• Orice reactie imuna (RI) apare după contactul organismului cu un antigen (Ag)

• RI nu apare obligatoriu după un contact cu un Ag – Ag care induc RI se numesc imunogene– Ag care inhibă RI se numesc tolerogene.

• Ag este o substanţă recunoscută ca non-self de către sistemul imun al organismului.

• Ag este orice substanţă de origine endogenă sau exogenă care poate să declanseze un RI.

Ag = o substanţă străină capabilă să inducă RI

Antigene solubile si corpusculate• Ag solubile - molecule recunoscute că non-self.

– proteine cu GM > 10 kDa. – polizaharide, – acizi nucleici, – glicolipide.

• Ag corpusculate - structuri non-self mai complexe– virusuri, – bacterii, – protozoare, – celule străine, – celule infectate, – celule neoplazice.

* Ag corpusculate - formate dintr-un număr foarte mare de molecule antigenice(importante pentru recunoaşterea şi distrugerea Ag corpusculat sunt Ag de suprafaţă)

• Un bun antigen:– Are masa moleculară mare

(>10,000)

– Este organic

– Are structură complexă

– Este non-self

Antigene exogene si endogene

• Ag exogene: – bacterii, – paraziţi, – alergene– substanţe chimice

industriale• medicamente, • coloranti, etc.

• Ag endogene:– autoAg - Ag proprii

• normal sunt izolate prin bariere anatomice sau funcţionale.

• patologic vin în contact cu sistemul imun => RI autoreactive = boli autoimune.

– neoAg - produse de celulele neoplazice (canceroase).

• rol în apărarea antitumorală. – Ag virale - virusurile se

includ în genomul gazdei.

• Ag este format din:

1. Componenta purtator (carrier)

2. Epitopi (DETERMINANŢI ANTIGENICI ) = fragmente ale antigenului care confera specificitate antigenica moleculei nonself

ANTIGENUL (Ag)

Imunogenitatea

• Definitie: proprietatea unui antigen complet de a declansa un raspuns imun cand patrunde in organism

• Ag Imunogen– Ag nu este intotdeauna imunogen. Uneori pt a

deveni imunogen necesita conjugare cu o molecula purtator

Factorii care influenţează imunogenitatea

1. contribuţia imunogenului

• este străin organismului• Mărimea• Forma fizica

-Particulat > Solubil-Denaturat > Nativ

Determinanţi conformaţionali

Determinanţi secvenţiali

• Structura conformationala– Structura primară

– Structura secundară

– Structura terţiară

– Structura cuaternară

• Factori genetici– De specie– Individuali

• Factorul vârsta

Factorii care influenţează imunogenitatea

2. Contribuţia sistemului biologic

• Doza de antigen• Calea de administrare

– Subcutan > Intravenos > Intragastric

• Adjuvantul– Substanţe care accentuează răspunsul imun

faţă de un antigen

Factorii care influenţează imunogenitatea

3. Metoda de administrare

• Proteine – molecule puternic imunogene• Polizaharide – slab imunogene• Lipide – neimunogene in stare nativa dar se

cupleaza cu proteinele – devin imunogene• Acizi nucleici – in stare purificata=neimunogenici.

Pot forma conjugate cu proteinele – devin imunogenici

Factorii care influenţează imunogenitatea

4. Natura chimică a imunogenelor

EPITOPI

• Epitopii sunt regiunile imunologic active ale antigenelor

• Paratop = structura corespondenta sau receptorul de antigen al imunoglobulinei

• Numarul epitopilor prezenti pe o molecula de antigen va determina valenta antigenului

CLASIFICAREA EPITOPILOR:

• EPITOPI SECVENTIALI = reprezentati de un segment continuu de AA dintr-un lant polipeptidic si sunt dependenti de structura primara a proteinei.

• EPITOPI CONFORMATIONALI = sunt formati din AA care in structura primara se afla la distanta intr-un lant polipeptidic sau sunt situati pe lanturi diferite si sunt adusi unul langa celalalt prin plierea lanturilor in cadrul structurii secundare sau tertiare a proteinelor.

CLASIFICAREA ANTIGENELOR:

In functie de tipul raspunsului imun:

Ag timo-independente – nu necesita prezenta limfocitului T

Ag timo-dependente – necesita prezenta limfocitului T

TIPURI DE ANTIGENE

T-independente

• Polizaharide

• Proprietăţi– Structură polimerică– Activare policlonală a celulelor B– Rezistente la degradare

• Exemple– Polizaharide şi lipopolizaharide pneumococice

• Structura = proteine

• Exemple

– Proteine microbiene

– Proteine non-self sau self alterate

TIPURI DE ANTIGENE

T-dependente

CLASIFICAREA ANTIGENELOR:

1. In functie de relatia cu subiectul responsiv:

Alloantigenele – ag ale aceeasi speciiXenoantigenele – ag ale altei speciiAutoantigenele – ag HLA in anumite

conditii (boli autoimune)

CLASIFICAREA ANTIGENELOR:

2. In functie de repartitia antigenelor in natura:

Antigene ubicuitareAntigene restranse

CLASIFICAREA ANTIGENELOR:

3. In functie de natura chimica:GlucideLipideProteineAcizi nucleiciCompusi sintetici

HAPTENA

= o substanţă străină cu masa moleculară suficient de redusă ca să nu poată produce răspuns imun

• Pentru a produce răspuns imun trebuie să se lege de un carrier - prin cuplare cu haptena → imunogena

– Exemplu: Medicamentele = haptene, fiind suficient de mici ca să nu fie recunoscute ca fiind străine de organism. Uneori, acestea se pot lega de exemplu de eritrocite şi devin imunogene.

Superantigen

Superantigenele• Definiţie: molecule care se leaga in exteriorul MHC II de o

secventa a TCR. Nu sunt recunoscute specific

Antigen conventional

SuperantigeneExemple

– Enterotoxina stafilocociă– Toxina de şoc stafilococică– Exotoxina pirogenică a streptococului

! Importanta: inductia bolilor autoimune

S. aureus

Impactul imunologiei asupra sănătăţii omului

200 anidupă Jenner

OMS anunţăEradicarea variolei

1965 1970 1975 1980

Ţări cu peste un caz

de variolă pe an

30

15

0

1700 19001800 2000

Jenner Vaccinarea

1600

JansenMicroscopul

Müller Bacteria

Koch’sPostulateleMetchnikoffFagocitoza

WrightAntiserul

Kohler & MilsteinAc monoclonali

1955

MillerCel. T

IMUNIZAREAIMUNIZAREA

1500 DH Turcii introduc

variolizarea

1885 DH Pasteur descoperă

vaccinul antirabic atenuat

3000 ÎHEgipt –

cruste variolice

2000 ÎH

China –

cruste variolice

1700 DHIntroducerea variolizării în Anglia

1780 DH

Edward Jenner descoperă vaccinul

Edward Jenner

Descoperirea vaccinului antivariolic

Edward JennerAmong patients awaiting small pox vaccination

1920

Difteria şi Tetanosul

1934

Pertussis

1955

Salk polio

1960s

Pojarul şi rubeola

Sabin polio

1990s

Hepatita şi varicela

1985

Haemophilus

Epoca modernă a vaccinăriiEpoca modernă a vaccinării

Incidenţa unor boli pre şi post vaccinareIncidenţa unor boli pre şi post vaccinare

IstoricDescoperit – 1894 - Bordet

• = un grup de aproximativ 15 proteine serice cu rol in imunitate.

• locuri de producere: C3-ficat, C4 –macrofag

• dispare prin incălzire la 56°C/30 min

• activarea are loc in cascada pe cale clasica sau pe cale alternanta

Proteinele din sistemul complementului (nomenclatură)

C1(qrs), C2, C3, C4, C5, C6, C7, C8, C9

factori B, D, H, I, properdina (P)

Lectina de legare a manozei (MBL), proteaze serice asociate MBL (MASP-1 MASP-2)

C1 inhibitor (C1-INH, serpina), C4-binding protein (C4-BP), decay accelerating factor (DAF),

C1 receptor (CR1), proteina-S (vitronectina)

FUNCŢIILE COMPLEMENTULUI

FAVORABILE:Opsonizare – favorizează facocitozaAtragerea şi activarea fagocitelorLiza bacteriilor şi a celulelor infectateReglarea răspunsului prin anticorpiClearance al complexelor imuneClearance al celulelor apoptotice

DEFAVORABILE:Inflamaţie, anafilaxie

Căile activării complementului

CALEACLASICĂ

CALEAALTERNĂ

activareaC5

ATACUL LITIC

anticorpdependentă

CALEALECTINEI

anticorpindependentă

Activarea C3

generarea C5 convertazei

ATACUL LITIC:inserţia complexului litic la nivelul membranei celulare

C5 b

C6

C7C8

C9

C9

C9

C9C9

C9 C

9C9

C9

ACTIVAREA COMPLEMENTULUI