Ingrijirea bolnavilor cu epilepsie

Ingrijirea bolnavilor cu epilepsie. Aspecte socio - familiale si de

recuperare a epilepticilor

Cuprins

I. MOTIVATIE

II. EPIDEMIOLOGIE, ETIOLOGIE, ETIO-PATOLOGIE

II.1 ISTORIC

II.2 DEFINITIE

II.3 EPIDEMIOLOGIE

II.4 ETIOLOGIE

II.5 ETIO-PATOLOGIE

II.6 CLASIFICARE

II.7 SIMPTOMATOLOGIA

II.8 FORME PARTICULARE

II.9 EVOLUTIA SI PROGNOSTICUL

II.10 DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

II.11 PROFILAXIE. TRATAMENT

II.12 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

II.13 TRATAMENTUL DE ELECTIE IN CRIZELE "PETIT MAL"

II.14 MEDICATIA DISCONTINUA

II.15 TRATAMENTUL STARII DE RAU EPILEPTIC

II.16 TRARTAMENT CHIRURGICAL

II.17 TULBURARI PSIHICE IN EPILEPSIE

II.18 ASPECTE SOCIO-FAMILIALE SI DE RECUPERARE A BOLNAVILOR EPILEPTICI

III. CAZURI CLINICE

III.1 CAZ CLINIC I

III.1.1 STABILIREA INITIALA A NEVOILOR FUNDAMENTALE

III.1.2 PRESCRIPTII MEDICALE

III.1.3 EXAMENE DE LABORATOR - DIVERSE

III.1.4 EXAMEN PSIHIATRIC

III.1.5 TRATAMENT

III.2 CAZ CLINIC II





III.2.5 TRATAMENT

III.3 CAZ CLINIC III





III.3.5 TRATAMENT

IV. CONCLUZII

V. BIBLIOGRAFIE

Capitolul I.

MOTIVAŢIE

Bolnavii epileptici ridică şi în prezent probleme de reabilitare, de reîncadrare în

familie, societate, comparativ cu bolnavii cu alte infirmităţi corporale. Dacă în Evul Mediu

bolnavul epileptic era total marginat social, fiind considerat "demonizat", în prezent acesta

este încă frustrat la alegerea profesiei, la alegerea şi primirea funcţiilor, la încadrare, etc, faţă

de cei valizi şi cu aceeaşi pregătire; în acceaşi măsură epilepticului îi sunt limitate

posibilităţile de participare la activităţi culturale, sportive, artistice, jocuri distractive, etc.

Toate acestea, ca şi tendinţa de izolare cauzată de anxietate, de tema de a nu face criză, fac din

epileptic un om retras, singuratic, care se simte excomunicat din multe satisfacţii şi bucurii ale

vieţii.

După unii autori numeroasele influenţe stresante şi de frustrare pe care le întâmpină

bolnavul de epilepsie se exercită asupra lui mult mai sever şi mai nefavorabil, în formarea

unei personalităţii şi a unui comportament vicios, decât boala însăşi. Această situaţie poate şi

trebuie să fie combătută eficient prin educaţia sanitară, care se adresează în aceeaşi măsură

bolnavului cât şi anturajului acestuia. În special o instruire adecvată anturajului ar duce la

popularizarea ideii că epilepsia, departe de a fi o boală ruşinoasă, este o afecţiune ca oricare

alta; ar face mai eficientă supravegherea bolnavului privind respectarea dietei şi a regimului

de viaţă prescris; ar duce, nu în ultimul rând, la înlăturarea sentimentului de condamnare, de

marginalizare resimţit de bolnav şi în consecinţă, la creşterea calităţii vieţii bolnavului.

CAPITOLUL II.

Istoric

Epilepsia reprezintă una din bolile cunoscute încă din trecutul îndepărtat al omenirii.

Acum 4000 de ani intâlnim prima prevedere legislativă provind statutul bolnavului epileptic –

codul lui Hammurabi care interzicea vânzarea sclavilor epileptici.

Hipocrate şi şcoala sa au făcut primele tentative de a găsi o explicaţie naturală a

fenomenelor convulsive, arătând că răul sacru nu este cu nimic mai divin decât celelalte boli.

În această epocă se invocă la originea epilepsiei forţe supranaturale, substanţe toxice,

menţinându-se totodată ideea origini satanice a acesteia.

Paracelsus realizează un important pas în demistificarea bolii, stabilind un raport

direct între traumatismele craniene şi epilepsie.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea epilepticii încep să fie consideraţi bolnavi, iar la

sfârşitul secolului al XIX-lea se fac primele încercări chimioterapeutice.

Huglings Jackson face prima recunoaştere a mecanismului descărcării epileptice. El

considera toate crizele ca având punct de plecare leziunea.

Definiţie

Epilepsia este un sindrom de diverse etiologii, determinat de descărcări neuronale

excesive, cu caracter paroxistic, tranzitor, intermitent şi interactiv, manifestat prin crize brusce

cu tulburarea intermitentă a unor funcţii cerebrale, cele mai adesea însoţite de alterarea

conştiinţei.

Epilepsia este o stare patologică care a fost cunoscută încă în perioadele îndepărtate

ale istoriei omenirii, fiind atestată identificarea ei în preistorie. Este o tulburare paroxistică şi

trecătoare în activitatea creierului, cu apariţie bruscă, dispariţie spontană şi tendinţă la

repetabilitate ce se caracterizează prin descărcarea unui grup sau a totalităţii neuronilor

cerebrali afectaţi la un moment dat de un sincronism excesiv prin manifestări convulsive şi

prin tulburări de conştiinţă şi de personalitate, asociate crizelor sau în raport cu acestea.

Epidemiologie

Prelevaţia epilepsiei este de cel puţin 4 - 6 ‰. Rata de debut, mai mare în prima

copilărie şi există vârfuri ulterioare la adolescenţă şi peste vărsta de 65 de ani. În puţine cazuri

din cele cu debut în copilărie, epilepsia este asociată cu handicapul mintal.

Etiologie

Sunt cunoscute multe cazuri de epilepsie şi frecvenţa lor variază cu vârsta. La nou

născut cuazele cele mai frecvente sunt traumatismele abstreticale, malformaţiile congenitale,

tulburări metabolice şi injecţiile.

La adulţi şi vârstnici cauzele cele mai frecvente sunt boala aminomusculară, Tcc, şi

tulburarea aminală degenerativă, tumori cerebrale, droguri şi intoxicaţii.

La cel puţin jumătate dintre pacienţi nu se găseşte vreo cauză după investigaţii

detaliate; în asemenea cazuri factorii genetici par a avea o semnificaţie mai mare decât cei cu

patologie demonstrabilă.

Etio-patologie

Epilepsia idiopatică - nu se cunoaşte cauza.

Epilepsia simptomatică - se crede că ar fi cauzată de un factor ereditar indispozant.

Factori:

prenatali

natali

postnatali

Factori prenatali - factori exogeni ce acţionează asupra mamei în timpul sarcinii:

traumatisme abdominale

infecţii ale mamei

factori toxici (alcool, noxe profesionale)

Factori natali:

distacii de naştere

traumatismele fătului în timpul naşterii

incompatibilitate Rh

Factori postnatali:

traumatisme cranio-cerebrale

infecţii la cap

factori alergici

tulburări în metabolismul calciului, glucozei, glucidelor

Clasificare

Liga Internaţională Împotriva Epilepsiei a redactat versiunea clasificării crizelor

convulsive (Gastaut 1969), care este acum în utilizare generală într-o versiune uşor reviziută

(Dreifuss 1981).

Clasificarea crizelor convulsive

Crize parţiale sau cu debut focal

cu simptomatologie elementară (fără tulburări de conştiinţă)

motorii

vegetative

cu simptomatologie complexă - secundar generalizate - cu tulburări de conştiinţă

psihomotorii

intelectuale

ideaţionale

afective

exclusiv alterarea conştiinţei

cu simptomatologie compusă (simptome elementare şi complexe)

Crize generalizate - fără debut focal

Neconvulsive (PM)

crize astatice

absenţe tipice sau atipice

crize epileptice comotoase, fără convulsii

Convulsive

miclonice

clonice

tonice

tonico-clonice (convulsii majore)

absenţe

Crize unilaterale sau predominant unilaterale

clonice

tonice

tonico-clonice

Crize eratice ale nou-născutului (convulsii variabile tonice, clonice sau tonico-clonice,

unilaterale, alternante sau generalizate)

Stările de rău epileptic

Criza parţial simplă include criza motorie jacksoniană şi o varietate de criză

senzorială în care fenomenele sunt limitate, conştiinţa nu este afectată.

Criza parţial complexă sau “epilepsie de lob temporal”. Este adesea precedată de o

criză parţială simplă ce durează câteva secunde şi care poate lua forma unor halucinaţii

olfactive, gustative, vizuale, auditive sau a unor senzaţii corporale. Pacientul poate prezenta

modificări de gândire, percepţie sau emoţie, conştiinţă, tulburări.

Criza tonico-clanică generalizată este criza epileptică obişnuită, cu instalare bruscă,

fazele tonică şi clanică şi o perioadă privată de mai multe minute, în timpul cărora pacientul

nu poate fi trezit.

Criza mioclanică, atonică este criza cu contracţii mioclanice extinse sau atacuri de

cădere şi care nu pune probleme psihiatrului.

Absenţa este tipul clinic ce cere ca trăsătură cardinală tulburarea de conştiinţă.

Atacurile încep brusc, fără aură, au o durată de ordinul secundelor şi se termină brusc.

Simptomatologia

Forme clinice

epilepsia generalizată:

criza majoră (Grand-mal)

criza minoră (Petit-mal)

epilepsie localizată:

motorie

senzitivă

vegetativă

forme particulare

Criza paroxistică majoră are mai multe faze:

prodomul

aura epileptică

accesul convulsivant

faza stertoroasă

Prodomul

De obicei precede cu câteva ore sau zile instalarea crizei. Apar manifestări de tip

motor, senzitiv, vegetativ, tulburări psihice. Bolnavii sunt conştienţi de aceste simptome.

Simptomele care apar în prodom, de tip motor-mioclonii localizate într-un anumit segment, de

tip vegetativ (căscat, strănut, mestecat involuntar), de tip senzitiv (amorţeli), tulburări de auz

(acufene), tulburări de vedere (puncte strălucitoare), gust, miros neplăcut, tulburări psihice,

depresie, indispoziţie, anxietate, euforie, nelinişte.

Aura

Aura epileptică are o durată foarte scurtă şi prezintă particularităţi individuale.

Bolnavul poate să-şi ia primele măsuri de precauţie.

Manifestări: tulburări ale analizatorului olfactiv, gustativ, senzitiv, motor. Aura nu

apare întotdeauna. Debutul este în general brutal, cu paloare bruscă, strigăt şi pierderea

cunoştinţei precum şi prăbuşirea bolnavului.

Accesul convulsivant

Accesul convulsivant are două faze: una tonică, scurtă, care durează 20-30 de secunde

cu contractura generalizată, ochii imobili, pupile midriatice, abolirea reflexului fotomotor şi a

reflexului cornean, cianoza, apnee – prin contractura diafragmului, emisiuni involuntare de

urină şi materii fecale, şi o faza clonică.

Faza clonică – bolnavul prezintă contracturi succesive şi ritmice de scurtă durată,

generalizate, urmate de muşcarea limbii şi apariţia la nivelul gurii a unei spume abundente şi

uneori sangvinolente. Faza clonică durează 1-2 minute.

Faza stertoroasă

Durează de la câteva minute până la câteva ore. Bolnavul se află într-un somn profund

(comatos), musculatura este relaxată, reflexele fotomotor cornean şi reflexele osteondioase

sunt abolite. Poate exista reflexul Babinski lateral.

Uneori crizele se repetă la nesfârşit – crize “subinrante”, instalându-se starea de rău

comiţial, care constituie o urgenţă medicală – exitusul putându-se produce prin edem

pulmonar acut, edem cerebral sau hemoragii cerebrale.

Criza paroxixtică minoră (petit mal, absenţe)

Accesul este de scurtă durată (câteva secunde), suprimarea conştiinţei nu este urmată

de cădere şi convulsii. Bolnavul îşi întrerupe brusc activitatea, devine palid, scapă obiectele

din mâini, stă împietrit, apoi îşi reia activitatea fără a avea cunoştinţa crizei.

La copil se pot întâlni frecvente crize de genul absenţelor, chiar până la 50-100/zi –

pienolopsia.

Epilepsia motorie – paroxisme convulsive localizate la nivelul unui segment al

corpului (faţă, membre). Bolnavul este conşient de aceste crize (secuse motorii de contractură

– crize Jacksoniene, urmate sau nu de o criză majoră).

Epilepsia senzitivă – crize jacksoniene senzitive: amorţeală, răceală, fierbinţeală, cu

posibilitate de extindere. Criza durează puţin (până la un minut), bolnavul este conştient.

Epilepsia vegetativă – localizată la nivelul hipotalamusului, este manifestată prin

tulburări sub formă de accese vasomotorii: căldură, răceală, tulburări de culoare: paloare,

roşeaţă, cianoză, crize de salivaţie, epigastrologii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe,

cu deplasarea bolnavului.

Echivalenţa comiţială – localizată la nivelul unui lob temporal. Bolnavul prezintă stări

de vis, halucinaţii, crize ambulatorii motorii, chiar complexe cu deplasarea bolnavului.

Forme particulare

Mioclonii – crize de tip motor (focale) Kacksoniene. Sunt crize localizate la un anumit

segment. Generalizarea este foarte rară, deschisă mai ales la copil.

Epilepsia reflexă – criza este declanşată de anumiţi factori: auditivi (zgomote,

muzică), vizuali (lumina prea puternică, vizionarea TV).

Epilepsia catamenială – la femei, în perioada premenstruală.

Diagnosticul pozitiv

Diagnosticul pozitiv se precizează pe baza:

aspectului clinic

traseului EEG

pneumoencefalogramei gazoase (vizualizarea sistemului intraventricular prin

introducere de aer)

arteriografiei selective

echografiei

radiografiei craniene simple (pentru localizare)

Evoluţia şi prognosticul

Depind de gravitatea leziunilor cerebrale, aplicarea corectă a tratamentului şi condiţiile

de asistenţă medico-socială aplicată bolnavului. Evoluţia, deşi de durată sau cronică, este

puternic influenţată de aplicarea judicioasă a tratamentului şi corecta folosire a complexului

de măsuri recuperatorii.

Diagnosticul diferenţial

Diagnosticul diferenţial se face cu:

Convulsiile febrile – frecvenţe la copilul de 1-3 ani. În primel ore de la declanşarea

febrei, puseul febril este mare: 40-41 grade C. Copilul prezintă o singură criză, nu respectă

succesiunea fazelor din criza epileptică.

Crize de spasmofilie (tetanie) – se pot însoţi de pierderea cunoştinţei, cădere, dar nu

respectă succesiunea fazelor din criza epileptică, nu prezintă faza stertoroasă, nu are semne

neurologice.

Crize dismetabolice – are tablou semnificativ: bolnavul este flămând înainte de cădere,

este anxios, neliniştit, are transpiraţii reci. Glicemia este scăzută. EEG normal.

Crize uremice – ureea este crescută, bolnavul prezintă antecedente renale. Crizele sunt

tipice, nu respectă succesiunea din criza epileptică, nu prezintă amnezia crizei. EEG normal.

Crize de pierdere a cunoştinţei cu contracturi tonico-clonice după acţiunea unor

factori: electroşocm cu electrocuţie, insolaţie (edem cerebral). Criza nu prezintă toate fazele

din criza epileptică, factorii care acţionează se cunosc.

Epilepsia alcoolică.

Crizele de isterie – prezenţe mai frecvente la femei, sunt declaraţi de factori psihici, în

prezenţa anturajului pentru a impresiona. Îşi alege locul pentru cădere. Poate fi scoasă din

criză prin excitanţi puternici (udare cu apă, ciupire, pălmuire, compresiune pe oase). Nu are

semne neurologice, nici modificări EEG.

Profilaxie. Tratament

Prin tratarea epilepsiei se urmăreşte obţinerea încetării crizelor epileptice, fără

afecrtarea funcţiilor de relaţie şi vegetativi ai organismului.

Mijloace de tratament folosite:

igieno – dietetice (profilactice)

medicale

chirurgicale

Conduita igieno-dietetică:

abţinerea totală de la consumul de băuturi alcoolice care generează şi favorizează

apariţia manifestărilor epileptice, precum şi substanţe şi droguri epileptogene.

evitarea consumului excesiv de lichide şi sare – favorizează apariţia dezechilibrelor

hidro-electrolitice.

alimentaţie obişnuită fără excluderea grăsimilor, regimul cetogen este considerat

anticonvulsivant.

evitarea atmosferi combinate şi expunerea îndelungată la temperaturi ridicate

(accentuează hipoxia cerebrală).

îndepărtarea factorilor care scad pragul de excitabilitate encefalică, ami ales la copii

(vegetaţii adenoidiene, focare septice, parazitoze intestinale, corectarea dezechilibrelor

endocrino-umorale).

supravegherea proceselor febrile la copiii cu predispoziţie convulsivantă.

Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos este diferen’iat pentru fiecare bolnav, este administrat fără

întrerupere ani de zile şi după dispariţia fenomenelor paroxistice.

Tratamentul de elecţie în paroxismele de tip “grand mal”

Fenobarbitalul (luminalul) – anticonvulsivant – în doză mică 0,10 g seara (dacă crizele

sunt nocturne) sau dimineaţa (dacă crizele sunt diverse) sau fracţionat în 2-3 prize – doza este

mai mare: 0,20 – 0,30 g/24 h. Dezavantajul terapiei cu fenobarbital – somnolenţa – se

corectează cu doze mici de amfetamină, efedrină. Efecte secundare: edeme ale feţei,

dermatită, eritematoasă, leziuni cutanate buloase (fenomene alergice).

Hidantoina (fenitoina) doza la adult este de 0,30 – 0,50 g/24 h.

Primidona – doză de 1,50 – 2 g/24 h. Potenţează efectele fenobarbitalului, de aceea nu

se asociază cu aceasta.

Fenurona (fenilacetiluree) – doză de 1,50 – 2 g/24h.

Efecte toxice: deprimarea funcţiilor hematogene. Se asociază cu fenobarbitalul şi

hidantoina, pentru reducerea riscului toxic (doza de 0,60 g/zi).

Tratamentul de elecţie în crizele “petit mal”

Trimetadiona: 0,90 – 2 g/zi în doze fracţionate. Stimulează apetitul şi creşte

capacitatea de muncă. Criza dispare în decurs de 72 h. Nu se asociază cu hidantoina. Se mai

recomandă: Diazepamul (doxepine), Carbomazepinul, Temezon (atalactamida).

Medicaţia discontinuă

Săruri de brom (0,50 – 1 g/zi), 3 – 6 zile/lună în mod discontinuu.

Acetazalamida (0,50 – 3 g/zi), 3 – 6 zile/lună

Sulfat de magneziu – inhibă excitabilitatea neuronală, efect antiedematos. Se

administrează I.V. 3 – 6 zile/lună în soluţie de 25%, 10, 20 ml.

Pneumoterapia cerebrală – se extrage 30 – 70 ml LCR şi se introduce aceeaşi cantitate

de aer, de 2 – 3 ori în 3 – 6 luni.

Neuroleptice minore sau majore. Neuleptil în cazul tulburărilor psihice.

Tratamentul stării de rău epileptic

Constă în:

asigurarea unui microclimat confortabil (imobilizarea în decubit lateral cu capul în

extensie, aspirarea secreţiilor).

se administrează I.V. 1 – 2 fiole Diazepam sau Haloperidol şi se continuă cu

fenobarbital I.M. 0,80 f în două prize la interval de 4 h, apoi (după 4 h) se administrează

Procaină 1% asociat cu 25 mg Levomepromazină în perfuzie endovenoasă glucozată 45% sau

perfuzie cu barbiturice.

Se mai poate folosi sulfatul de magneziu sau calciu bromat I.V., clisma de cloral hidrat

1%, 4 – 6 f, refrigeraţie cu pungă de gheaţă pe vasele mari, puncţie rahidiană decompresivă.

La nevoie, aspiraţia secreţiilor bronhice, cort de oxigen, combaterea edemului pulmonar cu

Strofantină, vitamine, Acth.

Trartament chirurgical

Tratamentul cauzat de înlăturare a unui focar lezionar abordabil chirurgical, se aplică

numai dacă tratamentul simptomatic medicamentos aplicat corect este nesatisfăcător.

Tulburări psihice în epilepsie

Formele clinice în boala epileptică comportă o amplă variabilitate a tulburărilor

psihice interparoxistice, care nu pot fi corelate cu frecvenţa sau vârsta de apariţie a

manifestărilor critice.

Modificări psihice limită sau “caracter epileptic” în care se remarcă tendinţa la

detaliere şi perseverenţă ideatorie, oscilaţii afective disforice, suspiciozitate, exaltarea

sentimentului religios.

Epilepsia psihopatiformă – bolnavii prezintă tulburări de comportament, cu păstrarea

discernământului asupra intervenţiilor sociale, dar cu insuficientă capacitate de frânare asupra

pornirilor instinctiv – emoţionale.

Psihoza epileptică – cu tulburări, manifestări ale discernământului asupra propriei

persoane şi ale interrelaţiilor sociale. Se constată accentuarea şi a vâscozităţii ideatorii, a

iritabilităţii explozive, un deficit accentuat al funcţiilor de cunoaştere (tulburări de diferite

grade ale percepţiei, atenţiei, memoriei, raţionamentului).

Demenţa epileptică – involuţie progresivă a funcţiilor de cunoaştere şi afective,

datorită deteriorării ireversibile a substratului morfo-funcţional encefalic.

Coeficientul cel mai ridicat de stări demenţiale se întâlneşte în populaţia copiilor

epileptici.

Aspecte socio-familiale şi de recuperare a bolnavilor epileptici

Alegerea profesiei

În dirijarea epilepticilor spre anumite profesii, “scara de risc permisibil”, elaborată de

GOODELASS, împarte diferite tipuri de preocupări în 5 categorii, după cum urmează:

Grupa de risc minim (epilepticii care prezintă crizele cele mai severe) – pot efectua

diferite munci la domiciliu: pot lucra în ateliere (cu măsuri de protecţie), pot folosi unelte, dar

nu pot lucra la diferite maşini sau dispozitive care pot genera accidente.

Categoria riscului minor permisibil - efectuarea diferitelor munci de birou sau de

mişcare de mărfuri (dar numai cu mecanizare protejată), munci care nu periclitează epilepticul

într-o eventuală criză.

Categoria riscului moderat permisibil – munci care nu necesită o supraveghere

permanentă, diferite prestări, activităţi, care nu prezintă diferite responsabilităţi privitor la

activitatea altora.

Categoria riscului mare permisibil – se permit aproape fără restricţii mai toate

activităţile, inclusiv conducerea autovehiculelor.

Categoria riscului maxim permisibil – nu cunoaşte restricţii la încadrare.

Activităţi care se contraindică epilepticilor:

munci fizice intelectuale grele (suprasolicitante)

munci în subteran

muncă la înălţime, în apropierea focurilor şi apelor

conducerea diferitelor vehicule mecanizate

munci cu expunere la diferite noxe

munca în ture de noapte.

Dispenzarizarea bolnavilor epileptici

Dispensarizarea teritorială a epilepticilor la nivelul unor servicii de specialitate este

cea mai eficientă metodă de asistenţă ambulatorie a bolnavilor. Dispensarizarea trebuie să

înceapă cu întocmirea unei evidenţe teritoriale exhaustive a bolnavilor.

Bolnavii ajunşi la tratament conservator vor fi dirijaţi terapeutic de un medic specialist

neurolog şi psihiatru. Asistenţa medicală aduce indicaţii şi sfaturi la cunoştinţa bolnavului şi a

persoanelor care ajung în contact zi de zi cu bolnavul, sfaturi în ceea ce priveşte modul de

viaţă al acestuia.

Atât bolnavul cât şi aparţinătorii trebuie să cunoască şi să respecte disciplina

tratamentului, modul de viaţă ce se cere realizat precum şi locurile periculoase care trebuiesc

evitate: foc, ape, înălţime. Se insistă asupra pericolului de consumare a băuturilor alcoolice şi

asupra evitării stressurilor şi a suprasolicitărilor.

Dispensarizarea se face conform unui program periodic, şi anume: în cazul unei

evoluţii favorabile a bolii, aceştia vor fi chemaţi la serviciul de specialitate cam la 6 luni

interval, şi mai frecvent în cazul unor evoluţii nefavorabile.

O deosebită însemnătate trebuie să aibă în dispensare acordarea unui sprijin posibil,

rezonabil şi competent şi organizarea vieţii sociale a bolnavuluii epileptic în probleme

deosebite, ca: utilizarea timpului liber al epilepticului, practicarea sportului, sexualitatea,

căsătoria, problema descendenţilor, alăptarea, divorţul, etc.

Epilepsia şi căsătoria

Căsătoria pentru mulţi epileptici este o adevărată dilemă, frământările îndelungate,

care se finalizează până la urmă în situaţii nerezolvate, tentative falimentare şi frustraţii.

Complexul de inferioritate în care trăieşte majoritatea epilepticilor, neîncrederea şi inhibiţia

lor, precum şi încadrarea într-o anumită categorie de handicapaţi ai societăţii îngreunează

întemeierea unei căsătorii.

De aceea se impune imperativul social-moral, că epilepsia nu poate fi tăinuită între

partenerii care vor să se căsătorească.

Descoperirea ulterioară a bolii de către partenerul celălalt, poate duce la o scindare

ireparabilă între parteneri.

Căsătoria epilepticilor trebuie contraindicată îndeosebi în trei situaţii:

când partenerul epileptic, sau amândoi, pe lângă boala propriu-zisă sunt şi oligofreni

dacă sunt epileptici amândoi partenerii

în cazul în care unul din parteneri ale tulburări comportamentale grave pe lângă

epilepsie

Epilepsia şi sarcina

Epilepsia nu este o boală ereditară, dar ţine cont de o predispoziţie convulsivantă

crescută. Actualmente se estimează transmiterea genetică la o frecvenţă de 2 – 3%. Viaţa

sexuală echilibrată nu dăunează epilepticului. Statisticile arată că dintre femeile epileptice, în

perioada de gestaţie au născut feţi vii, în vreme ce 100% dintre bărbaţii epileptici au avut

descendenţi vii.

S-a constata deasemeni că paroxismele epileptice nu exercită influenţă nocivă asupra

sarcinii.

Chiar apariţia crizei în timpul travaliului poate permite decurgerea naşterii per vias

naturales.

Alte probleme medico-sociale la epileptici

Conducerea autovehiculelor de către bolnavii epileptici a suscitat discuţii foarte

aprinse. Traficul rutier devine din ce în ce mai crescut, iar circulaţia un act de mare

complexitate , ce solicită sub aspect fizic şi pshic din ce în ce mai mult şi pe omul sănătos.

Intrarea epilepticului în acest flux reprezintă un mare hazard, fiind unanim admis că oboseala,

tensiunea, căldura, stresurile, sunt factori favorizanţi ai apariţiei paroxismelor, momentele

cele mai neaşteptate.

Problema criminalităţii printre epileptici. Frecvenţa criminalităţii la epilepticii fără

tulburări psihice nu diferă de cea a populaţiei generale. Formele de epilepsie cu tulburări

psihice mari pot fi legate de unele delicte, crime sexuale, efectuate în timpul acceselor.

Asigurările pe viaţă împotriva accidentelor. Din acest punct de vedere un bolnav

epileptic prezintă o creştere a riscului la accidente cam de opt ori mai mare decât în cazul

populaţiei generale.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu epilepsie

Persoana cu epilepsie este adesea dezavantajată total. Unele studii pe pacienţii

epileptici arată că aceştia au dificultăţi serioase cu serviciul. Numeroşi pacienţi suferă mai

mult datorită concepţiilor greşite şi prejudecăţilor altor persoane în legătură cu epilepsia, decît

afecţiunii ca atare. Problemela apar la şcoală, la locul de muncă şi în viaţa de familie. Pot fi

afectate perspectivele de căsătorie. În cadrul îngrijirii persoanelor cu epilepsie este important

a se încerca reducerea acestor neînţelegeri şi a susţine pacientul şi familia sa.

În îngrijirea pacientului cu epilepsie se va ţine seama de faptul că acesta este adesea

pus în situaţii dificile cauzate de declanşarea crizelor în cele mai diferite locuri. Vom discuta

cu pacientul pentru a-l face să înţeleagă reacţia celor din jur, şi să o accepte pe cât posibil.

Pacientul va trebui să-şi accepte suferinţa şi eşecurile cauzate de boală, să înţeleagă că

în afara perioadelor de rău sunt normali, la fel ca ceilalţi, că această problemă nu-I face infimi.

Va primi explicaţii referitoare la tratament, la boală, la necesitatea de a se prezinta

periodic la medic.

Importante sunt discuţiile cu familia, care va fi învăţată cum să se poarte cu ei în

cazurile de declanşare a crizelor şi după. Pacienţii cu epilepsie au mare nevoie de suprotul

familiei. Împreună, familia şi pacientul, vor trebui să depăşească această situaţie, să o accepte,

să nu se culpabilizeze. Faptul că se culpabilizezază îi face să aibă un comprtament forate

grijului şi supraprotectiv.

În îngrijirea bolnavului epileptic se ţine seama de faptul că această boală creează

anxietate, temă de a nu face crize. Din această cauză există tendinţa de izolare, modificându-şi

comportamentul, devenind răutăcioşi. Pacientul cu epilepsie va fi susţinut şi integrat în

grupuri, unde este acceptat, ţinându-se seama şi de indicaţiile medicale, forma de epilepsie,

vârstă.

Se urmăreşte diminuarea reactivităţii convulsivante a creierului şi o încadrare socială

corespunzătoare. Tratamentul medicamentos trebuie să fie accesibil şi eficient, inofensiv

pentru organism, inofensiv pentru organism.

Capitolul III

CAZ CLINIC I

Numele: O

Prenumele: L

Sex: masculin

Vârsta: 35 ani

Domiciliu: Botşani, jud. Botoşani, str. Aleea Teilor, nr. 1

Starea civilă: Căsătorit

Cultura: 12 clase

Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergiii.

Elemente fizice: I=1, 72 m; H=69 kg;

Relaţii familiale armonioase

Antecedente personale: căsătorit, un copil sănătos, soţia aparent sănătoasă. Neagă

TBC şi afecţiuni infecto-contagioase. Stagiul militar satisfăcut. Lucrează ca gestionar la

“Loteria Naţională”.

Antecedente heredo-colateraleale: tatăl decedat în urma unui accident. Mama aparent

sănătoasă.

Analiza medicală: bolnavul vine la internare pentru creşterea frecvenţei crizelor

caracterizate prin cădere cu pierderea cunoştinţei, contractului tonico-cronice, spumă roază la

gură (îşi muşcă limba), pierdere involuntară de urină.

Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate,. Recunoaşte consumul de băuturi alcoolice.

Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.

Stabilirea iniţială a nevoilor fundamentale

O.L.

Respiraţia: se situează în limite normale. Odihnă şi somn: insomnie

Eliminare: normală Igiena: respectă regulile de igienă

corporală, vestimentară şi a mediului.

Mişcare şi mobilizare: hiperacti-vitate,

necoordonarea mişcărilor

Informare şi educaţie: dezinteres de a

învăţa

Asigurare: probabilitate de atingere a

integrităţii fizice

Spirit: nu participă la activităţile

religioase

Lucru: dificultate de a-şi asuma rosturile

sociale

Temperatura: se situează în limite

normale

Recreere: dezinteres în participarea la

activităţi recreative

Comunicare: ineficace la nivel intelectual

şi afectiv

Mâncare şi băutură: consumator de

etanol, bulimie

Îmbrăcăminte: corespunzătoare

Prescripţii medicale

O.L.

TRATAMENT DATA EFECTUĂRII OBSERVAŢII

Carbomazepină 06.03 – 11.03

12.03 – 18.03

Oral 2 cp/zi

Oral 3 cp/zi

Fenobarbital 06.03 – 15.03 IM 1 f/zi

Haloperidol 07.03 – 18.03 Oral 3x50 pic/zi

Romparkin 07.03 – 18.03 Oral 3 cp/zi

Napoton 08.03 – 18.03 Oral 2 cp/zi

Diazepam 06.03 – 18.03 IM 2 f/zi

Vitamina B1 06.03 – 12.03 IM 1 f/zi

Vitamina B6 06.03 – 12.03 IM 1 f/zi

Examene de laborator – diverse

6 III – Recoltarea sângelui pentru: uree = 18 mg%

glicemie = 137 mg%

Hb = 12,26 g%

USH = 31/46 mm

Calcemie = 8,6 mg%

L = 10.800 mc

Probe hepatice:

Tymol = 4 UML

ZnSO4 = 14 USH

8 III – Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ

6 III – Recoltarea urinii pentru examenul de urină:

albumină/absent

glucoză/absent

sediment: rare epitelii plate

rari cilindri hialino granuloşi

Examen psihiatric

Pacient cunoscut spitalului de psihiatrie prin internări anterioare, revine la internare cu

trimitere de triaj pentru creşterea frecvenţei crizelor şi a intenşităţii acestora. La internare este

agitat pshihomotor, prezintă tremurături ale extremităţilor şi semne de împregnare etanolică.

Este orientat temporo-spaţial. Acuză cefalee, amorţeli, hipopraxie voluntară. Prezintă tulburări

de percepţie. Conţinutul gândirii este redus (bradilalie, bradipsihie).

Imaginaţie săracă.

Tratament

O.L.

Medicamente administrate per/os ORAR

6,00 12,00 18,00 24,00

Carbomazepină 1 cp 1 cp 1 cp -

Romparkin 1 cp 1 cp 1 cp -

Haloperidol 50 pic 50 pic 50 pic -

Napoton 1 cp - 1 cp -

Medicamente administrate IM ORAR

6,00 12,00 18,00 24,00

Fenobarbital - - 1 f -

Diazepam - - 1 f -

Vitamina B1 - 1 f - -

Vitamina B6 - 1 f - -

Îngrijiri diverse:

Măsurarea şi notarea în FO a funcţiilor vitale TA, puls, temperatură, respiraţie.

Administrarea medicamentelor.

Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.

Regim alimentar:

interzicerea consumului de alcool

evitarea consumului excesiv de lichide şi sare

regim alimentar obişnuit, fără excluderea grăsimilor

Medicamentul Modul de

prezentare

Acţiune Efecte adverse

Fenobarbital Comprimate

15 mg

100 mg

Fiole

40 mg

200 mg

Anticonvulsivant

antiepileptic hip-notic

Oboseală,

somnolenţă,

agitaţie, confuzie

Haloperidol Sol. uz intern 2

mg/ml flacon de 10

ml

Neuroleptic

Antipsihatic

Sedativ

Indomnie, stare

depresivă, sdr.

Parkinsonian

Romparkin Comprimate 2 mg Antiparkinsonian Uscăciunea gurii,

tulburări de vedere,

constipaţie.

Drageuri 10 mg Tranchilizant Somnolenţă,

oboseală, cefalee,

apatie

Comprimate

2 mg

10 mg

Fiole

10 mg

Tranchilizant,

miorelaxant,

anticonvulsivant

Somnolenţă,

oboseală, ameţeli,

uscăciunea gurii

Carbomazepină Comprimate 200

mg

Antiepileptic,

hipnotic

Somnolenţă,

greaţă, vomaă,

tremurături ale

mâinilor, astenie

Vitamina B1 Comprimate

2 mg

10 mg

fiole

10 mg

Substitutiv în stările

de deficit de tiamină

-

Vitamina B6 Comprimate 250

mg

Substitutiv în stările

de deficit de

piridoxină

-

fundamentală

Sursa de

dificultate

Problema Diagnostic de

nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

06.03 – 08.03 2000

A mânca şi a bea

Consumul de

alcool

Foame exagerată Alimentaţie

exagerată

cantitativ

Interzicerea

consumului de

alcool

Administrare de

alimente în

cantitate necesară

Uşoară ameliorare

Mişcare şi mobi- Criza epileptică Nu poate să-şi

controleze

mişcările

Incapacitate de a-

şi controla

mişcările

Prevenirea

crizelor epileptice

Administrare de

antiepileptice

Mişcarea şi

mobilizare

normală

Criza epileptică Pericol de alterare

a fizicului

Posibilitate de

atingere a

integrităţii

fizicului

Prevenirea

crizelor comiţiale

Administrare de

antiepileptice

Sub tratament

antiepileptic criza

dispare

Odihnă şi somn Agitaţie

psihomotorie

Dificultate de a

dormi

Insomnie Sedare Administrare de

neuroleptice

Somn, indus

medicamentos

Consum de etanol Transpiră Dioforeză Combaterea

transpiraţiilor

Interzicerea

consumului de

etanol,

schimbarea

lenjeriei

Pacientul nu mai

transpiră

09.03 – 11.03

Mişcare şi

mobilizare

Criza epileptică Nu-şi

coordonează

mişcările

Hiperactivitate Sedare,

imobilizare

Administrare

sedative

Pacientul se

calmează


psihomotorie

Dificultate de a

dormi

Insomnie Sedare Administrare

neuroleptice şi

sedative

Somn indus

medicamentos

Comunicare Consumul de

etanol

Dificultatea de a

înţelege ceea ce I

se spune

Ineficace la nivel

intelectual

Interzicerea

consumului de

alcool

Educaţie sanitară Comunică cu

personalul, cu

clienţii bolnavi

12.03 – 15.03 Agitaţie Creşterea în ritm a Hiperactivitate Combaterea Administrare de Pacientul se

psihomotorie mişcărilor agitaţiei

psihomotorii

sedativ,

imobilizare

calmează

Odihnă şi somn Efecte adverse ale

medicamentelor

Oboseală, senzaţie

de somn

Somnolenţă Combaterea

somnolenţei

Plimbări, aerisirea

salonului

Ameliorare

Agitaţie

psihomotorie

Nu desfăşoară

activităţi

recreative

Dezinteres de a

practica activităţi

recreative

Convingerea

pacientului să

desfăşoare

activităţi

recreative

Educaţie sanitară,

psihoterapie

Citeşte ziarele,

face plimbări

Informare, Hiperactivitatea Lipsă de interes în

achiziţionarea de

noi cunoştinţe.

Dezinteres de a

învăţa

Convingerea

pacientului să

desfăşoare

activităţi

informative

Educaţie sanitară,

psihoterapie

Este interesat de

boala sa

fundamentală

Sursa de

dificultate


nursing


16.03 – 18.03 Stare depresivă Nu comunică Comunicare

ineficace la nivel

afectiv

Combaterea

mutismului

Psihoterapie Comunică cu

personalul, cu

clienţii bolnavi


medicamentelor

Oboseală, senzaţie

de somn


somnolenţei


bolnavului

Dispare

somnolenţa

Izolare Neputinţă Dificultatea de a-

şi asuma rolurile

sociale

Combaterea

izolării

pacientului,

psihoterapie

Psihoterapie Ameliorare

18.III.2000

Pacient cunoscut spitalului prin internări anterioare, revine cu trimitere pentru

creşterea frecvenţei crizelor cu suspendare a cunoştinţei şi creşterea în intensiate a acestora şi

a simptomatologiei exprimată clinic prin: cefalee difuză, ameţeli, iritabilitate explozivă,

tulburări neurovegetative, frecvente decompensări narcofilice etanolice.

Se externează cu recomandările:

continuarea tratamentului cf. Rp. Cu : Clorpromazină

Fenobarbital

Diazepam

evitarea locurilor cu risc pentru viaţa bolnavului (sursă de foc, apă)

C.M. pe perioada internării

CAZ CLINIC II

Numele: I

Prenumele: P

Sex: masculin

Vârsta: 36 ani

Domiciliu: Nicşeni, jud. Botoşani

Starea civilă: necăsătorit

Cultura: 4 clase


Elemente fizice: I=1, 62 m; H=60 kg;

Relaţii familiale armonioase

Antecedente personale: repetate internări la spitalul Socola – Iaşi, TBC pulmonar

(1986) – internat în spitalul Fiziologic, neagă afecţiuni infecto-contagioase, poliomelită la

vârsta de 4 luni.

Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul vine la internare cu bilet de trimitere din

DMC pentru o nouă decompensare caracterizată clinic prin: cefalee, insomnii, tulburări de

comportament, creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Nu prezintă diaree, vărsături sau

pierderi sangvinolente.


I.P.

Respiraţia: se situează în limite normale. Odihnă şi somn: insomnie

Mâncare şi băutură: bulimie Îmbrăcăminte: ţinută neîngrijită.

Mişcare şi mobilizare: hiperacti-vitate,

necoordonarea mişcărilor

Temperatura: se situează în limitele

normale.

Asigurare: prezintă crize comiţiale grand Informare şi educaţie: dezinteres de a

mal învăţa

Lucru: neputinţă Spirit: incapacitate de a participa la

activităţi religioase

Recreere: incapacitate de a desfăşu-ra

activităţi recreative


(limbaj incoerent, logoree) şi afectiv

(muţenie)


O.L.


Haloperidol 60 pic/zi 22.01 – 3.02.2000 Oral 20 pic de trei ori pe

zi.

Fenobarbital

2 cp/zi

1 f/zi

22.01 – 03.02.2000

24.01.2000

Oral 1 cp x 2/zi

IM 1 f/zi

Clordelazin 3 cp/zi 22.01 – 03.02 2000 Oral 1 cp x 2/zi

Romparkin 3 cp/zi 22.01 – 03.02.2000 Oral 1 cp x 3/zi


21.I.2000 – Recoltarea sângelui pentru: uree = 18 mg%

glicemie = 95 mg%

Hb = 13,86 g%

VSH = 7/16 mm

Calcemie = 8,7 mg%

L = 6600 mc

Probe hepatice:

Tymol = 4 UML

ZnSO4 = 14 USH

Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ

22.I.2000 – Recoltarea urinii pentru examenul de urină:

albumină/absent

glucoză/absent


23.I.2000 – QI = 59 oligofrenie gr. I

Examen psihiatric

La vârsta de 4 luni bolnavul a suferit de poliomelită. A fost spitalizat la spitalul de

copii. Chiar în timpul spitalizării a prezentat crize comiţiale. Frecvenţa actuală a crizelor

afirmată de mamă: “face 3 zile la rând crize multe apoi se mai opreşte; are timpuri când

vorbeşte şi timpuri când nu vorbeşte. Treabă nu face defel. Câteodată e rău, strică, sparge,

sare la noi”.

Se constată un deficit psihic global la nivel de oligofrenie gradul I. Relativ orientat

global. Discernământ critic diminuat.

Tratament

I.P.

Medicamente administrate per os ORAR

6,00 12,00 18,00 -

Fenobarbital 1 cp - 1 cp -

Romparkin 1 cp 1 cp 1 cp -

Haloperidol 20 pic 20 pic 20 pic -

Clordelazin 1 cp 1 cp 1 cp -


6,00 12,00 18,00 24,00

Fenobarbital - 1 f - -

Îngrijiri diverse:




Regim alimentar:

interzicerea consumului de alcool şi băuturi alcoolice



evitarea expunerii îndelungate la temperaturi ridicate


prezentare



15 mg

100 mg

Anticonvulsivant,

antiepileptic, hip-

notic de lungă durată

Oboseală,

somnolenţă,

agitaţie, confuzie,

erupţii cutanate

alergice

Haloperidol Sol. uz intern 2

mg/ml flacon de 10

ml

Fiole de 5 mg /ml

Neuroleptic

Antipsihatic

Sedativ

Insomnie, stare

depresivă, sdr.

Parkinsonian,

tulburări extrapi-

ramidale

Romparkin Comprimate 2 mg Antiparkinsonian Uscăciunea gurii,

tulburări de vedere,

con-stipaţie, greaţă,

vomă, greutăţi de

micţiune

Clordelazin Drajeuri 25 mg neuroleptic, anti-

psihotic, sedativ

Sedare, somno-

lenţă, tulburări de

vedere, uscă-ciunea

gurii

fundamentală

Sursa de

dificultate


nursing


22.01 – 24.01 2000

A mânca şi a bea

Boala psihică Foame exagerată Alimentaţie

exagerată

cantitativ

Combaterea

bulimiei

Administrare de

alimente în

cantitate necesară

Uşoară ameliorare

Mişcare şi mobi- Criza comiţială Nu poate să-şi

controleze

mişcările

Incapacitate de a-

şi controla

mişcările

Prevenirea

crizelor comiţiale

Administrare de

antiepileptice

Mişcarea şi

mobilizare

normală după

administrarea

antiepilepticu-lui

Pierderea

cunoştinţei

Pericol de alterare

a fizicului

Posibilitate de

atingere a

integrităţii

fizicului

Prevenirea

crizelor comiţiale

Administrare de

antiepileptice

Sub tratament

antiepileptic criza

dispare


psihomotorie

Dificultate de a

dormi

Insomnie Sedare Administrare de

neuroleptice

Somn, indus

medicamentos

Mişcare şi

mobilizare

Agitaţie

psihomotorie

Nu-şi

coordonează

mişcările

Hiperactivitate Sedare,

imobilizare

Administrare

sedative

Pacientul se

calmează

Boală psihică Incapacitatea

efectuării

îngrijirilor de

curăţenie

Incapacitatea de

a-şi acorda

îngrijiri de igienă

Educaţie sanitară

şi ajutarea

bolnavului în

efectuarea toaletei

Schimbarea

lenjeriei de corp şi

de pat, baia

bolnavului

Ţinută îngrijită

Îmbrăcăminte Tulburări de

gândire

Ţinută neîngrijită Dezinteres faţă de

ţinuta sa

vestimentară

Ajutarea

bolnavului în

alegerea hainelor

Schimbarea

lenjeriei de corp


Comunicare Boală psihică Dificultate de a

înţelege ceea ce I

se spune

Comunicare la

nivel intelectual

Ajutarea

bolnavului să

înţeleagă ceea ce I

se comunică

Discuţie pe

înţelesul

bolnavului

Comunicare

eficace

Odihnă şi somn

Mediu necores-

punzător (salon

neaerisit)

Oboseală, sen-

zaţie de somn


somnolenţei


salonului

Ameliorare

Informare, edu- Tulburări de

gândire

Greutate în a-

chiziţionarea de

noi comportari

Dificultate de a

învăţa

Combaterea bolii

psihice

Administrarea de

antipsihotice

-

Mişacare şi

mobilizare

Tulburări de

gândire

Creştere în ritm a

mişcărilor

Hiperactivitate Combaterea

hiperctivităţii

Administrarea

hiperactivităţii

Dispare

hiperactivitatea

Mâncare şi bău- Boala psihică Foame exagerată Alimentaţie

exagerată

cantitativ

Combaterea

bulimiei

Administarea de

alimente în

cantitatea

necesară

Ameliorare

1.II – 2.II.2000 Izolarea de anturaj Nu comunică Comunicare Combaterea Psihoterapie Comunicare

Comunicare (mutism) ineficace la ni-vel

afectiv

mutismului eficace

Dificultate de a se

implica într-un rol

Incapacitatea de a

desfăşura

activităţi

Neputinţă Ajutarea

pacientului în a

desfăşura o

activitate

Psihoterapie Efectuează

anumite activităţi

(curăţenie în

noptieră)

Incapacitate de a

împlini o

activitate

recreativă

Imposibilitatea de

a se amuza în

activităţi

recreative

Încapacitatea de a

desfăşura

activităţi

recreative

Stimularea

bolnavului,

convingerea să

participe la

activităţi

recreative

Plimbări, discuţii

(psihoterapie)

Ameliorare

2.II.2000

Se externează în prezenţa familiei, cu următoarele recomandări:

Tratament cu:

carbomazepin 2 cp/zi

fenobarbital 20 cp/zi

Diazepam 2 cp/zi

supravegehere din partea familiei

va evita locuinţe cu risc pentru vârsta bolnavului, va evita sursele de foc, apă

dispensarizare prin dispensarul medical comunal şi prin cabinetul de psihiatrie

CAZ CLINIC III

Numele: C

Prenumele: A

Sex: feminin

Vârsta: 62 ani

Domiciliu: Vlădeni, jud. Botoşani

Starea civilă: divorţată

Cultura: 4 clase


Elemente fizice: I=1, 58 m; G=66 kg;

Antecedente personale: două surori aparent sănătoase, divorţată, N=0, A=1. Prima

menstruaţie – 13 ani, ultima menstruaţie 37 ani. A fost internată la spitalul Dr. Petru Groza,

Oradea. A lucrat cadrul CAP. Studii – patru clase (rezultate şcolare slabe). Pensionară.

Antecedente heredo-colaterale: părinţi decedaţi. Are un nepot cu antecedente

psihiatrice.

Anamneza medicală: Bolnava vine la internare cu autosanitara cu bilet de trimitere din

policlinica judeţeană pentru creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie,

tulburări de comportament, irascibilitate. Orientată temporo-spaţial şi la propria persoană. Nu

prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente. Ţinută vestimentară neordonată, igienă

corporală necorespunzătoare.


C.A.

Respiraţia: dispune Odihnă şi somn: insomnie

Mâncare şi băutură: bulimie Îmbrăcăminte: ţinută vestimentară

neordonată

Mişcare şi mobilizare: imobilizare Temperatura: afebrilă

Asigurare: probabilitate de atingere a

integrităţii fizice

Informare şi educaţie: incapacitate de a

învăţa

Lucru: neputinţă Spirit: incapacitate de a participa la

activităţi religioase

Recreere: nu desfăşoară activităţi

recreative


şi afectiv

Eliminare (constipaţie) Igienă: necorespunzătoare


C.A.


Fenobarbital 16.11 – 26.11.1999 Oral 1 cp/zi

Sulfat de magneziu 16.11 – 24.11.1999 In 1 f/zi

Glucoză 33% 16.11 – 26.11.1999 In 1 f/zi

Fenilopină 16.11 – 25.11 Oral 2 cp/zi

Furosemid 16.11 – 25.11 In 1 f la 2 zile

Multivitamin 16.11 – 26.11 Oral 6 cp/zi

Brofimen 16.11 – 22.11 Oral 3 cp/zi

Diazepam 16.11 – 25.11 Oral 3 cp/zi

Clorpromazin 16.11 – 25.11 Oral 4 cp/zi

Supozitoare de gliceri-nă 22.11 Rectal 1 sup/zi


16.11 – Recoltarea sângelui pentru: uree = 26 mg%

glicemie = 79 mg%

Calcemie = 9,6 mg%

L = 7900 mc

Probe hepatice:

Tymol = 4 UML

ZnSO4 = 12 USH

17.11 – Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ

18.11 – Recoltarea urinii pentru examenul de urină:

albumină/absent

glucoză/absent


Examen psihiatric

Bolnava în evidenţa spitalului de psihiatrie este internată pentru mărirea frecvenţei

crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie, ameţeli. Ţinuta neîngrijită, mimica anxioasă,

privire imobilă. Atenţie involuntară, inhibiţie psihomotorie. Orientată temporo-spaţial. Se

consideră bolnavă psihic. Nu declară implicaţii judiciare.

Tratament

C.A.

Medicamente administrate per os ORAR

6,00 12,00 18,00 24,00

Fenobarbital - - 1 cp -

Fenilopină 1 cp - 1 cp -

Clorpromazin 1 cp 2 cp 1 cp -

Brofimen 1 cp 1 cp 1 cp -

Diazepam 1 cp - 1 cp -

Multivitamin 2 cp 2 cp 2 cp -


6,00 12,00 18,00 24,00

Glucoză 33% - 1 f - -

Sulfat de magneziu - 1 f - -

Ferosemid - 1 f - -

Medicamente administrate rectal ORAR

6,00 12,00 18,00 24,00

Supozitoare de glicerină - 1 sup - -

Îngrijiri diverse:




Asigurarea confortului fizic şi psihic necesar

Regim alimentar:

Abţinerea de la consumul de alcool şi băuturi alcoolice




prezentare



15 mg

100 mg

Anticonvulsivant,

antiepileptic, hip-

notic de lungă durată

Oboseală,

somnolenţă,

agitaţie, confuzie,

erupţii cutanate

alergice

Clorpromazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic

Antipsihatic

Sedativ

Antivomitiv

Somnolenţă,

potenţarea

băuturilor

alcoolice, tulburări

de vedere

Comprimate

2 mg

10 mg

Fiole 10 mg

Tranchilizant,

miorelaxant,

anticonvulsivant

Somnolenţă,

oboseală, ameţeli,

uscăciunea gurii

Comprimate a 8

mg (flacon cu 20

buc), soluţie pentru

uz intern

Expectorant

Fluidifiant

Mucolitic

Rareori greaţă

Multivitamin Drajeuri Asociaţie polivita-

minică echilibrată,

care acţionează în

carenţele vitami-nice

Nu se adminis-

trează la parkin-

sonieni în timpul

tratamentului cu

levadope

Sulfat de magneziu Fiole 2 g/10 ml - deprimant central

- anticonvulsivant

Infectarea rapidă

poate provoca

congestia feţei,

hipotensiune,

colaps

Supozitoare de Supozitoare Declanşează reflexul -

2,13 g

1,39 g

de ----

fundamentală

Sursa de

dificultate


nursing


16.11 – 18.11 1999

A mânca şi a bea

Boala psihică Foame exagerată Alimentaţie

exagerată

cantitativ

Combaterea

bulimiei

Administrare de

alimente în

cantitate necesară

Uşoară ameliorare

Mişcare şi mobi- Criza comiţială Nu poate să-şi

controleze

mişcările

Incapacitate de a-

şi coordona

mişcările

Prevenirea

crizelor epileptice

Administrare de

antiepileptice

Mişcarea şi

mobilizare

normală

Criza epileptică Pericol de alterare

a fizicului

Posibilitate de

atingere a

integrităţii

fizicului

Prevenirea

crizelor comiţiale

Administrare de

antiepileptice

Sub tratament

antiepileptic criza

dispare


psihomotorie

Dificultate de a

dormi

Insomnii Combaterea

insomniei

Administrare de

neuroleptice şi

sedative

Pacienta nu mai

are insomnii

fundamentală

Sursa de

dificultate


nursing


18.11 – 21.11

şcare şi

mobilizare

Tulburări de

gândire

Diminuarea

mişcărilor

imobilitate Combaterea

imobilităţii

Psihoterapie Ameliorare

Îmbrăcăminte Tulburări de

gândire

Ţinută neîngrijită Dezinteres faţă de

ţinuta sa

vestimentară

Ajutarea

bolnavului în

alegerea hainelor

Schimbarea

lenjeriei de corp


Boală psihică Incapacitatea

efectuării

îngrijirilor de

curăţenie

Incapacitatea de

a-şi acorda

îngrijiri de igienă

Ajutarea

pacientului în

efectuarea toaletei

Schimbarea


de pat, baia

generală.


Prezenţa de

secreţii pe căile

respiratorii

Senzaţia de

sufocare

dispun Dezobstruarea

căilor respiratorii

Respiraţie uşoară Comunicare

eficace

22.11 – 24.11 Boală psihică Dificultatea de a Comunicare, Ajutarea pacientei Discuţii pe Comunicarea cu

Comunicare înţelege ceea ce I

se spune

implicare la nivel

intelectual

să înţeleagă ceea

ce I se comunică

înţelesul pacientei personalul, cu

celelalte paciente

fundamentală

Sursa de

dificultate


nursing


Încetinirea

tranzitului

intestinal

Pacienta nu

prezintă scaune

Constipaţie Combaterea

constipaţiei

Administrarea de

supozitoare cu

glicerină

Pacienta nu

prezintă scaune

Mişcare şi

mobilizare

Agitaţie

psihomotorie

Creşterea în ritm a

mişcărilor

Hiperactivitate Combaterea

agitaţiei

psihomotorii

Administrarea de

sedative,

mobilizare

Pacienta se

calmează


medicamen-telor

Oboseală, sen-

zaţie de somn


somnolenţei

Aerisirea

salonului,

plimbări

Dispare senzaţia

de somnolenţă

25.11 – 26.11

Comunicare

Stare depresivă Nu comunică

(mutism)

Comunicare

afectivă la nivel

afectiv

Combaterea

mutismului

Psihoterapie Comunicarea cu

personalul, cu

ceilalţi bolnavi

Boală psihică Incapacitatea de

a-şi efectua

îngrijiri de

curăţenie

Igienă necores-

punzătoare

Ajutarea paci-

entei în efectua-

rea toaletei

Schimbarea


de pat, baia

generală.

Ţinută bine

îngrijită

Tulburări de

gândire

Imposibilitatea de

a se amuza în

activităţi

recreative

Încapacitatea de a

desfăşura ctivităţi

recreative

Convingerea

pacientei să

participe la

activităţi

recreative

Plimbări, discuţii Ameliorare

26.11.1999

Bolnava în evidenţa Spitalului de Psihiatrie Botoşani, a fost internată pentru creşterea

frecvenţei crizelor comiţiale, cefalee, ameţeli, agitaţie psihomotorie. A fost tratată în stare

anticonvulsivant, tranchilizant, sedativ, diuretic, vitamine. Se externează în stare ameliorată la

solicitarea bolnavei. Se recomandă:

tratament conform Rp

interzicerea consumului de alcool

dispensarizare prin dispensarul medical

reinternare la nevoie

CAPITOLUL IV

Concluzii

Un loc aparte în tratarea pacientului cu epilepsie îl ocupă psihoterapia. De puterea de

convingere a asistentului/asitentei medicale depinde ca pacientul să accepte necesitatea

tratamentului şi să-l urmeze cu permanenţă. Atmosfera de calm şi simpatie pe care va şti să o

creeze în jurul pacientului, îl vor face pe acesta să-şi recapete optimismul şi încrederea în

viaţă.

Astfel asistentul medical discută permanent cu pacientul, pentru a nu-I confirma

sentimentele de respingere, dă relaţii despre tratament, modul de administrare, îl ajută în

găsirea unor activităţi prin care să se simtă valoros, în comunicarea cu familia. Răspunde la

întrebările familiei, stimulând-o să rămână în contact cu bolnavul, să nu-l respingă, să-l

accepte aşa cum este.

Totodată asistentul medical va informa medicul despre starea pacientului, dacă este

agitat sau liniştit, dacă se alimentează suficient, dacă întreţine relaţii şi contacte cu cei din

jurul lui, dacă doarme noaptea.

De asemenea va avea grijă ca pacientul să fie supravegheat permanent, deoarece

crizele epileptice se pot declanşa oricând.

Bolnavul de epilepsie e un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit şi observat nu

numai în timpul crizelor, cât şi în afara acestora.

Asistentulmedical va urmări ca bolnavul să păstreze regimul igieno-dietetic impus pe

tot cursul spitalizării. Fără consum de cafea, alcool, sare, lichide în exces, deoarece consumul

acestora poate precipita apariţia crizelor. Asistentul medical va comunica zilnic la vizită

medicului, eventualele modificări survenite în evoluţia şi prognosticul bolii. Urmăreşte

evoluţia bolii sub tratamentul anticonvulsivant şi sedativ.

La externare, bolnavului I se explică necesitatea de a urma tratamentul

anticonvulsivant permanent, să meargă la control periodic. El va cunoaşte împrejurările

periculoase ce trebuie evitate la locul de muncă, cât şi în viaţa particulară, cum ar fi primejdia

focului, a apelor libere, a înălţimii, conducerii autovehiculelor. Se va insista asupra pericolului

de a consuma băuturi alcoolice, cafea şi asupra importanţei evitării stresurilor şi

suprasolicitărilor.

Datoria asistentului medical este să-l convingă pe pacient că poate să ducă o viaţă

normală sau cel puţin apropiată de normal.

Bibliografie

C. Arsene, L. Popoviciu – EPILEPSIILE

C. Arsene, I. Stoica – CRIZELE EPILEPTICE

P. Brânzei, Aurelia Sîrbu – PSIHIATRIE

Virginia Henderson – NURSING

*** - Agenda medicală 1991

Tratat de psihiatrie Oxford – Michele Geldel, Dennis Goth; Richard Moyan, Ediţia

1994

Documents

Ingrijirea bolnavilor cu epilepsie