8/16/2019 Inochentie Al Odessei

1/2

Spălat şi umezit de apele primăverii, pământul începe a se acoperi cu verdeaţă şi cuflori; toate locurile de pe el capătă o vedere frumoasă şi sunt în stare a da adăpost şi apricinui plăcere, ba adesea şi hrană călătorului. 

 Acelaşi lucru se petrece şi cu sufletul spălat de lacrimile pocăinţei;  cugete şi simţiri

curate îl îmbracă din cap până în picioare; din acestea, asemenea unor flori mirositoare,se ivesc felurite făgăduinţe şi fapte frumoase. 

(Sfântul Inochentie al Odessei, Înţelepciunea dumnezeiască şi rosturile naturii ,traducere de patriarhul Nicodim Munteanu, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 43-44)

Faceţi osteneală şi ieşiţi în acest timp în orişice câmp veţi voi şi uitaţi -vă cu băgare deseamă la acest acoperământ alb de zăpadă, care înveleşte toată faţa pământului:  toatefiricelele de zăpadă căzute din cer,  oricât s-au învârtit prin văzduh, oricât s-au

ciocnit unele cu altele, cu toate acestea au căzut în ordine, s -au aşezat în chipprietenesc unele lângă altele şi au făurit o mulţime de alcătuiri felurite, dintre carefiecare în parte merită să fie luată în seamă. 

Câte linii drepte, câte linii frânte, câte linii oblice, câte perpendiculare, câte convexe,câte concave, câte circumferinţe nu sunt aicea? Aici vedeţi toată geometria! Şi, cu totfrigul şi amorţeala iernii, nu numai că toate sunt la locul lor, dar  mai mult încă, nimic nue lipsit de încântare şi frumuseţe. 

Vedeţi voi oare ce frumos e garnisită cu zăpadă această prăpastie urâtă? Ce cornişregulat şi delicat e pe marginea ei! Ce coloane zvelte înlăuntrul ei! Câtă curăţie în

lucrare! Ţi se pare că e o marmură ieşită din mâna celui mai iscusit sculptor! Şi câtemarmuri din acestea, câtă sculptură de felul acesta! Toată această frumuseţe şi această întreagă iscusinţă în făurirea ăstor munţi de zăpadă rămâne nebăgată în seamă nunumai acolo unde nu sunt oameni, ci şi acolo unde sunt. 

 Au oare mulţi sunt aceia cărora le place să tragă poveţe folositoare de la zăpadă? ÎnsăDreapta cea a-toate-făcătoare nu caută de sunt sau nu spectatori ai operei sale.Făcându-le pe toate cu cumpănire, cu măsură şi cu număr, ea se mulţumeşte pe sine

 însăşi şi nu poate face nimic altminteri, decât numai astfel cum cere vrednicia sa, adicăbine întocmit şi măreţ. 

(Sfântul Inochentie al Odessei, Înţelepciunea dumnezeiască şi rosturile naturii ,traducere de Patriarhul Nicodim Munteanu, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, p. 81-83)

 Aruncaţi-vă privirile asupra orişicărei grădini veţi voi: într - însa, cu sosirea primăverii,totul s-a înnoit, înfloreşte şi miroase frumos; iar unele ramuri şi unii arbori care, în timpuliernii nu şi-au păstrat viaţa lăuntrică, acum sunt goi, uscaţi, morţi şi întunecă cuprezenţa lor strălucirea celorlalţi arbori. 

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/raiul-este-plin-de-pacatosi-cu-ochii-lacrimihttp://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/raiul-este-plin-de-pacatosi-cu-ochii-lacrimihttp://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/raiul-este-plin-de-pacatosi-cu-ochii-lacrimihttp://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/raiul-este-plin-de-pacatosi-cu-ochii-lacrimi

8/16/2019 Inochentie Al Odessei

2/2

Primăvara a adus viaţă, îmbrăcăminte nouă şi podoabe pentru toată împărăţia plantelor.Unele rămân însă tot în golătatea şi urâciunea cea de iarnă. Pentru ce? Pentru că întruele s-a stins viaţa lăuntrică, s-a pierdut putinţa de a primi hrană, de a respira aer şi a-şipune în mişcare sevele lor. 

Iată, deci, icoana adevărată a omului păcătos, care ne arată cum va fi acesta în ziua Învierii obşteşti! Şi el, în mijlocul schimbării şi prefacerilor necontenite ale materiei, varămâne întreg, deoarece firea omenească este nepieritoare şi nemuritoare.

 Însă păcătosul va fi asemenea arborelui uscat sau mort. Când, pe pământul cel nou,sub noul cer, totul va învia şi se va lumina, el se va arăta mort cu duhul, urât cu trupul şiva avea soarta arborelui uscat.

Nici un grădinar nu suferă multă vreme ca grădina sa să fie sluţită –  primăvara mai ales – de pomii cei uscaţi, apoi cu atât mai vârtos Grădinarul cel ceresc nu va îngădui capăcătoşii, prin prezenţa lor, să stâlcească Raiul desfătării celei veşnice! Şi El va poruncisă se adune pomii şi ramurile uscate şi să fie aruncate în focul cel veşnic. Zicem veşnic,

căci sub cerul cel nou şi pe pământul cel nou toate vor fi veşnice. 

Cum şi prin ce putem înlătura de la noi această grozavă soartă? Vădit lucru că nuprin curăţia şi sfinţenia noastră, căci unde este omul care să nu greşească? Atunci prince? Prin credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, prin ale Cărui daruri se acoperătoate nedreptăţile noastre şi prin al Cărui Sânge se spală toate păcatele noastre!Prin căinţă sinceră pentru păcatele noastre, unită cu părăsirea tuturor deprinderilornoastre rele şi a tuturor faptelor întunericului! Prin răsplătirea după putinţă anelegiuirilor şi strâmbătăţilor noastre cu fapte bune izvorâte din dragoste şismerenie! Iată drumul ce duce la pământul cel nou şi sub cerul cel nou! Alt drum nu maieste şi nici nu poate să mai fie. 

(Sfântul Inochentie al Odessei, Înţelepciunea dumnezeiască şi rosturile naturii ,traducere de patriarhul Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 60-62)