1

ing. ION ŞTIRBU

2000

2

PREFAŢĂ

Ţinând cont de etapele prevăzute în noul Curriculum Naţional, fascicolul Tehnologia

Informaţiei, este necesară parcurgerea unor paşi de iniţiere în urma cărora elevii se vor putea

adapta mai uşor cerinţelor actuale, referitor la modul de utilizare a sistemelor de calcul şi de

explorare cu ajutorul acestora.

Educaţia Informaţională reprezintă un element de bază în trunchiul Educaţia Tehnologică

care are următoarele scopuri:

- urmăreşte formarea generală şi nu are un conţinut formal unic şi invariabil, ale cărui noţiuni să

se integreze într-un cadru rigid, definit în prealabil.

- urmăreşte un spirit nou, acel umanism nou.

- constă într-un proces de gândire centrat pe tehnică şi dirijat spre înţelegerea marilor principii,

care explică descoperirile ştiinţei.

- urmăreşte să dezvolte curiozitatea intelectuală, înclinată spre cercetarea personală.

- urmăreşte să provoace o atitudine de reacţie faţă de mediul tehnic.

- urmăreşte să alimenteze creativitatea.

- urmăreşte să stimuleze spiritul pozitiv şi critic.

Cartea prezintă minimul de cunoştinţe ce trebuiesc asimilate de către elevi, începând cu

prezentarea noţiunile elementare : date şi informaţii, structura internă a unui calculator, periferice

de intrare şi ieşire, fenomenele caracteristice sistemelor de operare, programe de interfaţă,

programe de arhivare-dezarhivare, viruşi şi programe antivirus, explorare windows, internet,

expedierea şi recepţionarea mesajelor (e-mail) şi a fax-urilor.

Această carte este recomandată în special elevilor claselor V-VIII dar şi elevilor ciclului

primar dornici să cunoască cât mai multe noţiuni legate de sistemele de calcul şi de modul de

utilizare a acestora. Limbajul folosit este foarte accesibil şi pe înţelesul tuturor cititorilor astfel

încât însuşirea noţiunilor prezentate nu presupune eforturi deosebite din partea elevilor.

Cartea a luat naştere în urma solicitărilor elevilor, din dorinţa acestora de a beneficia de

mai mult timp alocat activităţilor practice şi pentru optimizarea procesului de învăţare.

Tot în această carte elevii vor afla noţiuni despre Mecatronică -o tehnologie modernă

rezultată prin îmbinarea sinergetică a trei tehnologii de bază: mecanică-electronică-informatică.

În urma acestor informaţii elevii pot opta pentru înfiinţarea unor clase cu profil

mecatronică în cadrul liceelor pentru a pătrunde cât mai repede în lumea tehnologiilor de ultimă

oră.

CAPITOLUL 1

SISTEME DE CALCUL

Date si Informaţii

3

Datele privesc evenimente primare culese din diverse locuri, neorganizate sau nedefinite

într-o formă care să stea la baza luării deciziilor.

NIVEL DECIZIONAL

SISTEM INFORMAŢIONAL

NIVEL DE EXECUŢIE

Informaţiile sunt mesajele obţinute prin prelucrarea datelor şi care trebuie să fie concise,

actuale, complete şi clare, astfel încât să corespundă cerinţelor utilizatorului.

În concluzie prelucrarea datelor constă în convertirea lor în informaţii.

Componentele unui sistem informaţional:

a. Cadru organizatoric şi datele vehiculate în sistem.

b. Resursele umane (beneficiari, analişti-programatori, e.t.c.)

c. Echipamente electronice de calcul (hardware) care conţin mijloacele tehnice

necesare pentru culegerea, verificarea, transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor. (elementele

fizice ale sistemului care sunt vizibile şi palpabile).

d. Pachetul de programe utilizat (software) pentru realizarea obiectivelor sistemului

informatic.(programele reprezintă un set de instrucţiuni datorită cărora calculatorul realizează ceva

util, ele indicând computerului ce trebuie să facă cu datele şi informaţiile introduse, ce trebuie să

afişeze pe ecran sau ce trebuie să listeze). Softul este partea intangibilă a sistemului de calcul şi

poate fi împărţit în două categorii:

-Programe de sistem (systems software) care interacţionează cu calculatorul la nivelul său de bază

şi include sistemele de operare, compilatoarele şi utilitarele pentru gestionarea resurselor

calculatorului.

-Programe de aplicaţii (application software) numite şi aplicaţii pentru utilizatorii finali (end-user

programs), care constau în programe pentru bazele de date, procesoare de texte, foi de calcul,

jocuri, grafică, comunicaţii, aplicaţii audio şi video, e.t.c. La modul figurativ acestea stau deasupra

informaţii

date

Sistem de

prelucrare

automată a

datelor

4

programelor de sistem, deoarece nu sunt capabile să fie executate fără sistemul de operare şi

utilitarele de sistem.

HARDWARE + SOFTWARE = SISTEM ELECTRONIC DE CALCUL

Clasificarea calculatoarelor electronice

1. Calculatoare analogice care operează cu mărimi fizice caracterizate printr-o variaţie

continuă, specifică sistemelor tehnologice (temperatură, timp, viteză, presiune, e.t.c).

2. Calculatoare numerice care prelucrează date numerice sau alfabetice cu un număr

limitat de semne în funcţie de codul utilizat pentru reprezentarea datelor. Din această categorie

prezintă interes calculatoarele numerice care utilizează cod binar (0 şi 1).

3. Calculatoare hibride care rezultă prin cuplarea unui calculator analogic cu un

calculator numeric, comunicarea între ele realizându-se cu ajutorul unor convertoare analogico-

numerice sau numerico-analogice (CAN sau CNA).

Din punct de vedere al dimensiunilor, calculatoarele pot fi: desktop-uri (aşezate de

obicei pe masa de birou şi care sunt alimentate permanent la reţea), laptop-uri

(notebook, sunt calculatoare portabile la fel de performante ca şi desktop-urile, dar

sunt atât de mici încât pot să încapă într-o servietă), palmtop-urile (sunt calculatoare

de buzunar care folosesc o tastatură miniaturală şi sunt folosite mai mult ca agende).

laptop

Palmtop desktop

5

Structura internă a unui P.C.

Date

DP I /

Comenzi

adrese

Comenzi Date Date

UCC UAL MEM CANALE I/E

instrucţiuni

Rezultate finale

DP / E

UCC – unitatea de comandă şi control are rolul de a supraveghea funcţionarea întregului

sistem pe baza informaţiilor de stare, de a coordona fluxul de date şi instrucţiuni şi distribuirea

rezultatelor finale către ieşire prin canalele de intrare-ieşire. UCC- decodifică instrucţiunile

programului, dispune încărcarea în memorie a datelor necesare şi comandă UAL în vederea

efectuării calculelor.

UAL - unitatea aritmetico-logică- efectuează calculele.

UCC + UAL = CPU (microprocesorul); CPU (central processing unit-unitate centrală de

procesare) este nucleul unui computer.

Caracteristicile de bază ale microprocesorului:

6

- lăţimea de bandă: numărul de biţi procesaţi într-o singură instrucţiune.

- viteza de ceas: dată în megahertzi (MHz), determină câte instrucţiuni pe secundă poate executa

procesorul.

MEM – memoria internă sau memoria de lucru (RAM-random access memory-memorie

cu acces aleatoriu) stochează datele, instrucţiunile şi rezultatele finale atât timp cât este necesar dar

nu mai mult decât sesiunea curentă de lucru.

UCP + MEM = UC (unitatea centrală).

CANALE I / E – canale de intrare-ieşire transmit date, informaţii, instrucţiuni înspre şi

dinspre UC.

Aceste elemente au contact direct cu placa de bază (motherboard) care conţine toate circuitele

calculatorului şi tot aici se găseşte şi cipul BIOS ( basic input / output system). Tot pe placa de

bază sunt dispuse slot-urile de extensie care servesc la introducerea plăcilor suplimentare (placă

fax-modem, placă de sunet, placă video e.t.c.), slot-urile de rezervă pentru memoria RAM, bateria

reîncărcabilă pentru alimentarea cu energie electrică a unor cipuri de memorie speciale atunci când

calculatorul nu este în stare de funcţionare (informaţii legate de configurarea sistemului sau de

data calendaristică şi timp), interfeţe pentru dispozitivele de stocare a datelor, porturile seriale şi

paralele, controller-ele necesare pentru controlul dispozitivelor periferice standard.

DP I / E – dispozitive periferice de intrare-ieşire.

În figura următoare este prezentat într-o vedere de sus un mod de dispunere al principalelor

elemente hard din interiorul unui sistem de calcul (computer).

7

Dispozitive periferice de intrare şi ieşire:

Mouse-ul este un periferic de intrare care prin mişcarea pe un plan produce mişcarea pe

suprafaţa grafică a monitorului, în aceleaşi direcţii a unui cursor (cursorul mouse-ului). Cu ajutorul

acestuia se pot selecta de pe ecran elemente grafice corespunzătoare unor comenzi iar cu ajutorul

butoanelor acestuia se pot efectua operaţiile dorite corelate acestor elemente.

8

Numele de şoricel derivă de la forma sa, care aduce un pic cu un şoarece, firul său de conectare

putând fi asemuit unei codiţe de şoricel şi de faptul că utilizatorul trebuie să “ fugă ” cu el de-a

lungul unei suprafeţe. Inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research Center în 1963, mouse-

ul este una dintre cele mai mari descoperiri din punct de vedere ergonomic, deoarece eliberează

utilizatorul de folosirea exagerată a tastaturii.

Există trei tipuri de mouse:

- mecanic: are o bilă de cauciuc care se poate roti în toate direcţiile. Senzorii

încorporaţi în mouse detectează direcţia în care se deplasează şi mută indicatorul pe

ecran.

- optic: foloseşte un laser pentru detectarea mişcării mouse-ului. Mouse-urile optice

răspund mai rapid şi mai precis decât cele mecanice, dar sunt deasemenea mult mai

scumpe.

- optomecanice: foloseşte o combinaţie de tehnologii mecanice şi optice.

Monitorul este un periferic de ieşire care furnizează pe un ecran grafic date, informaţii,

rezultate din prelucrarea de bază a programelor sub formă de caractere numerice, alfa-numerice şi

imagini grafice. Monitorul este un alt termen pentru ecran de afişare (display screen).

Clasificarea de bază este în funcţie de capabilităţile coloristice, care separă monitoarele în

trei clase:

9

- monocrome: afişează doar două culori, una pentru fundal (background) şi alta pentru

suprafaţă (foreground). Culorile pot fi negru şi alb, verde şi negru, portocaliu şi negru.

- nuanţe de gri : un monitor cu scală gri este un tip special de monitor monocrom

capabil de a afişa diferite nuanţe de gri.

color : monitoarele color pot afişa între 16 şi peste 1 milion de culori diferite. Acestea

sunt uneori de numite monitoare RGB, deoarece acceptă trei semnale separate diferite-

rosu (red), verde (green) şi albastru (blue).

O altă caracteristică importantă a monitoarelor este mărimea ecranului exprimată în inci şi

măsurată pe diagonala ecranului. Pentru monitoarele VGA (video graphics array) mărimea tipică

este de 14 inci. Monitoarele care au 16 sau mai mulţi inci pe diagonală se numesc monitoare full-

page. Pe lângă marimea lor, monitoarele pot fi de tip ” portret ” (portrait) (înălţimea este mai mare

decât lăţimea) sau ” peisaj ” (landscape) (lăţimea este mai mare decât înălţimea).

Rezoluţia unui monitor precizează cât de dens sunt plasaţi pixelii (numărul de puncte

distincte de pe o linie orizontală sau verticală). Monitoarele moderne pot afişa 1024 pe 768 pixeli-

standardul SVGA (super video grafic array). Modelele avansate afişează 1280 pe 1024 sau chiar

1800 pe 1200 pixeli.

Un alt mod comun pentru clasificarea monitoarelor este în funcţie de tipul semnalului pe

care îl acceptă: analogic sau digital. Se remarcă monitoarele multiscanning , care se ajustează

automat la frecvenţa semnalelor ce îi sunt trimise.

Alţi factori care determină performanţele unui monitor sunt:

- Lăţimea de bandă: domeniul de frecvenţe de semnal pe care le poate recunoaşte

monitorul.

- Rata de reîmprospătare: reprezintă numărul de imagini pe secundă (de câte ori pe

secundă este redesenat ecranul). Minima admisă pentru evitarea pâlpăirii este de 70

Hz- rata de reîmprospătare.

- Convergenţa: claritatea fiecărui pixel.

10

- Dot pitch: mărimea spaţiului dintre doi pixeli adiacenţi, care cu cât este mai mic cu

atât imaginea este mai clară. Totuşi spaţii foarte mici pot avea ca efect diminuarea

contrastului şi a strălucirii.

Imprimanta este un periferic de ieşire care transformă informaţiile numerice în

informaţii utilizabile aflate pe un suport de hîrtie.

Imprimantele cu jet de cerneală: procedeul de tipărire pe care-l folosesc imprimantele

inkjet este relativ simplu. Cerneala din cartuş este pulverizată pe hârtie prin intermediul capului de

imprimare prevăzut cu orificii foarte mici. Aceste imprimante folosesc hârtie de format A3 sau A4.

Foaia se aşează într-un sertar de unde este trasă automat de un mecanism al imprimantei.

Dispozitivul care tipăreşte este capul de tipărire al imprimantei care însoţeşte cartuşul reîncărcabil.

Imprimantele cu jet de cerneală pot fi folosite pentru a obţine tipăriri color de calitate fotografică.

Toate imprimantele cu jet de cerneală (inkjet sau bubblejet) au capacitatea de a tipării color.

Imprimantele cu laser sunt mult mai performante din punct de vedere al calităţii

paginilor tipărite dar şi preţul acestora este mult mai ridicat. Procedeul folosit: o rază laser este

proiectată asupra imaginii şi apoi asupra unui tambur fotosensibil. Zonele de culoare neagră se

încarcă cu electricitate statică şi atrag pudra din toner. Pudra se depune pe hârtie acoperind zonele

corespunzătoare zonelor negre ale imaginii. Urmează ca hârtia să fie introdusă într-un cuptor care

topeşte pudra, fixând imaginea tipărită pe hârtie. (se observă că hârtia este caldă când iese din

imprimantă). Viteza de tipărire este mai mare (câteva pagini pe minut), dar şi calitatea imaginii

este mai clară comparativ cu imprimantele cu jet de cerneală.

Scanner: este un periferic de intrare care transformă imaginea grafică aflată pe un suport

de hîrtie în informaţie codificată numeric în vederea stocării şi eventual a prelucrării ulterioare pe

calculator. Un scanner funcţionează prin digitizarea unei imagini-împărţirea sa într-o grilă de

puncte şi reprezentarea fiecărui punct cu un 1 sau cu un 0, în funcţie de culoarea punctului (alb /

negru ). În cazul culorilor se aplică acelaşi principiu, dar fiecare punct este reprezentat de până la

Există trei tipuri principale de imprimante:

-matriceale

-cu jet de cerneală

-cu laser

Ultimele două prezintă interes deosebit datorită

performanţelor pe care le ating.

11

24 biţi. Matricea de biţi rezultată, numită hartă de biţi, poate fi stocată într-un fişier, afişată pe

ecran şi manipulată de programe.

Scannere-le diferă între ele din următoarele puncte de vedere:

-tehnologia de scanare

-rezoluţia : cu cât harta de biţi este mai densă, cu atât rezoluţia este mai mare (72-600 dpi)

-adâncimea culorilor : numărul de biţi folosiţi pentru reprezentarea fiecărui pixel. Cu cât

adâncimea culorilor este mai mare, cu atât mai multe culori sau nuanţe de culori pot fi

reprezentate. (exemplu: un scanner color pe 24 de biţi poate reprezenta 16,7 milioane culori ).

-mărimea şi forma : a. scanner-e mici ce pot fi ţinute în mână numite half-page; b.

scanner-e mari numite sheet-feed; c. flatbed-scanner este ca un aparat de fotocopiat; d. overhead

scanner (copyboard scanner) arată similar proiectoarelor de imagini.

Unităţi de disc magnetic : sunt periferice de intrare şi ieşire care folosesc ca suport de

inscripţionare, stocare şi citire discuri magnetice. Aceste dispozitive sunt prevăzute cu capete

magnetice mobile pentru scriere şi citire. Uzual sunt întâlnite unităţile floppy-disk (disc flexibil) şi

hard-disk (disc dur).

Dischetele: sunt de două mărimi:

- 5,25 inci: mărimea obişnuită pentru PC-urile fabricate înainte de 1987, care pot stoca

între 100KB şi 1,2 MB (megaocteţi) de date.

- 3,5 inci: au o capacitate de stocare cuprinsă între 400 KB-1.44 MB (înaltă densitate).

Discheta este un suport de memorie care stochează datele şi informaţiile pe un material

magetic flexibil (strat de oxizi magnetici dispus pe un suport de plastic) protejată de o carcasă din

plastic rigidă, prevăzută cu un dispozitiv de acces care se deschide automat în momentul

introducerii dischetei în unitatea FDD (floppy disk drive) şi cu două orificii în partea opusă acestui

dispozitiv. Primul orificiu are rolul de recunoaştere a capacităţii dischetei iar al doilea orificiu

prevăzut cu un dispozitiv de glisare (inchis-deschis) are rolul de a proteja unitatea la scriere

(orificiul este liber implică protecţia dischetei la scriere). Această protecţie are rolul de a prevenii

ştergerea informaţiilor existente cât şi prevenirea infectării (virusării) dischetei. Principiul

fenomenului de scriere şi citire este asemănător principiului de funcţionare a benzilor de casetofon,

citirea şi scrierea realizându-se cu ajutorul capetelor magnetice ce vin în contact cu suprafaţa

discului. De remarcat este faptul că fiabilitatea acestor suporturi de memorie este redusă ceea ce

implică stocarea informaţiilor importante în două copii sau stocarea pe hard disk.

12

Unitatea hard disk: face parte integrantă dintr-un sistem de calcul şi este de fapt un sistem

alcătuit din mai multe discuri suprapuse având un ax de rotaţie comun şi un sistem de scriere şi

citire (platane) prevăzut cu capete magnetice ce pătrund între discuri, având o mişcare de avans

liniar în timp ce discurile execută o mişcare de rotaţie (mii rot/min). Fiecare platan necesită două

capete de citire / scriere, câte unul pentru fiecare faţă. Toate capetele de citire / scriere sunt dispuse

pe un singur braţ mobil, astfel încât ele nu se pot muta independent unul de celălalt. Fiecare platan

are acelaşi numar de piste (tracks) iar o poziţie a unei piste considerată pe toate platanele se

numeşte cilindru (cylinder). Unităţile de disc fix au timpi de acces de 15 milisecunde şi chiar mai

mici la hard-urile actuale. Aceste unităţi se mai numesc şi Winchester fiind numele uneia dintre

primele tehnologii populare pentru disc fix dezvoltate de concernul IBM în anul 1973.

Interfeţele standard pentru traficul datelor între disc şi calculator sunt: ST-506 (specifice

PC/XT şi PC/AT); SCSI (interfaţa standard pentru Apple Macintosh, sistemele UNIX); IDE

(disponibilă calculatoarelor compatibile PC).

Pentru a putea fi folosit ca suport de memorie externă, un disc magnetic trebuie mai întâi formatat.

Prin formatare se realizează împărţirea suprafeţei fizice a discului magnetic în sectoare şi piste

rezultând locaţiile de memorie (cluster-un grup de sectoare de disc). Sistemul de operare atribuie

un număr unic fiecărui cluster şi apoi păstrează structura fişierelor în funcţie de cluster-ele pe care

acestea le folosesc. (3 etape: formatarea fizică, partiţionarea, formatarea logică).

Formatarea : low level (formatare de nivel scăzut) – împărţirea în sectoare şi piste (tracks).

Formatarea : high level (formatarea logică) – creerea structurii logice a discului (crearea pe disc a

unei tabele de alocare a fişierelor, FAT şi a unui sistem de directoare necesare SO-DOS).

Un fişier ocupă cel puţin o locaţie de memorie, dar poate ocupa un număr oricât de mare de locaţii

în limita spaţiului disponibil.

! prin formatarea fizică a unui disc se realizează pierderea irecuperabilă a datelor

existente pe acest suport de memorie externă.

13

Zonele unui disc magnetic:

Master Boot-primul sector de disc - tabela de partiţii şi un program special pentru incarcarea SO.

Cold boot-boot rece-când se porneşte calculatorul.

Warm boot-boot cald-când se resetează un computer care era deja pornit.

FAT-file allocation table-tabela de alocare a fişierelor este o tabelă folosită de sistemul de operare

pentru a localiza fişierele pe un disc.

6. CD-ROM drive: este un periferic de intrare care foloseşte ca suport de stocare a

datelor şi informaţiilor un compact disc (CD). Pentru citire se foloseşte o rază LASER, unitatea

fiind dotată cu echipamente de citire şi transmitere a datelor. Suportul de memorie externă (CD-ul)

este interschimbabil. Practic CD-ul este un disc acoperit cu o suprafaţă metalică, capabil de a stoca

informaţii digitale. Cele mai întâlnite tipuri de compact discuri sunt întâlnite în industria muzicii şi

cinematografiei pentru stocarea înregistrărilor digitale şi CD-ROM-uri folosite pentru stocarea

datelor pentru calculatoare. Cele două tipuri pot fi numai citite (read-only memory), ceea ce

înseamnă că o dată ce ele au fost inscripţionate, pot fi numai citite şi interpretate.

14

Un alt tip de compact disc, numit disc optic reînregistrabil (erasable optical disk), permite

ca datele să fie şterse şi înlocuite cu altele noi.

Placa de Sunet (sound board) : este un periferic de intrare / ieşire destinat producerii de

semnale sonore de pe urme prelucrării şi interpretării datelor din calculator. Practic sound board

15

este o placă de expansiune care permite calculatorului să manipuleze sunete. Aproape toate plăcile

de sunet suportă standardul MIDI (musical instrument digital interface) pentru reprezentarea

electronică a muzicii.

Pe lângă aceasta, majoritatea plăcilor de sunet sunt compatibile Sound Blaster, ceea ce înseamnă

că pot procesa comenzile scrise pentru o placă Sound Blaster, standardul de facto pentru sunetul

pentru PC-uri. Un număr de programe sunt disponibile pentru compunerea şi editarea muzicii care

se conformează standardului MIDI (musical instrument digital interface-interfaţă digitală pentru

instrumente muzicale).

Placa fax-modem : este un periferic de intrare / ieşire care permite transmiterea şi

recepţionarea de semnale fax, date, informaţii, programe înspre şi dinspre alte calculatoare prin

modularea acestora pe o purtătoare de înaltă frecvenţă (linie telefonică, cablu tv., satelit).

Modemul este un acronim pentru modulator-demodulator. Informaţiile calculatoarelor sunt stocate

digital în timp ce informaţiile transmise prin liniile telefonice sunt transmise sub formă de unde

analogice. Modem-ul converteşte datele între aceste două forme. De remarcat este faptul că liniile

telefonice ISDN (reţea digitală cu servicii integrate) trimit datele digital, astfel încât ele nu

necesită modem-uri. ISDN este un standard internaţional de comunicaţie pentru trimiterea vocii,

imaginilor video şi datelor prin linii telefonice digitale. Această reţea suportă rate de transfer al

datelor de 64.000 biţi pe secundă.

Modem

extern

16

Placa de reţea (network interface card) (NIC) : este un periferic de intrare / ieşire care

permite legarea unui calculator într-o reţea de calculatoare interconectate între ele printr-un cablu

coaxial sau plat. În concluzie NIC-urile sunt plăci de expansiune inserate în calculatoare şi sunt

proiectate pentru un anumit tip de reţea, protocol şi mediu de transmisie, deşi unele pot funcţiona

în reţele diferite. Există mai multe tipuri de reţele, cum ar fi:

- reţele locale: calculatoarele sunt aproape fizic unele de altele (LAN- local-area

network).

- reţele de arie largă : calculatoarele se află departe unele de altele şi comunică prin linii

telefonice sau unde radio (WAN, wide-area network).

Alte caracteristici ale reţelelor:

* topologia.

* protocolul.

* arhitectura : punct cu punct sau client / server.

Tastatura (key board) : este un periferic de intrare utilizat pentru introducerea datelor şi

pentru controlarea programelor.

Tastele funcţionale F1-F12 se folosesc pentru a oferii acces rapid la funcţiile specifice

fiecărui program (tipărire, salvare, copiere e.t.c.), deci îndeplinesc roluri ce diferă de la program la

program.

17

Tasta F1 în majoritatea programelor porneşte programul de asistenţă şi ajutor (help) al

respectivelor programe. Fereastra de dialog ce se va deschide ne va oferii explicaţii detaliate

despre modul cum funcţionează programul respectiv.

Tasta ENTER (return) este cea care validează comenzile şi opţiunile selectate anterior. De

asemenea în editoarele de text mută cursorul la începutul liniei următoare. Este important faptul că

returnează controlul programului care rulează curent.

Tasta ESC (escape) este cea care ne ajută la greu, în sensul că putem renunţa la anumite

comenzi selectete anterior prin acţionarea tastei ESC.Tasta Escape de obicei anulează (cancel) sau

întrerupe (abort) operaţia curentă. De asemenea este folosită pentru ieşirea din anumite programe

sau deschide meniul unor aplicaţii. În concluzie dacă am introdus greşit o comandă sau când nu

suntem siguri pe opţiunile selectate acţionăm tasta ESC pentru a suprima acţiunea întreprinsă.

Tasta TAB se foloseşte pentru deplasarea rapidă a cursorului pe ecran, pentru mutarea

dintr-o coloană în alta în cazul tabelelor pe care le creăm, pentru trecerea dintr-o fereastră în alta în

cazul programelor de interfaţă (NC) sau pentru parcurgerea mai rapidă a unor opţiuni.

Tasta CAPS LOCK se foloseşte pentru schimbarea modului de tipărire al caracterelor

alfabetice (litere mari de tipar sau litere mici).

Tastele CTRL şi ALT (control key şi alternante key) se folosesc în combinaţie cu tastele

de culegere (litere) şi cu tastele funcţionale (F1-F12) pentru a oferii acces la mai multe funcţii ale

programului.

Tasta SHIFT împreună cu tastele de culegere va determina tipărirea cu majuscule până în

momentul întreruperii acţiunii acesteia. În combinaţie cu tastele ce au înscrise două simboluri

execută a doua funcţie a tastelor respective. (vezi şirul tastelor numerice, extremele ultimului şir

din zona tastelor de culegere şi tastele din partea dreaptă a acestei zone).

18

Tasta BACKSPACE determină ştergerea de la dreapta spre stânga, unul câte unul a

caracterelor dintr-un şir. (şterge caracterele din stânga cursorului).

Tasta DELETE şterge de la stânga spre dreapta, unul câte unul caracterele dintr-un şir.

(şterge caracterele din dreapta cursorului).

Tasta SPACE (spaţiu) realizează deplasarea cursorului spre dreapta cu o poziţie (pas) la

fiecare apăsare a acesteia. De asemenea dacă cursorul se află în faţa unui caracter sau a unui şir de

caractere prin apăsarea tastei SPACE se deplasează cu un pas caracterul sau şirul de caractere.

Tastele de Poziţionare a Cursorului (cursor control), numite şi tastele săgeţi permit

deplasarea cursorului pe orizontală şi pe verticală fără folosirea mouse-ului. Cu tastele PAGE UP

şi PAGE DOWN se parcurge pagină cu pagină în sus respectiv în jos, iar cu tastele HOME şi END

se realizează deplasarea la începutul respectiv sfârşitul rândului, pe prima linie sau pe ultima linie

a unei liste.

Tasta NUM LOCK activează minitastatura numerică.

Tastele PRINT SCREEN, SCROLL LOCK şi PAUSE se numesc taste DOS deoarece au

anumite funcţii în sistemul de operare DOS, în mediul Windows fiind utilizate foarte rar.

Se observă că tastele speciale (shift, ctrl, alt) sunt dispuse în partea stângă şi partea

dreaptă a zonei tastelor de culegere (litere şi cifre) din motive ergonomice, functiile lor fiind

aceleaşi. Din aceleaşi motive şi tasta Enter o găsim şi în dreapta minitastaturii numerice.

Joystick-ul: este tot un periferic de intrare utilizat pentru pilotarea unor jocuri şi pentru

simularea unor aplicaţii. Butoanele de care dispune preiau funcţiile butoanelor mouse-ului şi al

tastelor de poziţionare dar pot avea şi funcţii complexe.

Creion luminos (light pen): este un periferic de intrare care foloseşte un detector sensibil

la lumină pentru selecterea obiectelor de pe un ecran de afişare.

Placa video: un prim rol al plăcii video este de a transforma semnalul digital provenit

din prelucrarea de către microprocesor a datelor în semnale utilizabile de către monitor.

Un al doilea rol al cartelei video este de a înlesni munca microprocesorului, prin prelucrarea în

microprocesorul propriu a unor părţi din semnalul video, această funcţie numindu-se accelerare

grafică. Cantitatea de informaţie este memorată într-o memorie proprie de tip RAM, mărimea

acestei memorii exprimată în MB (MO) determinând performanţele cartelei video.

19

Memoria RAM a plăcii video reprezintă compromisul realizabil între o rezoluţie cât mai

bună şi o adâncime de culoare cât mai mare. Există o strânsă legătură în ceea ce priveşte sistemul

monitor-

placă video din punct de vedere al rezoluţiei (numărul de puncte distinte de pe o lini verticală

respectiv orizontală, exprimată în pixeli), al adâncimi de culoare (numărul maxim de nuanţe de

culoare afişabile pe ecran) şi al ratei de reîmprospătare (refresh: numărul de imagini distincte

afişabile într-o secundă).

CAPITOLUL 2

PORNIREA CALCULATORULUI ŞI A UNUI PROGRAM

FOLOSIND CUNOŞTINŢE MINIME ÎN DOMENIU

1. Se comută butonul pornit-oprit al calculatorul în poziţia pornit.

20

2. Se aşteaptă până când se finalizează procedurile de verificare, iniţializare şi încărcare

a sistemului de operare (SO).

3. Dacă s-a încărcat programul utilitar de interfaţă cu utilizatorul Norton Commander

(vezi capitolul 4) (sau unul echivalent), pe ecran va fi vizibil sub forma a două ferestre: stânga

respectiv dreapta (left-right).

În aceste ferestre se găsesc listele cu numele fişierelor şi directorilor existentenţi pe

suportul (suporturile) de memorie externe (hard-ul, uri) ale calculatorului. Directorii sunt afişaţi cu

litere mari iar fişierele cu litere mici. Datele, informaţiile, instrucţiunile de program (orice element

soft) sunt memorate pe suporţi de memorie externă şi grupate în funcţie de tipul, caracteristicile

sau destinaţia lor sub formă de fişiere.

Caracteristicile fişierelor:

- tipul fişierului (text, executabil, document, grafic, e.t.c.).

- mărimea fişierului exprimată în octeţi.

- au un nume format din maxim 8 caractere care ne sugerează scopul sau rolul fişierului

şi o extensie formată din maxim 3 caractere care ne prezintă tipul fişierului.

- se pot folosii orice caractere numerice sau alfa-numerice cu excepţia ( : . ; \ * ?

space / > < , )

Fişierele care fac parte din acelaşi program sau sunt destinaţi aceluiaşi scop trebuie

grupate în directori pentru a putea fi mai uşor găsiţi.Un director poate să conţină oricât de multe

fişiere dar poate să conţină şi alţi directori care se numesc subdirectori ai directorului părinte. O

unitate de memorie externă conţine datele, informaţiile, programele (soft-ul) organizate sub forma

unei structuri arborescente care porneşte de la directorul rădăcină al suportului de memorie

respectiv.

Exemplu: C: \ S1 DIR1 s1 S1 DIR1

DIR 1 S2 DIR1 s2 S1 DIR1

S3 DIR1

DIR 2 nume.extensie

S1 DIR2 nume.extensie

DIR 3 S2 DIR2

S1 DIR3 s1 S1 DIR3

S2 DIR3

21

-Fişiere

-

-

C:\DIR2\S1DIR2\nume.extensie reprezintă calea de la unitatea C: la fişierul nume.extensie

S1DIR2 este subdirectorul 1 al directorului 2

O unitate de memorie externă se simbolizează printr-o literă urmată de două puncte. Aceste

simbolizări sunt consacrate.

A: prima unitate de dischetă.

B: a doua unitate de dischetă (dacă există).

C: prima unitate hard disc sau prima partiţie a acestuia (următoarea partiţie a

discului sau o altă unitate hard disc va fi simbolizată în ordinea alfabetică după C).

D: unitatea CD-ROM DRIVE ( va ocupa întotdeauna ultima poziţie alfabetică ). OBS. Prin partiţionarea unei unităţi de memorie se înţelege împărţirea acesteia în mai multe părţi

virtuale, fizic unitatea nesuportând nici o schimbare. Partiţionarea se realizează pentru

administrarea mai comodă a informaţiilor existente pe unitatea de memorieexternă cât şi din

motive de securitate pentru anumite programe, informaţii sau date. !!! Partiţionarea şi formatarea

necesită un studiu aprofundat în domeniu sau contactarea unui specialist.

Exemplu:

C:\ ( prima partiţie )

2 GB

COREL

GAMES

OFFICE 2000

PROGRAM FILES

WINDOWS 98

D:\ ( a doua partiţie )

600 MB

GAMES

E:\ ( a treia partiţie )

600 MB

DOCUMENTE

F:\

unitatea

CD-

ROM

640 MB

Capacitatea totală a unităţii este de 3,2 GO

22

4. Identificarea locului în care ne găsim în structura arborescentă se realizează astfel:

Fereastra în care se află cursorul utilitarului Norton Commander (dreptunghiul alb) se numeşte

fereastra activă şi aceasta conţine eticheta (în partea de sus a ferestrei pe mijloc) care ne indică

calea de la directorul rădăcină al unităţii de memorie (unitatea curentă) până la directorul curent (al

cărui conţinut este afişat în fereastra activă).

Exemplu: C:\ DIR 2\ S1 DIR2

C:\GAMES\SAH

Deasemenea sub ferestre, pe linia de comandă a sistemului de operare există un prompter care

reprezintă invitaţia făcută utilizatorului de a introduce comenzi şi care conţine în general calea

până la directorul curent.

5. Schimbarea unităţii de memorie se face tastând în linia de comandă a prompterului

numele unităţii de memorie ( a: , c: , e.t.c. ) după care tastăm Enter.

6. Intrarea într-un director afişat în fereastra activă se realizează prin poziţionarea

cursorului cu ajutorul tastelor de deplasare pe directorul respectiv după care se

validează cu tasta Enter.

7. Pentru a pornii un program se parcurg următoarele etape:

-se caută (începând de la directorul rădăcină al fiecărei unităţi de memorie) directorul care

conţine programul dorit; (căutarea se face cu tastele de deplasare sau cu mouse-ul).

-se intră cu Enter în acel director pentru a deveni directorul curent şi pentru a afişa lista sa

de subdirectori şi fişiere;

-din lista de fişiere se vor căuta fişierele executabile, adică fişierele care au extensia: .bat ;

.com ; .exe ; (dar numai unul dintre acestea va porni programul).

-dintre acestea se alege fişierul cu numele cel mai apropiat de numele programului

(directorului) sau cu un nume cât mai sugestiv referitor la rularea programului (start, go, run, e.t.c )

-se poziţionează cursorul pe fişierul selectat ca fiind fişier de pornire şi se tastează Enter.

8. Ieşirea dintr-un program se poate face în mod diferit de la program la program. În

general se iese în meniul principal al programului acţionând tasta Escape (ESC).

Uneori se cere confirmarea ieşirii ( Y sau N ). Meniul programului poate să conţină

opţiunea de părăsire a programului care se selectează cu tastele de deplasare după care

se acţionează Enter sau cu ajutorul Mouse-ului.

23

9. Ieşirea din director se realizează prin poziţionarea cursorului pe prima linie a listei de

directori şi fişiere, linie ce conţine două puncte ( . . ) simbolizând directorul părinte al directorului

curent, după care se acţionează tasta Enter.

REPORNIREA CALCULATORULUI ÎN CAZUL BLOCĂRII

În cazul blocării calculatorului se încearcă succesiv până la obţinerea rezultatului dorit

următoarele metode:

1. Combinaţia de taste CTRL+ALT+DEL (control+alternante+delete)

2. Se acţionează butonul RESET de pe carcasa calculatorului.

3. Se opreşte calculatorul de la butonul pornit-oprit, se aşteaptă 30 de secunde după care se

reporneşte calculatorul de la butonul pornit-oprit.

OCTET

În 1946 John Tukey, un statistician renumit a folosit pentru prima oară termenul ” bit ”

(binary digit – cifră binară) care reprezintă cea mai mică unitate de informaţie reprezentabilă pe un

calculator. Un singur bit poate conţine doar una din cele două valori: 0 sau 1. Acest lucru

presupune convertirea datelor de intrare cu ajutorul unor coduri în şiruri de simboluri 0 şi 1. În

urma prelucrării acestora rezultă informaţii care pentru a putea fi folosite trebuiesc decodificate,

adică convertite într-o formă utilizabilă (text, grafică, sunet, caractere numerice sau alfanumerice,

animaţie, e.t.c.). Datele şi informaţiile stocate şi prelucrate în calculator sunt caracterizate prin

mărimea acestora. Datorită faptului că un sistem de calcul prelucrează simultan un grup de mai

mulţi biţi, se foloseşte unitatea ” byte ” care este compusă din 8 biţi consecutivi. De aici rezultă

denumirea de octet, echivalentul cantitativ al byte-ului.

Rezultă: 1 octet = 1 byte = 8 bit = 23 bit.

Calculatoarele uneori sunt clasificate în funcţie de numărul de biţi pe care îl pot procesa la un

moment dat , sau de numărul de biţi folosit pentru a reprezenta adresele din memorie. Sistemele de

calcul performante lucrează pe 32 de biţi, ceea ce înseamnă că folosesc 32 de biţi pentru

identificarea fiecărei adrese din memorie. În general memoriile pot accesa simultan pentru a citii şi

a scrie un număr multiplu de octeţi, de regulă de la 16 biţi = 2 octeţi în sus (2 octeţi = 1 cuvânt de

memorie).

Multiplii:

1Ko = 1 Kb = 1024 biţi = 210

biţi; (kilo-octeţi, kilo-byte)

24

1Mo = 1 Mb = 1024 Ko = 220

biţi; (mega-octeţi)

1Go = 1Gb = 1024 Mo = 230

biţi; (giga-octeţi)

Exemple de echivalenţe octal-binar:

Octal Binar

0 000

1 001

2 010

3 011

4 100

5 101

6 110

7 111

Octalul se referă la sistemul de numeraţie în baza 8. Programele afişează deseori datele în

formatul octal deoarece acesta este uşor de convertit (tradus) în formatul binar.

MEMORII FIZICE

Reprezintă dispozitive fizice care au drept scop stocarea datelor şi informaţiilor în vederea

prelucrării ulterioare a acestora.

MEMORIILE RAM ( random access memory-memorie cu acces aleatoriu)

Sunt folosite în general ca memorii de lucru (internă) şi prezintă următoarele caracteristici:

- accesul aleator (de tip matriceal) pe baza unei adrese la oricare dintre locaţiile de

memorie.

- eficienţă ridicată la scriere şi citire.

- volatilitatea (proprietatea datelor de a se păstra în memorie numai atât timp cât

acesteia i se transmit periodic semnale de reîmprospătare ceea ce înseamnă că la

oprirea sistemului de calcul memoria RAM se descarcă rezultând pierderea datelor

din RAM).

OBSERVAŢIE: se recomandă ca orice activitate utilă desfăşurată într-o anumită sesiune de lucru

să fie salvată pe un alt tip de memorie (externă: hard disk sau floppy disk) pentru a se putea revenii

oricând asupra subiectului acesteia.

25

MEMORIILE ROM ( read only memory-memorie numai cu citire)

Datorită tipului suportului de memorare utilizat permit o singură inscripţionare a datelor, acestea

nemaiputând fi şterse ci doar citite oricât de mult. Acest tip de memorie este specifică unei

anumite părţi din BIOS (basic input output system) (instrucţiuni introduse de către producător

necesare iniţializării sistemului de calcul) precum şi unor memorii externe de tip CD-ROM.

MEMORIILE PROM (FLASH PROM)

Acestea sunt memorii programabile numai cu citire în care printr-o metodă specială utilizatorul

poate face modificări pentru actualizarea informaţiilor specifice unei anumite părţi din BIOS.

MEMORII DE TIP SUPORT MAGNETIC

Sunt specifice memoriilor externe: harddisk-urilor sau benzilor magnetice.

Caracteristici:

- datele şi informaţiile se pot păstra un timp nelimitat.

- capacitate mare de stocare a datelor.

- timpi de acces şi de transfer mari (memorii relativ lente).

Caracteristicile generale ale memoriilor:

-capacitatea de memorare se exprimă în număr de octeţi de informaţii care pot fi depozitaţi în

memorie.

Ex: RAM 8-128 MB RAM

HDD 1-10 GB RAM

FDD 1,44 MB RAM

-timpul de acces: reprezintă timpul necesar dintre momentul apelării informaţiei dintr-o anumită

locaţie de memorie de către procesor până la obţinerea acesteia la ieşirea din memorie (în general

de ordinul nanosecundelor).

-rata de transfer: reprezintă cantitatea de informaţie transferată dinspre sau înspre memorie în

unitatea de timp (1s).

MEMORIILE CACHE

26

Sunt memorii RAM cu capacitate mai mică dar mai rapide care permit accesul rapid la

informaţii consecutive. Sunt compuse din cipuri distincte poziţionate pe placa de bază în

apropierea microprocesorului (cache externă) sau în microprocesor (cache internă).

Exemplu: cache externă: 128 Ko, 256 Ko, 512 Ko

cache internă: 8Ko, 16Ko, 32 Ko

CAPITOLUL 3

SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS

( Microsoft Disk Operating System )

Este sistemul de operare standard pentru calculatoarele compatibile IBM, apărut în

anul1981 împreună cu primul calculator IBM-PC. Versiunile DOS au evoluat în timp şi au

îmbunătăţit versiunile precedente dar cu toate acestea a rămas un sistem de operare pe 16 biţi ce nu

suportă mai mulţi utilizatori şi având o limită de memorie de 1 MB.

Sistemul de operare este programul de bază dintr-un calculator care îndeplineşte

următoarele funcţii:

-pornirea sistemului.

-alocarea resurselor şi gestionarea acestora (accesul direct al datelor de la periferice la memoria

internă (RAM), coduri de întrerupere, e.t.c).

-pornirea şi supravegherea rulării altor programe.

-furnizează programe utilitare pentru uşurarea unor sarcini accesate frecvent (căutarea fişierelor şi

a directorilor, editarea textelor simple, conecterea calculatorului cu un alt sistem e.t.c).

În concluzie SO reprezintă interfaţa dintre partea hard a sistemului de calcul şi utilizator, oferindu-

i acestuia posibilitatea de a introduce comenzi fără a cunoaşte funcţionarea detaliată a sistemului

de calcul.

27

Există mai multe versiuni ale sistemului de operare DOS, ultima fiind 6.2. Versiunea 7 nu mai este

un sistem de operare de sine stătător ci apare ca parte componentă a sistemului de operare

Windows 95, din motive de compatibilitate cu programele DOS.

Componentele Sistemului de Operare DOS

DOS este un sistem de operare cu nucleu de interfaţă hardware (nucleul semnifică partea esenţială

pentru funcţiile calculatorului), astfel încât toate comenzile utilizatorului, toate celălalte

componente precum şi programele utilitare apelează pentru comunicarea cu sistemul de calcul

acest nucleu.

1. Fişierul IO.SYS: este un fişier de sistem care completează instrucţiunile de lucru cu

perifericele de intrare-ieşire.

2. Fişierul MS DOS.SYS: este un fişier de sistem care conţine restul instrucţiunilor de lucru

necesare a fi transmise sistemului de calcul.-nivel soft

3. Fişierul COMMAND.COM: este un fişier de sistem care recunoaşte şi introduce în cod

maşină comenzile introduse de către utilizator (comenzi interne şi externe)-procesor de

comenzi.

4. Fişierul CONFIG.SYS: este un fişier de configurare a sistemului ce conţine instrucţiuni sub

formă de text referitoare la specificarea dispozitivelor periferice opţionale (hardware) pe care

le foloseşte calculatorul şi dispune încărcarea driver-lor acestora în memorie.

5. Fişierul AUTOEXEC.BAT: este un fişier de configurare a sistemului care conţine instrucţiuni

sub formă de text referitoare la comenzile care se execută automat la începutul unei sesiuni de

lucru (încarcă driver-ul soft al mouse-ului, al plăcii de sunet, specifică caile de căutare a unor

comenzi în structura arborescentă, determină rularea automată a unor programe utilitare).

OBSERVAŢIE: fişierele de configurare pot lipsi uneori din configurarea unui sistem faţă de

fişierele de sistem care nu pot lipsi din configuraţia unui sistem de calcul. Ştergerea unuia dintre

cele trei fişiere de sistem are ca rezultat imposibilitatea pornirii calculatorului fără folosirea unei

”dischete sistem” numită şi ”dischetă de boot”.

Ca o recomandare este necesar ca indiferent de sistemul de operare instalat pe sistemul de calcul,

să posedăm o dischetă sistem. De remarcat că o asemenea dischetă nu se obţine prin simpla

copiere a fişierelor sistem de pe unitatea hard pe dischetă ci se transferă fişierele de sistem prin

introducerea la prompterul DOS a comenzii: sys c: a: (sys c: ) după care se aşteaptă mesajul de

confirmare al transferului de pe unitatea hard pa unitatea de dischetă. În cazul necesităţii utilizării

acestei dischete sistem procedura este următoarea: se introduce discheta sistem în unitatea de

dischetă, după care se porneşte sistemul de calcul. După ce se realizează citirea dischetei de către

28

sistem pe ecran va apare unitatea de memorie externă (unitatea de dischetă) urmată de prompterul

DOS care aşteaptă comanda: sys a: c: , care se validează cu Enter şi apoi se aşteaptă confirmarea

transferului de fişiere. În acest moment transferul este realizat urmând introducerea la prompter a

numelui unităţi hard, validarea realizându-se cu Enter. Există situaţii când mai întâi trebuie făcute

setări în SETUP pentru ca după introducerea dischetei sistem şi pornirea calculatorului, acesta să

boot-eze (să se iniţializeze) de pe discheta sistem, etapele ulterioare fiid cele prezentate anterior.

Este recomandat ca sistemul de calcul să fie setat în aşa fel încât prima prioritate la iniţializarea

sistemului să o aibă hardiscul iar a doua prioritate unitatea de dischetă fapt care nu mai necesită

intervenţii în Setup. Pentru intrarea în Setup se acţionează în general tasta Delete atunci când se

porneşte calculatorul şi când pe ecran se afişează acest mesaj: ”press del for run setup” sau un altul

echivalent. Pentru intrarea în setup se mai folosesc şi alte metode sau combinaţii de taste. În

mediul Windows această dischetă sistem se poate crea la instalarea sistemului de operare

Windows, când procedura de instalare oferă posibilitatea creării unei asemenea dischete sau în

meniul Control Panel, submeniul Add/Remove Programs există un buton cu menţiunea Startup

Disk.

ETAPELE PORNIRII UNUI CALCULATOR ECHIPAT CU SO MS-DOS.

1. pornirea sistemului de calcul conduce automat la încărcarea în memoria internă a

instrucţiunilor din BIOS şi la verificări succesive ale prncipalelor periferice de intrare-ieşire:

a. placa video şi monitorul. ( în cazul absenţei unuia din cele doua elemente se vor emite semnale

sonore specifice), tastatura.

b. autodetecţia memoriei şi verificarea integrităţii acesteia prin scriere şi citire. (defecte ale

memoriei conduc la apariţia unor mesaje de eroare: ”memory test failed”).

c. prin specificarea utilizatorului a unor opţiuni în BIOS se afişează tipurile de memorie externă

sau prin autodecţie se verifică existenţa acestora şi parametri de funcţionare. (în caz de eroare :

”hard disk failure”).

d. verificarea prezenţei fişierelor sistem.

2. încărcarea sistemului de operare şi implicit a fişierelor de sistem şi de configurare. (lipsa

oricărui fişier sistem duce la apariţia mesajelor de forma: ”mising operating system; remove

floppy disk and press any key; change disk ”).

3. apariţia prompterului DOS (invitaţia sistemului de operare către utilizator de a introduce

comenzi).

COMENZI MS DOS

29

În cazul absenţei unui program de interfaţă , rularea unei aplicaţii se poate realiza cu ajutorul

comenzilor DOS. Prin intermediul acestor comenzi se poate copia, muta, şterge, rula orice

aplicaţie sub DOS, crea un director, edita un fişier e.t.c.

Comenzile se introduc la promterul DOS de la tastatură.

1. CLS-clear screen: şterge ecranul.

2. DATE- afişează data şi permite modificarea ei.

3. TIME- afişează ora cu posibilitatea modificării acesteia.

4. DIR-afişează lista de directori, subdirectori şi fişiere.

Exemplu:

DIR _ [ NUME DIRECTOR ]

DIR_ [ C : ][ PATH ][ FILENAME.EXT ]

DIR/P/W/O/S/B/L/C_[ NUME DIRECTOR ]

Comutatori:

/P- afişează fişierele ecran cu ecran.

/W- afişează fişierele pe rânduri.

/A- afişează fişierele cu atribute selectate.

/O- afişează fişierele după un criteriu de ordonare selectat.

/S- afişează fişierele şi în subdirectori.

/B- afişează fişierele fără detalii.

/L- afişează fişierele cu litere mici.

/C- afişează informaţii despre comprimarea discului.

De remarcat că liniuţa ( _ ) din comanda reprezintă tasta SPACE.

Această observaţie este valabilă şi pentru comenzile ulterioare.

5. COPY- copiază fişiere într-un director sau pe o unitate de memorie.

Exemplu:

COPY_[ NUME ]_ DESTINAŢIA

COPY/Y_ [ C : ][ PATH ][ SOURCE.EXT ]_[ D : ][ PATH ][ DESTINATION.EXT ]

Comutator:

/Y- suprapune peste fişierele existente fără a cere confirmarea.

6. DELTREE-şterge un director indiferent ce conţine (subdirectori şi fişiere).

30

Exemplu:

DELTREE/Y_[ NUME DIRECTOR ]

DELTREE/Y_[ C: ][ PATH ]

Comutator:

/Y-şterge directorul (catalogul) fără a cere confirmarea.

7. DEL-şterge un fişier.

Exemplu:

DEL/P_[ C: ][ PATH ][ FILENAME.EXT ]

Comutator:

/P- cere confirmarea înaintea ştergerii unui fişier.

8. EDIT-lansează editorul DOS şi opţional încarcă un fişier pentru editare.

Exemplu:

EDIT_[ C: ][ PATH ][ FILENAME.EXT ]

EDIT_ C:\ AUTOEXEC.BAT

9. FORMAT-formatarea unei unităţi de memorie externă.

Exemplu:

FORMAT_A:

FORMAT_A:/S/F/Q/U/V/B/C

Comutatori:

/S- creează o dischetă sistem.

/F- formatează la dimensiunea indicată.

/Q- execută o formatare rapidă.

/U- execută o formatare necondiţionată.

/V- creează discului o etichetă de volum (volum label).

/B- alocă spaţiu pentru fişierele sistem, dar nu le copiază.

/C- realizează testul sectoarelor pentru verificarea utilităţii acestora.

10. MD (MKDIR)- crează un director nou.

Exemplu:

MD_[ NUME DIRECTOR ]

MD_D:\GAMES\MONOPOLY

11. MOVE- mută fişierele în poziţiile specificate sau redenumeşte un catalog (director).

31

Exemplu:

MOVE_[ D: ][ OLDPATH ][ FILENAME.EXT ]_[ C : ][ NEWPATH ][FILENAME.EXT ]

12. RD (RMDIR)- şterge un director gol.

Exemplu:

RD_[ C: ][ PATH ]

13. REN (RENAME)- redenumeşte un fişier.

Exemplu:

REN_[ D: ][ PATH ][ ORIGINALNAME.EXT ]_[ D : ][ PATH ][NEWNAME.EXT ]

14. TYPE- afişează conţinutul unui fişier.

Exemplu:

TYPE__[ C: ][ PATH ][ FILENAME.EXT ]

TYPE__[ C: ][ PATH ][ CONFIG.SYS ]

15. DEFRAG- defragmentează şi optimizează o unitate de memorie (hard disk) reorganizând

fişierele acestuia.

Exemplu:

DEFRAG_C:/U/S:-D(-N, -E, -S, )

Comutatori:

/U- lasă spaţii libere între fişiere.

/S- resortează unitatea de memorie după următoarele criterii:

-N numele fişierelor.

-E extensia fişierelor.

-D data apariţiei fişierelor pe unitatea respectivă.

-S dimensiunea (mărimea) fişierelor.

16. CD- schimbă directorul curent.

Exemplu:

CD_ NUME DIRECTOR

17. CD . . – ieşirea în directorul părinte.

18. DISKCOPY- copiază o dischetă.

Exemplu:

DISKCOPY_ A:_A:

DISKCOPY_ SOURCEDISK_DESTINATIONDISK

32

19. HELP- porneşte sistemul de asistenţă soft DOS (ajutor).

Exemplu:

HELP_DISKCOPY

20. MEM- afişează memoria disponibilă.

Exemplu:

MEM/P/C/F

Comutatori:

/P- afişează ecran cu ecran.

/C- afişează programele încărcate în memorie.

/F- listează memoria liberă.

21. MSBACKUP- porneşte programul utilizat la executarea copiilor de siguranţă sau la

restaurarea discului sau a directorilor (fişierelor) selectaţi.

22. SCANDISK- detecteată şi remediază erorile de pe discul magetic (hard).

Exemplu:

SCANDISK_d:/ALL/SURFACE/NOSAVE/CHECKONLY/AUTOFIX

Comutatori:

/ALL- verifică toate discurile existente în sistem.

/CHECKONLY- verifică fără remediere.

/NOSAVE- şterge dar nu salvează fişierele încrucişate.

/SURFACE- execută o verificare a suprafeţei discului.

/AUTOFIX- remediază erorile fără a cere confirmarea.

CAPITOLUL 4

PROGRAME DE INTERFAŢĂ CU UTILIZATORUL

UTILITARUL NORTON COMMANDER

Modul incomod şi predispus greşelilor de a introduce comenzi greşite de la tastatură a

condus la realizarea unor programe cu ajutorul cărora utilizatorii pot executa comenzi cu totul

diferit. Aceste programe de interfaţă numite Shell (scoică) se interpun între utilizator şi sistemul de

operare învelindu-l cu o suprafaţă grafică foarte prietenoasă care oferă posibilitatea de a executa

33

comenzi şi alte operaţii, de a stabilii parametrii de lucru şi de a selecta diferite opţiuni, evitându-se

necesitatea memorării comenzilor în limbajul sistemului de operare.

Exemple de programe Shell:

Norton Commander (Symantec)

PC Shell (IBM)

Dos Navigator

X Tree Gold

NORTON COMMANDER

Aspectul şi conţinutul ecranului atunci când NC este încarcat în memoria RAM şi

aşteaptă comenzile utilizatorului este următorul: fig.nr.

-Meniurile sunt de tip ”pop-up”.

-Eticheta conţine numele sau numele întreg (unitatea, calea, numele) directorului al cărui conţinut

este afişat în fereastra respectivă (fereastra activa) sau una dintre menţiunile INFO, VIEW, LINK.

-Bara de stare oferă informaţii (mărime, data creării e.t.c) despre elementul sau elementele (fişier,

director) selectat (e) în fereastra respectivă .

-Zona 1-10 corespunde tastelor funcţionale F1-F10

-Linia de comandă.

Conţinutul ferestrelor:

-lista de directori, subdirectori şi fişiere ai unităţii de memorie selectate.

-suportul de memorie al unei unităţi de memorie externă proprie calculatorului sau suportul de

memorie al unei unităţi ce aparţine altui sistem de calcul cu care acesta este legat în reţea sau prin

cablu (în etichetă apare menţiunea LINK).

-informaţii despre unitatea de memorie şi directorul al cărui conţinut este afişat în cealălaltă

fereastră precum şi informaţii despre gradul de ocupare a memoriei interne (memoria

convenţională-640 KO).

-structura arborescentă a unităţii de memorie corespunzătoare celeilalte ferestre (apare menţiunea

TREE în etichetă).

-conţinutul de informaţii dintr-un fişier sau informaţii despre un director (mărime, număr fişiere)

selectat în cealălaltă fereastră.(menţiunea VIEW în etichetă).

34

Comenzi generale în NC

-Intrarea într-un director şi vizualizarea conţinutului acestuia-se realizează prin poziţionarea

cursorului cu ajutorul tastelor de deplasare pe numele directorului respectiv şi se acţionează Enter.

Această operaţie se realizează şi cu ajutorul mouse-ului prin poziţionarea cursorului acestuia pe

numele directorului (programului respectiv), după care se execută dublu-clic pe butonul din stânga

al mouse-ului.

-Trecerea cursorului dintr-o fereastră în alta se realizează cu ajutorul tastei TAB sau se deplasează

cursorul mouse-ului în fereastra respectivă şi se dă un simplu- clic pe butonul din stânga al mouse-

ului.

-Ieşirea în directorul părinte se realizează prin poziţionarea cursorului cu ajutorul tastelor de

deplasare pe orizontală sau pe verticală pe prima linie a listei de fişiere (pe cele doua puncte

orizontale) după care tastăm Enter sau cu ajutorul tastei HOME după care tastăm Enter. Aceeaşi

operaţie se realizează prin poziţionarea cursorului mouse-ului pe prima linie a listei de fişiere după

care se execută dublu-clic cu butonul din stânga al mouse-ului.

-Schimbarea unităţii de memorie se iniţiază cu combinaţia de taste ALT+F1 pentru fereastra din

stânga respectiv ALT+F2 pentru fereastra din dreapta. În urma acestei operaţii va apare în

fereastra respectivă o fereastră de selecţie ce conţine numele unităţilor de memorie disponibile

dintre care se selectează cu ajutorul tastelor de deplasare pe orizontală ( ) unitatea dorită

şi apoi se tastează Enter. Aceeaşi operaţie se poate realiza cu ajutorul mouse-ului : cu un clic pe

butonul din stânga se deschide meniul Left sau Right din bara de meniuri, se dă un clic cu acelaşi

buton al mouse-ului pe opţiunea Drive după care va apare fereastra ce conţine numele unităţilor de

memorie dintre care tot cu un simplu clic, cu acelaşi buton vom selecta numele unităţii dorite.

Fereastra activă:

una dintre cele doua ferestre ale utilitarului NC este întotdeauna fereastră activă şi se

caracterizează prin acea că în ea este afişat conţinutul directorului curent. Există o strânsă legătură

între calea afişată la prompterul DOS, conţinutul ferestrei active şi eticheta acestei ferestre care

indică directorul curent şi în general calea până la acesta.

Recunoaşterea ferestrei active:

35

-Conţine cursorul utilitarului (acel dreptunghi de culoare diferită (în general alb) faţă de culoarea

fondului celor două ferestre).

-Eticheta, are de asemenea un fond de culoare diferit (alb) de culoarea ferestrelor.

Taste funcţionale:

F1-HELP : porneşte programul de asistenţă şi ajutor al utilitarului NC. F1 afişează indicaţii

despre utilizarea comenzii sau obţiunii iniţializată şi nefinalizată. Dacă se actionează F1 fară ca

anterior să se fi introdus altă comandă, se afişează meniul general adică cuprinsul programului de

asistenţă. Ieşirea din acesta se face cu ESC sau cu comanda oferită de HELP.

F2-MENU : este tasta de deschidere a meniului definit de utilizator. În directorul care conţine

fişirele utilitarului NC există un fişier “nc.mnu” care conţine meniurile create de utilizator după

dorinţă. Practic acest meniu este util prin faptul că sub un nume sugestiv pot fi grupate mai multe

comenzi necesare pentru a pornii rapid o aplcaţie.

F3-VIEW : are rolul de a vizualiza conţinutul fişierului selectat cu ajutorul cursorului. Se pot

vizualiza fisiere de tip text ce au extensia: .txt , .doc , .readme , e.t.c. Odată pornită vizualizarea

unele taste funcţionale îndeplinesc diferite roluri oferind obţiuni suplimentare: (HEX, ASCII,

FIND). De asemenea utilitarul NC conţine fişiere filtru pentru vizualizarea unor tipuri de fişiere

imagine pe care le recunoaşte după extensie.

ASCII-un fişier de text în care fiecare octet reprezintă un caracter corespunzător din codul ASCII.

HEX-prescurtare de la hexazecimal-se referă la sistemul de numeraţie în baza 16, care constă din

16 simboluri unice: numere de la 0 la 9 şi cifre de la A la F.

FIND-căutare.

F4-EDIT : porneşte editorul de text al utilitarului NC. În cazul fişierelor de tip text spre deosebire

de F3 care oferă posibilitatea vizualizării, F4 oferă atât vizualizarea cât şi editarea unui fişier

(apare un cursor de editare care este simbolizat printr-o liniuţă orizontală pulsatorie). Editarea se

realizează dela tastatură . Pentru părăsirea editorului se utilizează tasta ESC şi sunt două cazuri:

a) dacă la terminarea editării s-a acţionat tasta F2 (save) se realizează salvarea fişierului editat sau

modificat. În urma salvării conţinutul original (dacă a existat) se pierde complet.

b) dacă s-a efectuat editarea şi se apasă tasta ESC se va deschide o fereastră de dialog ce conţine

obţiunile: SAVE - salvează editarea sau modificările realizate.

DON’ T SAVE – nu salvează modificările, fişierul ramânând în starea iniţială.

CANCEL – renunţă .

De remarcat faptul că modificarea prin editare a unor fişiere poate produce pierderea irecuperabilă

a unor date, împiedicarea rulării programelor sau chiar nepornirea sistemului de calcul.!!!

F5-COPY : are rolul de a pornii procedura de copiere prin deschiderea ferestrei de dialog în care

se poate specifica unde se face copierea (unitatea, calea), dacă se va face copierea inclusiv a

directorilor selectaţi, în fereastră aflându-se şi butoanele pentru execuţia copierii sau renunţarea la

36

procesul iniţiat. Copierea se referă la fişierul sau directorul selectat cu ajutorul cursorului sau la un

grup de fişiere sau directori inseraţi cu tasta INSERT (copierea mai multor elemente simultan). De

asemenea cu tasta * (steluţă) aparţinând minitastaturii numerice se poate selecta întreaga listă de

fişiere dintr-un director. În urma marcării culoarea elementelor se va schimba semnificând

apartenenţa acestora la selecţie.

Etapele procesului de copiere:

-Se intră în directorul destinaţie situat în una din cele două ferestre. Dacă directorul destinaţie nu

există,atunci se va crea după care se va intra în acesta.

-Se trece în cealălaltă fereastră şi se va selecta cu ajutorul cursorului directorul sursă sau fişierele

care urmează a fi copiate.

-Se acţionează tasta F5. În acest moment fereastra activă trebuie să conţină elementele ce urmează

a fi copiate (sursa).

-Dacă în selecţie se găsesc şi fişiere şi directori sau mai mult decât 1 director atunci cu ajutorul

tastei SPACE trebuie marcată căsuţa din fereastra de dialog ce are menţiunea : INCLUDE

SUBDIRECTORIES.

-Se dă comanda COPY prin apăsarea tastei ENTER.

OBS. După deschiderea ferestrei de dialog se poate modifica destinaţia implicită prin ştergerea

acesteia cu BACKSPACE sau DELETE, după care se va edita calea până la noua destinaţie.

F6-MOVE/RENAME (mută/redenumeşte) : are rolul de a iniţializa procedura de mutare sau

redenumire.

MOVE-în acest caz sunt valabile toate etapele şi observaţiile de la F5, cu precizarea că eticheta va

conţine menţiunea MOVE/RENAME. În urma unor setări din meniuri este posibilă cererea unor

confirmări ale comenzii.

OBS. Deoarece mutarea presupune copierea urmată de ştergerea originalului anumite tipuri de

fişiere (cu atributele: read-only, system) vor necesita confirmări suplimentare. Fereastra de

confirmare conţine butoanele:

Confirmare: MOVE sau YES

ALL- şterge toate fişierele fără reconfirmare individuală.

SKIP-trece peste ştergerea acelui fişier dar procesul continuă.

CANCEL-anulează comanda începând din acel moment.

RENAME (redenumire) se va referi la un singur element (fişier sau director) selectat sau inserat şi

în cadrul aceleiaşi ferestre de dialog se va şterge calea conţinând destinaţia mutării, apoi se va

edita noul nume.

OBS. În cazul redenumirii se execută operaţia de copiere urmată de ştergere numai dacă mutarea

se realizează de pe o unitate de memorie pe altă unitate de memorie. În cazul mutării dintr-un

37

director în alt director aparţinând aceleiaşi unităţi de memorie, nu se realizează practic copierea şi

ştergerea elementelor respective ci doar se modifică apartenenţa elementelor realizându-se

modificări în zona FAT.

F7-MKDIR (make directory-crează un director gol) : are rolul de a porni procedura de creere a

unui nou director în directorul curent, deci în fereastra activă. După acţionarea tastei F7 se

deschide o fereastră de dialog în care se va introduce de la tastatură numele noului director, după

care se validează cu Enter sau se renunţă cu Escape.

F8 –DELETE (şterge) : acţionarea tastei F8 realizează ştergerea fişierului sau a directorului

selectat cu ajutorul cursorului în fereastra activă, sau a mai multor fişiere selectate cu ajutorul

tastei Insert. Selectarea elementelor se realizează la fel ca la copiere (F5). Validarea comenzii se

face cu Enter iar renunţarea la procedură cu Escape.

! Atenţie: ştergerea anumitor fişiere poate duce la imposibilitatea rulării unor programe sau la

blocarea sistemului de calcul ( fişiere sistem, fişiere de configurare a sistemului, anumite fişiere

din directorul Windows, e.t.c.).

F9 -PULL-DOWN : oferă posibilitatea vizualizării barei de meniuri atunci când aceasta nu este

vizibilă datorită setărilor utilitarului NC. Acţionarea testei ESC conduce la ascunderea barei de

meniuri până în momentul apelării acesteia cu tasta F9.

F10 –QUIT (ieşire) : are rolul de ieşire din utilitarul NC, adică părăsirea programului de interfaţă

cu utilizatorul şi descărcarea acestuia din memoria internă (RAM).

În anumite cazuri încărcarea şi părăsirea interfeţei cu utilizatorul se face automat datorită

existenţei unei linii de comandă în fişierul autoexec.bat care determină întreruperea încărcării

sistemului de operare Windows oferind posibilitatea lucrului în NC corespunzător sistemului de

operare Windows. Astfel la ieşirea din NC sistemul continuă încărcarea SO Windows-intrarea în

mediul Windows.

MENIURI NC

MENIURILE LEFT-RIGHT: se referă la comenzile şi opţiunile corespunzătoare ferestrei din

stânga respectiv dreapta. Aceste meniuri sunt identice şi conţin trei zone referitoare la:

a) ce se afişează în fereastră.

b) cum şi în ce ordine se afişează în fereastră.

c) schimbarea unităţii de memorie, filtrarea afişării şi reîmprospătarea informaţiilor afişate.

a)

BRIEF (pe scurt):

- afişează lista de directori şi fişiere numai nume şi extensie.

FULL:

38

- afişează lista de directori şi fişiere pe o singură coloană cu informaţii detaliate (nume,

extensie, mărimea, data şi ora creării). În cazul directorilor în locul mărimii

(dimensiunii) acestora apare menţiunea DIR.

INFO:

- afişează informaţii despre conţinutul celeilalte ferestre (dimensiunea totală,numărul

directorilor şi al fişierelor şi conţinutul fişierului ”DIRINFO” dacă există).

- numele unităţii de memorie referitor la cealălaltă fereastră, capacitatea maximă a

unităţii de memorie, spaţiul liber (disponibil) pe unitatea de memorie respectivă

- cantitatea totală de memorie convenţională (640 KO) şi gradul de ocupare al acesteia.

TREE:

- afişează structura arborescentă a unităţii de memorie externă din cealălaltă fereastră.

QUICK VIEW (vizualizare rapidă):

- afişează conţinutul fişierului selectat în cealălaltă fereastră sau informaţii despre

directorul selectat (număr de fişiere, cantitatea totală de informaţie).

39

LINK (legătură):

- deschide fereastra de dialog pentru stabilirea legăturii prin cablu paralel sau serial

cu un alt calculator. Acest lucru presupune existenţa pe ambele calculatoare a aceleiaşi

versiuni de NC. Pentru ambele calculatoare în fereastra de dialog sunt precizate porturile

seriale sau paralele la care se va conecta cablul de legătură şi regimul de lucru al

calculatoarului MASTER (stăpân) sau SLAVE (slugă). Întotdeauna unul din cele două

sisteme de calcul va fi MASTER iar celălalt va fi SLAVE, opţiunile alese fiind validate

cu Enter sau anularea legăturii cu Cancel. După stabilirea legăturii comenzile se pot da

numai de pe MASTER, pe ecranul sistemului SLAVE fiind afişată o fereastră ce conţine

cantitatea de date transmise şi recepţionate. Pe ecranul calculatorului MASTER în una

dintre ferestre în eticheta căreia este menţiunea LINK vor fi afişate informaţiile (structura

de directori şi fişiere, structura arborescentă, e.t.c.) ce aparţin unei unităţi de memorie

externă ale calculatorului SLAVE. Dezactivarea legăturii se realizează cu LINK de pe

calculatorul MASTER. Comanda CLONE din fereastra de dialog LINK copiază pe

celălalt calculator configuraţia minimă necesară a utilitarului NC, în cazul că pe

respectivul sistem este o altă versiune de NC. Porturile de transmiterea datelor pot fi

seriale (COM1,…,COM4) sau paralele LPT1 (portul printer-ului).

b)

NAME:

- se referă la BRIEF, FULL, LINK şi afişează lista de directori şi fişiere în ordine

alfabetică mai întâi directorii.

- EXTENSION: - afişează lista de fişiere în ordinea extensiei.

- TIME :-afişează lista de fişiere şi directori în ordinea inversă creării.

- SIZE:- afişează lista de fişiere în ordine descrescătoare după mărime.

- UNSORT:- afişează lista de fişiere şi directori în ordinea apariţiei pe unitatea de

memorie.

c)

REREAD:

- are rolul de a reîmprospăta informaţiile afişate pe ecran printr-o nouă citire din

unitatea de memorie externă.

FILTER:

40

- deschide o fereastră de dialog în care se poate preciza tipul de fişiere ce pot fi afişate

în fereastra respectivă. Tipul fişierelor se specifică după extensia sau atributele

acestora. Modificarea opţiunilor se realizează prin deplasarea cursorului în fereastra

de dialog pe elementul dorit şi se acţionează tasta Space, apoi se validează

modificarea (OK).Tipurile de fişiere ce se pot afişa sunt: ALL files (toate),

PROGRAM files (fişiere executabile), DBF files (fişiere bază de date), DOC files

(fişiere document), USERS DEFINED (fişiere definite de utilizator).

Atributele fişierelor :

- read only- numai pentru citire ( nu este destinat modificărilor).

- hidden- ascuns. Fişierele cu acest atribut sunt marcate distinct în ferestrele NC printr-

o linie punctată ce desparte numele fişierelor de extensia acestora. În Windows şi

directorilor li se poate acorda acest atribut, marcajul punctat fiind vizibil în ferestrele

NC la fel ca la fişiere.

- system- fişiere sistem

- archive- fişiere arhivă.

În funcţie de atributele fişierelor unele operaţii asupra acestora pot fi împiedicate sau se pot genera

mesaje de avertizare în momentul lansării operaţiilor respective.

DRIVE: - deschide fereastra de dialog pentru schimbarea unităţii de memorie externă. Procedura

este prezentată la paragraful : comenzi generale în NC.

OBSERVAŢIE:

Se observă ca anumite comenzi aparţinând unor meniuri au menţionate taste de scurt circuit pentru

activarea lor. Deci, există posibilitatea executării rapide a unor comenzi cu ajutorul unei taste

având simbolul identic cu litera marcată distinct în cadrul meniului.

Trecerea de la un meniu la altul se face cu tastele de deplasare. De asemenea se observă că

ferestrele de dialog conţin un cursor propriu pentru selecţiile dorite. Selectarea sau deselectarea

opţiunilor marcate prin cursor se realizează cu tasta SPACE. Renunţarea la comenzile iniţiate dar

nefinalizate se realizează cu CANCEL, QUIT respectiv ESCAPE.

MENIUL FILES : este un meniu ce conţine 4 zone: zona 1 se referă la comenzi asociate tastelor

funcţionale F1-F8, zona 2 şi zona 3 se referă la operaţii cu fişiere iar zona 4 este utilizată la

părăsirea interfeţei NC (QUIT-F10).

FILE ATRIBUTE:- permite schimbarea atributelor unui fişier în urma selecţiei acestuia cu ajutorul

cursorului, pe ecran fiind afişate atributele curente sau a unui grup de fişiere selectate prin inserare

caz în care se pot realiza modificări simultane ale atributelor acestora indiferent de starea lor

iniţială.

41

SELECT GROUP:- deschide o fereastră de dialog în care se poate specifica tipul de fişiere (cu

ajutorul caracterelor , *, ? ) ce urmează a fi inserate în selecţie.

DESELECT GROUP:- realizează deselectarea fişierelor selectate co opţiunea SELECT GROUP.

INVERT SELECTION: - realizează inversarea selecţiei, adică va deselecta toate fişierele selectate

anterior şi va selecta toate fişierele care anterior nu au fost selectate.

RESTORE SELECTION: - restaurează selecţia anterioară a unui grup de fişiere.

42

MENIUL DISK: - este specific versiunii 5 a utilitarului NC şi conţine comenzi pentru copierea

unei dischete, formatarea unei dischete.

43

MENIUL COMMANDS : - conţine 5 submeniuri:

NCD TREE :- afişează pe întreg ecranul structura arborescentă a unităţii de memorie externă din

fereastra activă oferind posibilitatea de explorare şi căutare.

FIND FILE:- reprezintă un program auxiliar de căutare a unuia sau mai multor fişiere după nume,

extensie sau conţinut folosind tasta * şi ?. După afişarea rezultatului căutării (care poate fi o listă

de fişiere) selectarea unuia dintre fişiere urmată de acţionarea tastei Enter produce saltul în

fereastra activă ce conţine acel fişier. În general căutarea se realizează în spaţiul unităţii de

memorie curente dar există şi posibilitatea de explorare pe o altă unitate de memorie externă.

HISTORY:- oferă posibilitatea de a apela şi executa ultimele comenzi efectuate în sesiunea de

lucru curentă.

EGA LINES:- măreşte numărul de linii pe ecranul monitorului (43 linii).

SYSTEM INFORMATION:- oferă posibilitatea vizualizării informaţiilor referitoare la sistemul

de calcul.

SWAP PANELS:- realizează afişarea inversă a conţinutului celor două ferestre între ele.

PANELS ON/OFF:- produce ascunderea sau vizualizarea ferestrelor simultan.

COMPARE DIRECTORIES:- compară conţinutul celor două ferestre din punct de vedere al

fişierelor, rezultatul procesului fiind inserarea tuturor fişierelor ce diferă indiferent de parametrul

comparaţiei.

TERMINAL EMULATION:- are rolul de a pornii un program prin care se realizează conectarea

calculatorului cu un alt calculator prin intermediul modem-ului (placa fax-modem).

MENU FILE EDIT: - editează fişierul nc.mnu din directorul NC destinat meniului utilizatorului.

EXTENSION FILE EDIT:- editează fişierul nc.ext din NC destinat executării automate a

comenzilor sau programelor asociate fişierelor cu anumite extensii.

CONFIGURATION: - deschide o fereastră de dialog pentru configurarea interfeţei NC (aspect,

culori, portul imprimantei, salvarea ecranului, confirmări e.t.c.):

44

SCREEN: - permite setarea culorilor corespunzător monitorului utilizat.

45

B & W alb – negru.

Laptop - calculatoare portabile.

Color 1 – oferă prima variantă de culori pe care o îmbracă ferestrele NC.

Color 2 – oferă a doua variantă de culori.

PANEL OPTIONS: - prezintă 6 opţiuni:

SHOW HIDDEN FILES – ascunderea sau vizualizarea fişierelor care au acest atribut. În mediu

Windows şi directorii se pot bucura de această proprietate, deci şi aceştia se pot ascunde sau

vizualiza în ferestrele NC.

INS MOVES DOWN – simultan cu inserarea produce şi deplasarea cursorului utilitarului NC pe

următoarea poziţie.

AUTO CHANGE DIRECTORY – activează sau dezactivează saltul în alt director dacă în

fereastra conţinând arborele (TREE) se face deplasarea de la un director la altul.

AUTO MENUS – activează sau dezactivează deschiderea automată a meniului utilizatorului la

încărcarea în mamorie a utilitarului NC.

MINI STATUS – activează afişarea barelor de informare aflate sub ferestre.

SCREEN SAVERS: permite setări ale monitorului când sistemul nu primeşte nici un impuls.(se

bifează o căsuţă cu imaginea dorită şi se stabileşte perioada de timp după care se activează

funcţia).

46

PRINTER / MOUSE: - stabileşte portul şi parametrii acestuia, prin care se va realiza transferul

datelor către imprimantă cât şi anumite setări pentru mouse.

EDITOR: - permite alegerea editorului la acţionarea tastei F4.

47

CONFIRMATION: - permite stabilirea comenzilor înaintea execuţiei cărora să se ceară

confirmarea utilizatorului (copiere, mutare, ştergere sau ieşire).

COMPRESSION: - permite setări opţionale ale utilitarului NC.

48

UTILIZAREA MOUSE-ului în NC

Pentru a putea fi utilizat trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

-conectarea mouse-ului înainte de pornirea calculatorului la unul dintre porturile seriale

(în general portul COM 1-port pentru comunicaţii seriale).

-încărcarea automată sau manuală a acestuia cu ajutorul fişierelor de configurare a

sistemului de calcul (driver de mousa: mouse.com; mmouse.com)

Funcţiile butonului stâng: - o singură apăsare (clic):

- permite selectarea elementului (director sau fişier) din lista afişată în fereastră, peste

care se interpune cursorul mouse-ului în momentul acţionării butonului stâng.

- schimbarea ferestrei active în cazul în care cursorul se găseşte în cealălaltă fereastră.

- execuţia comenzilor asociate elementelor grafice afişate pe ecran, pe care s-a

poziţionat cursorul mouse-ului sau deschiderea meniurilor şi activarea opţiunilor acestora (se

marchează sau se demarchază căsuţa corespunzătoare opţiunii respective).

Funcţiile butonului stâng: - dublu clic (echivalentul acţionării tastei Enter):

- are ca efect pornirea în execuţie a programului asociat fişierului executabil asupra

căruia se găseşte cursorul mouse-ului.

- schimbarea directorului curent cu directorul pe care se găseşte cursorul mouse-ului.

(intrarea sau ieşirea dintr-un director)

49

Funcţiile butonului drept : - o singură apăsare (clic):

- realizează inserarea sau dezinserarea (alternativ) elementului din lista afişată.

- apăsarea butonului drept şi tragerea (deplasarea cu butonul apăsat) cursorului mouse-

ului peste elemente din listă produce inserarea sau dezinserarea acestor elemente în

funcţie de starea primului element şi indiferent de starea iniţială a celorlalte.

Mouse-ul se ţine în palmă, între degetul mare şi degetul mic pentru a putea fi uşor de

manevrat pe suprafaţa pad-ului. Degetul arătător se află întotdeauna deasupra butonului stâng,

pentru butonul din dreapta folosindu-se degetul inelar sau degetul mijlociu funcţie de câte butoane

are mouse-ul. Pentru utilizatorii stângaci se realizează setări ale mouse-ului astfel încât butonul

drept va prelua funcţiile butonului stâng şi invers.

Întreţinerea mouse-ului: conform imaginii alăturate:

Curăţirea mouse-ului atunci când acesta îşi pierde mişcarea lină şi face salturi se

realizează cu calculatorul oprit. Se deschide inelul prin învârtire sau prin glisare după care se

scoate bila şi se curăţă cu o bandă adezivă foarte fină suprafaţa bilei. Rolele interioare se curăţă cu

un beţişor igenic îmbibat cu alcool sanitar. Este interzisă folosirea obiectelor cu muchii tăietoare.

După uscarea completă a suprafeţelor se va introduce bila în locaş şi se va închide inelul. Este

indicat ca periodic şi suprafaţa mouse-pad-ului să se cureţe cu un şerveţel curat îmbibat cu alcool

sanitar.

50

CAPITOLUL 5

VIRUŞI ŞI PROGRAME ANTIVIRUS.

Viruşii informatici sunt microprograme ce pătrund în alte programe şi aşteptând un

moment favorabil pentru a provoca anomalii sistemului de calcul (blocarea sistemului, mesaje

eronate, imposibilitatea rulării anumitor programe, e.t.c.).

Viruşii informatici se clasifică astfel:

a. viruşi hardware care în general sunt livraţi cu echipamentul (sunt mai rar întâlniţi)

b. viruşi software care sunt creaţi de informaticieni.

După modul în care se multiplică sunt:

a. viruşi care se autoreproduc, infectează sistemul şi provoacă defecţiuni.

b.viruşi care nu se reproduc dar pătrund în calculator şi provoacă defecţiuni lente fără să

lase urme de recunoaştere.

După tipul defecţiunilor provocate sunt:

a. viruşi care produc distrugerea programelor în care se include.

b. viruşi care nu provoacă distrugeri dar îngreunează lucrul cu sistemul de calcul

(reiniţializarea aleatoare a sistemului de calcul, diminuarea vitezei de lucru a sistemului, apariţia

unor mesaje nedorite, blocarea unor periferice cum ar fi tastatura, e.t.c.).

c. virusi foarte puternici care distrug sistemul de calcul (distrugerea zonei FAT, pierderea

integrală a informaţiilor existente pe hard disc, formatarea, e.t.c.).

Procesul de infectare: pătrunderea viruşilor în sistemul de calcul se face prin intermediul

dischetelor virusate sau prin transferul de fişiere între sistemele de calcul (reţea), de pe Internet,

BBS (informaţii disponibile utilizatorilor, publicului, accesate prin modem).

Etapele virusării:

1. pătrunderea virusului în sistemul de calcul.

2. autoreproducerea-faza latentă în care virusul nu se manifestă.

3. faza activă-este momentul în care se manifestă efectele prezentate anterior, specifice

fiecărui tip de virus

Procedeul de contaminare constă în rămânerea rezidentă în memoria internă a secvenţei

din program (secvenţă executabilă) care conţine virusul. Această secvenţă este salvată pe hard disc

de câte ori este executată secvenţa de program. Fiecare secvenţă salvată devine la rândul ei un nou

purtător de virus. Infectarea este foarte rapidă, având caefect infectarea tuturor programelor lansate

în execuţie în timp ce virusul este rezident în memorie

Localizarea viruşilor

-în fişierele executabile de tip .exe , . com

-în sectorul de boot al dischetelor şi hard-urilor.

51

-în fişiere de tip: .sys , .doc , .dll ,

Programele antivirus au rolul de a proteja sistemul de calcul prin accesul direct la scriere

sau prin stoparea accesului în anumite zone ale discului. Aceste programe realizează simultan mai

multe funcţii:

-prevenirea infectării prin verificarea informaţiilor care intră în sistem şi a dischetelor cu

care se operează.

-depistarea prin diferite metode a virusului din sistem.

-eliminarea virusului cu posibilitatea recuperării integrale a informaţiei.

Metode de constatare a infectării:

-Depistarea modificării neautorizate a dimensiunii unui fişier (dimensiunea fişierului este

mai mare decât dimensiunea iniţială datorită existenţei virusului la sfârşitul fişierului).

-Detectarea unor viruşi cunoscuţi sau suspectarea virusării cu viruşi necunoscuţi (dacă nu

s-a trecut în faza activă se poate recupera informaţia).

-Utilizarea biţilor de control-programul antivirus adaugă fişierului protejat (vaccinează)

sau într-un fişier alăturat nou creat un număr de biţi de control obţinuţi prin prelucrarea aritmetică

a informaţiei din fişierul iniţial. Dacă un fişier este deja infectat nu va mai verifica aceşti biţi de

control. Această metodă poate depista şi viruşi necunoscuţi dar nu-i poate eleimina.

-Scanarea pentru depistarea semnăturii viruşilor (prin multiplicare viruşii lasă o

semnătură, adică un cod specific pentru a nu modifica de două ori acelaşi fişier). Toate programele

antivirus sunt caracterizate de numărul de viruşi cunoscuţi pe care îi poate depista după semnătură.

În acest caz se detectează viruşi cunoscuţi, majoritatea lor putând fi eliminaţi dacă nu au ajuns la

faza activă.

-Metoda euristică –constă în utilizarea unui algoritm complex care depistează secvenţe

din program ce manifestă modificări distructive. Această metodă se foloseşte în combinaţie cu

celălalte metode. Această metodă poate depista ţi viruşi necunoscuţi chiar înainte de pătrunderea

acestora în sistem.

Există două categorii de programe antivirus:

a. Programe care verifică fişierele pentru a depista semnături de viruşi cunoscuţi.

b. Programe rezidente în memoria internă care interceptează instrucţiunile suspecte sau

speciale.

Nivele de verificare.

-Nivel redus de verificare-permite sistemului de calcul o viteză mai mare de lucru

datorată faptului că se verifică numai fişierele lansate în execuţie, încărcate în mamoria RAM sau

aflate pe disc.

-Nivel mediu-verifică toate fişierele programelor lansata în execuţie.

-Nivel înalt-execută verificări şi scanări periodice indiferent de stadiul informaţiilor dar

prezintă dezavantajul diminuării vitezei de lucru a calculatorului.

52

În general aceste programe antivirus prezintă o interfaţă atrăgătoare cu posibilitatea

alegerii unităţilor de memorie care vor fi verificate prin scanare, alegerii modului de verificare

(normal sau euristic) şi alte opţiuni care vin în ajutorul utilizatorului (rapoarte, eliminare automată,

ştergerea cu confirmare sau fără confirmare a fişierului, redenumirea fişierului după confirmare,

redenumire automată).

Ca metode de prevenire a virusării este indicată realizarea copiilor de siguranţă (rezervă)

pe suporturi de memorie protejate la scriere.

Un computer virusat poate să încarce virusul în memorie chiar din faza de pornire ceea ce

implică rularea inutilă a programelor antivirus. În această situaţie pornirea sistemului se realizează

cu o dischetă boot (protejată la scriere) care conţine şi un program de devirusare.

CAPITOLUL 6

PROGRAME DE ARHIVARE – DEZARHIVARE

Programele de arhivare au rolul de a comprima informaţiile conţinute pe un suport de

memorie externă cu scopul de a mării capacitatea de memorare (stocare) a acestuia.

După efectuarea comprimării informaţiile îşi pierd semnificaţia (rolul) reală. Pentru a

putea fi folosite din nou este necesară rularea unui program de dezarhivare care să le confere

semnificaţia iniţială.

Aceste programe sunt de două tipuri:

A.programe de arhivare pentru fişiere.

B.programe de arhivare pentru unităţi hard disk.

A. Arhivarea fişierelor:

1.selectarea şi comanda de arhivare se dau pe linia de comandă DOS (comanda se

introduce la prompter)

2.prin intermediul unei interfeţe cu utilizatorul.

3.integrate în sistemul de operare pentru care sunt concepute permit utilizarea în regim

contextual (fişierelor le sunt asociate în meniuri comenzi de arhivare sau dezarhivare)-specific

Windows 95.

1. Exemple:

ARJ-fişierele au extensia . arj

53

comanda:

arj a -va -r c:\nume arhivă

OBS. între parametrii comenzii se tastează Space.

parametrii:

arj-comandă

a-arhivează

e-extrage (dezarhivează)

x-dezarhivează cu structură de directori

va-multivolum,automat

r-cu structură de directori

c:\ unitate , cale, numele arhivei

OBS. nu întotdeauna sunt obligatorii toţi parametrii

În mod identic se arhivează cu RAR, AIN

Arhivarea pe dischete presupune următoarele etape:

Arj a -VA -R a:\ cale\nume arhivă

-discheta trebuie să nu conţină alta informaţii.

-să nu fie protejată la scriere (în caz contrar apare un mesaj care specifică acest lucru).

-se stabileşte directorul curent sau se selectează fişierele. (cel care conţine informaţia ce

urmează a fi arhivată).

-se introduce la promterul DOS comanda de arhivare.

-se respectă indicaţiile afişate pe ecran şi se confirmă cu Y sau N (în general cu Y).

-dacă se arhivează multivolum la cererea programului se introduce următoarea dischetă şi

se validează cu Enter.

Dezarhivarea de pe dischete presupune următoarele etape:

Arj x -VA a:\cale\nume arhivă

-se introduce în unitatea floppy disk primul volum al arhivei.

-se selectează directorul destinaţie ca director curent.

-se introduce comanda de dezarhivare.

-se introduc pe rând următoarele dischete în ordinea volumelor şi se confirmă cu Yes şi

Enter

OBS: arhivarea sau dezarhivarea cu ZIP este un caz particular. Comanda conţine acţiunea

de arhivare sau dezarhivare (ZIP, UNZIP).

54

2. Arhivatoare cu interfaţă

Procedeul este asemănător cu utilizarea altor programe de interfaţă. Selectarea fişierelor sau a

arhivelor destinate prelucrării, executarea comenzilor şi stabilirea parametrilor de arhivare-

dezarhivare se realizează folosind meniuri. (RAR)

Caracteristici ale programelor de arhivare:

Se folosesc ferestre de dialog, avantajul fiind exprimat prin viteza de arhivare-dezarhivare şi prin

calitatea arhivelor (dimensiunea arhivelor).

-Rapidă : timp scurt

-Maximă : dimensiunea arhivei cât mai mică

-Optimă : compromis între viteză ţi calitate

B. Arhivarea discurilor

Şi în DOS (versiunea 5) şi în Windows se pot arhiva zone ale unui disc, zone ce vor fi

exista ca unităţi de memorie virtuale separate. În aceste zone virtuale se poate stoca aproximativ de

două ori mai multă cantitate de informaţie faţă de cantitatea stocată în mod normal.

Avantaje:

-Viteză superioară de comprimare-decomprimare.

-Transparenţă cu utilizatorul.

-Eliminarea spaţiilor libere de la sfârşitul fişierelor.

În sistemul de operare MS-DOS se poate realiza comprimarea cu DOUBLE SPACE.

În sistemul de operare Windows comprimarea se poate realiza cu DRIVE SPACE.

Discului virtual i se poate asocia un nume propriu iar cu programele amintite mai sus se

execută:

-comprimarea unui disc sau a unei zone a discului.

-defragmentarea unui disc comprimat.

-verificarea structurii de fişiere a discului comprimat.

-formatarea unui disc comprimat.

-modificarea ratei de comprimare sau a dimensiunii discului comprimat.

CAPITOLUL 7

55

Windows

Noţiuni generale

Microsoft Windows este o familie de sisteme de operare pentru calculatoarele personale.

Windows domină lumea calculatoarelor personale în proporţie de 90 % conform unor estimări,

restul de 10 % fiind în mare parte calculatoarele Macintosh. Windows pune la dispoziţie o interfaţă

grafică cu utilizatorul (GUI-graphical user interface), gestiunea memoriei virtuale, multitasking

(abilitatea de a executa mai mult de o sarcină la un moment dat, un task fiind un program) şi suport

pentru multe dispozitive periferice. Această versiune a sistemului de operare (Windows 95) lansată

pe piaţă în anul 1995 poate executa şi vechile aplicaţii pentru Windows şi DOS, eliminând în

principiu DOS-ul ca platformă de bază ceea ce implică eliminarea limitărilor DOS cum ar fi

memoria de 640K şi numele fişierelor de doar 8 caractere. De asemenea o caracteristică

importantă a sistemului de operare Windows este aceea că suportă aplicaţiile pe 32 biţi, ceea ce

înseamnă că aplicaţiile scrise special pentru acest sistem de operare pot rula mult mai rapid.

Versiunea cea mai evoluată a acestui SO este Windows NT care este un sistemde operare pe 32 de

biţi şi suportă multitasking-ul preemtiv (sistemul de operare împarte timpul microprocesorului

CPU în porţiuni-time slice-pe care le atribuie fiecărui program). Ca o paranteză amintim că mai

există un tip de multitasking şi anume multitasking cooperativ în care fiecare program poate

controla microprocesorul atât cât are nevoie-fenomen întâlnit la calculatoarele Macintosh.

Windows NT prezintă două versiuni: Windows NT Server, proiectat pentru a rula ca server în

reţele şi Windows NT Workstation pentru staţiile de lucru client sau de sine stătătoare (stand-

alone).

Window (fereastră)-este o zonă dreptunghiulară închisă pe ecran. Aplicaţiile moderne

permit împărţirea ecranului în mai multe ferestre, în cadrul fiecărei ferestre existând posibilitatea

rulării unui program diferit sau afişarea unor date sau informaţii diferite. În mediul Windows

aceste ferestre pot fi aşezate încât să nu se suprapună (ferestre de tip ţiglă) sau să se suprapună

(ferestre de tip cascadă) ca o stivă de foi aşezate una deasupra celeilalte, doar fereastra cea mai de

sus fiind afişată complet.

Practic Windows-ul de unul singur nu face prea multe dar permite rularea unor programe-

aplicaţii care sunt foarte complexe. Concluzie: SO Windows este ca o umbrelă sub care rulează

toate programele. Windows este un sistem de operare obiectual care tratează fiecare element al

ecranului individual

Elementele ecranului Windows

56

Suprafaţa de lucru (desktop) reprezintă fundalul pe care sunt afişate pictogramele şi

ferestrele. De aici, utilizatorul poate folosi majoritatea funcţiilor şi aplicaţiilor Windows. Ferestrele

individuale conţin aceleaşi elemente de bază ca şi suprafaţa de lucru.

57

Folosirea mouse-ului în mediu Windows:

În SO Windows 95 cel mai utilizat dispozitiv este mouse-ul, operaţiile putând fi executate

şi cu ajutorul tastaturii cu pierderea eficienţei şi nu la fel de intuitiv ca în cazul mouse-ului. De

asemenea prescurtările (shorcut) sunt accesibile folosind atât mouse-ul cât şi tastatura.

Modul de lucru este următorul:

Se deplasează mouse-ul astfel încât vîrful cursorului (în general săgeată) să se afle pe

elementul pentru care s-a optat (meniu, comandă, pictogramă, o anumită opţiune dintr-o casetă de

dialog, e.t.c.).

58

Tragerea (drag) oferă posibilitatea selectării mai multor elemente dintr-o listă, a mai

multor pictograme, deplasarea (mutarea) unor elemente grafice simultan cu execuţia unor comenzi

asociate (drag and drop). Toate aceste posibilităţi se realizează astfel:

- pentru selectarea elementelor se poziţionează cursorul la începutul zonei, se apasă

butonul din stânga (un singur clic) şi se trage până la sfârşitul zonei (butonul din stânga este ţinut

apăsat pe tot parcursul procedurii de tragere). Se va observa schimbarea culorii zonei selectate.

- în cazul mutării unui element se poziţionează cursorul mouse-ului pe acel element,

se face un clic cu butonul stâng şi se trage până în poziţia dorită. Se va observa cum elementul

respectiv se va deplasa în aceeaşi direcţie cu mouse-ul ( deasemenea butonul stâng se ţine apăsat în

timpul mutării).

OBS: selectarea mai multor elemente simultan se poate realiza şi astfel: se ţine tasta

CTRL apăsată şi se face câte un clic succesiv pe fiecare element.

Una din facilităţile mediului Windows este folosirea butonului drept al mouse-ului care

are următoarele roluri:

-un singur clic produce deschiderea meniului de comenzi asociat elementului pe care a

fost poziţionat cursorul mouse-ului. În cadrul meniului ce se deschide există o comandă tipărită cu

litere îngroşate ce corespunde comenzii implicite, comandă care s-ar executa cu dublu clic

(butonul stâng).

-tragerea cu butonul din dreapta deschide un meniu cu operaţiile posibile asupra

elementului respectiv specifice procedurii de tragere. În acest meniu comanda tipărită cu litere

îngroşate este echivalenta tragerii cu butonul stâng (un clic).

Lansarea aplicaţiilor

O aplicaţie reprezintă un program ce îndeplineşte anumite funcţii. Aplicaţiile şi fişierele

sunt organizate în grupuri sau individual, fiind indicate de o pictogramă în formă de dosar (folder)

fie pe desktop fie în Start Menu.

Se execută un clic cu butonul stâng asupra butonului START şi se deplasează cursorul

mouse-ului pe meniul care se deschide începând de la acest buton până la opţiunea dorită. După un

timp foarte scurt aplicaţia (meniul) pe care s-a oprit cursorul mouse-ului se va selecta automat iar

dacă aceasta conţine submeniuri, acestea se vor deschide. Deplasarea se continuă de pe meniu pe

submeniu până la aplicaţia dorită după care se lansează în execuţie cu un singur clic (butonul

stâng). Deschiderea meniului START se poate realiza şi cu combinaţia de taste CTRL+ESC,

deplasarea realizându-se cu ajutorul tastelor de deplasare (săgeţi) iar pornirea aplicaţiei cu tasta

ENTER. Dacă aplicaţia este sub formă de pictogramă pe suprafaţa desktop-ului se va executa

dublu clic cu butonul stâng al mouse-ului pe pictograma respectivă.

59

Părăsirea mediului Windows

După încheierea unei sesiuni de lucru în mediul Windows, oprirea sistemului se efectuează prin

deschiderea meniului START din care se va alege opţiunea SHUT DOWN care la rândul ei

deschide o casetă de dialog ce oferă posibilităţile de ieşire din mediul Windows:

a) Shut Down The Computer- cu tasta Enter sau un clic cu butonul stâng asupra butonului YES

(OK) se solicită un timp de aşteptare de către utilizator până când sistemul de operare

Windows închide corect toate aplicaţiile, ”parchează” capetele unităţilor de disc (hard disk) în

zona de parcare şi furnizează un mesaj prin care se confirmă posibilitatea opririi sistemului.

b) Restart The Computer - este opţiunea echivalentă comenzii CTRL+ALT+DEL din mediul

DOS. Această comandă oferă lista tuturor aplicaţiilor deschise pentru a putea fi oprite. În

caseta de dialog selectarea acestei opţiuni produce reiniţializarea calculatorului adică

reîncărcarea sistemului de operare Windows.

60

c) Restart The Computer in MS-DOS Mode - realizează descărcarea din memorie a sistemului de

operare cu păstrarea nucleului DOS oferind posibilitatea rulării programelor compatibile cu

acesta ( DOS versiunea 7). Pentru a se intra din nou în mediul Windows se va tasta în linia de

comandă WIN sau EXIT.

d) Close All Programs And ….. – această opţiune apare numai atunci când diferiţi utilizatori ce

folosesc diferite parole î-şi personalizează aspectul mediului de lucru (desktop, start, bara de

tascuri e.t.c.) şi de asemenea utilizatorii cuplaţi în reţea închid toate programele şi deschid o

nouă sesiune de lucru (log in).

Operaţii cu ferestre

Ferestrele sunt zone de pe suprafaţa desktop-ului ce conţin fiecare una sau mai multe

aplicaţii.

-Extremele ferestrelor sunt vizibile numai în starea normală a acestora. Eticheta ferestrei

conţine numele aplicaţiei deschise sau a directorului al cărui conţinut e cuprins în fereastră.

Eticheta mai conţine trei butoane de comandă: buton de minimizare a ferestrei; buton de

maximizare a ferestrei şi un buton de închidere a ferestrei şi implicit a aplicaţiei afişate în

fereastră.

-Bara de titlu conţine numele aplicaţiei şi trei butoane pentru minimizarea , maximizarea

şi închiderea aplicaţiei curente.

-Bara de Instrumente sau Tool Bar conţine butoane pentru execuţia celor mai utilizate

comenzi.

-Bara de Stare informaţii date referitoare la conţinutul ferestrei (număr elemente selectate,

dimensiunea totală, dimensiunea elementelor selectate, e..t.c.).

-Fereastra activă (propriuzisă) este suprafaţa în care se va derula programul sau aplicaţia

dorită.

-Bara de defilare conţine un cursor care sugerează poziţia zonei vizibile din întreaga

suprafaţă ocupată de elemente şi la extreme conţine butoane pentru deplasarea rapidă sau

deplasarea pas cu pas.

-Schimbarea stării ferestrei se realizează prin acţionarea unuia dintre cele trei butoane de

pe etichetă.

-Mutarea ferestrei (popping) când aceasta se găseşte în stare normală se realizează prin

tragerea ferestrei cu mouse-ul poziţionat pe bara de titlu (etichetă) în poziţia dorită. În timpul

tragerii butonul stâng al mouse-ului se ţine apăsat.

-Redimensionarea ferestrei (zooming-ul) se poate realiza în starea normală a acesteia, poziţionând

cursorul mouse-ului pe una din laturile ferestrei până când acesta se transformă într-o săgeată

dublă semnificând direcţiile în care se poate face deplasarea laturii respective. Dacă poziţionarea

cursorului se face în colţul ferestrei, săgeata va avea o orientare oblică semnificând modificarea

simultană a două dimensiuni (două laturi alăturate).

61

MENIURI GENERALE ÎN WINDOWS

Cele mai utilizate comenzi indiferent de tipul aplicaţiilor rulate sunt reunite în meniuri

comune majorităţii programelor. Există totuşi chiar în cadrul aceloraşi meniuri şi funcţii specifice

fiecărui program precum şi meniuri caracteristice anumitor programe.

FILE: conţine comenzi referitoare la deschiderea fişierelor specifice aplicaţiei, salvarea

acestora, printarea, inchiderea documentelor respectiv a aplicaţiilor.

New: generează un document nou, gol, cu un nume generic.

Open: realizează deschiderea unui fişier specific aplicaţiei respective, ce are ca efect

deschiderea unei casete de dialog în care se poate specifica unitatea de memorie externă şi calea de

căutare a fişierului dorit.

Save: execută salvarea documentului curent cu acelaşi nume şi în acelaşi loc în care s-a

găsit în momentul deschiderii. De ramarcat faptul că în urma salvării versiunea anterioară a

documentului se pierde.

Save As…: salvează cu parametrii noi şi deschide o casetă de dialog în care se specifică

aceşti parametrii (nume, unitatea de memorie externă, calea şi tipul fişierului).

Print: deschide o casetă de dialog unde se stabilesc parametrii procedurii de printare.

Print Preview: deschide o fereastră în care se poate vizualiza forma şi aspectul final al

documentului creat. Există mai multe opţiuni privind zoom-ul documentului, vizualizarea mai

multor pagini e.t.c., toate acestea având un rol important în ceea ce priveşte corectitudinea

documentului înainte de printare.

Close: închide documentul curent.

Exit: realizează închiderea aplicaţiei curente (programului) şi implicit a ferestrei active.

EDIT: conţime comenzi cu ajutorul cărora se pot modifica documentele deschise. De

asemenea conţine comenzi care folosesc memoria tampon (Clipboard) – unde se pot memora în

timpul sesiunii de lucru documente, părţi dintr-un document e.t.c.

Copy: copiază în Clipboard elementele selectate (conţinutul existent în clipboard se

pierde).

Cut: mută (decupează) elementele selectate în Clipboard (conţinutul existent în clipboard

se pierde).

Paste: lipeşte, adaugă, inserează conţinutul existent în Clipboard acolo unde se

poziţionează cursorul pe suprafaţa de lucru (conţinutul se păstrează în Clipboard până la

memorarea unui alt conţinut).

62

Clear: şterge elementele selectate dintr-un document curent.

Undo: revine asupra ultimei comenzi anulându-i efectul. Se pot parcurge înapoi mai mulţi

paşi prin activarea comenzii Undo în mod repetat.

Redo: produce efectul invers comenzii Undo. Practic parcurge comenzile în sens normal

după efectuarea mai multor comenzi Undo.

Repeat: are ca efect repetarea ultimei comenzi efectuate.

VIEW: conţine un set de comenzi ce se referă la modul de vizualizare şi aranjare a

ferestrelor şi a conţinutului acestora.

Arange Icons: aranjează iconurile după anumite criterii: după nume, tip, dimensiune, data

apariţiei pe unitatea de memorie şi autoaranjare.

Options: deschide o fereastră de dialog cu opţiuni.

Tile: împarte spaţiul disponibil în mod egal pentru ferestrele deschise.

Cascade: aranjează ferestrele deschise una în spatele celeilalte cu bara de titlu vizibilă.

Folosirea accesoriilor Windows

Accesoriile sunt mici aplicaţii încorporate în sistemul Windows care de obicei sunt

lansate din meniul Start

Aplicaţia WordPad – este un procesor de texte, care poate aplica formatări caracterelor

şi paginii. Aplicaţia WordPad salvează fişierele (.doc, .txt, .rtf, .wri) într-un format ce poate fi

recunoscut de programul Word pentru Windows. Aspectul ferestrei în stare normală în care

rulează o aplicaţie WordPad este următorul:

-Lansarea aplicaţiei: comanda – Start-Programs-Accessories-WordPad.

-Pentru deschiderea unui document nou se execută clic pe butonul New.

-Pentru a deschide un document existent se execută clic pe butonul Open.

-Pentru a salva un fişier nou se execută clic pe butonul Save al casetei derulante, se alege

pictograma unei unităţi de memorie (externă) locale (din reţea), se execută dublu clic pe directorul

destinaţie în mod repetat până se ajunge la directorul preferat în care se realizează salvarea, se

63

introduce numele fişierului şi în ultima fază se execută clic pe butonul Save (Salvare) al casetei de

dialog.

-Pentru a formata pagina (setarea paginii) se execută clic pe opţiunea Page Setup din

meniul File. În caseta de dialog sunt oferite opţiuni care se referă la marginile paginii, la modul de

editare (Portrait-editare pe verticală respectiv Landscape-editare pe orizontală), la dimensiunile

paginii (A4, A5, e.t.c) cât şi la modul de tragere a foii de hârtie de către imprimantă (manual,

automat)

-Dactilografierea

Introducerea textului se face de la tastatură.

-Pentru ştergerea unei zone dintr-un text selectat se execută clic pe opţiunea Clear

(Delete) din meniul Edit.

-Deplasarea pe ecran

64

Pentru a poziţiona cursorul în locul dorit se folosesc tastele săgeţi sau se poziţionează

cursorul de forma ” I ” în locul dorit şi se dă un clic.

-Selectarea textului

Se poziţionează cursorul în faţa primului element al zonei de text şi în timp ce butonul

stâng se ţine apăsat se trage cu mouse-ul peste întreaga zonă de text destinată selectării. Dacă se

doreşte selectarea întregului text, acest fenomen se poate realiza din meniul Edit, opţiunea Select

All (selectează tot).

-Copierea, alipirea şi mutarea textului selectat

După ce s-a efectuat selectarea fragmentului de text se foloseşte comanda Copy (copiere)

sau Cut (decupare-mutare) pentru plasarea acestuia în Clipboard (o zonă temporară de stocare în

memoria calculatorului). Apoi se poziţionează cursorul în locul unde se va introduce textul şi se

adaugă folosind comanda Paste (alipire). De remarcat faptul că la copiere textul rămâne în poziţia

iniţială şi după alipirea acestuia în noua destinaţie în timp ce la decupare textul nu se mai regăseşte

în locul de unde a fost decupat după operaţia de alipire.

-Pentru formatarea cu aldine a unui text selectat se execută clic pe butonul Bold (Aldine).

-Pentru formatarea cu cursive a unui text selectat se execută clic pe butonul Italic

(Cursive).

-Pentru a sublinia un text selectat se execută clic pe butonul Underline (Subliniere).

-Pentru a schimba culoarea unui text selectat se execută clic pe butonul Color, apoi un

clic pe culoarea dorită.

-Pentru a alinia la stânga un text selectat se execută clic pe butonul Left Align ( Aliniere

stânga).

-Pentru a alinia la dreapta un text selectat se execută clic pe butonul Right Align (

Aliniere dreapta).

-Pentru a alinia pe centru un text selectat se execută clic pe butonul Center ( Centrat).

-Pentru a schimba fontul textului selectat se execută clic pe butonul casetei derulante

Font, apoi un clic pe un anumit font.

-Pentru a modifica dimensiunea fontului textului selectat se execută clic pe butonul

casetei derulante Font Size (Dimensiunea fontului), apoi un clic pe o dimensiune dorită.

65

-Pentru a introduce un semn de evidenţiere (bullet) se execută un clic în zona de text unde

se doreşte introducerea semnului, apoi se execută un clic pe butonul Bullets, iar după încheierea

introducerii semnelor se apasă din nou pe butonul Bullets pentru a se dezamorsa comanda.

-Pentru a identifica un text (paragraf) se execută clic la începutul documentului, se

execută clic pe butonul Find (găsire), se introduce textul care se caută (expresie, propoziţie), se

activează opţiunile de căutare (opţional), se execută clic pe butonul Find Next (caută următorul)

până când se găseşte textul căutat. Dacă textul căutat nu este găsit, pe ecran se va afişa un mesaj de

eroare.

-Pentru a printa (tipări) un fişier se execută clic pe butonul Print sau din meniul File,

opţiunea Print care oferă facilităţi privind executarea printării (numărul copiilor, întreg documentul

sau numai anumite pagini din acesta, opţiuni de setare a imprimantei, e.t.c.).

Se observă prezenţa în meniul File şi meniul Edit a tuturor comenzilor prezentate anterior

şi de asemenea se remarcă faptul că majoritatea comenzilor posedă câte o combinaţie de taste ceea

ce semnifică că acestea se pot executa şi de la tastatură.

Aplicaţia Paint- oferă posibilitatea creerii, modificării şi salvării fişierelor cu imagini ce

au extensia .bmp . În cadrul aplicaţiei sunt oferite o serie de unelte pentru creerea formelor simple

sau complexe folosind diverse culori.

-Lansarea aplicaţiei: Start-Programs-Accessories-Paint

-În general fereastra ce se deschide conţine bara de meniuri, bara cu unelte standard,

barele de defilare, suprafaţa de lucru.

-Pentru a introduce text-se execută clic pe culoarea dorită, se execută clic pe butonul text,

se trasează zona în care se va introduce textul prin tragerea cu mouse-ul pe suprafaţa de lucru (cu

butonul stâng apăsat in timpul tragerii), se introduce textul în zona delimitată după care se execută

un clic în afara zonei de text.

-Pentru a şterge o zonă selectată-se execută clic pe un buton (instrument) de selectare, se

delimitează zona ce urmează a fi ştearsă prin tragerea cu mouse-ul, se apasă tasta Delete sau din

meniul Edit se alege opţiunea Clear Selection.

-Pentru a desena o linie-se execută un clic pe culoarea dorită, se execută clic pe butonul Line din

bara de instrumente, se alege grosimea liniei tot cu un clic pe unul din butoanele care marchează

grosimea, se trasează linia în interiorul suprafeţei de lucru după care se eliberează butonul stâng al

mouse-ului.

66

selecţie zonă dreptunghi.

acoperire cu culoare lupă

pensulă

introducere text curbe

poligon

dreptunghi rotunjit

selecţie neregulată

radieră (gumă) selecţie culoare

creion

pulverizator linie

dreptunghi

elipsă

67

-Pentru a utiliza pensula-se execută clic pe culoarea dorită, se execută clic pe butonul

Brush (pensulă), se alege forma pensulei adică forma urmei pe care o lasă pa suprafaţa de lucru în

urma tragerii, se realizează desenul pe suprafaţa de lucru după care se eliberează butonul mouse-

ului.

-Pentru a umple o formă cu o culoare-se execută clic pe culoarea dorită, se execută clic pe

butonul Fill With Color (umplere cu culoare), se execută clic în interiorul formei. Culoarea se

poate schimba selectând altă culoare după care se repetă etapele anterioare.

-Pentru a şterge o porţiune dintr-un desen-se execută clic pe butonul Eraser (radieră), se

selectează dimensiunea radierei, se execută ştergerea zonei din desen după care se schimbă

instrumentul.

-Pentru deschiderea unui document nou, pentru salvarea unui document, pentru

deschiderea unui document existent pe suportul de memorie al sistemului sau pentru printarea unui

document sunt valabile etapele şi menţiunile de la aplicaţia Wordpad. În general aceste etape sunt

specifice pentru majoritatea aplicaţiilor sau programelor ce rulează sub Windows.

-Orice comandă eronată, ştergerea accidentală sau orice altă comandă care nu satisface

pretenţiile utilizatorului poate fi anulată folosind comanda Undo (anularea acţiunii anterioare) din

meniul Edit sau de pe bara cu unelte standard. Acţionarea acestui buton produce anularea ultimei

comenzi şi revenirea la starea anterioară. Dacă se execută clic de mai multe ori pe butonul Undo

documentul face atâţi pasi înapoi câte clicuri pe Undo s-au executat. Dacă se doreşte revenirea la

starea dinaintea comenzii Undo, se execută clic pe Redo de atâtea ori de câte ori s-a executat

Undo. Comanda Redo anulează comanda Undo şi invers. De asemenea trebuie menţionat

faptul că aceste comenzi sunt valabile numai pe parcursul sesiunii curente de lucru şi au acelaşi

efect în toate aplicaţiile.

Aplicaţia Notepad-poate încărca în memoria sistemului fişire text relativ mici pentru

tipărire sau modificare. Dacă se încarcă un fişier prea mare pentru această aplicaţie se va obţine un

68

mesaj care va indica imposibilitatea încărcării documentului. Comenzile din meniuri se execută la

fel ca la aplicaţiile precedente. Aplicaţia Notepad deschide şi salvează în general fişiere text ce au

extensia .txt.

Cum ne organizăm ?

Folosirea Panoului de Control (Control Panel)

!!! Recomandare: Lucrul cu aplicaţiile ferestrei Control Panel presupune în prealabil un

studiu mai detaliat referitor la componentele hard ale sistemului de calcul, la modul de instalare al

acestora din punct de vedere fizic dar şi din punct de vedere al soft-ului acestora. Este util ca

înaintea instalării unui nou dispozitiv să se realizeze un studiu amănunţit al manualului sau al

fişierelor text (readme.doc, setup.txt, install.txt, install.doc e.t.c.) aflate pe un suport de memorie

externă ce însoţeşte dispozitivul. Această observaţie este valabilă şi la instalarea unor aplicaţii sau

programe care oferă informaţii despre modul de instalare sau dezinstalare.

Se recomandă consultarea unui specialist în domeniu !!!

În meniul Configurare (Settings) se găseşte acest panou de control cu ajutorul căruia se

realizează configurarea optimă a sistemului de calcul (se pot instala noi componente hard şi soft,

se poate controla modul de afişare al monitorului, se pot configura dispozitivele multimedia e.t.c.)

Lansarea în execuţie presupune un clic în ordinea: Start-Settings-Control Panel. Se va

deschide o fereastră ce conţine mai multe elemente ce simbolizează operaţiile ce se pot realiza.

Add New Hardware (adaugă un nouă componentă hard în sistem). !

-Se execută dublu clic pe această pictogramă.

-Clic pe butonul Next (mai departe).

-Clic pe butonul No dacă se doreşte instalarea manuală a echipamentului.

-Clic pe butonul Next.

-Clic pe elementul hard care se doreşte a fi instalat (acesta se selectează din lista

componentelor ce se afişează în fereastră).

-Se respectă eventualii paşi intermediari.

-Se execută clic pe butonul OK.

-În general sistemul de operare va cere restartarea calculatorului pentru finalizarea

procedurii de instalare.

OBS. Sistemul de Operare Windows beneficiază de o proprietate esenţială: Plug & Play

(trage şi porneşte). Echipamentele compatibile cu specificaţiile Plag and Play se autoconfigurează

automat odată cu procesul de instalare al acestora.

Add/Remove Programs (adaugă/şterge un program).

69

-Se execută dublu clic pe această pictogramă.

-Clic pe butonul Install/Uninstall (instalează/dezinstalează).

-Clic pe butonul Install.

-Se introduce CD-ul sau discheta ce conţine programul.

-Clic pe butonul Next.

-Clic pe butonul Finish.

Se vor respecta şi se vor valida instrucţiunile de instalare ale programului (se specifică

calea, tipul instalării : full – toate opţiunile programului, custom – anumite opţiuni ale

programului, e.t.c.).

-Pentru a dezinstala un program , se selectează cu un clic numele acestuia din fereastra ce

conţine lista programelor stocate pe hard după care se execută un clic pe butonul Remove aflat la

baza ferestrei şi se respectă instrucţiunile referitoare la dezinstalarea programului (în general

aceste instrucţiuni se validează cu OK, existând şi excepţii când anumite fişiere nu trebuie şterse

atunci când se cere confirmarea, ele având rol benefic în rularea altor programe).

-Pentru a adăuga sau a şterge anumite componente ce sunt încorporate în sistemul de

operare Windows se execută un clic pe butonul Windows Setup (configurarea sistemului

Windows).

-În fereastra care se deschide se execută clic pe componentele respective.

-Se execută clic pe butonul Details (detalii).

-Se execută clic pe subcomponentele care se instalează sau se dezinstalează.

-Se execută clic pe OK.

-Se execută clic pe OK.

Validarea instalării sau dezinstalării se observă şi din bifarea căsuţelor de validare. O

casetă bifată sugerează faptul ca programul respectiv este instalat sau destinat instalării în urma

marcării ulterioare a căsuţei (casetă).

-Acţionarea butonului Startup Disk oferă posibilitatea realizării unei dischete de sistem

(dischetă de pornire) atunci când sistemul nu mai boot-ează (porneşte) de pe hard disc.

Fenomenele ce apar la crearea aceste dischete au fost prezentate în cadrul capitolului SO MS-

DOS. Etape:

-Se execută clic pe butonul Startup Disk.

-Se execută clic pe butonul Create Disk (crează discheta).

-Se introduce discheta în unuitatea de disc A:

OBS. În momentul realizării unei dischete sistem toată informaţia existentă pe dischetă se

pierde irecuperabil. În general pentru acest proces e recomandabil folosirea unei dischete noi care

se păstrează pentru eventuale incidente ultarioare.

-Se execută clic pe butonul OK.

-Apare un mesaj referitor la observaţia de mai sus.

-Se execută clic pe butonul OK.

Date/Time

70

Setarea datei şi a orei presupune următorii paşi:

-Dublu clic pe pictograma Date/Time.

-Se execută un clic pe butonul Date & Time.

-Se selectează luna. (folosind săgeţile sus-jos)

-Se selectează anul.

-Se selectează ziua.

-Se setează ora, minutele, secundele cu un clic în caseta ce conţine afişat timpul, fie cu

ajutorul săgeţilor alăturate casetei fie prin introducerea de la tastatură a noilor valori.

-Se execută un clic pe butonul OK.

Configurarea fusului orar:

-Se execută un clic pe butonul Time Zone.

-Se alege fusul orar dorit din caseta ce afişează această opţiune. (GMT 02:00 Bucharest)

-Pentru trecerea automată la ora de vară se bifează cu un clic opţiunea Daylight Savings.

-Se execută un clic pe butonul OK.

Display (afişare)

-Un dublu clic pe această pictogramă serveşte la modificarea într-un mod cât mai plăcut a

suprafeţei de lucru (desktop).

Realizarea unui fundal:

-Se execută un clic pe butonul Background (fundal). Opţional

-Se selectează un anumit fundal (model) din caseta Pattern.

-Se execută un clic pe butonul Edit Patern (modifică fundalul) pentru a se rula programul

de modificare al modelului.

-Se execută clic pe punctele care se doresc a fi modificate în modelul respectiv, fenomen

vizibil în fereastra Sample (în fereastră se va vedea cum arată noul model). Dacă noul model este

satisfăcător pentru utilizator, i se va da un nume pentru a putea fi salvat (se execută clic pe butonul

Add) după care se execută un clic pe butonul Done (terminare).

Aceste setări sunt opţionale din motive de eficienţă a sistemului, deoarece activarea

acestor modele şi a tapetelor reduc din viteza de afişare a ecranului.

Adăugarea unui tapet: (Wallpaper)

-Se execută un clic pe butonul Background.

-Se selectează un anumit tapet (Wallpaper) din lista oferită.

-Se execută un clic pe butonul Browse pentru a localiza şi selecta alte fişiere imagine

(fişiere ce au extensia .bmp).

}

71

-Se punctează Center pentru afişarea tapetului în mijlocul ecranului sau Tile pentru ca

acesta să acopere toată suprafaţa ecranului.

Activarea protecţiei ecranului: (Screen Saver)

-Se execută un clic pe butonul Screen Saver.

-Se selectează cu un clic protecţia de ecran dorită.

-Se pot realiza modificări ale acestei funcţii cu un clic pe butonul Settings.

-Se stabileşte intervalul de timp după care se activează automat protecţia selectată.

(această protecţie se activează automat după timpul stabilit numai dacă sistemului nu i se transmite

nici un impuls în acest interval de timp).

Modificarea culorilor şi fonturilor:

-Se execută un clic pe butonul Appearance (Prezentare).

-Se selectează din caseta Scheme combinaţia de culori ce va fi folosită.

-Se selectează din caseta Item elementul de pe ecran a cărui culoare se va schimba.

-Se selectează din caseta Size (cea alăturată casetei Item) dimensiunea elementului dorit

dacă este posibil.

-Se alege o culoare pentru elementul respectiv prin intermediul butonului Color.

-Se alege un alt font din caseta Font.

-Se alege mărimea fontului din caseta Size (cea alăturată casetei Font).

Modificările făcute se pot salva sub un nume prin executarea unui clic pe butonul Save

As…

Acţionarea butonului Color (Culoare) deschide o altă fereastră care oferă posibilitatea

creerii culorilor proprii prin executarea unui clic pe butonul Other (Altele). Se alege o culoare, se

execută un clic în spectrul de culori şi apoi se parcurge cu bara de defilare. În momentul

descoperirii combinaţiei preferate se execută clic pe butonul Add to Custom Colors (adaugă la

culorile proprii), se execută un clic pe butonul Color din meniul Custom Colors şi apoi se execută

un clic pe butonul OK pentru validarea modificărilor.

Setările de afişare: (modificarea parametrilor de afişare)

-Se execută un clic pe butonul Settings.

-Se selectează din caseta Color Palette gama de culori ce se va utiliza în funcţie de

performanţele plăcii video şi a monitorului (256 culori, high color pe16 bit, true color pe 24 bit

e.t.c.).

-Se selectează rezoluţia monitorului (800x600, 1024x768 e.t.c.)

Atenţie !- o setare greşită a tipului de monitor produce defectarea ireversibilă a acestuia.

De aceea este bine a se consulta manualul care conţine caracteristicile şi datele tehnice ale

acestuia, iar în lipsa manualului consultaţi o persoană calificată în domeniu.

72

Activarea parolelor pentru securitate.

În general aceste parole se întâlnesc la sistemele ce fac parte dintr-o reţea de calculatoare

şi mai puţin la sistemele individuale mai ales datorită faptului că acestea măresc timpul de

încărcare al sistemului de operare.( mai mult încurcă)

-Se execută dublu clic pe pictograma Passswords (Parole) din fereastra Control Panel.

-Se execută clic pe butonul Change Passwords (modificarea parolei).

-Se execută clic pe butonul Change Windows Password pentru modificarea parolei pentru

sistemul Windows.

-Se execută clic pe butonul Change Other Passwords pentru modificarea parolei pentru

alte aplicaţii.

-Se execută un clic pe butonul OK.

-Se execută clic pe butonul Remote Administration (administrarea la distanţă-reţea)

-Se activează această opţiune prin bifarea casetei Enable Remote…….

-Se introduce parola în caseta Password.

-Se face confirmarea parolei prin reintroducerea acesteia în caseta Confirm Password.

-Se execută un clic pe butonul OK.

Folosind această opţiune de securitate şi alţi utilizatori (din aceeaşi reţea) pot să

acceseseze fişierele sau documentele protejate cu parole cu condiţia să cunoască parola.

-Se execută un clic pe butonul User Profile (profil utilizatori).

-Se selectează parametrii care se referă la utilizatori.

-Se execută un clic pe butonul OK.

După configurarea parolei, sistemul de calcul trebuie restartat pentru a se realiza activarea

parolei. În timpul încărcării sistemului de operare, pe ecran va apare o casetă de dialog cu numele

utilizatorului care necesită introducerea parolei şi validarea cu OK pentru finalizarea încărcării SO

Windows.

Instalarea fonturilor

-Se execută dublu clic pe pictograma Fonts din fereastra Control Panel.

-În meniul File se execută un clic pe butonul Install New Font (instalare de noi fonturi).

-Se specifică calea până la directorul unde se află fonturile şi apoi din lista afişată se

selectează fontul dorit sau cu butonul Select All se vor selecta toate fonturile din listă.

-Se execută clic pe butonul OK.

-Se execută clic pe butonul Close pentru închiderea ferestrei.

Configurarea semnalelor sonore pentru anumite evenimente din sistem

Pentru a crea o ambianţă mai plăcută dar şi pentru avertizarea sonoră a unor evenimente

se pot alege o serie de sunete pentru diferite evenimente din sistem (încărcarea şi părăsirea

73

mediului Windows, lansarea ăn execuţie a unui program, avertizarea sonoră a unor mesaje de

eroare, e.t.c.)

-Se execută dublu clic pe pictograma Sounds (Sunete) din fereastra panoului de control.

-Din caseta Events se selectează un anumit eveniment. Parcurgerea listei de evenimente

se face cu ajutorul barei de defilare.

-Se selectează numele sunetului dorit pentru acest eveniment din caseta Sound.

-Se anticipează semnalul sonor corespunzător evenimentului selectat prin acţionarea

butonului Play, alăturat casetei Preview. Lângă butonul Play se află butonul Stop care stopează

audiţia prealabilă.

-Se execută clic pe butonul OK pentru a valida activarea sunetului.

Optimizarea controlului tastaturii

În această secţiune se prezintă modul de alegere al tipului de tastatură corespunzătoare

zonei geografice şi a dialectului folosit dar şi controlul vitezei de repetiţie a tastelor şi timpul de

întârziere înainte de repetarea unei taste.

-În fereastra Control Panel se execută dublu clic pe pictograma Keyboard (tastatură).

-Se execută un clic pe butonu Speed pentru definirea vitezei şi întârzierii repetiţiei.

-Se selectează timpul de întârziere în intervalul Long – Short.

-Se selectează rata de repetiţie în intervalul Slow – Fast.

-Se selectează frecvenţa cu care pâlpâie cursorul pe ecran în meniul Cursor Blink Rate.

-Pentru validarea setărilor se execută un clic pe butonul Apply.

-Pentru a alege dialectul folosit de tastatură se execută un clic pe butonul Language.

-Se selectează dialectul dorit din lista afişată în casetă.

-Se execută un clic pe butonul Add (adaugă).

-Se introduce CD-ul cu kit-ul de instalare al SO. Windows şi se specifică calea până la

acesta după care se validează cu OK. (dacă kit-ul de instalare se află pe hard disc se specifică

calea, după care procedurile sunt identice). De remarcat: este indicat să existe în permanenţă pe

unitatea hard disc kit-ul de instalare al sistemului de operare Windows.

-Pentru a defini tipul de tastatură, ca şi componentă hard se execută un clic pe butonul

General.

-Se execută clic pe butonul Change (schimbare) în cazul că se va instala un alt tip de

tastatură.

-Se va alege din lista afişată tipul de tastatură sau un tip compatibil.

-Dacă lista nu oferă tipul dorit se execută un clic pe butonul Have Disk

-Se va introduce CD-ul sau discheta cu noile drivere şi se va executa instalarea.

Configurarea modem-urilor

74

-Se execută dublu clic pe pictograma Modems.

-În general instalarea corectă a unui modem presupune configurarea corectă a portului de

comunicaţii şi a vitezei maxime de transfer. Majoritatea modem-urilor se instalează în COM2 sau

COM4, COM1 fiind deobicei portul mouse-ului. Aceasta este partea unde pot apărea conflicte de

instalare şi care trebuiesc rezolvate prin instalări manuale (la modem-urile mai vechi cele noi fiind

compatibile Plug & Play se autoconfigurează) . În rest sunt numai probleme de configurare ale

proprietăţilor de apel.

-Se execută un clic pe butonul Properties (proprietăţi).

-În caseta de dialog ce se deschide se verifică sau se selectează portul în caseta Port.

-Se selectează volumul în difuzoare în intervalul Off - High.

-Se selectează viteza de transfer. (Este recomandat pentru sistemele conectate la Internet

ca această viteză sa nu depăşească viteză de lucru a server-ului chiar dacă viteza modem-ului este

mai mare decât a server-ului.).

-Se execută clic pe butonul Connection (conectare).

-În prima zonă a casetei de dialog se vor selecta preferinţele de conectare (în general sunt

: 8, None, 1).

-În a doua zonă se selectează opţiunile pentru realizarea apelului.

-Se execută clic pe butonul OK

-Se selectează tipul de modem prezent în casetă şi se execută un clic pe butonul Dialing

Properties (proprietăţi de apel).

-În prima zonă a casetei se introduc informaţii referitoare la regiune (numele conexiunii,

prefixul, ţara).

-în a doua zonî a casetei de dialog se introduc date ce privesc formarea numărului.

-se execută un clic pe butonul OK

-Acţionarea butonului Add presupune instalarea şi configurarea unui nou modem.

-Acţionarea butonului Remove are ca efect dezinstalarea modemului selectat în casetă !

Configurarea funcţiilor echipamentelor multimedia

-Se execută dublu clic pe pictograma Multimedia din fereastra panoului de control.

-Se execută un clic pe butonul Audio.

-Se selectează volumul de redare (Low – High) şi se poate adăuga controlul volumului pe

bara de tascuri prin bifarea casetei Show Volume Control On The Taskbar.

-Se selectează instrumentul de redare (Preferrend Device) (în general acesta există din

momentul instalării plăcii de sunet în calculator).

- În zona recording se selectează volumul pentru înregistrare (Low – High).

-Se selectează instrumentul de înregistrare (Preferrend Device).

-Se selectează opţiuni pentru înregistrare (Preferrend Quality).

-Acţionarea butonului Customaizr are ca efect definirea unor proprietăţi calitative proprii.

75

Configurarea proprietăţilor Video:

-Se execută un clic pe butonul Video.

-Se bifează cu un clic opţiunea Window (fereastră) şi în caseta alăturată se poate opta

pentru un anumit mod de afişare a tapetului (preferabilă este opţiunea original size-mărimea

originală a wallpaper-ului).

-Se bifează cu un clic opţiunea Full Screen şi va rezulta afişarea tapetului pe toată

suprafaţa ecranului (este posibil ca la această opţiune imaginea să nu fie prea clară).

Configurarea ieşirilor pentru echipamentul MIDI:

-Se execută un clic pe butonul MIDI.

-În opţiunea Single Instrument se selectează instrumentul MIDI dorit.

-Un clic pe butonul Add New Instrument are ca efect adăugarea unui nou instrument

MIDI.

-În opţiunea Custom Configuration se poate configura o schemă MIDI cât şi proprietăţile

acesteia.

Configurarea parametrilor de volum ai unităţii CD-ROM:

-Se execută un clic pe butonul CD-ROM.

-Se va selecta litera corespunzătoare unităţii CD-ROM.

-În intervalul Low-High se va selecta volumul semnalului sonor în cască. Pentru

optimizare se reglează la volum maxim unitatea CD-ROM.

Configurarea avansată a echipamentelor multimedia:

-Se execută un clic pe butonul Advanced.

-Din lista ce conţine echipementele multimedia se va selecta unul dintre dispozitive după

care se va da un clic pe butonul Properties (proprietăţi), se vor definii parametrii şi se va executa

un clic pe butonul OK pentru validare. Atenţie! această procedură necesită cunoaşterea

echipamentelor multimedia din sistem pentru a nu se configura în mod eronat ceea ce implică

nefuncţionarea acestora sau chiar blocarea sistemului de calcul în momentul utilizării acestora.

Configurarea imprimantei

-Se execută dublu clic pe pictograma Printers în fereastra Control Panel.

-Dacă se doreşte instalarea unei imprimante se va executa dublu clic pe pictograma Add

Printer (adaugă o imprimantă), se vor respecta etapele instalării în sensul alegerii tipului de

imprimantă cu wizard-ul (vrăjitorul) din lista ce apare în caseta de dialog sau manual prin

specificarea unităţii de memorie (dischetă sau cd-rom) şi a căii până la directorul ce conţine

drivere-ele imprimantei, se configurează portul necesar (portul paralel LPT 1).

76

-După instalare în fereastra Printers se va afla o nouă pictograma cu numele imprimantei

instalate (Epson, Canon, IBM, HP e.t.c).

-Se execută dublu clic pe această pictogramă şi în meniul Printer se execută un clic pe

opţiunea Properties.

-Dacă este cazul se execută un clic pe butonul General care oferă posibilitatea testării

imprimantei prin executarea unui clic pe butonul Print Test Page (printarea unei pagini test),

introducerii unui comentariu în caseta Comment (imprimantă individuală sau de reţea) şi selectării

unei pagini de separare.

-Se execută un clic pe butonul Details (detalii). În cadrul fereastrei ce se deschide se poate

seta portul (Port Settings), se poate adăuga sau şterge un port (Add Port, Delete Port), se poate

instala un nou driver (Add New Driver) şi chiar setarea modului de dialogare cu imprimanta dacă

este necesar (spool Settings).

-Se validează setările cu un clic pe butonul Apply (aplică) sau OK.

-Se execută un clic pe butonul Paper (hârtie) pentru a selecta dimensiunile foii de hârtie

(în caseta Paper Size), orientarea paginii : tipărire pe verticală (Portrait) respectiv pe orizontală

(Landscape) şi modul de alimentare cu hârtie.

-Dacă sistemul de calcul aparţine unei reţele de calculatoare cu un clic pe butonul Sharing

(partejare) se realizează accesul la imprimantă (Shared As): se introduce numele printerului,

comentariu dacă este necesar şi chiar o parolă care trebuie reconfirmată.

-Se validează cu OK.

-Se execută un clic pe butonul Graphics (grafică) pentru a optimiza calitatea tipăririi prin

selectarea rezoluţiei imprimantei în caseta Resolution, prin setarea nivelului aproximativ al

culorilor (Dithering), prin setarea intensităţii nuanţelor (Intensity). Opţiunile acestor ferestre sunt

foarte sugestive şi pot fi diferenţiate în funcţie de tipul imprimantelor.

-Se execută un clic pe butonul Fonts (fonturi) pentru a selecta cartuşurile de fonturi dacă

există şi modul de lucru True Type. Se execută un clic pe butonul Ok pentru instalarea fonturilor.

Se execută un clic pe butonul Device Option (opţiuni ale dispozitivelor) pentru a stabilii

opţiuni suplimentare pentru imprimantă cum ar fi cele legate de memoria RAM a imprimantei. În

general aceasta este definită şi nu trebuie modificată.

Aşa cum s-a precizat aceste setări ale imprimantelor diferă de la un tip la altul, în

principiu cele prezentate anterior fiind universale.

Configurarea reţelei

-Se execută dublu clic pe pictograma Network din fereastra control Panel.

-Se execută clic pe butonul Configuration (configurare).

-Se selectează una din componentele reţelei.

-Se execută un clic pe butonul Properties pentru definirea proprietăţilor componentei

selectate.

77

-Se execută un clic pe butonul File and Print Sharing pentru configurarea proprietăţilor de

partajare a fişierelor şi imprimantelor.

-Se execută un clic pe butonul Identification pentru modificări ale identificării : se

introduce numele sistemului de calcul (Computer Name), numele grupului de lucru (Work Group),

descrierea sistemului (Computer Description).

-Se execută un clic pe buton Acces Control (controlul accesului) pentru a se definii

protecţia şi controlul accesului prin una din cele două opţiuni Share-Level sau User-

Level…..Controlul User Level Acces Control se poate definii numai în reţele Microsoft sau

Netware ce utilizează servere Windows NT.

Configurarea mouse-ului

Mouse-ul se configurează în conformitate cu dorinţele utilizatorului.

-Se execută dublu clic pe pictograma mouse din fereastra Control Panel.

-Se execută un clic pe butonul Buttons (butoane) care oferă alegerea modului de lucru cu

mouse-ul pentru stângaci respectiv pentru dreptaci şi stabilirea vitezei de execuţie a unui dublu clic

(Double Click Speed). În caseta Test Area se poate executa dublu clic până când se constată că s-a

determinat o viteză de execuţie convenabilă.

-Se execută un clic pe butonul Pointers (indicatori) şi se va selecta o anumită schemă

(Scheme) care se poate salva cu Save As sau şterge cu Delete. În caseta cu indicatori se execută

dublu clic pe o variantă (Ex. Precision Select) pentru a descoperii o nouă versiune pentru acesta.

-Se execută un clic pe butonul Motion (mişcare) pentru a selecta viteza indicatorului

(Pointer Speed), pentru a activa opţiunea de a lăsa urme (Pointer Trail) şi de a stabilii lungimea

urmei indicatorului.

-Se execută un clic pe butonul General. Dacă se doreşte instalarea unui alt mouse se

execută un clic pe butonul Change (schimbare).

78

-Se execută un clic pe opţiunea Show All Devices (prezentarea tuturor dispozitivelor

pentru care Windows are drivere .

-Se selectează compania producătoare în caseta Manufacturers.

-Se selectează un model în caseta Models.

-Se execută un clic pe butonul OK pentru a se realiza instalarea noului dispozitiv.

-Dacă nu există compatibilitate între noul dispozitiv şi listele afişate se va recurge la

executarea unui clic pe butonul Have Disk care va avea ca efect solicitarea de către sistem a

unităţii şi a caii până la directorul ce conţine drivere-le pentru noul mouse.

Configurarea proprietăţilor sistemului

Se execută dublu clic pe pictograma System din fereastra Control Panel.

Aplicaţia System este practic centralizatorul aplicaţiilor din fereastra Control Panel. Aici

se poate opera (configura) asupra tuturor dispozitivelor din system într-un mod mult mai plăcut

având un câmp vizual total asupra componentelor fizice sau virtuale.

-General ne oferă informaţii despre versiunea sistemului de operare Windows ce rulează

pe sistemul de calcul, numele calculatorului, tipul microprocesorului şi cantitatea de memorie

RAM.

-Se execută un clic pe butonul Device Manager ( administrator de dispozitive).

-Se selectează cu un clic dispozitivul ale cărui proprietăţi urmează a fi vizualizate sau

modificate.

-Se execută un clic pe butonul Properties pentru a configura dispozitivul selectat.

Se remarcă faptul că se pot face configurări ale porturilor, se obţin informaţii despre

unităţile de memorie externă cu posibilitatea configurării acestora.

!!! Executarea unui clic pe butonul Remove are ca efect dezinstalarea componentei

selectate (dacă se confirmă cu OK mesajul de atenţionare referitor la procedura de dezinstalare).

-Se execută un clic pe butonul Hardware Profiles pentru a crea un nou profil dardware.

-Se execută un clic pe butonul Copy (copiere) pentru realizarea unei copii a profilului.

-Se execută un clic pe butonul Performance pentru vizualizarea resurselor sistemului sau

dacă este necesar pentru creşterea performanţelor acestuia.

-În casetă se poate vizualiza un mesaj care menţionează că sistemul este configurat optim.

-Dacă în casetă apar elemente, se va selecta unul dintre ele şi se execută un clic pe

butonul Details pentru a recepţiona informaţii suplimentare cu privire la îmbunătăţirea

performanţelor.

-Se execută un clic pe butonul File System (sistem de fişiere) şi se va selecta destinaţia de

bază a computerului după care se fac setările corespunzătoare.

79

-Se execută un clic pe butonul OK.

-Se execută un clic pe butonul Graphics (imagini grafice) în scopul modificării

parametrilor grafici. În general acesti parametrii sunt definiţi la maxim (acceleraţia plăcii video) şi

numai în cazul existenţei unui monitor neperformant se reduce acest parametru.

-Se execută un clic pe butonul Virtual Memory pentru modificarea parametrilor memoriei

virtuale. Sistemul de operare Windows administrează memoria virtuală şi este recomandat acest

lucru pentru a-i creşte randamentul (SO). Fără un scop bine justificat nu se modifică aceşti

parametrii.

Vezi recomandarea de la subcapitolul Cum ne organizăm !!!

Gestionarea informaţiilor cu ajutorul programului Windows Explorer

Aşa cum s-a menţionat în capitolele anterioare, informaţiile şi datele stocate sunt grupate

în dosare (directori) care la rândul lor conţin subdirectori şi fişiere în număr limitat funcţie de

capacitatea de stocare a unităţii de memorie existente în sistemul de calcul. În mediul Windows se

pot efectua multe operaţii referitoare la dosare şi fişiere: se pot crea noi dosare, fişierele se pot

copia, şterge, muta, restaura, vizualiza, tipării, trimite prin fax sau folosind poşta electronică (e-

mail), accesa mai rapid (prin intermediul Shortcuts-iconiţă pe desktop). De asemenea se pot copia

dischete, se pot formata unităţi de memorie externă, se poate realiza transfer de date între unităţi de

memorie externă. Toate aceste operaţii se realizează într-un mod mult mai plăcut şi mai uşor

datorită ferestrelor de dialog care se interpun între utilizator şi sistemul de operare.

OBS: termenul de dosar (folder) este echivalentul termenului de director (catalog) din SO

DOS.

Se execută un clic pe butonul Start şi se parcurge traseul până la aplicaţia Windows

Explorer ce aparţine opţiunii Programs.

Pentru vizualizarea conţinutului unei unităţi de memorie:

-Se execută un clic pe Aplicaţia Windows Explorer.

-Se selectează în fereastra din stânga unitatea respectivă (pictograma cu numele unităţii)

iar în fereastra din dreapta se va afişa conţinutul. Dacă se execută un clic pe semnul + alăturat

pictogramei din fereastra stângă se va afişa în detaliu conţinutul unităţii dar tot în fereastra stângă

sub pictograma selectată. De aici rezultă faptul că unităţile de disc sau dosarele care prezintă

semnul + conţin şi alte dosare.

Pentru a crea un dosar (folder) nou:

-Se execută un clic pe Aplicaţia Windows Explorer.

-Se selectează unitatea de disc respectiv calea până la destinaţie.

80

-Pentru a crea un director (dosar) nou se execută un clic pe File şi se alege comanda New

(dosar sau fişier nou).

-Se introduce de la tastatură un nume pentru noua pictogramă.

-Se validează cu Enter.

Pentru a şterge un dosar:

-Se selectează unitatea de memorie ce conţine dosarul respectiv.

-Se selectează în fereastra din stânga numele dosarului.

-Se execută un clic pe butonul File şi se alege comanda Delete.

-Se confirmă cu Yes comanda de ştergere a dosarului şi a conţinutului acestuia.

Pentru a vizualiza conţinutul detaliat al unui dosar:

-Se execută dublu clic pe dosarul respectiv sau un clic pe semnul + alăturat dosarului.

OBS. În momentul vizualizării în locul semnului + va fi semnul – (minus) care ne indică

faptul că un clic pe acest – închide vizualizarea detaliată a unui dosar sau a unei unităţi de disc.

Pentru a vizualiza un fişier:

-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.

-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Open (deschide).

Dacă fişierul este executabil deschiderea lui implică lansarea în execuţie a programului

asociat acestuia, dacă este fişier text se va deschide într-o aplicaţie asociată lui (WordPad, Word,

Notepad…) iar dacă nu are nici o aplicaţie asociată se va deschide o casetă de dialog ce oferă o

listă de aplicaţii prin care s-ar putea deschide fişierul.

Pentru vizualizarea prealabilă a unui fişier:

-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.

-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Quick View (vizualizare rapidă).

Pentru a printa un fişier:

-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.

-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Print.

Pentru a crea o scurtătură:

-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.

-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Create Shortcut.

OBS. Scurtăturile se pot copia sau se pot muta în alte dosare şi deasemenea se pot crea pe

desktop.

81

Pentru a şterge un fişier:

-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.

-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Delete.

-Se execută clic pe butonul Yes din caseta de confirmare a ştergerii.

OBS. Se pot şterge simultan mai multe fişiere alăturate (Shift + clic) sau nealăturate

(Control + clic).

OBS. Windows Explorer conţine aplicaţia Recycle Bin (coşul de gunoi) care oferă

posibilitatea recuperării fişierelor sau dosarelor care au fost şterse în mod accidental cu condiţia să

nu se ”golească coşul de gunoi” adică să nu se şteargă elementele conţinute în fereastra Recycle

Bin.

-Vizualizarea conţinutului coşului de gunoi este identică cu cea a unui dosar.

-În fereastra din dreapta se execută un clic cu butonul drept al mouseului pe fişierul

respectiv.

-Se selectează comanda Restore (Restaurare) în urma căreia fişierul va ocupa vechea

poziţie.

În momentul instalării Windows-ului se crează o pictogramă Recycle Bin pe suprafaţa de

lucru (desktop).

Pentru a redenumi un fişier:

-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.

-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Rename (redenumire).

-Se introduce de la tastatură numele dorit, dar diferit de oricare din numele fişierelor

conţinute în dosarul căruia îi aparţine fişierul.

-Se execută Enter pentru validarea numelui.

Pentru vizualizarea proprietăţilor unui fişier:

-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul respectiv.

-Se execută un clic cu butonul stâng pe comanda Properties.

-Se pot modifica atributele fişierului (Attributes).

-Se execută un clic pe butonul OK pentru validarea modificărilor.

Pentru a localiza fişierele:

-Se execută un clic pe butonul Tools (instrumente) din fereastra Windows Explorer.

-Se alege comanda Find-Files or Folders (caută fişiere sau dosare.

-Se execută un clic pe butonul Name & Location pentru a introduce numele fişierelor şi

unitatea unde se caută. ( se pot folosi caracterele * şi ? )

-Se execută un clic pe butonul Find Now (caută acum).

-Se execută dublu clic cu butonul stâng pe fişier pentru vizualizarea conţinutului.

82

Localizarea funcţie de data modificării:

-Se execută un clic pe butonul Date Modified.

-Se introduc parametrii de căutare.

-Se execută un clic pe butonul Find Now.

-Se execută dublu clic cu butonul stâng pe fişier pentru vizualizarea conţinutului.

Localizarea folosind criterii avansate:

-Se execută un clic pe butonul Advanced (modul avansat).

-Se selectează din caseta derulantă Type tipul de fişier căutat.

-Se introduce textul după care se face căutarea.

-Se introduc detalii privind mărimea fişierului căutat.

-Se execută un clic pe butonul Find Now.

-Se execută dublu clic cu butonul stâng pe fişier pentru vizualizarea conţinutului.

Asocierea fişierelor cu programele.

Este posibil ca anumite fişiere să nu-i fie asociat nici un program.

-Dacă în meniul File în loc de comanda Open (deschide) apare comanda Open

With…(deschide cu…) înseamnă că fişierul selectat sau asupra căruia s-a executat dublu clic nu

prezintă asociere cu un program.

-La execuţia unui dublu clic asupra fişierului se va deschide o casetă de dialog ce oferă o

listă cu mai multe aplicaţii.

-Se va selecta una dintre aplicaţii.

-Se execută un clic pe butonul OK iar fişierul se va deschide în aplicaţia selectată.

Moduri de vizualizare în Explorer

Meniul View

Programul Windows Explorer poate să afişeze listele de fişiere, dosare în mai multe

moduri.

-Pentru afişarea cu pictograme mari se selectează opţiunea Large Icons (pictograme

mari).

-Pentru afişarea cu pictograme mic se selectează opţiunea Small Icons (pictograme mici).

-Pentru afişarea sub formă de listă se selectează opţiunea List.

-Pentru afişarea în detaliu (marimea fişierelor, tipul şi data modificării acestora) se

selectează opţiunea Details

-Opţiunea Arrange Icons (ordonarea pictogramelor) are ca efect ordonarea pictogramelor

după 4 criterii: Name (numele fişierelor), Type (tipul fişierelor), Size (dimensiunea în octeţi) şi

Date (data apariţiei pe unitatea de memorie).

83

Deasemenea în meniul View se poate selecta afişarea barei de instrumente (Toolbar) şi a

barei de stare (Status Bar).

Utilizarea altor unităţi de memorie externă

Windows Explorer oferă posibilitatea lucrului cu dischete sau cu CD-uri la fel de bine ca

şi cu discurile fixe.

-Se execută un clic pe aplicaţia Windows Explorer.

-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe pictograma unităţii floppy disk.

Se va observa în caseta de dialog posibilitatea explorării dischetei (Explorer), vizualizarea

conţinutului acesteia (Open) şi căutării unor anumite informaţii existente pe suportul de memorie

(Find).

-Deasemenea discheta se va putea formata prin specificarea capacităţii dischetei

(capacity), prin selectarea tipului de formatare (în secţiunea Format Type: Full, Quick, Copy

System Files Only) prin creerea unui volum şi prin afişarea unui raport care prezintă parametrii

discului după încheierea procesului de formatare.

-Copierea unei dischete se realizează cu comanda Copy Disk:

se execută un clic pe pictograma discului sursă (copy disk).

se selectează discul sursă (copy from).

se execută comanda Start.

se introduce discul destinaţie când se primeşte mesajul.

se execută un clic pe butonul OK.

se execută un clic pe butonul Close.

Realizarea comenzilor DOS

se execută un clic pe butonul Start

se alege din Programs opţiunea MS-DOS prompt pe care se execută un clic cu butonul

stâng al mouse-ului.

Aplicaţiile în Dos pot fi rulate şi prin restartarea sistemului de calcul în “MS-DOS

mode”.

Meniul RUN

-Se execută un clic pe butonul Start.

-Se execută un clic pe comanda Run (execută).

-Se introduce în caseta derulantă comanda dorită.

-Se execută un clic pe butonul OK.

84

Caseta derulanta poate conţine o serie de comenzi lansate în execuţie anterior sesiunii de

lucru şi de aici se pot lansa comenzi care au mai fost executate.

Comenzile externe sunt incluse în directorul Windows subdirectorul Command.

Menţiune: comenzi interne cum ar fi Type, Dir nu se pot executa.

Deasemenea prin introducerea numelui comenzii în caseta derulantă se pot lansa în

execuţie aplicaţii DOS.

-Dacă nu se cunoaşte numele comenzii, se execută un clic pe butonul Browse

(parcurgere).

-Se execută dublu clic pe pictograma My Computer (computerul meu).

-Se execută dublu clic pe o pictogramă ce simbolizează o unitate de disc.

-Se execută dublu clic pe dosarul dorit.

-Se execută un clic pe un anumit prgram (fişier executabil).

-Se execută un clic pe butonul Open.

Parametrii de execuţie ai unei aplicaţii DOS pot fi modificaţi după dorinţa utilizatorului.

Aceşti parametrii sunt predefiniţi din momentul executării aplicaţiei pentru prima dată.

-Se selectează aplicaţia respectivă.

-În meniul File se alege comanda Properties (proprietăţi).

-Butonul General ne oferă informaţii despre programul respectiv şi posibilitatea

modificării atributelor acestuia.

-Butonul Program permite selectarea tastei de scurtcircuit (Shortcut Key), selectarea

dimensiunii ferestrei (Run: normal, maximized, minimized), schimbarea pictogramei (Change

Icon), închiderea ferestrei aplicaţiei la ieşirea din program (se bifează caseta Close On Exit).

-Butonul Font permite modificarea fontului utilizat în program.

-Butonul Memory permite modificarea parametrilor referitori la memoria necesară rulării

programului. (se selectează opţiunea Auto pentru volumul de memorie necesar).

-Butonul Screen permite selectarea parametrilor de afişare ai ecranului.

-Butonul Misc oferă selectarea unor opţiuni referitoare la:

protecţia ecranului (foreground).

parametrii de rulare a aplicaţiei în fundal (background).

spelectarea sensibilităţii timpului de inactivitate (idle).

selectarea opţiunilor mouse-ului.

atenţionarea în cazul părăsirii programului încă activ (termination)

selectarea combinaţiilor tastelor de scurtcircuit.

Utilizarea accesoriilor multimedia

Aceste aplicaţii oferă utilizatorului reproducerea fişierelor audio şi video.

-Se execută un clic pe butonul Start.

-Se selectează Programs – Accessories – Multimedia.

CD Player:

} parametrii

selectaţii greşit

pot duce la

blocarea

sistemului.

85

-Se execută un clic pe accesoriul CD Player pentru audierea unui compact disc audio.

Sistemul de calcul trebuie să posede placă de sunet, boxe sau căşti.

-Fereastra ce conţine un mini cd-player este foarte sugestivă şi deci lucrul cu această

aplicaţie este asemănător cu cel al unui casetofon (comenzile sunt aceleaşi: redare-play, pauză-

pause, stop-oprire, salt înainte, salt înapoi, piesa anterioară, următoarea piesă, eject-ieşirea cd-ului

din unitatea cd-rom).

-Se execută un clic pe butonul Disc şi se selectează opţiunea Edit Play List.

-Se introduce numele formaţiei sau solistului, se introduce titlul discului, se introduce

titlul piesei şi se salvează numele piesei. Ultima operaţie se repetă pentru fiecare din piesele dorite

de utilizator.

-Butoanele Add, Remove,Clear All permit adăugarea, ştergerea pieselor selectate sau

ştergerea tuturor pieselor.

Media Player:

Permite redarea fişierelor MIDI, a CD-urilor audio, a sunetelor şi a fişierelor video (cu

extensia .avi). Versiunile recente ale aplicaţiilor Media Player recunosc toate formatele acestor

tipuri de fişiere.

-Se lansează aplicaţia Media Player.

-Se selectează din meniul Device dispozitivul pe care se realizează redarea fişierului.

-În meniul File se selectează comanda Open pentru audierea sau vizionarea fişierului

dorit.

-Deasemenea interfaţa grafică a aplicaţiei prezintă clar şi intuitiv modul de executare a

comenzilor.

Transferul de date

Expedierea unui fişier prin fax:

-Se execută un clic pe aplicaţia Windows Explorer.

-Se vizualizează conţinutul unui dosar.

-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul destinat expedierii prin fax.

-Se selectează cu un clic opţiunea Send To…(trimite la).

-Se execută un clic pe opţiunea Fax Recipient.

Funcţia Fax Wizard indică detaliat etapele transmiterii unui document prin fax

Deasemenea instalarea modem-ului (soft) presupune şi existenţa unei aplicaţii prevăzută

cu opţiuni de transmitere şi recepţionare a documentelor prin fax.

Expedierea unui fişier (document) prin poşta electronică:

86

-Se execută un clic pe aplicaţia Windows Explorer.

-Se vizualizează conţinutul unui dosar.

-Se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe fişierul destinat expedierii prin e-

mail.

-Se selectează cu un clic opţiunea Send To…(trimite la).

-Se execută un clic pe opţiunea Mail Recipient.

Utilizarea aplicaţiei Hyper Terminal

Accesoriile de comunicaţii transformă sistemul de calcul într-un terminal ataşat unui alt

sistem de calcul situat la distanţă. Aplicaţia Hyper Terminal permite accesarea serviciilor online

prin definirea unei conexiuni.

-Se execută un clic pe butonul Start

-Se selectează opţiunea Programs din care se va alege grupul Accessories (accesorii).

-Se execută un clic pe opţiunea Hyper Terminal.

-În fereastra care se deschide se execută dublu clic pe pictograma Hyper Terminal în

vederea creării unei noi conexiuni.

-Se introduce numele conexiunii în caseta Name.

-Se alege o anumită pictogramă pentru noua conexiune.

-Se execută clic pe butonul OK pentru validare.

-În fereastra care se deschide se vor introduce date referitoare la zonă (codul ţării, prefixul

zonei, numărul de telefon) şi la tipul modem-ului respectiv modul de legătură.

-Se execută clic pe butonul OK.

Din acest moment conexiunea este creată şi se poate salva cu comanda Save din meniul

File ce are ca rezultat implementarea pictogramei cu numele conexiunii în fereastra Hyper

Terminal.

-Dacă se doresc modificări ale parametrilor conexiunii în fereastra Connect (conexiune)

se execută un clic pe butonul Modify (modificare).

-Se execută un clic pe butonul Change Icon pentru modificarea pictogramei conexiunii.

-Se execută un clic pe butonul Configure pentru modificarea parametrilor modem-ului.

-Butonul General oferă alegerea portului de comunicaţie (Port), selectarea volumului

difuzorului modem-ului (Speaker Volume), selectarea vitezei de comunicaţie (Maximum Speed) şi

prin validare opţiunii Only Connect At This Speed se va realiza legătura numai la viteza maximă

selectată.

-Butonul Connection permite setarea parametrilor conexiunii (Connection Preferences),

selectarea parametrilor de apel (Call Preferences), setări ale portului de comunicatie şi opţiuni

avansate.

-Butonul Option permite modificări referitoare la controlul conexiunii (Connection

Control), controlul apelului (Dial Control).

-În meniul File se va executa un clic pe comanda Save pentru salvarea modificărilor

efectuate.

87

Este indicat ca aceste modificări să se realizeze numai dacă este strict necesar sau

manualul ce însoţeşte modem-ul le impune.

Utilizarea unei conexiuni.

-În fereastra Hyper Terminal se execută dublu clic pe pictograma conexiunii.

-Se execută un clic pe butonul Dial (apel).

-Dacă este necesar se vor introduce informaţiile logice necesare stabilirii legăturii.

-Upload_pentru a trimite (copia) un fişier la distanţă se pregăteşte calculatorul destinaţie

pentru transfer.

-Se execută un clic pe pictograma Send din bara cu unelte sau din meniul Transfer.

-Se introduce în caseta Filename numele întreg al fişierului (unitate,cale) destinat

expedierii sau se localizează cu un clic pe butonul Browse (parcurge).

-Se stabilişte protocolul de transfer în caseta derulantă Protocol.

-Se execută un clic pe butonul Send din cadrul ferestri curente (Send File).

Ambele sisteme de calcul trebuie să utilizeze acelaşi protocol de transfer iar viteza de

comunicaţie a calculatorului sursă să nu fie mai mare decât viteza de comunicaţie a calculatorului

destinaţie.

-Download_pentru a încărca un fişier se pregăteşte calculatorul sursă (la distanţă) pentru

transfer.

-Se execută un clic pe butonul Receive (recepţie) din meniul Transfer sau de pe bara cu

unelte.

-Se introduce numele întreg al fişierului destinaţie sau se parcurge cu Browse.

-Se selectează protocolul de transfer.

-Se execută un clic pe butonul Receive din cadrul ferestrei Receive File.

-Dacă protocolul nu permite numele fişierului se introduce un nou nume pentru fişier.

-Se execută un clic pe butonul OK.

-Pentru închiderea legăturii (deconectarea sistemului aflat la distanţă) se pregăteşte

sistemul de la distanţă pentru deconectare (logout).

-Se execută un clic pe butonul Disconnect situat pe bara cu unelte.

Utilizarea aplicaţiei Phone Dialer

-Se lansează în execuţie aplicaţia Phone Dialer.

-În caseta Number to Dial se introduce numărul care se apelează.

-Se execută un clic pe butonul Dial (formare număr).

88

-Se execută un clic pe butonul Speed Dial (formare rapidă a numărului) pentru

introducerea numerelor de telefon folosite frecvent.

Utilizarea accesoriilor pentru întreţinerea sistemului Windows.

Aceste accesorii au ca scop menţinerea sistemului în parametrii optimi de funcţionare.

-Se execută un clic pe butonul Start.

-Se selectează pas cu pas Programs-Accessories-System Tools (utilitare de sistem).

Backup-crează o arhivă

-în fereastra care se deschide se vor selecta fişierele destinate arhivării.

-se execută un clic pe butonul Next Step (pasul următor).

-se selectează o anumită destinaţie.

-se execută un clic pe butonul Start Backup (lansează arhivarea).

-se introduce un nume alocat arhivei.

-se poate proteja arhiva prin introducerea unei parole.

-se execută un clic pe butonul OK.

-la apariţia unui mesaj de forma : Operation Complete se execută un clic pe butonul OK.

Deasemenea o arhivă poate fi restaurată:

-se execută un clic pe butonul Restore.

-se selectează unitatea de memorie ce conţine arhiva.

-se selectează fişierul ce conţine arhiva.

-se execută un clic pe butonul Next Step.

-se selectează fişierele destinate restaurării.

-se execută un clic pe butonul Start Restore.

-se execută un clic pe butonu OK.

-se execută un clic pe butonul Close pentru închidere.

Defragmentarea unei unităţi de disc cu ajutorul aplicaţiei Disk Defragmenter

Această aplicaţie are rolul de a optimiza unitatea hard disc prin aşezarea fişierelor cap la

cap şi prin compactarea spaţiilor libere existente pe unitate.

-se execută un clic pe aplicaţia Disk Defragmenter din System Tools.

-se selectează unitatea de memorie externă ce urmează a fi defragmentată.

-se execută un clic pe butonul OK.

-se execută un clic pe butonul Advanced.

-se va selecta metoda de defragmentare şi opţiunile dorite.

-se execută un clic pe butonul OK.

89

-se execută un clic pe butonul Start.

-la primirea mesajului de terminare a operaţiei se execută un clic pe butonul Yes.

Utilizarea aplicaţiei Drive Space

Despre această aplicaţie s-a amintit şi în capitolul programe de arhivare-dezarhivare.

Această aplicaţie oferă posibilitatea stocării unui număr mai mare de date decât în starea

iniţială (înaintea comprimării datelor).

-se execută un clic pe aplicaţia Drive Space din System Tools.

-se selectează unitatea de disk ce urmează a fi comprimată.

-din meniul Drive se alega opţiunea Compress (comprimare).

-se execută un clic pe butonul Start.

-se execută un clic pe butonul Back Up Files.

-se execută operaţia de arhivare.

-se execută un clic pe butonul Compress Now (comprimă acum).

-se execută un clic pe butonul Close.

Etapa de arhivare poate fi sărită dacă datele sunt deja salvate !!! Este necesară o copie de

siguranţă a datelor înaintea lansării procedurii de comprimare a discului.!!!

Verificarea existenţei erorilor pe disc cu ajutorul aplicaţiei Scan Disk

Acest utilitar verifică dosarele, fişierele şi suprafaţa discului detectând eventualele erori

pe care încearcă să le repare.

-se execută un clic pe aplicaţia Scan Disk.

-se selectează unitatea de disc ce va fi scanată.

-se execută un clic pe opţiunea Thorough (complet).

-se selectează opţiunea Automaticallz Fix Errors (repararea automată a erorilor depistate).

-se execută un clic pe butonul Options în care se poate specifica zona discului care se

scanează sau alte opţiuni.

-se execută un clic pe butonul OK.

-se execută un clic pe butonul Start pentru lansarea procedurii.

-la terminare se va vizualiza un raport rezultat în urma scanării după care se execută un

clic pe butonul Close.

Folosirea programului de ajutor Help

Pentru a obţine mai multe informaţii privind folosirea unei anumite aplicaţii (funcţii) se

poate utiliza sistemul Help.

-se execută un clic pe butonul Start.

-se execută un clic pe comanda Help.

90

Utilizarea Cuprinsului:

-în fereastra Windows Help se execută un clic pe butonul Contents (cuprins).

-se execută dublu clic pe pictograma subiectului care se doreşte a fi deschis.

-se execută un clic pe pictograma subiectului dorit.

-se execută un clic pe butonul Open pentru vizualizarea subiectului.

-se execută un clic pe butonul Close pentru închidere.

De remarcat faptul ca sistemul Help este prezent în toate aplicaţiile. În cazul casetelor de

dialog programul de ajutor se lansează prin executarea unui clic pe butonul de Help ( ? ) ; în cazul

ferestrelor în bara de meniuri există meniul Help ce conţine comanda Help Topics ; în cazul

obiectelor se execută un clic cu butonul drept al mouse-ului pe obiect, după care se execută un clic

pe caseta What’s This? (ce este acesta?) pentru a se obţine detalii referitoare la obiectul selectat.

Funcţia Help Index:

-în fereastra ce se deschide se execută un clic pe butonul Index.

-se introduce subiectul dorit.

-se selectează cu un clic un articol din lista oferită în index.

-se execută un clic pe butonul Display pentru afişare.

-se selectează subiectul dorit urmat de executarea unui clic pe butonul Display.

-se execută un clic pe butonul Close pentru închidere.

CAPITOLUL 8

INTERNET

Este o reţea globală ce conectează mai multe calculatoare.În prezent Internet-ul are un

număr foarte mare de utilizatori (mult peste 20 milioane) răspândiţi în toată lumea, iar acest număr

este într-o continuă şi rapidă expansiune. Mai mult de 70 de ţări sunt conectate prin diferite

schimburi de date, ştiri şi opinii. Comparativ cu serviciile online care sunt controlate în mod

central, Internet-ul este descentralizat prin însuşi modul său de proiectare. Fiecare calculator din

Internet numit gazdă (host), este independent. De remarcat faptul că această anarhie proiectată

funcţionează foarte bine. Există mai multe servicii online care oferă acces la unele servicii Internet

(CompuServe , Prodigy) dar şi sisteme comerciale care pun la dispoziţie servicii Internet.

Folosirea aplicaţiei Microsoft Exchange

Cutia poştală Inbox

Această aplicaţie este administratorul procesului de transmitere şi recepţionare de

informaţii, a poştei electronice şi a faxurilor primite de la diverse sisteme de informare. În cutia

91

poştală Inbox se centralizează toate documentele administrate. Pentru folosirea acestei aplicaţii

proprietăţile acesteia trebuie să fie complet configurate iar modemul trebuie să fie activat (online)

şi configurat pentru a se putea realiza transferul mesajelor dinspre sau înspre alte sisteme şi

servicii aflate la distanţă.

Expedierea unui mesaj.

-se execută dublu clic pe icon-ul Inbox aflat pe suprafaţa de lucru.

-se introduc parole sau alte opţiuni pentru realizarea conexiunii cu serviciile aflate la

distanţă.

-se execută un clic pe dosarul Inbox.

-se execută dublu clic pe unul din mesajele afişate peatru vizualizarea acestuia.

-dacă se doreşte salvarea mesajului în alt dosar se selectează succesiv:File-Save As după

care se va stabilii destinaţia.

-pentru a răspunde unui mesaj mai întâi se afişează mesajul după care se execută un clic

pe butonul Reply (răspuns către expeditor).

-se poate şterge zona de text nedorită din mesajul primit după care se introduce mesajul

pentru expediere.

-se execută un clic pe butonul Send (expediere).

Ştergerea unui mesaj

-se execută selectarea mesajului.

-se execută un clic pe butonul Delete din bara cu unelte sau se acţionează tasta Delete.

Expedierea unui mesaj nou

-se execută un clic pe butonul Compose (compune).

-se selectează opţiunea New Message (mesaj nou).

-se execută un clic pe butonul To (către) pentru selectarea destinatarului sau se introduce

adresa acestuia în caseta corespunzătoare butonului To.

-în caseta corespunzătoare butonului Subject (subiect) se introduce subiectul mesajului.

-se introduce textul (se pot insera fişiere, imagini folosind comanda Insert File, Message,

Object).

-se execută un clic pe butonul Send.

Expedierea unui fax

-se execută un clic pe butonul Compose (compune).

-se selectează opţiunea New Fax (fax nou).

-se execută clic pe butonul Dialing Properties (proprietăţi pentru formarea numărului) şi

se realizează modificările necesare.

-se execută un clic pe butonul Next

92

-se introduce numele destinatarului şi numărul de apel pentru fax. (dacă este configurat un

catalog cu adrese se execută un clic pe butonul Address Book (catalog cu adrese) pentru selectarea

unei adrese; se poate crea o listă de destinatari introducând numele şi numărul de fax după care se

execută un clic pe butonul Add to List (adaugă la listă).

-se execută un clic pe butonul Next.

-se selectează un anumit model de pagină ce va conţine faxul.

-se execută un clic pe butonul Next.

-se introduce un subiect.

-se introduce textul faxului.

-se execută un clic pe butonul Next.

-pentru introducerea unui fişier se execută un clic pe butonul Add File.

-se specifică unitatea şi calea până la fişierul dorit.

-se selectează cu un clic fişierul şi se execută un clic pe butonul Open.

-se execută un clic pe butonul Next.

-se execută un clic pe butonul Finish.

Teoretic sunt probleme ce se pot dezbate într-un timp relativ îndelungat ţinând cont de

evoluţiile programelor de explorare pe Internet, dar practic înţelegerea fenomenelor şi navigarea

propriuzisă se realizează în faţa calculatorului, cercetându-se cât mai multe adrese. Internet-ul

oferă posibilitatea comunicării pe orice meridian, oferă posibilitatea acumulării de noi informaţii

din absolut toate domeniile, oferă posibilitatea instalării (download) unor programe înaintea

apariţiei acestora pe piaţă. În prezent sunt şcolii şi universităţi ale căror cursuri sunt redate prin

intermediul Internet-ului. Deasemenea în lumea afacerilor este metoda cea mai optimă pentru

realizarea tranzacţiilor în condiţii de timp minim şi securitate maximă.

Din cele prezentate se observă vasta gamă de domenii în care computerul este

indispensabil.

Educaţia informaţională ca ramură a educaţiei tehnologice contribuie cu un procent

semnificativ la atingerea scopurilor acesteia.

93

CAPITOLUL 9

MECATRONICA

Noţiuni generale

Cuvântul mecatronică a fost folosit pentru prima dată de către japonezi în 1975 pentru a

defini fuziunea tehnologică: mecanică de precizie, tehnologie electronică şi tehnologie

informatică. După cum se subliniază adesea, mecatronica nu este o invenţie, ea apărând ca o

tehnologie determinată de evoluţia în dezvoltarea economică a societăţii. Specialiştii o definesc ca

fiind tehnologia mecanică compatibilă cu societatea informaţională. Statisticile arată că ponderea

produselor care înglobează în structura lor mecanică de precizie-electronică-informatică este în

continuă creştere, comparativ cu produsele industriei tradiţionale.

În categoria produselor mecatronice se incadrează: maşinile unelte cu comandă numerică,

roboţii, aparatura de birotică, tehnica de calcul, aparatura biomedicală, aparatura existentă în

telecomunicaţii, aparatura electro-casnică e.t.c.

Produsele mecatronice constituie noua generaţie şi se întâlnesc practic în toate domeniile,

implicarea şi aplicarea mecatronicii reprezintă un nou nivel de integrare pentru tehnologiile

avansate de fabricare şi procesare. Abordarea mecatronicii este cea mai eficientă cale găsită de

japonezi pentru parcurgerea drumului de la idee la produs.

Mecatronica sintetizează spiritul privind munca în echipe integrate de specialişti în

domeniul proiectării, procesării, aprovizionării şi marketingului, care cooperează pentru realizarea

produselor şi a sistemelor de fabricaţie. Japonezii recunosc că viitorul în inovarea în domeniul

tehnologiilor de proiectare şi procesare va aparţine acelora care au învăţat să optimizeze mariajul

dintre electronică şi sistemele mecanice.

94

Astăzi mecatronica este ştiinţa maşinilor inteligente (percepţia, cunoaşterea, execuţia).

Nevoia de optimizare va fi mai pregnantă în domeniul tehnologiilor de fabricare-

procesare, unde inteligenţa artificială, sistemele experte şi roboţii inteligenţi vor constitui elemente

de bază în uzine.

Nevoile spirituale ale omului nu pot fi satisfăcute de bunurile materiale. Informaţia este

cea care asigură satisfacerea acestor nevoi. În consecinţă, în fiecare din ţările amintite s-au

dezvoltat servicii care să asigure din ce în ce mai mult satisfacerea nevoilor spirituale ale omului.

Dezvoltarea industriei serviciilor este la fel de importantă ca şi dezvoltarea societăţii avansat

informatizate.

Evoluţia tehnologică către integrarea mecatronică este sugestiv reprezentată în figura

următoare:

Legătura dintre mecatronică şi modul de viaţă al japonezilor poate fi reliefată prin şase

cuvinte cheie: medie, îmbinare, curat, delicateţe, educaţie şi flexibilitate.

Îmbinarea

Mecatronica este de asemenea rezultatul unei fuziuni tehnologice. Japonezii au fost adesea

criticaţi că au copiat şi imitat foarte mult atât în domeniul cultural cât şi în domeniul tehnologic. E i

recunosc acest lucru, dar subliniază că au făcut-o inteligent, creator. Progresul tehnologic al

japonezilor se datorează abilităţii deosebite în analizarea şi refacerea modelelor de referinţă. De

fapt, ei consideră că aplicarea practică a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi pregătirea

95

tehnologică pentru execuţie reprezintă activităti de creaţie cu nimic mai prejos decât descoperirile

ştiinţifice şi invenţiile. Îmbinarea este o tehnologie creatoare.

Curat

Cuvântul curat este cea mai tipică expresie a spiritului japonez. Înalta calitate a circuitelor

integrate fabricate de japonezi se datorează printre altele şi curăţeniei deosebite din secţiile de

producţie.

Recentele realizări în domeniul maşinilor-unelte de precizie sunt puse şi pe seama

faptului că prelucrarea componentelor şi asamblarea se realizează în încăperi deosebit de curate.

Tehnologiile de păstrare a curăţeniei sunt foarte importante pentru mecatronică.

Delicat

Maşinile pentru tehnologiile avansate au în componenţa lor mecanisme de înaltă precizie,

senzori adecvaţi, sistem de control foarte delicat şi o foarte delicată interfaţă om-maşină.

Flexibilitatea

Flexibilitatea este una dintre trăsăturile cele mai importante ale inginerilor

mecatronicieni. Un exemplu tipic de flexibilitate îl constituie chiar locuinţele japonezilor, al căror

interior este astfel organizat încât nu este nici o problemă în schimbarea destinaţiei camerelor

(camera de zi, camera de studiu, dormitor).

Perfecţionarea sistemelor informatice

Sistemele informatice constituie baza pentru societatea avansat informatizată.

Nu trebuie să uităm că hardware-ul sistemului informatic nu are nici o valoare fără software. Sunt

numeroase exemple în care partea de software este mai scumpă decât partea hardware.

Un alt aspect se referă la faptul că, în societatea avansat informatizată, informaţia

înseamnă cultură. Tehnologia informaţiei este un instrument foarte eficient în activitatea de creaţie

culturală.

Societatea avansat informatizată şi mecatronica.

Componenta dătătoare de ton a tehnologiei mecatronice este informaţia sau software-ul şi

nu electronica. Dintr-un alt punct de vedere, mecatronica este tehnologia mecanică cerută de

societatea avansat informatizată. Raţiunile pentru care informaţia este atât de importantă în

societatea informatizată sunt:

-informaţia asigură satisfacerea nevoilor spirituale ale omului.

-numai informaţia poate creşte valoarea nou adăugată a tuturor lucrurilor.

-informaţia înseamnă cultură.

96

Analizând relaţia dintre fiinţele umane şi informaţie avem în vedere că viaţa omului şi activităţile

economice ale societăţii sunt strâns legate de cererea şi asigurarea a trei elemente ale tehnologiei şi

anume: material, energie şi informaţie. Materiile prime şi energia se obţin din natură. Rezervele

sunt evident limitate. Pe de altă parte, informaţia este rodul activităţii mentale a fiinţei umane.

Resursele sunt evident nelimitate. Când nevoile de material şi energie sunt satisfăcute, fiinţa

umană caută satisfacerea nevoilor spirituale. Valoarea informaţiei nu depinde atât de cantitate cât

de prospeţimea acesteia, pentru că spiritul uman cere frecvent noi stimuli. Valoarea materialului şi

a energiei depinde de integrarea acestora. În societatea avansat informatizată, producţia bazată pe

consumul de material şi energie ajunge la saturaţie. Pe de altă parte, cerinţele pentru informaţie

sunt în continuă creştere. Se observă deci că materialul, energia şi informaţia au caracteristici

diferite.

Fuziunea material, energie şi informaţie

Valoarea nou adăugată a materialului şi energiei se obţine prin software şi prin procesele

de prelucrare. Prin urmare, în societatea avansat informatizată, informaţia contribuie la

economisirea resurselor de material şi energie. Se poate spune astfel că tehnologia mecatronică

este şi mai puţin poluantă.

Concepţia universităţilor americane despre componentele educaţiei mecatronice este sugestiv

ilustrată în figura de mai jos

97

Comparaţie Japonia - S.U.A

Tipuri de

activităţi

Cercetare

fundamentală

Dezvoltare

avansată

Implementare

în producţie Sisteme

flexibile de

fabricaţie

Viziune

artificială

-

Sisteme clasice

Sisteme de

montaj

Mecanisme

inteligente

Software

-

-

Standarde

Manipulatoare

Mecanisme de

precizie

Semnificaţia codurilor utilizate pentru comparaţia: Japonia - SUA

Situa_ia prezentă Rata de schimbare

98

-

> Mult în faţă

99

C U P R I N S

PREFAŢĂ pag. 2

CAP. 1 SISTEME DE CALCUL pag. 3

CAP. 2 PORNIREA UNUI CALCULATOR FOLOSIND CUNOŞTINŢE

MINIME ÎN DOMENIU pag. 20

CAP. 3 SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS pag. 27

CAP. 4 PROGRAME DE INTERFAŢĂ CU UTILIZATORUL

(NORTON COMMANDER) pag. 33

CAP. 5 VIRUŞI ŞI PROGRAME ANTIVIRUS pag. 50

CAP. 6 PROGRAME DE ARHIVARE-DEZARHIVARE pag. 52

CAP. 7 WINDOWS pag. 55

CAP. 8 INTERNET pag. 90

CAP. 9 MECATRONICA pag. 93

100

BIBLIOGRAFIE

PHILIP MARGOLIS – DICŢIONAR P.C. - ED.NEMIRA 1997 BUCUREŞTI

SCOTT MUELLER – PC_DEPANARE ŞI MODERNIZARE - ED.TEORA BUCUREŞTI

VISTRIAN MĂTIEŞ - ACTUATORI ÎN MECATRONICĂ – ED. MEDIAMIR CLUJ-NAPOCA