, aceasta era de sub 10% la nivel național.28 În 2010, a ajuns la o valoare maximă de aproape 30% din totalul gospodăriilor, cel puțin în şase județe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamț şi Vaslui.

Proporția este mult mai ridicată în rândul gospodăriilor cu copii. În 35% dintre gospodăriile cu copii şi părinți acasă şi în 38% dintre gospodăriile cu copii şi părinți / rude la muncă în străinătate, cel puțin o persoană a devenit şomeră în timpul crizei (figura 3). În plus, în una din trei gospodării cu copii şi părinți / rude acasă, cel puțin un membru al familiei munceşte ore suplimentare de teama de a nu fi concediat.

Figura 3 Criza economică a dus la pierderea locului de muncă și la creșterea

numărului de ore suplimentare (%)

Date: Studiul FFE-CCSB în şase judeţe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamţ şi Vaslui, Migranţii români ce lucrează în străinătate în perioada de criză, august 2010 (N=2973).

În consecință, în multe gospodării, copiii sunt expuşi fie la riscul sărăciei asociat pierderii slujbei părinților, fie la reducerea timpului petrecut cu părinții.

28 Agenția pentru Strategii Guvernamentale, studiu panel Impactul crizei economice în

România 2009, studiu național realizat de TNT CSOP în iulie şi octombrie 2009.

23

25

33

35

28

38

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Cel puțin un membru a l gospodăriei a lucrat ore

supl imentare pentru a nu-ș i pierde s lujba

Cel puțin un membru a l gospodăriei ș i -a pierdut locul de

muncă

Gospodări i cu copi i + părinți/rude la muncă în s tră inătate

Gospodări i cu copi i + părinți acasă

Gospodări i fără copi i

46

În cadrul panelului UNICEF, 28% din totalul gospodăriilor s-au confruntat cu pierderea locului de muncă, în alte 8% cel puțin un membru şi-a pierdut slujba şi a găsit alta, în mod repetat, şi în 18% din gospodării cel puțin un membru şi-a găsit o slujbă formală sau informală.29 Pierderea locului de muncă a afectat 80% dintre gospodăriile de romi angajați informal şi cu mult mai puțin celelalte tipuri de gospodării.

Trecând de la nivelul gospodăriilor la cel individual, observăm că între iunie 2009 şi decembrie 2010 proporția persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă variază considerabil între cele cinci grupuri de analizate (figura 4).

Figura 4 Proporţia persoanelor în căutarea unui loc de muncă în timpul crizei,

pe grupuri (%)

Date: UNICEF Panel, decembrie 2010 (N=211).

Numărul persoanelor în căutarea unui loc de muncă este în permanență unul scăzut în cazul salariaților din economia formală, a scăzut în ceea ce-i priveşte pe şomeri şi a crescut vertiginos în cazul beneficiarilor de remitențe şi, mai ales, în cel al romilor angajați informal. Numărul şomerilor ce caută de lucru a urmat o curbă descendentă, în prima jumătate a lui 2010 o parte din ei găsind o slujbă (formală sau informală) şi o altă parte părăsind piața muncii pentru a deveni casnici.

Dimpotrivă, numărul romilor în căutarea unui loc de muncă a crescut în 2010, de la sub 50% la 66% în decembrie. În mod

29 În celelalte 45% gospodării, situația ocupațională a membrilor a rămas neschimbată.

46 44

6166

9 11 13 70

10

20

30

40

50

60

70

Iunie 2009 Octombrie 2009 Iulie 2010 Decembrie 2010

Romi angajați informal

Lucrători informal

Beneficiari de remitențe

Total panel

Șomeri

Salariați formal

47

normal, pe timp de iarnă, segmentul activităților informale disponibile pentru lucrătorii romi este extrem de limitat, motiv pentru care mulți romi trăiesc exclusiv din prestații sociale. Eliminarea sau reducerea unor prestații/ajutoare sociale şi accesul din ce în ce mai dificil la alocații familiale sau la venitul minim garantat i-a împins pe tot mai mulți romi să caute orice fel de oportunitate de lucru, însă cu puține rezultate. De exemplu, participarea la focus grupurile noastre a fost considerată o oportunitate atât de mare de a câştiga ceva bani încât în ultimele două runde ale cercetării lumea s-a bătut pentru a fi acceptată. Nu s-a întâmplat la fel în primele două runde ale evaluării rapide.

Persoanele care au căutat un loc de muncă susțin că posibilitățile de angajare au fost ‘puține‘. Pentru categoriile de angajați formal, şomeri şi beneficiari de remitențe, posibilitățile de angajare au trecut de la ‘medii’ în vară la ‘slabe’ în iarnă, iar pentru categoria de lucrători informal acestea au fost ‘foarte slabe’ în mod constant. În sectorul informal, oportunitățile disponibile pentru persoanele calificate (în construcții, servicii medicale, servicii de asistență socială) au fost totuşi mai frecvente şi mai diverse decât cele din domeniul serviciilor manuale necalificate. În plus, din cauza concedierilor din sectorul formal, a crescut concurența în sectorul informal.

‘Deci acuma în decembrie chiar e slab, deci la pământ, aşa, ... în iulie era ceva la minim, deci cât de cât a mai mişcat, a mai fost, dar puțin, deci foarte puțin, în octombrie-noiembrie deja e mort. Aşadar, nu ați găsit nimic de lucru? Nu. Am trei luni de când nu mai găsesc.’ (FG Femei, lucrători informal în servicii, Piatra Neamț)

Şi persoanele angajate (care nu au căutat un loc de muncă) văd posibilitățile de angajare ca fiind problematice, însă într-un alt sens. Lucrătorii informal raportează o scădere a numărului de zile şi ore lucrate; în medie, numărul orelor de muncă pe zi a scăzut de la 8 (în iunie 2009) la 6 ore (în decembrie 2010) pentru lucrătorii informal30 şi de la 6 la 4,4 ore pentru romii angajați informal. Cea mai mare reducere a orelor de lucru s-a

30 Această tendință este determinată parțial de caracterul sezonier specific muncii în

construcții.

48

înregistrat în mediul rural atât în cazul femeilor, cât şi al bărbaților, cu sau fără copii.

În contrast, în special femeile angajate în sectorul formal reclamă practicile exploatatoare şi dificultatea de a păstra un echilibru între serviciu şi familie. De exemplu, în cazul salariatelor din industria de confecții, au crescut atât numărul de ore, cât şi numărul de zile de muncă. În contextul crizei, cererea pentru produsele lor (cămăși) a crescut. La fel şi numărul de contracte, dar cu prețuri pe unitate mai mici decât înainte de criză. Drept urmare, au început să lucreze zece ore pe zi, inclusiv în weekend-uri. Muncesc un număr mai mare de ore pe zi, dar pentru acelaşi salariu (mic) 31 deoarece în 2010 angajatorii au crescut norma de lucru. ‘Aşadar, pentru aceiaşi bani, muncim mai mult şi ne vedem familia mai puțin’. (FG Femei salariate în industria confecțiilor, Oltenița)

‘Ați întrebat câte ore muncim pe zi... păi nici nu mai ştim să facem socoteala... 11-12 ore pe zi cu o jumătate de oră pauză... nu avem un program bătut în cuie să ştii că vii la ora aia şi pleci la ora aia... Plus că venim şi sâmbăta, în fiecare sâmbătă. Anul ăsta ne cheamă şi între sărbători să venim la servici... Te revolți un pic, îți zice să nu mai vii deloc, imediat se renunță la tine, chiar dacă eşti un om care ai lucrat 17 ani aici în domeniu. Nu-ți convine, du-te, nu te ține nimeni cu forța. Te duci, discuți cu patronul şi pâna la urmă tot cum zice el rămâne şi trebuie să acceptăm... nu avem ce face...’ (FG Femei, salariate în industria de confecții Oltenița)

La fel, şi femeile angajate în sectorul public explică că din cauza concedierilor şi a blocării posturilor în instituțiile publice, volumul de muncă al fiecărui angajat a crescut. Pentru că le este frică să nu fie date afară, acceptă să lucreze mai mult. ‘Şi aşa, pentru un salariu mai mic cu 25%, petrec mai mult timp şi consum mai multă energie la serviciu şi, prin urmare, mai puțin cu familia’. (FG Salariați în sectorul public, Drobeta-Turnu Severin)

‘Ce e foarte rău e că am pierdut oameni. 20 de oameni< Cu foarte multă muncă peste program. Eşti efectiv rupt. Dacă mai pleacă şi

31 Sub 250 de euro. Doar câțiva primesc salarii de 350-450 euro.

49

vreun coleg în concediu... ne întrebăm fiecare ‘azi pe câte posturi eşti?’. Deci e foarte greu.’ (Reprezentant AJOFM, Sibiu, Sibiu)

Totuşi, în medie, numărul de ore lucrate de salariații formal a rămas constant la opt ore pe zi pentru că, spre deosebire de industria confecțiilor, alte sectoare au trebuit să îşi restrângă activitatea şi au concediat o parte din angajați, iar celorlalți le-au redus drastic programul de lucru (de ex. oamenii lucrează doar două săptămâni pe lună).

Schimbările survenite în sfera predictibilității şi securității locului de muncă variază semnificativ în funcție de poziția ocupată pe piața forței de muncă (figura 5). Salariații în economia formală percep siguranța locului lor de muncă ca fiind ‘bună’ pe durata întregii perioade. Există un sentiment al concurenței şi o frică de concediere, dar situația generală este destul de sigură. Categoriile de şomeri şi beneficiari de remitențe tind să aprecieze siguranța locului lor de muncă ca fiind una ‘medie’, în timp ce romii angajați informal declară că slujbele lor sunt pur și simplu ‘nesigure’. În final, categoria lucrătorilor informali calificați a subliniat deteriorarea pieței muncii informale – oportunități de muncă mai puține, majoritatea doar ocazionale sau temporare (3-4 săptămâni), mai puțin sigure, mai puțin predictibile (‘azi e, mâine nu mai e‘) și mai prost plătite.

‘Chestia cu teama pierdutului locului de muncă e în fiecare zi... eşti pus în fața faptului împlinit. Ajungi până la poarta fabricii, de acolo gardianul te ia şi te duce în birou şi ți se spune că nu mai eşti angajat, că nu mai are nevoie de tine. Nici măcar nu aşteaptă să expire contractul ăla de 3 luni sau cât e, pe care l-ai semnat...’ (FG Şomeri ca urmare a crizei, Câmpulung Muscel)

Condițiile de muncă, în general, nu s-au modificat în mod dramatic în timpul crizei (figura 5). Acestea se încadrează între ‘medii’ şi ‘bune’, cu excepția romilor angajați informal (care lucrează fără contract de muncă). Cu toate acestea, în timpul discuțiilor de focus grup au fost menționate diferite aspecte care s-au deteriorat: creşterea volumului de muncă, plăți întârziate, anularea sporurilor şi a beneficiilor, tăierea subvențiilor de transport pentru muncitori, reducerea exigenței cu privire la normele şi echipamentul de protecție a muncii. În

50

legătură cu avantajele extrasalariale, mulți angajați au menționat ca problemă reducerea bonurilor de masă din cauza noilor reglementări fiscale.

Părerea potrivit căreia criza este folosită mai degrabă ca o scuză pentru reducerea sau înghețarea salariilor este răspândită.

‘Siguranța locului de muncă? Păi dacă zici ceva îți spune că e criză sau că sunt alții care aşteaptă. Deci ei [angajatorii] îți spun: e criză, putem plăti doar x milioane, chiar dacă ei sunt prosperi ... Şi apoi unde să te duci? Că îți depui CV-uri peste tot şi nu te angajează nimeni. Şi ce e mai nasol e că te cheamă cu mai puțin decât aveai de unde ai plecat.’ (FG Femei, lucrători informal în servicii, Sibiu)

Figura 5 Percepţii referitoare la securitatea locului de muncă, condiţiile de

muncă şi salariu în funcţie de grupul de populaţie ocupată

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010 (N=155). Note: Graficul prezintă valorile medii pentru fiecare grup. Diferenţele dintre grupuri sunt semnificative din punct de vedere statistic potrivit unei analize de varianță unidimensională (p=.000).

4,0 4,0 4,03,8

1,0 1,01,51,6

1,0

2,0

3,0

4,0

5,0

Iunie 2009 Octombrie 2009 Iul ie 2010 Decembrie 2010

Salariați formal

Beneficiari de remitențe

Total panel

Șomeri

Lucrători informal

Romi angajați informalfoarte

proastă

foarte

bună

Securitatea locului de muncă

3,9 3,9 3,8

1,3 1,2

1,6 1,6

3,9

1,0

2,0

3,0

4,0

5,0

Iunie 2009 Octombrie

2009

Iul ie 2010 Decembrie

2010

Condițiile de muncă

2,4

1,7

2,7 2,5

1,31,41,21,0

2,0

3,0

4,0

5,0

Iunie 2009 Octombrie

2009

Iul ie 2010 Decembrie

2010

Salariul/ Câștigurile

51

Salariile / câștigurile din muncă sunt considerate ‘medii’ - ‘scăzute’ de către aproape toate grupurile de persoane ocupate, pentru întreaga perioadă (figura 5). Totuşi, ştim din statisticile oficiale că salariul mediu real pe economie a scăzut şi ştim din studii anterioare32 că în circa 15% dintre gospodării unul sau mai mulți membri angajați au suferit o reducere a salariului /avantajelor extrasalariale (în 2009).

Absolvenții de facultate au perceput cea mai mare scădere a salariilor, indiferent de gen sau vârstă; aprecierea lor medie a scăzut de la 2,7 (‘mediu’) în iunie 2009 la 1,9 (‘redus’) în decembrie 2010. Pe lângă percepții, analiza veniturilor salariale arată că, în termeni absoluți, în medie, scăderea este mult mai mare în cazul absolvenților de facultate decât în cazul salariaților cu un nivel de educație mai redus. Cu toate acestea, în puncte procentuale, în timp ce salariul net mediu al absolvenților de facultate a scăzut cu 17%, pentru salariații cu nivel redus de educație, scăderea a fost de 29%.33

3.2.2 DISTRIBUŢIA MUNCII ÎN GOSPODĂRIE

În cadrul gospodăriei, munca este distribuită potrivit unui pattern extrem de stabil. În perioada iunie 2009 – decembrie 2010, singura schimbare vizibilă în ceea ce priveşte acest aspect este scăderea ponderii de gospodării în care bărbatul este principalul aducător de venituri (figura 6).

Modelul dominant al diviziunii muncii în gospodăriei constă în: femeile şi bărbații împart munca plătită, dar femeile sunt responsabile cu munca domestică neplătită. Chiar şi gospodăriile în care bărbații şi-au pierdut locul de muncă sau

32 Agenția pentru Strategii Guvernamentale, studiu panel Impactul crizei economice în

România 2009, anchete naționale realizate de TNT CSOP în iulie şi octombrie 2009.

Astfel de date nu sunt disponibile pentru 2010. 33 În panelul UNICEF, participanții cu cel mult studii gimnaziale au declarat un salariu

mediu net de 566 lei în luna iunie 2009, ce a scăzut la 400 lei în decembrie 2010;

absolvenții de şcoli profesionale sau licee au declarat salarii medii cuprinse între 750 şi

850 lei (puțin mai mult decât salariul minim pe economie), în timp ce absolvenții de

facultate au raportat un salariu mediu în scădere de la 1500 lei în iunie 2009 la 1230 lei

în decembrie 2010 (apropiat de salariul mediu net pe economie).

52

au suferit o scădere semnificativă a orelor de lucru şi în care femeile lucrau cu normă întreagă au urmat acelaşi model. Gătitul, spălatul, călcatul şi în mod special îngrijirea copiilor țin pur şi simplu de ‘datoria femeii’, indiferent de proporția muncii plătite alocate acesteia.

‘Ce face bărbatul? Doarme. Ce face femeia? Munceşte. Ce face copilul mai mare? Cară. Iar cel mic îi ‘scoate ochii’ celuilalt că a luat mai mult ca el... ce putem să spunem... Bine dacă îl intrebați pe el (soțul) nu recunoaşte.’ (FG Şomeri ca urmare a crizei, Câmpulung Muscel)

În 27-30% dintre gospodării, totuşi, bărbații şi femeile împart munca neplătită. Majoritatea acestora sunt fie cupluri fără copii, fie cupluri de tineri cu facultate care au copii.

Figura 6 Diviziunea muncii în gospodărie (% din gospodării)

Date Panel UNICEF, decembrie 2010 (N=132).

În gospodăriile multigeneraționale, bunicii pensionați oferă o contribuție ‘vitală’ la bugetul gospodăriei, în special în familiile cu şomeri şi lucrători informali. Pe de altă parte, bunicii răspund de treburile casnice şi de îngrijirea copiilor.

38 37 3632

29 2931 31

11 1113 1212 13

1115

10 11 9 100

5

10

15

20

25

30

35

40

Iunie 2009 Octombrie 2009 Iul ie 2010 Decembrie 2010

În principal bărbatul

(participant FG/ soț)

În principal femeia(participantă FG/ soție)

Bărbatul ș i femeia

Nimeni din gospodărie

Altcineva din gospodărie

MUNCA PLĂTITĂ

8 8 7 7

49 49 51 48

27 28 27 30

15 15 15 150

10

20

30

40

50

60

Iunie 2009 Octombrie 2009 Iul ie 2010 Decembrie 2010

În principal bărbatul

(participant FG/ soț)

În principal femeia

(participantă FG/ soție)

Bărbatul ș i femeia

Altcineva din gospodărie

MUNCA NEPLĂTITĂ

53

3.2.3 SCHIMBĂRI CU PRIVIRE LA MUNCA ÎN STRĂINĂTATE ŞI REMITENŢE

Un raport recent al Fundației Friedrich Ebert (Stănculescu şi Stoiciu, 2011) prezintă o amplă analiză a impactului crizei economice asupra migrației pentru muncă din România. Acesta arată că în timpul crizei, migrația pentru muncă a încetinit şi în acelaşi timp numărul migranților ce au revenit în țară a fost mult mai scăzut decât se aştepta. 34 În cele şase județe incluse în studiu, 26% din totalul gospodăriilor au cel puțin un membru plecat la muncă în străinătate şi în 4,5% dintre gospodării există cel puțin un migrant care a revenit în țară din cauza crizei. În mod surprinzător, rata revenirii nu este mai ridicată în zonele cu puternic potențial economic, ci în regiunea de nord-est, mai săracă (7% dintre gospodării față de doar 1,7% în regiunea mai dezvoltată a Braşovului).

Oamenii pleacă la muncă în străinătate în primul rând pentru bani (pentru ‘venituri mai bune’/‘mai mari’), indiferent de gen, vârstă, educație, stare civilă şi numărul de copii.

Majoritatea migranților ce lucrează în altă țară erau căsătoriți când au plecat pentru prima dată din România. Peste jumătate dintre migranții căsătoriți, femei şi bărbați, au lăsat copii (0-18 ani) în urmă acasă. Cu toate acestea, 28-30% dintre migranții căsătoriți (cu sau fără copii acasă) s-au recăsătorit (legal sau uniune consensuală) în străinătate.

34 Migrația economică din România este circulară, adică migranții alternează perioade

de muncă în străinătate cu perioade în care revin acasă. Cea mai ridicată rată a primei

plecări din România s-a înregistrat în 2005. Din 2006, numărul plecărilor (pentru prima

dată) la muncă în străinătate a scăzut continuu. Majoritatea migranților care s-au întors

au părăsit România în timpul crizei economice, în 2008-2009, când cererea pentru noi

lucrători se afla într-o scădere puternică. Aşadar, migranții care s-au întors din cauza

crizei sunt în mare majoritate cei care au plecat pentru prima dată mai târziu decât

ceilalți care au reuşit să rămână în altă țară.

54

Tabel 6 Efectele migraţiei pentru muncă asupra familiei: opinii şi fapte (%)

Tip gospodărie

Fără

copii

Cu copii şi

părinți /

rude

ACASĂ

Cu copii şi

părinți / rude

LA MUNCĂ ÎN

STRĂINĂTATE

Număr de cazuri 1856 778 286

% 100 100 100

Opinii despre migrație (de acord cu afirmația)

Migrația pentru muncă are efecte negative

asupra României. 64,6 61,3 52,1

Migrația destramă familiile. 88,5 89,1 87,1

Fapte despre comportamentul matrimonial al

migranților care muncesc în străinătate

... erau căsătoriți înainte de a pleca din RO

pentru prima dată 66,1 * 74,1

... şi s-au căsătorit (recăsătorit) sau se află

într-o uniune consensuală în străinătate 26,5 * 28,1

... aveau copii înainte de a pleca din RO

pentru prima dată 26,6 * 44,4

... şi s-au căsătorit (recăsătorit) sau se află

într-o uniune consensuală în străinătate 16,8 * 29,5

Date: Studiu FFE-CCSB în şase judeţe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamţ şi Vaslui, august 2010. Note: * Gospodăriile cu copii şi părinţi / rude acasă includ doar migranţii ce s-au întors, nu şi migranţii din străinătate. Celulele colorate indică valori semnificativ mai ridicate decât media (valoarea absolută a reziduului ajustat mai mare de doi).

Existența copiilor nu a influențat semnificativ comportamentul migranților nici în ceea ce priveşte plecarea în străinătate și nici revenirea în țară. Adică, existența copiilor nu îi opreşte pe părinți să plece la muncă în străinătate şi nici nu îi stimulează să revină (definitiv) în țară. La orice vârstă (în orice ciclu al vieții), oamenii cu copii şi cei fără copii tind să se comporte într-o manieră similară în raport cu migrația pentru muncă în străinătate. Printre migranții ce s-au întors nu predomină persoanele cu copii, ci tinerii (18-29 ani) care nu şi-au găsit un partener / o parteneră în țara respectivă şi persoanele cu vârste cuprinse între 45 şi 64 de ani fără copii (0-18 ani) care şi-au atins obiectivele (să îşi construiască / cumpere o casă, să strângă bani etc.).

55

Prin urmare, un număr important de copii sunt privați de dreptul de a creşte într-o familie funcțională; dintre toți copiii ce trăiesc în cele şase județe, 27% provin din familii cu migranți în străinătate,35 5% din familii cu migranți ce au revenit în țară din cauza crizei şi restul de 68% au ambii părinți acasă. Astfel, plecarea la muncă în străinătate este un mod de a obține siguranță economică, dar cu prețul abandonării temporar sau permanent a propriilor copii.

Criza economică a adăugat efecte negative financiare la cele existente asupra mediului familial. Aproape una din trei gospodării cu membri plecați în străinătate a cunoscut o diminuare a nivelului remitențelor (figura 7). Astfel, 10% din totalul gospodăriilor fără copii, 5% din gospodăriile cu copii şi părinți / rude acasă şi 32% din gospodăriile cu copii / părinți la muncă în străinătate au declarat, în august 2010, că banii primiți din străinătate au scăzut din cauza crizei.

Figura 7 Nivelul remitențelor a scăzut din cauza crizei (%)

Date: Studiu FFE-CCSB în şase judeţe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamţ şi Vaslui, Migranţii români ce lucrează în străinătate în perioada de criză, august 2010.

Să ne concentrăm asupra gospodăriilor care au membri plecați la muncă în străinătate (tabel 7). Participanții sunt destul de reticenți în a oferi detalii legate de remitențe. Totuşi, studiul FFE-CCSB constată că există diferențe semnificative în funcție de tipul gospodăriei. Gospodăriile cu copii şi părinți/ rude în străinătate primesc bani de la aceştia din urmă într-o proporție

35 Metodologia studiului nu permite identificarea relației dintre copil şi migranți, astfel

încât familiile cu copii şi migranți includ atât copii cu părinți plecați în străinătate, cât şi

copii ai căror părinți sunt acasă, dar au bunici, unchi, mătuşi, frați sau alte rude plecate

în străinătate.

10

30

5

7

32

100

0 20 40 60 80 100 120

Gospodări i care declară că remitențele au scăzut

Gospodări i cu migranți la muncă în s tră inătate ș i/sau

migranți reveniți acasă

Gospodări i cu copi i + părinți/rude la muncă în s tră inătate

Gospodări i cu copi i + părinți acasă

Gospodări i fără copi i

56

semnificativ mai ridicată decât gospodăriile fără copii care au migranți în străinătate (65% față de 58%). De asemenea, gospodăriile cu copii primesc bani mai des decât cele fără copii. În plus, remitențele de care beneficiază gospodăriile cu copii sunt mai importante pentru bunăstarea familiei decât în cazul gospodăriilor fără copii.

Tabel 7 Despre remitenţe (% din gospodăriile cu migranţi la muncă în

străinătate)

Tip gospodărie

Fără copii

şi membri

la muncă în

străinătate

Cu copii şi

membri la

muncă în

străinătate

Gospodării cu cel puțin un membru la muncă în

străinătate – număr de cazuri 478 286

% 100 100

Gospodării ce au beneficiat de remitențe anul trecut 58.4 64.7

Anul trecut, gospodăria a primit bani ...

Des şi foarte des 31.0 43.4

Rar şi foarte rar 27.3 21.3

Din venitul gospodăriei, remitențele reprezintă ...

O mică parte, familia se poate descurca şi fără acestea 25.5 17.5

O parte importantă, ajută considerabil 25.5 33.6

Nu răspund 7.4 13.6

Anul trecut, gospodăria a primit ...

Bani şi pachete cu bunuri 24,3 23,8

Bani, dar nu şi pachete 34,0 40,9

Pachete cu bunuri, dar nu şi bani 5,5 4,2

Nici bani, nici pachete 36,3 31,1

Date: Studiu FFE-CCSB în şase judeţe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamţ şi Vaslui, Migranţii români ce lucrează în străinătate în perioada de criză, august 2010. Note: Celulele colorate indică valori semnificativ mai ridicate decât media (valoarea absolută a reziduului ajustat mai mare de doi).

57

Totuşi, cam o treime (31%) dintre gospodăriile cu copii şi părinți / rude în străinătate nu au primit nici bani, nici pachete în perioada cuprinsă între septembrie 2009 şi august 2010. Mai mult, la nivelul gospodăriilor ce au beneficiat de remitențe, doar în aproximativ jumătate din cazuri banii primiți din străinătate contribuie semnificativ la bunăstarea familiei.

Figura 8 Cum sunt folosite remitenţele (% din gospodăriile cu migranţi la muncă

în străinătate)

Date: Studiu FFE-CCSB în şase judeţe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamţ şi Vaslui, Migranţii români ce lucrează în străinătate în perioada de criză, august 2010. Note: Bazat pe o întrebare cu răspuns multiplu.

Figura 8 arată că, aşa cum ne aşteptam, familiile cu copii şi părinți / rude în străinătate folosesc remitențele pentru educația copiilor şi pentru consumul cotidian într-o măsură mult mai mare decât familiile fără copii. Este totuşi extrem de relevant faptul că doar 18% dintre gospodăriile cu copii şi părinți / rude în străinătate investesc remitențele în educația copiilor, comparativ cu 28% dintre ele care folosesc aceşti bani pentru a plăti datoriile / împrumuturile şi alte 27% care investesc în locuință (cumpărarea uneia noi, renovarea celei vechi şi / sau dotarea acesteia cu bunuri de folosință îndelungată).

Scăderea remitențelor, eroziunea tuturor tipurilor de venituri şi prețurile în creştere au dus la schimbarea modelului de consum

42

36

23

5

13

9

7

7

2

1

3

1015

1

3

8

9

12

15

18

28

42

35Nu primesc remitențe

Consumul de zi cu zi

Plătesc datorii și împrumuturi

Educația copiilor

Îmbunătățirea locuinței

Cumpără bunuri de folosință îndelungată

Cumpără o nouă locuință/ construiesc casă

Economii

Distracție, vacanțe, concedii

Investiții/ afaceri

Altfel

Nu răspunde

Gospodării CU COPII şi membri

la muncă în străinătate

Gospodării FĂRĂ COPII și

membri la muncă în străinătate

58

al gospodăriilor (figura 9). Pe măsură ce criza s-a aprofundat în 2009 şi 2010, gospodăriile au fost nevoite să cheltuiască mai mult pentru mâncare, sănătate şi utilități, în timp ce concediile au fost reduse drastic. Cheltuielile cu educația au fost tăiate considerabil în familiile fără copii, dar şi în 27-29% dintre cele cu copii (cu sau fără membri ce lucrează în străinătate).

Figura 9 Modificarea cheltuielilor gospodăriei pe categorii de cheltuieli și tipuri

de gospodării (%)

Date: Studiu FFE-CCSB în şase judeţe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamţ şi Vaslui, Migranţii români ce lucrează în străinătate în perioada de criză, august 2010.

Scăderea cheltuielilor dedicate concediilor a fost mai mică în cazul gospodăriilor ce beneficiază de remitențe decât pentru cele care deși au migranți nu primesc nici bani și nici pachete din străinătate. Astfel, dacă din toate gospodăriile cu migranți ne concentrăm strict asupra gospodăriilor care primesc bani din străinătate, vedem că doar 39% dintre familiile fără copii şi 23% dintre cele cu copii şi părinți / rude în străinătate au alocat mai puțini bani pentru concediile din perioada cuprinsă între vara anului 2009 şi vara lui 2010.36

36 Aceste procente sunt mult mai mici decât cele incluse în figura 9, şi anume 62% din

totalul gospodăriilor fără copii (cu sau fără remitențe) şi 57% din totalul gospodăriilor

cu copii şi părinți /rude în străinătate (cu sau fără remitențe).

26

26

21

26

21

12

21

55

56

62

62

53

24

18

17

Vacanțe

Educație

Alimente

Utilități

Sănătate

Mai puțin La fel Mai mult

Gospodării fără copiiCheltuielile

gospodăriei pentru ...

26

28

19

24

25

11

44

54

54

50

63

29

27

21

25

Mai puțin La fel Mai mult

Gospodării cu copii + părinți/rude acasă

27

26

18

26

21

16

47

60

54

58

57

27

21

21

21

Mai puțin La fel Mai mult

Gospodării cu copii + părinți/rude

la muncă în străinătate

59

Acest lucru înseamnă că în cazul unui număr semnificativ de gospodării cu copii şi părinți / rude în străinătate, indiferent dacă beneficiază de remitențe sau nu, migranții au redus numărul vizitelor acasă.

Datele evaluării rapide UNICEF pun în evidență aceleaşi schimbări ca şi cele prezentate mai sus. Începând cu a doua rundă a cercetării (noiembrie 2009), majoritatea beneficiarilor de remitențe au declarat că, din cauza crizei, rudele lor ce muncesc în străinătate au fost afectate de pierderea locului de muncă, reducerea numărului de ore de lucru, creşterea nesiguranței locului de muncă şi, în consecință, scăderea câştigurilor. Chiar şi aşa, ei au subliniat faptul că: ‘E mai bine acolo decât aici, chiar dacă nu trimit bani deloc, chiar dacă nu fac mare lucru.’ (FG, Remitențe, Răchitoasa)

Din vara lui 2009, frecvența, sumele de bani şi numărul pachetelor au scăzut constant. În acelaşi timp, numărul vizitelor acasă în România s-a redus continuu începând cu Crăciunul din 2008. Doar migranții care şi-au lăsat copiii în România sau ai căror părinți au avut ‘mari probleme’ (boli grave, probleme juridice sau datorii consistente) au continuat să trimită lunar 50-100 de euro.

‘[Banii] Nu le ajunge nici lor, dacă sunt în Italia la muncă si plouă o săptămână de zile< ei stau acolo, când începe o zi două plăteşte acolo mâncarea< ce să ne trimeată şi nouă? Dar mai ceri? Soțu-i plecat şi nu lucrează, că plouă. Şi nu are să-mi trimeată şi mie acasă măcar 100 de euro. ’ (FG, Remitențe, Răchitoasa)

‘Tare greu se descurcă, că are o grămadă de datorii, nici nu ştiu cu ce-o veni acuma acasă de sărbători. Nu ştiu dacă vine acasă de sărbători [Crăciun 2010]. Are numai datorii, are în două bănci, i-o venit acum o bancă 700 de euro... acolo în Italia, face cont la un mini-market, la o italiancă, şi așa că are şi acolo. Zice, mămică, nu ştiu cum am să pot să vin acasă, dacă am să pot să vin, ce am să pot să fac. O mai împrumutat ceva şi de la patron, n-o mai dat la bancă, o cheltuit banii, acuma i-o venit să plătească... Foarte greu se descurcă. Mie nu mi-o mai trimis nimic de asta vară.

60

Vin copii dvs. de Crăciun acasă? Nu. [au răspuns toți participanții la FG] <Nu. Dacă pleacă de acolo nu ştiu dacă are unde să se întoarcă. ’ (FG Remitențe, Piatra Neamț)

În rundele de cercetare desfăşurate în 2010, problemele referitoare la copiii cu părinți ce lucrează în străinătate au fost invocate mult mai des, cum ar fi: (1) dificultatea părinților / bunicilor de a asigura lucruri de strictă necesitate copiilor / nepoților lor, (2) dificultatea părinților angajați în străinătate de a găsi aranjamente profesionale care să le permită să aibă grijă de copiii lor şi (3) dificultățile legate de vizitele migranților în România sau ale copiilor lor în străinătate.

În plus, reprezentanții comunităților şi-au exprimat preocuparea cu privire la copiii lăsați singuri acasă, în special în ceea ce priveşte frecvența şcolară redusă a acestora, rezultatele şcolare mai slabe şi, mai rar, tulburările emoționale şi de comportament.

‘Plecarea părinților afectează în vreun fel performanțele şcolare ale copiilor rămași singuri acasă? - Depinde de fiecare caz în parte. Sunt situații în care este plecat un singur părinte – tatăl- şi elevul stă cu mama şi rezultatele sunt bune pentru că nu este afectat direct, pot spune că sunt stimulați datorită faptului că tata îi promite diverse recompense de ordin material. Sunt situații în care mama este plecată şi copilul se simte oarecum debusolat şi dezorientat. Per ansamblu termenul potrivit este – dezordonat şi mai sunt şi situațiile în care ambii părinți sunt plecați şi copiii fie au rămas în grija bunicilor sau a altor rude... dar de fapt ei sunt mai mult de capul lor... şi cazurile de acest gen duc cel mai adesea spre abandon şcolar.’ (Profesor, Eşelnița, Mehedinți)

‘Performanțele şcolare sunt determinate de mult mai mulți factori, nu putem reduce doar la criză. Cel puțin la şcoala la care sunt eu este un procent semnificativ de copii care au părinții plecați în străinătate, au rămas cu bunicii, bunicii nu mai au cum să îi supravegheze, nu mai au autoritatea necesară.’ (Profesor, Drobeta Turnu Severin, Mehedinți)

Toate datele indică faptul că plecarea la muncă în străinătate nu va cunoaşte o scădere pe viitor. De asemenea, nu va reveni în România un număr mare de migranți, cel puțin nu pentru mulți

61

ani de acum încolo. De exemplu, o singură platformă de recrutare (www. Tjobs.ro) a raportat că în 2010, s-au făcut 592.183 de aplicații online şi s-au încheiat 138.000 de contracte de muncă. În ianuarie 2011, peste 64.000 de persoane şi-au căutat de lucru în străinătate prin intermediul aceleiaşi platforme.

Studiul FFE-CCSB 37 arată că peste jumătate din migranții ce au revenit în țară din cauza crizei sunt dispuşi să plece din nou în 3-12 luni sau după ce se termină criza. Mai mult, 12% din populația adultă din cele şase județe are planuri să plece la muncă până în vara lui 2011 şi alte 10% intenționează să facă acelaşi lucru la o dată ulterioară.

Intenția de a lucra în altă țară este semnificativ mai ridicată în rândul adulților din familiile cu copii, în special dacă cel puțin un membru al familiei munceşte deja în străinătate. Aşadar, populația totală care intenționează să plece în străinătate creşte de la 18% în cazul persoanelor ce nu au copii la 26% în cazul persoanelor ce provin din familii cu copii şi fără migranți şi la 41% în cazul persoanelor din familii cu copii şi părinți / rude aflate la muncă în altă țară. Prin urmare, o estimare brută arată că plecarea la muncă în străinătate ar putea afecta în 2011 peste 16% din totalul populației de copii din cele şase județe pe lângă cei 27% de copii deja afectați.

Ar fi util să reiterăm faptul că în analiza noastră, având în vedere metodologia FFE-CCSB, categoria familiilor cu copii şi părinți / rude în străinătate reprezintă doar o variabilă proxy pentru categoria copiilor cu unul sau ambii părinți plecați. Astfel, rezultatele noastre supraestimează numărul copiilor cu părinți la muncă în străinătate. Potrivit celor mai recente estimări oficiale, oferite de Direcțiile Generale de Asistență Socială şi Protecția Copilului, în iunie 2010, 63.283 de familii aveau copii acasă şi unul sau ambii părinți erau plecați la muncă în altă țară.38 În România, 88.868 de copii (sau 2,2% din

37 Studiu FFE-CCSB în şase județe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamț şi Vaslui,

Migranții români ce lucrează în străinătate în perioada de criză, august 2010. 38 Ambii părinți în 30% din aceste familii, un părinte în 57% şi părintele din familii

monoparentale în 13%. (www.copii.ro)

62

totalul copiilor de 0-18 ani)39 au părinți în străinătate. Astfel, se remarcă o discrepanță considerabilă între estimările oficiale şi cele făcute pe baza anchetei FFE-CCSB.

Cu toate acestea, în afara numărului propriu-zis al copiilor ai căror părinți sunt plecați, problema în sine este critică şi sunt mari şanse ca aceasta să se amplifice în viitorul apropiat. De aceea, este absolut necesară elaborarea unei politici care să vizeze direct problema copiilor cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate.

3.3 IMPACTUL CRIZEI ECONOMICE ASUPRA CONSUMULUI

GOSPODĂRIILOR

3.3.1 VENITURILE

În panelul UNICEF, datele referitoare la veniturile lunare ale gospodăriilor urmează o curbă (figura 10) asemănătoare cu cea a salariilor/ câştigurilor din muncă. Venitul mediu lunar al unei gospodării per membru a rămas mai degrabă constant între iunie 2009 şi decembrie 2010, cu o variație semnificativă între categoria romilor angajați informal, la o extremă, şi categoria salariaților formali şi cea a gospodăriilor ce beneficiază de remitențe, la cealaltă extremă.

Cu toate acestea, în termeni subiectivi, doar salariații formali au raportat un declin consistent al venitului gospodăriei de la ‘suficient pentru a plăti facturile şi a acoperi nevoile cotidiene’ la ‘suficient pentru a plăti facturile, dar cu restricții în alte sfere ale consumului’. Celelalte categorii au perceput invariabil venitul lor ca fiind ‘insuficient pentru a acoperi nevoile de bază’, în cazul romilor care lucrează informal, sau ‘suficient pentru a plăti facturile, dar cu restricții în alte sfere ale consumului’, în cazul celorlalte categorii.

39 În estimările oficiale, numărul copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate

raportat pentru iunie 2010 era: Braşov – 1.191; Călăraşi – 138; Dolj – 1.892, Maramureş –

2.805; Neamț – 6.852; Vaslui – 3.497. Un total de 16.375 de copii, reprezentând 18,4% din

totalul copiilor din România cu părinți în străinătate.

63

‘Este din ce în ce mai greu, banii sunt din ce în ce mai puțini... Acum se simte criza mai greu, din ce în ce mai greu. ’ (FG Formal, Femei salariate în industria confecțiilor, Oltenița)

Figura 10 Venitul lunar mediu per membru al gospodăriei: indicatori obiectivi și

evaluare subiectivă

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010. Note: Graficul reprezintă valorile medii pentru fiecare grup. Diferenţele dintre grupuri sunt semnificative din punct de vedere statistic potrivit unei analize de varianță unidimensională (p=.000). Scala pentru aprecierile subiective a fost: 1 – insuficient pentru a acoperi nevoile de bază; 2 – suficient pentru a plăti facturile, dar cu restricţii în alte sfere ale consumului; 3 – suficient pentru a plăti facturile şi a acoperi nevoile cotidiene, dar nu ne permitem nici bunuri de folosință îndelungată, nici economii; 4 – suficient pentru a acoperi nevoile şi a putea economisi câte ceva lunar; 5 – ne permitem orice.

La nivelul întregului panel UNICEF, proporția participanților cu venituri ‘insuficiente pentru a acoperi nevoile de bază’ a crescut de la 30% în iunie 2009 la 46% în decembrie 2010.40

40 Doar pentru comparație, datele unui studiu recent al Băncii Mondiale, reprezentativ

la nivel național, arată că: 25% din populația țării (cu un venit mediu pe gospodărie per

membru de 90 de euro) întâmpină greutăți când vine vorba de acoperirea nevoilor de

bază; alte 40% (venit mediu per membru de 140 de euro) reuşesc să acopere doar

nevoile de bază; 25% (venit mediu per membru de 200 de euro) îşi permit să cumpere

210 224 236

40 42 45 39

254

0

50

100

150

200

250

300

Iunie 2009 Octombrie 2009 Iul ie 2010 Decembrie 2010

Beneficiari de remitențe

Salariați formal

Total panel

Lucrători informal

Șomeri

Romi angajați informal

Venitul lunar mediu per capita al gospodăriei (EURO)

1,0

2,0

3,0

4,0

5,0

Iunie 2009 Octombrie 2009 Iul ie 2010 Decembrie 2010

Salariați formal

Lucrători informal

Total panel

Șomeri

Beneficiari de remitențe

Romi angajați informal

Nu acoperă

nici nevoi le

de bază

Suficient doar

pentru plata

facturi lor ș i

nevoi zi lnice

Evaluarea subiectivă a veniturilor gospodăriei

Îș i permit

de toate

64

Pe de-o parte, această percepție e influențată de părerea generală că prețurile au crescut excesiv, în special la alimente şi utilități. Pe de altă parte, această percepție depinde puternic de numărul de copii în familie. Astfel, între iunie 2009 şi decembrie 2010, procentul a crescut de la 18% la 29% în gospodăriile fără copii, de la 20% la 35% în cele cu un copil şi de la 50% la 63% în familiile cu doi sau mai mulți copii.

3.3.2 ECONOMIILE

În panelul UNICEF, doar 15% dintre gospodării aveau economii în iunie 2009. În decembrie 2010, mai puțin de cinci gospodării continuau să dețină economii. Astfel, gospodăriile incluse în panel trăiesc de la un salariu la altul, zbătându-se să gestioneze nevoile de zi cu zi şi toate responsabilitățile în lipsa economiilor ce ar putea fi folosite în perioade dificile.

‘Economii… aveți economii? Nu, punem zero pe linie. Ştiți ce mai rămâne economie? Câte-o sticlă de ulei de pe-o lună pe alta. Mai rămâne un zahăr, un orez. Asta-i tot.’ (FG Femei, lucrători informal în servicii, Piatra Neamț)

‘Acuma pe partea de economii vreau să spun că nu am pus deoparte, dar că era aşa o perioadă când se putea, că aveai de unde să pui, erau resurse. Adică mai aveam de unde, dar tot prin restricții, adică nu că noi am fi consumat aşa din toate. Dar acum nici dacă vrei, nu ai de unde. Acuma suntem la problema împrumuturilor, a datoriilor, includem aici şi rata la bancă.‘ (FG Şomeri ca urmare a crizei, Oltenița)

Lipsa economiilor este larg răspândită în societatea românească din perioada crizei. Aşa cum am văzut, studiul FFE-CCSB41 a arătat că doar 8% dintre gospodăriile cu membri plecați la

alimente şi se descurcă cu facturile, dar au dificultăți în achiziționarea unor bunuri de

folosință îndelungată; doar 5% (venit mediu per membru de 250 de euro) îşi permit şi

bunuri de folosință îndelungată şi doar 2% (venit mediu per membru de 320 de euro) au

suficienți bani pentru orice (Stănculescu, M. S. şi Aprahamian, A., 2010). 41 Studiu FFE-CCSB în şase județe: Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamț şi Vaslui,

Migranții români ce lucrează în străinătate în perioada de criză, august 2010.

65

muncă în străinătate folosesc remitențele pentru a strânge economii (figura 8). De asemenea, un studiu al Băncii Mondiale42 a demonstrat că în România doar 49% din populație economiseşte, iar economiile reprezintă, în medie, sub două venituri lunare.

3.3.3 ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII

Împrumuturile şi datoriile sunt bine reprezentate în cadrul panelului evaluării rapide, dar şi la nivelul populației țării. În panelul UNICEF, proporția gospodăriilor cu împrumuturi / datorii a crescut de la 50% în iunie 2009 la 62% în decembrie 2010.43 Gospodăriile cu şomeri şi cele cu un copil reprezentau cel mai mare procent de familii cu împrumuturi / datorii la începutul studiului. Această diferență s-a atenuat şi şi-a pierdut semnificația statistică pe măsură ce numărul gospodăriilor cu împrumuturi / datorii a crescut în cadrul celorlalte categorii, mai ales în 2010 (figura 11).

Gospodăriile romilor care lucrează informal şi gospodăriile cu doi sau mai mulți copii au înregistrat cea mai mare creştere a proporției gospodăriilor cu împrumuturi / datorii (de la 23% la 69% şi respectiv de la 37% la 67%). Creşteri mai mici, dar totuşi importante, au fost raportate şi la nivelul grupului de lucrători informali şi la cel al gospodăriilor fără copii (de la 41% la 50% şi respectiv de la 41% la 52%).

Cuatumul împrumuturilor şi datoriilor a crescut de asemenea, indiferent de categorie, de la o medie egală cu un venit lunar, în iunie 2009, la 150% din venitul lunar al gospodăriei, în anul 2010.

42 Stănculescu, M. S. şi Aprahamian, A. (2010). 43 Potrivit studiului Băncii Mondiale Gradul de alfabetizare financiară în România, în

perioada iunie 2009 - mai 2010, 39% din populație a trebuit să se împrumute pentru a

plăti alte datorii, fie regulat sau din când în când. În majoritatea cazurilor, suma

datoriilor nu a depăşit dublul venitului lunar. În plus, în ultimii trei ani, pentru a face

față scăderii neaşteptate a veniturilor, 51% din populație a împrumutat bani de la rude

şi prieteni.

66

Împrumuturile / datoriile romilor care lucrează informal şi ale gospodăriilor cu doi sau mai mulți copii sunt predominant datorii la utilități şi/sau credite la magazine mici de cartier, de unde cumpără pe credit. În cazul celorlalte grupuri de gospodării, împrumuturile / datoriile se referă în principal la credite de consum (de la bănci sau de la instituții financiare nebancare) şi/sau la bani împrumutați (fără dobândă) de la rude şi prieteni.

Figura 11 Proporția gospodăriilor cu împrumuturi/ datorii pe grupuri (%)

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010 (N=132).

0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

60,0

70,0

80,0

90,0

Fără copii Un copil Doi copii sau

mai mulți

Salariați

formal

Lucrători

informal

Romi

angajați

informal

Șomeri Beneficiari

de remitențe

Total panel

Iunie 2009 Octombrie 2009 Iul ie 2010 Decembrie 2010

Grupuri în funcție de poziția pe piața munciiGospodării în funcție de numărul de copii

67

3.3.4 SPRIJINUL DIN PARTEA INSTITUŢIILOR

Reprezentanții comunității şi participanții la evaluarea rapidă au aceeaşi percepție potrivit căreia nivelul general de trai a scăzut continuu şi, în consecință, sărăcia s-a răspândit în anul 2010. În acelaşi timp, percepția predominantă este că răspunsul instituțional a fost foarte slab şi mai degrabă ineficient. De fapt, marea majoritate a criticat cu ardoare sprijinul oferit de instituții.

‘Nu am încredere în instituțiile guvernamentale. Nu ajută pe nimeni. Eventual iau dacă se poate şi măresc taxele. *<+ Statul nu ajută pe oamenii de rând, obişnuiți. Sunt numai ei [politicienii] pentru ei. Cum altfel pot să aibe maşinile de ‘fițe’ şi vilele pe care le au? ’ (FG Sector informal, Bărbați angajați în construcții, Sibiu)

Marea majoritate a participanților la evaluarea rapidă consideră că instituțiile publice (în special cele centrale) ar trebui să ofere sprijin categoriilor vulnerabile de populație, în special familiilor cu un singur aducător de venit și cel puțin trei copii, gospodăriilor cu membri cu dizabilități sau grav bolnavi, persoanelor de etnie romă, beneficiarilor de venit minim garantat, persoanelor fără adăpost, persoanelor în vârstă cu pensii mici şi cetățenilor peste 50 de ani care şi-au pierdut locul de muncă din cauza crizei.

Însă, măsurile anti-criză luate de autoritățile române nu au ameliorat condițiile de trai şi nici nu au oferit mai multă siguranță oamenilor. În consecință, instituțiile centrale în sine sunt percepute ca o ‘problemă’.

Nemulțumiți de performanța instituțiilor centrale sunt şi o parte din reprezentanții autorităților locale şi ai ONG-urilor. Reprezentanții ONG-urilor au fost foarte critici în legătură cu întârzierea plăților de la bugetul central şi ‘noile reglementări aberante din domeniul asistenței sociale’. Autoritățile locale au menționat: constrângerile bugetare, alocările bugetare făcute pe criterii politice și dificultăți în ce priveşte resursele umane din cauza blocării posturilor. Dacă în 2009, primăriile incluse în evaluarea rapidă nu aveau probleme legate de acoperirea

68

nevoilor comunității, în 2010 o parte din ele au trebuit să reducă serviciile sociale şi cele de asistență socială oferite comunității.44

Rețelele sociale de rude, prieteni şi vecini au reprezentat cea mai importantă plasă de siguranță pentru majoritatea oamenilor, doar o mică parte a populației solicitând ajutorul instituțiilor, fie ele guvernamentale sau neguvernamentale.45

‘Alte ajutoare mai primiți? - Ce ajutor? Pe noi ne ajută părinții chiar şi acu cu câte ceva. Părinții ne ajută cât sunt ei de bătrâni, aşa e. Noi nu mai putem să ne ajutăm copiii. Pe noi tot ne-au mai ajutat ai noştri la început de drum. Dar noi nu mai putem să facem asta.’ (FG Femei, angajați informal în servicii, Sibiu)

Cu toate acestea, majoritatea populației din România beneficiază de cel puțin un tip de prestație socială. Concordant, cele mai multe gospodării incluse în panelul UNICEF beneficiază de una sau mai multe prestații sociale (alta decât pensia), și anume: venit minim garantat, 46 alocații familiale, subvenții pentru încălzire, ajutor alimentar de la Uniunea Europeană, indemnizații pentru persoanele cu handicap şi, pe de departe cea mai răspândită, alocația universală pentru copil.

44 Cercetarea exhaustivă a primăriilor din România, realizată de Fundația Soros, cu

privire la Accesul autorităților locale la fonduri europene a arătat că 16% dintre primării au

renunțat la unele măsuri de protecție socială între ianuarie şi octombrie 2009. Astfel de

date nu au fost disponibile pentru anul 2010. Datele oficiale publicate de Ministerul

Finanțelor Publice cu privire la executarea bugetului general consolidat pentru perioada

01.01 – 31.12 2010 au relevat faptul că, la nivel național, cheltuielile pentru protecția

socială erau cu 7,3% mai mari în 2010 față de 2009 (http://discutii.mfinante.ro

/static/10/Mfp/buget/executii/anexa2_bgcdec2010.pdf). 45 Studiul panel al Agenției pentru Strategii Guvernamentale, Impactul crizei economice în

România 2009, desfăşurat de TNT CSOP în iulie şi octombrie 2009, a demonstrat că 11%

din populația țării a solicitat sprijinul instituțiilor guvernamentale; 4% a cerut sprijinul

instituțiilor neguvernamentale. 46 Începând cu 1 iulie 2009, finanțarea acestui tip de prestații sociale (conform Legii Nr.

416/2001) este asigurată în întregime din bugetul de stat, iar nivelul prestației a crescut

cu 15%.

69

În panelul UNICEF, majoritatea beneficiarilor de venit minim garantat sunt gospodării de romi care lucrează informal (cu sau fără copii). Aceasta este în concordanță cu situația de la nivel național. O analiză recentă47 a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecției Sociale (MMFPS) arată că 31% dintre romi beneficiază de venitul minim garantat față de doar 4,9% din persoanele de celelalte etnii. Venitul minim garantat reprezintă o măsură eficace de combatere a sărăciei deoarece scade rata sărăciei absolute de la 54% înainte de transferul social la 29% după realizarea acestuia.

În mod constant, participanții la evaluarea rapidă care beneficiază de venit minim garantat îl apreciază ca fiind ‘mic, dar foarte important’, în special pe timp de iarnă când oportunitățile de muncă informală scad dramatic. Este considerat ’important’ pentru că pe lângă o sumă lunară de bani include și o serie de alte ajutoare și servicii, precum asigurare medicală, subvenții la încălzire, ajutor alimentar şi, în municipalitățile urbane, cantină socială.

De partea autorităților locale, primarii, viceprimarii şi asistenții sociali au menționat că pe timpul crizei cererea pentru venitul minim garantat şi pentru cantina socială a crescut, fiind ridicată chiar şi în perioadele în care de obicei scade (primăvara şi vara). Totuşi, răspunsul general al instituțiilor a combinat discursul public referitor la ‘săracii ingrați care fraudează sistemul’ cu controale administrative vizând reducerea numărului de beneficiari şi reducerea sau amânarea ajutorului din cauza bugetului insuficient. Mai mult, în 2010, au fost adoptate noi reglementări privind procedura de aplicare şi metoda de calcul al venitului. Astfel, conform noilor reglementări, dosarul de aplicare trebuie să includă documente oficiale care să ateste diferitele surse de venit, ceea ce creşte simțitor costurile procedurii. În plus, toate tipurile de alocații familiale au fost incluse în calculul venitului total. Cum majoritatea solicitanților

47 Ministerul Muncii, Familiei şi Protecției Sociale (MMFPS), Raport de cercetare privind

economia socială în România din perspectivă europeană comparată, proiectul Economia socială

– model inovator pentru promovarea incluziunii active a persoanelor defavorizate, finanțat de

POSDRU, 2010.

70

sunt familii cu copii (care primesc cel puțin alocația de stat pentru copil), numărul persoanelor eligibile a scăzut semnificativ. După cum explică şi un asistent social într-un interviu: ‘numărul beneficiarilor de ajutor social era de circa 350 în 2009, acum (în 2010) se ridică undeva la 200 şi ne aşteptăm să scadă la sub 100 în 2011. S-ar putea crede că nivelul de trai a crescut atât de mult încât populația săracă a scăzut de peste trei ori în mai puțin de doi ani. Nu e cazul, nu aici (Piatra Neamț). Este vorba doar de o restrângere a protecției sociale în timp ce săracii sunt tot mai mulți.’ În mod similar, alți reprezentați comunitari care au fost intervievați se aşteaptă la o reducere substanțială a programului privind venitul minim garantat în 2011, în ciuda unui număr tot mai mare de săraci, în special în rândul familiilor cu copii.

Alocația pentru copil este privită (de către populație și autorități locale) ca un drept al copilului. Pentru bugetul familiei, este ‘vitală’ doar pentru săraci, în timp ce pentru marea majoritate aceasta reprezintă mai degrabă nişte ‘bani de buzunar’ pentru copil. Totuşi, diferite studii48 arată că la nivelul tuturor ajutoarelor familiale, alocația universală a copilului are cel mai mare impact asupra scăderii sărăciei absolute. Alte ajutoare familiale, cum sunt alocația complementară (pentru familii cu copii şi venituri modeste), alocația pentru susținerea familiei monoparentale, alocația de plasament familial sau indemnizația de naştere, au avut un număr mult mai mic de beneficiari şi un impact nesemnificativ asupra reducerii sărăciei. De exemplu, analiza MMFPS subliniază faptul că alocația complementară şi alocația de susținere a familiei monoparentale reduc nivelul sărăciei absolute doar de la 22% înaintea transferului social la 18% după realizarea acestuia.

De subvențiile pentru încălzire a beneficiat una din cinci gospodării incluse în panelul evaluării rapide atât în octombrie 2009, cât şi în decembrie 2010. În iarna din 2008, mai multe gospodării au primit acest ajutor şi, în consecință, în prima rundă a cercetării a fost apreciat ca fiind ‘cel mai important’ program social pentru bunăstarea populației. Ulterior,

48 De ex., Teşliuc et al., 2001; Zamfir, 2005; Stănculescu şi Pop, 2009.

71

programul a pierdut din importanța percepută deoarece pragul de eligibilitate a fost coborât şi numărul beneficiarilor a scăzut.

‘Mie îmi vine să râd pentru că, spre exemplu, la ajutorul la încălzirea locuinței, cu toate acelea, energie termică, gaz metan, ne aşteptam să fie 20.000, mă rog, foarte multe persoane, dar pentru că s-au solicitat o grămadă de acte justificative s-a redus la două treimi față de anul trecut.‘(Asistent social, Piatra Neamț)

Ajutorul alimentar de la Uniunea Europeană a fost distribuit de autoritățile locale atât în 2009, cât şi în 2010.49 Autoritățile locale au menționat o serie de disfuncționalități şi dificultăți (în special legate de depozitare şi distribuire) în legătură cu acest program, dar beneficiarii au apreciat ajutorul şi au stat la coadă pentru a-l primi, în timp ce mulți alții s-au arătat dornici să îl obțină.

Ajutoarele de şomaj au fost primite de doar 25% dintre şomerii selectați pentru runda inițială a evaluării rapide. La peste un an şi jumătate de la debutul cercetării, şomerii selectați fie şi-au găsit de lucru (cu forme legale sau la negru), fie nu mai erau eligibili pentru acest ajutor. Prin urmare, importanța percepută a acestui tip de prestație a scăzut simțitor.

În ceea ce priveşte sprijinul acordat şomerilor, reprezentanții comunității au enumerat multe programe de măsuri active: cursuri de (re)calificare, consiliere, târguri de locuri de muncă, supliment salarial acordat prin intermediul angajatorilor etc. Din punctul de vedere al şomerilor, aceste măsuri active sunt ‘mai degrabă pe hârtie’ şi destul de irelevante în ceea ce priveşte intrarea pe piața muncii, cu atât mai mult cu cât se încadrează într-un context perceput ca fiind ‘corupt’. Într-adevăr, Barometrul de incluziune socială 50 a relevat că, la nivel

49 Programul face parte din Planul European de Ajutor Alimentar pentru Persoanele

Defavorizate şi este implementat în România din 2008. În 2010, categoriile sociale

eligibile (HG 600/2009) au fost: beneficiarii venitului minim garantat, şomerii,

pensionarii cu pensii sub 400 lei / lună şi adulții şi copiii cu handicap sever. Ajutorul

alimentar a constat în făină, biscuiți, paste, zahăr şi lapte praf. 50 Observatorul Social, Universitatea Bucureşti, 2010, Barometrul de incluziune socială,

sondaj reprezentativ la nivel național pentru angajatorii şi angajații din România.

72

național, în 2010, doar 14% dintre şomeri şi dintre persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă au urmat cursuri de (re)calificare şi doar 7% au luat parte la consiliere sau alte tipuri de activități utile pentru găsirea unei slujbe. În consecință, ‘a cere ajutor rudelor, prietenilor şi cunoştințelor’, a trimite CV-uri şi ‘a căuta peste tot’ reprezintă strategiile cele mai răspândite de căutare a unui loc de muncă.

‘De exemplu în perioada asta era bun un curs de calificare. Pe mine m-ar fi interesat un manager de proiect de exemplu, nu mai vorbesc, am vrut să fac un curs de piscicultor, care nu este, nu există. Este afişat, dar nu se face, pur şi simplu. ’ (FG, Şomeri, Oltenița)

Oficialii sunt şi ei destul de critici. Au vorbit despre tăieri bugetare sau întârzieri ale diferitelor măsuri active şi au subliniat că a scăzut dramatic calitatea serviciilor de când a crescut numărul şomerilor înregistrați şi s-a redus personalul de la Agențiile de Ocupare a Forței de Muncă.

‘(...) Oferim nişte servicii, dar sunt de o așa proastă calitate că mi-e ruşine< este o măcelărie, un abator de oameni. Nu ai timp să stai cu omul de vorbă, nici nu mă pot uita la ei. Sunt ca un robot. Şi toți suntem aşa... Ce mediere să fac? Nu mai există mediere, s-a terminat cu medierea! (..) Acum vă dați seama, îi spunem vă rugăm frumos consultați lista de locuri vacante, vă interesează ceva veniți să vă dăm recomandare... şi totul este făcut la viteză, deci nu mai este mediere. ’ (Reprezentant al Agenției de Ocupare a Forței de Muncă, Piatra Neamț)

Alte tipuri de prestații sociale sau programe de protecție socială au fost menționate doar de câțiva participanți sau reprezentanți ai comunității sau doar în cadrul unei singure runde de cercetare. Unele sunt întâlnite în toate comunitățile, cum sunt programul Cornul şi laptele (considerat ‘foarte important’ pentru copiii din familiile mai nevoiaşe), burse pentru elevi (‘prea puține şi prea mici’), Bani de liceu (‘foarte important’ pentru copiii din zonele rurale), indemnizații şi însoțitori pentru persoanele cu dizabilități şi ajutoare de urgență (în special bani pentru copiii foarte bolnavi şi ajutor de înmormântare). Altele sunt acordate doar în unele comunități, spre exemplu centre de îngrijire a bătrânilor, centre de zi pentru

73

copii, programul Şcoala după şcoală (‘foarte important’, în special cele care acordă şi hrană), cazare temporară pentru persoanele fără adăpost, măsuri de incluziune socială a etnicilor romi, centre pentru victimele violenței domestice, cadouri de Crăciun şi/sau Paşte pentru familiile cu venituri modeste,51 ajutoare sub forma materialelor de construcții, sprijin medical şi financiar pentru persoanele cu tulburări mentale, subvenții pentru agricultură şi altele.

Serviciile medicale au fost menționate ca o problemă majoră în toate rundele de cercetare: ‘medicamentele şi serviciile medicale sunt foarte scumpe, iar o boală poate să ne ruineze bugetul’. Majoritatea participanților la panel au asigurare de sănătate, dar plățile informale, noile reglementări din domeniu, diferitele disfuncționalități prezentate în mass-media au făcut ca tot mai mulți oameni să renunțe la a mai merge la doctor, să adopte automedicația şi să considere sistemul de sănătate sinonim cu ‘iresponsabilitate totală’.

Luând în considerare toate prestațiile sociale altele decât pensiile, proporția gospodăriilor incluse în panel care au beneficiat de cel puțin o prestație socială variază între 55% pe timpul verii şi 63% pe timpul iernii.

În decembrie 2010, suma totală a prestațiilor sociale acordată lunar reprezenta circa 5% din venitul total al gospodăriei în cazul salariaților formal şi al şomerilor, 20% pentru beneficiarii de remitențe, 25% pentru lucrătorii informal, şi până la 38% pentru romii angajați informal (figura 12).

Contribuția prestațiilor sociale la venitul gospodăriilor a crescut între prima şi ultima rundă de cercetare. Această tendință crescătoare este totuşi rezultatul variației sezoniere dintre vară şi iarnă (pentru toți lucrătorii informal), nu doar rezultatul crizei economice, din moment ce s-a înregistrat în ambii ani, deşi mult mai intens în 2010 decât în 2009.

51 De exemplu, în Piatra Neamț, municipalitatea oferă hrană în valoare de 50 de lei

persoanelor în vârstă cu pensii sub 500 lei şi şomerilor şi persoanelor fără loc de muncă.

74

Figura 12 Contribuţia prestaţiilor sociale (altele decât pensiile) la venitul

gospodăriei (%)

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010. Notă: Graficele prezintă valorile medii ale sumei lunare provenite din prestaţii sociale ca procent din venitul lunar al gospodăriei, în funcţie de grup. Diferenţele dintre grupuri sunt semnificative din punct de vedere statistic potrivit unei analize de varianță unidimensională (p=.005).

0,0

5,0

10,0

15,0

20,0

25,0

30,0

35,0

40,0

45,0

Iunie 2009 Octombrie

2009

Iulie 2010 Decembrie

2010

Romi angajați

informal

Lucrători informal

Total panel

Beneficiari de

remitențe

Salariați formal

Șomeri

0,0

5,0

10,0

15,0

20,0

25,0

30,0

35,0

40,0

45,0

Iunie 2009 Octombrie

2009

Iulie 2010 Decembrie

2010

Gospodării cu doi

copii sau mai mulți

Gospodării fără

copii

Total

Gospodării cu un

copil

75

Contribuția prestațiilor sociale la venitul gospodăriei este semnificativ mai ridicată în cazul gospodăriilor cu doi sau mai mulți copii, în special față de gospodăriile cu un copil, care beneficiază în mare parte doar de alocația copilului. De remarcat că gospodăriile cu un copil beneficiază de prestații sociale în medie de 19 euro/lună, reprezentând 10% din venitul lor, în timp ce gospodăriile cu cel puțin doi copii primesc în medie 50 euro/lună, reprezentând 33% din venitul lor.

Aprecierea subiectivă a importanței prestațiilor sociale pentru bunăstarea familiei depinde de contribuția acestora la venitul gospodăriei (figura 13). Astfel, doar romii angajați informal declară prestațiile sociale ca reprezentând ‘aproape jumătate din venitul familiei’, în timp ce salariații formali afirmă că acestea ‘nu contează’, iar celelalte categorii le percep ca fiind ‘mici, dar utile’.

De asemenea, gospodăriile cu cel puțin doi copii consideră că prestațiile sociale sunt din ce în ce mai importante pentru bunăstarea lor.

‘Deci, ca să stabilim clar singurul venit pe care îl aveți e ăsta pe care îl luați de aici de la primărie? Da< Cât ni l-o mai da şi pe ăsta<.Păi de ce să nu vi-l mai dea? Păi dacă-i criză financiară!?! Dacă nu mai ajung banii??? Eee, da nu ne lasă primăria. Dacă ne lasă < murim de foame< ’ (FG Angajați informali romi, Eşelnița)

‘Bun, deci hai să vedem cu munca, cu munca cum stăm? Deci în momentul ăsta cine are de muncă dintre dvs.? Dvs. aveți de muncă? Da, la Primărie, la curățenie, la nişte WC-uri. Am înțeles. Dumneavoastră? Ajutor social. *<+ Eu sunt casnică cu copii. Am înțeles, deci pur şi simplu sunteți casnică, aveți grijă de copii, nu primiți nici un beneficiu? Ba da, ajutor social. Fără el n-am supraviețui.’ (FG Angajați informali romi, Alba Iulia)

76

Figura 13 Importanța percepută a prestaţiilor sociale (altele decât pensiile)

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010. Notă: Graficele prezintă valorile medii în funcţie de grup. Diferenţele dintre grupuri sunt semnificative din punct de vedere statistic potrivit unei analize de varianță unidimensionale (p=.005).

1,0

2,0

3,0

4,0

Iunie 2009 Octombrie

2009

Iulie 2010 Decembrie

2010

Romi angajați

informal

Total panel

Lucrători

informal

Șomeri

Beneficiari de

remitențe

Salariați

formalNu

contează

Mici,

dar

utile

Aproape

jumătate

din venitul

gospodăriei

Esențiale

1,0

2,0

3,0

4,0

Iunie 2009 Octombrie

2009

Iulie 2010 Decembrie

2010

Gospodării fără

copii

Gospodării cu

doi copii sau

mai mulțiTotal

Gospodării cu

un copil

Aproape

jumătate

din venitul

gospodăriei

Esențíale

Mici,

dar

utile

Nu

contează

77

3.3.5 STRATEGII DE ADAPTARE LA CRIZĂ

Studiile naționale desfăşurate în 2009 şi 2010 demonstrează că majoritatea populației și-a redus cheltuielile de consum ca răspuns la criză.52 Această situație este descrisă în detaliu şi de către participanții noştri.

‘Cumpărăm mai ieftin, mai puțin, urmărim promoțiile din PLUS, BILLA... Prima oară te uiți să vezi în ce loc e mai ieftin şi după aia cumperi... Mai ales acum că vin sărbătorile... calculez exact pentru masa de Crăciun, pentru masa de Revelion... nu ca înainte când luam să ajungă de la Crăciun până după Sf. Ion... Noroc că mai avem părinți la țară ne mai ajută cu făină, ouă, o găină. ’ (FG Femei, salariate în industria de confecții, Oltenița)

‘Cei mai mulți doresc doar să supraviețuiască de la o lună la alta, nu au niciun fel de planuri pentru viitor. Despre consum, nu ştiu... Consumul s-a redus în sensul că marea majoritate a populației achită facturile şi apoi bruma de bani rămasă o au pentru alimente; cumpărarea articolelor de vestimentație, cosmetică, altele de acest gen au devenit un lux pe care prea puțini şi-l pot permite.’ (Profesor, Eşelnița)

În perioada crizei, tot mai multe gospodării au început să cumpere alimente mai puține şi mai ieftine, indiferent de tipul de gospodărie şi indiferent de numărul de copii. În panelul UNICEF, acest procent a crescut constant, de la 66% în vara lui 2009 la 86% în iarna lui 2010.

A cumpăra pe credit (‘pe caiet’) din magazinele de cartier e o metodă la care se recurge tot mai mult pentru hrana de zi cu zi,53 în special în cazul romilor, al şomerilor şi al gospodăriilor

52 Ne referim la studiul panel al ASG din 2009 şi la studiul Băncii Mondiale din 2010,

care au arătat că peste 85% din populația țării a tăiat drastic cheltuielile de consum.

Datele agregate privind consumul raportate de Institutul Național de Statistică indică

aceeaşi tendință descendentă. 53 Majoritatea participanților în această situație au menționat pâine, zahăr, ulei, unt,

cartofi, săpun şi detergenți.

78

cu cel puțin doi copii.54 Prin contrast, gospodăriile salariaților formali sau ale lucrătorilor informali nu au trebuit să cumpere pe credit deoarece 40-50% dintre ei au fost ajutați cu alimente de către rudele / prietenii lor de la țară.55

Comparativ cu gospodăriile fără copii, un număr mult mai mare de gospodării cu copii cer ajutorul rudelor şi al prietenilor sub formă de bani, hrană, produse non-alimentare şi servicii pentru a supraviețui.

Figura 14 Ponderea gospodăriilor care au cerut ajutor rudelor și prietenilor (%)

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010.

Consumul de produse non-alimentare şi de servicii a scăzut şi mai mult decât consumul de alimente. Bunurile de folosință îndelungată au fost tăiate de pe listă şi s-au preferat produse non-alimentare second-hand celor noi, în special de către romi şi de către gospodăriile cu cel puțin doi copii.

54 În panelul UNICEF, procentul gospodăriilor care cumpără pe credit a crescut de la

21% în iunie 2009 la 27% în decembrie 2010. Potrivit studiului Băncii Mondiale Gradul de

alfabetizare financiară în România, în mai 2010, 33% din populația țării a recurs la această

strategie de supraviețuire. 55 Studiul panel al ASG a subliniat că, la nivel național, 39% din populație a împrumutat

sau a primit hrană de la rude sau prieteni în 2009.

47

53 53

60

42 42

50 50

2023

2732

Iunie 2009 Octombrie

2009

Iulie 2010 Decembrie

2010

Gospodări i cu doi copi isau mai mulți

Gospodări i cu un copi l

Gospodări i fără copi i

79

‘Păi în primul rând au redus consumul... Nu îşi mai cumpără haine, încălțăminte... le poartă pe acelea pe care le au. Văd că se cumpără de la second hand, s-au mai deschis vreo două magazine cu haine second hand. Nu mai vorbim de alte lucruri pentru casă... un frigider, o maşină de spălat... Nu mai cumpără decât strictul necesar. În continuare se cumpără pe caiet astfel mai supraviețuiesc și patronii care au magazine mici de cartier. Mulți nu mai plătesc impozite, întreținerea şi ajung să se acumuleze sume mari restante mai ales acum iarna.’ (Profesor, Oltenița)

Creşterea substanțială a prețurilor la utilități (gaz, apă, telefon, încălzire etc.) a fost adusă în discuție de mai mulți participanți ca fiind un motiv important de preocupare şi nemulțumire. Prin urmare, reducerea cheltuielilor cu utilitățile a reprezentat pilonul de bază al principalei strategii de adaptare în gospodăriile fără copii. În cazul gospodăriilor cu copii, mai ales cu copii mici, reducerea consumului de utilități a fost evitată, ceea ce a cauzat o creştere serioasă a numărului de familii cu datorii la utilități. Astfel, în timp ce numărul familiilor îndatorate la utilități a crescut de la 15% la 29%, procentul celor cu copii aflate în această situație a ajuns de la 15% în iunie 2009 la 41% în decembrie 2010.56

‘Am renunțat la gaz. Facem foc mai puțin, plătesc mult, am plătit 2.800.000, mai plătesc şi lumina, mai plătesc şi telefonul şi cablul şi mă rog...de unde, se duce banii. Am renunțat. Făceam (căldură) două ore dimineața, două ore după-amiaza. Stăteam mai în căldură, aşa nu tare, ce să facem, economie, la lumină mai stingem, mai aprindem becul, dăm televizorul nu toată ziua ca-n alți ani, reducem, asta este. *<+ Nu am renunțat la mâncare, dar ne uităm în ziare şi când sunt produsele la reducere ne ducem şi mai luăm, le punem în congelator. La fructe nu, deci fructele când sunt scumpe nu luăm, când sunt ieftine mai luăm. ’ (FG Sector informal, Femei angajate în servicii pentru gospodării, Piatra Neamț)

Principala strategie a familiilor fără copii include, în primul rând, reducerea substanțială a cheltuielilor la utilități, în al doilea rând, tăierea drastică a produselor non-alimentare şi a serviciilor şi, în al treilea rând, o scădere parțială a cheltuielilor

56 În 2009, 31% din populația țării avea datorii la utilități, potrivit panelului ASG.

80

cu mâncarea, recurgându-se la produse mai puține şi mai ieftine. Prin contrast, în familiile cu copii, reducerea cheltuielilor cu utilitățile a fost mai mică deoarece copiii au nevoie de încălzire, apă, curent şi aşa mai departe. În mod similar, consumul de produse non-alimentare, în special haine şi încălțăminte, a fost redus, în principal prin cumpărarea din magazine second-hand. În final, consumul alimentar a fost diminuat doar pentru adulți şi, pe cât posibil, s-a păstrat constant în cazul copiilor.

Cel mai adesea, ordinea în care se fac plățile porneşte de la utilități, urmate de datorii (împrumuturi bancare, datorii la magazine mici etc.), medicamente şi ‘în ultimul rând, dar cel mai important’ hrană. Sănătatea este considerată bunul cel mai de preț şi de aceea când banii sunt prea puțini, medicamentele şi în special hrana sunt ultimele tăiate de pe listă. Totuşi, pe timpul crizei, 35-40% dintre gospodăriile din panel au făcut vizite mai puține la doctor şi 25-33% au diminuat numărul medicamentelor necesare din cauza banilor insuficienți. 57

‘Da, [am redus], la absolut tot. Şi la alimente, nu mai cumpărăm şuncă sau salam de nu ştiu care. Luăm cam ce este mai ieftin şi de regulă ce este la reduceri. Haine de la second hand mai cumpăra soția, mai ales pentru copii. Pentru noi, nu mai cumpărăm deloc haine. Pantofii îi schimbăm doar când se rup.’ (FG Sector informal, Bărbați angajați în construcții, Sibiu)

Gospodăriile cele mai nevoiaşe adoptă strategii de adaptare specifice. În cadrul panelului nostru, în această situație se află în special gospodăriile de romi care lucrează informal. Veniturile lor de bază provin din slujbe nesigure şi prost plătite de pe piața informală, ‘orice şi oriunde găsim de lucru’. În consecință, pentru a face rost de ‘pâinea cea de toate zilele’ sfârşesc prin a depinde puternic de prestații sociale, mai ales de venitul minim garantat şi de alocația pentru copil, dar şi de credite informale la magazine. În ultimă instanță, merg la groapa de gunoi unde caută fier, sticle, hârtie şi alte materiale reciclabile pentru a le vinde, dar şi haine, pantofi, mâncare şi alte ‘lucruri utile’.

57 Studiul panel ASG a arătat că, la nivel național, 29% din populație a redus cheltuielile

medicale şi medicamentele necesare în 2009.

81

Pentru a supraviețui, mai recurg şi la furtul de electricitate. Curentul este principala utilitate accesibilă populației sărace. Toate activitățile zilnice, gătitul, spălatul, încălzitul etc., depind de curentul electric. Iarna, consumul de curent este cel mai mare, iar factura este atât de ridicată încât depăşeşte venitul gospodăriei. În consecință, pentru că nu au bani suficienți, nu plătesc şi societate de electricitate îi debranşează. Şi astfel furtul (fie după debranşare, fie preventiv, înaintea ei) devine singura posibilitate de a le găti copiilor sau de a-şi încălzi casele. În unele cazuri, copiii lor nu mai merg la şcoală ca o soluție de reducere a costurilor. În cazurile extreme, iarna, plasează copiii temporar într-un spital, ‘cel puțin e cald şi primesc ceva de mâncare’ (FG Sector informal, Romi, Alba Iulia).

‘Ce facem? Dacă e nevoie, merem la groapa de gunoi, n-avem ce face. Nu avem nimic altceva... Vin copiii de la şcoală şi le trebuie să mânce, ce le dăm? Aşa că merem la groapa de gunoi, cătăm fier, pâine, lemne de foc, apoi vindem ce găsim şi cumpărăm un kil de cartofi ş-o franzelă. Şi gata masa.

Şi cam toată lumea se duce? Da, toată lumea... uneori luăm şi copiii. Depinde de gunoi, dacă e bun sau nu<

Zilnic sau aşa din când în când? Zilnic, chiar şi noaptea dacă e. Când vin maşinile cu gunoi de obicei? Că ştiu că depinde mult de maşini, că dacă nu e gunoi proaspăt. Pe la 12. Noaptea? Şi de noapte şi de ziuă, depinde când vin maşinile bune *de gunoi+.’ (FG Sector informal, angajați informali romi, Alba Iulia)

82

3.4 IMPACTUL CRIZEI ECONOMICE ASUPRA BUNĂSTĂRII

COPILULUI

În toate cele patru runde ale evaluării rapide, participanții au descris modul în care se distribuie impactul crizei în cadrul gospodăriei. Criza economică pune presiune asupra tuturor membrilor familiei, însă în mod diferit. În timp ce susținătorul principal al familiei, în general bărbații, trebuie să facă față presiunii psihologice cauzate de nesiguranța venitului, membrul familiei care se ocupă de casă, de cumpărături, de treburile casnice şi de creşterea copiilor, în general femeile, trebuie să acopere nevoile cotidiene în condițiile unui venit tot mai mic şi ale unor prețuri tot mai mari.

‘Când e vorba de copii nu e nici o alegere de făcut. Cât de greu ar fi, facem tot posibilul ca lor să le fie bine, să nu simtă lipsurile.’ (FG Femei, lucrători informal în servicii, Sibiu)

Majoritatea părinților au menționat eforturile lor de a-şi proteja copiii de scăderea veniturilor şi a consumului. Totuşi, există diferențe semnificative în funcție de resursele financiare ale gospodăriei, de numărul de copii, dar şi de atitudinea adulților față de copiii lor. Ilustrăm această diferență pornind de la datele legate de buget adunate în cadrul panelului nostru.

Astfel, în perioada de criză, într-o lună obişnuită, gospodăriile salariaților formali au cheltuit, în medie, cam 170 de euro pe membru şi au alocat copiilor circa 36% din totalul cheltuielilor. Spre deosebire de acestea, gospodăriile de romi au avut în medie cheltuieli totale de doar 50 de euro pe persoană şi au alocat copiilor sub 10% din totalul cheltuielilor, cu toate că au mai mulți copii. Prin urmare, suma medie de bani cheltuită per copil într-o lună obişnuită variază substanțial, între 131 de euro, în cazul copiilor din familiile salariaților formal, şi 9 euro, în cazul copiilor de romi angajați informal.

83

Figura 15 Cheltuielile gopodăriei per persoană, într-o lună obișnuită în timpul

crizei economice (EURO)

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010. Notă: Graficul prezintă valorile medii în funcţie de grup. Diferenţele dintre grupuri sunt semnificative din punct de vedere statistic potrivit unei analize de varianță unidimensională (p=.000).

În zona cheltuielilor legate de copii, cele referitoare la activitățile extraşcolare, cum sunt meditațiile, lecțiile de dans, excursiile sau taberele, au fost reduse progresiv în perioada iunie 2009 - decembrie 2010, mai ales în familiile de romi şi în cele ale migranților ce muncesc în străinătate.58

‘Vedem ce se-ntâmplă acuma cu piesele de teatru care ne vin mereu, avem solicitări pentru fel de fel de spectacole. Nu mai au aceeaşi receptivitate pentru că mulți ne-au spus, ne descurcăm greu, eu sunt bucuros să-i dau, să-i pun pe masă să mănânce, nu-mi pot permite să cumpăr bilet să-l trimit la teatru. ’ (Profesor, Piatra Neamț)

‘Am făcut în aşa fel încât el să nu simtă, dar el oricum simte. Vă dați seama că nu îmi permit o excursie, o tabără, în limita posibilităților. Nu îl privez la mâncare, la pachet, nu pot să trimit copilul fără pachet, de îmbrăcat trebuie să îl îmbrac, de încălțat trebuie să-l încalț. Nu are el de celea de care au cei cu bani mulți,

58 S-au înregistrat reduceri ale cheltuielilor legate de activitățile extraşcolare în 17% din

gospodăriile cu un copil în iunie 2009 şi 28% în decembrie 2010. În gospodăriile cu doi

sau mai mulți copii, procentele raportate sunt 23% şi respectiv 40%.

182 168 133 129 50 13363 72 34 48 21 4857 50 23 53 40

85

131

98

45

9

78

11

Beneficiari de

remitențe

Salariați formal Lucrători

informal

Șomeri Romi angajați

informal

Total panel

Cheltuiel i lunare totale pe membru

Cheltuiel i le lunare a l imentare pe membru

Cheltuiel i lunare cu locuința pe membru

Cheltuiel i le lunare totale pentru copi i i din gospodărie, pe copi l (doar gospodări i le cu copi i )

84

dar are ce îi trebuie.’ (FG Femei salariate în industria confecțiilor, Roman)

Tăieri şi mai drastice s-au înregistrat la nivelul cheltuielilor cu aniversările, petrecerile şi sărbătorile, în special în familiile cu doi sau mai mulți copii. De exemplu, comparativ cu 2009, suma alocată pentru cadourile de Crăciun a scăzut în 2010 cu 60 de puncte procentuale, indiferent de tipul de gospodărie. Prin urmate, în decembrie 2010, cheltuielile medii cu cadourile de Crăciun per copil au fost de 7 euro în cazul romilor, 12 euro în cazul lucrătorilor informal, 26 euro în cazul şomerilor şi al migranților ce muncesc în străinătate şi 62 de euro în cazul copiilor salariaților formal.

Figura 16 Cheltuielile cu copiii într-o lună obişnuită în funcţie de categoria de

cheltuieli: acoperire (% din familiile cu copii) şi sumă medie în EURO

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010 (N=66 gospodării cu copii).

Să ne concentrăm acum asupra cheltuielilor legate de copii. În panelul nostru, cheltuielile medii per copil s-au ridicat la circa 78 de euro într-o lună obişnuită în perioada iunie 2009 – decembrie 2010 (vezi figura 15). Figura 16 arată cum sunt distribuiți acești bani între cinci categorii de cheltuieli. În medie, pentru fiecare copil, într-o lună obişnuită, circa 30 de euro merg pe şcoală (sau pentru educație), 22 de euro pe alimente speciale pentru copil (bani de buzunar, dulciuri, fructe, băuturi răcoritoare etc.), 11 euro pe haine şi încălțăminte, 6 euro acoperă costurile medicale (vizite la doctor, medicamente) şi 8 euro merg pe produse speciale sau activități.

70%

85% 82%

52%

28%

€ 22

€ 11

€ 30

€ 6€ 8

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

Alimente specifice

copiilor (include banii de

buzunar, banii de pachet,

dulciuri, sucuri, fructe etc)

Îmbrăcăminte pentru

copii și încălțăminte

Cheltuieli pentru școală/

educație

Cheltuieli pentru

sănătatea copiilor

(medic, medicamente)

Alte cheltuieli speciale

pentru copii

€ 0

€ 5

€ 10

€ 15

€ 20

€ 25

€ 30

€ 35

% din gospodăriile care au realizat categoria respectivă de cheltuieliSuma medie de EURO cheltuită într-o lună obișnuită

85

Figura 16 ne oferă o idee cu privire la acoperirea fiecărei categorii de cheltuieli legate de copii. Cheltuielile cu hainele şi încălțămintea pentru copii şi cele şcolare se întâlnesc în marea majoritate a familiilor cu copii. Şapte din zece familii cu copii au de asemenea costuri legate de produse alimentare specifice copiilor.

Aproape toți participanții consideră că starea de sănătate a copiilor lor este ‘bună’ sau ‘foarte bună’. Cu toate acestea, într-o lună obişnuită, cam jumătate din gospodăriile cu copii trebuie să consulte un doctor sau să cumpere medicamente pentru copii.

Bineînțeles, rezultatele analizei noastre sunt doar orientative, fiind axate pe date nereprezentative şi nefăcând distincția în funcție de vârsta copiilor, din cauza numărului mic de cazuri.

3.4.1 NUTRIŢIA COPILULUI

Toți participanții cu copii subliniază faptul că au menținut consumul de hrană la un nivel constant în cazul copiilor ‘indiferent de ceea ce răbdăm noi’, în ciuda faptului că au început să cumpere alimente mai puține şi mai ieftine. Au fost limitate doar cheltuielile legate de alimentele consumate cu precădere de copii, mai ales dulciurile, fructele şi băuturile răcoritoare. De asemenea, participanții apreciază că, pe perioada crizei, nutriția copiilor lor a fost ‘bună’ sau ‘foarte bună’. Doar romii afirmă că, în perioada de criză, nutriția copiilor lor a scăzut de la un nivel ‘destul de bun’ la ‘aşa şi aşa’.

Nutriția copiilor pare a fi mai problematică în gospodăriile cu doi sau mai mulți copii, în special în cele ale persoanelor de etnie romă. În panelul nostru, gospodăriile cu un copil alocă circa 40 de euro per persoană pentru mâncare, la care aproape toate gospodăriile adaugă aproximativ 35 de euro per copil ca bani de buzunar pentru mâncare la şcoală, dulciuri, fructe şi băuturi răcoritoare. În schimb, în gospodăriile rome cu doi sau mai mulți copii, se cheltuie sub 20 de euro per persoană pentru mâncare şi mai puțin de jumătatea lor folosesc 5 euro în plus per copil pentru produse alimentare specifice copiilor. Astfel, banii disponibili pentru mâncare sunt atât de puțini încât e de înțeles de ce completează cu hrană de la prieteni, alimente

86

primite ca plată pentru munca depusă sau chiar mâncare găsită la groapa de gunoi.

‘A crescut interesul copiilor față de gustarea ‘cornul şi laptele’ datorită dificultăților materiale ale familiilor.’ (Inspector școlar, Piatra Neamț)

‘ (...) eu văd după cantitatea de mâncare pe care o mănâncă copiii în ultimul timp. Mănâncă mult mai mult (...) Cel mai probabil nici mamele nu mai gătesc destul, fie că nu pot, fie că nu ştiu, nu vor sau nu au timp, nu ştiu să vă spun, dar în orice caz, copiii mănâncă mult mai mult şi au început să solicite mâncare care semnifică lipsuri şi pentru mine este un indicator important.’ (Reprezentant ONG, Sibiu)

Figura 17 Cum a evoluat nutriția copiilor din gospodărie în timpul crizei,

apreciere subiectivă

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010. Note: Graficul prezintă valorile medii în funcţie de grup.

4,6 4,6 4,6 4,6

3,6 3,53,7

3,2

1,0

2,0

3,0

4,0

5,0

Iunie 2009 Octombrie 2009 Iulie 2010 Decembrie 2010

Șomeri

Saalariați formal

Total panel

Lucrători informal

Beneficiari de remitențe

Romi angajați informal

foarte

slabă

slabă

așa și

așa

bună

foarte

bună

87

3.4.2 PARTICIPAREA ŞCOLARĂ

În panelul nostru de evaluare rapidă, aproape toți copiii de 0-14 ani merg la şcoală zilnic şi majoritatea copiilor de cel puțin 15 ani frecventează o şcoală profesională sau liceul. În opinia participanților, frecvența şcolară şi rezultatele şcolare nu au fost influențate negativ de criza economică. După cum reiese din studiul panel ASG, la nivelul întregii populații a țării, situația stă cu totul altfel.59

Frecvența şcolară a fost evaluată constant ca fiind ‘foarte bună’, cu excepția copiilor romi şi a celor din familiile migranților ce muncesc în străinătate, în cazul cărora aceasta a fost apreciată ca fiind ‘bună’. În acelaşi timp, rezultatele şcolare au fost permanent considerate a fi ‘aşa şi aşa’ pentru copiii romi, ‘bune’ pentru copiii din familiile migranților ce muncesc în străinătate sau ale lucrătorilor informali şi ‘foarte bune’ pentru copiii salariaților formali şi ai şomerilor.

Pentru a înțelege ce înseamnă o frecvență şcolară ‘bună’ şi rezultate şcolare ‘aşa şi aşa’, am realizat un studiu de caz într-o comunitate de tip ghetou din Alba Iulia, blocul G2-Turturica, de unde am recrutat participanți pentru unul din focus grupurile noastre cu romi care lucrează informal. În acest sens, am colectat date despre toți copiii care frecventează grădinița / şcoala, de la profesorii sau educatoarele acestora. Datele se

59 În 2009, ca efect al crizei, aproape 13% dintre elevi şi studenți în iulie şi 15% în

octombrie s-au confruntat cu o creştere a numărului de absențe şcolare, cu abandon

şcolar / părăsirea timpurie a şcolii, rezultate şcolare mai proaste, hrană, haine sau

rechizite insuficiente etc. Aceşti copii şi tineri provin din circa 8% din totalul

gospodăriilor cu elevi / studenți (sau 2,6% din totalul gospodăriilor din România în iulie

şi 3,7% în octombrie). Gospodăriile acestor copii sunt de obicei mari, cu mulți copii şi

adulți fără loc de muncă (şomeri, persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi

casnice), cu venituri foarte mici (sub 500 lei per gospodărie pe lună) şi concentrate în

regiunile de nord-est şi sud-est. Majoritatea sunt români, dar etnicii romi sunt

suprareprezentați din punct de vedere statistic. (Stănculescu M.S. şi Marin M., 2009,

Evaluarea rapidă a impactului crizei economice asupra nivelului social şi a sărăciei în România,

Raport final runda 2, realizat pentru UNICEF şi Banca Mondială).

88

referă la numărul de absențe şcolare şi la notele obținute în perioada 15 noiembrie – 14 decembrie 2010.

Tabel 8 Participarea, frecvenţa şi rezultatele şcolare în G2-Turturica, decembrie

2010

4-6

ani

7-10

ani

11-14

ani

15-18

ani

Total copii

de 4-18 ani

în G2-

Turturica

Copii în G2-Turturica (număr) 15 25 23 21 84

Merg la grădiniță/ școală (nr. copii)

- nu 10 3 4 7 24

- da 5 22 19 14 60

Frecvența școlară (nr. copii)

- nu au lipsit de la nici o oră 1 14 9 1 25

- au lipsit de la una sau mai multe ore 4 8 10 13 35

- număr total de absențe (toți copiii) 26 90 126 222 464

- număr mediu de absențe pe copil 6,5 11,3 12,6 17,1 13,3

- număr mediu de zile cu absențe 1,3 2,3 2,5 3,4 2,7

Performanțele școlare (nr. copii)

- au toate notele sub 7 - 11 8 4 23

- au cel puțin o notă de 7-10 - 11 11 10 32

Date: Studiu de caz UNICEF realizat în G2-Turturica, Alba Iulia, 15 noiembrie – 14 decembrie 2010.

În primul rând, este bine să precizăm că în G2-Turturica locuiesc împreună familii de români şi de romi, dar o bună parte a lor sunt familii sărace şi cu mulți copii. Marea majoritate primesc un apartament cu o cameră de 9,5 metri pătrați (cu toaletă de aproximativ 2 m2 şi fără bucătărie) cu chirie subvenționată de la primărie. În acest bloc, locuiesc peste 100 de copii, din care 84 au vârste cuprinse între 4 şi 18 ani.

În G2-Turturica, 71% din totalul copiilor de 4-18 ani merg la şcoală sau la grădiniță (tabel 8). Doar unul din trei copii cu vârstă între 4 şi 6 ani frecventează grădinița; alți şapte din ei au fost acceptați doar în grădinițele situate foarte departe de casă şi prin urmare aşteaptă anul şcolar următor pentru a fi înscrişi. Printre copiii de 7-14 ani, rata cuprinderii şcolare ajunge la 85%, restul având probleme grave de sănătate. În final, printre copiii

89

de 15-18 ani, cei care părăsesc timpuriu şcoala reprezintă 33%, destul de mult, mai ales dacă luăm în considerare faptul că blocul este situat în centrul oraşului şi accesul la o şcoală profesională şi la licee este foarte bun. Acesta este rezultatul cumulat al notelor şcolare proaste din timpul gimnaziului şi al lipsei de sprijin din partea părinților, al lipsei resurselor financiare, dar şi al unei atitudini de subestimare a valorii educației în viața unui individ. Mai mult, patru fete de 15-17 ani sunt deja mame adolescente.

Dintre toți copiii înscrişi la şcoală, marea majoritate fie nu merg în fiecare zi, fie ‘chiulesc’ de la una sau mai multe ore din când în când. Cei 60 de elevi din G2-Turturica acumulează în total 464 de absențe într-o singură lună, adică o medie de 13 absențe sau aproape trei zile absentate per elev care nu merge regulat la şcoală. Corelate, rezultatele şcolare sunt destul de scăzute având în vedere că 42% dintre toți elevii din G2-Turturica au doar note sub 7.

În concluzie, aprecierile subiective ale părinților cu privire la frecvența şcolară ca fiind ‘bună’ şi la rezultatele şcolare ca fiind ‘aşa şi aşa’ reflectă insuficient realitatea, dar au legătură, în afară de sărăcie, cu nivelul scăzut de educație al părinților60 şi cu o atitudine de indiferență față de educație.

60 În G2-Turturica, 59% dintre adulți au terminat cel mult ciclul gimnazial, 29% şcoala

profesională şi doar 12% au terminat liceul. Stănculescu M.S. (coord.), Branişte S. şi

Marin M., 2010, Calitatea vieții şi gradul de satisfacție privind locuirea în cartierul Cetate,

municipiul Alba Iulia, finanțat de Asociația Intercomunitară de Dezvoltare, Alba Iulia, în

cadrul proiectului Legături între regenerarea urbană şi planificarea spațială – NODUS WG6,

Programul Operațional de Cooperare Teritorială URBACT.

90

Cheltuielile şcolare

Datele noastre referitoare la cheltuielile şcolare confirmă concluzia principală a studiului privind ‘costurile ascunse’ ale educației, și anume Educația gratuită costă!61 în România.

Figura 16 arată că 82% dintre familiile cu copii incluse în panelul nostru alocă lunar o sumă medie de 30 de euro62 per copil pentru cheltuieli legate de şcoală. Procentul de gospodării care cheltuie bani pe educație este semnificativ mai redus în rândul lucrătorilor informal, al romilor şi al familiilor cu cel puțin doi copii. De asemenea, cheltuielile școlare per copil ale acestor tipuri de gospodării sunt semnificativ mai mici. De exemplu, suma medie alocată lunar de gospodăriile de romi este de sub 3 euro per copil. La polul opus, gospodăriile salariaților formal plătesc, în medie, 56 de euro pentru școala/educația unui copil pe lună.

Figura 18 Cheltuieli şcolare într-o lună obişnuită în funcţie de categoria de

cheltuieli: acoperire (% din gospodăriile cu copii) şi suma medie în EURO

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010 (N=66 gospodării cu copii). Notă: * Celule cu mai puțin de cinci cazuri.

61 Studiul a fost desfăşurat de Salvați Copiii România şi de INTUITEXT (prin

comunitățile SuntParinte.ro şi Didactic.ro), în perioada martie-iunie 2010. 62 Adică 125 lei pe lună, ceea ce face o sumă medie anuală de 1.500 lei. Raportul

desfăşurat de Salvați Copiii România indică o sumă similară, respectiv 1.490 lei per elev.

64% 54% 51% 46% 44% 38% 16% **

€ 6

€ 2

€ 4 € 4

€ 1

€ 3

€ 7

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

Rechizite

școlare

Fondul clasei Manuale,

culegeri,

caiete de

exerciții

Uniforme

școlare și

echipament

de sport

Fondul școlii Evenimente/

serbări

organizate de

școală

Meditații Contribuții

pentru paza

școlii și alte

contribuții

Transport la și

de la școală

€ 0

€ 1

€ 2

€ 3

€ 4

€ 5

€ 6

€ 7

€ 8

% din gospodăriile care au realizat categoria respectivă de cheltuieli

Suma medie de EURO cheltuită într-o lună obișnuită

91

Cheltuielile şcolare includ rechizite, cărți şi caiete speciale, uniforma şcolară şi echipamentul sportiv, fondul şcolii şi fondul clasei, evenimente organizate de şcoală, transport la şi de la şcoală, meditații şi alte contribuții plătite şcolii. Figura 18 ilustrează modul în care cheltuielile şcolare sunt distribuite în funcție de aceste categorii. De remarcat că mai mult de jumătate dintre gospodăriile incluse în panel raportează încă plăți pentru fondul şcolii şi al clasei deşi acestea sunt sancționate prin lege.

Gospodăriile cu un copil, în special cele ale salariaților formal, alocă mai mulți bani decât gospodăriile cu cel puțin doi copii pentru rechizite, cărți şi caiete speciale precum şi pentru meditații.

Legat în mod special de costurile ridicate ale educației, participanții la evaluarea rapidă au adus în discuție dificultățile referitoare la continuarea / terminarea şcolii profesionale, a liceului sau a universității de către copiii lor. Cu atât mai mult cu cât ‘calitatea educației oferite în şcolile noastre’ este ‘proastă’ sau ‘foarte proastă’.

‘Da eu mă gândeam să îl dau la un liceu cu aptitudini, dar nu îmi permit, că ar trebui să stea în Piatra (Neamț). Îi talentat la desen copilul şi mulți profesori i-au zis să încerce, păcat să se piardă. Un talent neexploatat se pierde. Dar asta înseamnă se se ducă în alt oraş. La 15 ani să stea în gazdă sau altceva, implică şi multe cheltuieli. Aşa îmi este un pic milă față de el că nu poți, nu are nici curajul şi nici eu nu am abilitatea financiară, mai ales că te angajezi pe o perioadă îndelungată, nu pe o lună, două, trei, sunt patru ani. Şi să stai să abandonezi nu faci decât să pierzi. Am analizat situația, dar numai la Piatra sau la Bacău. O să văd până la urmă ce facem, ce îi place nu este aicea în oraş.

Fiica dvs. doamnă, unde vrea să meargă la liceu? Tot aicea în oraş. La mine se exclude, este scos din discuție să se ducă în altă parte. Nu avem cum. [...]

Iar fiul dvs.? El tot o stat, a stat în cumpănă, vroia prima dată să meargă la Academia Militară şi acuma mi-o spus că s-a răzgândit merge la armată dar ca sportiv, pentru că aici nu implică cheltuială din partea noastră. O să facă instrucție, şi după ce face instrucție este şi plătit, are cazare, masă, mâncare, ce îşi doreşte el, poate şi

92

haine de firmă, că asta îl înnebuneşte pe el.’ (FG Femei salariate în industria confecțiilor, Roman)

Opiniile reprezentanților școlii și comunității

În legătură cu educația copiilor, reprezentanții comunității s-au arătat îngrijorați de faptul că elevii care abandonează sau părăsesc timpuriu şcoala au înregistrat o tendință ascendentă, au discutat despre ‘costurile ascunse’ ale educației care cresc riscul pentru cei mai vulnerabili, au adus în discuție problema diminuării populației de copii şi a declinului valorii sociale atribuite educației şi au fost destul de critici cu reformele actuale ale sistemului de învățământ.

Majoritatea profesorilor şi a asistenților sociali au menționat programele de protecție socială, precum Cormul şi laptele, Şcoala după şcoală şi Bani de liceu, ca fiind stimulente eficiente pentru participarea şcolară, în special în cazul copiilor din mediul rural şi al celor din familii nevoiaşe sau de etnie romă.

Plecarea la muncă în străinătate a fost frecvent menționată ca un fenomen social cu efecte secundare serioase asupra educației copiilor, în principal din cauza faptului că privează copiii de o familie funcțională. Aşadar, copiii cu părinți la muncă în altă țară, împreună cu copiii din familiile sărace şi copiii romi sunt percepuți ca fiind cei mai expuşi la riscul abandonului şcolar. Şi abandonul şcolar creşte simțitor riscul muncii minorilor, sarcinilor adolescentine şi al altor fenomene ce conduc la sărăcie şi excludere socială.

În ceea ce priveşte munca minorilor, marea majoritate a panelului nostru a declarat că, în ceea ce priveşte copiii lor (0-18 ani), aceştia nu muncesc pentru bani. Totuşi, au putut fi identificate trei categorii de copii ce muncesc: adolescenții (cel puțin 16 ani) din familii cu posibilități modeste care lucrează în special pentru a-şi câştiga banii de buzunar, copiii din mediul rural care îşi ajută părinții în timpul perioadelor agricole şi copiii din familii sărace (romi sau de altă etnie) care sunt obligați de părinții lor să câştige bani din cerşit sau alte activități similare. Doar ultima situație reprezintă un tip de exploatare a copiilor şi de obicei este asociată cu o frecvență

93

şcolară redusă, rezultate şcolare sub medie sau chiar abandon şcolar. Cu toate acestea, doar câțiva reprezentanți ai comunității au menționat mecanisme locale create pentru a monitoriza şi asista copiii aflați în această situație.

3.4.3 RELAŢIILE FAMILIALE ŞI COMUNITARE

Începând cu a doua rundă a cercetării, tot mai mulți participanți au asociat criza economică cu o deteriorare a stării generale de spirit, cu ‘tristețe’, ‘confuzie’, ‘furie’ şi pesimism. Acest sentiment generalizat a fost exacerbat de criza politică, de măsurile guvernamentale anti-criză şi de scandalurile publice frecvente. 63

‘Oamenii sunt mult mai stresați, se izolează. Din propria mea experiență, în general acțiunile de ajutor încep tot de la oameni cu o situație financiară modestă. Celor care au nu le pasă, în general, de cei săraci. Mulți abordează problema spunând ‘să muncească’ dar lipsa locurilor de muncă a devenit mult mai acută. S-au redus locuri de muncă la Şantierul Naval Orşova afectând şi muncitorii din Eşelnița. Cei care muncesc cu ziua (zilierii) în lunile de iarnă nu au activități. Lipsa oportunităților de angajare a devenit tot mai acută. Sprijinul din partea statului este foarte slab şi nici la ajutorul reciproc între oamenii de rând nu stăm mai bine.’ (Profesor, Eşelnița)

Relațiile comunitare totuşi nu au suferit modificări consistente, ci au rămas la un nivel ‘mediu’ spre ‘bun’ (figura 19). Rata criminalității şi a violenței e percepută ca înregistrând o creştere constantă, dar ‘la televizor, în alte părți’, nu în ‘comunitatea noastră liniştită’. Aici, consumul de alcool sau droguri, violența domestică şi comportamentul deviant sunt ‘la un nivel acceptabil’, ‘ne confruntăm cu furturi mai mărunte, cum ar fi de găini, de biciclete sau ceva lemne’ în cel mai rău caz.

63 Aceeaşi este situația şi la nivelul populației țării. Institutul de Cercetare a Calității

Vieții, Calitatea vieții în România (iulie 2010), arată că, după 1990, optimismul populației

nu a fost niciodată atât de scăzut ca în 2010.

94

Majoritatea oamenilor sunt de părere că actuala criză economică nu a avut niciun impact asupra relațiilor familiale (figura 19). 64 În consecință, pe parcursul întregii perioade, acestea au fost ‘foarte bune’ în opinia salariaților formal, ‘aşa şi aşa’ în gospodăriile de romi şi ‘bune’ pentru celelalte categorii de gospodării.

Figura 19 Aprecierea relaţiilor familiale şi comunitare în perioada de criză

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010. Note: Graficele prezintă valorile medii în funcţie de grup. Doar în ceea ce priveşte relaţiile familiale, diferenţele dintre grupuri sunt semnificative din punct de vedere statistic potrivit unei analize de varianță unidimensională (p=.000).

64 Aceeaşi situație se întâlneşte şi la nivelul populației țării, după cum reiese şi din

studiul panel al ASG realizat în iulie şi octombrie 2009.

4,7 4,6 4,5 4,5

2,93,0

3,2 3,1

1

2

3

4

5

Iunie 2009 Octombrie

2009

Iul ie 2010 Decembrie

2010

SalariațiformalBeneficiari deremitențeTotal panel

LucrătoriinformalȘomeri

Romi angajațiinformal

foarte

rele

foarte

bune

Relațiile în familie

4,0 3,93,7 3,7

2,92,7 2,7 2,7

1

2

3

4

5

Iunie 2009 Octombrie

2009

Iulie 2010 Decembrie

2010

SalariațiformalBeneficiari deremitențeTotal panel

LucrătoriinformalȘomeri

Romi angajațiinformal

Relațiile în comunitate

foarte

bune

foarte

rele

95

4 Concluzii

Evaluarea rapidă 65 a impactului crizei economice în România a fost concepută ca un studiu de tip panel bazat pe tehnici de cercetare calitativă (focus grupuri şi interviuri), având drept scop colectarea unor informații ce ilustrează diversitatea impactului crizei la nivelul gospodăriilor şi al comunităților.

În acest scop, studiul a fost construit pe formula 5x2x2, adică s-a concentrat pe cinci grupuri sociale, pe două canale principale de transmitere a impactului și pe două direcții principale de analiză a impactului. Cele cinci grupuri sociale studiate sunt: (1) salariați formal – muncitori calificați angajați în industrii dependente de export, muncitori necalificați și salariați din sectorul public; (2) lucrători în sectorul informal – muncitori calificați în construcții sau în servicii de îngrijire către gospodării; (3) romi care lucrează în sectorul informal – muncitori necalificați în construcții, zilieri în încărcare/descărcare, cărăușie și în servicii de curățenie către gospodării; (4) șomeri care au pierdut locul de muncă din cauza crizei și (5) beneficiari de remitențe de la membri ai gospodăriei care muncesc în străinătate.

Cele două canale de transmitere a impactului se referă la: (1) munca plătită – reducerea cererii de forță de muncă și la (2) remitențele din străinătate – stoparea, reducerea sau scăderea predictibilității fluxului de remitențe.

Impactul a fost analizat pe două direcții principale, și anume (1) reducerea consumului și (2) efecte la nivelul bunăstării copiilor.

65 Cercetarea a fost inițiată şi susținută de UNICEF în colaborare cu Departamentul de

Dezvoltare Socială al Băncii Mondiale. Studiul a fost demarat în iunie 2009 şi a

continuat cu alte trei runde în octombrie 2009, iulie 2010 şi decembrie 2010.

96

Cu alte cuvinte, întreaga analiză a încercat să identifice cine este afectat de criză, prin ce canale și în ce mod. Care sunt efectele specifice asupra copiilor? Cum răspund cei afectați? La ce instituții apelează și în ce măsură sprijinul oferit de instituții oferă o protecție eficientă în fața șocului crizei? Dacă nu, care sunt strategiile de adaptare alternative pe care le dezvoltă cei afectați? Și nu cumva aceste strategii produc efecte care pe termen lung riscă să transforme persoanele afectate de criză în captivi ai unor cercuri vicioase de sărăcie, excludere sau marginalizare?

Pentru a realiza o analiză solidă, datele obținute prin focus grupuri și interviuri au fost acompaniate de date statistice la nivel național și de date din diverse sondaje reprezentative.

În perioada 2009-2010, în România, criza economică internațională a fost asociată cu o scădere majoră a PIB-ului cu până la 8,7% (față de anul precent), o valoare mult mai mare decât media celor 27 state membre ale Uniunii Europene. Piața forței de muncă s-a contractat, de asemenea, mai ales dacă avem în vedere forța de muncă non-agricolă. Mai precis, numărul salariaților a scăzut cu 14,4%, adică cu circa 700 mii persoane, scădere mult mai accentuată decât media europeană. Sectorul privat a reacționat mai rapid decât sectorul de stat, pierderea locurilor de muncă fiind substanțială în industriile producătoare, în construcții, comerțul cu amănuntul și transport.

Ieșirile de pe piața muncii s-au regăsit doar parțial în rata șomajului înregistrat care după ce a atins o valoare maximă de 8,4% (765 mii persoane), în martie 2010, a scăzut continuu, fiind în permanență mai mică decât media EU-27. Însă, ca în majoritatea țărilor europene, criza locurilor de muncă a lovit din plin tinerii (15-24 ani). Alte grupuri sever afectate de reducerea cererii pentru forță de muncă sunt persoanele de peste 45 ani și romii.

Criza economică a dus la pierderea locurilor de muncă, dar și la creșterea numărului de ore suplimentare de teama de a nu pierde locul de muncă. În consecință, în multe gospodării, copiii sunt expuși fie la riscul sărăciei asociat pierderii slujbei părinților, fie la reducerea timpului petrecut cu părinții.

97

Segmentele de populație cu venituri medii au perceput cel mai puternic impact al crizei economice. Ale lor erau cele mai multe din slujbele distruse, ale lor erau salariile care au fost tăiate şi/sau ale lor erau remitențele care s-au redus. Prin urmare, impactul perceput asupra gospodăriilor angajaților din sectorul formal şi ale beneficiarilor de remitențe a evoluat de la ‘redus’ / ’mediu’ (în iunie 2009) la ‘mare’ (în decembrie 2010). Iar acest impact ‘mare’ se referă la înrăutățirea nivelului de trai al gospodăriei.

Lucrătorii în sectorul informal, inclusiv cei de etnie romă, erau vulnerabili și aveau slujbe nesigure şi prost plătite încă dinaintea crizei. Pe măsură ce economia a început să se clatine, situația acestora s-a înrăutățit şi, în consecință, impactul perceput al crizei s-a transformat din ‘mare’ în ‘foarte mare’. Nivelul de trai al gospodăriilor lor era destul de scăzut înainte de criză şi a devenit mai scăzut sau foarte scăzut în timpul crizei. După cum afirmă şi un angajat informal de etnie romă, ‘criza este foarte accentuată, vedem asta în groapa de gunoi; gunoiul este mai puțin şi de calitate mai proastă’ (FG Angajați informali romi, Alba Iulia).

Oportunitățile de muncă plătită s-au diminuat considerabil, mai ales pentru lucrătorii cu nivel redus de educație din sectorul informal. De asemenea, predictibilitatea și securitatea locului de muncă s-au redus semnificativ pentru romi și pentru muncitorii necalificați, mai ales dacă lucrează în sectorul informal. Dar situația s-a înrăutățit și în sectorul formal. În unele întreprinderi, criza a creat oportunitatea de a fi introduse practici cu nuanțe de exploatare, iar calitatea muncii s-a deteriorat simțitor atât în sectorul privat, cât și în sectorul public.

Ca urmare a declinului economiilor europene, remitențele primite din străinătate de gospodăriile din România au avut de asemenea de suferit. Migranții aflați la muncă în străinătate au trecut și ei prin pierderea locului de muncă, reducerea numărului de ore de lucru, creșterea nesiguranței locului de muncă și, în consecință, reducerea veniturilor din muncă. Totuși, ‘e mai bine acolo decât aici, chiar dacă nu trimit bani deloc, chiar dacă nu fac mare lucru’. Prin urmare, rata

98

revenirilor este deosebit de mică și nici nu pare să crească pentru perioada următoare. Existența copiilor nu a influențat semnificativ comportamentul migranților nici în ceea ce privește plecarea în străinătate și nici revenirea. Cel mult, existența copiilor determină veniri mai dese în concedii în țară, chiar și în condiții de criză.

Plecarea la muncă în străinătate este un mod de a obține siguranța economică, dar cu prețul abandonului temporar sau permanent a copiilor. Criza economică a adăugat efecte negative financiare la cele existente asupra mediului familial.

Din vara lui 2009, frecvența, sumele de bani și numărul de pachete trimise în țară, precum și numărul vizitelor acasă au scăzut continuu. Gospodăriile cu copii și părinți/rude în străinătate primesc bani într-o proporție semnificativ mai ridicată decât gospodăriile cu migranți dar fără copii (65% față de 58%). De asemenea, gospodăriile cu copii primesc bani mai des și în sume mai importante pentru bunăstarea familiei. Totuși, 31% din gospodăriile cu copii și părinți/rude la muncă în străinătate nu au primit nici bani și nici pachete, în perioada septembrie 2009-august 2010.

În concluzie, criza economică a avut efecte negative atât asupra ocupării forței de muncă, cât şi a veniturilor. În sectorul privat au avut loc concedieri și reduceri (sau plafonări) ale salariilor, încă din 2009. ‘Reforma sectorului public’, tradusă în reducerea (nu neapărat eficientizarea) cheltuielilor publice, a dus la tăieri salariale şi posturi blocate. Noua reformă a sistemului de asistență socială a dus la întreruperea sau diminuarea unor prestații sociale. Modificările la nivelul politicilor fiscale au stabilit noi taxe sau au crescut unele taxe existente atât pentru cetățeni, cât şi pentru firme. Prin urmare, toate tipurile de venituri s-au erodat considerabil, iar firmele, asemenea populației, au devenit vulnerabile.

Mai mult, sprijinul oferit de instituții, mai ales de cele guvernamentale, a fost foarte slab şi mai degrabă ineficient. ‘Nu am încredere în instituțiile guvernamentale. Nu ajută pe nimeni. Eventual iau, dacă se poate și măresc taxele’ consideră majoritatea populației, dar și o mare parte din reprezentanții comunităților studiate. Prin urmare, în perioada de criză,

99

rețelele sociale de rude, prieteni şi vecini au reprezentat cea mai importantă plasă de siguranță pentru majoritatea oamenilor.

Ca răspuns, gospodăriile și-au redus drastic consumul, cu atât mai mult cu cât economiile sunt rare și de nivel redus, în timp ce datoriile s-au extins și au crescut în cuantum. O pondere tot mai mare de gospodării au ajuns la împrumuturi și datorii (inclusiv credite). În 2009-2010, gospodăriile de romi și gospodăriile cu doi sau mai mulți copii au înregistrat o creștere substanțială a proporției de datornici și a datoriilor totale.

Principala strategie de adaptare la criză a familiilor fără copii include, în primul rând, reducerea substanțială a cheltuielilor la utilități, în al doilea rând, tăierea drastică a produselor non-alimentare şi a serviciilor şi, în al treilea rând, o scădere parțială a cheltuielilor cu mâncarea, recurgându-se la produse mai puține şi mai ieftine. Prin contrast, în familiile cu copii, reducerea cheltuielilor cu utilitățile a fost mai mică deoarece copiii au nevoie de încălzire, apă, curent şi aşa mai departe. În mod similar, consumul de produse non-alimentare, în special haine şi încălțăminte, a fost redus, în principal prin cumpărarea din magazine second-hand. În final, consumul alimentar a fost diminuat doar pentru adulți şi, pe cât posibil, s-a păstrat constant în cazul copiilor.

Gospodăriile cele mai nevoiașe (și cu mulți copii) s-au întors la strategiile de urgență pe care le-au dezvoltat în anii de recesiune drastică 1997-2000, adică la furtul de electricitate sau la mersul la groapa de gunoi (uneori împreună cu copiii) unde caută fier, sticle, hârtie și alte materiale reciclabile pentru a le vinde, dar și haine, pantofi, mâncare sau alte lucruri ‘utile’.

Majoritatea părinților subliniază eforturile lor de a-și proteja copiii în fața scăderii veniturilor și reducerii consumului. Totuşi, există diferențe semnificative în funcție de resursele financiare ale gospodăriei, de numărul de copii, dar şi de atitudinea adulților față de copiii lor. Astfel, suma medie de bani cheltuită pe copil într-o lună obișnuită (în 2009-2010) a variat substanțial între 131 euro, în medie, în cazul copiilor din gospodăriile de salariați formal, și 9 euro, în cazul copiilor de romi care lucrează în sectorul informal.

100

Familiile de salariați formal, deși afectate de scăderea veniturilor, au reușit să conserve standardul de viață pentru copiii lor într-o proporție mai mare decât celelalte grupuri analizate. Situația pentru lucrătorii informali este diferențiată în funcție de statusul ocupațional – cei în meserii calificate au reușit să facă față mai bine presiunii crizei decât persoanele de etnie roma angajate informal. Pentru aceștia din urmă, dar și în familiile beneficiare de remitențe, se observă o reducere masivă a cheltuielilor non-alimentare pentru copii, inclusiv a celor legate de educație.

În zona cheltuielilor legate de copii, cele referitoare la activitățile extrașcolare (meditații, excursii, tabere, dans etc.) au fost reduse progresiv. Tăieri și mai drastice au făcut gospodăriile cu copii la nivelul cheltuielilor cu aniversările, cadourile și petrecerile. Toate gospodăriile cu copii au făcut eforturi de a nu afecta nutriția copilului, chiar dacă au început să cumpere alimente mai ieftine și mai puține. Pentru copil, au fost limitate doar cheltuielile pentru dulciuri, fructe și băuturi răcoritoare, susțin părinții. Există însă diferențe semnificative în funcție de veniturile gospodăriei. Într-o gospodărie cu salariați se cheltuie pentru alimente în medie pe lună aproape 40 euro pe persoană, plus 35 euro pe copil pentru pachet la școală, bani de buzunar, dulciuri, fructe și băuturi răcoritoare. În schimb, într-o gospodărie de romi care lucrează în sectorul informal, se alocă pentru alimentele pe lună pe persoană în jur de 20 euro și mai puțin de jumătate folosesc 5 euro în plus pe copil.

Frecvența și rezultatele școlare au fost evaluate fie ca ‘foarte bune’ (în cazul copiilor salariaților formali și ai șomerilor) sau ‘bune‘ (copiii din familiile migranților ce muncesc în străinătate sau ale lucrătorilor informali) și ‘așa și așa‘ (copiii romi). Totuși, aprecierile subiective ale părinților cu privire la frecvența şcolară ca fiind ‘bună’ şi la rezultatele şcolare ca fiind ‘aşa şi aşa’ reflectă insuficient realitatea, dar au legătură, în afară de sărăcie, cu nivelul scăzut de educație al părinților şi cu o atitudine de indiferență față de educație.

Participarea și rezultatele școlare au fost influențate negativ de criză. A crescut numărul absențelor de la școală și au scăzut performanțele școlare mai ales pentru unii copii cu părinți

101

plecați la muncă în străinătate și pentru copiii din gospodăriile sărace și din gospodăriile de romi. De altfel, reprezentanții școlii și comunității declară aceste trei categorii ca fiind cele mai expuse la riscul de abandon școlar.

Acest studiu aduce dovezi suplimentare că în România, educația gratuită costă: 82% din gospodăriile cu copii incluse în panelul UNICEF folosesc o sumă medie de 30 euro pe lună, pe copil, pentru cheltuielile cu școala. Desigur, suma variază de la sub 3 euro pe copil, în gospodăriile de romi, la 56 euro pe copil, în gospodăriile de salariați formal. Este nevoie de bani pentru rechizite, cărți și caiete speciale, uniforma școlară, echipament sportiv, fondul școlii și fondul clasei, meditații, evenimente, serbări sau alte contribuții plătite școlii.

Dacă în vara lui 2009 criza economică era percepută ca fiind ‘doar la televizor’, în toamnă a devenit cât se poate de ‘reală’ şi până în primăvara lui 2010 a ‘îngenuncheat’ o mare parte din populație, fiind asociată cu o deteriorare a stării generale de spirit, cu ‘tristețe’, ‘confuzie’, ‘furie’ și pesimism. Acest sentiment generalizat a fost exacerbat de criza politică, de măsurile guvernamentale anti-criză și de scandalurile publice frecvente.

Singurul spațiu sigur, ferit de efectele negative ale crizei, cel puțin la nivelul percepțiilor, este spațiul familiei și al rețelelor de rude, prieteni și vecini pe care se poate conta. Astfel, familia, prietenii și cunoștințele reprezintă cel mai important capital într-un mediu marcat de incertitudine și mobilat cu instituții (percepute ca fiind) ‘ostile’, ‘puse doar pe luat’ și care nu oferă căi de soluționare, ci sunt o sursă de probleme.

Nici viitorul nu aduce, în percepția populației, speranțe de îmbunătățire. Marea majoritate a populației se aşteaptă ca economia țării să continue să scadă în 2011, nivelul de trai al familiei lor să continue să se deprecieze şi criza să se prelungească cu încă cel puțin doi ani.

103

5 Referinţe

Crai, E., Pop L., Stănculescu, M. S. and Grigoraș, V. (2009) The Impact on

Children and Families of the Economic Crisis 2008-2009, Raport UNICEF și

Banca Mondială, Aprilie 2009, București.

Comisia Europeană (2010) Employment in Europe 2010.

Comisia Europeană (2010) Labour market fact sheet, February 2011.

Frazer, H. și Marlier, E (2010) In-Work Poverty and Labour Market Segmentation

in the EU: Key Lessons, Raport sinteză bazat pe rapoartele naționale

întocmite de Rețeaua UE a Experților Independenți în materie de

Incluziune Socială, decembrie 2010.

Fundația Post-Privatizare (2010), Raport anual privind sectorul IMM în România,

2010. Evoluții între dificultăți şi provocări, www.postprivatizare.ro

Fundația Soros (2009) Accesul autorităților locale la fonduri europene,

www.soros.ro.

Fundația Soros şi Institutul de Cercetare a Calității Vieții (2010) Legal şi egal pe

piața muncii pentru comunitățile de romi. Diagnoza factorilor care

influențează nivelul de ocupare la populația de romi din România, POSDRU,

www.soros.ro.

Institutul de Cercetare a Calității Vieții (2010) Calitatea vieții în România, raport

intermediar, Bucureşti.

Institutul Național de Statistică, Buletin statistic lunar, diverse numere 2008-

2010.

Mărginean, I., Precupețu, I. (coord.) (2010), Calitatea vieții în România, Institutul

de Cercetare a Calității Vieții, București.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecției Sociale, Direcția Strategii şi Programe

de Incluziune Socială (2009) Informare privind plata ajutorului social

conform Legii 416/2001 privind venitul minim garantat în anul 2009.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecției Sociale (2010) Raport de cercetare

privind economia socială în România din perspectivă europeană comparată,

proiectul Economia socială – model inovator pentru promovarea

incluziunii active a persoanelor defavorizate, finanțat de POSDRU.

Observatorul Social (2010) Barometru de incluziune socială, sondaj reprezentativ

la nivel național pentru angajatorii şi angajații din România.

Oficiul Național al Registrului Comerțului, Sinteză statistică, diverse numere

2008-2010.

Preda, M. și Duminică, G. (2003) Accesul romilor pe piața muncii, Editura Cărții

de Agribusiness (ECA), București.

104

Salvați Copiii România şi INTUITEXT (2010) Educația gratuită costă! Studiu de

cercetare privind ‘costurile ascunse’ ale educației, Bucureşti.

Sandu, D., (2010), Disparități sociale în dezvoltarea şi politica regională,

http://sites.google.com/site/dumitrusandu.

Sandu, D., Voineagu, V. și Panduru F. (2009) Dezvoltarea comunelor din

România, Institutul Național de Statistică și Universitatea București,

http://sites.google.com/site/dumitrusandu.

Stănculescu, M.S și Pop, L (2009) ‘The Transition Process and Changes in

Income, Income Inequality and Poverty: The Case of Romania’, în

Stănculescu M.S. și Stanovnik T. (eds.) Activity, Incomes and Social

Welfare. A Comparison across Four New EU Member States, p. 177-230,

European Centre Vienna, Ashgate.

Stănculescu, M.S. (coord.) și Grigoraș, V. (2009) Rapid Assessment of the Social

and Poverty Impacts of the Economic Crisis in Romania, June 2009,

Prepared for UNICEF and the World Bank, București, www.unicef.org.

Stănculescu, M.S. (coord.) și Marin, M. (2010) Rapid Assessment of the Social and

Poverty Impacts of the Economic Crisis in Romania, November 2009,

Prepared for UNICEF and the World Bank, București, www.unicef.org.

Stănculescu, M.S. (coord.) și Marin, M. (2010) Rapid Assessment of the Social and

Poverty Impacts of the Economic Crisis in Romania, July 2010, Prepared for

UNICEF and the World Bank, București, www.unicef.org.

Stănculescu, M.S. și Aprahamian, A. (2010) Financial Literacy in Romania,

World Bank Report, July 2010, București.

Stănculescu, M.S. (coord.), Braniște, S. și Marin, M. (2010) Calitatea vieții şi

gradul de satisfacție privind locuirea în cartierul Cetate, municipiul Alba

Iulia, raport din cadrul proiectului Legături între regenerarea urbană şi

planificarea spațială – NODUS WG6, Programul Operațional de

Cooperare Teritorială URBACT.

Stănculescu, M.S. și Stoiciu, V. (2011) (în curs de apariție) Impactul crizei

economice asupra migrației pentru muncă din România, Fundația Friedrich

Ebert, Bucureşti.

Teșliuc, C. M., Pop, L. și Teșliuc, E. (2001) Sărăcia și sistemul de protecție socială,

Ed. Polirom, București.

Voinea, L. (2010) Raport de avertizare timpurie: piața muncii, Biroul pentru

observarea pieței muncii și a calității locului de muncă, POSDRU,

București.

Zamfir, C. (coord.) (2005) Understanding the Dynamics of Poverty and

Development Risks on Children in Romania, Raport UNICEF, București.

Zamfir, C. și Preda, M. (coord.) (2002) Romii în România, Ed. Expert, București.

105

Zamfir, E. și Zamfir, C. (coord.) (1993) Țiganii între ignorare şi îngrijorare, Ed.

Alternative, București.

www.Tjobs.ro Sinteză statistică 2010.

www.copii.ro Situații statistice defalcate pe județe.

Baze de date

Agenția pentru Strategii Guvernamentale, Studiu panel Impactul crizei

economice în România 2009, studiu național realizat de TNT CSOP în

iulie şi octombrie 2009.

Fundația Friedrich Ebert – studiu realizat de CCSB în şase județe: Braşov,

Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamț şi Vaslui, Migranții români care

lucrează în străinătate în perioada de criză, august 2010.

Indicele dezvoltării comunelor din România și Indicele dezvoltării sociale a

localităților, http://sites.google.com/site/ dumitrusandu.

International Labour Office, Department of Statistics, Selected labour statistics:

Romania, February 2011.

106

6 Anexe Lista de figuri

Figura 1 Evoluția ratelor de ocupare în UE și în România, 2008-2010 (%) ....... 31

Figura 2 Impactul perceput al crizei economice asupra situației generale a

gospodăriilor ............................................................................................................ 40

Figura 3 Criza economică a dus la pierderea locului de muncă și la creșterea

numărului de ore suplimentare (%) ...................................................................... 45

Figura 4 Proporția persoanelor în căutarea unui loc de muncă în timpul crizei,

pe grupuri (%) .......................................................................................................... 46

Figura 5 Percepții referitoare la securitatea locului de muncă, condițiile de

muncă şi salariu în funcție de grupul de populație ocupată .............................. 50

Figura 6 Diviziunea muncii în gospodărie (% din gospodării).......................... 52

Figura 7 Nivelul remitențelor a scăzut din cauza crizei (%) .............................. 55

Figura 8 Cum sunt folosite remitențele (% din gospodăriile cu migranți la

muncă în străinătate) ............................................................................................... 57

Figura 9 Modificarea cheltuielilor gospodăriei pe categorii de cheltuieli și

tipuri de gospodării (%) .......................................................................................... 58

Figura 10 Venitul lunar mediu per membru al gospodăriei: indicatori obiectivi

și evaluare subiectivă .............................................................................................. 63

Figura 11 Proporția gospodăriilor cu împrumuturi/ datorii pe grupuri (%) ... 66

Figura 12 Contribuția prestațiilor sociale (altele decât pensiile) la venitul

gospodăriei (%) ........................................................................................................ 74

Figura 13 Importanța percepută a prestațiilor sociale (altele decât pensiile) ... 76

Figura 14 Ponderea gospodăriilor care au cerut ajutor rudelor și prietenilor

(%) .............................................................................................................................. 78

Figura 15 Cheltuielile gopodăriei per persoană, într-o lună obișnuită în timpul

crizei economice (EURO) ........................................................................................ 83

Figura 16 Cheltuielile cu copiii într-o lună obişnuită în funcție de categoria de

cheltuieli: acoperire (% din familiile cu copii) şi sumă medie în EURO ........... 84

Figura 17 Cum a evoluat nutriția copiilor din gospodărie în timpul crizei,

apreciere subiectivă ................................................................................................. 86

Figura 18 Cheltuieli şcolare într-o lună obişnuită în funcție de categoria de

cheltuieli: acoperire (% din gospodăriile cu copii) şi suma medie în EURO ... 90

Figura 19 Aprecierea relațiilor familiale şi comunitare în perioada de criză ... 94

107

Lista de tabele

Tabel 1 Numărul şi componența Focus Grupurilor în funcție de runda de

cercetare .................................................................................................................... 22

Tabel 2 Unde s-a desfășurat terenul (a 4-a rundă de cercetare) ......................... 23

Tabel 3 Rate de creștere a PIB în UE și în România, 2008-2010 (%) ................... 29

Tabel 4 Evoluția IMM-urilor, România 2007-2010 ............................................... 34

Tabel 5 Cine a evaluat schimbările referitoare la munca plătită - Profilul socio-

demografic al celor 5 grupuri studiate (%) ........................................................... 43

Tabel 6 Efectele migrației pentru muncă asupra familiei: opinii şi fapte (%) .. 54

Tabel 7 Despre remitențe (% din gospodăriile cu migranți la muncă în

străinătate) ................................................................................................................ 56

Tabel 8 Participarea, frecvența şi rezultatele şcolare în G2-Turturica,

decembrie 2010 ......................................................................................................... 88

108

(3.1) Profilul panelului UNICEF din runda a patra a evaluării rapide (%)

Participanții la

Focus Grupuri

Principalul

aducător de venit

al gospodăriei

Persoana care

trimite remitențe

din străinătate

Total

panel

Număr de cazuri 132 79 32 243

% 100 100 100 100

Canalul de Salariați formal 23 30 * 23

transmitere Lucrători informal 17 11 * 13

Romi care lucrează informal 20 19 * 17

Șomeri 22 27 13 22

Beneficiari de remitențe 18 13 75 24

Sex Bărbați 33 74 58 49

Femei 67 26 42 51

Vârstă 18-29 ani 20 14 35 20

30-39 ani 26 29 42 29

40-49 ani 32 26 * 27

50 ani sau mai mult 22 32 16 24

Stare civilă Necăsătorit(ă) 17 10 26 16

Căsătorit(ă) 66 85 65 72

Divorțat, separat, văduv(ă) 17 * * 12

Copii Gospodării fără copii 50 46 50 49

(0-18 ani) Gospodării cu copii 50 54 50 51

109

(Tabelul 3.1 continuare)

Participanții la

Focus Grupuri

Principalul

aducător de venit

al gospodăriei

Persoana care

trimite remitențe

din străinătate

Total

panel

Educație Cel mult gimnaziu 23 23 22 23

Școală profesională/ treapta I 22 29 28 25

Liceu 33 31 31 32

Universitate 22 17 19 20

Ocupare Persoane ocupate, din care: 64 89 84 76

În decembrie - ‘gulere albe’ 14 10 * 11

2010 - ‘gulere gri’ 7 18 * 10

- ‘gulere albastre’ 26 32 47 30

- muncitori necalificați/ zilieri 18 29 38 24

Șomeri 12 * 0 7

Persoane inactive 23 9 * 16

Schimbări ale

statutului

ocupațional

între iunie 2009-

decembrie 2010

Nici o schimbare 52 76 78 63

– s-a angajat formal (cu acte) 11 * * 8

– s-a angajat informal (fără acte) 6 8 * 7

– a intrat în șomaj 16 11 * 13

– a ieșit de pe piața muncii 15 * * 9

Date: Panel UNICEF, decembrie 2010. Note: * Celule cu mai puțin de cinci cazuri. Celulele colorate indică valori semnificativ mai ridicate decât media (valoarea absolută a reziduului ajustat mai mare de doi). ‘Gulerele albe’ includ conducători și funcționari superiori, precum și specialiști cu ocupații intelectuale și științifice. ‘Gulerele gri’ se referă la tehnicieni, maiștri, asistenți și asimilați, precum și la ocupații non-manuale în sectorul serviciilor. ‘Gulerele albastre’ grupează ocupațiile manuale calificate (agricultori, muncitori meseriași, operatori de mașini și echipamente).

110

(3.2) Distribuția interviurilor cu reprezentanți ai comunităților pe tipuri și localități

Reprezentant al comunității Județ Localitate Gen

MEDIUL DE AFACERI LOCAL

- Patron de magazine MH Drobeta Turnu Severin M

- Patron de firmă de construcții MH Drobeta Turnu Severin F

- Patron de firmă de construcții SB Sibiu M

- Patron de magazine CL Oltenița F

COMUNITATE LOCALĂ

Primării

- Viceprimar MH Eşelnița M

- Viceprimar CL Mânăstirea M

- Director financiar AG Câmpulung Muscel F

- Primar BC Răchitoasa M

Departamente/ instituții de asistență socială

- Asistent social MH Drobeta Turnu Severin F

- Asistent social MH Eșelnița F

- Asistent social BZ Buzău F

- Asistent social CL Oltenița F

- Asistent social CL Ulmeni F

- Asistent social NT Piatra Neamț F

- Asistent social CL Mânăstirea F

- Asistent social AG Câmpulung Muscel F

111

(Tabelul 3.2 continuare)

Reprezentant al comunității Județ Localitate Gen

Agenții de Ocupare a Forței de Muncă

- Reprezentant MH Drobeta Turnu Severin M

- Reprezentant NT Piatra Neamț F

- Reprezentant SB Sibiu F

- Reprezentant CL Oltenița M

Unități școlare

- Profesor MH Eșelnița F

- Profesor MH Drobeta Turnu Severin M

- Profesor CL Mânăstirea M

- Profesor și director al Clubului Copiilor CL Oltenița F

- Profesor NT Piatra Neamț F&M

- Profesor AB Alba Iulia F

Inspectorate județene școlare

- Inspector SB Sibiu F

- Inspector NT Piatra Neamț M

Alte organizații

- Jurnalist CL Oltenița F

- Preot CL Oltenița M

- Preot CL Ulmeni M

- ONG local SB Sibiu F

112

(3.3) Descrierea eșantionului FFE-CCSB reprezentativ la nivelul gospodăriilor din șase județe din România (%)

Tipul de gospodărie

Fără

copii

Cu copii și

părinți/rude

ACASĂ

Cu copii și

părinți/rude la muncă

ÎN STRĂINĂTATE

Total

Număr de cazuri 1856 778 286 2920

% 63,6 26,6 9,8 100

All children (0-18 years) 0 73,4 26,6 100

Numărul de copii Fără copii 100 0 0 100

1 copil 0 73,2 26,8 100

2 copii 0 73,1 26,9 100

3 copii sau mai mult 0 74,5 25,5 100

Venitul bănesc

total al

gospodăriei pe

persoană, pe lună

Q1 (în medie, 150 lei/lună/ persoană) 32,7 50,2 17,1 100

Q2 (în medie, 300 lei/lună/ persoană) 56,2 32,0 11,8 100

Q3 (în medie, 500 lei/lună/ persoană) 71,6 22,2 6,2 100

Q4 (în medie, 700 lei/lună/ persoană) 80,2 15,9 3,8 100

Q5 (în medie, 1,300 lei/lună/ persoană) 78,8 13,8 7,4 100

Nu declară venitul 61,7 27,5 10,9 100

Etnia - Română 63,5 26,7 9,7 100

- Maghiară 75,3 20,8 * 100

- Romă 31,9 42,6 25,5 100

113

(Tabelul 3.3 continuare)

Mediul de - urban 68,6 23,8 7,6 100

rezidență - rural 57,7 30,0 12,3 100

Nivelul de - comună săracă 56,2 30,4 13,5 100

dezvoltare 66 - comună mediu dezvoltată 56,3 31,5 12,2 100

al comunității - comună dezvoltată 66,3 25,2 8,4 100

- orașe mici (sub 20 mii locuitori) 64,3 23,8 11,9 100

- orașe (20 mii locuitori sau mai mult) 69,6 23,8 6,6 100

Județ - Brașov 67,0 27,2 5,8 100

- Călărași 61,2 31,3 7,6 100

- Dolj 67,4 24,4 8,3 100

- Maramureș 63,5 23,1 13,4 100

- Neamț 60,4 27,0 12,6 100

- Vaslui 58,1 30,2 11,7 100

Migranții ... - în august 2010 lucrau în străinătate 65,5 0,0 34,5 100

- în august 2010 erau în concediu în RO 45,5 0,0 54,5 100

- reveniți în țară din cauză crizei în

perioada septembrie 2009-august 2010 55,8 44,2 0,0 100

Date: Studiul FFE-CCSB, august 2010. Note: * Celule cu mai puţin de cinci cazuri. Celulele colorate indică valori semnificativ mai ridicate decât media (valoarea absolută a reziduului ajustat mai mare de doi).

66 Indexul de Dezvoltare Socială Locală (IDSL), Sandu (2010). Metodologia și datele sunt disponibila la adresa:

http//sites.google.com/site/dumitrusandu

Impactul crizei economice interna]ionale \nRomania 2009-2010

|n 2009 ‘doar la televizor‘, \n 2010 ‘ne-a \ngenuncheat‘

Un studiu panel bazat pe metode calitative

Lucrare realizat` [i tip`rit` \n 100 de exemplare cu sprijinul Reprezentan]ei UNICEF \n România.

ISBN: 978-973-1733-30-2Editura VANEMONDE

unite for children