Ingrijirea Pacientului Cu Traumatism Abdominal

Embed Size (px)

Citation preview

FUNDATIA ECOLOGICA DIMITRIE CANTEMIR- IASI GRUP SCOLAR -FILIALA HUSI SCOALA POSTLICEALA SANITARACALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE ABSOLVIRE

NDRUMTOR,

ABSOLVENT :

2014 FUNDATIA ECOLOGICA DIMITRIE CANTEMIR- IASI GRUP SCOLAR -FILIALA HUSI SCOALA POSTLICEALA SANITARACALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

NGRIJIREA PACIENILOR CU TRAUMATISM ABDOMINAL

NDRUMTOR,

ABSOLVENT :

ARGUMENT

Suferina, fie ea fizic saumoral,este o parte integrant din existena terestr i nu e om care sfi fost scutit de ea.

MOTTO :Nevoia de a respira este o necesitate a fiinei vii, care const n a capta oxigenul indispensabil vieii celulare i a arunca gazul carbonic, produs al combustiei celulare.Cile respiratorii permeabile (receptive) i alveola pulmonar permit s se satisfac aceast nevoie.VIRGINIA HENDERSON

CUPRINSCAPITOLUL IAnatomia i fiziologia traumatismului abdominalCAPITOLUL IIII.1 Definiia II.2 EtiologiaII.3 ClasificareII.4 SimptomologiaII.5 Tablou clinicll.6 Metode de investigarell.7 Examenul clinic obiectivll.8 Investigatii paraclinice ll.9Tratamentll.10Evolutii si prognosticll.11 ComplicatiiCAPITOLUL IIIngrijirea bolnavului in spital (rolul asistentei)III.1 Ingrijiri generale . Masurarea functiei vitale; Tehnici(3); Masurarea tensiunii.

III.2 Acordarea ingrijirilor specifice la un pacient cu traumatisme abdominal. Oxigeno-terapia; Ecografia abdominal; Recoltarea HLG.lll.3 Tehnici impuse de boala .

CAPITOLUL IVPrezentarea i ngrijirea a trei pacienti cu trsaumatism abdominalCAPITOLUL VV.1 Educatie pentru sntateV.2 Concluzii generale asupra lucrrii

BIBLIOGRAFIE

PLANUL LUCRARIICAPITOLUL IANATOMIA SI FIZIOLOGIA A CAVITATII ABDOMINALE

ZONA ABDOMINALCuprinde spaiul dintre cuca toracic i oasele centurii pelvine. Singurele repere osoase aparin zonelor nvecinate: coastele, sternul, pubisul, ilionul i coloana vertebral. MUCHII ZONEI ABDOMINALE Muschiul drept abdominal, lat simetric, formeaz partea ventral a peretelui abdominal. Originea se situeaz pe creasta pubisului i simfiza pubian, de unde urc i se inser prin trei fii dinate pe coastele i cartilajele costale VII VIII i apendicele xifoid. Sunt nvelii n teaca aponevrotic a muchilor oblici i transvers, care se unesc n dreptul zonei mediane prin intermediul unei formaiuni ligamentare puternice, linia alb. Muchii drepi abdominali apropie apendicele xifoid de pubis, prin flexia toracelui pe bazin; - muchiul oblic extern este un muchi lat, subire, superficial, situat pe faa antero lateral a peretelui abdominal i toracelui inferior. Are originea pe coastele V XII prin digitaii musculare i tendinoase, alternnd cu cele ale dinatului anterior i ale marelui dorsal. De acolo, fibrele grupate n fascicule ajung s se insere pe linia alb, o larg aponevroz, pe marginea superioar a simfizei pubiene, linia pectineal, spina iliac antero posterioar i pe partea anterioar a marginii exterioare a crestei iliace. n contracie unilateral produce nclinarea i rotaia trunchiului spre acea parte; n contracie bilateral produce flexie; - muchiul oblic intern este un muchi lat, triunghiular, situat sub oblicul extern. Originea sa este pe creasta iliac, ligamentul inghinal i fascia toraco lombar, de unde fibrele pleac n evantai, astfel: cele superioare ctre marginea inferioar a ultimelor trei coaste, cele cu originea pe ligamentul inghinal se inser pe creasta pubisului i linia pectineal, iar restul fibrelor, inferioare, se unesc n linia alb. Are aciune similar muchiului oblic extern;- muchiul transvers este cel mai profund muchi abdominal, cu originea pe creasta iliac intern, feele interne ale cartilajelor ultimelor ase coaste i treimea lateral a ligamentului inghinal, i inseria prin aponevroz pe creasta i linia pectineal a pubisului i pe linia alb.

Abdomenul - Principalele trunchiuri arteriale si venoase din abdomen AORTA ABDOMINALA Segmentul abdominal al aortei se intinde de la a 2-a vertebra toracala pana la marginea inferioara a celei de-a patra vertebra lombara. Din acest segment pornesc ramuri parietale:a. artera frenica sau diafragmatica inferioara, se desprinde in dreptul celei de-a 12-a vertebre toracaleb. 4 perechi de artere lombarec. artera sacrata medieTot din acest segment pornesc si ramurile viscerale: truchiul celiac, artera mezenterica superioara, artera mezenterica inferioara, arterele renale, arterele suprarenale mijlocii, arterele genitale.Urmatoarele ramuri terminale: arterele iliace comune stanga si dreapta

TRUNCHIUL CELIACEste voluminos, cu diametrul de 6mm, lung de 10cm. Ia nastere la nivelul discului intervertebral dintre a 12-a vertebra toracala si prima vertebra lombara. La nivelul colului pancresului se imparte in cele 3 ramuri: hepatica comuna, artera gastrica stanga si artera splenica.

ARTERA MEZENTERICA SUPERIOARAEste un trunchi median nepereche, isi are originea cu un cm sub trunchiul celiac. Are un traiect descendent, posterior de pancreas. Acompaniata de o proeminenta desprinsa din capul pancreasului care are forma de carlig=proces uncinat. Apoi trece anterior de protiunea a treia a duodenului unde se gaseste in mezenter, descrie o curba cu concavitatea la dreapta. Se termina in fosa iliaca dreapta. Vascularizeaza pancreasul, intestinul subtire si jumatatea dreapta a intestinului gros. Putin mai jos isi au originea arterele suprarenale mijlocii stanga si dreapta dest glandelor suprarenale. Mai jos, pe partile laterale ale aortei, in dreptul primei vertebre lombare isi au originea arterele renale pereche stanga si dreapta avand ca destinatie rinichii.Inferior de arterele renale se gasesc arterele genitale. La barbat arterele testiculare, trec pe peretele abdominal posterior, trec prin canalul inghinal, patrund in scrot si se termina la testicul. La femei arterele ovariene care se distribuie la tuba uterina si la ovare.Pe fata anterioara a aortei la nivelul celei de-a treia vertebre lombare isi are originea artera mezenterica inferioara. Patrunde in mezoul colonului sigmoidian. Se distribuie la jumatatea stanga a intestinului gros. SISTEMUL NERVOS AL ABDOMENULUI Vena cava inefrioara.Are un diametru de 22mm, colecteaza sangele venos din regiunea subdiafragmatica, ia nastere din unirea celor 2 vene iliace comune; unirea se produce in dreptul celei de-a 4-a vertebra lombara dupa care are un traiect ascendent pe flancul drept al coloanei vertebrale. Se intinde pana la difragm. Colecteaza ram parietale:venele lombare si frenic si ram viscerale: venele testiculare/ovariene, venele renale, v. suprarenale, v. porta din v. hepatice, v. ombilicare la embrion.Vena porta.Dreneaza sangele venos al tubului digestiv, al pancreasului, al splinei, al cailor biliare extrahepatice precum si venele din peritoneul visceral si parietal. Dreneaza venele corespunzatoare a 5 artere: cele 3 ram ale trunchiului celiac si celor 2 artere mezenterice sup si inf. De cele mai multe ori se formeaza prin unirea venelor mezenterice sup, mezenterica inf si cu vena lienala. Aceasta unire se produce la marginea superioara a celei de-a 2-a vertebra lombara, la dreapta liniei mediane de unde trunchiul venei porte intra in componenta pediculului hepatic.

CONINUTUL ABDOMINAL Coninutul cavitii abdominale include: Mare parte din tractul intestinal Ficatul Pancreasul Splina Rinichii.

Pe lng aceste organe cavitatea abdominal mai conine vase de snge, vase limfatice i nervi, care merg la organe, precum i o cantitate variabil de esut gras.

OMENTUL Cea mai mare parte a coninutului cavitii abdominale este nvelit ntr-o foi fin, umezit, care este cunoscut sub numele de peritoneu. Cutele pe care le face peritoneul ancoreaz viscerele abdominale de pereii cavitii abdominale i permit acestor organe s alunece uor unele peste altele.Cea mai ampl parte a peritoneu lui este omentul mare, care atrn n jos, pornind de la marginea inferioar a stomacului i acoper colonul transvers i ansele intestinului subire, ca un or. Omentul mare conine o cantitate important de esut gras, care i d acestuia un aspect glbui.ROLUL DE PROTECIE Omentul mare se mai numete i poliistul abdomenului" datorit faptului c se adun n jurul unui organ inflamat pentru a preveni rspndirea infeciei ctre alte organe. Tot el ajut i la protejarea organelor abdominale de traumatisme i izoleaz termic abdomenul, prevenind pierderea de cldur. Pentru a putea descrie poziia organelor din interiorul abdomenului, sau localizarea durerilor abdominale, medicii au considerat util mprirea abdomenului n regiuni delimitate de planuri imaginare, verticale i orizontale.Abdomenul poate fi mprit n nou regiuni, care se pot delimita precis. Aceste regiuni sunt delimitate de dou planuri orizontale (subcostal i inter-spinos) i dou planuri verticale (pe linia de mijloc a fiecrei clavicule). Cele nou regiuni sunt urmtoareele: Hipocondrul drept Epigastrul Hipocondrul stng Flancul drept (zona lombar) Zona ombilical Flancul stng (zona lombar) Regiunea inghinal dreapt Regiunea suprapubian Regiunea inghinal stng

INTESTINUL SUBTIRE Intestinul subire este poriunea din tubul digestiv cuprins ntre stomac i intestinul gros. Are o lungime de 68 m, un diametrul de 45 cm i prezint o poriune iniial fix, care descrie un segment de cerc numit duoden i o poriune mobil numit jejun-ileon. Jejun-ileonul este dispus n 1516 anse n cavitatea abdominal i este legat de peretele posterior al acestei caviti printr-o formaiune peritoneal, numit mezenter. Cu lupa se observ c suprafaa valvulelor prezint numeroase proeminene de form conic, numite viloziti intestinale, care dau un aspect catifelat mucoasei intestinale (2060 de viloziti pe mm2). Valvulele conivente i vilozitile intestinale mresc suprafaa de absorbie a intestinului subire.

Peretele intestinului subire este alctuit, dinuntru n afar, din urmtoarele patru tunici : o mucoas, o submucoasa conjunctiv, o musculoasa i seroasa peritoneal. Mucoasa i submucoas particip la alctuirea valvulelor conivente.

COLONUL Colonul formeaz cea mai mare parte a intestinului gros din corpul uman. Dei constituie un tub continuu, colonul este format din patru segmente: colonul ascendent, colonul transvers,colonul descendent i cel sigmoid. In colon ajunge coninutul lichid al intestinului subire, din care se reab-soarbe apa pentru a forma produsul de eliminare de consisten semisolids, care va fi evacuat prin rect i canalul anal, sub form de materii fecale. La nivelul colonului exist dou curburi pronunate, denumite i flexuri, respectiv flexura colic dreapt (sau hepatic! i flexura colic stng (sau splenic).

COLONUL ASCENDENT Colonul ascendent se ntinde de la valva ileocecal, pn la flexura colic dreapt, de unde ncepe colo-nultransvers. Are aproximativ 12 cm lungime i se afl la nivelul peretelui abdominal posterior (din spate), fiind acoperit pe partea din fa i pe laturi numai de peritoneu, foia subire de esut conjunctiv care nvelete organele abdominale.COLONULTRANSVERS Colonul transvers ncepe de la nivelul flexurii colice drepte, situat sub lobul drept al ficatului i traverseaz cavitatea abdominal pn la nivelul flexurii colice stngi, din vecintatea splinei. Cu o lungime de aproximativa cm, colonul transvers reprezint segmentul cel mai lung i mai mobil al intestinului gros, fiind susinut doar de un pliu peritoneal (sau mezenter).COLONUL DESCENDENT Colonul descendent se ntinde de la flexura colic stng pn la marginea bazinului, de unde ncepe colonul sigmoid. Deoarece flexura colic stng este situat mai sus dect cea dreapt, colonul descendent are o lungime mai mare dect colonul ascendent.COLONULl SIGMOID SI MUCOASA COLONICAColonul sigmoid - de forma literei S - reprezint o continuare a colonului descendent, care ncepe la marginea superioar a pelvisului (bazinului).CARACTERISTICI Are circa 40 de cm lungime i, spre deosebire de colonul descendent, este destul de mobil, fiind susinut de propriul su mezenter (sau pliu peritoneal). La captul distal, colonul sigmoid se deschidem rect. Funcia colonului sigmoid const n depozitarea materiilor fecale nainte de defecaie, iar mrimea i poziia sa variaz dup cum este plin sau gol i n funcie de aportul alimentar.MUCOASA COLONULUI Mucoasa colonului este alctuit dintr-un singur strat de celule cu numeroase depresiuni adnci, sau cripte, care conin celule secretoare de mucus. Mucusul este important pentru lubrifierea coninutului fecal i protejarea pereilor de aciunea acizilor i a gazelor produse de bacteriile intestinale.

FICATUL CORPULUI UMAN

Ficatul omenesc este pozitionat sub diafragma in partea dreapta a organismului. Ficatul este printre cele mai mari organe ale corpului uman si cantareste in jur de 1kilogram jumate. Functiile ficatului pentru organism sunt vitale. Cele mai importante functii ale ficatului sunt:- elimina toxinele din organism ( considerat si statia de epurare a organismului)- are functie de sinteza ( produce proteine)- functie imunitara - un rol foarte important in imunitate tumorala si celulara.- functie de stocare a mineralelor si vitaminelor, etc Este compus din doi lobi: cel din stnga mai mic i cel din dreapta mai mare. O parte din bila produs n ficat se elimin direct n duoden, o alt parte se depoziteaz n vezica biliar situat sub ficat.

RINICHII SI VEZICA URINARA

Rinichii (ren) sunt nite organe pereche, n form de bob de fasole, localizate n spatele foiei parietale, pe partea dreapt i stng a coloanei vertebrale, sprijinite de peretele abdominal posterior. Vezica urinar este un sac cavitar, cptuit pe interior cu mucoas, cu perete musculos, localizat n bazinul mic, n spatele osului sacral.

Glandele suprarenale

Sunt nite glande endocrine pereche, situate la polul superior al rinichilor.SplinaSplina cu form asemntoare unei felii de pepene este localizat pe partea stng a abdomenului, sub diafragm. Este un organ cu importante funcii hematice, imunitare i de depozitare a sngelui.

Relaii strnse Topografia i funcionarea organelor abdominale este armonizat i interdependent. In viscerele situate n apropiere i legate funcional afeciunile se pot rspndi, transmite cu uurin de la un organ la altul.

Presiunea abdominala si pozitia organelor Pozitia anatomica a organelor situate in cavitatile viscerale ale trunchiului, toracica abdominala si pelvina, este determinata atat de formatiunile anatomice care leaga aceste organe de peretii cavitatilor in care se afla sau intre ele, cat si de presiunile existente in aceste cavitati si de echilibrul dintre aceste presiuni.

Organele nu sunt fixate rigid in regiunile in care se gasesc, ci prezinta diferite grade de mobilitate, in concordanta cu structura lor si cu functiile pe care le indeplinesc. Acest fapt explica, de altfel, modificarea partiala a pozitiei organelor in functie de pozitia in care se examineaza bolnavul si care poate da nastere la erori, privind marimea si proiectia la suprafata a acestora, in semiotica medicala si chirurgicala.

Trecerea omului la ortostatism a influentat in mare masura situsul visceral (asezarea anatomica a organelor in cavitatile trunchiului). Totodata, pozitia verticala si gravitatia au schimbat la om gradul de impovarare al peretilor trunchiului in comparatia cu patrupedele. Indeosebi, este importanta impovararea peretilor musculoaponevrotici antero-laterali ai abdomenului, care prin contractia lor tonica sau fazica determina si schimba valorile presiunii intraabdominale si pelvine. In aceste conditii, presiunea maxima se exercita asupra etajului inferior al peretelui antero-lateral al abdomenului, ceea ce explica la om frecventa crescuta a herniilor inghinale, eventratiilor si evisceratiilor, dizectazia muschilor drepti abdominali etc.

In determinismul acestor afectiuni, la impovararea crescuta prin gravitatie, se adauga si alti factori conditionati tot de trecerea la ortostatism, cum sunt texturile aponevrotice ale peretelui abdominal in regiunile inghinale. Aceasta structura aponevrotica inlocuieste pe cea musculara de la patrupede. Ea a luat nastere ca urmare a cresterii diametrului transvers al pelvisului, sub influenta tractiunii muschilor extensori ai coapsei pe bazin, care a ridicat insertia muschilor lati ai abdomenului, indeosebi a muschiului oblic intern si muschiului transvers al abdomenului. La patrupede acesti muschi aveau originea pe marginea ventrala a coxalului, in timp ce la om se ridica pe creasta iliaca si in treimea laterala a ligamentului inghinal. Acesti factori au determinat si traiectul canalului inghinal la om, cu inelul (orificiul) superficial, medial si cel profund lateral.

La patrupede cele doua inele se suprapun in axul ventrodorsal al peretelui, se privesc in oglinda, ceea ce determina si scurtarea traiectului inghinal.

Intre presiunile abdominala si pelvina pozitive si presiunea negativa din torace, exista o legatura indisolubila, in sensul ca ele se influenteaza reciproc. Intre cele doua presiuni exista un echilibru care se schimba in trecerea de la pozitia verticala la decubitus. Presiunea abdominala si pelvina este determinata de urmatorii factori: 1. contractia tonica si fazica a muschilor peretelui antero-lateral a abdomenului si jocul contractie-relaxare a diafragmei si diafragmei pelvine;2. forta de aspiratie toracica, aceasta ajungand in aspiratie in sptiul subfrenic drept si stang la circa 2kg;3. presiunea atmosferica ce comprima peretele musculoaponevrotic; 4. gradul de umplere a organelor cavitare din abdomen si pelvis;5. inchiderea ermetica a cavitatii abdominale si pelvine.

Din cele de mai sus, rezulta ca in pozitia verticala, in axul longitudinal, exista un gradient al presiunii abdominale si pelvine intre diafragma pelvina si di diafragma, care se micsoreaza de jos in sus si ca numai in functie de modificarea celor doua categorii de factori se poate intelege dinamica normala si patologica a peretilor abdomenului si pelvisului si consecintele asupra pozitiei si functiilor viscerale.

In sensul datelor expuse, de exemplu, se poate explica faptul ca ficatul, organ parenchimatos foarte greu de circa 1500 g, situat in partea superioara a partii peritoneale isi mentine pozitia normala nu numai prin legaturile peritoneale pe care le are cu peretii cavitatii abdominale si cu organele invecinate, ci si gratie fortei de aspiratie toracica exercitata asupra spatiului subfrenic si a presiunii intraabdominale scazuta in aceasta regiune. Se pot da numeroase alte exemple.

Totodata, contractia muschilor anterolaterali ai abdomenului, sustinuta de contractia diafragmei si diafragmei pelvine, inchiderea glotei, explica in mare parte mecanismele de golire a organelor cavitare cum sunt mecanismul defecatiei, mictiunii sau al nasterii cu expulzia fatului din uter.

Din jocul acestui sistem unitar toracoabdominal de echilibru presional se intelege, de asemenea, ca modificarea pozitiei unui organ atrage schimbari in pozitia organelor invecinate. In acelasi mod se explica schimbarea de topica abdominala in relaxarea patologica a diafragmei, cand cupola relaxata dreapta sau stanga a diafragmei mult impinsa in torace deplaseaza in partea opusa inima, pericardul si plamanul.at, in fiecare minut, circula in jur de un litru jumatate de sange.

Stomacul

Stomacul este un organ intraperitonial, cu proiectie abdominala si toracica situat in in etajul supramezocolic al cavitatii peritoniala, cea mai mare parte din loja subfrenica.Are o mobilitate apreciabila, mijloacele sale de fixare fiind reprezentate mai bine la cele doua extremitati prin continuitatea sa cu esofagul si duodenul.STOMACUL este segmentul cel mai lung al tubului digestiv.ASEZAREA: se afla in cavitatea abdominala, in partea stanga , sub diafragma, in loja gastrica (etajul supramezocolic). La omul viu are pozitia verticala, iar la cadavru este aproape orizontal.RAPORTURI: aflandu-se situat in regiunea supramezocolica, stomacul are in partea de sus, inainte si la dreapta, raporturi cu diafragma, ficatul si micul epiplon, la stanga cu splina, in jos cu colonul transvers, inainte cu peretele abdominal si inapoi cu pancreasul, rinichiul stang si splina).CONFIGURATIA EXTERNA: are forma literei J, masurand cand este plin moderat 25 cm. lungime, 10 cm. latime si 8 cm. grosime. Capacitatea mijlocie atinge 1300 ml. Structura StomacStomacul prezinta trei portiuni:- fundul sau marea tuberozitate este partea cea mai larga si priveste spre diafragm. Reprezinta camera cu aer a stomacului si nu contine alimente.- corpul este partea mijlocie;- portiunea pilorica sau portiunea orizontala este partea inferioara, cea mai ingusta a stomacului si are doua segmente:- antrul piloric;-canalul piloric.

CAPITOLUL IINoiuni despre boal II.1 Definiie: Traumatismele abdominale reprezinta ansamblul de modifcari patologice induse de actiunea unui agent vulnerant. Acestea se impart in doua mari categorii : traumatisme nchise i traumatisme deschise. II.2 Etiologie. Traumatismele abdomenului grupeaz leziunile peretelui i viscerelor abdominale produse de aciunea agenilor vulnerani asupra abdomenului.Particulariti caracteristice traumatismelor abdominale: poziia biped expune frecvent abdomenul la aciunea agenilor vulnerani, efectul este mai important dac musculatura este relaxat, o parte din viscerele abdominale se afl n zone protejate de perei osoi (torace inferior i bazin), unele viscere se proiecteaz n zone topografice care depesc limitele anatomice ale peretelui abdominal, fiind expuse leziunilor n traumatismele care intereseaz toracele inferior sau bazinul.

II.3 Clasificarea anatomopatologic

Contuzii abdominale (traumatisme nchise) ): leziuni traumatice ale abdomenului fr soluie de continuitate la nivelul tegumentelor. Funcie de structurile morfologice interesate sunt: contuzii abdominale cu leziuni parietale; contuzii abdominale cu leziuni viscerale; contuzii abdominale mixte (leziuni parietale i viscerale);Plagi abdominale(traumatisme deschise, rni): pot fi nepenetrante (peritoneu parietal integru), penetrante (interesare i a peritoneului parietal).Fiecare dintre cele dou variante poate fi plag simpl (fr leziuni viscerale), sau cu interesare visceral (ex. traumatismul renal).Moduri de aciune ale agentului vulnerant percuie: agentul vulnerant n micare lovete abdomenul sau abdomenul n micare e proiectat asupra agentului vulnerant; compresiune sau zdrobire a abdomenului ntre dou planuri dure, dintre care cel puin unul n micare; lovitur indirect (prin frnare cu deceleraie brusc), contralovitur (n cderi de la nlime n picioare sau n ezut); suflu de explozie propagat prin curenii de aer sau ap; explozia unui viscer prin creterea brusc a presiunii abdominale; Circumstane etiologice ale traumatismelor abdominale: accidente de circulaie (rutier, feroviar, maritim, aerian, etc.); accidente de munc (industrie, agricultur, construcii); accidente de sport i joac; accidente casnice; mari catastrofe naturale (cutremure, inundaii, alunecri de teren, etc.); agresiuni individuale prin arme albe, arme de foc sau improvizate (diverse corpuri contondente: coas, furc, tabl, fierstru), tentative de sinucidere. II.4 Simptomatologie Leziuni parietale: revrsatul sero-hematic (hematomul supraaponevrotic al peretelui abdominal): agentul vulnerant acioneaz tangenial asupra peretelui abdominal alunecare a prii profunde a esutului conjunctiv subcutanat pe suprafaa rezistent a fasciei de nveli a musculaturii abdominale, cu ruperea vaselor sangvine i limfatice superficial nivelul zonei de impact = bombare a tegumentelor, deseori echimotice, cu fluctuen central; puncia practicat n zona de maxim fluctuen extrage lichid sero-hematic. Hematomul subaponevrotic: localizat mai ales n teaca dreptului abdominal apare prin aciunea direct perpendicular a agentului vulnerant pe planul muscular, cu rupere fie a vaselor musculare mici (sngerare difuz), fie a ramurilor arterei epigastrice sau arterei mamare interne. Aspectul local este n funcie de intensitatea sngerrii i de integritatea foiei anterioare a tecii dreptului tegumentele supraiacente sunt normale sau bombeaz dac foia anterioar a tecii dreptului este intact echimoza apare dup 3-4 zile de la traumatism. Eventraia posttraumatic: existena unei soluii de continuitate musculo-aponevrotice, cu sau fr ruptura peritoneului parietal. Dac defectul parietal este mic exist riscul strangulrii viscerelor herniated, plgile parietale nepenetrante, evisceraia posttraumatic,l eziunile viscerelor cavitare,stomacul, rar interesat n cursul traumatismelor abdominale (3% n timp de pace, 13% n timp de rzboi) Leziunile gastrice sunt frecvent asociate altor leziuni visceral,contuzii ale stomacului: localizate frecvent n regiunea antropiloric, de la simplu hematom intramural pn la ruptur parietal complet sau incomplet (cu mucoas intact), sau pn la adevrate dilacerri gastrice; plgi ale stomacului: pot fi unice sau multiple, liniare sau anfractuoase, transfixiante (interesare att a peretelui anterior ct i a celui posterior al stomacului) frecvente cele penetrante (nepate sau mpucate). Duodenuleste rar sediul unor leziuni traumatice (1-2%) - profund retroperitoneal. Leziuni ale mezenterului: hematom, rupturi : verticale mai puin grave, paralele cu intestinul - mai grave. Rupturile situate lng baza mezenterului pot interesa vase importante cu compromiterea vitalitii unei poriuni ntinse de intestin. Leziunile viscerelor parenchimatase Ficatul poate fi sediul unor leziuni traumatice n contuziile i plgile abdominale, precum i n traumatismele complexe toraco-abdominale. ) Leziuni primare ale parenchimului hepatic: hematomul subcapsular - pstrarea integritii capsulei Glisson supraiacente, care prin decolare permite acumularea sub ea a pn la 2-3 litri de snge; hematoamele mici se pot resorbi spontan cele voluminoase se pot rupe secundar dup cteva ore-zile producnd ruptur hepatic n 2 timpi, cu hemoperitoneu secundar; plgi i rupturi ale ficatului: de o gravitate deosebit sunt plgile prin arme de foc, cu dilacerri importante ale parenchimului hepatic; cavitatea central este o leziune proprie ficatului, aprnd compresiunea circumferenial a organului cu distrugeri parenchimatoase profunde - zon de necroz central i hematom ce se evacueaz prin cile biliare determinnd hemobilie; smulgeri ale ficatului din inseriile sale ligamentare (n traumatisme foarte puternice). Splina poate prezenta 3 tipuri lezionale importante: rupturi i plgi ale splinei; hematom subcapsular: poate evolua spre vindecare prin fibroz i calcifiere (rar), spre constituirea unui hematom perisplenic cu ruptur secundar i hemoperitoneu (cel mai frecvent), sau spre constituirea unui pseudochist posttraumatic ce se poate infecta sau deschide secundar ntr-un viscer din vecintate. smulgerea pediculului splenic duce de regul la hemoragii cataclismice, dei excepional exist cazuri n care spasmul i tromboza asigur hemostaza spontan (constituie aa-zisele plgi uscate). Pancreasul rar lezat n traumatismele abdominale (1-2%). Cel mai adesea interesat n contuziile abdominale n care agentul vulnerant acioneaz perpendicular pe peretele abdominal i strivete pancreasul de coloana vertebral. Sunt 4 leziuni fundamentale n traumatismele pancreasului: contuzia simpl cu integritatea capsulei i canalelor pancreatice; ruptura pancreasului cu rupturi canaliculare superficiale; ruptura pancreasului cu seciunea Wirsungului; zdrobirea pancreasului interesnd ntreaga structur glandular.

II.5 Tablou clinic Poate fi de multe ori necaracteristic i neltor din cauza multitudinii de leziuni asociate ce pot coexista. ocul primar reflex se instaleaz n primele momente dup accident, poate apare chiar n lipsa traumatismului direct, poate duce la o serie de erori de diagnostic laparotomii inutile, n cazul n care coexist cu o leziune visceral, poate modifica tabloul clinic mascarea unor semne importante pe baza crora s-ar putea pune un diagnostic corect. Supravegherea bolnavului timp de cateva ore (n afara cazurilor evidente care necesit tratament imediat) ne va edifica asupra diagnosticului. Dac nu exist leziuni viscerale, starea bolnavului se va mbunti. Prezena leziunilor va duce la apariia i dezvoltarea urmtoarelor sindroame, n funcie de organul lezat: sindromul de hemoragie intern intraperitoneal sau retroperitoneal, e datorat leziunilor organelor parenchimatoase, mezourilor sau vaselor de sange mari. Se caractrizeaz prin hipovolemie , anmie acut, traumatizatul poate fi adinamic, astenic, agitat, anxios. Prezint scotoame, vertij, dispnee, sete imperioas, poziia ortostatic provoac lipotimie. La examenul obiectiv prezint tegumente i mucoase palide, transpirate, extremiti reci, pulsul iniial tahicardic, apoi filiform, tahipnee, oligo- , ir la final anurie scaderea TA, colaps. Sindromul de hemoragie intern intraperitoneal: semnele locale pot fi mai etompate. Poate s apar n hemiperitoneu durere abdominal spontan i continu, abdomenul e adesea meteorizat, poate fi prezent aprarea muscular fr rigiditatea lemnoas caracteristic sindromului peritonitic. La tueul rectal sau vaginal poate s apar sensibilitatea fundului de sac vaginal, mpstare local datorit cheagurilor de snge . Sindromul de hemoragie intern retroperitoneal are evoluie mai rapid apare n rupturi renale, vasculare, retroperitoneal. Sindromul de iritare peritoneal consecutiv leziunilor organelor cavitare se poate instala: brutal, n cazul rupturilor complete de organ cavitare, n doi timpi, cnd o leziune incomplet a peretelui se transform n urma fenomenelor de necrozare ntr-o perforaie complet. Durerea abdominal e intens, are caracter continuu, sfaietor. n cazul lezrii unui organ supramezocolic, localizarea durerii este iniial n etajul abdominal superior, ulterior descinde spre flancuri i fose iliace, datorit migrrii produselor patologice sau spaiile parietocilice. n cazul leziunilor enterale, localizarea durerii este iniial periombilical, apoi se descinde spre hipogastru, prin migrarea produselor patologice spre spaiile mezenterocoloice i Douglas. Dup un interval de timp relativ scurt durerea devine difuz i extrem de vie, prin generalizarea peritonitei. Abdomenul devine imobil, contractur muscular extrem de intens. La palpare abdomenul l o senzaie de rezisten evident ceea ce a atras denumirea de abdomen de lemn. Pcientul are hipersensibilitate cutanat marcat, sensibilitate superioar celei din sindromul hemoragic la tueul rectal sau vaginal. Interpunerea de aer n spaiul intrahepato-frenic poate fi evidnet prin: percuie dispariia matitii prehepatice, examen radiologic confirmarea lamei de aer i existena unei perforaii digestive posttraumatice. Sindromul mixt, rezult prin implicarea elor doua sindroame de mai sus. La cazurile unde exist att leziuni parenchimatoase ct i ale organelor cavitare tabloul clinic conine att elemente clinice generale i locale de hemoragie intern ct i de iritare peritoneal.

ll.6Metode de investigare Anamneza. De la bolnav (dac starea de contien o permite) sau de la nsoitori i urmrete n general urmtoarele elemente: timpul scurs de la accident, tipul accidentului, natura agentului vulnerant i condiiile n care a acionat, poziia corpului n momentul impactului, momentul traumatismului n raport cu diverse acte fiziologice (ingestie de alimente, defecaie, miciune), doarece starea de plenitudine sau de vacuitate a viscerelor cavitare poate influena tipul i gravitatea leziunilor. Mai trebuie observate localizarea, iradierea i evoluia n timpul durerii abdominale spontane (accentuare durerii la examinri repetate traduce instalarea unui sindrom peritonitic). Prezena unor semne obiective ce pot ce pot fi sesizate de bolnavi sau de aparintori: hematemez, melen, hematurie, rectoragii. Afeciuni abdominale sau extraabdominale preexistente traumatismului, care favorizeaz ruptura unor viscere sunt: splenomegalia, stenoza hepatic, ciroza hepatic, tumori hepatice, chist ovarian, piosalpinx. Bolile cronice preexistente(pulmonare, cardiace, renale etc.) pot constitui factori agravani cu implicaii prognostice.

ll.7Examenul clinic obiectiv Urmrete s evidenieze prezena i amploarea ocului, leziunile peretelui abdomial, prezena sindroamelor abdominale majore (peritonitic i/sau de hemoragie intern). Dificulti majore de diagnostic sunt ridicate n special de cotuziile abdominale i plagile nepetrante. Examenul clinic trebuie completat obligatoriu de: asigurarea acel puin unei ci venoase, plasarea unei sonde de aspiraie nazo-gastric, sondajul vezical. La sfritul unui examen clinic corect i complet trebuie s se poat rspunde ct mai corect la urmtoarele ntrebri: dac traumatizatul este sau nu n stare de oc, dac leziunile sunt parietale i/sau viscerale, cu eventuale precizri ale acestora dac exist sau nu leziuni viscerale. Se pot remit dup o reanimare corect i nu mai apre dac nu exist leziuni viscerale majore. ocul hipovolenic apare cand pierderea de snge este mai mare de 30% din volumul sanguin normal, de principiu ocul care nu rspude la o terapie intensiv corect condus impune intervenia chirurgical. ocul septic nsoete de regul leziunile viscerelor cavitare i apare mai tarziu, la 6-12 ore de la accident, intensitatea i amploarea sa fiind n funcie de septicitatea coninutului viscerului lezat. Este mai complex i mai grav dect ocul hipovelemic.

ll.8 Investigaii paraclinice Investigaii biologice: grup sangvin, Rh (investigaii obligatorii), hemoleucograma: hemoglobina i hematocrit, aprecierea gravitii i evoluiei sindroamelor hemoragice urmrite n dinamic: valoarea hematocritului poate fi la nceput normal, hemodiluia care duce la scderea hematocritului ncepnd la 30 de minute de la debutul hemoragiei i artnd valoarea real a deficitului hematic abia la 12 ore. Hiperleucocitoza nsoete de regul sindroamele peritonitice secundare leziunilor viscerale cavitare, dar este ntlnit constant la valori care depesc 15000/mmc i n rupturile de ficat sau splin (95%). Examenul de urin evideniaz hematuria, n plus poate ateniona asupra unor eventuale afeciuni preexistente traumatismului (hepatice, renale, diabet) ce pot influena negativ evoluia bolnavului. Ureea, ionograma i glicemia sunt importante n bilanul biologic general. Investigaii radiologice (efectuate doar n cazuri cu diagnostic incert n care starea traumatizatului permite o temporizare a interveniei). Radiografia abdominal simpl relev pneumoperitoneul, retropneumoperitoneul, colecii lichidiene(hematom subcapsulor splenic, hematom retroperitoneal), nivele hidroaerice (ileus dinamic), corpi strini intraabdominali, fracturi de bazin. Puncia peritoneal siml sau puncia lavaj este o investogaie simpl i extrem de util. Este indicat n contuziile abdominale, la bolnavii ocai cu semne locale incerte i politraumatizaii cu leziuni craniene i/sau taoracice la care semnele abdominale sunt dificil de interpretat. Este contraindicat la gravide, la pacinii cu distnsie abdominal important i la cei cu operaii abdominale multiple n antecedente. Punia pozitiv extrage snge, bil, lichid intestinal, urin. Alte investigaii utilizate sunt: achografia abdominal, CTtomografia, arteriografia selectiv, util n rupturile n doi timpi ale viscerelor parenchimatoase. Poate fi folosit ca mijloc de hemostaz prin embolizarea vasului de snge, scintigrafia, laparoscopia.

ll.9Tratament Tratamentul de urgen poate fi la locul accidentului, dispnsarul medical, pe timpul transportului i are ca obiective: scoaterea traumatizatului de sub influena factorilor agresivi, evaluarea sistematic i rapid a disfunciilor i leziunilor, restabilirea i meninerea funciilor vitale pn cnd bolnavul ajunge ntr-un serviciu chirurgical calificat. Mijloace terapeutice de prim ajutor: asigurarea libertii cilor aeriene superioare, hemostaza provizorie a unei hemoragii vizibile, autotransfuzia prin idicarea membrelor inferioare, perfuzie de snge, plasm, sau substituieni, oxigenoterapia pe sond nazal sau masc. Tratamentul n serviciul chirurgical. O echip complex stabilete prioritile terapeutice. Tratamentul medical: combaterea ocului, antibiotico terapia profilactic, cu spectru larg, ceput precoce, n doze mari indicat la toi bolnavii cu plagi penetrante abdominale. Pentru leziuni viscerale truie meninut cel puin 7 zile. Seroprofilaxia antitetanic obligatorie la toi traumatizaii. Tratamentul chirurgical urmarete rezolvarea sindromului peritonitic (ndeprtarea cauzei de contaminare peritoneal, lavaj abundent i drenaj) i rezolvarea sindromului hemoragic (hemostaz chirurgical).

ll.10 Evoluie i prognostic Evoluia hematomlui retroperitoneal postraumatic este caracterizat de apariia de complicii ntr-un procent ridicat de cazuri. Sindromul de resorbie este dominat de dezvoltarea unui icter de intensitate variabil, rezultat din rezorbia sngelui degradat. Cel mai important aspect este ns creterea ionului K+ la valori periculoase n condiiile dezvoltrii concomitente i a unei insuficiene renale acute (surs de hiperpotasemie ). Supuraia hematomului poate declana o celulit retroperitoneal localizat, dar cel mai frecvent difuz, cu evoluie fatal. Circumstanele favorizante sunt coexistena de leziuni ale unui organ cavitar (rect, colon): Limforagia din focarul hematomului i fistula pancreatic. Complicaie aprut de obicei dup demeajul practic n scop hemostatic la hematoamele nalte situate la rdcina mezenterului sau peri-duodeno-pancreatic. Serohematomul retroperitoneal datorat unei rezorbii locale incomplete. Evoluia lui poate poate merge spre constituirea unei formaiuni tumorale care se palpeaz, d fenomene de compresiune sau poate fisura n peritoneu determinnd o reacie peritoneal acut. Ruperea precoce a hematomului n cavitatea peritoneal explic prezena lui. Rupera tardiv n cavitatea peritoneal sngele inund cavitatea peritoneal n mod brutal printr-o ruptur a seroasei peritoneale sub tensiune, la distan de momentul traumatismului. Liposcleroza retroperitoneal se manifest prin adrena ntins a peritoneului parietal posterior la structurile anatomice retroperitoneale concomitente cu fibroscleroza esutului conjunctiv. Prognostic . Din punct de vedre evolutiv distingem trei perioade: Periaada primelor 24-48 ore , n care prognosticul depinde mai ales de intensitatea socului traumatic, intensitatea ocului hemoragie, intensitatea plexului celiac, (iritaia vago-simpatic) Perioada primelor 3-5 zile, n care prognosticul este agravat sau rmne rezervat datorit : persistenei sau reapariiei ocului, apariia insuficienei renale, continuarea parezei intestinale. Perioada complicaiilor locale ale hematomului, cu implicaii mai reduse pentru prognosticul vital.

ll.11Complicaii Complicaiile traumatismelor hepatice se mpart n complicaii locale (hemoragia, hemobilia, biliragia, necroza septic sau aseptic a ficatului traumatizat, abcesul hepatic)i complicaii genearle( insuficien hepato-renal, coagulopatie de consum, hipotermia). Hemoragia precoce poate apare imediat postoperator, tradnd un control insuficient al hemostazei chirugicale, mai ales dup tamponament, sau ignorarea unor leziuni. Hemoragia secundar survine dup demeare , mobilizarea tuburilor de dren, de obicei la 2-3 zile, fiind consecina necrozei hepaticei a infeciei. Ea poate fi favorizat de tulburrile de coagulare netratate n timp optim. Hemobilia posttraumatic reprezint inundarea arborelui biliar cu snge (mai frecvent arterial) care se exteriorizeaz prin tubul digestiv. Complicaia are trei semne clinice clasice: icter de tip mecanic, datorit obstruciei cilor biliare primare(CBP) prin cheaguri, dureri n hipocondrul drept de tip colicativ determinate de distensia VB i migrarea cheagurilor prin CBP, hemoragii digestive exteriorizate prin melen sau hematemez. La triada simptomatic se pot aduga: stare febril, distensie abdominal, i hepatomegalia dureroas. Complicaii ale traumatismelor colonului: Complicaiile chirurgiei colonice executate n urgen pe colon nepregtit sunt dominate de de pericolul dezunirii suturilor. Fistula odat aprut se dreneaz corect i eficient, ateptnd reluarea tranzitului intestinal i mbuntira strii generale a bolnavului. Reintervenia poate consta ntr-o exteriorizare a anastomozei dezunite printr-o colostomie proximal. Pentru suturile executate pe colonul stng poate fi introdus trasnd un tub multiperforat, proximal de zon suturat. Dilataia anal i aspiraia digestiv sunt adjuvante utile ale tratamentului chirugical.

CAPITOLUL IIIEvidenierea rolului asistentului medical la investigarea specific a unui pacient cu traumatisme abdominale

III.1 Ingrijiri generale-masurarea functiilor vitale, tehnici(3) , masurarea tensiunii Pregtirea psihic a pacientului O bun ntelegere i informare despre testul testul pe care pacientul trebuie s-l efectueze n scop diagnostic ne va ajuta s pregti pacientul adecvat pentru manevra respectiv. Explicandu-i pacientului procedura medical cu claritate vom catiga ncrederea i cooperarea sa. De exemplu, naintea unei recoltri dificile i dureroase trebuie s informm pacientul asupra tipului i gradului de disconfort pe care probabil l va simi. De asemenea trebuie informat cat timp va dura procedura, la ce efecte s se atepte, pacientului i v fi mult mai uor s coopereze i s suporte manevra n sine. Dac trebuie doar s asistm medicul n timpul unei recoltri, trebuie vorbit cu pacientul n timpul acesteia, s l ncurajm, i apoi s l supraveghem pentru eventuale efecte adverse sau complicaii, pregatii pentru a acorda ngrijiri specifice n orice situaie. Unele teste necesit instruciuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea total a pacientului i de corecta recoltare a probelor, cu atat mai mult cu cat unele necesit anumite condiii de recoltare i schimbare a regimului de via naintea recoltrii( o diet special, un mod corect de recoltare de ctre nsui pacientu, etc.). Consimmantul pacientului Este un drept al pacientului s i se ofere toate informaiile pentru a nelege exact ce i se va face, procedura medical n sine, riscurile i implicaiile manevrei nainte de a consimi i a semna c este de acord cu efectuarea procedurii. A explica procedura, cum va fi efectuat i potenialele riscuri este n primul rand responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicaiile medicului, se va asigura c pacientul le-a neles bine i va verifica dac pacientul a semnat consimmantul atuni cand este necesar. Pregtirea fizic se face n funcie de investigaiile clinice i paraclinice.

Tehnica msurrii i notrii respiraiei Respiraia este un act reflex incontient, dar poate fi modificat cu ajutorul voinei atat ritmul cat i profunzimea. De aceea se recomand s se msoare far tirea pacientului n condiii de repaus i chiar n timpul somnului.

Tehnica masurrii Se aplic palma pe suprafaa toracelui i se nregistreaz numarul de ridicri a peretelui cutii toracice care este corespunztoare cu numrul de inspiraii pe minut. Expirul este un act pasiv de revenire la normal a cutii totacice prin elasticitatea sa i nu poate fi masurat. Este necesar un ceas cu secundar. La copii se masoar numrul de ridicri ale peretelui abdominal prin observaie deoarece au o respiraie de tip abdominal. Frecvena respiratorie se mai poate nregistra pe un ecran permanent cu ajutorul monitoarelor, bolnavul fiind conectat n circuit prin intermediul unui electrod.

Tehnica notrii Se folosete un creion de culoare verde sau albastr i foaia de temperatur a bolnavului, se duce o sgeat n dreptul rubricii respiraiei, se noteaz frecvena respiraiei dimineaa i seara n fiecare zi de spitalizare cu linie continu realizandu-se un grafic. La fiecare patraic de pe foaia de temperatur corespunde o respiraie.

Tehnica msurrii i notrii pulsului Ne intereseaz ritmul pulsului sau elemente de apreciat: ritm, frecven i amplitudine. Locurile unde se msoar pulsul sunt la orice arter accesibil palprii i care poate fi comprimat pe un plan osos. De obicei se folosesc artera radial, cubital sau femural. Materialele necesare sunt: ceas cu secundar, creion sau pix cu min roie. Asistenta pregtete pacientul psihic i fizic. Se asigur repaus fizic i psihic 10 -15 minute, se spal pe maini , repereaz artera, fixeaz degetele palpatoare pe traiectul arterei, exercit o presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor i numr pulsaiile timp de un minut. Consemnarea valorii obinuite (60-80 pulsaii pe minut), se noteaz pe foaia de temperatur inand cont c fiecare linie orizontal a foii de temperatur reprezint 4 pulsaii. Se unete valoarea prezent cu cea anterioar pentru obinerea unui grafic.

Msurarea tensiunii arteriale Evaluarea funciei cardio-vasculare ne d informaii asupra forei de contracie asupra inimii i rezistena determinat de elasticitatea i calibrul vaselor. Elementele de evaluat sunt tensiunea arterial sistolic (cea maxim), i tensiunea arterial diastolic (cea minim). Valoarea normal este cuprins ntre maxima(120-140)mmHg minima(80-90)mmHg. Materialele necesare sunt: aparat pentru msurarea tensiunii arteriale, stetoscop biauricular, tampon de vat, alcool, creion sau pix cu min roie. Asistenta asigur repausul psihic i fizic timp de 15 minute, se spal pe maini. Se aplic maneta pneumatic pe braul pacientului. Braul trebuie s fie fixat i ntins (n extensie). Se fixeaz membrana stetoscopului pe artera humeral, sub marginea inferioar a manetei. Se introduc olivele stetoscopului n urechi, se pompeaz aer n maneta pneumatic , cu ajutorul perei de cauciuc pan la dispariia zgomotelor pulsative. Se decomprim progresiv aerul din manet prin deschiderea supapei pan cand se percepe primul zgomot arterial, acesta reprezentand valoarea tensiunii arteriale maxime. Se reine valoarea indicat de manometru pentru a fi consemnat, se continu decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. n momentul n care zgomotele dispar, aceast valoare reprezentand valoarea arterial minim. Considerm pentru fiecare linie a foii de temperatur o unitate a manometrului. Se unesc liniile orizontale cu linii verticale i se haureaz spaiul rezultat. n alte documente medicale e nregistreaz cifric. Se dezinfecteaz olivele i membrana stetoscopului cu alcool.

Msurarea i notarea temperaturii Temperatura ne indic gradul de nclzire al corpului uman. Locurile de elecie pentru msurarea temperaturii sunt: axila, cavitatea bucala, auricular, rectal, vaginal, plica inghinala. Temperatura normal a corpului uman este intre 360C i 370C, n cavitatea rectal i vaginal temperatura este mai mare cu 0,3-0,60C mai mare. Pentru msurarea temperaturii sunt necesare urmtoarele materiale: termometru, vat cu alcool, mnui de protecie. Asistenta pregtete pacientul fizic i psihic. Explic pacientului necesitatea tehnicii, i l aeaz n poziia de decubit dorsal sau semiezand. Asistenta se spal pe maini, mbrac manuile de protecie, terge termometrul cu vata cu alcool i apoi l aeaz n locul de elecie ales. Axilar termometrul cu mercur trebuie inut 10 minute, vaginal, rectal i n cavitatea bucal se ine aproxiativ 5 minute. Temperatura se noteaz n foaia de observaie cu albastru cu un punct, fiecare patraica reprezentand o zecime de grad. Temperatura se msoar dimineaa i seara rezultand un garfic prin unirea punctelor.

Ecografia Ecografia utilizeaz pentru formarea imaginii ultrasunetele, de accea se mai numete i ultrasonografie. Ecografia fiind lipsit de orice efect nedorit asupra organismului nlocuiete alte procedee tradiionale de investigaie care prezentau un oarecare pericol pentru organism erau greu de suportat de acesta. Examenul echografic se face aproape tuturor organelor cu excepia plamanilor i oaselor. Ultrasunete patrund n esutul organic i la locul de de ntalnire a dou medii cu densiti diferite, o parte din vibraii corpusculare sunt reflectate, realizand un efect similar ecoului sonor, de unde i numele de echografie al procedeului de investigaie. Din nregistrarea ultrasunetelor reflectate se construiete imginea ecografic. Aparatele de detecie ultrasonografice sunt formate dintr-un transductor (emitor i receptor de ultrasunete), dintr-un sistem de prelucrare a ecourilor nregistrare de transductor i dintr-un sistem de afiare (ecran), pe care se formeaz imaginea propriu-zis. Unele aparate sunt prevzute cu dispozitive de fotografiere i videonregistrare cu care imaginea poate fi pstrat fie static, fie n dinamica ei. Pentru ca examenul ecografic s se execute n condiii bune trebuie s fie cuplaj acustic perfect ntre transductor i pielea bolnavului. Acest cuplaj se face cu un gel hidrofil (sau ulei de parafin), numit gel de cuplaj acustic, care se ntinde pe suprafaa examinat. Fr gel se poate interpune un strat de aer ntre piele i transductor.

lll.2 Acordarea ngrijirilor specifice la un pacient cu traumatisme abdominale ngrijiri igienice Generalitai Toaleta pacientului face parte din ngrijirea de baza, adic din ngrijirile acordate de asistenta medical cu scopul de asigura confortul i igiena bolnavului. Consta in meninera pielii in stare de curenie perfect i n prevenirea apariiei leziunilor cutanate, fiind o condiie eseniala a vindecrii. Toaleta pacintului poate fi efectuata zilnica pe regiuni, sptmanal sau baia generala. n funcie de pacint, nu are nevoie de ajutor, are nevoie de sprjin fizic i psihic, are nevoie de ajutor parial sau necesita ajutor complet.

Obiective ndeprtarea de pe suprafaa pielii a stratului cornos descuamat i impregnat cu secreiile glandelor sebacee i sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejecii i alte substane strine, care adera la piele. Alte obiectiv ar fi deschidera orificiilor de excreie ale glandelor pielii, nviorarea circulaiei cutanate i a ntregului organism, producerea unei hipertermii active a pielii, care favorizeaz mobilizrea anticorpilor, linistirea bolnavului, crearea unei stri plcute de confort. Principii- se apreciaz starea general a bolnavului, pentru a evita o toalet prea lunga, prea obositoare. Se evita curenii de aer prin nchiderea geamurilor i a uilor, se verific temperatura ambiant, pentru a evita rcirea bolnavului, se izoleaz bolnavul (dac e posibil printr-un paravan) de anturajul su, se pregtesc n apropiere materialele necesare toaletei, schimbrii lenjeriei patului i a bolnavului i pentru prevenirea escarelor. Bolnavul va fi dezbrcat complet i va fi acoperit ci cearaf i patur. Se escoper progresiv numai partea care se va spla. Se stoarce corect buretele sau mnua de baie, pentru a nu se scurge apa n pat sau pe bolnav. S e sapunete i se clatete cu o man ferm, fr brutalitate, pentru a favoriza circulaia sangvin. Apa cald trebuie s fie din abundena, schimbat de cate ori sete nevoie, fr a se lsa spunul n ap. Se insist la pliuri, sub sani, la maini si n spaiile intredigitale, la coate i axile. Se mobilizeaz articulaiile n toat amplitudinea lor i se maseaz zonele predispuse escarelor. Ordinea n care se face toaleta pe regiuni este splat, cltit uscat. Se mut muamaua i aleza de protecie, n funcie de regiunea pe care o splm.Etapele toaletei Se ncepe cu faa, gatul i urchile, apoi braele i mainile, partea anterioara a toracelui, abdomen, faa anterioar a coapselor. Se ntoarce bolnavul in decubit lateral i se spal pe spate, fesele i faa posterioara a coapselor, din nou n decubit dorsal, se spal gambele i picioarele, organelle genitale externe ngrijirea parului i a cavitaii bucale. ngrijirea ochilor are ca scop prevenirea infeciilor oculare i ndeprtarea secreiilor. Materialele necesare sunt ap, prosop, tampoane din tifon, comprese, mnui de baie. Pacientul se informeaz (ngrijirea se face n cadrul toaletei zilnice). Se ndeparteaz secreiile oculare de la comisura externa spre cea intern, cu ajutorul unui tampon steril. Se spal ochii cu mana acoperit cu mnui, se limpezesc i se terg cu prosop curat.ngrijirea mucoasei nazale re ca scop meninerea permeabilitaii cailor respiratorii superioare, prevenirea escarelor, infeciilor nazale, n cazul n care pacientul prezint sonde introduse pe aceast cale( pentru oxigenoterapie, pentru evacuarea coninutului gastric). Se pregtesc materialele necesrae adic tampoane sterile, montate pe bastonae, ser fiziologic, ap oxigena diluat, tavia renal, mnui de protecie. Pacientul se informeaz, i se explic necesitatea tehnicii, i se ntoarce capul uor ntr-o parte. Se curaa fosele nazale, fiecare cu cate un tampon umezit n ser fiziologic. Dac pacientul prezint o sond se dezlipeste leucoplastul cu care este fixat, se retrage sonda 5-6 cm, se curaa tubul se curaa tubul cu un tampon, se ndeparteaz crustele de pe mucoasa nazal cutamponul umezit n apa oxigenat diluat. Se reintroduce sonda gastric, iar sonda pentru oxigenoterapie se poate reintroduce in cealalt fos nazal, i se fixeaz sonda. Ulterior se controleaz funcionalitatea sondelor dupa curarea mucoasei nazale, se supravegheaz respiraia pcintului. ngrijirea urechilor are ca scop meninerea strii de curenie a pavilionului urechii i a conductului auditiv extern. ndeprtarea depozitelor naturale (cerumen) sau a celor patologice. Materialele necesare sunt tampoane sterile, montate pe betisoare, tvia renal, ap, sapun, mnui de baie, prosop. Pacientul se informeaza i se ntoarce cu capul pe partea opus. Se cur conductul auditiv extern cu tampon uscat, se spala pavilionul urechii cu mana acoperit cu mnua de bumbac cu spun, curind cu atenie anurile pavilionului i regiunea retroauricular. Se limpezete, se usuc cu prosopul pvilionul urechii i conductul auditiv extern. Ulterior se introduce n conductul auditiv extern un tampon cu vata absorbant. Ar fi de evitat introducerea tamponului peste limita vizibilitii (pericol de lezare a timpanului).ngrijirea cavitaii bucale are ca scop obinerea unei stri de bine a pacientului, prevenirea cariilor dentare, profilaxia infeciilor cavitaii bucale. Materialele necesare sunt, pentru pacientul constient, periua, pasta de dini, prosop, tavia rena, pahar cu ap, iar pentru cel incontient, comprese, tampoane sterile din tifon, instrumentar steril (deschizator de gura, spatula lingual, pens porttampon), glicerina boraxat 20%, tavia renal, manui sterile. Pacientul contient este asezat n poziie ezand sau n decubit lateral stang, cu prosopul n jurul gatului, Pacientul inconstient este n decubit dorsal, capul intr-o parte, cu prosopul sub brbie. Pacientul contient este servit, pe rand, cu materialele i ajutat sa-i faca toaleta cavitii bucale. La pacientul incontient se introduce deschizatorul de gur ntre arcadele dentare, se terg limba, bolta palatin, suprafaa intern i extern a arcadelor dentare cu tampoane mbibate n glicerin boraxat, cu micri dinauntru n afar, se terg dinii cu un alt tampon, la sfarit se ung buzele. Ulterior se strang materialele i se aeaza pacientul n poziie confortabil.Toaleta intim are scop igienic, i de meninere a unei stri de confort fizic. Parile intime ale corpului sunt expuse infeciilor, ulcerelor de presiune, mirosurilor neplcute, avand n vedere anatomia zi fiziologia lor ( pliuri ale pielii, orificii naturale ale corpului, glande, organe excretoare). Se execut de mai multe ori pe zi la pacienii incontieni, cu sonde vezicale, naintea interveniilor chirurgicale n regiunea anal, organe genitale sau pe cile urinare i n perioadele menstruale. Dac pacientul este independent, i se pregtesc materialele pentru a se ngriji singur. Materialele necesare sunt : paravan, doua bazinete, tampoane sterile de vat, pensa porttampon, can cu ap cald, spun lichid, prosop, mnui de cauciuc, mnui de baie, muama, alez i se controleaz temperatura apei. Pacientul se informeaz i i se asigur intimitatea. Se pregtete patul cu muama, pacientul fiind n poziie ginecologic, i se servete un bazinet pentru a-i goli vezica urinar. Rmne n poziia ginecologic cu al doilea bazinet curat sub regiunea sacrat. Asistenta mbrac mnua de cauciuc apoi cea de baie, se spal regiunea dinspre simfiza pubian spre anus, turnand ap i spun lichid. Se limpezete abundent, se scoate bazinetul, se usuc regiunea genital anal, pliurile i se pudreaz cu talc pliurile. Ulterior se ndeprteaz materialele, se aeaz patul i pacientul este aezat comod.

ngrijiri dietetice Alimentarea pacientului Servirea meselor Modul n care pacientului i se ofera alimentele are, de multe ori, aciune important ca i regimul propriu-zis. legatura cu servirea mesei, asistenta va ine seama de orarul si repartizarea meselor. Intervalul dintre mese trebuie stabilit astfel ncat perioada de repaus din cursul nopii sa nu fie mai mare de 10-11 ore, iar n unele cazuri i mai mic (ulcer gastric). Pacientii n stare grav, febrili, vor fi alimentai n momentele de acalmie, indiferent de programul seciei. Pacienii cu hipersecreie gastrica sau boala ulceroas vor fi alimentai la intervale scurte, n funcie de stadiul de evoluie, la acetia alimentele trebuie servite uneori din ora n ora n cursul zilei, adugand una, dou mese n timpul nopii. Pacienii febrili febrili adinamici, n stare grava, nu pot ingera cantitatea obinuit de alimente i, de aceea , vor fi alimentai dup un program special cu mese mici, dese, repartiate atat ziua cat i noaptea. Dup pranz vor fi rezervate ore de odihn, ntrucat, n aceast perioad, procesul de digestie blocheaz energia organismului prin angajarea unei cantiti mari de sange la nivelul organelor abdominale. Pregtirea servirii meselor Hrnirea pacientului nu trebuie s fie perturbat de activitatea seciei (tratament, recoltri, vizit medical). naintea servirii meselor, nu se aplic tratamente dureroase. S e vor nltura din salon factorii dezagreabili (plosc, urinare, scuiptori). Pacienii cu aspect neplcut (ari, cu piodermite, cei care vars) vor fi izolai de restul bolnavilor, cu paravane. S aloanele vor fi aerisite, curate, cu ambian plcut, familial. Asistenta mbrac un halat alb peste uniform, i prinde parul n calot, i spal bine mainile.

Distribuirea alimentelor Servirea estetic i curat a meselor contribuie la mbuntirea poftei de mancare pacienilor. Asigur declanarea secreiei sucurilor digestive i pe cale psihic. Operativitatea mpiedic denaturarea i racirea alimentelor (i psteaz forma, aspetul i valoarea caloric) n unele cazuri, asistenta ntocmete fie individule de regim, care se nmaneaz pacientului odat cu masa (pstrare, vor ajuta pacientul la domiciliu) Alimentele se porioneaza pe regimuri i apoi sunt distribuite n salon pe un carucior special, iar la bolnavi pe tvie acoperite. Felurile de alimente se servesc pe rand, pe masur ce bolnavul consum felul anterior. Alimentele nu se ating cu mana. Gustul unor alimente se poate corecta cu sare, zahr (dac nu contravine dietei)Ordinea de servire a mesei Se va distribui ntai regimul comun, apoi regimul tip i la urm se va dispune aducerea regimurilor individuale, pentru pacienii a cror alimentaie nu se ncadreaz n regimurile tip. Vor lua masa ntai pacienii ce se pot alimenta singuri, apoi asistenta se va ocupa de cei ce trebuie alimentai de ea. Alimentarea artificial se va face n afara programului obinuit.

ngrijiri terapeutice Comunicarea terapeutic Are ca scop stabilirea unei relaii umane pozitive, care va permite atingerea obiectivelor de ngrijire. Se realizeaz prin tehnici de comunicare terapeutic, ce au la baz comunicarea verbal i nonverbal. Condiiile pentru o comunicare eficace sa se in cont de factorii fiziologici i socio-culturali, care pot influena comunicarea. Trebuie sa se asigure un confort fizic i psihic al pacientului, catigarea ncrederi pacientului, respectarea pacientului, mesajul transmis sa fie scurt i clar, vocabularul utilizat s fie pe nelesul pacientului, debitul verbal s fie potrivit, tonul adecvat, intonaia s nu fie influenat de emiile sau de oboseala asistentei, s fie ales momentul potrivit. Mimica, gesturile s accentueze cuvantul, s-l clarifice sau s ilustreze ideea, s menina solicitudinea fa de pacient. Atingerea pacientului (de exemplu prinderea mainii unui pacient trist sau cu dureri) s fie utilizat n msura n care acesta nelege bine semnificaia i o accept ca pe un mesaj de ncurajare, tandree, susinere afectiv. Pentru o comunicare eficient asistenta i mobilizeaz ntreaga atenie pentru a nelege mesajul pacientului, respectand urmatoarele reguli: st n faa pacientului cand vorbete, l privete n ochi, pentru a-i demonstra dorina de a-l asculta. Adopt o atitudine decontractat, nu face micri care ar putea distrage interlocutorul, l aprob cand spune lucruri importante. Accepta mesajul persoanei fr a manifesta ndoial sau dezgust, chiar dac sunt divergene de idei. Asistenta va manifesta toleran fa de pacient, l va asculta fr s-l ntrerup, i va da o retroaciune verbal, pentru a arta c nelege ce-i spune. Se va asigura c mesajele sale nonverbale corespund mesajelor verbale. ntrebarile sunt un mijloc direct de comunicare i dau tonul unei interaciuni verbale. Vor fi legate de subiectul discutat i vor fi puse ntr-o ordine logic. Asistenta va alege ntrebri n funcie de rspunsul pacientului. Redarea mesajului pacientului n cuvintele ei , pentru a se asigura de nelegerea lui corect. Cand intervine o nenelegere, asitenta poate ntrerupe discuia , pentru a clarifica sensul mesajului. Asistenta va ajuta pacientul s nu descrie n termeni vagi problemele sale. Pacientul trebuie s fie i informat de catre asintent cu regularitate la momentul oportun. Vor fi transmise ntr-o manier favorabil de comunicare cu pacientul. Nu se vor divulga date pe care medicul dorete s nu le cunoasc pacientul. Linitea va permite asistentei i pacientului s-i organizeze gandurile. Asistenta care asigura linitea n comunicarea cu pacientul dovedete c este gata s asculte cu rbdare. Recapitularea este o revizuire a principalelor idei discutate. Asistenta ncepe o discuie rezumand-o pe precedenta , pentru a ajuta pacientul sa-i aminteasc subiectele abordate.

ngrijiri profilactice Interveniile asistentei pentru meninerea independenei Asistenta medicala face educaie pentru prevenirea accidentelor, verific dac sunt respectate normele de securitate a muncii, normele ergonomice n unitile cu activiti cu risc de accidente. Exploreaz pericolele reale i cele poteniale la locul de munc i la domiciliu. Pericolul de infecii, accidente, boli este mare la organismele slbite, obosite, surmenate. n spital asistenta are ca obiectiv s asigure conditiile de mediu adecvate pentru a evita pericolele prin accidentare. Pacientul este amplasat n salon n funcie de stare, afeciuni si receptivitatea sa. Ia masuri sporite de de evitare a transmiterii infeciilor n cazul mbolnvirilor cu boli transmisibile prin izolarea pacienilor, respectarea circuitelor, masuri de igien spitaliceasc (condiii de cazare, microclimat, sterilizare, curenie, dezinfecie). Urmrete i apreciaz corect potnialul de accidente i infecios al pacientului, receptivitatea sa i aplica msurile de izolare. Alege procedurile de investigare i tratament cu risc minim de accidente i infecii. Informeaz i stabilete mpreun cu pacientul planul de recuperare a strii de sntate i cretere a rezistentei organismului.n cazul unui pacient cu durere asistenta medical trebuie s aib n vedere urmtoarele aspescte : reacia pacientului la durere, caracteristicile durerii, debut i durat, localizarea i iradierea, intensitatea, caraterul ei, factori declanatori sau agravani, masuri luate pentru masuri luate pentru ameliorare i efectul terapeutic al acestora, influena durerii asupra activitaii cotidiene. Asistenta medical trebuie s vad i dac sunt semne i simptome care nsoesc durerea cum ar fi cefaleea, greurile, vrsturile. Va avea ca obiective ca pacientul s resimt scderea intensitii durerii, pacientul s declare ameliorarea disconfortului, pacientul s fie capabil s-i efectueze ngrijirile igienice, pacientul s cunoasc tehnici noninvazive de ameliorare a durerii. Ca i intervenii asistenta medical va ajuta pacientul s descrie corect durerea i s sesizeze momentele de remisie sau exacerbare : se va manifesta nelegere fa de suferina pacintului, pentru localizarea durerii, asistenta va folosi repere anatomice i terminologia descriptiv. Pentru intensitatea durerii, va ruga pacientul s utilizeze termeni ca uoar, moderat, intens, insuportabil. Dac pacientul nu-i gsete cuvintele pentru a descrie durerea, l va ajuta dandu-i exemple, fcand analogii. Asistenta asigur confortul i ndeprteaz factorii agravani : aeaza pacientul n poziie corespunztoare, ntinde cearafurile, retrage tubulatura pe care st culcat pacientul, largete bandajele prea stranse, schimb pansamentele umede, respectarea regimului dietetic, susinerea inciziei chirurgicale n timpul tusei sau a exeriilor respiratorii, evitarea expunerii tegumentelor i a mucoaselor agenilor iritani ( urin, secreii, materii fecale), prevenirea reteniei urinare, prevenirea constipiei, o pregtire preoperatorie adecvat, educaie postoperatorie. Asistenta mai poate folosi metode de ameliorare a durerii precum stimularea cutanat prin aplicarea agenilor fizici (cldur, frig), frecii, masaje, sau distragerea ateniei prin meloterapie, cri, reviste, TV, fixarea ateniei pe alte probleme decat ale durerii respective, ncurajarea pacientului la orice progres obinut, implicarea pacientului n efectuarea ngrijirilor sale. Pot fi folosite tehnici de relaxare, iar ca ultim soluie este administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic, de obicei analgezice.

III.3 Tehnici impuse de boala A.Oxigeno-terapia Este o metod terapeutic de mare importan, care se aplic n toate tipurile de insuficien respiratorie cand viaa pacientului este ameninat. Scopul este combaterea hipoxemiei, scderea efortului respirator i cardiac, meninerea unei presiuni pariale i constante a oxigenului n sange. Cile de administrare: calea respiratorie pentru respiraia spontan-normal, calea artificial pentru respiraia asistat pe aparat. Oxigenoterapia poate fi de scurt durat aplicat n strile acute(n criz), sau de lung durat aplicat n bolile cronice pulmonare. Se indic utilizarea ei n toate tipurile de dispnee nsoite de hipoxie, n imfarct acut de miocard, oc, com, stop cardiac, dup anestezie general, n travaliu, n boli cronice pulmonare. Materialele necesare 1.Sursa de oxigen, poate fi staia central a spitalului unde oxigenul este adus la patul bolnavului prin conducte sau la nevoie butelia de oxigen, unde oxigenul este comprimat la 150 atmosfere, i distribuit cu ajutorul unui reductor de presiune(prevzut cu 2 manometre care indic presiunea din butelie i presiunea ce merge la bolnav) la 1-2 atmosfere. 2.Mijloace de administrare, sond sau cateter naso-faringian, masc simpl, ochelari de oxigen, cort de oxigen sau aparate de aerosolizare. 3.Oxigenatorul este format din: umidificator reprezentat de un borcan cu ap pentru barbotare, borcanul este prevzut cu filet la care se monteaz un debimetru care este un sistem de reglare a cantitii de oxigen ce se administreaz bolnavului n l/minut, debimetrul se mai numete rotometru i se monteaz ntre sursa de oxigen i bolnav.

Tehnica administrrii Pregtirea bolnavului psihic- se informeaz pacientul asupra tehnicii, se cere consimmantul cand este posibil. Pregtirea fizc, se lubrefiaz cateterul sau sonda din plastic cu un gel ce conine anestezic (xilin4%), cand se introduce pe cale nazal, iar cand se introduce pe cale cucal nu este cazul, cateterul(sonda Nelaton) se va introduce pe cale nazal pan n faringe, distana fiind de 6-8 cm sau se apreciaz cu distana agal de la aripa azal pan la lobul urechii. Se fixeaz sonda sau cateterul cu benzi de leucoplast una se aplic lang aripa nazal i a doua pe faa bolnavului lang ureche. Presiunea de administrare a oxigenului poate fi, cu flux gazos redus sub nivelul cerinelor pacientului n bolile cronice, cu flux crescut care satisface cerinele pacientului, cu presiune hiperbar folosindu-se o instalaie special care asigur presiunea de 2-3 atmosfere de oxigen, recomandat n tratamentul gangrenei gazoase i n intoxicaii cu CO. n afara cii naturale oxigenul se administreaz pe cai artificiale: prin sonda endotraheal, prin canul de traheostomie. Durata i timpul de administrare sut indicate de medic. Eficacitatea oxigenoterapiei se evalueaz prin dispariia cianozei i prin msurarea gazelor sanguino-oximetrie.

B.Puncia venoas Reprezint crearea unei ci de acces ntr-o ven prin intermediul unui ac de puncie. Are ca scop explorator, recoltarea sangelui pentru examene de laborator-biochimie, hematologie, serologice si bacteriologice i scop terapeutic administrarea unor medicamente sub forma injeciei i perfuziei inravenoase, recoltarea sangelui n vederea transfuziei sale. Locul de elecie al punciei: venele de la plica cotului, venele antebraului, venele de pe faa dorsal a mainii, venele subclaviculare, venele femurale, venele maleolare interne, venele jugulare i epicraniene-mai ales la sugar i copil mic. Materiale: de protecie, pern elastic pentru sprijinirea braului, muaa , alez. Pentru dezinfectarea tegumentului vat cu alcool, instrumentar i materiale sterile, ace, seringi, mnui sterile, tampoane. Alte materiale, garou, eprubete usate i etichetate, fiole cu soluie medicamentoas, soluii perfuzabile, tvi renal. Pacientul este pregtit psihic, se informeaz asupra scopului punciei, fizic- (pentru puncia la venele braului, antebraului). Se aeaz ntr-o poziie confortabil atat pentru pacient cat i pentru persoana care execut puncia (decubit dorsal). Se examineaz caliatea i starea venelor avand grij ca hainele s nu mpiedice circulaia de ntoarcere la nivelul braului. Se aeaz braul pe perni i muama n abducie i extensie maxim. Se dezinfecteaz tegumentul, se aplic garoul la o distan de 7-8cm deasupra locului punciei, strangandu-l astfel ncat s opreasc circulaia venoas far a comprima artera. Se recomand pacientului s strang pumnul , venele devenind astfel turgescente. Asistenta dup ce mbrac mnuile sterile fixeaz vena cu policele mainii stangi la 4-5 cm sub locul punciei, exercitand o uoar compresiune i traciune n jos asupra esuturilor vecine. Se fixeaz seringa cu gradia n sus, acul ataat cu bizoul n sus, n mana dreapt, ntre police i restul degetelor. Se ptrunde cu acul traversand, n ordine tegumentul sub un unghi de 30 grade, apoi peretele venos nvingandu-se o rezisten elastic, pan cand acul nainteaz n gol. Se Schimb direcia acului 1-2 cm n lumenul venei, se controleaz ptrunderea acului n ven prin aspiraie cu seringa. Se continu tehnica n funcie de scopul funcie de scopul punciei venoase, injectarea medicamentelor, recoltarea sangelui, perfuzie. Se ndeprteaz staza venoas dup executarea tehnicii prin desfacerea garoului i a pumnului. Se aplic tamponul mbibat n soluie dezinfectant la locul de ptrundere al acului i se retrage brusc. Se comprima locul punciei 10 minute, braul fiind n extensie. C.Recoltarea HLG Hemograma consta din masurarea urmatorilor parametri: numar de leucocite; numar de eritrocite; concentratia de hemoglobina; hematocrit; indici eritrocitari: volumul eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina eritrocitara medie (HEM), concentratia medie de hemoglobina (CHEM) si largimea distributiei eritrocitare (RDW); numar de trombocite si indici trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM) si largimea distributiei trombocitare (PDW); formula leucocitara. Hemograma este un test screening de baza, fiind unul din cele mai frecvent cerute teste de laborator, reprezentand adesea primul pas in stabilirea statusului hematologic si diagnosticul diverselor afectiuni hematologice si nehematologice. Cuantificarea parametrilor hematologici asociata uneori cu examinarea frotiului de sange aduce informatii pretioase, orientand in continuare spre efectuarea altor teste specifice. Pregatire pacient Hemograma se poate recolta jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai hemogramei). Sexul, varsta pacientului, precum si anumite conditii cum ar fi: starea de soc, varsaturi incoercibile, administrarea masiva de lichide i.v. etc., care pot duce la deshidratarea, respectiv hiperhidratarea pacientului, precum si anumite tratamente urmate de pacient trebuie comunicate laboratorului. Este de preferat evitarea pe cat posibil a stresului in momentul recoltarii.In cazul monitorizarii regulate (zilnic sau la doua zile) a anumitor parametri, proba de sange pentru efectuarea hemogramei trebuie obtinuta in acelasi moment al zilei (datorita fluctuatiilor fiziologice circadiene ale unor parametri). Specimen recoltat, recipient si cantitate recoltata sange venos recoltat pe anticoagulant: EDTA tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu capac mov/roz K3 EDTA); La copii mici se poate recolta sange capilar din deget/calcai pe heparina (microtainer). Se amesteca continutul prin inversiunea usoara a tubului de cca. 10 ori. Tubul trebuie sa fie umplut cel putin trei sferturi pentru ca raportul sange/anticoagulant sa fie optim (concentratia recomandata de EDTA este de 1.2 2.0 mg/mL de sange). Cauze de respingere a probei tub incorect; specimen coagulat; specimen hemolizat; cantitate insuficienta. Prelucrare necesara dupa recoltare daca proba nu este trimisa imediat la laborator trebuie refrigerata. Stabilitate proba-36-48 orela temperatura camerei (18-26C) sau la frigider (28C) pentru determinarea hemoglobinei si numaratorile de celule. Este recomandat ca probele sa fie analizate in primele 6 ore de la recoltare. Nu se recomanda depasirea acestui interval pentru determinarea indicilor eritrocitari si hematocritului. Daca proba a fost refrigerata, trebuie echilibrata la temperatura camerei inainte de a fi analizata. Metoda de determinare analizor automat pe principiul citometriei in flux cu fluorescenta utilizand LASER semiconductor si focusare hidrodinamica. NUMARUL DE ERITROCITE (NUMARUL DE CELULE ROSII) Numarul de eritrocite reprezinta testul de baza pentru evaluarea eritropoiezei. Eritrocitele sunt investigate in continuare prin masurarea concentratiei de hemoglobina si a hematocritului, iar pe baza lor analizorul calculeaza indicii eritrocitari: VEM, HEM, CHEM si RDW, care caracterizeaza din punct de vedere calitativ populatia eritrocitara. Eritrocitele sunt cele mai numeroase celule din sange, sunt anucleate, fiind necesare pentru respiratia tisulara. Eritrocitele sunt cele mai specializate celule ale organismului, principala functie constand in transportul 02de la plaman la tesuturi si transferul CO2de la tesuturi la plaman. Acest lucru se realizeaza prin intermediul hemoglobinei continute in eritrocite. Forma eritrocitelor de disc biconcav confera raportul volum/suprafata optim pentru schimbul de gaze si le asigura acestora deformabilitatea in timpul traversarii microcirculatiei. Indicatii in combinatie cu hematocritul si concentratia de hemoglobina, numarul de eritrocite este util in detectarea si monitorizarea anemiei si eritrocitozei/policitemiei. Metoda de determinare eritrocitele sunt numarate de analizorul automat in timpul trecerii acestora printr-un orificiu prin care sunt dirijate intr-un singur rand prin metoda de focusare hidrodinamica. Valori de referinta valori diferite in functie de varsta si sex; se exprima in numar de eritrocite x106/uL (mm3) sau numar de eritrocite x1012/L. Semnificatie clinica Numarul de eritrocite ca singur parametru are valoare diagnostica mica; o evaluare corecta a masei de eritrocite a organismului poate fi obtinuta doar in corelatie cu hematocritul. Numarul de eritrocite este influentat de modificarile volumului plasmatic, ca de exemplu in sarcina sau in tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic. 1.Scaderea numarului de eritrocite:determina anemie. Anemia este definita din punct de vedere functional printr-o masa eritrocitara insuficienta pentru asigurarea unei cantitati adecvate de oxigen tesuturilor periferice. In practica, se considera anemie atunci cand concentratia de hemoglobina, hematocritul si/sau numarul de eritrocite sunt sub valorile de referinta. Diagnosticul este dificil daca doar unul din parametri este sub valorile limita; in acest caz hemograma trebuie monitorizata in continuare pentru stabilirea unui diagnostic corect. In anemia acuta datorata hemoragiei, numarul de eritrocite si concentratia de hemoglobina raman nemodificate in primele ore datorita pierderii concomitente de plasma; ele incep sa scada pe masura ce se produce corectia deficitului volemic. In anemiile cronice volumul sanguin este aproape normal prin cresterea compensatorie a volumului plasmatic, iar numarul de eritrocite si hematocritul sunt de obicei scazute. Totusi, in conditiile asociate cu microcitoza marcata (anemie feripriva severa, talasemie), numarul de eritrocite poate ramane in limite normale sau poate fi chiar crescut. Anemia relativa este o conditie caracterizata prin masa normala de eritrocite, dar cu volum sanguin crescut prin cresterea volumului plasmatic, ca de exemplu in sarcina, splenomegalie masiva. In aceasta situatie proteinele totale plasmatice sunt la limita inferioara a normalului, spre deosebire de anemia cronica in care proteinele totale sunt in limite normale. Pentru a identifica cauza anemiei, informatiile privind istoricul bolii si examinarea fizica trebuie integrate cu cateva teste de laborator cheie, cum ar fi determinarea numarului de reticulocite, indicilor eritrocitari, examinarea frotiului de sange colorat si eventual a maduvei osoase. Prezenta altor anomalii hematologice (trombocitopenie, anomalii ale leucocitelor) orienteaza diagnosticul spre o posibila insuficienta medulara datorata anemiei aplastice, unei boli hematologice maligne sau dislocarii maduvei osoase prin procese patologice de cauza extrahematologica. Pancitopenia poate aparea si ca urmare a distructiei periferice sau sechestrarii celulare prin hipersplenism. 2.Cresterea numarului de eritrocite(concentratiei de hemoglobina si/sau hematocritului)determina eritrocitoza. Eritrocitoza poate fi rezultatul cresterii masei eritrocitare totale (policitemie/eritrocitoza absoluta) ori poate fi consecinta reducerii volumului plasmatic (eritrocitoza relativa/falsa).

Clasificarea eritrocitozei A. Eritrocitoza/policitemie relativa (peudoeritrocitoza): hemoconcentratie; sindromul Gaisbuck. B. Policitemie (eritrocitoza absoluta)1. Policitemie primara: policitemia vera; policitemia primara familiala.1. Policitemie secundara: Secundara scaderii oxigenarii tisulare (eritrocitoza fiziologica/hipoxica): eritrocitoza de altitudine; boli pulmonare: cord pulmonar cronic; hipertensiune pulmonara primara; boli congenitale de cord cianogene; sindroame de hipoventilatie: hipoventilatie alveolara primara; sindromul Pickwick; apneea de somn; hemoglobine anormale: ereditare/dobandite (medicamente, substante chimice, fumat: carboxihemoglobina); policitemia familiala. Secundara productiei aberante de eritropoietina (eritrocitoza nefiziologica): boli renale: carcinomul renal si alte tumori renale; rinichiul polichistic; rinichiul in potcoava; hidronefroza; stenoza de artera renala; carcinomul hepatocelular si alte tumori hepatice; tumori vasculare cerebeloase; leiomiomul si tumori fibroide uterine; boli endocrine: sindrom Cushing, hiperaldosteronism primar, tumori ovariene virilizante, sindrom Barter, feocromocitom; medicamente: androgeni, abuz de eritropoietina; policitemia familiala. 3. Policitemie idiopatica. Interferente

1. Recoltarea cu pacientul inpozitie culcatadetermina scaderea numarului de eritrocite (si hematocritului) cu 5 10% (prin redistribuirea lichidului din spatiul interstitial spre circulatie datorita modificarii presiunii hidrostatice la nivelul membrelor inferioare). 2.Stresulpoate determina cresterea numarului de eritrocite. 3.Staza venoasa prelungita>2 minute in timpul venopunctiei determina cresterea numarului de eritrocite cu ~10% (si cresterea semnificativa a hematocritului). De asemenea, recoltarea dupaefort fizic intensdetermina cresterea numarului de eritrocite cu pana la 10% (ca si cresterea concentratiei de hemoglobina). Toate acestea se datoreaza hemoconcentratiei. 4.Deshidratareacu hemoconcentratie consecutiva (soc, arsuri severe, obstructie intestinala, varsaturi/diaree persistente, abuz de diuretice) poate masca prezenta anemiei. De asemenea,hiperhidratareapacientului (administrarea masiva de lichide i.v.) poate determina niveluri fals scazute ale numarului de eritrocite. 5. Prezentaaglutininelor la recein titru mare determina, daca sangele este pastrat la temperatura camerei, niveluri fals scazute ale numarului de eritrocite si un VEM fals crescut; in consecinta hematocritul este fals scazut, iar HEM si CHEM sunt crescute. 6. Prezenta decrioglobulinein concentratie mare poate interfera cu determinarea numarului de eritrocite. 7.Trombocitele mari/macrotrombocitele(ex.: din trombocitemia esentiala) pot fi numarate ca eritrocite. 8. Numeroasemedicamentepot determina cresterea sau scaderea numarului de eritrocite: pot scadea numarul de eritrocite aproape toate clasele de medicamente; pot determina cresteri ale numarului de eritrocite: corticotropina, glucocorticoizii, danazolul, eritropoietina, antitiroidienele, hidroclorotiazida, pilocarpina, mycophenolatul.

HEMATOCRITUL (VOLUMUL PACHETULUI DE CELULE) Hematocritul masoara raportul dintre volumul ocupat de eritrocite si volumul sanguin total. Indicatii detectarea si monitorizarea anemiei si policitemiei. Metoda de determinare analizorul automat calculeaza hematocritul prin determinarea numarului de eritrocite/L de sange si masurarea amplitudinii impulsurilor in eritrocite prin metoda luminii dispersate. Valori de referinta diferite in functie de varsta si sex. Hematocritul se exprima ca fractie decimala/ca procent. Semnificatie clinica Hematocritul depinde de masa eritrocitara, volumul eritrocitar mediu si volumul plasmatic. De obicei, atunci cand hematiile sunt de marime normala, modificarile hematocritului le urmeaza pe cele ale numarului de eritrocite. Totusi in anemia micro-/macrocitara relatia poate sa nu se pastreze. De exemplu, in talasemie hematocritul scade deoarece hematiile microcitare ocupa un volum mai mic, in timp ce numarul de eritrocite poate fi normal/crescut. 1.Scaderea hematocritului:- anemie; la un Hct 50000/uL,trombocitozei>700000/uL sauhiperproteinemieidetermina valori fals crescute ale hemoglobinei. 2. Prezenta decrioglobulinein concentratie mare poate afecta determinarea Hb (prin fenomenul de floculare). 3.Efortul fizicintens poate determina cresterea Hb. 4. Interferente medicamentoase-numeroase medicamente pot scadea Hb;-pot creste Hb: gentamicina, methyldopa.

INDICII ERITROCITARI Evaluarea eritrocitelor din punct de vedere al volumului si continutului in hemoglobina se realizeaza prin masurarea sau calcularea urmatorilor parametri: Volumul eritrocitar mediu(VEM) reprezinta volumul ocupat de un singur eritrocit.Metoda de determinare VEM este calculat dupa urmatoarea formula: Hct (%) x 10VEM = Nr.Er.(x106/?L) Prin metoda automata VEM este determinat prin impartirea sumeivolumelor eritrocitare la numarul de eritrocite. Valori de referinta- VEM se exprima in micrometri cubi sau femtolitri (fL). La adult este cuprins intre 80 100 fL (valori mai mari la nou-nascuti, precum si la varstnici; valori mai mici la copii pana la 18 ani). Semnificatie clinicaVEM este un indice util pentru clasificarea anemiilor si poate sugera mecanismul fiziopatologic al afectarii eritrocitare. Impreuna cu ceilalti indici eritrocitari, poate permite detectarea precoce a unor procese care vor cauza anemie. VEM depinde de osmolaritatea plasmatica si numarul diviziunilor eritrocitare.1. VEM normal:anemie normocitara (daca se asociaza cu RDW 100 fL):anemia macrocitara. Pe baza criteriilor biochimice si morfologice anemiile macrocitare se pot imparti in doua grupuri: anemii megaloblastice si non-megaloblastice.Inanemiile megaloblasticemarca morfologica este reprezentata de prezenta precursorilor eritroizi anormali in maduva osoasa, caracterizati prin dimensiuni crescute si alterari specifice in aspectul cromatinei nucleare. Aceste celule distincte reprezinta expresia morfologica a unei anomalii biochimice, respectiv intarzierea sintezei de ADN. Rata sintezei hemoglobinei, respectiv sinteza ARN, nu este afectata in timp ce rata diviziunilor celulare este redusa, in consecinta componentele citoplasmatice, in special Hb sunt sintetizate in exces in timpul intarzierii intre diviziunile celulare, ducand la formarea unor eritrocite de dimensiuni crescute. Cele doua modificari caracteristice de pe frotiul de sange care permit diferentierea anemiilor megaloblastice sunt prezenta macroovalocitelor si a neutrofilelor cu nucleu hipersegmentat. In anemia megaloblastica VEM este de obicei >110 fL (110 130 fL, chiar pana la 160 fL).

CAPITOLUL lVPrezentarea planurilor de ngrijireCazul ISpital municipal Dimitrie Castroian Husi .Sectia chirurgie Surse:-foaia de observatie;-pacientul;-echipa de ingrijire;-apartinatori.

Date de indentificare

Nume : APrenume : ESex : MasculinVrst : 47Greutate : 75 Kgnlime : 1,71 mNaionalitate : romnLocalitate : HusiDiagnostic de internare : traumatism deschis cu peritoneu parietal interesatAntecednte personale: neag

Date despre spitalizare:data internarii :26.03.2014data externarii :29.03.2014Diagnostic la internare: traumatism deschis cu peritoneu parietal interesat.Diagnostic la externare :traumatism deschis cu leziuni visceral

Motivele internrii : febr, durere abdominal, anxietate, dispnee(tahipnee), insomnie. Istoricul bolii : Pacienta prezinta de 5 zile durere abdominala , febra ,pentru care a apelat la sistemul de urgenta. Situatia familiara si sociala : -casatorita,numar de copii : 2, situatie sociala :agent comercial , conditii de viata : bune , locuieste : cu familia la tara . Aspecte psihologice :stare de constienta , comunica verbal .Comportamen: normal Examenul clinic general:-starea generala alterata;-tegumente simucoase normal colorate;-tesut subcutanat normal reprezentat ;-tesut muscular normoton ,normokinetic.

Sistem osteo-articular :- integru morfo functional, sistem gaglionar limfatic ;-nepalpabil sistem repirator ;-cai respiratorii superioare permeabile ;-torace normal conformat , amplitudinea miscarilor respiratorii egale;-percutie ,sonoritate pulmonara .

Sistem cardio- vascular:-zona precordiala de aspect normal ;-zgomote cardiale normale ;-soc apexian in spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara ;-artere pulsatile ;-TA 120-70 mmHG ;-puls 65 b/min ;-A.V. 65 b/min;-aparat uro-genital :rinichi nepalpabil , mictiuni fizeologice ;-semnul Giordano negativ .

Sistemul nervos :ROT -PREZENTE BILATERAL RFM- prezente bilateral Sistemul endocrin : - normal Aparatul digestiv : abdomen normal comformat ,tranzit intestinal absent ,apare musculara discreta in etajul abdominal inferior . Educatie sanitara :asistenta trebuie sa intruiasca bolanva cu interventia cirurgicala si cu pregatirea preparatorie necesara , asistenta pune la curent bolnava in legatura cu regimul alimentar pe care trebuie sa il respecte si cu consecintele nerespectarii acestuia , asistenta trebuie sa aduca la cunostinta bolnavei faptul ca nu trebuie sa fumeze , sa consume alcool si cafea , deoarece dauneaza organismului si eventual interactioneaza cu medicametele utilizate , intra si post operator , incaperea trebuie aerisita zilnic si bolnava trebuie sa respecte orarul meseleor si regulile de igiena personala . Apartinatorii trebuie sa respecte programul de vizite . Anamneza asistentei medicale Evaluarea celor 14 nevoie fundamentale 1 .a respira : nevoi e satisfacuta ,pacienta are cai respiratorii permeabile ,caile respirator e maturizata , cutia toracica are o expansiunea buna , centrii care regleaza respiratia functioneaza bine , are o respiratie normala , frecventa respiratorie e buna = 17 respiratii pe minut , este supla , ritmica, ampla pe nas , miscarile toracice sunt simetrice .2. a se alimenta si hidrata (a bea si a manca) : pacienta prezinta o dentitie buna , mucoasa bucala integra , roz si umeda , limba este roz , gingii sunt roz si aderente dintilor. Masticatie e usoara , eficace , cu gura inchisa , refluzul de deglutitie este prezent, rprogramul meselor consta in : 3 mese si 2 gustari urmate de zece ore de repaus nocturn , consuma lichide in functie de nevoie , nu are obiceiuri alimentare deosebite. 3 a elimina : nevoia este alterata , (urina excretata sub 800 ml in 24 ore datorita varsaturilor prezinta hiperstenurie , urina e foarte concentrata , prezinta greturi si varsaturi ). Bolnava e constipata , scaun absent de 2 zile d