Infracțiuni la regimul circulației rutiere

Regimul circulaţiei pe drumurile publice urmăreşte asigurarea

desfăşurării normale a traficului rutier, securitatea circulaţiei rutiere, precum

şi prevenirea evenimentelor şi accidentelor rutiere.

În prezent, regimul circulaţiei pe drumurile publice din România este

reglementat prin Decretul 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice,

modificările şi republicările ulterioare, Regulamentul pentru aplicarea

Decretului 328 aprobat prin HCM 772/1966 , cu modificările şi republicările

ulterioare HG 594/1991 privind verificarea îndeplinirii condiţiilor tehnice de

către autovehicule şi remorcile care circulă pe drumurile publice,cu

modificările ulterioare, din care am reprodus mai sus acele dispoziţii care

au caracter penal şi cele care contribuie la completarea şi explicarea

dispoziţiilor penale. Există şi alte acte normative în acest domeniu care,

însă, nu vizează dispoziţiile penale.

Decretul 328 este o lege specială cu dispoziţii penale, aceste

dispoziţii fiind cuprinse în art. 35-39.

În art. 35-39 din Decretul 328 sunt înscrise 10 infracţiuni speciale, şi

anume:

a. Infracţiunea de punere în circulaţie sau de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul neînmatriculat, în art. 35 alin. 1;

b. Infracţiunea de punere în circulaţie sau de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, în art. 35, alin. 2;

1

c. Infracţiunea de conducere fără permis ori cu permis de conducere

necorespunzător pe drumurile publice a unui autovehicul, art. 36 alin. 1;

d. Infracţiunea de conducere cu permis retras, anulat sau reţinut în

vederea anulării ori cu exercitarea dreptului de conducere suspendată, pe

drumurile publice a unui autovehicul, în art. 36 alin. 2;

e. Infracţiunea de încredinţare a unui autovehicul, pentru a fi condus

pe drumurile publice, unei persoane fără permis, cu permis

necorespunzător, retras, anulat sau reţinut în vederea anulării ori cu

exercitarea dreptului de conducere suspendată, în art. 36 alin. 3;

f. Infracţiunea de conducere în stare de ebrietate pe drumurile publice

a unui autovehicul, în art. 37 alin. 1 şi 2;

g. Infracţiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, în

vederea stabilirii alcoolemiei, în art. 37 alin. 3;

h. Infracţiunea de părăsire a locului accidentului, în art. 38;

i. Infracţiunea de neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă, cu ştiinţă,

a atribuţiilor privind verificarea tehnică a autovehiculelor, în art. 39 alin. 1;

j. Infracţiunea de neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă, din culpă

a atribuţiilor privind verificarea tehnică a autovehiculelor, art. 39, alin. 2.

În general, aceste infracţiuni constau în faptele de pericol, pericolul

constând în posibilitatea producerii unor accidente cu urmări deosebit de

grave (pierderi de vieţi omeneşti, vătămări grave, distrugeri de bunuri cu

valori importante, etc.) sau de împiedicare a constatării cauzelor şi

împrejurărilor în care s-a produs un eveniment rutier.2

Obiectul juridic generic al acestor infracţiuni îl constituie relaţiile

sociale care se stabilesc şi se dezvoltă în cadrul unor activităţi

reglementate de lege, apărate prin sancţionarea penală a celor care

încalcă, cu vinovăţie, regimul legal stabilit pentru desfăşurarea activităţilor

respective. Sub acest aspect, cele 10 infracţiuni speciale pot fi incluse în

grupa "infracţiunilor care aduc atingere activităţii organizaţiilor de stat,

organizaţiilor obşteşti, sau altor activităţi reglementate de lege" din Titlul VI

al Părţii speciale a Codului Penal1.

Obiectul juridic special de grup al acestor infracţiuni îl formează acel

fascicul al relaţiilor sociale, care se formează şi se dezvoltă în legătură cu

asigurarea securităţii traficului rutier, a căror protecţie penală se realizează

prin sancţionarea penală a unor fapte, de un anumit grad de pericol social,

prin care se încalcă normele legale de circulaţie pe drumurile publice. Sub

acest aspect, infracţiunile în discuţie ar putea forma o subgrupă, a

infracţiunilor la regimul stabilit, pentru circulaţia pe drumurile publice.

Cu puţine excepţii, aceste infracţiuni nu au un obiect material.

De regulă, latura obiectivă a acestor infracţiuni constă într-o acţiune

sau inacţiune de încălcare a unor reguli stabilite prin lege pentru circulaţia

pe drumurile publice sau în legătură cu aceste căi rutiere.

Fiind infracţiuni de pericol, de regulă se consumă instantaneu, în

momentul săvârşirii faptei, unele dintre infracţiuni putând fi continue,

acţiunea sau inacţiunea prelungindu-se, după consumare, până la

1 S.Kahone, "Infractiuni care aduc atingere activitatii organizatiilor de stat, organizartiilor obstesti sau altor organizatii reglementate de lege. Explicati introductive, pag.71-72

3

întreruperea acesteia sau până la o condamnare în primă instanţă, când

infracţiunea se epuizează2.

Latura subiectivă a acestor infracţiuni constă în vinovăţie, de regulă

sub forma intenţiei, directe sau indirecte, când fapta este comisivă, iar

legea nu prevede expres sancţionarea faptei săvârşite din culpă, fiind

aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. 2 C. Pen.

Unele infracţiuni pot fi săvârşite şi din culpă când fapta este omisivă

iar legea nu sancţionează expres doar fapta săvârşită cu intenţie, fiind

aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. 3 C. Pen.

Subiect activ principal (autor) al acestor infracţiuni este la cele mai

multe infracţiuni, o persoană responsabilă penal, care conduce un

autovehicul pe drumurile publice, fiind vorba de un subiect calificat.

Potrivit art. 6 litera f din Decretul 328 prin conducător se înţelege

persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul, animale de

tracţiune, de povară, de călărie ori turme.

Cum infracţiunile nu se referă la toate variantele de conducere ci doar

la conducerea unui autovehicul, în cazul acestor infracţiuni subiectul va fi

cel care conduce pe drumurile publice un astfel de vehicul, indiferent dacă

are sau nu permis de conducere ori dacă permisul este corespunzător

tipului de vehicul condus, dacă este sau nu proprietarul autovehiculului

(putând fi prepusul unei persoane juridice, deţinătorul cu orice titlu sau

chiar fără nici un titlu al autovehiculului).

2 "R.R.D." nr.8./1987, pag 45-48.4

Prin autovehicul se înţelege potrivit art. 6 litera e, alin. 1 din Decretul

328 orice vehicul prevăzut cu dispozitiv mecanic de propulsie, care se

deplasează prin mijloace proprii şi care circulă în mod obişnuit pe drumurile

publice, servind la transportul persoanelor sau a bunurilor ori la efectuarea

unor lucrări, inclusiv tramvaiul şi troleibuzul. Nu este considerat

autovehicul, în sensul acestei legi, doar vehiculul al cărui motor are o

capacitate cilindrică până la 50 cm , inclusiv şi păstrează caracteristicile

generale ale bicicletei, putând fi pusă în mişcare cu ajutorul pedalelor (art.

6, lit. e, alin. 2 din D 328).

Infracţiunea de ucidere din culpă (art. 178 C.Pen.) şi infracţiunea de

vătămare corporală din culpă (art. 184 C.Pen.) se săvârşesc, de obicei, în

concurs ideal sau real cu infracţiunile speciale, la regimul circulaţiei pe

drumurile publice, înscrise în Decretul 328.

Uciderea din culpă este incriminată în art. 178 C.Pen. şi constă în

fapta persoanei care, din culpă, suprimă viaţa alteia. Fapta este mai gravă

când s-a petrecut ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a

măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru

efectuarea unei anume activităţi, ori când uciderea este săvârşită de un

conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie

alcoolică care depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate,

tot astfel dacă fapta este săvârşită din culpă de orice altă persoană în

exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se află în stare de ebrietate. Fapta

este deosebit de gravă dacă s-a consumat moartea a două sau mai multe

persoane.

5

Subiecții infracțiunii:

a) uciderea din culpă are ca subiect activ potențial orice persoană

care indeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal. Uneori legea

cere să existe o anumită calitate – conducător de vehicul cu tracțiune

mecanică sau orice altă persoană aflată in exercițiul profesiei sau meseriei

– a subiectului activ, dar pentru existența variantei agravante a infracțiunii.

b) literatura juridică susține ideea că, uciderea din culpă nu exclude

coautoratul. In practică, s-a decis că există infracțiunea prevazută de

art.178 alin.2 C.Pen. in sarcina ambilor inculpați, conducători auto, dacă

accidentul de circulație soldat cu moartea unei persoane s-a datorat culpei

amândurora3, ori dacă moartea victimei s-a datorat faptului că un

conducător auto a incredințat vehiculul unei persoane care nu avea permis

de conducere auto, iar aceasta conducând imprudent, a ucis o persoană4.

Ultima soluție a fost considerată discutabilă în doctrină5, exprimându-se

atât opinia că cel care a încredințat autovehiculul este numai autor – nu

coautor al infracțiunii de ucidere din culpă – cât si părerea că acesta s-ar

face vinovat de infracțiunea prevazută în art.36 alin.3 din D.328/1966,

uciderea din culpă fiind imputabilă în mod exclusiv celui care a condus

efectiv autovehiculul.

Latura subiectivă. Această infracțiune se săvârșește din culpă, fie sub

forma culpei cu prevedere, fie sub forma culpei simple.

3 Tribunalul jud. Arges, dec.pen.nr.2567/1972, RRD nr.7/1973, pag.177.4 R.R.D. nr.10/82, pag.67.5 Practica judiciara penala, vol.III partea speciala, coordonatori, G.Antoni, C.Bulai, Ed. Academiei Romine, Bucuresti,1992, pag.49.

6

Există culpă cu prevedere atunci când făptuitorul prevede rezultatul

faptei sale și, în spetă, moartea victimei, dar nu urmărește producerea lui,

ci crede fără temei că el nu se va produce. De exemplu: conducerea

autovehiculului sub influența alcoolului cu viteza excesivă sau în stare de

boală ori oboseală; depășirea riscantă a autovehiculului din față.

În afară de modalitatea simplă, corespunzătoare variantei tip,

infracțiunea poate fi săvârșită și în modalități grave.

O primă modalitate agravantă, potrivit art.178 alin.2 C.Pen., se

realizează atunci când uciderea din culpă a avut loc ca urmare a

nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevenire pentru

exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite

activități. Această agravantă privește caracterul profesional al conduitei

periculoase a făptuitorului.

În domeniul circulației rutiere sunt instituite reguli speciale pentru

protecția vieții persoanelor și, ca atare, soluțiile privind culpa profesională

se desprind prin referire atât la aceste reguli, cât și la cele de drept comun.

Când nerespectarea vreuneia dintre dispozițiile legale sau a

măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși infracțiune (de exemplu,

contra siguranței circulației rutiere), va exista un concurs de infracțiuni.

A doua modalitate agravantă, corespunzătoare prevederilor art.178

alin.3 C.Pen., se realizează atunci când uciderea din culpă este săvârșită

de conducătorul unui vehicul cu tracțiune mecanică ce se află în stare de

ebrietate sau prezintă în sânge o îmbibație alcoolica peste limita legală.

Prin urmare pentru existența agravantei este necesar ca faptuitorul, pe de

7

o parte, să aibă calitatea (subiect cativ calificat) de conducător al unui

vehicul cu tracțiune mecanică – cu sau fără permis de conducere6 – iar, pe

de altă parte, să fi avut în sânge o îmbibație alcoolică peste 1% (art.52

D.328/1966) sau să fi fost în stare de ebrietate, indiferent de gradul

alcoolemiei. Alcoolemia se stabilește prin analiza de laborator, iar starea de

ebrietate poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. Conducerea unui

autovehicul în stare de ebrietate ori având alcoolemie ce depășește limita

legală este o infracțiune de pericol prevăzută separat în art.37 din

D.328/1966.

În legatură cu încadrarea juridică a faptei conducătorului unui vehicul

cu tracțiune mecanică de a conduce pe drumurile publice un asemenea

vehicul, având o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se

află în stare de ebrietate și de a cauza în aceste condiții, moartea unei

persoane, în literatura juridică există discuţii. Unii autori influenţaţi şi de

practica judiciară-inclusiv a instanţei supreme-consideră că infracţiunea

prevăzută de art. 178 alin. 3 are caracter complex, ea absorbind în

conţinutul său fapta incriminată de art. 38 din D 328/19667. Alţi autori nu

împărtăşesc această opinie, considerând că fapta incriminată în legislaţia

circulaţiei rutiere nu se absoarbe în uciderea din culpă, cele două fapte

putând alcătui, eventual, termenii unui concurs ideal8.

Potrivit primei teze, infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. 3 are

caracter bivalent, adică o variantă simplă şi o alta complexă, după cum

6 Trib. Suprem, Sect. Pen, dec.nr.4192/1971, R.R.D. nr.9/1973, pag.140.7 M.Zolyneac, Unele aspecte teoretice si practice ale recidivei, R.R.D. nr.6/1983, pag.10-13; G.Mateut, Uenele consideratii in legatura cu structura infractiunii prevazute de art.178, alin.3, R.R.D. nr.6/1986, pag.45.8 G.Antoniu, T. Vasiliu si altii, Codul penal comentat si adnotat, Partea speciala, vol.I, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975, pag.111; O.Stoica Drept penal, Partea speciala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, pag.83.

8

conducerea autovehiculului nu a avut loc pe un drum public sau a avut loc

pe un asemenea drum9; dar nu este de presupus că legiuitorul a urmărit să

creeze o asemenea construcţie juridică hibridă. De aceea, credem4 că

legiuitorul nu a înţeles să includă în conţinutul infracţiunii fapta cu

incriminare distinctă prevăzută în Decretul 328-1966, cu atât mai mult cu

cât este greu de conceput că o infracţiune din culpă să suprindă în

conţinutul ei, ca element constitutiv, o activitate incriminată ca infracţiune

intenţionată.

Constituie infracţiunea de ucidere din culpă calificată (art. 178 alin. 4

Codul Penal) şi fapta oricărei alte persoane care, în exerciţiul profesiei sau

meseriei, aflându-se în stare de ebrietate provoaca, din culpă, uciderea

unei persoane.

Agravanta se referă numai la cei ce exercită o profesie sau meserie,

nu şi o altă activitate.

Potrivit art. 178 alin. 5 C.Pen., uciderea din culpă este mai gravă

dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multe

persoane. În aplicarea textului sus-menţionat, în practica judiciară s-a

hotărât că, dacă în condiţiile unui accident de circulaţie s-a produs moartea

a două persoane, în sarcina inculpatului nu se poate reţine un concurs de

infracţiuni, ci o infracţiune unică, complexă.

În practica judiciară s-a reţinut că fapta conducătorului autovehiculului

de a nu respecta obligaţia de a reduce viteza până la limita evitării oricărui

9 C.Turianu, Discutii despre natura juridica si structura infractiunii prevazute in art.178 alin.3, C.Pen., Dreptul nr.4-5, 1991, pag.58.4 V.Dobrinoiu, G. Nistoreanu, Al. Boroi, I.Pascu, I.Molnar si V.Lazar, Drept penal, partea speciala, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1997, pag.120.

9

pericol, la trecerea prin intersecţiile cu circulaţie nedirijată, accidentând

grav un pieton, întruneşte elementele constritutive ale infracţiunii de

vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 3, raportat la art.

182 C. pen. cu aplicarea art. 71 C. Pen. Menţionăm că accidentul s-a

datorat faptului că inculpatul, ajungând la intersecţie (circulaţia nu era

dirijată în intersecţia respectivă), nu a redus viteza până la limita evitării

oricărui pericol încălcând astfel dispoziţiile art. 50 lit. a din Regulamentul

pentru aplicarea Decretului 328-1966 privind circulaţia pe drumurile

publice. În urma accidentului şi a vătămării sănătăţii suferite, victima a avut

nevoie de peste 6o zile de îngrijire medicală.

10

Jurisprudență

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE NR. 682/R DOSAR NR(...)

Şedinţa publică de la 16 Octombrie 2009

Completul compus din:

Preşedinte - (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Grefier - (...) (...)

Cu participarea reprezentantului M i n i s t e r u l u i P u b l i c - procuror B. E. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A P E L B R A Ş O V.

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de inculpatul D. D. împotriva deciziei penale nr.130/Ap din 28 aprilie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul penal nr(...).

11

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispoziţiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă recurentul inculpat D. D., asistat de apărătorul ales, avocat H. H..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Avocat B. B., apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat D. D., solicită a se constata încetarea delegaţiei pentru asistenţa juridică obligatorie şi, în baza art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008 să se dispună plata onorariului parţial.

Întrebate fiind părţile arată că nu au cereri de formulat în cauză.

Instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi, în temeiul dispoziţiilor art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat H. H. pentru recurentul inculpat D. D., solicită admiterea recursului .

În principal, a solicitat casarea hotărârilor penale atacate şi să se dispună achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală , iar, în subsidiare, în cazul în care nu se va primi prima apărare, solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Ca motiv de recurs a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală, având în vedere că s-a aplicat pedepse greşit individualizate, raportat la dispoziţiile art. 72 Cod penal .

12

Solicită a se avea în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Referitor la împrejurarea în care s-a produs fapta, solicită a se avea în vedere că inculpatul, deşi consumase băuturi alcoolice, a fost oarecum nevoit de a pleca de la domiciliu, în urma telefonului primit de la sora acestuia , precum că tatăl bolnav de Alzheimer a dispărut de acasă. În al doilea rând accidentul rutier produs a fost un accident minor, fără victime, fără prejudiciu, . Mai mult de atât inculpatul este cel care a chemat poliţia la faţa locului, deşi îmbibaţia alcoolică care a rezultat în urma analizei de sânge , a ieşit peste limita legală.

În subsidiar, consideră că pedeapsa de un 1 an închisoare aplicată este exagerată de mare, raportat la circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta , precum şi cele de ordin personal, fiindcă inculpatul nu a avut nici un contact cu legea penală, a fost prezent la toate termenele de judecată, a manifestat regret faţă de fapta săvârşită.

Pentru aceste considerente solicită în situaţia în care nu se va primi prima apărare, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de legea penală.

Reprezentantul M i n i s t e r u l u i P u b l i c solicită respingerea recursului ca nefondat . Pentru infracţiunea dedusă judecăţii , inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă echivalentă cu minimul special, respectiv un 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 Cod penal .

În cauză, este vorba de o alcoolemie de 1,15%o, a fost produs un eveniment rutier, inculpatul a refuzat a doua probă de recoltare de probe, în aceste condiţii pedeapsa aplicată este perfect justificată, iar motivele invocate în susţinerea recursului ca nefondate , astfel solicită respingerea recursului.

Recurentul inculpat D. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, apreciind pedeapsa aplicată cam prea aspră .

13

C U R T E A

Prin sentinţa penală nr.32/2008, j u d e c ă t o r i a F ă g ă r a ş a dispus în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată:

Condamnarea inculpatului D. D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie peste limita legală.

In baza art. 71 al.2 cod penal;

S-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 cod penal, după cum urmează:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

- dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.T. stabilit că executarea pedepsei accesorii , a interzicerilor unor

drepturi, începe din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art.81, 82 din codul penal:

S-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani, care se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 din cod penal.

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii , a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea şi executarea pedepselor accesorii.

14

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: în noaptea de 05.08.2008, în jurul orelor 1:30, inculpatul D. D., care în prealabil consumase băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca ˝Dacia˝, cu nr. de înmatriculare (...) şi s-a deplasat din localitatea E., com.K., jud. B până în Făgăraş şi apoi pe DN.1, pe direcţia Făgăraş – B, cu intenţia de a ajunge în comuna E..

Ajungând la km 229+600 m, situat între localităţile Făgăraş şi N., a produs un accident rutier datorită opririi neregulamentare la culoarea roşie a semaforului.

In urma impactului, a fost avariat autoturismul său precum şi autoturismul marca ˝Mercedes˝, înmatriculat sub nr. AR.92.M., oprit regulamentar în faţa sa, la semafor.

Inculpatul a fost supus testării cu aparatul etilotest, rezultând o îmbibaţie alcoolică de 1:00 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, stabilindu-se că avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,15 g/l alcool pur.

Prin decizia penală nr. 130/28.04.2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, s-a respins apelul formulat de inculpatul D. D. împotriva sentinţei penale nr. 32/2009 a J u d e c ă t o r i e i F ă g ă r a ş pe care a menţinut-o.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut următoarele: fapta inculpatului întruneşte în mod evident elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 al 1 din OUG 195/2002, neputând fi reţinute în cauza apărările inculpatului în sensul ca a fost nevoit sa conducă autovehiculul pe drumurile publice. Chiar daca tatăl său era bolnav, despre acest aspect a fost înştiinţat la momentul sosirii sale acasă – aspect confirmat de martorul I., moment la care nu consumase băuturi alcoolice. Plecarea acestuia mult mai târziu după tatăl său, ca şi consumul de băuturi alcoolice în acea perioada, nu reprezintă o scuza justificativa a comportamentului adoptat.

15

Totodată este de remarcat faptul că inculpatul datorita stării de ebrietate în care se găsea a produs un accident rutier uşor, astfel încât norma socială de comportament nu numai ca a fost inculcată, dar a produs şi rezultatul în virtutea căreia fapta a fost incriminată.

Aşa fiind, se constata că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al infracţiunii care face obiectul cercetării, neimpunându-se nici reducererea cuantumului acesteia.

Pedepsele accesorii au fost corect individualizate prin raportare la datele spetei, neimpunându-se modificarea lor. Se constata întrunite şi condiţiile prev. de art. 81 Cod penal, inculpatul fiind la prima abatere de natura penala.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D. D., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, iar în urma rejudecării, achitarea sa pentru că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, cu menţinerea modalităţii de executare.

Cazul de recurs invocat este cel prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.

În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul arată că fapta săvârşită este în mod vădit lipsită de importanţă, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii acesteia, inculpatul fiind nevoit să plece cu autoturismul, după ce fusese anunţat telefonic de sora sa că tatăl lor, suferind de Alzheimer, nu este de găsit. Se mai arată că accidentul produs a fost minor, iar rezultatul alcoolemiei este mult prea mare în raport de cantitatea de alcool consumată.

Pentru solicitarea din subsidiar, inculpatul arată că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi de conduita sa procesuală, de lipsa antecedentelor penale.

Verificând hotărârea pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, curtea reţine următoarele:

16

Circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, cât şi cele personale ale inculpatului au fost analizate de către instanţele de fond, care au conchis că fapta inculpatului de a conduce autoturismul din localitatea E. în localitatea Făgăraş şi din Făgăraş spre B, în data de 5.08.2008, în jurul orelor 1,30, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,00%0 în aerul pur expirat şi de 1,15 %0 în sânge, producând chiar un accident rutier în trafic, urmare căruia au fost avariate autoturismul pe care îl conducea şi cel oprit regulamentar la semafor în faţa sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Nivelul alcoolemiei, împrejurarea că inculpatul a comis un accident rutier, din care a rezultat avarierea autoturismelor sunt elemente care relevă gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite. Lipsa antecedentelor penale, circumstanţele în care inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului după ce consumase alcool, au fost avute în vedere de către instanţe la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, aceasta fiind în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege. Chiar dacă fusese anunţat de dispariţia tatălui său, bolnav de Alzheimer, după ce consumase alcool, aceasta nu îl îndreptăţea să conducă autoturismul, putând apela la alte mijloace de transport sau la autorităţi pentru a-l găsi pe tatăl său.

Astfel, în mod întemeiat instanţele de fond au stabilit că fapta inculpatului este infracţiune, iar pedeapsa aplicată a fost în mod just individualizată, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, corespunzând atât gravităţii faptei, cât şi persoanei inculpatului.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul D. D. şi va menţine hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.

17

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de inculpatul D. D. împotriva deciziei penale nr. 130/ 28.04.2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, pe care o menţine.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al avocatului din oficiu, desemnat inculpatului, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.10.2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

18

Bibliografie

C.Turianu, Discutii despre natura juridica si structura infractiunii prevazute in art.178 alin.3, C.Pen., Dreptul nr.4-5, 1991;

G.Antoniu, T. Vasiliu si altii, Codul penal comentat si adnotat, Partea speciala, vol.I, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975;

G.Mateut, Uenele consideratii in legatura cu structura infractiunii prevazute de art.178, alin.3, R.R.D. nr.6/1986;

M.Zolyneac, Unele aspecte teoretice si practice ale recidivei, R.R.D. nr.6/1983;

Practica judiciara penala, vol.III partea speciala, coordonatori, G.Antoni, C.Bulai, Ed. Academiei Romine, Bucuresti,1992;

“R.R.D.” nr.8./1987;

“R.R.D.“ nr.10/82;

S.Kahone, "Infractiuni care aduc atingere activitatii organizatiilor de stat, organizartiilor obstesti sau altor organizatii reglementate de lege. Explicati introductive;

V.Dobrinoiu, G. Nistoreanu, Al. Boroi, I.Pascu, I.Molnar si V.Lazar, Drept penal, partea speciala, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1997.

19