INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ · centrul naŢional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar raport sĂnĂtate Şi mediu 2012 3 comitet stiintific

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

CENTRUL NAŢIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR

DIN MEDIUL COMUNITAR

RAPORTUL

PENTRU

SANATATE

SI MEDIU

2012

CENTRUL NAŢIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR

RAPORT SĂNĂTATE ŞI MEDIU 2012 2



COMITET STIINTIFIC

ANDRA NEAMTU

ANCA TUDOR

CAMELIA PARVAN

ALEXANDRA CUCU

ADRIANA TODEA

Material publicat prin Programul Naţional de Monitorizare a Factorilor Determinanţi din

Mediul de Viaţă şi Muncă



Chiar daca noi oamenii credem ca avem totul sub control,

este doar impresia pe care cel puternic o ofera celui slab .

Asa cum vom respecta tot ce ne inconjoara , tot atata

respect vom primi si noi .

Andra Neamtu



Cuvânt înainte,

Subiectul pe care cuprinsul acestui volum îl are în vedere, este

OMUL. Aşa cum este el, vulnerabil în faţa naturii şi a tot ce îl

înconjoară, vulnerabil în faţa obiceiurilor şi viciilor, de multe ori

fără voie distrat, astfel încât nu realizează că încălcând nişte reguli

nescrise, îsi poate face şieşi rău.

Aici putem interveni noi, cei din medicina preventivă, din domeniul

igienei şi medicinei ocupaţionale, medici, chimişti, biologi, fizicieni,

ingineri, asistenţi, care putem încerca să prevenim ceea ce

activitatea omului poate declanşa prin simpla ei acţiune

necontrolată asupra factorilor de mediu. Astfel aceştia se pot

transforma din factori benefici în factori de risc, care ne vor

influenţa calitatea vieţii noastre şi a generaţiilor viitoare.

Mulţumim tuturor celor implicaţi în această activitate:

decidenţilor,colegilor de la Direcţiile de Sănătate Publică teritoriale,

colaboratorilor din alte domenii şi aducem un respectuos omagiu

predecesorilor noştri care au încercat să ne facă să simţim un

singur lucru: dragostea pentru om.

Colectivul CNMRMC



CUPRINS

CAPITOLUL I

PROTEJAREA SANATATII PUBLICE IN RELATIE CU IGIENA APEI

CALITATEA APEI POTABILE DISTRIBUITE IN SISTEM CENTRALIZAT LA PESTE 5000 DE

LOCUITORI SAU IN CANTITATE MAI MARE DE 1000MC/ZI- RAPORT NAŢIONAL 2011 – 2012

8

EVALUAREA CALITĂŢII APEI DE ÎMBĂIERE - SEZONUL 2012 15

RAPORT PRIVIND SUPRAVEGHEREA CALITĂŢII APEI POTABILE DISTRIBUITE ÎN SISTEM

CENTRALIZAT ÎN ZONELE DE APROVIZIONARE MICI, ÎN RELAŢIE CU PARAMETRII CU

IMPACT ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢEI - RAPORT NAŢIONAL 2011- 2012

19

SUPRAVEGHEREA CAZURILOR DE METHEMOGLOBINEMIE ACUTĂ INFANTILĂ GENERATE

DE APA DE FÂNTÂNĂ RAPORT NAŢIONAL 2012

25

MONITORIZAREA APELOR POTABILE ÎMBUTELIATE – ALTELE DECÂT APELE MINERALE

NATURALE SAU DECÂT APELE DE IZVOR

28

MONITORIZAREA CALITĂŢII APEI BALNEARE DIN STAŢIUNILE BALNEARE ŞI CENTRE DE

TRATAMENT DE PE TERITORIUL ŢĂRII 2011 – 2012

35

CAPITOLUL II – PROTEJAREA SANATATII PUBLICE IN RELATIE CU IGIENA

AERULUI SI EFECTUL SCHIMBARILOR CLIMATICE

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII A POLUANŢILOR ATMOSFERICI ŞI

ADAPTAREA LA EFECTELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE 41

SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI SI CALITATEA AERULUI INTERIOR

51

CAPITOLUL III – PROTEJAREA SANATATII PUBLICE IN RELATIE CU

EXPUNEREA LA CONTAMINANTI CHIMICI

UTILIZAREA PRODUSELOR COSMETICE 66

MONITORIZAREA INTOXICATIILOR ACUTE NEPROFESIONALE CU PRODUSE CHIMICE –

RAPORT ANNUAL 2012

73

CAPITOLUL IV- PROTEJAREA SANATATII POPULATIEI IN RELATIE CU

IGIENA HABITATULUI UMAN

EVALUAREA SI SUPRAVEGHEREA STARII DE SANATATE A POPULATIEI EXPUSA LA

ZGOMOTUL URBAN

82

IMPACTUL ASUPRA SĂNĂTĂŢII ŞI MEDIULUI GENERAT DE MANAGEMENTUL

DEŞEURILOR MENAJERE

86

MANAGEMENTUL DEŞEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ

89

CAPITOLUL V – PROTEJAREA SANATATII POPULATIEI IN RELATIE CU

IGIENA RADIATIILOR IONIZANTE

PROTEJAREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI ÎMPOTRIVA EXPUNERII LA RADON 92

AUDITUL CLINIC AL ACTIVITĂŢII MEDICALE CU RADIAŢII IONIZANTE 96

SUPRAVEGHEREA CONŢINUTULUI RADIOACTIV AL APELOR MINERALE ŞI EVALUAREA

EFECTULUI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE

99

SUPRAVECHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI DIN JURUL OBIECTIVELOR

NUCLEARE MAJORE

102

EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA RADIAŢII IONIZANTE A PERSONALULUI MEDICAL 105

MONITORIZAREA RADIOPROTECŢIEI PACIENTULUI ÎN EXPUNEREA MEDICALĂ 107

MONITORIZAREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE CONFORM LEGII 458/2002 112

SUPRAVEGHEREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE ŞI ALIMENTULUI CONFORM

CERINŢELOR EUROATOM

115

CAPITOLUL VI - FACTORII DE RISC ALIMENTARI ŞI SĂNĂTATEA EVALUAREA STĂRII DE NUTRIȚIE A POPULAȚIEI ÎN RELAȚIE CU CONSUMUL ALIMENTAR 118

REDUCEREA CONSUMULUI DE SARE DIN PRODUSELE ALIMENTARE 132

ÎNCURAJAREA CONSUMULUI DE SARE IODATĂ 135

EVALUAREA CAZURILOR DE TOXIINFECȚII ALIMENTARE 138



ALIMENTELE CU DESTINAŢIE NUTRIŢIONALĂ SPECIALĂ 144

SUPLIMENTELE ALIMENTARE 148

APELE MINERALE NATURALE ÎMBUTELIATE 150

ADITIVII ALIMENTARI 154

MONITORIZAREA COLORANȚILOR SINTETICI DIN BĂUTURILE ALCOOLICE ŞI

NEALCOOLICE

156

MATERIALE CARE VIN ÎN CONTACT CU ALIMENTUL 158

ALIMENTELE IRADIATE 162

MONITORIZAREA ALIMENTELOR CU ADAOS DE VITAMINE, MINERALE ŞI ALTE

SUBSTANŢE

164

CAPITOLUL VII – PROTEJAREA SANATATII SI PREVENIREA

IMBOLNAVIRILOR ASOCIATE FACTORILOR DE RISC DIN MEDIUL DE MUNCA

ANALIZA STRUCTURII ŞI A TENDINŢELOR EVOLUTIVE ALE BOLILOR PROFESIONALE LA

NIVEL NATIONAL

168

SUPRAVEGHEREA RESPECTĂRII CERINŢELOR MINIME LEGISLATIVE PRIVIND

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA ÎN MUNCĂ A LUCRĂTORILOR EXPUŞI ZGOMOTULUI

PROFESIONAL.

170

NOXE PROFESIONALE (CHIMICE SI PULBERI) CU IMPACT IN EXPUNEREA PROFESIONALA

DIN ROMANIA – METODE DE DETERMINARE IN AERUL ZONELOR DE MUNCA, INDICATORI

BIOLOGICI DE EXPUNERE SI/SAU DE EFFECT

172

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII LA AZBEST SI INSPECTIA MASURILOR PENTRU

PROTEJAREA SANATATII FATA DE ACEST RISC

174

ASPECTE PRIVIND EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA RADIAŢII IONIZANTE ÎN ROMÂNIA. 178



CAPITOLUL I – PROTEJAREA SANATATII PUBLICE IN

RELATIE CU IGIENA APEI

CALITATEA APEI POTABILE DISTRIBUITE IN SISTEM CENTRALIZAT

LA PESTE 5000 DE LOCUITORI SAU IN CANTITATE MAI MARE DE

1000MC/ZI- RAPORT NAŢIONAL 2011 – 2012

Dr. Anca Tudor, Dr. Andra Neamţu, Analist IT Cătălin Staicu, Ing. Angelica Voinoiu,

Asistent Georgeta Botin – CNMRMC, DSP teritoriale

DIRECTIVA CONSILIULUI Europei din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei

destinate consumului uman (98/83/CE) a fost transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr.

458 (r1) din 08/07/2002 , Republicata in M.O., partea I nr. 875 din 12/12/2011, privind

calitatea apei potabile.

Hotarârea de Guvern nr. 974/2004 stabileşte Normele de supraveghere, inspecţie

sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi Procedura de autorizare sanitară a

producţiei şi distribuţiei apei potabile.

Datele au fost Raportate de catre responsabilii desemnati de catre DSP teritoriale

pentru întocmirea Raportării către Comisia Europeană a informaţiilor privind calitatea apei

potabile distribuite în sistem centralizat la peste 5000 de locuitori sau cu un volum de

distribuţie mai mare de 1000mc/zi. Informaţiile care constituie Baza de date cuprind

raportările efectuate conform cerintelor legislative în vigoare privind Monitorizarea de

control ( obligaţia Operatorului de apă potabilă) şi conform cerinţelor Monitorizării de audit

(obligaţie ce intră în atribuţia Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeanş şi a Municipiului

Bucureşti). La nivelul INSP s-a realizat centralizarea datelor în Baza centrală de date şi

prelucrarea acestora conform Ghidului de Raportare al Comisiei Europene versiunea

octombrie 2011.

Modalitatea de colectare şi prezentare a datelor privind calitatea apei potabile

distribuite prin sisteme publice de aprovizionare cu apă, a utilizat pentru anii 2011-2012

formatul Excell, conformă cu cerinţele Directivei 98/83/EC şi ale WISE – Water Information

System of Europe/ Sistemul de Informaţii referitoare la Apă din Europa. Metodologia

Documentele care au stat la baza integrării informaţiilor transmise de DSP teritoriale,

au fost următoarele:

Ghidul de Raportare versiunea octombrie 2011

- User manual v 1.0 – informatii privind fluxul informational de postare a raportului

trianual – ghid tehnic IT.

- Macheta Excell cu date referitoare la monitorizarea calităţii apei potabile în anii 2011

şi 2012.

Raportarea se referă la apa potabilă ,apa destinată consumului uman fie în starea ei

naturală, fie după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri

casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din

rezervor sau este distribuită în sticle sau alte containere şi toate tipurile de apă folosită ca

sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea

produselor ori substanţelor destinate consumului uman, cu excepţia cazului în care autorităţile

competente aprobă folosirea apei şi este demonstrat că apa utilizată nu afectează calitatea şi

salubritatea produsului alimentar în forma lui finită.

Monitorizarea de audit conform legislaţiei actuale se efectuează de către DSP

teritoriale pentru:

-27 de parametri microbiologici şi chimici la ieşirea din staţia de tratare

-29 de parametri microbiologici şi chimici la robinetul consumatorului.



Nici un DSP teritorial nu a efectuat monitorizarea tuturor parametrilor stipulaţi prin

Legea calităţii apei potabile. Costurile monitorizării de audit sunt suportate de către

operatorul de apă.

Monitorizarea de control este în responsabilitatea operatorului de apă. În cadrul

acesteia ar trebui să se analizeze:

-24 de parametri microbiologici şi chimici la ieşirea din staţia de tratare, din care

aluminiu, fier total doar daca se folosesc in cadrul sistemului de tratare a apei; mangan, doar

dacă se aplică un procedeu de reducere a acestuia.

-17 parametri chimici şi microbiologici la robinetul consumatorului, cu aceleaşi

menţiuni pentru aluminiu şi fier.

-3 parametri din cadrul monitorizării de control îl constituie cei organoleptici: gust,

miros,culoare.

Laboratoarele care efectueză analizele în cadrul monitorizării de audit şi de control ar

trebui să fie înregistrate la Ministerul Sănătăţii pentru efectuarea controlului oficial al apei

potabile.Raportul cuprinde informaţii referitoare la zonele mari de aprovizionare, respectiv cu

peste 5000 de locuitori aprovizionaţi sau cu un volum de apă distribuit în sistem centralizat

de peste 1000mc/zi. Numărul de zone mari de aprovizionare monitorizate a fost de 298 în

anul 2011 şi de 322 în anul 2012.

Procentul populaţiei aprovizionate în Zonele mari de aprovizionare, rezultat în urma

raportărilor DSP teritoriale a fost de 52% în anul 2011 şi 49% în anul 2012.

Zonele mari de aprovizionare raportate au avut drept sursă de apă folosită pentru

potabilizare în anul 2011 : sursă de profunzime- 35,44%, sursă de suprafaţă – 61,96, ape

filtrate prin banc – 2,12, reîncărcare artificială a acviferului – 0,48%. În anul 2012

repartizarea surselor de apă în ZAP mari a fost următoarea: : sursă de profunzime- 32,48%,

sursă de suprafaţă – 64,72, ape filtrate prin banc – 2,22, reîncărcare artificială a acviferului –

0,58%.

CENTRUL NAŢIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR RAPORT SĂNĂTATE ŞI MEDIU 2012

10





Parametrii de Radioactivitate monitorizaţi

Judetul 2011 2012

ALBA 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală, Doza efectivă totală de referinţă

ARAD 0 0

ARGEŞ 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


BACĂU 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală

BIHOR 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


BISTRIŢA-

NĂSĂUD Doza efectivă totală de referinţă

Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală

BOTOŞANI Activitatea alfa globală, Activitatea

beta globală



BRĂILA 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală

BRAŞOV

Activitatea alfa globală, Activitatea

beta globală, Doza efectivă totală de

referinţă



BUCUREŞTI 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală

BUZĂU 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


CĂLĂRAŞI 0 0

CARAŞ-

SEVERIN 0



CLUJ 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


CONSTANŢA Doza efectivă totală de referinţă,

Tritiu


globală, Doza efectivă totală de referinţă,

Tritiu

COVASNA 0



Tritiu

DÂMBOVIŢA 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


DOLJ Doza efectivă totală de referinţă Activitatea alfa globală, Activitatea beta


GALAŢI Doza efectivă totală de referinţă Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală

GIURGIU 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


GORJ 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


HARGHITA 0 0



Parametrii de Radioactivitate monitorizaţi

Judetul 2011 2012

HUNEDOARA 0 0

IALOMIŢA 0 0

IAŞI Activitatea alfa globală, Activitatea

beta globală



ILFOV 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


MARAMUREŞ Activitatea alfa globală, Activitatea

beta globală


globală

MEHEDINŢI Activitatea alfa globală, Activitatea

beta globală



MUREŞ 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală

NEAMŢ 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


OLT 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


PRAHOVA 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală

SĂLAJ 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


SATU MARE 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta


SIBIU Activitatea alfa globală, Activitatea

beta globală



SUCEAVA Activitatea alfa globală, Activitatea

beta globală



TELEORMAN Activitatea alfa globală, Activitatea

beta globală



TIMIŞ 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală

TULCEA Tritiu



Tritiu

VÂLCEA Doza efectivă totală de referinţă,

Tritiu



VASLUI 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală

VRANCEA 0 Activitatea alfa globală, Activitatea beta

globală

CENTRUL NAŢIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR RAPORT SĂNĂTATE ŞI MEDIU 2012

14

CONCLUZII ZONE DE APROVIZIONARE MARI



EVALUAREA CALITĂŢII APEI DE ÎMBĂIERE - SEZONUL 2012

Dr. Anca Tudor, Dr. Andra Neamţu, Analist IT Cătălin Staicu, Ing. Angelica Voinoiu,

Asistent Georgeta Botin – CNMRMC, DSP Constanţa, DSP Tulcea

Apa este o resursă naturală rară, a cărei calitate trebuie protejată, apărată, gestionată și tratată ca atare. Apele de suprafață, în special, sunt resurse regenerabile a căror capacitate de

regenerare în urma unor consecințe negative rezultate din activitățile umane este

limitată.Politica comunitară în domeniul mediului trebuie să vizeze un nivel ridicat de

protecţie, să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de conservare, protejare şi îmbunătăţire a

calității mediului și de protejare a sănătății oamenilor. În decembrie 2000 Comisia Europeană

a adoptat o comunicare către Parlamentul European și către Consiliul European, intitulată

"Elaborarea unei noi politici a apei pentru îmbăiere" și a iniţiat o consultare la scară largă a

tuturor părților interesate și implicate. Principalul rezultat al acestei consultării a fost un

sprijin general acordat elaborării unei noi directive, bazată pe cele mai recente dovezi

științifice și acordând o atenție specială participării mai largi a publicului. Decizia nr.

1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui

de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu conține un angajament de a asigura

un nivel ridicat de protecție a apei pentru îmbăiere, în special prin revizuirea Directivei

76/160/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1975 privind calitatea apei pentru scăldat şi

adoptarea noii Directive. Prezenta directivă 2006/7/CEE utilizează dovezi științifice pentru a

pune în aplicare cei mai fiabili parametri indicatori, care să permită prevederea unui risc

microbiologic pentru sănătate și asigurarea unui nivel ridicat de protecție. Această Directivă

a fost transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 546/2008 privind

gestionarea calităţii apei de îmbăiere, cu modificările şi completările ulterioare, şi legislaţia

subsecventă. Ministerul Sănătăţii este autoritate competentă pentru evaluarea calităţii apei de

îmbăiere. Raportul anual al calităţii apei de îmbăiere este transmis până în data de 31

decembrie a anului pentru care s-a făcut raportarea, Comisiei Europene. Raportul calităţii

apei de îmbăiere pentru sezonul 2012 se referă la apele costiere (Marea Neagră) în care

autorităţile de sănătate publică au monitorizat calitatea apei conform noii Directive a apei de

îmbăiere DIRECTIVA 2006/7/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN Și A CONSILIULUI

din 15 februarie 2006 privind gestionarea calității apei pentru îmbăiere și de abrogare a

Directivei 76/160/CEE. Sezonul de îmbăiere reprezintă perioada în care poate fi preconizată

prezenţa unui număr mare de utilizatori ai apei de îmbăiere. În România, în anul 2012,

sezonul a fost în perioada 1 iunie – 15 septembie 2012. Numărul zonelor de îmbăiere cu apă

costieră (Marea Neagră) ce au fost raportate la Comisia Europeană a fost de 49. Dintre

acestea, 48 sunt în judeţul Constanţa şi o zonă de îmbăiere este în judeţul Tulcea.

Probele de apă de îmbăiere au fost prelevate de către autoritatea de sănătate publică

judeţeană cu o frecvenţă stabilită prin calendarul de monitorizare. Institutul Naţional de

Sănătate Publică a informat Ministerul Sănătăţii asupra listei apelor de îmbăiere, iar acesta a

afişat-o pe pagina web, astfel încât să poată fi consultată de potenţialii utilizatori. Prelevările

de apă s-au realizat în locurile cu cel mai mare număr mediu zilnic de utilizatori ai apelor de

îmbăiere. Prelevările au început cu 15 zile înainte de deschiderea sezonului de îmbăiere.

Analiza apei a fost adaptată în funcţie de condiţiile geografice şi topografice şi de prezenţa

unor evacuări poluante sau potenţial poluante. În cazul în care apa nu respectă parametrii

stabiliţi de prevederile legale, autorităţile de sănătate publică nu pot autoriza îmbăierea decât

dacă au luat măsurile necesare pentru a îmbunătăţi calitatea apei. Acestea dispun de un

termen de 10 ani de la data notificării efectuate prin Directiva 2006/7/CEE pentru a asigura

conformitatea calităţii apei cu valorile-limită stabilite.



Zonele de îmbăiere din judeţul Constanţa

Direcţia de Sănătate Publică Constanţa a raportat următoarele zone de îmbăiere

LOCALITATE PUNCT DE MONITORIZARE ZONĂ AUTORIZATĂ

SANITAR DA/NU

NĂVODARI

TABĂRA DELFIN NU

HANUL PIRATILOR NU

CAMPING MARINA SURF NU

PERLA MAJESTIC NU

POPAS III MAMAIA NU

CAMPING PESCARESC NU

MAMAIA

TABARA TURIST DA

ENIGMA DA

ESTIVAL NU

VEGA DA

REX DA

CASTEL DA

CAZINO DA

PERLA DA

AURORA DA

CONSTANŢA DELFINARIU NU

MODERN NU

EFORIE NORD DEBARCADER DA

BELONA DA

CORDON EF. N-S AZUR NU

TABARA EFORIE SUD NU

EFORIE SUD SPLENDID BEACH NU

CAZINO NU

COSTINEŞTI PESCARIE DA

FORUM DA

OLIMP

PESCĂRIE NU

PISCINA OLTENIA DA

ZONA 0 PROTOCOL NU

NEPTUN TERASA BRIZA DA

NEPTUN II NU

JUPITER

BRASERIA DELFINUL NU

COMPLEX COMETA NU

HOTEL CAPITOL NU

HOTEL CALIFORNIA NU

CAP AURORA

HOTEL OPAL NU

HOTEL ONIX NU

RESTAURANT PESCĂRESC NU

VENUS

RESTAURANT CALIPSO NU

HOTEL AFRODITA NU

HOTEL SILVIA NU



LOCALITATE PUNCT DE MONITORIZARE ZONĂ AUTORIZATĂ

SANITAR DA/NU

PERLA VENUSULUI NU

CORDON VENUS-

SATURN

BUFET ADRIANA DA

ACTETIS NU

SATURN ADRAS DA

PLAJA DIANA DA

MANGALIA MANGALIA NU

2 MAI 2 MAI NU

VAMA -VECHE VAMA -VECHE DA

Direcţia de Sănătate Publică Tulcea a raportat o singură zonă de îmbăiere autorizată

sanitar – zonă de îmbăiere costieră – SAT DE VACANTA – GURA PORTIŢEI ( la cca

17 km de Jurilovca ).

Conform obligaţiilor de raportare ale României cu privire la Directiva pentru Ape de

Imbăiere: 76/160/EEC şi Directiva 2006/7/EC, în luna mai 2012 s-au transmis C.E

următoarele informaţii:

- lista zonelor de îmbăiere litorale agreate pentru sezonul 2012 precum şi punctele

de monitorizare a calităţii apei de îmbăiere (Marea Neagră),

- durata sezonului

- calendarul de monitorizare.

Zonele de îmbăiere aflate în administrare publică sau privată sunt supuse autorizării

conform legislaţiei în vigoare. Zonele naturale folosite de populaţie, neamenajate în acest

scop sunt controlate sporadic, în funcţie de adresabilitate şi de acceptabilitate. Utilizatorii

apelor de îmbăiere sunt avertizaţi asupra calităţii apelor aflate în zonele naturale neamenajate,

în sensul calităţii corespunzătoare sau nu a acestora, conform reglemetărilor legale în

vigoare. Controlul apelor de îmbăiere folosite în mod tradiţional se realizează de DSP

teritoriale după un program stabilit la nivel local, pe baza cerinţelor HGR 459/2002.

Prelevarea probelor de apă, transportul şi conservarea sunt reglementate prin standard

conform ISO. Metodele de recoltare sunt standardizate şi aliniate la normele internaţionale.

Metodele de analiză microbiologică şi exprimarea rezultatelor sunt conform celor prevăzute

de Directiva apei de îmbăiere.

REZULTATE

Începând cu sezonul de îmbăiere 2012, direcţiile de sănătate publică au asigurat

monitorizarea parametrilor prevazuţi în coloana A din Anexa nr.1 – Parametrii de calitate –

din Hotărârea Guvernului nr. 546/2008, în vederea raportării, realizându-se următoarele

echivalări:

a) Parametrul Enterococi intestinali monitorizat în conformitate cu Anexa nr.1 –

Parametrii de calitate – din Hotărârea Guvernului nr. 546/2008 se echivalează cu

parametrul Streptococi fecali prevăzut la poziţia 3 din Anexa la Normele de calitate

pentru apa din zonele natural amenajate pentru îmbăiere, aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 459/2002.

b) Parametrul Escherichia coli monitorizat în conformitate cu Anexa nr, 1 – Parametrii

de calitate – din Hotărârea Guvernului nr. 546/2008 se echivalează cu parametrul

Coliformi fecali prevăzut la poziţia 2 din Anexa la Normele de calitate pentru apa din

zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.

459/2002.



Pentru analizarea parametrilor microbiologici din cadrul monitorizării s-au folosit metodele

de referinţă prevazute în Anexa nr.1 – Parametrii de calitate – din Hotărârea Guvernului nr.

546/2008.Regulile de prelevare a probelor pentru analizele microbiologice au fost cele

prevăzute în Anexa 5 – Reguli de prelevare a probelor pentru analize microbiologice din

Hotărârea Guvernului nr. 546/2008.Frecvenţa de prelevare a probelor a fost respectată, iar

rezultatele analizelor probelor de apă de mare au fost conforme cu prevederile legale în

vigoare Raportul calităţii aei de îmbăiere pentru sezonul 2012 a fost transmis CE în luna

decembrie 2012.



RAPORT PRIVIND SUPRAVEGHEREA CALITĂŢII APEI POTABILE

DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT ÎN ZONELE DE

APROVIZIONARE MICI, ÎN RELAŢIE CU PARAMETRII CU IMPACT

ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢEI - RAPORT NAŢIONAL

2011- 2012

Dr. Edit Vartic, Dr. Marta Bajureanu, Dr. Carmen Tulbure, Dr. Mariana Vlad - CRSP

Cluj; Laboratoarele de apă din cadrul INSP, DSP teritoriale

Având în vedere obligaţiile statelor membre stabilite de Directiva 98/83 CE, privind calitatea

apei destinate consumului uman :

- de a se asigura că apa potabilă distribuită se conformează la valorile parametrilor

microbiologici şi chimici, de a monitoriza regulat calitatea apei pentru toate

aprovizionările de apă din domeniul de aplicare al directivei (articolul 7),

- de a se asigura că publicul este informat în mod adecvat şi prompt asupra calităţii

apei destinate consumului uman (articolul 13),

- de a proteja sănătatea umană împotriva efectelor adverse ale oricărui tip de contaminare

a apei destinate consumului uman, prin asigurarea salubrităţii şi a purităţii acesteia

(articolul 1),

Datele privind calitatea apei potabile furnizate de sistemele mici şi medii din România

în perioada 2009 şi 2010 raportate la Comisia Europeană, evidenţiază un nivelul semnificativ

de neconformare a acesteia la cerinţele Directivei.

În anul 2012 a fost realizată sinteza naţională cu tema enunţată având ca obiectiv general:

Îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei apei potabile distribuite de sistemele mici de apă

potabilă prin implementarea Directivei 98/83 CE privind calitatea apei destinate consumului

uman şi la nivelul sistemelor de aprovizionare mici din România.

Obiectivele specifice ale metodologiei propuse au fost următoarele:

1. catagrafierea sistemelor mici de apă potabilă, cele care aprovizionează mai puţin de 5000

de locuitori /distribuie sub 1000m3/zi, existente în fiecare judeţ în anul 2011,

2. evaluarea calităţii apei potabile furnizate populaţiei de 2 sisteme mici de aprovizionare cu

apă din CAT 3/ judeţ, cu scopul de a determina dacă apa potabilă este corespunzătoare sau nu

din punctul de vedere al parametrilor cu relevanţă pentru sănătate, prevăzuţi în Legea nr.

458/2002 privind calitatea apei potabile, în vederea întreprinderii acţiunilor de remediere

necesare pentru restabilirea calităţii apei potabile şi informarea consumatorilor.Raportul

prezintă o sinteză a informaţiilor referitoare la sistemele de aprovizionare publice mici din

România şi a fost întocmit din datele raportate de către DSP-urile judeţene, date colectate

pe formatele existente în anexele 3, 4 şi 5 ale metodologiei privind aprovizionarile mici cu apa

potabilă.

Datele colectate în anul 2012 au fost cele privind :

1. Informaţii generale despre aprovizionarea cu apă potabilă prin sisteme mici în România,

date referitoare la situaţia din anul 2011,

2. Fişa de caracteristici – staţia de tratare a apei (sistemul de aprovizionare pentru care s-a

realizat evaluarea calităţii apei potabile distribuite în 2012),

3. Fişa de caracteristici – reţeaua de distribuţie a sistemului de aprovizionare luat în

supraveghere,

4. Date privind rezultatele supravegherii calităţii apei potabile furnizate în anul 2012 de cele

2 sisteme mici de aprovizionare cu apă potabilă selecţionate în fiecare judeţ.

Datele privind parametrii de calitate ai apei au fost furnizate de către Centrele Regionale de

Sănătate Publică Cluj, Bucureşti, Iaşi, Mureş şi Timişoara şi reprezintă rezultatele celor două

campanii de prelevare (etapele vară şi toamnă) şi analiză a probelor de apă potabilă prelevate.



În anul 2011, în cele 41 de judeţe la care se referă raportarea, au fost catagrafiate un număr

total de 2075 de zone de aprovizionare mici, diferenţiate pe 3 categorii în funcţie de

volumul de apă distribuit/zi : CAT 1 – 958, CAT 2 – 896,CAT 3 – 221.

Volumele totale de apă furnizate de către fiecare categorie de zonă de aprovizionare în parte

au fost următoarele: CAT 1 - 49223 m3/zi, CAT 2- 182087 m

3/zi, CAT 3- 133670 m

3/zi

Volumul total de apă furnizat pe zi de cele 3 categorii de ZAP a fost realizat în proporţie de

82,09% din surse de profunzime, urmate de sursele de suprafaţă în proporţie de 12,68%.

Ponderea amestecului de apă obţinut din apa de suprafaţă şi cea de profunzime a fost de

2,12%, iar cea a apei provenite prin încărcarea artificială a acviferului de 3,10%

În anul 2012, din cele 41 de judeţe la care se referă raportarea, au fost selectate un număr

total de 77 de zone de aprovizionare mici în vederea prelevării de probe de apă şi efectuării

de analize, diferenţiate pe 3 categorii, în funcţie de volumul de apă distribuit m3/zi : CAT 1 –

1, CAT 2 – 12, CAT 3 – 64.

Sistemele de aprovizionare cu apă pentru care s-a realizat evaluarea calităţii apei potabile

furnizate populaţiei au preluat apa din următoarele tipuri de surse de apă: foraje (53), râu (7),

izvor (5), lac/ dren (4), parîu (2).

Populaţia totală aprovizionată de cele 77 ZAP mici luate în studiu a fost de 442947

persoane.

Tratarea apei s-a realizat numai prin clorinare la majoritatea covârşitoare a ZAP mici

selectate.

Excepţie fac 3 ZAP: Tălmaciu din jud. Sibiu, Gheorghe Doja din jud. Ialomiţa şi Şieuţ din

jud. Bistriţa-Năsăud, unde nu se aplică procedeul de dezinfecţie al apei.

În cazul sistemelor de aprovizionare mici pentru care s-a realizat evaluarea calităţii

apei furnizate populaţiei, au fost identificate următoarele tipuri de substanţe clorigene

utilizate în procesul de dezinfecţie al apei: clor gazos 54,80%, cloramina 13,70% şi hipoclorit

de Na 31,50%.

Cauze de neconformare raportate pentru sistemele mici de apă monitorizate:

cauze datorate captării sau legate de captare

C1 - Poluare de durată, documentată, industrială, de la apele uzate sau agricolă –

3,89% ZAP

C5 - Alte cauze legate de captare - 3,89% din totalul ZAP

C3 - Cauze hidrogeologice naturale - 1,30% din totalul ZAP

C2 - Poluări accidentale, deversări - 1,30% din totalul ZAP

cauze datorate tratării sau legate de tratare:

T3 - Dozare inadecvată a reactivilor de tratare - 9,09% din totalul ZAP

T7 - Alte cauze legate de tratare - 6,49% din totalul ZAP

cauze datorate reţelei de distribuţie sau legate de reţeaua de distribuţie:

P1 - Perturbări datorate spărturilor şi defectelor din sistemul de distribuţie (inclusiv

rezervoare), cauzate de accesul oamenilor, animalelor, prezenţă plante -7,79% din

totalul ZAP

T1 - Tratare insuficientă, insuficient persistentă -3,89% din totalul ZAP

T2 - Accidente tehnologice - 3,89% din totalul ZAP

Codificarea acţiunilor de remediere întreprinse în cazurile de neconformare

acţiuni legate de captare

C1- Acţiuni pentru stoparea sau minimizarea cauzei -7,79% din totalul ZAP

acţiuni legate de tratare

T - Stabilirea, modernizarea sau îmbunătăţirea tratării – 22,07% din totalul ZAP

acţiuni legate de reţeaua de distribuţie

P1 - Înlocuirea, deconectarea sau repararea componentelor defecte - 6,49% din totalul

ZAP



P2 - Curăţarea, spălarea sau dezinfectarea componentelor contaminate - 1,30% din

totalul ZAP.

Informaţii privind evaluarea riscului de contaminare a reţelelor de distribuţie -sisteme

mici de apă potabilă supravegheate în anul 2012

1 ZAP pentru care scorul riscului de contaminare a fost mare – loc.Mugeni, jud. Vaslui

5 ZAP pentru care scorul riscului de contaminare a fost mediu – loc. Rucăr. jud. Argeş, loc.

Săveni şi Dărăbani jud. Botoşani, loc. Fărcaşa şi Tăuţi Măgherăuş, jud. Maramureş.

Pentru restul ZAP - scorul riscului de contaminare a fost mic

Scorul riscului de contaminare a fost estimat în baza chestionarului existent în Fişa nr.

2 de evaluare a reţelei de distribuţie din metodologie, preluat din anexa la normele de

supraveghere, inspecţie şi monitorizare a HG nr. 974/2004.

Conform cu Normele de supraveghere a calităţii apei potabile, H.G. nr. 974/2004,

Anexa 1, tabelul 2 şi 4, Direcţiile de Sănătate Publică judeţene au prelevat probe de apă în

vederea determinării următorilor parametrii microbiologici, chimici şi indicatori ce

caracterizează calitatea apei potabile:

Parametrii indicatori: duritate totală,

Parametrii microbiologici: E. Coli şi Enterococi,

Parametrii chimici:

Anioni: Nitriţi, Nitraţi, Sulfaţi, Fosfaţi, Cloruri, Fluoruri, Bromuri

Compuşi organici: Trihalometani, Pesticide, Hidrocarburi aromatice policiclice

Metale : arsen, bor, cadmiu, cupru, crom, mercur, nichel, plumb, seleniu, stibiu

Analiza datelor privind calitatea apei potabile distribuite în localităţile aprovizionate de

sistemele mici de apă monitorizate

Neconformare - Parametrii de calitate microbiologici ai apei potabile

- localitatea Cernat, jud. Covasna, (E. Coli-12000/100 ml, Enterococi - 3/100)

- localitatea Poroschia, jud. Teleorman, (E. Coli-5/100 ml, Enterococi - 15/100)

- localitatea Rucăr, jud. Argeş ( Enterococi - 1/100)

- localitatea Dumbrăviţa, jud. Braşov, (E. Coli-39/100 ml, Enterococi - 5/100)

- localitatea Cetate, jud. Dolj, (E. Coli-3/100 ml, Enterococi - 4/100)

- localitatea Afumaţi, jud. Ilfov, ( Enterococi - 7/100)

Tabelul nr. 1 Valori medii pentru Nitriţi şi Nitraţi

Localitatea

Valori crescute (mg/l) Valoarea

medie CMA

Etapa I Etapa II

Nitriţi

Moţăţei DJ 1,55 sld 0,775

0,50 mg/l Dragalina CL 0,94 sld 0,47

Murgeni 0,213 0,230 0,2215

Nitraţi

Niculiţel TL 334,27 253,77 285,8

50 mg/l

Forăşti SV 237,33 42,59 139,96

Moţăţei DJ 80,8 50,02 65,5

Cetate DJ 63,4 48,5 55,95

S.de Pădure MS 45,05 49,25 47,15

Limanu CT 42,46 sld 21,23



Parametrul nitrit a înregistrat o valoare medie de 0,775 mg/ în apa potabilă prelevată

din localitatea Moţăţei jud. Dolj, (valoarea minimă- sld, valoarea maximă 1,55 mg/l) (tabelul

nr. 1). Valorile medii înregistrate pentru parametrul nitrat se situează peste limita

concentraţiei maxime admise, în localităţile Niculiţel, jud. Tulcea unde s-a înregistrat

valoarea de 285,8 mg/l, loc. Forăşti, jud. Suceava, la valoarea de 139,96 mg/l, loc. Moţăţei,

jud. Dolj valoare medie de 65,5 mg/l şi loc. Cetate, jud. Dolj cu 55,95 mg/l (tabelul nr.1).

Pentru parametrul cloruri toate valorile determinate s-au situat sub nivelul CMA (250 mg/l),

valorile detectabile fiind cuprinse între 148,35 mg/l şi 0,55 mg/l. Valorile cele mai mari s-au

înregistrat în localităţile: Victoria (jud. Brăila) 148,35 mg/l, Giurgeni (jud. Ialomiţa) 139,08

mg/l, Vidra (jud. Vrancea) 100,48 mg/l.

Pentru parametrul fluor toate valorile determinate s-au situat sub nivelul CMA (1,2 mg/l).

Valorile detectabile au fost cuprinse între 0,624 mg/l şi 0,012 mg/l. Cele mai mari valori

înregistrate au fost: 0,774 mg/l la Poroschia (jud. Teleorman), 0,624 mg/l la Dragalina şi

0,548 mg/l la Limanu (jud. Constanţa).

Tabelul nr. 2 Valori medii pentru THM total

Localitatea

Valori crescute (μg/l) THM total Valoarea medie CMA

Etapa I Etapa II

Turceni GJ 605 sld 302,5

100 μg/l

Ţicleni GJ 467,6 1,8 234,7

Nadlac AR 166,8 sld 83,4

Gătaia TM 143,3 sld 71,65

Săveni BT 124,41 256,87 190,64

Călan HD 93,5 sld 46,75

Strehaia MH 86,7 sld 43,35

Geoagiu HD 76,9 sld 38,45

Chitorani PH 61,9 3,72 32,81

Zlatna AB 60,83 38,09 49,46

Şugag AB 60,4 17,55 38,97

Pâncota AR 59,8 sld 29,9

În apa prelevată de la robinetul consumatorului, valorile medii înregistrate pentru parametrul

THM total s-au situat peste valoarea concentraţiei maxime admise în 3 localităţi: loc.

Turceni, 302,5 μg/l, respectiv 234,7μg/l în loc. Ţicleni, ambele situate în jud. Gorj, urmate

de loc. Săveni, jud. Botoşani 190,64 μg/l (tabelul nr. 2). Limita de detecţie 0,001 µg/l.

Tabelul nr. 3 Valori semnificative pentru pesticide etapa I-a şi etapa II-a

Localităţi

pentru care s-au

înregistrat

depăşiri ale CMA

Compuşi din clasa pesticidelor organo-clorurate (μg/l)

4‟,4‟

DDD

4‟,4‟

DDT

gama-

HCH

hepta-

clor endrin

metoxi-

clor

Total

Pesticide

CMA 0,1

µg/l 0,1 µg/l 0,1 µg/l 0,03 µg/l

0,1

µg/l 0,1 µg/l 0,5 µg/l

Etapa I

Şag TM 0,397 0,296 0,167 0,33 0,16 1,172 2,687

Gătaia TM sld sld sld 0,157 sld sld 0,157

Pâncota AR sld sld sld 0,278 sld 0,747 1,025

Berzovia CS sld sld sld 0,034 sld sld 0,034

Cetate DJ sld sld sld 0,162 sld sld 0,162

Moţăţei DJ sld sld sld 0,354 sld sld 0,354



Eşelniţa MH sld sld sld 0,051 sld sld 0,051

Strehaia MH sld sld sld 0,036 sld sld 0,036

Scorniceşti OT sld sld sld 0,045 sld sld 0,045

Geoagiu HD sld sld sld sld sld sld sld

Etapa II

Geoagiu HD - - - sld - 0,89 0,89

Călan MH - - - sld - 0,39 0,39

Eşalniţa MH - - - sld - 0,36 0,36

Şag TM - - - 0,24 - sld 0,24

Pâncota AR sld sld sld sld sld sld sld

Determinarea pesticidelor organoclorurate s-a realizat utilizând un gaz cromatograf

Shimadzu 2010, echipat cu coloană capilară şi detector cu captură de electroni (ECD) după

prelucrarea prealabilă a probelor prin extracţie cu solvenţi organici.

Pentru majoritatea localităţilor supravegheate, valorile concentraţiilor obţinute pentru

compuşii individuali încadraţi în categoria pesticidelor organoclorurate s-au situat sub nivelul

limitei de detecţie de 0,001 µg /l.

Localităţile unde valoarea medie pentru parametrul total pesticide a depăşit CMA (0,5

µg/l) au fost localitatea Şag din jud. Timiş cu 1,4635 µg/l şi loc. Pâncota din jud. Arad cu

0,5125 µg/l. O valoarea medie crescută pentru acest parametru s-a obţinut şi la analiza apei

potabile din localitatea Geoagiu, jud. Hunedoara, de 0,445 µg/l (tabelul nr. 3).

Valorile obţinute pentru parametrul hidrocarburi aromatice policiclice s-au situat la

toate probele de apă potabilă analizate mult sub nivelul CMA (0,01µg/l pentru benz(a)piren şi

0,10 µg/l pentru suma compuşilor benzo(b)fluorantren, benzo(k)fluorantren,

bezo(ghi)perilen, indeno(1,2,3-cd)piren), majoritatea determinărilor aflându-se sub limita de

detecţie (0,0001 µg/l) a metodei (HPLC).

Tabelul nr. 4 Valori medii pentru arsen

Localitatea Valori crescute (μg/l)

Valoarea medie CMA Arsen Etapa I Etapa II

Săcuieni BH 25,83 25,21 25,52

10 μg/l V. lui Mihai BH 28,47 18,33 23,4

Nădlac AR 9,47 7,36 8,415

Valorile medii înregistrate pentru parametrul arsen în apa prelevată de la robinetul

consumatorului a depăşit CMA în localităţile Săcuieni unde s-a înregistrat valoarea de 25,52

µg/l şi localitatea Valea lui Mihai cu 23,4 µg/, ambele localităţi situate în jud. Bihor (tabelul

nr. 4).

Determinarea arsenului s-a efectuat prin metoda Spectrofotometriei de Absorbţie Atomică cu

atomizare în cuptor, limita de detecţie pentru arsen = 1 µg/l.

Pentru parametrul plumb, singura valoarea medie situată peste CMA de 10,125μg/l, a fost

înregistrată în apa potabilă prelevată din localitatea Eşelniţa, jud.Mehedinţi.

Valorile obţinute pentru parametrul cupru s-au situat mult sub nivelul CMA (0,1 mg/l) la

toate probele de apă potabilă analizate, cu excepţia notabilă a probei recoltate din localitatea

Limanu, jud.Constanţa, care a înregistrat 0,33 mg/l în etapa de vară şi valoarea medie de

0,209 mg/l.Valoarea minimă detectată a fost de 0,0014 mg/l.

Pentru parametrul bor toate valorile determinate s-au situat mult sub nivelul CMA (1 mg/l),

find cuprinse în intervalul 0,003 mg/l şi 0,61 mg/l. Cele mai mari valori s-au obţinut la

Drăgăneşti (jud.Olt) 0,61 mg/l, Fărcaşa (jud.Maramureş) 0,5804 mg/l şi Viile (jud. Satu

Mare) 0,382 mg/l.



Valorile de cadmiu cele mai ridicate detectate în apa potabilă prelevată de la robinetul

consumatorului s-au situat în intervalul 3,4-4,88 µg/l, toate acestea fiind sub nivelul CMA de

5 µg/l. Valoarea maximă de 4,88µg/l, a fost înregistrată în apa potabilă prelevată din

localitatea Titu, jud. Damboviţa. Valoarea minimă detectată a fost de 0,016 µg/l.

Valorile înregistrate pentru parametrul crom, în apa prelevată de la robinetul consumatorului,

s-au situat în intervalul 0,31 µg/l-36,18 µg/l, aflându-se sub nivelul concentraţiei maxime

admise în toate probele de apă analizate (CMA= 50µg/l).

Valorile obţinute pentru parametrul mercur au fost cuprinse între 0,5 µg/l şi 0,1 µg/l

situându-se sub nivelul CMA (1 µg/l) la toate probele de apă potabilă analizate. Cele mai

multe rezultate au fost sld. Valoarea maximă determinată a fost de 0,36 µg/l la Poroschia

(jud. Teleorman), iar cea minimă, de 0,11 µg/l la Scorniceşti (jud. Olt).

Valorile înregistrate pentru nichel, în apa prelevată de la robinetul consumatorului s-au situat

în intervalul 1 µg/l - 13 µg/l, găsindu-se mult sub nivelul concentraţiei maxime admise de 20

µg/l. Valoarea maximă de 13 µg/l a fost determinată în apa prelevată din localitatea Unirea,

jud. Brăila.

Valorile obţinute pentru parametrul seleniu s-au situat sub nivelul CMA (10 μg/l) la toate

probele de apă potabilă recoltate, cu excepţia probei recoltate de apă din localitatea

Sângeorgiu de Pădure (jud. Mureş) unde valoarea obţinută a depăşit CMA, situându-se la

10,83 μg/l. Valoarea minimă detectată a fost de 0,48 μg/l, cele mai multe valorilor situându-

se sub nivelul limitei de detecţie.

Valorile obţinute pentru parametrul seleniu s-au situat sub nivelul CMA (10 μg/l) la toate

probele de apă potabilă analizate, fiind cuprinse în intervalul 0,97 μg/l - 7,06 μg/l. Cele mai

mari valori determinate au fost: 6,78 μg/l la Ciumani (jud. Harghita) şi 7,06 μg/l la

Dumbrăveni (jud. Sibiu).

Pentru parametrul stibiu, valorile obţinute s-au situat în intervalul 0,02 μg/l - 4,092 μg/l,

încadrându-se sub nivelul CMA (5 μg/l) la toate probele de apă potabilă analizate. Cele mai

mari valori determinate au fost: 4,092 μg/l la Telciu (jud. Bistriţa Năsăud), 4,05 μg/l la Cehu

Silvaniei (jud. Sălaj) şi 3,84 μg/l la Căpuş (jud. Cluj).



SUPRAVEGHEREA CAZURILOR DE METHEMOGLOBINEMIE ACUTĂ

INFANTILĂ GENERATE DE APA DE FÂNTÂNĂ RAPORT NAŢIONAL 2012

Dr. Oana Iacob, CRSP Iaşi, DSP teritoriale

Legea nr. 458/2002(r) din 08/07/2002 privind calitatea apei potabile completată şi modificată

de Legea nr. 311 din 28 iunie 2004; Hotărârea nr. 974/2004 din 15/06/2004 pentru aprobarea

Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi a

Procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei potabile cu modificările şi

completările ulterioare; Ordin nr. 1591/1110/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de

realizare a programelor naţionale de sănătate. Metodologie. Investigarea s-a desfăşurat sub forma unei anchete epidemiologice descriptive,

cu secvenţe transversale anuale, datele fiind colectate la nivel judeţean, pe model unitar de

înregistrare a cazului, cu transmitere trimestrială de către DSPJ la CRSP Iaşi; prelucrarea s-a

realizat pe judeţe/regiuni. Datele colectate se referă la morbiditatea spitalizată prin

methemoglobinemie acută în toate unităţile spitaliceşti din judeţ. Sursele de informaţii sunt

Foile de observaţie ale spitalelor, luându-se în considerare cazul de boală cu diagnostic

principal la externare de “Intoxicaţie acută cu nitraţi”; pe baza acestora şi a

investigării/expertizării condiţiilor igienico-sanitare a sursei de apă/calităţii apei de fântână se

completează fişele tipizate A (date privind efectul) şi B (date privind expunerea). La

prelucrarea datelor s-au utilizat criteriile proprii epidemiologiei descriptive, evaluându-se

frecvenţa, distribuţia şi tendinţa cazurilor.

Rezultate şi discuţii. În anul 2012, la nivelul întregii ţări (41 judeţe şi municipiul Bucureşti)

s-au diagnosticat şi spitalizat 79 cazuri în 21 judeţe (majoritatea în mediul rural) (Fig. 1).

Incidenţa anuală a celor 79 de cazuri de methemoglobinemie a fost de 0,37 o/oooo din

populaţia României la 1 ianuarie 2012 (n=21.355.849). Incidenţa la grup de vârstă 0-1 an a

fost de 17,57 o/oooo din populaţia 0-1 an (n=404.083), ceea ce evidenţiază un număr crescut de

cazuri intoxicate cu methemoglobină în perioada analizată, cu un vârf al incidenţei în judeţul

Iaşi (111,5 o/oooo), urmat de judeţul Vaslui (80,3

o/oooo).(Fig. 1)

Fig. 1 Incidenţa methemoglobinemiei la grupa de vârstă 0-1 an

Incidenţa pe judeţe evidenţiază existenţa în judeţele Moldovei a unui număr mai mare de

cazuri comparativ cu celelalte regiuni ale ţării 46/79 cazuri, reprezentând 58,2% din totalul

intoxicaţiilor, cele mai multe cazuri fiind raportate în judeţul Iaşi (25,3%) cu o incidenţă

specifică de 2,40 o/oooo, urmat de judeţele Vaslui (8,9% - 1,57

o/oooo) şi Bacău (8,9% - 0,98

o/oooo).(Numărul cazurilor în judeţele Moldovei reprezintă în continuare majoritatea la nivel

naţional – 59,5% din total cazuri în România.



Fig. 2. Incidenţa methemoglobinemiei pe judeţe

Distribuţia pe sexe (Fig. 3) a cazurilor a evidenţiat următoarele aspecte:

- frecvenţa uşor mai crescută a cazurilor de sex masculin (51,9%);

- în judeţele Brăila, Cluj, Galaţi, Mehedinţi Satu Mare, Suceava şi Vrancea cazurile au fost

numai de sex masculin;

- în judeţele Bihor, Buzău, Covasna, Olt cazurile de methemoglobinemie se regăsesc numai

la sexul feminin;

- în judeţele Moldovei, cu excepţia judeţului Vaslui, methemoglobinemia predomină la

sexul masculin (p=0,245).

Fig. 3 Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie pe sexe

Expertiza surselor de apă incriminate în producerea bolii arată deficienţe de construcţie şi

întreţinere igienică ale fântânii; în majoritatea cazurilor, cantităţile de nitraţi din apa analizată

au depăşit 100 mg/l, iar în aproape 7 % din cazuri au fost valori peste 500 mg/l; situaţia cea

mai precară se întâlneşte în teritoriul Moldovei (Fig. 4).



Fig. 4 Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie în funcţie de concentraţia

de nitraţi din apa de fântână

Concluzii. Din totalul de 79 cazuri de intoxicaţii acute cu nitraţi, mai mult de jumătate

provin din judeţele Moldovei dar sunt indicii însă, că cifra este încă mult subestimată, nu atât

din cauza dificultăţii diagnosticului, cât mai ales din cauza fluxului informaţional

discontinuu de la nivelul DSP. La aceasta se adaugă compoziţia solului, care în mod natural

se caracterizează prin concentraţii crescute de nitraţi/nitriţi în teritoriu Moldovei (în special în

nord), de contaminarea fecaloidă a apei, prin nerespectarea condiţiilor de amplasare a

fântânilor şi a condiţiilor igienico-sanitare, dar şi de utilizarea pe scară largă a substanţelor

fertilizante în agricultură. Atât ca număr absolut cât şi ca nivel al incidenţei, continuă pentru

ultimii ani tendinţa de scădere, mai lentă sau mai abruptă ca urmare a măsurilor intensive de

comunicare a riscului şi conştientizare a populaţiei, prin conlucrarea medicilor de familie şi a

celor din DSP judeţene pentru educarea populaţiei din zonele cu risc.



MONITORIZAREA APELOR POTABILE ÎMBUTELIATE – ALTELE DECÂT

APELE MINERALE NATURALE SAU DECÂT APELE DE IZVOR

Dr. Antonia Orban, CRSPMureş; Laboratoarele de apă INSP; DSP teritoriale

Conform prevederilor prevederilor HG 1388/2010 privind aprobarea programelor

naţionale de sănătate pentru anul 2011 şi 2012, cât şi HG 1591/1110/2010 pentru aprobarea

Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012

Centru Regional de Sănătate Publică este responsabil pentru elaborarea Sintezei naţionale

“Monitorizarea apelor potabile îmbuteliate – altele decât apele minerale naturale sau decât

apele de izvor”.

Apele potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale naturale sau decât cele de izvor

produse în ţară sau importate şi sunt comercializate sub denumirea de apă de masă, se supun

Normelor de igienă cât şi Procedurii de notificare reglementate de Ordinul Ministerului

Sănătăţii 341/2007, şi se înregistrează al Ministerul Sănătăţii în „Registrul apelor potabile

îmbuteliate”. Confrom prevederilor (art.5.) acestui Ordin apa potabilă îmbuteliată este

considerată un aliment, iar calitatea trebuie să corespundă cerinţelor de calitate prevăzute în

tabelele 1B, 2 şi 3 din anexa 1. la Legea republicată 458/2002 privind calitatea apei potabile,

cu modificările şi completările aduse.

Producţia şi distribuţia apei potabile îmbuteliate se autorizează sanitar de către

autoritatea teritorială de sănătate publică (Anexa II. la HG 974/2004). Calitatea apei se

monitorizează permanent conform prevederilor art.1.b) şi cap.II. al HG 974/2004, se

realizează numai de către laboratoare înregistrate în acest scop la Ministerul Sănătăţii,

(art.15.), costurile de prelevare şi analiză a probelor de apă potabilă pentru monitorizarea de

control şi de audit fiind suportate de către producătorul/distribuitorul de apă potabilă (art.17.).

Legislaţie aferentă:

1. Lege republicată 458/2002 - privind calitatea apei potabile

2. Hotarâre Guvern 974/2004 – pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecţie

sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a

producţiei şi distribuţiei apei potabile

3. Ordin al Ministerului Sănătăţii 341/2007 - pentru aprobarea normelor de igienă şi a

procedurii de notificare a apelor potabile îmbuteliate, altele decât apele minerale

naturale sau decât apele de izvor, comercializate sub denumirea de apă de masă

4. Hotarâre Guvern 857/2011 - privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la

normele din domeniul sănătăţii publice 5. Hotarâre Guvern 1388/2010 - privind aprobarea programelor naţionale de sănătate

pentru anul 2011 şi 2012

6. Hotarâre Guvern 1591/1110/2010 - pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a

programelor naţionale de sănătate pentru anii 2011 şi 2012

Obiectiv I. Evaluarea implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate

II. Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări prin

determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate

Scopul sintezei

1) Catagrafierea unităţilor producătoare/importatoare şi a produselor de apă potabilă

îmbuteliată pe teritoriul ţării.



2) Evaluarea implementării legislaţiei în domeniu: autorizarea sanitară a producţiei şi

distribuţiei; notificarea produselor; înregistrarea produselor în Registrul apelor potabile

îmbuteliate; aplicarea principiilor din sistemul HACCP de producţie a alimentelor

3) Evaluarea calităţii apelor potabile îmbuteliate prin culegera informaţiilor referitoare la

sursele de apă folosite, şi la tipul de apă îmbuteliată.

4) Evaluarea monitorizării calităţii apelor potabile îmbuteliate prin culegera informaţiilor

referitoare la analizele de control şi de audit efectuate, şi referitoare la laboratoarele care

efectuează aceste analize.

5) Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări prin

determinarea concentraţiei de metale - As, B, Cd, Cr, Cu, Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se – din

sortimentele îmbuteliate.

Material şi metodă

Activităţile s-au derulat:

1. La nivel de INSP

Transmiterea metodologiei la DSP judeţene şi a Mun. Bucureşti;

2. La nivel de DSPJ şi Mun. Bucureşti

Completarea chestionarelor în anexele din metodologie; Trimiterea acestora la CRSP

Tg. Mureş pentru centralizarea şi prelucrarea datelor; Datele solicitate de la DSP

judeţene:

- Identificarea DSP-lui raportor.

- Catagrafierea unităţilor producătoare/importatoare din judeţ

- Catagrafierea şi înregistrarea produselor şi a datelor referitoare la produs

- Informaţii referitoare la monitorizarea de control şi de audit a calităţii apei

potabile respectiv numărul analizelor indicate în funcţie de cantitatea medie

anuală îmbuteliată, numărul analizelor efectuate şi a celor neconforme Aceste

date se referă la anul calendaristic 2011.

Recoltarea probelor din fiecare sortiment îmbuteliat; Trimiterea probelor la

Laboratorul de analiză a apei din Centrele Regionale de Sănătate Pubică;

3. La nivel CRSP–uri Regionale

Efectuarea analizei a 11 metale - As, B, Cd, Cr, Cu, Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se – din

fiecare sortiment îmbuteliat de către Laboratoarele de analiză a apei al Centrelor

Regionale de Sănătate Publică.

Eliberarea buletinelor de analiză solicitantului, şi trimiterea rezultatelor spre

centralizare la CRSP Tg Mures.

4. La nivel de Centrul Regional de Sănătate Publică Tg. Mureş

Întocmirea metodologiei şi transmiterea la CMRMC; Prelucrarea datelor primite de la

DSP judeţene şi Mun. Bucureşti şi CRSP regionale, întocmirea sintezei

anuale;RAportarea la INSP-CNMRMC, MS.

Rezultate

I. Evaluarea implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate Au trimis raportări 19 DSPJ, din care au fost prelucrate datele de monitorizare a 33

produse de la 26 producători din 17 judeţe.

Tabel 1. Numărul şi procentajul unităţilor producătoare în funcţie de

autorizaţia sanitară de funcţionare

Prezenţa/absenţa autorizaţiei sanitare Nr. producători % producători

Cu autorizaţie 24 92,31%



Fără autorizaţie 2 7,69%

Total operatori economici 26 100,00%

Tabel 2. Numărul şi procentajul unităţilor producătoare în funcţie de

implementarea sistemului HACCP

Prezenţa/absenţa HACCP Nr. producători % producători

Cu HACCP 23 88,46%

Fără HACCP 3 11,54%

Total operatori economici 26 100,00%

Tabel 3. Numărul şi procentajul produselor în funcţie de notificarea produselor

Prezenţa/absenţa notificării Nr. produse % produse

produse notificate 28 84,85%

produse fără notificare 5 15,15%

total produse 33 100,00%

Tabel 4. Numărul şi procentajul produselor în funcţie de înregistrarea produselor

Prezenţa/absenţa înregistrării Nr. produse % produse

produse înregistrate 24 72,73%

produse neînregistrate 9 27,27%


Tabel 5. Numărul şi procentajul produselor în funcţie de proprietatea sursei

Proprietatea sursei Nr. produse % produse

privată 28 84,84%

publică 5 15,15%


Tabel 6. Numărul şi procentajul produselor în funcţie de originea sursei

Originea sursei Nr. produse % produse

arteziană 11 33,33%

fântână 22 66,66%


Tabel 7. Numărul şi procentajul produselor în funcţie de metoda de tratare a apei

Metoda de preparare Nr. produse % produse

adaugare aer, oxigen sau ozon 2 6,06%

adaugare bioxid de carbon 3 9,09%

tratament antimicrobian chimic 3 9,09%

reducere si/sau separare elemente prezente in exces 5 15,15%

tratament antimicrobian fizic 11 33,33%

tratat, nespecificat 1 3,03%

netratat 8 24,24%

Total produse 33 100,00%

privata 23

publică 4

privata 23

publică 4



Tabel 8. Numărul şi procentajul produselor în funcţie de metoda de preparare a apei

Metoda de preparare Nr. produse % produse

osmoză inversă 1 3,03%

nepreparată 20 60,60%

nespecificat 12 36,36%


Monitorizarea calităţii apei îmbuteliate

Monitorizarea calităţii apei îmbuteliate se desfăşoară prin monitorizarea de control şi

de audit, iar parametri analizaţi şi numărul de probe de prelevat anual se stabileşte în funcţie

de cantitatea medie anuală îmbuteliată conform tabelului 5. şi 6. din Anexa la Normele de

supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizarea calităţii apei potabile din HG 974/2004.

În totalitate s-au raportat 30 valori neconforme la 19 parametri din 11 produse, şi

anume: 12 valori neconforme la 4 parametri (Pseudomonas, Nr.col. la 22°C şi 37° C,

Amoniu, Duritate totală) din 6 produse în cadrul monitorizării de control, 18 valori

neconforme la 8 parametri (E.coli, Pseudomonas aeruginosa, Nr.col. la 22°C şi 37° C,

Bacterii coliforme, Bor, Cloruri, Duritate totală, Fier total) din 7 produse în cadrul

monitorizării de audit (tabel 9.).

Tabel 9. Produsele, parametrii şi nr. analizelor neconforme în cadrul

monitorizării calităţii apei potabile îmbuteliate

Jud. Producător Denumire

produs

Felul

analizei

Parametru

neconform

Nr.analize

neconforme

BZ SC Red Spot

SRL

Apă de masă

necarbogazoasă

Perla Buzăului

Audit sursă Cloruri 1

Bor 1

DJ SC

Aquatherapy

SRL

Sânziana – apă

de masă

Control

înainte

îmbuteliere

Nr.col. la 22 şi

37°C 1

Control după

îmbuteliere

Nr.col. la 22 şi

37°C 5

Audit sursă Nr.col. la 22 şi

37°C 1

Audit înainte

îmbuteliere

Nr.col. la 22 şi

37°C 1

HR SC Izvorul

Forras SRL

Apă de masă

carbogazoasă

Budvar

Gyongye

Control după

îmbuteliere

Duritate totală 1

Audit înainte

îmbuteliere

Duritate totală 2

Fier total 1

Audit după

îmbuteliere

Duritate totală 1

Fier total 2

HD SC Ape

Minerale

Băcâia SRL

Apă de Masă

Cheile Cibului


37°C 1

Pseudomonas

aeruginosa 1

IF SC Ama

14Trading SRL

Apă de masă

purificată cu

ozon Buburuza

Veselă


37°C 1

SC Apă de masă Audit sursă Nr.col. la 22 şi 1



Jud. Producător Denumire

produs

Felul

analizei

Parametru

neconform

Nr.analize

neconforme

Multiproduction

SRL

necarbogazoasă

Winny

37°C

MM SC Apa Vie

SRL

Apă de masă

carbogazoasă

Wasser

Control după

îmbuteliere

Pseudomonas

aeruginosa 1

Apă de masăne

necarbogazoasă

Wasser

Control după

îmbuteliere

Pseudomonas

aeruginosa 1

PH SC Zid Cons

SRL

Apă de masă

carbogazoasă

Cireşanca

Audit după

îmbuteliere

Bacterii coliforme 2

E.Coli 2

SB SC Aquador

SRL

Apă de masă

mineralizată

Aquador

Control

înainte

îmbuteliere

Amoniu 2

Apă plată

Aquador

Control

înainte

îmbuteliere

Amoniu 1

Măsuri pentru remedierea neconformităţilor

1. DSP Bihor:

- SC Regiana Soft Drinks SRL - Apă de masă carbog. Aqua Regiana 3 l; - Apă de

masă plată Aqua Regiana, 16 l

- SC Apa arteziana SRL - Apă de masă- Apa arteziana de pe Valea Ierului

Din analizele şi evaluările efectuate până în momentul raportării, s-a considerat necesară

tempotizarea autorizării şi notificării, continuarea monitorizării trim. I. 2013. Cei 2

producători sunt în curs de notificare la CRSP Cluj.

2. DSP Buzău: - SC Red Spot SRL - Apă de masă necarbog. Perla Buzăului

S-a achiziţionat aparatură de tratament cu osmoză inversă; după tratare valorile sunt

conforme

3. DSP Dolj:

- SC Aquatherapy SRL - Sânziana- Apă de masă

După operaţii de dezinfecţie şi repetarea analizelor se constată normalizarea parametrilor.

4. DSP Harghita:

- SC Izvorul -Forras SRL Apă de masă carbog. Budvar Gyongye

Valoarea parametrului duritate totală se situează sub 5 grade germane, este o caracteristică

originală a sursei, produsul este notificat ca atare. Producătorul a fost solicitat să vizualizeze

acest lucru pe eticheta produsului.

6. DSP Hunedoara:

- SC Ape Minerale Bacaia SRL - Cheile Cibului - Apă de masă

Nu au fost aplicate măsuri coercitive, întrucât situaţia menţionată a fost singulară probele

prelevate anterior datei de 10.05.2011, cât şi în restul anului 2011 pentru monitorizările de

control, atât la sursă cât şi la apa îmbuteliată demonstrează că rezultatele analizelor sunt

conforme.



7. DSP Ilfov: - SC Ama 14Trading SRL - Apă plată purificată cu ozon Buburuza Veselă

S-a suspendat producţia, după care s-a efectuat notificarea la CRSP Bucureşti, şi s-a

înregistrat.

- SC Lazar Group Prod SRL - Apă de masă necarbog. (plată)

Oprirea producţiei, sancţiuni conform legislaţiei. La recontrol: nu mai produce

- SC Multiproduction SRL - Apă de masă necarbog. Winny

Oprirea producţiei, dezinfecţia sursei, după repetarea analizei - probă conform. 8. DSP

Maramureş:

- SC Apa Vie SRL - Apă de masă carbog. Wasser; Apă de masă necarbog. Wasser

Nu sunt informaţii.

9. DSP Prahova:

- SC Zid Cons SRL - Apă de masă carbog. Ciresanca; Apă naturală de masă Ciresanca

Nu sunt informaţii.

10. DSP Sibiu:

- SC Aquador SRL - Apă de masă mineralizată Aquador; Apă plată Aquador

După tratare apa nu mai prezintă neconformităţi.

II. Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări

prin determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate.

În anul 2012, în afară de datele raportate în Anexele 4a. şi 4b. s-a efcetuat un control

de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări, prin determinarea concentraţiei de

metale din sortimentele îmbuteliate. Determinarea cantitativă a 11 metale -As, B, Cd, Cr, Cu,

Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se– din fiecare sortiment îmbuteliat s-a efectuat în Laboratoarele de

analiză a apei din Centrelor Regionale de Sănătate Pubică.

Rezultate

21 DSPJ au trimis 43 probe la CRSP regionale pentru determinarea conţinutului de

metale.

S-au efectuat 84,14% (398 analize) dintre analizele indicate (473 analize) în metodologie.

Din cei 43 probe controlate 4 probe (9,30% din probe) sunt neconforme; din cele 398

analize efectuate 4 analize (1% din analize) sunt neconforme (tabel 12.):

- parametrul As depăşeşte CMA la 3 probe, prezentând valori de 28,475 µg/l,

25,449 µg/l, respectiv 21,989 µg/l (CMA 10 µg/l)

- parametrul Cu depăşeşte CMA la 1 probă, având valoarea de 0,33 mg/l (CMA

0,1 mg/l).

Tabel 10. Sortimentele de apă potabilă îmbuteliată şi analizele neconforme în cadrul

controlului de calitate

Judeţ Produs Producător Parametru

neconform Valoare CMA

Timis Apă de masă

carbogazoasă La Vitta 2l

SC Rio Bucovina

SRL As 28,475 µg/l 10 µg/l

Timis Apă de masă

carbogazoasă Malibu 2l

SC Rio Bucovina


Timis Apă de masă Apa Vieţii

19l

SC Apa Vieţii


Arges Apă de masă Fântâna

Bunicului

SC Impex Faur

SRL Cu 0,33 mg/l 0,1 mg/l



Măsuri pentru remedierea neconformităţilor

1. DSP Argeş:

- SC Impex Faur SRL - Apă de masă Fântâna Bunicului: Cu 0,33 mg/l (CMA 0,1 mg/l)

După repetarea analizelor nu mai apare cerşterea valorii de Cu.

2. DSP Timiş:

- SC Rio Bucovina SRL - Apă de masă carbogazoasă La Vitta 2l - As: 28,475 µg/l

- Apă de masă carbogazoasă Malibu 2l - As: 25,449 µg/l

- SC Apa Vieţii SRL - Apă de masă Apa Vieţii 19l - As: 21,989 µg/l (CMA 10 µg/l)

o Verificarea surselor de apă, prin buletinele de analiză la CRSP Timiş, datorită

neconcordanţelor constatate prin compararea buletinelor de apă emise de mai

multe laboratoare acreditate;

o Veificarea parametrilor de protecţie sanitară a surselor de apă – 2 surse la SC

Rio Bucovina SRL, 1 sursă la SC Apa Vieţii SRL: nu a fost depistată nici o

sursă de poluare;

o S-au trimis adrese la cele două firme pemtru remedierea situaţiei, referitoare la

încadrarea parametrului As la valoarea de potabilitate conform legii;

o A fost sesizat serviciul de Control în Sănătate Publică al jud. Timis, prin

adresa nr. 607/ 05. 03. 2013.

o La SC Apa Vieţii SRL a fost întreruptă îmbutelierea apei; situaţia a fost

remediată prin montarea ununi filtru pentru As (valorile parametrului As se

încadrează în limita potabilităţii);

o Firma SC Rio Bucovina SRL a intrat în remont, în vederea efectuării

operaţiilor de revizie, igienizare şi montarea unei instalaţii în vederea

eliminării cantităţii de As din apă. Acest lucru a fost notificat către DSP Timiş

prin adresa nr. 700/14.03.2013.

Recomandări Având în vedere prezenţa în continuare a deficienţelor în implementarea legislaţiei în

domeniu, respectiv notificarea, înregistrarea, aplicarea principiilor sistemului HACCP şi

monitorizarea produselor raportate, se propune continuarea sintezei naţionale, inclusiv

controlul de calitate în vederea depistării posibilelor contaminări şi în următorii ani, scopul

principal fiind creşterea numărului produselor evaluate, creşterea numărului produselor

controlate în cadrul programului naţional şi astfel conştientizarea operatorilor economici

privind obligativitatea monitorizării calităţii apelor potabile îmbuteliate.



MONITORIZAREA CALITĂŢII APEI BALNEARE DIN STAŢIUNILE

BALNEARE ŞI CENTRE DE TRATAMENT DE PE TERITORIUL ŢĂRII 2011

– 2012

Dr. Ioan Domahidi, Tünde Fekete- CRSP Mureş

Staţiunile balneare sunt categorii funcţionale speciale în cadrul organizării urbane şi rurale

din România. Sunt aşezate în principalele zone naturale ale teritoriului României, îndeosebi

Arcul Carpatic şi litoralul Mării Negre, de asemenea în zonele de câmpie, de deal în zonele

sub-carpatice, majoritatea fiind de importanţă locală. Zona Carpaţilor Orientali, prin bogăţia

izvoarelor de ape minerale, este zona unde au apărut primele staţiuni balneare.Dezvoltarea

turismului include şi dezvoltarea staţiunilor balneare, motiv pentru care trebuie acordată din

punct de vedere a sănătăţii o deosebită atenţie pentru urmărirea şi depistarea factorilor care

influenţează negativ starea de sănătate, substanţe poluante din compoziţia apei balneare,

unele neajunsuri privind zonele de protecţie sanitară. Nu există legislaţie privind calitatea

apei balneare din punct de vedere igienico-sanitar (parametrii fizico-chimici, toxicologici şi

microbiologici).

Scopul lucrării: monitorizarea apelor minerale balneare utilizate pentru cure balneare pe

teritoriul ţării.

Obiectivul: protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc din

mediu.

METODOLOGIA

a. Obţinerea acordului DSPJ pentru colaborare şi catagrafierea staţiunilor balneare şi a

centrelor de tratament balneare din judeţe: s-a întocmit o adresă cu privire la obiectul de

colaborare.

b. Înregistrarea datelor obţinute prin chestionar.

întocmirea unui chestionar la nivelul CRSP Mureş care cuprinde întrebări privind datele

staţiunii balneare: adresa, date despre sursa apei balneare, modul de utilizare a apei

balneare, date despre bazinele interne, externe, modul de igienizare, parametrii

determinaţi;

trimiterea chestionarului la DSP judeţene prin poşta electronică;

completarea chestionarelor de către DSP şi retrimiterea chestionarului completat la CRSP

Mureş;

alcătuirea unei baze de date pentru centralizarea şi prelucrarea datelor obţinute.

c. Recoltarea probelor de apă minerală utilizată pentru cură balneară. Probele de apă se

recoltează de către DSP judeţene. În anul 2011 se recoltează o singură probă din fiecare

sursă de apă balneară, bazine externe, interne şi vane (dacă într-un centru de tratament există

mai multe vane de tratament şi aceste vane de tratament sunt alimentate de la o singură sursă

(izvor) de apă balneară se recoltează de la nivelul unei singure vane, dacă sunt mai multe

surse se recoltează de la câte o vană din fiecare sursă de apă balneară). În anul 2012 se

recoltează 8 probe de apă balneară pe judeţe:- 5 probe din bazine, - 1 probă din vană şi - 2

probe din sursă. Locul recoltării probei (bazine, vane, surse) se poate modifica faţă de schema

descrisă anterior în funcţie de numărul bazinelor, vanelor dar se va ţine cont că pe primul loc

pentru recoltare sunt bazinele (interioare, exterioare). Recoltarea probelor de apă se face

conform legislaţiei în vigoare.

Parametrii fizici, chimici şi microbiologici care se vor determina din probe de apă balneară

precum şi laboratoarele unde se vor efectua determinările:

o parametrii chimici: nitraţi, nitriţi, amoniac, consumul chimic de oxigen, conductivitate -

aceste parametrii se determină la nivelul laboratorului DSP;



o parametrii toxicologici: cadmiu, crom, cupru, plumb, zinc, arsen, mercur -aceste

parametrii se determină la nivelul laboratorului CRSPM din probe de apă trimise de către

DSPJ;

o parametrii microbiologici: UFC la 22 şi 37 oC, nr. bacterii coliforme, nr. E. coli, nr.

Enterococi intestinali, nr. Pseudomonas aeruginosa -aceste parametrii se determină la

nivelul laboratorului DSP.

Metodele de determinare a parametrilor se efectuează conform legislaţiei în vigoare.

REZULTATE

A. Prelucrarea datelor din chestionar

În cadrul Sintezei Naţionale „Monitorizarea calităţii apei balneare din staţiunile balneare şi

centre de tratament de pe teritoriul ţării anul 2011- 2012” s-au luat în studiu: 26 judeţe (Arad,

Bacău, Bihor, Bistriţa Năsăud, Covasna, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mureş, Sălaj,

Sibiu, Timiş, Brăila, Caraş Severin, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Gorj, Ialomiţa, Mehedinţi,

Prahova, Neamţ, Satu Mare, Suceava, Vâlcea), 29 staţiuni balneare şi 95 baze de tratament.

1. Date despre staţiunile balneare, centre de tratament cu apă balneară

a. Date generale. Specificul bazelor de tratament este balneo-climatică în marea majoritate a

cazurilor (68,42%). Forma de proprietate a bazelor de tratament: este privată în marea

majoritate a cazurilor (68,42%). Gradul de acoperire a bazelor de tratament cu medici: cu

excepţia a 7 baze de tratament toate sunt acoperite de medici (92,63%).

b. Acte legale de funcţionare. Mai mult de jumătate din bazele de tratament dispun de plan

de urbanism (52,63%). Cu excepţia a 4 baze de tratament, bazele de tratament dispun de

autorizaţie sanitară de funcţionare (92,63%). Mai mult de jumătate din bazele de tratament

dispun de autorizaţia de utilizare terapeutică a factorilor naturali (69,47%).

c. Factori terapeutici, felul curei. La toate bazele de tratament se utilizează apa balneară, la

unele baze de tratament pe lângă apa balneară se utilizează nămol (27,36%) şi clima ca factor

terapeutic (42,15%). Apa balneară se utilizează în marea majoritate a cazurilor sub formă de

cură externă (85,26%), la unele baze de tratament se utilizează şi sub formă de cură internă

(26,31%).

d. Perioada de funcţionare, locul curei balneare. În marea majoritate a cazurilor bazele de

tratament funcţionează pe parcursul întregului an în încăperi amenajate.

2. Date despre utilizarea terapeutică a apei balneare pentru cură externă a. Utilităţi de tratament pentru cură externă. În cele mai multe cazuri bazinele exterioare,

interioare şi vanele sunt în stare bună de funcţionare.

b. Date despre igienizarea bazinelor şi vanelor. Igienizarea bazinelor interioare şi exterioare

se efectuează zilnic la jumătate din numărul total al bazinelor, în rest la diferite intervale de

timp, iar igienizarea vanelor se face după fiecare pacient la toate bazele de tratament.

c. Date despre igienizarea (schimbarea) apei balneare din bazine şi vane.

În cazul apelor termale igienizarea se face prin curgere în flux continuu şi eliminarea

supraplinului urmat de golirea totală a bazinului la un interval de timp, cu clorinare în unele

cazuri şi filtrarea apei.

Igienizarea apei balneare din bazinele exterioare (nr. total de bazine 41) prin:

- golire totală şi reumplere: igienizarea se face zilnic la 10 (24,39%) bazine, la 2 zile la 5

(12,19%) bazine, la 3 zile la 1 (2,42%) bazin.

- curgerea apei continuu şi eliminarea supraplinului şi golire totală la interval de: 7 zile la

16 (39,02%) bazine, X zile la 8 (19,51%) bazine, nu este specificat la 1 (2,42%) bazin.

Igienizarea apei balneare din bazinele interioare (nr. total de bazine 88) se face prin:

- golirea totală şi reumplere: zilnic la 44 (50,00%) bazine, la 2 zile la 5 (5,68%) bazine, la 3

zile la 9 (10,22%) bazine, la 7 zile la 9 (10,22%) bazine.



- curgerea apei continuu şi eliminarea supraplinului şi golire totală la interval de: 3 – 7 zile

la 6 (6,81%) bazine, 10 zile la 4 (4,54%) bazine, 3 ori pe an la 1 (1,13%) bazin, X zile la 8

(9,09%) bazine, 2 bazine (2,27%) nu este specificat modul de igienizare.

Igienizarea apei balneare din vane: se face după fiecare pacient la toate bazele de tratament.

d. Date despre numărul de persoane supuse curei balneare externe. Numărul persoanelor

supuse tratamentului balnear pe anul 2011- 2012 este 575896. Primirea persoanelor la

tratament se face în marea majoritate a cazurilor pe baza biletului de tratament.

e. Sursa de apă balneară, zona de protecţie, parametrii apei balneare pentru cură externă.

Sursa de apă balneară. Numărul total de surse este 113, din care 35 (30,97%) izvor, 33

(29,20%) foraje de mare adâncime, 21 (18,58%) foraje de mică adâncime, 12 (10,61%) apă

geotermală, 11 (9,73%) lac natural, 1 (0,88) apă salină.

Zona de protecţie sanitară în jurul sursei de apă balneară utilizată pentru cură externă:

prezent la 75 (66,37%) surse, absent la 38 (33,62%) surse.

f. Determinarea parametrilor apei balneare utilizat pentru cură externă.

Determinarea parametrilor sursei de apă – izvoare, foraje.

Din 66 baze de tratament s-au determinat parametrii: fizice, chimice şi microbiologice în

proporţie de 30,30% (20), chimice, microbiologice în proporţie de 21,21% (14), fizice,

chimice în proporţie de 4,54% (3), parametrii microbiologice 1,51% (1), chimice în proporţie

de 3,03% (2), ns. în proporţie de 39,39% (26).

Periodicitatea determinărilor parametrilor din sursa de apă –izvoare, foraje - pentru cură

externă: din 66 baze de tratament în proporţie de 28,78% (19) determinările s-au făcut la un

interval de 5 ani, 7,57% (5) la un interval de 2 ani, 7,57% (5) anual, 1,51% (1) semestrial,

12,12% (8) lunar, 42,42% (28) nespecificat.

Laboratorul unde s-au determinat parametrii din sursa de apă balneară – izvoare, foraje -

din 66 baze de tratament în proporţie de: 45,45% (30) determinările s-au făcut la INRMFB

Bucureşti, 15,15% (15) la nivelul laboratoarelor DSP judeţene, în rest la diferite laboratoare

acreditate sau neacreditate, iar în proporţie de 30,30% (20) nu este indicat locul determinării

parametrilor.

Determinarea parametrilor a apei balneare din lacuri.

Din cele 14 lacuri naturale utilizate ca sursă de apă balneară, s-au determinat în proporţie de:

42,85% (6) parametrii fizici, chimici, microbiologici, 21,42% (3) parametrii fizici, chimici,

21,42% (3) parametrii chimici, microbiologici.

Periodicitatea determinărilor parametrilor din lacuri naturale pentru cură externă la 5 ani la

2 (14,28%) lacuri, la 2 săptămâni la 3 (21,42%) lacuri, lunar la 3 (21,42%) lacuri, ns. la 6

(42,85%) lacuri.

Laboratorul unde s-au determinat parametrii din sursa de apă balneară. Din 14 lacuri

naturale în proporţie de: 21,42% la INRMFB Buc., 42,85% la DSPJ, 35,71% nu este

specificat.

Zona de protecţie sanitară în jurul sursei utilizat pentru cură externă: în marea majoritate a

cazurilor este prezentă.

Determinarea parametrilor apei balneare din bazine (interioare, exterioare).

Numărul bazelor de tratament care dispun de bazine este 65 din care s-au determinat în

proporţie de: 29,23% (19) parametrii fizici, chimici şi microbiologici, 12,30% (8) parametrii

microbiologici, 7,69% (5) parametrii chimici şi microbiologici, 7,69% (5) parametrii fizici şi

chimici, 42,07% (28) nu sunt specificate parametrii determinaţi.

Periodicitatea determinărilor parametrilor apei balneare din bazine: din cele 65 baze de

tratament care dispun de bazine s-au determinat în proporţie de 27,69% (18) trimestrial,



9,23% (6) lunar, 7,69% (5) la 5 ani, 1,53% (1) la 2 ani, 1,53% (1) anual, 4,61% (3) la două

săptămâni, 47,69% (31) nu este specificat.

Laboratorul unde s-au determinat parametrii apei balneare din bazine. Din cele 65 baze de

tratament s-au determinat în proporţie de: 32,30% (21) la nivelul DSP Judeţene, 24,61% (16)

la nivelul INRMFB Bucureşti, iar în proporţie de 7,69% (25) nu este specificat laboratorul,

în rest la diferite laboratoare.

Determinarea parametrilor apei balneare din vane.

Numărul bazelor de tratament care dispun de vane este 77 din care s-au determinat în

proporţie de: 19,46% (15) parametrii microbiologici, 14,28% (11) parametrii fizici, chimici,

7,79% (6) parametrii chimici şi microbiologici, 1,29% (1) parametrii fizici, microbiologici,

1,29% (1) parametrii fizici, chimici, microbiologici, 55,84% (43) nu sunt specificate

parametrii determinaţi.

Periodicitatea determinărilor parametrilor a apei balneare din vane.

Din cele 77 baze de tratament care dispun de vane s-au făcut determinări în proporţie de:

6,49% (5) la interval de 5 ani, 6,49% (5) anual, 9,09% (7) semestrial, 9,09% (7 ) trimestrial,

1,29% (1) lunar, 5,19% (4) săptămânal, 62,33% (28) determinarea parametrilor nu sunt

specificate.

Laboratorul unde s-au determinat parametrii apei balneare din vane: la nivelul celor 77

baze de tratament parametrii s-au determinat în proporţie de: 18,18% (14) prin Test

Autocontrol, 9,09% (7) la nivelul lab. SNAM, 11,68% (9) la nivelul INRMFB Bucureşti,

10,38% (8) la nivelul lab. DSP Judeţene, 1,22% (1) lab. Wessling Ro. SRL, 49,35% (38) nu

sunt specificate.

B. Compararea rezultatelor chimice, toxicologice şi microbiologice ale probelor de apă

balneară recoltate de către DSPJ din sursă, bazine, vane.

Datorită faptului că nu există legislaţie privind CMA a parametrilor apei balneare din punct

de vedere igienic (microbiologice, substanţe chimice toxice şi indicatori de poluare cu

substanţe organice), ca referinţă pentru compararea valorilor parametrilor determinate din

probele de apă balneară recoltate de DSP-uri judeţene s-au luat în cazul:

- surselor – izvoare, foraje: HG 1020/2005 (Hotărâre pentru aprobarea Normelor tehnice de

exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale),

- bazine şi vane: OAP 536/1997 (Ordin al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor de

igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei), STAS 12585-87.

Surse de apă balneară

Rezultate chimice: din cele 53 surse (izvor, foraje) de apă din care s-au recoltat probe de apă

un număr de 26 (49,05%) surse sunt cu valori depăşite conform HG 1020/2005: valoarea

CCO este depăşită la 25 surse (47,16%), valoarea NO2 este depăşită la 1 sursă (1,88%),

valoarea NH4 este depăşită la 1 sursă (1,88%), valoarea Cd este depăşită la 6 surse (11,32%),

valoarea Pb este depăşită la 4 surse (7,54%), valoarea As este depăşită la 1 sursă (1,88%),

valoarea Cr este depăşită la 1 sursă (1,88%);

Rezultate microbiologice: din cele 53 surse (izvor, foraje ) de apă din care s-au recoltat probe

de apă un număr de 7 (13,37%) surse sunt cu valori depăşite conform HG 1020/2005 : nr.

Enterococi int. este depăşit la 4 surse (7,54%), nr. E coli este depăşit la 4 surse (7,54%).

Nu s-au prelucrat rezultatele probelor de apă recoltate din lacuri (nr. de probe recoltate în

anul 2012 este 8, în anul 2011 nu s-au recoltat probe de apă din lacuri).

Bazine

Rezultate chimice: din cele 64 bazine din care s-au recoltat probe de apă, un număr de 28

(43,75%) bazine sunt cu valori depăşite conform OAP 536/1997, STAS 12585-87: valoarea



CCO este depăşită la 23 bazine (35,93%), valoarea NO2- este depăşită la 13 bazine (20,31%),

valoarea NH4+

este depăşită la 6 bazine (9,38%);

Rezultate microbiologice: din cele 70 bazine din care s-au recoltat probe de apă un număr de

39 (55,71%) bazine sunt cu valori depăşite conform OAP 536/1997, STAS 12585-87: nr.

bacterii coliforme este depăşit la 25 bazine (35,71%), nr. total bacterii este depăşit la 14

bazine (20,00%), nr. Pseudomonas aeruginosa este depăşit la 13 bazine (18,57%).

Vane

Rezultate chimic: din cele 51 vane din care s-au recoltat probe de apă un număr de 10

(19,60%) vane sunt cu valori depăşite conform OAP 536/1997, STAS 12585-87: valoarea

CCO este depăşită la 9 vane (17,64%), valoarea NO2- este depăşită la 4 vane (7,84%),

valoarea NH4+

este depăşită la 2 vane (3,92%);

Rezultate microbiologice: din cele 51 vane din care s-au recoltat probe de apă un număr de

11 (21,56%) vane sunt cu valori depăşite conform OAP 536/1997, STAS 12585-87: nr.

bacterii coliforme este depăşit la 7 vane (13,72%), nr. total bacterii este depăşit la 5 vane

(9,80%), nr. Pseudomonas aeruginosa este depăşit la 3 vane (5,88%).

CONCLUZII

A. Date obţinute din chestionar

În cadrul Sintezei Naţionale Monitorizarea calităţii apei balneare din staţiunile balneare şi

centre de tratament de pe teritoriul ţării anul 2011 - 2012 s-au luat în studiu 29 staţiuni

balneare, 95 baze de tratament din 26 judeţe:

toate bazele de tratament utilizează ca factor terapeutic apa balneară,

în marea majoritate a cazurilor bazele de tratament balneare sunt acoperite de medici,

mai mult de jumătate din numărul total al bazelor de tratament dispun de plan de

urbanism,

în marea majoritate a cazurilor bazele de tratament dispun de autorizaţie sanitară de

funcţionare,

mai mult de jumătate din bazele de tratament dispun de autorizaţie de funcţionare medico

– balneară,

marea majoritate a bazinelor interioare, exterioare şi a vanelor sunt în stare bună de

funcţionare,

igienizarea (schimbarea) apei balneare din bazine (exterioare şi interioare) nu este unitară,

nu există o schemă de igienizare standardizată,

frecvenţa determinării parametrilor apei balneare din bazine şi vane precum şi parametrii

determinaţi diferă mult de la o bază de tratament la alta, nu este unitară,

sunt indicate mai multe laboratoare la nivelul cărora se determină parametrii probelor de

apă balneară recoltate din bazine şi vane.

B. Date privind parametrii apei balneare recoltate de către DSP-uri judeţene

Nu există legislaţie privind valorile CMA admise a parametrilor apei balneare din punct de

vedere igienic (indicatorii de poluare a apei balneare cu substanţe organice, parametrii

toxicologici şi microbiologici), motiv pentru care:

o Rezultatele parametrilor probei de apă balneară recoltată din surse (izvoare, foraje) s-au

comparat cu valorile admise a HG 1020/2005 (Hotărâre pentru aprobarea Normelor

tehnice de exploatare şi comercializare a apelor minerale naturale).

o Rezultatele parametrilor probei de apă balneară recoltată din bazine şi vane s-au

comparat cu valorile admise OAP 536/1997 (Ordin al ministrului sănătăţii pentru

aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei),

STAS 12585-87.



Parametrii chimici În privinţa parametrilor chimici (indicatorii de poluare a apei balneare cu

substanţe organice) se constată că probele de apă balneară recoltate din surse (izvor, foraj)

sunt cele mai poluate, urmată de probele de apă recoltate din bazine iar cele mai puţin poluate

sunt probele de apă balneară recoltate din vane.

Dintre indicatorii de poluare a apei balneare cu frecvenţă cea mai mare apare CCO Mn .

Parametrii toxicologici În privinţa parametrilor toxici a probelor de apă recoltate din sursă

(izvor, foraj) se constată că CMA a cadmiului este depăşit în 6 surse, a plumbului în 4 surse

a arsenului, cromului într-o singură sursă.

Parametrii microbiologici În privinţa parametrilor microbiologici se constată că probele de

apă balneară recoltate din bazine sunt cele mai poluate (Coliforme, Pseudomonas

aeruginosa), urmat de probele de apă recoltate din vane, iar cele mai puţin poluate sunt

probele de apă balneară recoltate din surse (izvor, foraj).

Neexistând legislaţie privind valorile admise a parametrilor apei balneare din punct de

vedere a sănătăţii publice (indicatorii de poluare al apei balneare cu substanţe organice,

parametrii toxicologici şi microbiologici), aceste rezultate totuşi arată o deficienţă din punct

de vedere igienico-sanitar în ceea ce priveşte apele balneare utilizate în scop terapeutic.

PRIORITĂŢI

Alcătuirea unei legislaţii privind CMA pentru parametrii fizico-chimice, microbiologici al

apei balneare din surse ( izvor, foraj, lac ), bazine şi vane.

Alcătuirea unui ghid de supraveghere a calităţii apei balneare din bazine şi vane privind:

igienizarea bazinelor şi vanelor,

igienizarea apei din bazine şi vane,

parametrii determinaţi din bazine şi vane,

periodicitatea determinării parametrilor,

laboratorul unde se determină parametrii



CAPITOLUL II – PROTEJAREA SĂNĂTAŢII PUBLICE

ÎN RELAŢIE CU IGIENA AERULUI ŞI EFECTUL

SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII A POLUANŢILOR

ATMOSFERICI ŞI ADAPTAREA LA EFECTELE SCHIMBĂRILOR

CLIMATICE

Dr Neamţu Andra; Dr Anca Tudor; Ing Voinoiu Angelica; Direcţiile de Sănătate

Publică Judeţene

PROBLEMA IDENTIFICATĂ

Prin poluare se înţelege modificarea calităţii aerului atmosferic, rezultată în urma unor

fenomene naturale, dar mai ales antropice, care depăşesc mecanismele de autoepurare ale

aerului.

Sursele naturale de poluare sunt specifice anumitor zone, sunt cunoscute şi se pot lua

măsuri de protecţie a populaţiei, printr-o informare permanentă şi un sistem de intervenţie

eficient.

Dintre aceste surse fac parte: erupţiile vulcanice, incendiile pădurilor, eroziunea

solului de către curenţii de aer, întinderile de deşert. În afara acestora mai sunt fenomene

naturale generale, care apar în anumite perioade (în funcţie de condiţiile atmosferice şi

geografice) şi se referă la descompunerea substanţelor organice cu degajarea unor gaze (CH4,

H2S , NH3, CO2), disconfortante prin miros, care se pot cumula uneori la valori periculoase.

Dacă primele surse de poluare antropică (de orgine umană) ale aerului au fost

sistemele de încălzire locală, treptat pe măsura dezvoltării comunităţilor umane au aparut

surse noi ca cele industriale, precum şi cele de trafic. De aceea legislaţia s-a adresat iniţial

supravegherii emisiilor rezultate din sursele industriale, apoi a vizat şi sursele de trafic.

Poluarea aerului , prin emisiile în atmosferă de gaze cu efect de seră, este principala

cauză care determină modificarea unor caracteristici climatice şi geografice ale unor teritorii

care se traduc prin noţiunea de „schimbări climatice” . Impactul schimbărilor climatice

asupra sănătăţii umane se concretizează în creşterea valorilor mortalităţii şi morbidităţii, a

numărului de cazuri de maladii cardiovasculare, de afecţiuni respiratorii, de alergii, de boli

oportuniste, a cazurilor de infecţii plurifactoriale , în reapariţia unor boli eradicate. Acestea

se pot traduce prin creşterea costurilor de tratament şi a numărului zilelor de spitalizare. Pe

fondul încălzirii globale a climei, o serie de boli grave se vor extinde din zonele tropicale şi

subtropicale, către zonele temperate, extinderea lor fiind favorizată şi de circulaţia tot mai

intensă a persoanelor şi a mărfurilor.

Monitorizarea principalilor poluanţi ai aerului, în paralel cu o montorizare a unor

indicatori de sănătate care pot fi influenţaţi de poluarea aerului şi/sau de apariţia procesului

de “schimbări climatice” este o prioritate , datorită faptului că ne pot da informaţii cu privire

la evoluţia acestui fenomen greu sesizabil şi practic nemăsurabil pe o perioadă scurtă de

timp, astfel încât ,putem urmări şi fenomenul de adaptare a populaţiei la acest fenomen şi/sau

putem să luăm măsuri în vederea educării populaţiei în vederea adaptării precum şi de

micşorare a posibilelor surse de poluare.

CUVINTE CHEIE :Aer, sănătate, schimbări climatice, indicatori de sănătate

SCOP

- Supravegherea principalilor indicatori de sanatate care pot fi influentati de poluarea

aerului atmosferic



- Identificarea unor măsuri tehnice, administrative şi educative , în vederea adaptării la

schimbările climatice în special pentru grupele de vârstă critice ( copii şi persoane

>65 ani) şi pentru grupele populaţionale vulnerabile ( boli cronice respiratorii;

cardiovasculare etc)

- Creşterea nivelului de conştientizare a autorităţilor şi populaţiei şi modificarea

comportamentului operatorilor economici şi a populaţiei.

OBIECTIVE SPECIFICE

- Evaluarea şi monitorizarea principalilor indicatori de sănătate care pot fi influenţaţi

de poluarea aerului şi de efectele schimbărilor climatice asupra stării de sănătate a

populaţiei.

- Urmărirea influenţei schimbărilor şi tendinţelor climatice asupra sănătăţii.

METODE

- La nivelul DSP- urilor judeţene: metodologia a fost aplicată de compartimentul

supraveghere în sănătatea publică în colaborare cu, compartimentul de statistică

medicală şi cu alte instituţii locale, dacă este cazul, în vederea completării datelor

solicitate în anexele metodologiei.Predarea s-a facut electronic .

- La nivel INSP – datele sunt prelucrate in cursul anului prezent pentru anul anterior ,

cu urmărirea tendinţelor şi a datelor comparative.

- S-a realizat şi un studiu pilot la 100 de persoane care au tranzitat INSP-ul cu privire la

percepţia populaţiei cu privire la fenomenul schimbărilor climatice.

A fost un studiu pilot, pentru faptul că s-a desfăşurat pe un număr mic de persoane,

acesta nefiind un eşantion reprezentativ pentru populaţia României şi deci rezultatele acestui

studiu nu se pot extrapola la nivel naţional.

Studiul s-a dorit a fi un studiu de percepţie, urmărindu-se prin conţinutul întrebărilor

să se identifice în primul rând părerea populaţiei despre existenţa schimbărilor climatice şi

existenţa sau nu a informării populaţiei.

Întrebările din chestionar au fost formulate simplu, urmărindu-se ca şi completarea

chestionarului să nu necesite foarte mult timp şi să nu devină plictisitoare.

Din conţinutul chestionarului participanţii au fost asiguraţi de caracterul anonim şi

confidenţial al chestionarului.

REZULTATE

Mediul ambiant exercită asupra omului influenţe multiple, dintre care una din cele

mai importante este acţiunea asupra sănătaţii. Acţiunea mediului poluat asupra organismului

este foarte variata şi complexă; astfel se poate traduce doar prin apariţia unui simplu

disconfort până la perturbări importante ale stării de sănătate.

Acţiunea aerului poluat asupra organismului şi implicit a sănătăţii este în funcţie de o

serie de factori, care în mare, pot fi împărţiţi în factori care sunt influenţaţi de caracteristicile

poluantului şi factori care ţin de receptor, adică de organismul uman.

Studiile de specialitate din ultimii ani corelate cu programele de monitorizarea

poluanţilor din aer la nivel european au arătat că ,în Europa, au existat reduceri semnificative

în cazul nivelurilor înregistrate de dioxid desulf (SO2) şi de monoxid de carbon (CO) în aerul

înconjurător, precum şi reduceri marcante ale oxizilor de azot în aerul ambiant (NOX). De

asemenea, concentraţiile de plumb au scăzut considerabil odată cu introducerea benzinei fără

plumb. Cu toate acestea, expunerea la pulberi în suspensie (PM) şi ozon (O3) rămân o

preocupare majoră avănd în vedere că încă în anumite regiuni şi/sau perioade se înregistrează

depăşiri ale nivelurilor limită pentru acestea şi având în vedere impactul pe care îl pot avea



asupra sănătăţii populaţiei, legat de scăderea speranţei de viaţă, datorită efectelor acute şi

cronice respiratorii şi cardiovasculare, datorită impactului asupra dezvoltării pulmonare în

cazul copiilor şi asupra reducerii greutăţii la naştere.

În perioada 1997 - 2008, 13 - 62% din populaţia urbană a Europei a fost

expusă la concentraţiile pulberilor în suspensie (PM10) din aerul înconjurător care au depăşit

valoarea limită UE stabilită pentru protecţia sănătăţii umane . Se ştie însă că în cazul

pulberilor în suspensie efectele adverse asupra sănătăţii pot să apară, de asemenea, şi sub

valorile limită.

Mediul ambiant exercită asupra omului influenţe multiple, dintre care una din cele

mai importante este acţiunea asupra sănătăţii. Acţiunea mediului poluat asupra organismului

este foarte variată şi complexă; astfel se poate traduce doar prin apariţia unui simplu

disconfort până la perturbări importante ale stării de sănătate.

În România principalii poluanţi atmosferici – cei mai des întâlniţi – sunt pulberile în

suspensie, oxizii de azot şi dioxidul de sulf. Aceştia sunt monitorizaţi de APM - urile

judeţene, în general, prin sistem automat. Din datele furnizate de DSP- urile judeţene pentru

anul 2012, concentraţiile medii /judeţ pentru aceşti poluanţi sunt reprezentate în graficul de

mai jos.

Pulberile în suspensie de dimensiune mică ( sub 10 microni) reprezintă fracţia care

poate avea un impact asupra sănătăţii populaţiei în special la nivelul căilor respiratorii

superioare, iar cele de dimensiune sub 2,5 microni ( respirabile) sunt cele care pot pătrunde

până la nivelul alveolelor pulmonare.



Principalii indicatori de sănătate care pot fi influenţaţi de poluarea aerului se referă în

primul rând la cei referitori la bolile respiratorii şi la bolile cardiovasculare. Acestea se

incadreaza in continuare in Romania printre principalele cauze de deces, factorii de risc

ambientali putand sa contribuie la agravarea si/sau declansarea acestor categorii de boli.



Grupa de vârstă cea mai vulnerabilă sunt copii, pentru că organismul nu este înca dezvoltat şi

petrec mult timp în aer liber. Astfel mortalitatea în general este indicatorul cel mai fidel în

evaluarea unui anumit proces. În cazul mortalitatii infantile prin boli respiratorii aceasta ne

poate arăta importanţa patologiilor respiratorii în cazul populaţiei infantile şi repartiţia

acesteia pe judeţe/oraşe capitaţă de judet.



Hiperreactivitatea bronsica se numara printre principalele simptomatologii care poate fi

declansata si/sau potentata de factorii ambientali.

La studiul de perceptie cu privire la fenomenul schimbărilor climatice , au participat în

procent de 84% persoane de sex feminin şi numai 16% persoane de sex masculin. Alegerea

sexului persoanelor nu a fost în nici un caz controlată.



Vârsta persoanelor care au participat la studiu a cuprins un interval mare, însa 81% dintre

participanţi au avut vârsta între 16-44 ani, astfel încât din acest punct de vedere lotul a

devenit destul de omogen.

Din punct de vedere al ultimei scoli absolvite lotul a fost la fel de omogen datorită

faptului ca 88% dintre participanţi au avut studii superioare.



80% dintre participanţi au recunoscut ca schimbările climatice le pot influenţa viaţa

astfel încat putem considera că majoritatea sunt constienţi de existenţa acestor fenomene şi a

consecinţelor lor.

La întrebarea legată de mijlocele de informare în legatură cu schimbările climatice,

chiar dacă, având în vedere vârsta participanţilor ne-am fi aşteptat ca internet-ul să fie

principalul mijloc de informare, totuşi mass media prin televiziune şi presă sunt pe primul loc

în oferirea de informaţii în acest domeniu. Lucrul însă poate cel mai neasteptat este ca

autorităţile, publicaţiile specializate şi scoala nu reprezintă un mijloc de informare important,

acesta oferindu-ne de fapt prilejul de a identifca bresele prin care trebuie să ne implicam

pentru a acoperi posibilele goluri în informarea, educarea şi constientizarea populaţiei.

89% dintre participanţi au considerat ca schimbările climatice sunt un factor de mediu

important în viaţa oamenilor . Totusi insa există o parte din populaţie care are cunostinţe

legate de existenţa proceselor legate de schimbările climatice dar nu cred că acestea le pot

influenţa viaţa lor personală.



Un procent de 21% dintre participanti au raspuns ca nu au cunoştinţe

legate de existenţa schimbărilor climatice şi de efectul pe care acestea il pot avea asupra

sănătăţii populaţiei

CONCLUZII

PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI FAŢĂ DE POLUAREA AERULUI AMBIANT

SI FATA DE SCHIMBĂRILE CLIMATICE REPREZINTĂ ÎN ACEST MOMENT O

PROBLEMĂ DE BAZĂ PENTRU MEDICINA PREVENTIVĂ ŞI SĂNĂTATEA

PUBLICĂ.

Astfel, o prioritate o constituie stabilirea mecanismelor prin care se pot identifica şi

implementa activităţile de evaluare şi prevenire a efectelor schimbărilor climatice asupra

sănătăţii populaţiei, prin:

• Crearea bazelor de date pentru supravegherea stării de sănătate a populaţiei

• Monitorizarea procesului de adaptare şi sprijinirea populaţiei vulnerabile în procesul

de adaptare la fenomenul schimbărilor climatice

• Conştientizarea şi educarea populaţiei

• Identificarea grupurilor populaţionale vulnerabile



• Dezvoltarea sistemulul de management al dezastrelor

• Este importanta analiza datelor pe care le deţinem din toate punctele de vedere, pentru

a putea identifica anumite priorităţi obiective şi specifice teritoriale. Acest lucru se

poate face numai dupa analiza datelor în ansamblu şi apoi împreună cu DSP

teritoriale, identificate posibilele cauze unde se poate interveni, prin înlaturarea lor

si/sau prin măsuri educative şi de promovare a sănătăţii.

Din studiul efectuat reiese faptul că populaţia deţine informaţii în legatură cu existenţa

proceselor determinate de schimbările climatice, însă aceste informaţii nu sunt oferite de

către autorităţi şi oamenii de stiinţă cu preocupări în acest domeniu, nefiind astfel decât

probabil noţiuni generale fără a avea un impact semnificativ asupra comportamentului

populaţiei şi a reacţiei faţă de protejarea mediului înconjurător. Faptul că interlocutorii sunt

constienţi şi acceptă existenţa schimbărilor climatice este totuşi un fapt pozitiv, dar faptul că

mai puţini dintre ei consideră că pot fi influenţaţi personal acestea poate fi pus şi pe seama

vârstei tinere a interlocutorilor şi/sau pe un optimism legat de o posibilă lipsă de informare.

Trebuie tinut cont de faptul că aceste rezultate s-au obţinut pe un grup de persoane în care

majoritatea covârsitoare aveau studii superioare, deci care deţineau totuşi informaţii şi au un

acees crescut la mijloacele de informare.

Studiul nu pote fi extrapolat la nivel naţional, din această cauză pentru rezultate mai

fidele fiind necesar un studiu pe un eşantion reprezentativ , pe grupe de vârstă variate şi cu

educaţie variată.

Chiar şi aşa rezultă că autorităţile, şcoala şi cercetătorii din domeniu, prin publicaţii

de specialitate, au datoria şi mijloacele de a informa , constientiza şi educa populaţia şi în

domeniul schimbărilor climatice.

Conceperea unor ghiduri pentru populaţie şi autorităţi locale de reacţie în cazul unor

fenomene extreme punctuale, poate deveni o prioritate în activitatea viitoare.



SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI SI CALITATEA

AERULUI INTERIOR

Dr Andra Neamtu; Chim Mihaela Negru; Biol. Gabriela Balan; Ing. Angelica Voinoiu;

colectivele din lab. CRSP Iasi; Cluj; Timisoara; Bucuresti; Tg Mures;

Prin colaborarea DSP Bucuresti; Iasi; Cluj; Timisoara; Tg Mures

1. PROBLEMA IDENTIFICATA

Un aer “curat” reprezinta baza existentei vietii si implicit a sanatatii. Calitatea aerului

din interiorul locuintelor, a birourilor, a scolilor, a centrelor de plasament si a centrelor de

ingrijire, a institutiilor publice si a altor cladiri cu activitate private si publica, unde populatia

isi petrece o mare parte din timp, este un factor determinant esential pentru mentinerea unei

vieti sanatoase. Substantele chimice emise in interiorul cladirilor, de materialele constructive

si/sau de echipamentele folosite in desfasurarea activitatilor oamenilor in interior, pot

determina probleme de sanatate, atat prin expunerea acuta cat mai ales prin expunerea

cronica. Nu trebuie uitata si expunerea microbiologica din interiorul incaperilor care poate

determina patologii respiratorii cu etiologie de multe ori inexplicabila.Calitatea aerului

interior este in acelasi timp influentata si de factorii de risc existenti in aerul ambiant exterior.

2. CUVINTE CHEIE

Aer; poluare; aer interior; mediu; sanatate; poluanti chimici; poluare microbiologica

3. SCOP

Problema calitatii aerului interior este recunoscuta a fi un important factor de risc al

sanatatii umane la nivelul tuturor tarilor indiferent de gradul economic de dezvoltare.

Calitatea aerului interior este de asemenea o problema importanta datorita faptului ca oamenii

isi petrec o mare parte din timp in interiorul anumitor cladiri unde isi desfasoara activitatea.

Astfel in scoli, gradinite, centre de zi, azile de batrani si centre de ingrijire si alte medii

speciale, calitatea aerului interior poate afecta grupuri populationale vulnerabile din punct de

vedere al sanatatii si/sau al dezvoltarii somatice ( copii si persoane varstnice). In Romania nu

s-au mai efectuat astfel de studii de o perioada importanta de timp, in care sa se ia in

considerare posibila contaminare chimica si microbiologica a aerului interior si prezenta unor

boli si/sau simptomatologii legate de starea de sanatate, in grupuri populationale vulnerabile.

In acest caz consideram a fi un grup populational vulnerabil, acela care din punct de vedere al

varstei poate avea particularitati in dezvoltare somatica/patologie cronica sau acuta si care isi

desfasoara o mare parte din timp in mediul interior luat in discutie.

4. OBIECTIVE SPECIFICE

Determinarea contaminantilor chimici din aerul interior in clase din scoli situate in zone

considerate a fi poluate (mediu urban) si din zone nepoluate ( mediu rural).

Determinarea incarcaturii microbiologice a aerului interior in clase din scoli situate in zone

considerate a fi poluate (mediu urban) si din zone nepoluate ( mediu rural).

Evaluarea patologiilor si simptomatologiilor respiratorii la elevii ale caror clase au fost luate

in studiu, pe baza de chestionare aplicate parintilor.

Demonstrarea legaturilor dintre calitatea aerului interior si patologia respiratorie.

5. INTRODUCERE

a) Poluantii chimici – informatii generale

Substantele care sunt considerate a fi cu frecventa cea mai mare in compozitia aerului

interior si care pot avea impact asupra sanatatii celor expusi sunt : benzenul, monoxidul de



carbon, formaldehida, oxizii de azot, hidrocarburile policiclice aromatice, radonul, pulberile

in sduspensie. Pentru acestea in literatura de specialitate se considera ca exista suficiente date

care sa demonstreze ca pot exista din surse in activitatea interioara a oamenilor, iar nivelele

lor din aerul interior pot determina alterari ale starii de sanatate la cei expusi.

Poluantii chimici determinati in cadrul acestui proiect au fost: formaldehida, pulberile

respirabile , monoxidul de carbon si dioxidul de azot.

Formaldehida este un gaz cu miros intepator ( perceptibil la concentratii mai mici de 1ppm),

inflamabil. In stare gazoaza nu se poate conserva din cauza usurintei cu care polimerizeaza.

De aceea se utilizeaza sub forma de solutie apoasa 37-40% denumita formol.

Solutia de formaldehida se utilizeaza ca dezinfectant, antiseptic , agent de conservare ( piese

anatomice) , iar in industrie la fabricarea materialelor plastice, materialelor

textile,mobilierului facut din semifabricate din lemn ( pal, PFL, placaj), hartie, lacuri si

cerneluri etc.

Formaldehida este o substanta puternic iritanta pentru caile respiratorii si ochi. La

concentratii mari se produc tulburari de respiratie, senzatie de arsura, lacrimare , tuse.

Contactul cutanat produce leziuni inflamatorii si alergice, iar ingerarea de cantitati mari este

puternic iritanta digestiv.

Formaldehida este cunoscuta ca fiind o substanta cu potential cancerigen.

“WHO guidelines for indoor air quality: selcted pollutants”- 2010 recomanda pentru

formaldehida:

- 100 µg/m3

– concentratie pe termen scurt (30 min.)

Recomandarile pentru concentratiile de formaldehida din aerul interior , in conformitate cu

“Residential Indoor Air Quality Guidelines” – Canada sunt:

- 50 µg/m3 (0.04 ppm) – concentratie pe termen lung ( 8ore);

- 123 µg/m3 (0.1 ppm) – concentratie pe termen scurt ( 1 ora).

Pulberile unt aerosoli de particule inerte (sistem de particule solide dispersate intr-un mediu

gazos – aerul atmosferic – capabile sa ramana suspendate in acest mediu mai mult timp).

Pulberile se pot forma prin fragmentarea mecanica a unui corp solid, prin oxidarea vaporilor

ce rezulta din volatilizarea unui corp solid prin incalzire/combustie, in contact cu aerul, iar

uneori , din sublimarea consecutiva a evaporarii.

Proprietatile pulberilor sunt determinate de:

- diametrul particulelor;

- suprafata specifica a particulelor;

- concentratia pulberilor;

- compozitia chimico- mineralogica a pariculelor inhalate;

- incarcatura electrica, forma, solubilitatea si duritatea lor.

Pulberile pot determina aparitia unor unor afectiuni cum ar fi: sindrom iritativ al cailor

respiratorii, bronhopneumopatie obstructiva, pneumoconioze.

Recomandarea pentru pulberile respirabile din aerul interior , in conformitate cu “Residential

Indoor Air Quality Guidelines” – Canada este ca nivelul acestora sa fie cat mai mic posibil.

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, cu densitatea de 0.987, fara gust si miros, putin

solubil in apa, solubil in etanol, cu caracter reducator puternic. CO ia nastere prin arderea

incompleta a combustibililor si, in general, a substantelor organice.

Intoxicatia cu CO este cea mai frecventa dintre intoxicatiile cu gaze si poate fi accidentala,

voluntara sau profesionala.

Date toxicologice - CO patrunde in organism pe cale respiratorie si este usor absorbit prin

plamani in sange, unde prin legarea sa de hemoglobina formeaza carboxihemoglobina, fiind

astfel competitiv cu oxigenul. Afinitatea hemoglobinei umane la CO este de 240 de ori mai

mare decat fata de O2.



Formarea carboxihemoglobinei are doua efecte indezirabile:

- blocheaza transportul O2 prin activarea hemoglobinei;

- deviaza spre stanga curba de disociere a oxihemoglobinei.

Aceste efecte conducand la hipoxie.

In afara acestui mecanism principal, CO actioneaza si asupra enzimelor tisulare ( celulare )

care contin structuri de tip heminic ca mioglobina ( perturbandu-se metabolismul muschilor ,

in special a muschiului cardiac ), citocrom oxidazele citocromului P-450 ( cu importanta in

respiratia celulara).

Intoxicatia acuta se manifesta initial la nivelul SNC si sistemul cardiovascular. La nivelul

SNC, simptomele debuteaza cu cefalee,vertij,greata, agitatie, confuzie si se pot continua cu

coma, contracturi musculare,hiperreflexie,convulsii. La nivelul sistemului cardiovascular

apar palpitatii, dureri precordiale de tip anginos, infarcte miocardice.

In conformitate cu ASHRAE – American Society of Heating, Refrigerating and Air-

Conditioning Engineers nivelul acceptat pentru aer interior este pentru CO de pana la 5 ppm (

5.8 mg/m3).

Oxizi de azot rezulta din gazele de esapament ale autovehiculelor, din diferite activitati

industriale si, in cantitati mici, prin oxidarea N2 atmosferic sub actiunea descarcarilor

electrice.

NO si NO2 sunt principalii constituenti ai “gazelor nitroase” rezultate la functionarea

motoarelor Diesel, sudura electrica si autogena, procese de nitrare.

Patrunderea in organism se face pe cale inhalatorie. Actiunea toxica se datoreaza direct NO si

NO2 ( sufocanti si iritanti ai cailor respiratorii si mucoasei oculare, oxidanti ai

gruparilor – SH) si NO2 –

( vasodilatator si methemoglobinizant).

Intoxicatia acuta debuteaza prin cefalee, greturi, tuse, dispenee, sufocare, constrictie toracica,

hipotensiune.

In intoxicatia cronica se observa fenomene asteno-vegetative si dispeptice.

Recomandarile pentru concentratiile de NO2 din aerul interior , in conformitate cu

“Residential Indoor Air Quality Guidelines” – Canada sunt:

- 0.10 mg/m3 (0.05 ppm) – concentratie pe termen lung ( 24 ore);

- 48 mg/m3 (0.25 ppm) – concentratie pe termen scurt ( 1 ora).

b) Contaminarea microbiologica

Contaminantii biologici sunt reprezentati de: contaminantii microbiologici (virusuri,

bacterii, fungi) acarienii din praful de casa, gandacii de bucatarie, polenul si produsii rezultati

de la animalele de casa. (saliva, fragmente de par, pene sau piele).

Exista mai multe surse ale acestor poluanti biologici. Polenul si majoritatea fungilor provin

din mediul exterior, virusurile sunt transmise de persoane si animale, bacteriile sunt purtate

de persoane, animale, resturi de sol şi plante. Animalele de casa (pasari, mamifere) sunt o alta

sursa de contaminanti biologici. Proteina din urina sobolanilor si soarecilor cand se usuca se

transforma în aerosoli devenind un potential alergen.

Contaminantii biologici sunt de cele mai multe ori invizibili si se pot deplasa prin aer sub

forma de bioaerosoli.

Contaminantii microbiologici sunt reprezentati de virusuri, bacterii, fungi (drojdii si

mucegaiuri), unii dintre ei fiind agenti cu potential infectios, alergic sau iritant. Cu exceptia

virusurilor ( care pentru a se dezvolta au nevoie de un organism-gazda), bacteriile si fungii au

nevoie de nutrienti, umiditate si caldura pentru a se dezvolta.

Microorganismele aflate in suspensie, la un moment dat, in aerul dintr-o incapere (spatiu

inchis) constituie ceea ce noi numim aeromicroflora.

Desi microorganismele aerogene se gasesc in majoritatea tipurilor de habitat uman (spitale,

scoli, locuinte, birouri, etc.), ele nu trebuie sa reprezinte un risc pentru sanatatea ocupantilor,



din punct de vedere al concentratiei contaminantilor microbiologici si al prezentei speciilor

patogene sau conditionat patogene din aer.

Nivelul incarcaturii microbiologice din incaperi creste in conditii de aglomeratie, lipsa de

ventilatie, in cursul activitatilor umane diverse, in anumite conditii de umiditate si

temperatura. Fungii colonizeaza cladirile si materialele de constructie umede, de unde produc

spori si fragmente de miceliu care se raspandesc in aerul interior. Unele bacterii pot

contamina si se pot multiplica in interiorul sistemelor de ventilatie, in aparatele de racire a

aerului ,in interiorul umidificatoarelor, de unde se raspandesc pe calea aerului in interiorul

cladirilor.

Studiul aeromicroflorei ne ofera informatii privind conditiile igienico-sanitare din divese

tipuri de habitat uman.

c) Impactul asupra sanatatii

Evaluarea surselor interne de contaminare a aerului interior in legatura cu nivelele

principalilor poluanti ai aerului interior si in relatie cu posibila contaminare a aerului exterior

ne pot da informatii legate de impactul asupra sanatatii populatiei expuse.

Efectele asupra sanatatii determinate de poluantii aerului interior pot apare imediat dupa

expunere sau posibil dupa ani de expunere.

A. Efectele imediate pot apare dupa o singura expunere sau dupa expuneri repetate. Acestea

includ iritatii ale ochilor, nasului si gatului, cefalee si fatigabilitate.Simptomele unor boli ca:

astmul, pneumonii, bronsite si bronsiolite pot apare imediat dupa expunerea la poluantii

interiori. Intensitatea reactiilor imediate la expunerea poluantilor din aerul interior depind de

cativa factori:

1.Varsta – in special la populatia infantila si cea varstnica care sunt persoane care au un

organism incomplet dezvoltat sau au un sistem imunitar deficitar.

2.Preexistenta unor conditii medicale – raceala sau boli virale.

3.Sensibilitatea individuala – care variaza de la o persoana la alta.

B. Alte efecte asupra sanatatii pot apare dupa ani de la expunere , dupa perioade repetate sau

lungi de expunere. Aceste efecte, care includ boli respiratorii, boli cardiace si cancer pot fi

severe sau chiar fatale.

6. METODE

Studiul s-a desfasurat intr-un numar total de 10 scoli din Bucuresti, judetele Mures,

Iasi, Timis si Cluj. Au fost selectate cate 2 scoli pentru fiecare judet, una situata intr-o zona

poluata si cealalta situata intr-o zona nepoluata.

Au fost investigate un numar de 3 clase pentru fiecare scoala, rezultand un total de 30 de

clase.

Parintii fiecarui copil au completat cate un chestionar cu intrebari refertitoare in special la

acuzele simptomatice ale unor boli cu specific respirator .



a) Metodologia de investigare a poluantilor chimici

Determinarile de poluanti (formaldehida, CO, NO2, pulberi) au fost efectuate de catre

specialistii din cadrul CRSP-urilor din Bucuresti,Cluj, Iasi, Timisoara, Tirgu Mures impreuna

cu specialistii din DSP-urile judetene corespunzatoare. Au fost luate in studiu 10 scoli

impartite in doua categorii:

- scoli aflate in zone poluate ( orase, in apropierea unor intersectii cu circulatie intensa)

(A);

- scoli aflate in zone mai putin poluate ( comune, sau din zone cu circulatie redusa) (B).

In fiecare scoala s-au facut determinari in cate 3 clase.

Metodele de analiza utilizate au fost:

1) metoda spectrofotometrica de determinare a formaldehidei

principiul metodei:

- formaldehida in prezenta acidului sulfuric in exces, reactioneaza cu acidul

cromotropic formind un complex colorat in rosu-violet.

- sensibilitatea metodei este de 0,2 µg/ml

2) determinarea gravimetrica a pulberilor in suspensie

principiul metodei :

- pulberile respirabile recoltate pe filtre de fibra de sticla se determina gravimetric (

prin cintarire inainte si dupa recoltare).

3) determinarea monoxidului de carbon si a dioxidului de azot

Concentratia acestor gaze s-a determinat cu analizoare de gaze prevazute cu senzori

electrochimici.

CO - limita de detectie 1 ppm ( 1.16 mg/m3).

NO2 - limita de detectie 0.1 ppm ( 0.19 mg/m3).

b) Metodologia de investigare a contaminarii microbiologice

Pentru fiecare clasa s-au stabilit cate 3 puncte de recolta, rezultand un numar de 90

probe de aeromicroflora.

Pentru recoltarea probelor de aeromicroflorei din cele 30 de clase s-a utilizat metoda

sedimentarii gravitationale sau a placilor deschise (OPD).

In tara noastra, este cea mai folosita metoda pentru recoltarea probelor de

aeromicroflora. Pentru fiecare punct de recolta se folosesc placi Petri (diametrul de 9 cm) cu

urmatoarele medii de cultura: placi cu mediul TSA pentru NTG (numar total de germeni



viabili mezofili), placi cu geloza sange pentru germeni hemolitici, placi cu mediul Mc Conkey

pentru Enterobacteriaceae (daca este cazul) si placi cu mediul Czapek-Dox pentru mucegaiuri.

Placile cu medii de cultura se expun un timp limitat 5‟,10‟, 15‟,30‟ sau 1 ora (in functie de

gradul de incarcare microbiologica presupus), apoi se aduc in laborator in maxim 2 ore de la

recoltare si se incubeaza la termostat la +370C timp de 24-48h pentru bacterii si la +25

0C timp

de 5-7 zile pentru mucegaiuri. Se numara coloniile formate pe mediul de cultura si se identifica

speciile cu potential patogen, conditionat pahogen sau alergen, iritant. Pentru calculul

numarului total de germeni viabili mezofili (NTG) si numarul de mucegaiuri pe m aer, se

aplica formula lui Omeliansky.

NX10000 = nr. de germeni/ m aer ; Expl.: 6x10000 = 60000 = 472germ/mc ,

SXK 63,58X2 127

N= numar de germeni pe placa

S= suprafata placii Petri (πxr2)=3,14x20,25=63,58

K= 2 (pentru un timp de expunere de 10 min.)

K= 4 (pentru un timp de expunere de 20 min. )

Recoltarea probelor de aer s-a facut la interval de cel putin 10 minute dupa inchiderea

ferestrelor, in timpul orelor de curs.

Pentru fiecare clasa au fost stabilite cate 3 puncte de recolta, iar placile cu medii de cultura au

fost amplasate la 1 m de podea.

Pentru fiecare clasa s-a calculat o medie a numarului de germenilor bacterieni (NTG)

exprimata in UFC/ mc aer si o medie a numarului de mucegaiuri exprimata in UFC/ mc aer

pe baza valorilor obtinute la cele 3 puncte de recolta.

c) analiza starii de sanatate

In vederea analizei starii de sanatate s-a aplicat metoda chestionarului. Chestionarele

au fost aplicate tuturor parintilor ai caror copii faceau parte din clasele in care s-au efectuat

determinarile chimice si microbiologice. Fiecare chestionar a cuprins un numar de 13

intrebari, formulate simplu si la care raspunsul era usor de dat . Intrebarile s-au referit la

bolile pe care copilul le-a avut mai frecvent si la simptomatologia care le-a insotit. Avand in

vedere ca posibila poluare a aerului interior atat din punct de vedere chimic cat si

microbiologic poate determina in primul rand afectiuni respiratorii si intrebarile s-au

concentrat asupra acestei patologii. In urma rezultatelor obtinute s-a calculat riscul relativ

pentru patologia acuta si pentru patologia cronica.

7. REZULTATE

a) Concentratiile poluantiilor CHIMICI

Tabelul nr.1. Concentratiile de formaldehida (µg/m3 ) in aerul interior

Nr.

crt. A

Concentratie

poluant (µg/m3)

B

Concentratie

poluant (µg/m3)

Observatii

1. 4.0

5.0

3.0

1.0

1.0

0.8

Limita recomandata pentru

formaldehida in aerul interior conform “WHO

guidelines for indoor air quality: selcted

pollutants” estede 100 µg/m3

– concentratie

pe termen scurt (30 min.)

2. 0.05

0.90

sld

sld

sld

sld

3. sld sld



Nr.

crt. A

Concentratie

poluant (µg/m3)

B

Concentratie

poluant (µg/m3)

Observatii

sld

sld

sld

sld

4. sld

sld

sld

sld

sld

sld

5. sld

20.0

sld

sld

10.0

30.0

Legenda:

1.Centrul Regional de Sanatate Publica Bucuresti ;A - Scoala nr. 190, str. Serg. Nitu Vasile, nr 16, sector 4; B –

Scoala nr. 88, str. Odobesti, nr. 3, sector 3.

2. Centrul Regional de Sanatate Publica Cluj ; A - Liceul “Nicolae Balcescu”; B – Scoala Generala Ceanu

3. Centrul Regional de Sanatate Publica Iasi ; A – Scoala”Petru Poni”; B – Scoala Generala Vinatori

4. Centrul Regional de Sanatate Publica Timisoara; A – Scoala nr.7 “Sfanta Maria; B – Scoala Generala

Nitchidorf

5. Centrul Regional de Sanatate Publica Tirgu Mures ; A – Scoala Generala nr.2; B – Scoala Generala “Kadar

Marton” Panet.

Din tabel se observa urmatoarele:

- s-au depistat concentratii de formaldehida doar in 11 clase din totalul de 30 de clase

luate in studiu (36.6%) , restul fiind sub limita de detectie(sld);

- concentratiile gasite au variat intre 0.05 µg/m3 si 30.0 µg/m

3;

- potentialele surse de formaldehida ar putea fi:

a. existenta unui mobilier nou din semifabricate din lemn;

b. folosirea pentru curatenie a unor produse dezinfectante cu formaldehida;

c. prezenta in unii adezivi folositi pentru materialele polimerice utilizate pentru pavimente.

- valorile gasite sunt sub limita recomandata de OMS pentru aer interior.



Tabelul nr.2. Concentratiile pulberilor respirabile (mg/m3)

Nr.

crt. A

Concentratie poluant (mg/m3)

B

Concentratie poluant (mg/m3)

Observatii

1. 0.10

0.15

0.18

0.21

0.26

0.23

2. 0.66

0.69

0.36

sld

sld

sld

3. 0.15

0.13

0.55

0.71

0.88

1.04

4. 0.15

0.13

0.13

0.49

0.53

0.56

5. 1.41

1.15

1.01

0.78

0.74

0.65

Legenda:



2. Directia de Sanatate Publica Cluj ; A - Liceul “Nicolae Balcescu”; B – Scoala Generala Ceanu



Nitchidorf

5. Centrul Regional de Sanatate Publica Tirgu Mures ; A – Scoala Generala nr.2; B – Scoala Generala “Kadar

Marton” Panet.

Din datele de mai sus se observa urmatoarele:

- s-au detectat concentratii de pulberi in suspensie in toate locatiile luate in studiu cu

exceptia scolii din mediu rural din judetul Cluj;

- concentratiile au variat intre 0.10 mg/m3 si 1.41 mg/m

3, cu cele mai mari valori la

scoala din Tirgu Mures (scoala aflata intr-o zona poluata).



Tabelul nr.3. Concentratiile de monoxid de carbon (mg/m3 ) in aerul interior

Nr.

crt. A

Concentratie poluant

(mg/m3)

B

Concentratie poluant

(mg/m3)

Observatii

1. sld

sld

sld

sld

sld

sld

Limita acceptata pentru CO in

aerul interior conform

ASHRAE – American Society

of Heating, Refrigerating Air

- Conditioning Engineers este

de 5 ppm ( 5.8 mg/m3) .

2. sld

sld

sld

-

3. - -

4. sld

sld

sld

sld

sld

sld

5. sld

sld

sld

sld

sld

sld Legenda:



2. DSPCluj ; A - Liceul “Nicolae Balcescu”; B – Scoala Generala Ceanu



Nitchidorf

5. DSP Mures ; A – Scoala Generala nr.2; B – Scoala Generala “Kadar Marton” Panet.


- toate valorile au fost sub limita de detectie (sld), atat in scolile cu incalzire centrala cat

si in cele cu incalzire cu lemne.

Tabelul nr.4. Concentratiile de dioxid de azot (mg/m3 ) in aerul interior

Nr.

crt. A

Concentratie

poluant (mg/m3)

B

Concentratie

poluant (mg/m3)

Observatii

1. sld

sld

sld

sld

sld

sld

Limitele recomandate pentru

NO2 in aerul interior conform “Residential

Indoor Air Quality Guidelines” – Canada

sunt:

- 0.10mg/m3(0.05ppm)-concentratie pe

termen lung ( 24 ore);

- 0.48mg/m3(0.25ppm)- concentratie pe

termen scurt ( 1 ora).

2. sld

sld

sld

-

3. - -

4. sld

sld

sld

sld

sld

sld

5. 0.19

0.19

0.19

0.38

0.19

0.19



Legenda:



2. DSPCluj ; A - Liceul “Nicolae Balcescu”; B – Scoala Generala Ceanu



Nitchidorf

5. DSP Mures ; A – Scoala Generala nr.2; B – Scoala Generala “Kadar Marton” Panet.


- exceptand determinarile efectuate de specialistii de la DSP Mures unde s-au gasit

concentratii ce au variat intre 0.19mg/m3 – 0.38mg/m

3 (0.1ppm - 0.2 ppm), in

celelalte locatii investigate concentratiile NO2 au fost sub limita de detectie.

b) Contaminarea MICROBIOLOGICA

Deoarece nu exista metode standardizate pentru recoltarea si analiza microbiologica a

probelor de aer si nici norme sanitare recente privind limitele maxime admise pentru diverse

tipuri de habitat uman, probele de aer interior sunt dificil de interpretat. Rezultatele obtinute

prin aplicarea in cazul nostru a metodei sedimentarii gravitationale trebuiesc luate in

considerare avand in vedere dezavantajele acesteia ( nevolumetrica, semicantitativa). Ele

trebuiesc interpretate prin coroborarea cu rezultate similare obtinute prin aceleasi mijloace.

In cele 30 clase investigate media NTG/clasa a fost cuprinsa intre 713 si 8032 UFC/m3. Intr-

un numar de 14 clase media NTG/clasa a fost sub 2000 UFC/ m3, ceea ce reprezinta 46% din

totalul claselor investigate. In 16 clase media NTG/clasa a fost cuprinsa intre 2000-8032

UFC/ m3, ceea ce reprezinta 54% din totalul claselor investigate. Din cele 16 clase unde

media NTG/clasa a fost peste 2000 UFC/ m3, un numar de 6 clase sunt situate in scoli

amplasate in zona poluata si 10 clase sunt situate in scoli amplasate in zona nepoluata.

In privinta caracterizarii compozitiei bacteriene a aeromicroflorei din cele 30 de clase

investigate, s-a constatat prezenta germenului patogen Staphylococcus aureus intr-un numar

de 13 clase situate in scoli din judetele Mures , Iasi si Timis, ceea ce reprezinta 43% din

totalul claselor.



Genul Staphylococcus cupinde peste 20 de specii. Stafilococii sunt microorganisme

bacteriene aerobe sau microaerofile care au corpul format din celule sferice, gram+,dispuse in

gramezi neregulate, in forma de ciochine (pe frotiu). Ei cresc rapid pe diverse tipuri de medii

de cultura la temperatura de +37°C, dar produc pigmenti de nuante diferite (alb, galben,

portocaliu) la temperatura camerei (+25°C). Stafilococii produc catalaza, fermenteaza incet

carbohidratii si sunt rezistenti la caldura, uscaciune si la clorura de sodiu. Unele specii

constituie flora normala a tegumentelor si mucoaselor umane; altele produc supuratii, abcese,

diferite infectii si chiar septicemia.

Staphylococcus aureus este specia patogena majora pentru om, producand infectii severe. El

se caracterizeaza prin aceea ca produce hemoliza singelui, coagularea plasmei si numeroase

enzyme si toxine (exotoxine si endotoxine). Echipamentul enzymatic bogat ii faciliteaza

patrunderea si diseminarea in tesuturile gazdei, iar multiplicarea in alimente si producerea de

endotoxina termorezistenta reprezinta cauza toxiinfectiilor alimentare.

Dintre speciile de stafilococi conditionat patogeni,congulazo-negativi, nehemolitici, care fac

parte din flora normala a tegumentelor umane, cei mai comuni sunt: Staphylococcus

epidermidis care determina uneori infectii asociate dispozitivelor medicale (proteze) si

Staphylococcus saprophyticus care poate produce infectii ale tractului urinar la femei.

Nu s-au identificat streptococi Bhemolitici sau Enterobacteriaceae in probele de aer interior.

In cele 30 clase investigate media numarului de mucegaiuri a fost cuprinsa intre 79 si 2862

UFC/m3. Intr-un numar de 22 de clase media numarului de mucegaiuri a fost sub 550

UFC/m3 aer, ceea ce reprezinta 73% din totalul claselor investigate. In 8 clase valorile

incarcaturii fungice au fost depasite, ceea ce reprezinta 27% din totalul claselor investigate.

Cele mai ridicate valori ale incarcaturii fungice (peste 2000 UFC/mc aer) s-au inregistrat in

cele 3 clase din scoala situata in zona nepoluata din judetul Mures.

In privinta caracterizarii compozitiei fungice a aeromicroflorei din cele 30 de clase

investigate, datele sunt incomplete. In cazul claselor la care s-a efectuat identificarea

genurilor de fungi s-a constatat prezenta genurilor predominente Penicillium si Aspergillus.

Au mai fost identificati fungi din genurile Geotrichum, Microsporum, Fusarium, Mucor,

Rhizopus, etc.

In literatura de specialitate sunt semnalate specii de fungi care au actiune alergenica si toxica,

cum sunt: Cladosporium herbarum, Alternaria alternaria, Aspergillus flavus, Aspergillus

versicolor, Aspergillus niger si Penicillium expansum.



Dintr-un total de 30 de clase investigate, in 21 de clase probele de aeromicroflora au fost

necorespunzatoare fie prin valori ce depasesc limitele pentru incarcatura bacteriana si pentru

cea fungica, fie prin prezenta germenului patogen Staphylococcus aureus. Acestea reprezinta

70% din totalul claselor investigate.

c) Analiza chestionarelor

Chestionarele au fost aplicate tuturor parintilor ai caror copii faceau parte din clasele

in care s-au efectuat determinarile chimice si microbiologice. Acestea au cuprins un numar de

13 intrebari, formulate simplu si la care raspunsul era usor de dat . Intrebarile s-au referit la

bolile pe care copilul le-a avut mai frecvent si la simptomatologia care le-a insotit. Avand in

vedere ca posibila poluare a aerului interior atat din punct de vedere chimic cat si

microbiologic poate determina in primul rand afectiuni respiratorii si intrebarile s-au

concentrat asupra acestei patologii.

Astfel numarul cazurilor de viroze respiratorii ( patologie acuta) este mai mare in zona

poluata (63,58%) fata de zona nepoluata ( 55%).

Numarul cazurilor de astm bronsic ( patologie cronica) nu este influentat semnificativ in

cazurile studiate.



In cazul infectiilor acute ale cailor respiratorii superioare ( patologie acuta) in zona poluata un

numar mai mare de copii au avut aceasta patologie ( 63,58%) fata de zona nepoluata (55%)

Si in cazul conjunctivitei, patologie acuta , in zona poluata numarul cazurilor a fost mai mare

decat in cea nepoluata.



Din analiza datelor detinute, avand in vedere ca studiul a luat in analiza loturi de copii

din doua zone diferite – cu si fara expunere la poluanti atmosferici externi- putem calcula

riscuri relative :

In cazul Infectiilor acute ale cailor respiratorii superioare:

Astfel : riscul bolii la expusi R1 = 0,19

Riscul bolii la neexpusi R2 = 0,185

Riscul relativ = RR = R1/R2 = 1,02 care este >1 , ceea ce ne demonstreaza ca exista o

asociatie intre factorul de risc si boala.

In cazul virozelor respiratorii

Astfel : riscul bolii la expusi R1 = 0,63 Riscul bolii la neexpusi R2 = 0,55

Riscul relativ = RR = R1/R2 = 1,145 care este >1 , ceea ce ne demonstreaza ca exista o

asociatie intre factorul de risc si boala.

In concluzie infectiile acute respiratorii sunt influentate in primul rand de expunerea la aerul

ambiantal din mediul exterior. Acesta insa va influenta cu certitudine si calitatea aerului

intern, expunerea putand deveni permanenta.

In cazul astmului bronsic – boala cronica – vom considera populatia expusa cea din zonele

nepoluate, in urma analizelor aceasta fiind expusa la poluarea aerului interior in special

microbiologica – prin numarul total de germeni identificati

Astfel : riscul bolii la expusi R1 = 0,064

Riscul bolii la neexpusi R2 = 0,061

Riscul relativ = RR = R1/R2 = 0,064/0,061=1,049 care este >1, ceea ce ne demonstreaza ca

exista o asociatie intre factorul de risc si boala

In concluzie bolile cronice respiratorii sunt influentate in primul rand de expunerea la aerul

interior.



8. CONCLUZII

1. Studiul a urmarit determinarea concentratiei unor poluanti chimici ( formaldehida,

monoxid de carbon, dioxid de azot si pulberi respirabile) in aerul interior din scoli

aflate atat in zone poluate cat si in zone cu poluare mai mica.

2. Concentratiile gasite au fost, in general, mici sau sub limita de detectie pentru

majoritatea determinarilor efectuate.

3. Concentratiile pulberilor respirabile au valori care presupun niste

recomandari:curatenia in clase sa se faca pe cat este posibil pe cale umeda ( spalat,

maturat umed); aerisirea foarte buna a incintelor , chiar si in timpul pauzelor;

activitatile elevilor din pauze sa se desfasoare cit mai mult in afara clasei.

4. In 70% din totalul claselor investigate, probele de aeromicroflora au fost

necorespunzatoare, fie au prezentat valori depasite (peste 2000 UFC/m3 pentru

bacterii sau 550 UFC/m3

pentru fungi) ale incarcaturii bacteriene si fungice, fie prin

prezenta germenului Staphylococcus aureus..

5. Pentru asigurarea unui aer interior de buna calitate este necesar sa se asigure un nivel

cat mai scazut al contaminantilor microbiologici din spatii inchise. Acest lucru este

realizabil printr-o buna ventilatie, prin reducerea umiditatii interioare si evitarea

aglomeratiei.

6. Studiul a scos in evidenta necesitatea elaborarii unor metode standardizate de

investigare a contaminantillor microbiologici din aerul interior pentru obtinerea unor

rezultate intercomparabile pe baza carora sa se elaboreze norme microbiologice

privind calitatea aerului interior.

7. Exista o legatura stransa intre calitatea aerului exterior ( care il poate influenta si pe

cel interior) si patologia acuta respiratore si intre calitatea aerului interior si patologia

respiratorie cronica.

8. Este necesara efectuarea metodologiei si in alte colectivitati ( de ex. Gradinite;

institutii publice) si efectuarea unui program de educatie si constientizare a populatiei

si a personalului din institutiile publice, in special in mediul rural, avand in vedere

rezultatele obtinute, in special in cazul determinarilor microbiologice.Calitatea aerului

interior, in special in cazul copiilor care isi petrec o buna parte din timp

institutionalizati si reprezinta o grupa de risc vulnerabila, reprezinta o prioritate,

avand in vedere influenta asupra starii de sanatate si asupra dezvoltarii lor ulterioare.



CAPITOLUL III – PROTEJAREA SANATATII PUBLICE

IN RELATIE CU EXPUNEREA LA CONTAMINANTI

CHIMICI

UTILIZAREA PRODUSELOR COSMETICE

Biochim Irina Tănase - CNMRMC

Programul de monitorizare a produselor cosmetice reprezintă o măsurare sistematică şi o

supraveghere derulată anual de Ministerul Sănătăţii prin structurile sale de implementare

naţionale (Institutul Naţional de Sănătate Publică) şi teritoriale (Direcţiile de Sănătate

Publică). Programul cuprinde în mod reprezentativ produsele comercializate, examinate în

privinţa substanţelor care prezintă îngrijorare pentru sănătatea consumatorului sau a

microorganismelor indezirabile din punctul de vedere al sănătăţii. Monitorizarea cosmeticelor

are ca scop protecţia consumatorului, deoarece recunoaşte preventiv şi anticipează efectele

nedorite generate de folosirea produselor necorespunzătoare, permiţând aplicarea măsurilor

corective anterior producerii unui eventiment grav asupra sănătăţii. Programul de

monitorizare al cosmeticelor este o acţiune legală independentă de controalele oficiale

efectuate cu ocazia unei reclamaţii din partea consumatorilor, unei alerte prin sistemul

RAPEX sau ca urmare a producerii reacţiilor nedorite grave.

Supravegherea produselor pe piaţă s-a realizat prin monitorizarea contaminanţilor chimici şi

microbiologici, şi a substanţelor restricţionate - selectate în baza severităţii efectelor adverse

pe care le generează asupra stării de sănătate. Criteriile de selecţie ale substantelor

monitorizate în anul 2012 sunt legate de potenţialele riscuri acute (iritaţia şi/sau sensibilizarea

dermală) sau sistemice (cancer) pentru sănătatea consumatorului în relaţie cu folosirea

produselor cosmetice. La nivel naţional, în anul 2012 au fost înregistrate 13049 cazuri de

dermatită seboreică (cu aprox. 500 mai multe decât în anul 2010) şi 111219 cazuri de

dermatită alergică de contact (cu aprox. 7200 mai multe decât în anul 2010).

În plus, monitorizarea a urmărit şi conformarea la prevederile noi introduse în Regulament

no. 1223/2009 privind produsele cosmetice, referitoare la utilizarea nanomaterialelor în

produsele cosmetice. Potrivit criteriilor sus-menţionate au fost monitorizate:

- Substanţele şi contaminaniţii chimici: nitrozamine din cosmeticele ambalate

promoţional (şampoane, creme şi loţiuni de corp) şi peroxidul de hidrogen din

produsele pentru albirea dinţilor;

- Contaminanţii microbiologici: Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus,

Candida albicans din cosmeticele ambalate promoţional (şampoane, creme şi loţiuni

de corp)

- Produse potenţial responsabile de efecte nedorite asupra sănătăţii: cu conţinut de

nanomateriale, produse pentru pentru protecţie solară, produse pentru tatuaje

temporare cu henna neagră si vopsele de păr

Înafara determinarilor de laborator, indicatorul monitorizat a fost relaţionat cu orice

informaţie din etichetă (avertismente, precauţii, etc) sau dosar (concentraţia substanţei,

criterii de puritate pentru produsul finit şi materiile prime, evaluarea expunerii umane şi

valoarea marjei de siguranţă) prin care persoana responsabilă a justificat că a întreprins toate

măsurile de reducere a riscului de expunere la substanţa sau produsul în cauză.



Fig. 1 Distribuţia conformităţii eşantioanelor pentru indicatorii monitorizaţi

1- contaminanţi microbiologici - numãr de bacterii aerobe mezofile ; Pseudomonas

aeruginosa; Staphylococcus aureus; Candida albicans din produse ambalate

promoţional;

2- contaminanţi chimici - nitrozamine (NDELA) din produse care conţin alcanolamine

3- substanţe cu risc pentru sănătate - peroxid de hidrogen din produsele de albire a

dinţilor

4- p-fenilendiamina din tatuajele temporare

EFECTE ADVERSE ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE ŞI EVALUAREA EXPUNERII

CONSUMATORULUI LA SUBSTANŢELE MONITORIZATE

Nitrozaminele

Nitrozaminele reprezintă impurităţi posibile pentru 53 ingrediente putând să contamineze

peste 10000 din produsele cosmetice existente pe piaţa Uniunii Europene. Datorită naturii

comune a impurităţii, aproape fiecare tip de produs de îngrijire personală, cuprinzând rimel,

corector, balsam, şampon pentru bebeluşi, produse pentru ameliorarea durerii, loţiuni

autobronzante pot să conţină nitrozamine ca impuritate. Nitrozaminele au fost interzise în

produsele cosmetice, iar ca impurităţi în alcanolamine sunt permise pana la 50 μg/kg. Analiza

nitrozaminelor din produsele cosmetice (creme, şampoane, loţiuni de corp) ambalate

promoţional s-a efectuat dupa metoda lichid-cromatografică / metoda ISO 10130:2009,

HPLC-PCD (high performance liquid chromatography - post column derivatization), având o

limită de detecţie de aproximativ 10ppb specifică pentru detecţia NDELA.

Nitrozaminele apar atunci când nitraţii şi diferite alcanolamine întâlnesc condiţii favorabile

ce determină combinarea acestora. Specific, nitrozaminele se formează atunci când anumite

alcanolamine, precum dietanolamina (DEA) sau trietanolamina (TEA), sunt folosite în

produse împreuna cu conservanţi care se pot descompune în nitraţi. Întrucât aceşti compuşi

diferiţi se descompun în timp, aceştia se pot recombina în nitrozamine. Atât DEA cât şi TEA

sunt aditivi obişnuiti folosiţi pentru ajustarea pH-ului sau pentru a acţiona ca agenţi de

umezire. Formarea neintenţionata a acestor compuşi carcinogeni reprezintă o preocupare

pentru autorităţile abilitate cu supravegherea pieţei. Identificarea acestora se bazează pe

intuiţia inspecţiei de a selecta acele produse ale căror etichete conţin ingrediente care ar putea

să se combine între ele pentru a rezulta nitrozamine. În cadrul campaniei de supraveghere au

fost prelevate 41 probe, pe baza următoarele criterii: să fie fabricate în România sau

importate din terţe ţari, altele decât statele Nord-Americane, să conţină apă şi alcanolamine şi

termen de valabilitate mai mare de 3 ani.

Numeroase studii de baze de date asociază nitrozaminele cu apariţia cancerului, precum şi cu

dovezi de disrupţie endocrină la doze foarte mici. Studiile au demonstrat că nitrozaminele



prezintă toxicitate pentru reproducere, imunotoxicitate, neurotoxicitate şi toxicitate sistemică.

Cel mai reprezentativ membru al acestei clase de compuşi este n-nitrozodietanolamina

(NDELA), care se acumuleaza în ficat, vezică şi alte organe determinând efecte toxice

cronice asupra sănătăţii omului. Este rapid absorbită prin piele. Un studiu efectuat de

Departamentul pentru Comerţ şi Industrie al Marii Britanii a evidenţiat că nivelul de

nitrozamine din unele produse creşte în timp (câteva luni) după deschiderea produsului

Comitetul Ştiinţific pentru Produse de Consum al Uniunii Europene a identificat şase studii

pe animale de la care se poate deriva informaţia doză-răspuns pentru NDELA: Berger şi col.

(1990), Hecht şi col. (1989), Lijinsky şi col.(1984b), Lijinsky şi Kovatch (1985), Preussman

şi col. (1982) şi Zerban şi col. (1988). Pentru evaluarea riscului la NDELA, s-au determinat

descriptorii de doza T25 şi BMDL101 pe baza datelor disponibile din aceste studii de

carcinogenitate pe animale experimentale. Valorile TD50-au fost raportate pentru compararea

de mai jos, fără a fi folosite pentru calculul LCR2 sau MoE

3.

Valoarea maximă de contaminare găsită în produsele analizate pe piaţă a fost de 50 µg

NDELA/kg, a fost folosită pentru calculul MoE şi LCR. Scenariul reflectă un caz nerealist în

care un consumator este expus pe toată durata vieţii la acest tip de produs având acest nivel

de contaminare.

Tabel 1 Calculul MoE si LCR pe baza nivelului maxim de NDELA detectat in

eşantioanele prelevate în cadrul campaniei tematice de supraveghere

Cremă de faţă Gel de duş Loţiune de corp

Nivelul maxim de NDELA detectat în eşantioanele prelevate

105 µg/kg (105 ppb = 105ng/g)

74 µg/kg (74 ppb =74ng/g)

17 µg/kg (17 ppb = 17ng/g)

Frecvenţa de aplicare

1)

2,14/zi 1,43/zi 2,28/zi

Estimarea cantităţii zilnice aplicate

1)

1,54 g 18,67 g 7,82 g

Factor de retenţie 1)

1,0 0,01 1,0

Absorbţia dermală pentru NDELA

2)

65% 65% 65%

Greutatea corporală 60 kg

SED (Doza de Expunere Sistemică)

105 ng/g × 1,54 g × 0,65 / 60 kg 1,75 ng/kg corp/zi

74 ng/g × 0,19 g × 0,65/ 60 kg 0,15 ng/kg corp/zi

17 ng/g × 7,82 g × 0,65 / 60kg

1,43 ng/kg corp/zi

BMDL10 T25/HT25

0,73 mg/kg corp/zi 2,09/0,60 mg/kg corp/zi

MoE (pe baza BMDL10)

4,17x 105 1,08 x10

5 0,6 x10

5

LCR = 10

-5

(0,0005 x 10-5

) = 10

-5

(0,005 x 10-5

) < 10

-5

(0,2 x 10-5

) 1)

SCCS's Notes of Guidance for the testing of cosmetic ingredients and their Safety Evaluation, 7th revision (2010);

2) Franz et al. (1993).

1 Limita de incredere cea mai joasa pentru doza de referinta (benchmark) asociata unui raspuns 10%

2 Riscul de cancer pe durata vietii



Astfel, o contaminare cu 17 µg NDELA/kg pentru loţiunea de corp din care s-au prelevat

eşantioane este asociată cu o valoare MoE > 10000 considerată atunci când se foloseşte

BMDL10 ca PoD iar LCR este calculat folosind T25 < 10-5

, fiind considerate sigură.

Însă pentru eşantioanele prelevate din crema de faţă şi gelul de duş, contaminarea cu 104 µg

NDELA/kg şi respectiv 74 µg NDELA/kg conduc la valori LCR cu risc pentru sănătatea

consumatorului (MoE < 10000).

În concluzie, expunerea la un produs cosmetic (după cum se arată şi în Ghidul Îndrumător),

având un factor de retenţie egal cu 1 (loţiune de corp şi crema de faţă) sau 0,01 (gel de duş),

necesită ca impurificarea cu NDELA a produsului să nu depăşească 0,86 mg/kg, echivalentul

unei Doze de Expunere Sistemica (SED) de 73 ng/kg corp/zi. Calculul similar (MoE de

10000 rezultat dintr-o valoare SED de 73 ng/kg corp/zi) pentru celelalte produse din tabel

determină o valoare maximă de contaminare cu NDELA de: 35,5 mg/kg în gel de duş; (a se

vedea Documentul Îndrumator SCCS, 2010).

Peroxidul de hidrogen

Conform legislaţiei în vigoare, produsele de igienă orală trebuie să conţinţ maxim 0,1%

peroxid de hidrogen. Cele mai mari concentraţii determinate în eşantioanele analizate au fost

de 3,91% şi 7,47% peroxid de hidrogen detectat într-un produs cu aplicare directă pe dinţi,

prin pensulare.

Potrivit Comitetului Ştiinţific pentru Produse de Consum al Comisiei Europene (SCCP,

2007) cantitatea totală de pastă înghiţită zilnic este 480 mg. La o concentraţie de 7,47 %

peroxid de hidrogen, cantitatea de H2O2 înghiţită zilnic este 0,6 mg/kg/zi (model asimilat cu

cel al pastei de dinţi). Într-un studiu în care a fost determinat peroxidul de hidrogen salivar

dintr-un strip conţinând 6% H2O2, prezumând un flux salivar de 0,3 ml/min, expunerea

calculată după aplicarea zilnica a 4 stripuri a fost de 0,08 mg/kg corp/zi. Dacă pentru

evaluarea expunerii se foloseşte media + 2DS expunerea ar fi 0,17 mg/kg corp. Trebuie

precizat că valorile ar putea fi mai mici, deoarece aplicarea stripurilor stimulează salivaţia,

aceasta putând ajunge la 2,0 ml/min., astfel că expunerea ar putea fi supraestimată. Cantitatea

totala de peroxid (mg) eliberat pe durata înalbirii dinţilor (60 min) s-a determinat din saliva

totală colectată prin 4 tipuri de înalbire, inclusiv prin pensulare (precum produsul tip stilou

identificat pe piaţă). Studiul a arătat că o singura aplicare a unui produs de albire a dinţilor

care conţine 6% H2O2 generează o expunere de maxim 0,046 mg/corp H2O2.

Din studiile de absorbţie sistemică a peroxidului de hidrogen, se estimează că aceasta variază

între 0,03 mg/kg corp/zi şi 0,2 mg/kg corp/zi. În consecinţă, pentru calculul Marjei de

Siguranţă (MoS) se poate folosi o valoare de 0,25 mg/kg corp/zi pentru expunerea la

produsul care conţine 7,47% peroxid de hidrogen.

Valoarea NOAEL folosită pentru calculul MoS este de 20 mg/kg corp/zi (100 ppm), generată

de un studiu de toxicitate la şoarece în care H2O2 a fost administrat timp de 90 zile prin apa de

băut şi de un studiu de toxicitate la şobolan cu administrare prin gavaj.

Efectul sistemic este redus, deoarece H2O2 pătrunde în circulaţiă sanguină unde este rapid

metabolizat. Efectele iritante sunt directe în cavitatea orală si sistemul gastrointestinal.

SED (Expunerea sistemica) la 7,47% H2O2: 0,6 mg/kg corp/zi

Marja de Siguranţă (MoS) = NOAEL/SED = 20 mg/kg corp/zi/0,6 mg/kg corp/zi = 33 <

100

În concluzie, valoarea MoS calculată pentru toxicitatea dozei repetate de H2O2 nu este

suficientă pentru asigurarea protecţiei consumatorului expus la un produs de albire a

dinţilor care conţine 7,47% H2O2.

p- Fenilendiamina



p- Fenilendiamina (PPD) nu este iritantă sau corosivă pentru piele si ochi, atunci când este

aplicată în soluţie apoasă cu concentraţia de 2,5 %. În studiile experimentale pe animale, PPD

s-a dovedit a fi un alergen de contact extrem de potent. PPD este un alergen frecvent la om,

ceea ce reprezintă o preocupare pentru autorităţi. Sunt recunoscute reacţiile alergice pe care le

generează ca fiind foarte severe; este un sensibilizant extrem. Spre deosebire de alţi coloranţi

de păr cu potenţial sensibilizant, PPD este folosit pentru testarea clinică de diagnostic în

practica medicală. Astfel, relevanţa şi importanţa PPD ca sensibilizant pentru consumator

este bine documentată în literatura de specialitate. Răpunsurile de sensibilizare depind de

vehicolul folosit în produs, condiţiile de expunere şi de concentraţie. Se pare că

susceptibilitatea individuală la PPD ar fi sub control polimorfic, deoarece fenotipul acetilator

ar putea avea importanţă în metabolismul şi detoxifierea PPD, reprezentând un marker pentru

determinarea susceptibilităţii individuale la alergia PPD.

Există o sensibilitate inter-individuală importantă la molecula de PPD, atât în privinţa

timpului de expunere cât şi a concentraţiei la care se produce reacţia. Experimentele în care s-

au folosit pacienţi alergici la PPD au arătat că 6 din 16 persoane au reacţionat după numai 15

minute de expunere la 1% PPD. Testele standard specifice efectuate la peste 36000 pacienti

cu eczemă au evidenţiat o rată de sensibilizare prin alergie de contact la PPD de 4,8%. PPD

ocupă locul al 5-lea în ierarhia celor mai frecvenţi alergeni, după nichel, compoziţia de

parfumare, Balsamul de Peru şi tiomersal.

Reacţiile adverse asociate utilizării PPD în produsele de vopsire permanentă a părului includ

sensibilizare de contact alergic, dermatita acuta şi edem facial sever. Recent, o serie de

publicaţii au semnalat serii de cazuri cu dermatite veziculare severe la pacienţii care au folosit

în trecut vopsea de piele care conţinea PPD (tatuaje temporare). Aceasta “epidemie” a

alergiilor de contact la PPD observată la persoanele tinere care au beneficiat de un tatuaj

semipermanent, a evidenţiat modul în care un tip diferit de expunere la un potent alergen de

contact (vopseaua de piele care conţinea henna cu PPD) poate genera dermatite de contact

alergice severe ca urmare a expunerii la vopseaua permanentă de păr.

Continuarea folosirii PPD în tatuajele temporare cu henna, reprezintă o preocupare pentru

siguranţa consumatorului.

Potrivit legislaţiei în vigoare, concentraţia maxim aplicată (pentru colorantul de păr) nu

trebuie să depăşească 2% calculată ca bază liberă. Cea mai mare concentraţie determinată în

eşantioanele analizate a fost de 8,61% detectată în vopseaua de păr .

Pentru calculul Marjei de Siguranta (MoS), Comitetul Ştiinţific pentru Produse de Consum

(SCCS) al Comisiei Europene a folosit în evaluare o valoare NOAEL de 4 mg/kg corp/zi,

care derivă de la un studiu de toxicitate orală cu administrare timp de 90 zile la şobolan.

Valoarea a fost stabilită pe baza creşterii semnificative a greutăţii absolute şi relative a

ficatului şi rinichilor la masculii expuşi la 8 mg/kg corp/zi şi respectiv la femelele expuse la

16 mg/kg corp/zi, precum şi miodegenerarea muşchilor striaţi la animalele expuse la doza

maximă. O altă abordare a evaluării siguranţei, a fost prin comparare cu valoarea AUC (aria

situată sub curba) şi revizuirea valorii de 4 mg/kg corp/zi ca valoare NOEL şi nu valoare

NOAEL (deoarece modificările evidenţiate în cursul studiului de toxicitate nu au fost

susţinute de schimbări histopatologice sau patologie clinică astfel că ar trebui considerate ca

fiind adaptative şi nu adverse). În acest context, valoarea NOAEL generată de respectivul

studiu a fost 16 mg/kg corp/zi (cea mai mare doză testată). Au fost însă puse în discuţie

efectele miodegenerative, cunoscându-se că PPD induce miotoxicitate, rezultată de altfel şi

din concluziile altor studii. În acest sens, SCCS a stabilit valoarea NOAEL de 8 mg/kg

corp/zi din studiul de toxicitate subcronică. Pentru calculul valorii MoS s-a luat în

considerare 60 cm2.



Tabel 2. Calculul Marjei de Siguranţă (MoS) pentru expunerea consumatorului la

concentraţia de 8,61% PPD

Absorbţia prin piele A (media + 1DS) 4,47 µg/cm²

Suprafaţa de piele expusă SPE 60 cm2

Absorbţia dermală/aplicare 11,22 mg

Greutatea coporală standard a adultului

60 kg

Doza de expunere sistemică (SED)

SAS x A x 0.01/60 0,186 mg/kg/zi

Nivelul la care nu se Observa Niciun Efect Advers (toxicitate

subcronica, oral, şobolan) NOAEL 8 mg/kg corp/zi

Marja de Siguranţă (MoS) = 43 < 100

În baza valorii MoS calculate, (mai mica de 100), se consideră că ce mai mare concentraţie

de PPD determinată în eşantioanele prelevate de pe piaţă (8,41%) determină risc pentru

consumatorul expus la tatuaje tempoare cu henna. De altfel, concentraţia acesteia

depăşeşte limită admisă pentru coloranţii de păr (2%).

Nanomateriale

Din studiile extinse s-a evidentiat că, in comparaţie cu echivalenţii convenţionali- unele

materiale fabricate la nanoscală ar putea prezenta deviaţii semnificative ale proprietăţilor

fizico-chimice, interacţiune cu sistemele biologice şi/sau efecte asupra acestora. De exemplu,

nanoparticlulele de dimensiuni nanometrice (nm) mai mici ar putea penetrata barierele

membranelor biologice, care de obicei previn pătrunderea materialelor alcătuite din particule

mai mari. Astfel, dacă se internalizează sub formă de nanoparticule este posibil ca unele

materiale insolubile sau parţial solubile să pătrundă în părţi ale corpului cunoscute ca fiind

lipsite de biodisponibilitate pentru particule cu dimeniuni mai mari. Întrucât dimensiunea la

nanoscala ar putea fi însoţită de anumite proprietăţi fizico-chimice specifice, devine crucială

caracterizarea detaliată a nanomaterialului al cărui risc pentru sănătate este evaluat.

Caracterizarea este de asemenea importantă pentru identificarea mai corectă a

nanomaterialului. Înafară de identificarea chimică, trebuiesc furnizate informaţii specifice

asociate caracteristicilor şi proprietăţilor nanomaterialului.

Principalele motive de îngrijorare cu privire la folosirea nanomaterialelor în cosmetice sunt

legate de posibilitatea ca produsele să genereze:

1. expunere locală şi sistemică la nanoparticule;

2. efecte adverse ca rezultat al expunerii;

3. un potenţial risc pentru consumator.

Un număr de rapoarte au concluzionat că nu există dovezi prin care paradigma de evaluare

curentă a riscului folosită pentru materialele convenţionale să nu poată fi aplicabilă

nanomaterialelor. Regimul de caracterizare curentă a raportului dintre identificarea

pericolului şi doză-răspuns, care se bazează pe evaluările toxicologice structurate ale

chimicalelor convenţionale, ar trebui să refacă toxicitatea nanomaterialelor, dovedind că

anumite aspecte nano-asociate sunt pe deplin luate în considerare în evaluari. Abordarea

convenţională a evaluării riscului ţine cont de pericol şi expunere (absenţa pericolului =

absenţa riscului). Astfel, evaluarea riscului nanomaterialelor folosite ca ingrediente

cosmetice, ar putea fi mai întâi îndreptată către consideraţiile legate de expunere, cu accent

asupra oricăror caracteristici distinctive ale materialului la nanoscală. Aceasta presupune

caracterizarea detaliată a nanomaterialelor şi determinarea posibilităţii şi a gradului de

expunere sistemică datorate potenţialei translocaţii a nanomaterialelor prin bariera dermală,

respiratorie sau gastrointestinală funcţie de posibilele căi de expunere.



MĂSURI PENTRU REDUCEREA EXPUNERII CONSUMATORULUI LA SUBSTANŢELE

MONITORIZATE

- întreprinderea acţiunilor coordinate din partea autorităţilor şi industriei pentru

controlul şi prevenirea formării NDELA în produsele cosmetice formulate pe bază de

(di)alcanolamine;

- programe de monitorizare pentru NDELA în toate produsele de consum, în speciale

celor destinate copiilor

- aplicarea prinicipiilor Bunei Practici de Fabricatie a Cosmeticelor

- educarea consumatorului în folosirea produselor de îngrijire orală care conţin peroxid

de hidrogen în concentraţie >1%, în special asupra riscurilor la albirea dinţilor,

generate de expunerea frecventă şi la concentraţii mari;

- controlul comercializării exclusiv profesionale a produselor de albire a dinţilor cu

concentratii de peroxid de hidrogen>0,1%

- creşterea gradului de avertizare a publicului asupra riscului potenţial de sensibilizare

la PPD generat de aplicarea tatuajelor temporare cu henna.

- Program de educare a consumatorului cu privire la importanţa testării prealabile (48

ore) a vopselei de păr (autotestarea alergenica)

- creşterea gradului de avertizare a publicului asupra modului în care alergia la PPD

poate acţiona în orice moment din perioada vieţii prin vopsirea părului (de la iritaţii

minore care nu trebuie ignorate până la reacţii severe cu cicatrici permanente)

- etichetarea avertismentelor şi a precauţiilor cu mesaje explicite despre pericolele

generate de anumite categorii sau substanţe cosmetice.



MONITORIZAREA INTOXICATIILOR ACUTE NEPROFESIONALE CU

PRODUSE CHIMICE- SITUATIA DIN ANUL 2012

Coordonator – Dr Mihaela Purcarea- Institutul National de Sanatate Publica

Sinteza nationala - Monitorizarea intoxicatiilor acute neprofesionale cu produse chimice -

conform legislatiei cadru a chimicalelor - Regulamentul (CE) nr.1907/2006 - REACH- va

analiza si interpreta datele de risc privind sanatatea, referitoare la intoxicatiile cu produse

chimice (pesticide agricole, neagricole, dezinfectanti, detergenti, etc). Metodologia de

aplicare precum si Fisa de declarare a intoxicatiei acute neprofesionale cu produse chimice

au fost transmise la Ministerul Sanatatii, Directiilor Sanitare Publice Judetene si a

Municipiului Bucuresti.

Legislatia-cadru a chimicalelor este Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, cunoscut ca

Regulamentul REACH, ce inlocuieste numeroase reglementari comunitare privind

substantele chimice fiind complementar cu toate celelalte legislatii sectoriale specifice in

materie de mediu si sanatate precum: produsele de protectia plantelor, biocide, detergenti,

cosmetice sau ingrasaminte.

Monitorizarea intoxicatiilor cu PRODUSE CHIMICE (CHIMICALE):

- Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (REACH) :

Art.117 coroborat cu art. 127 prevede obligativitatea de raportare catre Comisie a

“rezultatelor inspecțiilor oficiale, monitorizarea derulata, sancțiunile aplicate…si alte

masuri adoptate”;

- Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 (CLP) privind clasificarea, etichetarea si ambalarea

substantelor si a amestecurilor:

Art.45 alin. (2) stipuleaza necesitatea obtinerii si gestionarii informatiilor pentru: “

indeplinirea cerintelor medicale prin formularea unor masuri preventive si curative, in

special in eventualitatea unui caz de urgenta; si…realizarea de analize statistice pentru

a identifica unde pot fi necesare masuri imbunatatite de gestionare a riscului”

- HG. nr. 398/2010 privind stabilirea unor masuri pentru aplicarea prevederilor

Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 16

decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si a

amestecurilor, de modificare si de abrogare a directivelor 67/548/CEE si 1.999/45/CE,

precum si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006:

Art. 5. - Se desemneaza Ministerul Sanatatii, prin Biroul pentru Regulamentul Sanitar

International si Informare Toxicologica din structura Institutului National de Sanatate

Publica si centrele de expertiza si informare toxicologica prevazute in anexa nr. 2 la

Ordinul ministrului sanatatii publice si al ministrului internelor si reformei

administrative nr. 2.021/691/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare ale titlului IV "Sistemul national de asistenta medicala de urgenta si de prim

ajutor calificat" din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, ca

organism responsabil de primirea informatiilor referitoare la raspunsul in situatii de

urgenta privind sanatatea, potrivit prevederilor art. 45 din Regulamentul CLP.

Abordarea Strategica a Managementului International al Chimicalelor/SAICM

Romania este semnatara a Declaratiei de la Dubai, fiind punct focal pentru Regiunea

Central Est Europeana. In cadrul SAICM, prin realizarea Profilului National si

elaborarea Planului National de Implementare SAICM, Romania s-a angajat voluntar

de pentru indeplinire a obiectivelor prevzute la Capitolul 19 - Managementul Rational

de Mediu al Chimicalelor Toxice, inclusiv Prevenirea Traficului International Ilegal al

Produselor Toxice si Periculoase, Agenda 21. In cadrul Profilului National SAICM,

http://www.legestart.ro/Ordinul-2021-2008-aprobarea-Normelor-metodologice-aplicare-ale-titlului-IV-Sistemul-national-asistenta-medicala-urgenta-prim-ajutor-calificat-Legea-95-2006-reforma-dome-(MzIyNTU2).htm

http://www.legestart.ro/Ordinul-691-2008-aprobarea-Normelor-metodologice-aplicare-ale-titlului-IV-Sistemul-national-asistenta-medicala-urgenta-prim-ajutor-calificat-Legea-95-2006-reforma-dome-(MzIyNTU1).htm

http://www.legestart.ro/Norma-metodologica-2008-de-aplicare-ale-titlului-IV-Sistemul-national-asistenta-medicala-urgenta-prim-ajutor-calificat-Legea-95-2006-reforma-domeniul-sanatatii-(MzIzNTA5).htm

http://www.legestart.ro/Legea-95-2006-reforma-domeniul-sanatatii-(MTg5OTc3).htm



Ministerul Sanatatii raporteaza „Indicatori specifici pentru implementarea SAICM” in

cadrul grupului de lucru interministerial coordonat de Ministerul Mediului si

Padurilor in calitate de punct focal national.

a. Monitorizarea intoxicatiilor cu PRODUSE BIOCIDE (dezinfectanti, pesticide

neagricole, etc)

- HG nr. 956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide

Art.84 alin. (2) Autoritatea competenta prezinta incepând cu data de 30 noiembrie 2009, la

fiecare 3 ani, cel mai târziu pâna la data de 30 noiembrie, un raport Comisiei Europene cu

privire la rezultatele actiunilor de inspectie din anii anteriori, precum si informatii privind

cazurile de intoxicatii cu produse biocide.

b. Monitorizarea intoxicatiilor cu PRODUSE PENTRU PROTECTIA PLANTELOR

(pesticide agricole)

- Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 privind introducerea pe piata a produselor fitosanitare

Art. 68 “Monitorizare și controale” instituie obligativitatea statelor membre “de stabilire a

unor dispoziții referitoare la strângerea informațiilor și la raportarea cazurilor in care exista

suspiciuni de otravire”.

c. Monitorizarea efectelor nedorite grave generate de PRODUSE COSMETICE

- Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European Și al Consiliului din

30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice

Art. 34 alin. (1) coroborat cu art. 23 “Comunicarea efectelor nedorite grave” prevede

obligativitatea raportarii efectelor grave nedorite, de persoana responsabila și distribuitori

catre autoritea competenta a statului membru unde s-a produs efectul nedorit grav, care

transmite informatiile celorlalte autoritati din statele membre pe teritoriul carora este

comercializat produsul in cauza.

d. Catagrafierea operatorilor economici care desfasoara activitati cu pesticide agricole

- Ordonanta de Urgenta pentru stabilirea cadrului institutional de actiune in scopul utilizarii

durabile a pesticidelor pe teritoriul României 34/2012

art.4 ‟‟Planul National de Actiune” alin. (1) si (5) - Ministerul Sanatatii elaboreaza indicatori

de monitorizare a utilizarii produselor de protectie a plantelor care contin substante

active ce prezinta interes deosebit, in special daca sunt disponibile alternative.

Monitorizarea sanatatii publice implica colectarea, analiza si interpretarea sistematica si

continua a datelor de risc referitoare la evenimentele generate de utilizarea produselor

chimice. Aceste date sunt folosite la planificarea, evaluarea si executia interventiilor in

sanatate. Un sistem de monitorizare necesita abilitatea functionala de a corobora, analiza si

disemina datele, astfel incat sa poata fi intreprinse actiuni eficiente de preventie si control.

In lucrarea de fata sunt analizate si discutate cazurile de intoxicatii acute neprofesionale cu

produse chimice inregistrate in anul 2012 in cele 42 de judete ale tarii. Din cele 42 judete, a

transmis raportarile doar pe trimestrul I un singur judet (Suceava), doua judete nu au

raportat intoxicatiile din trimestrul IV (Calarasi si Covasna) si Municipiul Bucuresti nu a

trimis raportarile pe trimestrele I si II.

La nivelul Directiilor Sanitare Judetene s-au inregistrat si centralizat cazurile de intoxicatii,

pe formulare tipizate (Fise de declarare a intoxicatiilor acute neprofesionale cu produse

chimice) si au fost raportate trimestrial la Institutul National de Sanatate Publica – Biroul

RSI si Informare Toxicologica.



In cele 42 de judete s-au inregistrat 667 cazuri de intoxicatii acute neprofesionale cu produse

chimice reprezentand un procent de 3,5 la 100.000 locuitori, datele fiind centralizate in

tabelul nr. 1 si in graficul 1.

Cele 667 cazuri de intoxicatii raportate au fost repartizate astfel:

- 372 cazuri de intoxicatii accidentale reprezentand 55,77 % din numarul total de intoxicatii

- 274 cazuri de intoxicatii voluntare reprezentand 41,07 % din numarul total de intoxicatii

- 21 cazuri de intoxicatii neprecizate reprezentand 3,48 % din numarul total de intoxicatii

Graficul nr.1 – Numar total cazuri intoxicatii pe judete

Cele mai multe cazuri au fost inregistrate in judetele: Iasi 151 cazuri, Prahova 61 cazuri,

Galati si Sibiu cu 52 cazuri.

Desi numarul cazurilor de intoxicatii in aceste judete a fost mare, numarul cazurilor letale a

fost redus.

In anul 2012 s-au inregistrat 33 cazuri mortale, reprezentand 4,94 % din totalul cazurilor de

intoxicatii, distribuite in felul urmator:

- 23 cazuri de intoxicatii voluntare, reprezentând 69,69 % din numarul total de cazuri letale;

- 4 cazuri de intoxicatii accidentale, reprezentând 12,12 % din numarul total de cazuri letale

- 6 cazuri de intoxicatie necunoscuta, reprezentând 18,18 % din numarul total de cazuri

letale;

Ponderea deceselor este net in favoarea cazurilor prin intoxicatii voluntare, 23 cazuri, ce

reprezinta 69,69 % din numarul total de cazuri mortale inregistrate.

Mortalitatea prin intoxicatii acute neprofesionale cu produse chimice in 2012 a fost de 0,17

la 100.000 locuitori

Din cele 667 cazuri de intoxicatii inregistrate, 379 au fost cazuri confirmate, 130 cazuri

probabile, 92 posibile si restul de 66 neprecizate.



Graficul nr. 2 – Numar cazuri letale pe judete

In tabelul nr.1 au fost sintetizate datele raportate de catre Directiile Sanitare Judetene

referitoare la:

- Numarul total de intoxicatii raportate, defalcate pe:

- Intoxicatii Accidentale

- Intoxicatii Voluntare

- Intoxicatii in circumstante de expunere neprecizate (necunoscute)

- Numarul total de cazuri letale inregistrate prin:

- Intoxicatii Accidentale

- Intoxicatii Voluntare

- Intoxicatii in circumstante de expunere neprecizate (necunoscute)

Tabelul Nr.1 – Numarul cazurilor de intoxicatii acute neprofesionale cu produse chimice

T- nr.total; A- accidentale; V-voluntare; N-neprecizate NR.

CRT JUDET

NUMAR CAZURI

TOTALE

NUMAR CAZURI

LETALE

T A V N T A V N

1. ALBA 0 0 0 0 0 0 0 0

2. ARAD 0 0 0 0 0 0 0 0

3. ARGES 10 5 5 0 1 0 1 0

4. BACAU 3 3 0 0 0 0 0 0

5. BIHOR 10 7 3 0 0 0 0 0

6. BISTRITA 23 13 7 3 5 0 2 3

7. BOTOSANI 2 0 2 0 0 0 0 0

8. BRASOV 23 20 3 0 0 0 0 0

9. BRAILA 7 4 3 0 2 0 2 0

10. BUCURESTI 36 27 9 0 2 1 1 0

11. BUZAU 1 0 1 0 0 0 0 0

12. CARAS-SEVERIN 0 0 0 0 0 0 0 0

13. CALARASI 11 3 8 0 0 0 0 0

14. CLUJ-NAPOCA 1 1 0 0 0 0 0 0



NR.

CRT JUDET

NUMAR CAZURI

TOTALE

NUMAR CAZURI

LETALE

15. CONSTANTA 10 6 4 0 1 0 1 0

16. COVASNA 8 2 5 1 2 0 2 0

17. DÂMBOVITA 50 19 30 1 1 0 1 0

18. DOLJ 1 0 1 0 0 0 0 0

19. GALATI 52 30 21 1 0 0 0 0

20. GIURGIU 22 8 12 2 3 1 1 1

21. GORJ 0 0 0 0 0 0 0 0

22. HARGHITA 0 0 0 0 0 0 0 0

23. HUNEDOARA 14 8 6 0 0 0 0 0

24. IALOMITA 5 2 3 0 0 0 0 0

25. IASI 151 94 49 8 0 0 0 0

26. ILFOV 2 1 1 0 0 0 0 0

27. MARAMURES 25 20 5 0 1 0 1 0

28. MEHEDINTI 15 7 5 3 4 0 3 1

29. MURES 20 10 9 1 5 2 3 0

30. NEAMT 0 0 0 0 0 0 0 0

31. OLT 0 0 0 0 0 0 0 0

32. PRAHOVA 61 24 37 0 1 0 1 0

33. SATU-MARE 1 1 0 0 0 0 0 0

34. SALAJ 1 0 1 0 0 0 0 0

35. SIBIU 52 38 14 0 2 0 2 0

36. SUCEAVA 0 0 0 0 0 0 0 0

37. TELEORMAN 0 0 0 0 0 0 0 0

38. TIMIS 5 2 3 0 0 0 0 0

39. TULCEA 9 4 5 0 0 0 0 0

40. VÂLCEA 1 0 1 1 0 1 0 0

41. VASLUI 20 7 13 0 0 0 0 0

42. VRANCEA 15 6 8 1 1 0 0 1

TOTAL 667 372 274 21 33 4 23 6

Din cele 667 cazuri de intoxicatii inregistrate, majoritatea pacientilor au fost din grupa de

varsta 15-59 ani 354, 234 din grupa 0-14 ani si 77 persoane in varsta de 60 si peste 60 ani.



Graficul nr. 3 – Numar cazuri intoxicatii pe grupe de varsta

Calea de patrundere in organism a toxicului a fost preponderent orala, prin ingestie, in 572 de

cazuri, 45 cazuri prin inhalare, 22 cazuri pe cale dermala, 4 cazuri oculara si in 24 cazuri

declarata necunoscuta.

Graficul nr. 4 – Numar cazuri de intoxicatii dupa calea de expunere

Locul expunerii a fost preponderent mediul rural 377 cazuri, 281 cazuri in mediul urban si 9

cazuri declarate necunoscute.



Graficul nr. 5 - Numar cazuri de intoxicatii dupa locul de expunere

In ceea ce priveste gravitatea cazurilor de intoxicatii au fost inregistrate:

- 251 cazuri fara urmari

- 200 cazuri cu grad de severitate scazut

- 40 cazuri cu severitate medie

- 17 cazuri cu grad ridicat de severitate

- 126 cazuri necunoscute

Graficul nr. 6 - Numar cazuri de intoxicatii dupa gradul de severitate



Cele mai multe cazuri inregistrate au fost de intoxicatii fara urmari 251 si 200 de cazuri au

avut grad de severitate scazut.

Semnele si simptomele inregistrate au evidentiat ca cele mai frecvent afectate au fost:

- sistemul gastrointestinal (colica abdominala, greata, voma, diaree)

- sistemul respirator (tuse, dispnee, durere)

- metabolic (tulburari echilibru acido-bazic)

Au fost de asemenea semnalate efecte locale dermale (edeme, inflamatii, eriteme, eruptii,

prurit, vezicule)

pentru cazurile de intoxicatii cu cale de patrundere dermala, precum si simptome

oftalmologice (iritatie, prurit, midriaza sau mioza) pentru situatiile cand contactul cu toxicul a

fost ocular.

Dupa clasa produselor ce a determinat intoxicatiile acute neprofesionale cu produse chimice

s-au inregistrat:

- 162 cazuri intoxicatii cu pesticidele agricole

- 131 cazuri intoxicatii cu detergenti

- 72 intoxicatii cu pesticidele neagricole

- 70 cazuri intoxicatii cu dezinfectanti

Graficul nr. 7 - Numar cazuri de intoxicatii dupa clasa de produs

In 2012 cele mai multe cazuri de intoxicatii inregistrate 162, au fost cu pesticide agricole

(produse de protectia plantelor), din care 108 au fost intoxicatii cu insecticide, urmate de

intoxicatiile cu detergenti 131 si dezinfectanti 70. Intoxicatiile cu pesticide non-agricole - 72

de cazuri au fost determinate in mare parte de produse rodenticide - 40 de cazuri.



CONCLUZII

Intoxicatiile acute neprofesionale cu produse chimice reprezinta o problema de sanatate

publica deoarece ocupa un loc important intre cauzele de mortalitate in toate tarile, inclusiv

in cele cu un standard ridicat de civilizatie.

Incapand cu 2012 s-a schimbat metodologia si fisa de raportare a intoxicatiilor,

conform cu legislatia europeana si nationala in vigoare. Declararea cazurilor de intoxicatii

este obligatorie si se realizeaza de catre unitatile medicale si de medicina legala prin

anuntarea Directiilor Sanitare teritoriale.

In monitorizarea intoxicatiilor acute neprofesionale cu produse chimice sunt

angrenate toate structurile sanitare: Ministerul Sanatatii, Institutul National de Sanatate

Publica prin Biroul RSI si Informare Toxicologica si Centrul National de Monitorizare a

Riscurilor din Mediul Comunitar, Directiile de Sanatate Publica Judetene si a Municipiului

Bucuresti care conlucreaza in vederea protejarii sanatatii publice fata de riscul generat de

utilizarea produselor chimice.

Mentionam faptul ca am primit raportarile de la toate Directiile Sanitare Judetene

chiar daca la unele nu au fost complete, pe toate cele patru trimestre, astfel incat am putut

realiza feedback-ul informational al sistemului de monitorizare catre public si autoritatile

decidente.

In ceea ce priveste catagrafierea operatorilor economici ce desfasoara activitati cu pesticide

agricole am primit raportari de la 10 judete, datele urmand sa fie analizate de catre specialistii

CNMRMC in vederea identificarii zonelor ce impun masuri de monitorizare a factorilor de

mediu si a starii de sanatate a populatiei precum si de utilizare durabila a pesticidelor

agricole, concluziile fiind publicate ulterior.

Pesticidele sunt substante biologic active destinate utilizarii in agricultura,

silvicultura, spatii de depozitare, in scopul prevenirii, diminuarii, indepartarii sau distrugerii

daunatorilor, agentilor fitopatogeni, buruienilor, insectelor si rozatoarelor. Anterior utilizarii,

ele sunt testate din punct de vedere toxicologic. Utilizarea lor inadecvata poate fi daunatoare

sanatatii omului, animalelor precum si mediului inconjurator.

In 2012 ca si in anii anteriori s-a inregistrat un numar mare de intoxicatii cu pesticide

agricole, ponderea detinand-o insecticidele 108 cazuri, urmate de erbicide 19 cazuri si

fungicide 6 cazuri. Cele mai multe intoxicatii au fost cu furadan (carbofuran) 21 din care 16

au fost intoxicatii voluntare, trei cazuri fiind letale.

Carbofuranul este unul dintre cele mai toxice pesticide din grupa carbamatilor folosit

ca insecticid. Intoxicatia cu acest produs este din cele mai grave, gravitate ce depinde de

calea de patrundere in organism, timpul de expunere, doza etc. Cazurile au un grad de

severitate deosebit de ridicat, recuperarea necesitand spitalizare indelungata, adesea cu

sechele, sau in formele cele mai grave, urmate de deces.

Desi substanta este interzisa in UE, in Romania se mai foloseste ca insecticid iar provenienta

toxicului ramane in cele mai multe cazuri necunoscuta.

O atentie deosebita trebuie sa acordam si produselor de uz casnic de tipul

detergentilor, dezinfectantilor, produselor de curatenie precum si cosmeticelor, produse care

in mod normal au un potential toxic extrem de redus dar care accidental sau voluntar pot

produce intoxicatii cu grad ridicat de severitate mai ales la copii si persoane varstnice tarate.

Este necesara o supraveghere atenta a copiilor in familie (in anul 2011 au fost

raportate 23 cazuri de intoxicatii acute neprofesionale cu pesticide la copii), precum si o mai

buna informare si educare a adultilor ce folosesc produse pesticide in agricultura si profilaxia

sanitar-umana, insistandu-se pe corecta depozitare si etichetare a produselor.



CAPITOLUL IV- PROTEJAREA SANATATII

POPULATIEI IN RELATIE CU IGIENA HABITATULUI

UMAN

EVALUAREA SI SUPRAVEGHEREA STARII DE SANATATE A

POPULATIEI EXPUSA LA ZGOMOTUL URBAN

Coordonator - Dr. Mihaela Fulga – CNMRMC

Poluarea sonora reprezinta un factor de risc pentru sanatate. S-a constatat ca zgomotele de

intensitate scazuta, dar permanente din locuinte sunt iritanti cronici ai organismului uman.

Astazi se traieste intr-o lume cu zgomot neintrerupt. Pe strazi, la serviciu, in magazine,

restaurante, acasa, suntem biciuiti in mod permanent cu zgomot: muzica data tare, telefoane,

zgomot de masini. Astfel in Bucuresti si pentru o serie de alte mari orase ale tarii zgomotul si

vibratiile au devenit de interes important pentru studierea sistematica a efectelor sale nocive

in randurile populatiei si luarea unor masuri de protejare a colectivitatilor umane, din partea

autoritatilor administrativ locale.

In cadrul programului de monitorizare a zgomotului urban, in anul 2012 au fost incluse in

esantion un numar de 19 localitati conform HG.321/2005 – privind evaluarea si gestionarea

zgomotului ambiental, dupa criteriul populatiei cu peste 250.000 locuitori si respectiv

100.000 locuitori (Arad, Bacau, Baia-Mare, Botosani, Braila, Buzau, Bucuresti, Brasov, Cluj-

Napoca, Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Ploiesti, Pitesti, Sibiu, Targu-Mures,

Timisoara).

Caracterizarea zgomotului urban si estimarea riscului asupra sanatatii, precum si a

disconfortului creat, s-a facut pe baza unui chestionar de investigare a zgomotului, care a

urmarit evaluarea starii de sanatate a populatiei generat de zgomotul urban, precum si efectele

nocive ale zgomotului si gradul de disconfort legat cu raspunsul subiectiv al omului la

zgomot.

Stabilirea esantionului de persoane s-a facut in functie de sursele de zgomot existente in

localitate, prin metoda statistica, in conformitate cu hartile de zgomot elaborate de autoritatea

administratiei publice locale (Primarii).

In fiecare localitate s-a aplicat un numar de 25 chestionare de simptome, pentru locatari din

zone cu trafic intens si zone cu trafic redus, conform hartilor de zgomot existente pentru

localitatile incluse in studiu si chestionarul a fost aplicat unui numar 1112 persoane.

Au raspuns la chestionare un numar de 656 (59%) femei si 456 barbati (41%). Varsta celor

intervievati a variat intre 19 si 87 ani, fara diferente semnificative intre sexe.

Rezultate

1. Pe primul loc, disconfortul sonor este generat de zgomotul provocat de mijloacele de

transport in comun (autobuze, auto, trolebuze, tramvaie) din traficul rutier, urmat de :

traficul feroviar, aerian, naval.

Dintre localitatile luate in studiu in ordine descrescatoare, topul - celor mai zgomotose orase,

pe nivel trafic, sunt prezentate in (Grafic nr.1.).



Grafic nr.1 Distributia nivelului de trafic pe judete

2. Nivelul de poluare sonora manifesta o tendinta de crestere, cauzele principale fiind

zgomotul generat de circulatia rutiera, santierele de constructii si serviciile comerciale.

Disconfortul creat este generat, in special, in zonele de trafic intens. (Grafic nr.2.).

Grafic nr.2. Frecventa surselor externe diurne de poluare sonora (%)



Grafic nr .3. Frecventa simptomelor percepute la zgomot pe total esantion (%)

Grafic nr.4. Frecventa simptomelor pe categorii de trafic rutier

Grafic nr.5. Frecventa bolilor pe categorii de trafic rutier



Concluzii

1. Prin masurile de reabilitare termica a cladirilor de locuit, a crescut si confortul acustic, pe

langa cel termic, totusi in casele individuale aceste caracteristici sunt prezente cu o

frecventa mai mare cu 10% fata de apartamentele din blocuri de locuit.

2. Procentul persoanelor deranjate de zgomotul produs de traficul rutier, din zone cu trafic

intens, este de aproape 3 ori mai mare decat cel din zone rezidentiale cu trafic redus.

3. Aproximativ o treime din locatari acuza disconfortul produs de activitati de constructie si

demolare ale cladirilor, precum si cu aceeasi pondere este reclamat zgomotul produs de

activitatile comerciale.

4. Dintre afectiunile intretinute si favorizate de zgomot, bolile cardio-vasculare au cea mai

mare frecventa la persoanele adulte peste 60 ani (24%), iar bolile psihice declarate detin o

pondere mult mai mare la adulti cu varsta peste 60 de ani (17,6%) fata de adultii sub 60

ani. Pentru aceste afectiuni zgomotul poate fi considerat ca un factor de risc, asociat cu

rol de declansare sau agravare in evolutia acestora. S-a evidentiat o frecventa mai mare a

tulburarilor de auz (12,35%) la adulti cu varsta >60 ani, frecventa determinte si de varsta.

(Grafic nr.3, 4, 5, 6).

5. Ca o concluzie generala, putem spune ca urmarind in dinamica (perioada 2008- 2012)

disconfortul produs de zgomot asupra locatarilor din orasele mari principala sursa de

poluare sonora este reprezentata de traficul rutier, deranjand 84% din persoanele

intervievate. Privind perceptia riscului generat de zgomotul ambiental, diferentele sunt

nesemnificative in raport de aglomerarea urbana. Studiile viitoare se vor axa cu prioritate

pe date de morbiditate ale populatiei din zonele in care zgomotul reprezinta un factor

disconfortant pentru sanatatea populatiei rezidente.



IMPACTUL ASUPRA SĂNĂTĂŢII ŞI MEDIULUI GENERAT DE

MANAGEMENTUL DEŞEURILOR MENAJERE

Dr. Doina Lupulescu – CNMRMC

In anul 2012 s-a efectuat un studiu la nivel naţional, privind impactul deşeurilor asupra

sănătăţii şi mediului , prin administrarea unor chestionare şi a cuprins un număr de 1246

persoane din 31 de judeţe. Toate persoanele din eşantion locuiesc in case individuale.

Vechimea locuinţei a fost de maxim 63 ani cu o valoare medie pe eşantion de 35 ani si a

inregistrat diferenţe semnificative intre judeţe.

In medie, locuinţa este ocupată permanent de 3 persoane, dar limitele variază de la 1 la 12.

Raportand numărul mediu de persoane din locuinţă /număr camere , se obţine o valoare mai

mare de unu (1,3) o situaţie foarte bună in locuinţele individuale, comparativ cu cele tip bloc,

supraaglomerate.

Un procent de 19,4% din populaţia intervievată are o rampă amenajată pentru gunoiul rezultat

din creşterea animalelor, şi este amplasată in medie la 13,9 m distanţă faţă de sursele proprii

de apă şi 17,24 m faţă de fantana cea mai apropiată a vecinilor.

Grafic nr.1. Ponderea locuintelor prevazute cu rampa de gunoi

Aprovizionarea cu apa potabila provenita din surse individuale este prezenta la mai mult de

jumatate din esantion, 639 persoane si reprezinta un procent de 51,3%

Din numărul total de 639 persoane care au sursă proprie, apa de fantană , 237 consuma apa

direct de la fantană, fiind in procent de 37,1% la care se adaugă un număr de 368 persoane,

care consumă apă de fantană dar au instalatie proprie cu hidrofor si distributie apă potabilă

prin robinet.



Grafic nr.2. Distributia persoanelor care consuma apa de

fantana

Calitatea apei de fantana este factorul esential, care determina un consum optim de apa, astfel

doar un numar de 197persoane (15.8%) posedă un buletin de analize a calităţii apei potabile,

cea mai mare parte a persoanelor din eşantion nu au efectuat analize ale apei potabile -1048

(84.2%)

Eliminarea corectă a apelor reziduale menajere reprezintă o importantă condiţie de sanitaţie a

mediului, protejand solul şi sursele de apă de suprafaţă faţă de riscul poluării toxice cu

detergenţi, dezinfectanţi, insecticide, precum şi germeni patogeni in cea mai mare parte de

provenienţă intestinală.

Racordul locuinţei la sistemul de canalizare reprezintă cea mai bună masură de protecţie a

factorilor de mediu şi in special a solului şi surselor de apă de suprafaţă, dar şi a surselor

individuale pentru care stratul de apă freatică nu este la o adancime, care să asigure protecţia

apei. Aproape un sfert 23,55% din locatarii caselor individuale, neavand sistem de

canalizare, au grupul sanitar in exteriorul locuinţei, prezentand un risc crescut de

insalubrizare prin infiltrarea germenilor patogeni, dar şi de dezvoltare a insectelor şi

rozătoarelor, care pot transmite imbolnaviri infecţioase şi parazitare

Grafic.nr. 3. % locuintelor cu racord la canalizare

Prezenţa unei fose pentru colectarea apelor reziduale menajere apare la un număr de 431

locuinţe, reprezentand un procent de 34,6% din locatarii cuprinşi in eşantion. Trebuie reţinut



faptul ca dintre cei care colectează apele reziduale in fosă, doar 3% sunt fose ecologice, la

care se adaugă un procent de 33,1% locuinţe prevazute cu fosă betonată.

Distanţa medie dintre fosă şi sursa de apă (fantană) este de 18,33 metri, cu distanţe minime de

15 metri şi maxime de 40 metri. Faţă de locuinţă distanţa este in medie egală cu 20,75 metri.

Vidanjarea fosei se face la un interval de timp cuprins intre 4 pană la aproape 12 luni.

O buna gestionare a deseurilor poate contribui la:

Reducerea emisiei de gaze cu efect de sera,

Imbunatatirea eficientei resurselor prin scaderea consumului de materiale si

recuperarea de energie din surse regenerabile

Protejarea sanatatii publice prin gestionarea in conditii de siguranta a substantelor

potential periculoase,

Protejarea ecosistemelor (sol, ape subterane, aer).



MANAGEMENTUL DEŞEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITATEA

MEDICALĂ

Ing Oana Curea, Ing Ana Maria Bratu - CNMRMC

1. Deseurile rezultate din activitatea medicala

Din cantitatea totala de deseuri generata, intre 75-90% sunt deseuri nepericuloase si doar 10-

25% deseuri periculoase.

Deseurile periculoase rezultate din activitatea medicala sunt acele deseuri care prezinta un

risc real pentru sanatatea umana si pentru mediu si cuprind deseurile infectioase, deseurile

intepatoare-taietoare, deseurile anatomo-patologice si partile anatomice, deseurile chimice si

farmaceutice si deseurile speciale.

Deseurile nepericuloase sunt cele asimilabile celor menajere, rezultate din activitatea

serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare si a

oficiilor de distributie a hranei. Aceste deseuri se colecteaza si se indeparteaza in acelasi mod

ca deseurile menajere. Deseurile asimilabile celor menajere inceteaza sa mai fie

nepericuloase atunci cand sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deseuri periculoase.

2. Generarea si modul de gestionare a deseurilor rezultate din activitatea medicala

Unitatile sanitare colecteaza deseurile infectioase in recipiente corespunzatoare, in proportie

de 100%. 98% din unitatile sanitare investigate folosesc recipiente specifice deseurilor

periculoase intepatoare-taietoare, iar restul de 2% nu utilizează ambalaje corespunzătoare

pentru aceasta categorie de deseuri. Deşeurile nepericuloase, asimilabile celor menajere, sunt

colectate de catre unitatile sanitare in saci menajeri de culoare neagră sau incolori .

Transportul deşeurilor in incinta unitatii se realizează manual, pe scări sau cu liftul intr-un

procent de 63%. Unităţile care utilizează cărucioare speciale şi lift sunt in procent de 23%, iar

12% din unităţi au mai multe alternative de transport. 2% din unităţi nu au precizat maniera

de transport. Transportul deşeurilor periculoase medicale se realizeaza pe un circuit separat

faţă de cel al pacienţilor şi vizitatorilor, in proportie de 72%, restul unitatilor sanitare cu

paturi investigate neavand un circuit separat.

Unităţile sanitare investigate care deţin un spaţiu de depozitare temporară amenajat

corespunzător, întrunind condiţiile stipulate de legislaţia specifică în vigoare sunt in proportie

de 88%. 8% din unităţi nu au spaţii de depozitare corespunzătoare din punct de vedere

funcţional şi igienico-sanitar, iar restul unitatilor nu au oferit detalii privind această activitate.

Marea majoritate a unitatilor sanitare utilizeaza containere mobile în spaţiile de depozitare

temporară a deşeurilor (95%), iar 3% din unităţi nu au în dotare aceste containere mobile si

nu au oferit detalii privind această activitate. 92% din unităţile sanitare care utilizează

containere mobile, le dezinfectează, iar 8% nu au completat rubrica respectiva. In majoritatea

cazurilor, activitatea de curatenie/dezinfectie a containerelor este preluată de către firma

prestatoare de servicii de transport/tratare/eliminare finală a deşeurilor periculoase.

3. Eliminarea finală a deseurilor periculoase rezultate din activitatea medicala

Ca urmare a analizei datelor privind modalitatea de tratare şi eliminare finală a deşeurilor

periculoase provenite din activitatea medicală, au rezultat următoarele:

81% din unităţile sanitare investigate au contract cu firme specializate în vederea

tratării/eliminării finale a deşeurilor periculoase generate. Din acest procent, 19.5% din

unităţile sanitare au contract cu firme care efectuează servicii de neutralizare prin

sterilizare termica a deşeurilor, iar 61.5% din unităţi cu firme care efectuează servicii de

incinerare;

10.8% din unităţile sanitare investigate utilizează două alternative de tratare/eliminare

finală (ex: neutralizare în instalaţie proprie şi contract cu firma ce prestează servicii de



incinerare a deşeurilor periculoase, pentru acele categorii de deseuri care nu se preteaza a

fi neutralizate (deseuri infectioase si intepatoare-taietoare);

3.7% din unitatile sanitare au in dotare instalatii de neutralizare prin sterilizare termica;

4.5% din unitatile investigate nu au completat chestionarul.

Eliminarea deşeurilor nepericuloase asimilabile celor menajere se realizează pe bază de

contract cu firme de salubrizare specializate, deşeurile fiind transportate în depozitele de

deşeuri municipale.

Evacuarea deseurilor lichide periculoase se realizeaza astfel: 38.23% din unitatile sanitare

au contract cu firma specializata in vederea preluarii si neutralizarii acestei categorii de

deseuri, 15.15% detin statie proprie de tratare a apelor uzate (statie de epurare mecano-

biologica tip RFS sau statie de epurare Biocleaner), 2.10% au raportat ca nu detin deseuri

lichide periculoase, 36.6% folosesc diferite metode de neutralizare (decantare, fosa septica,

clorinare), iar 7.92% nu au completat.

Formarea profesionala a personalului implicat in gestionarea deseurilor rezultate din

activitatea medicala. In 99.3% din unitatile sanitare investigate se efectueaza instructaj

periodic cu personalul direct implicat in gestionarea deseurilor rezultate din activitatile

medicale. Evidenta gestiunii deseurilor si planul de gestionare exista si se aplica unitatile

sanitare investigate in proportie de 99.53%.

Raportarea cazurilor noi de boală la personalul unităţii sanitare

În anul 2012, s-au înregistrat 54 cazuri noi de îmbolnăvire la personalul implicat în

gestionarea deşeurilor medicale, în cadrul unităţilor sanitare. 42 cazuri sunt reprezentate de

plăgi tăiate/înţepate, 2 cazuri sunt reprezentate de Hepatita non A si B, 6 cazuri de Hepatita B

si 4 cazuri de Hepatita A. Procentual, 13% din unitatile sanitare cu paturi investigate au

semnalat cazuri de boala, 78% nu au cazuri de boala, iar 9% nu au completat rubrica

chestionarului.

Date comparative privind cazurile noi de imbolnavire la personalul medical implicat in

gestionarea deseurilor medicale, la nivelul anilor 2011 si 2012



3. Cantitati de deseuri rezultate din activitatea medicala

Cantitatea de deseuri periculoase rezultate din activitatea medicala generata si raportata de

unitatile sanitare cu paturi publice si private, pentru anul 2012 este de 8926 tone/an.

Comparativ cu anul 2011, se constată o usoara crestere a cantităţii de deşeuri periculoase

generata si raportata de unităţile sanitare de aproximativ 0.88 %, aceasta fiind influentata

si de faptul ca gradul de ocupare a paturilor in unitatile sanitare investigate, a crescut. Pornind

de la cantitatea generata de deseuri periculoase medicale s-a estimat o cantitate la nivel

national, luand in calcul 470 de unitati sanitare cu paturi publice si private, existente in

Romania. Cantitatea de deseuri periculoase medicale estimata este de 10.268 t/an.

Date estimative privind cantităţile de deşeuri periculoase rezultate din activitatea

medicală în anii 2011 si 2012 Anul Nivelul de estimare Cantităţi medii estimate (t/an) Valori medii (t/an)

2011 41 judeţe 8801

10800 Municipiul Bucureşti 1999

2012 41 judete 8554

10268 Municipiul Bucuresti 1714



CAPITOLUL V – PROTEJAREA SANATATII

POPULATIEI IN RELATIE CU IGIENA RADIATIILOR

IONIZANTE

PROTEJAREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI ÎMPOTRIVA

EXPUNERII LA RADON

Coordonator - Irina Popescu - CRSP Iaşi

Introducere

Avand în vedere cadrul legislativ naţional (Legea nr. 95/2006-privind reforma în domeniul

sănătăţii, Ordin al preşedintelui CNCAN nr. 14/2000-pentru aprobarea Normelor

Fundamentale de securitate radiologică) şi european (Directiva 96/29 EURATOM-privind

standardele de bază, de protecţie a sănătăţii populaţiei generale faţă de radiaţiile ionizante

provenite din surse naturale, Directiva 90/143 EURATOM-privind protecţia publicului

împotriva expunerii la radonul din interior, Directiva EUR-17628/1997-Review of CEC

radon research), competenţa specifică reţelei de igiena radiaţiilor şi experienţa acumulată în

campaniile de studii anterioare, ne propunem constituirea unei baze de date privind

expunerea populaţiei la radiaţii ionizante din surse naturale.

Metodologie

Campaniile de prelevare de probe şi determinări ale concentraţiilor Radon-222

Rn şi

descendenţi din factorii de mediu (aer, apă) în anul 2012 au cuprins regiunea nord-est cu 6

judeţe – Bacau-Bc, Brăila- Br, Botoşani-Bt, Galaţi-Gl, Suceava-Sv, Vrancea-Vn aparţinand

de 3 DSP-uri cu dotare tehnico-materială, reprezentand 15,0% din suprafaţa Romaniei.

Pentru 2012 au fost raportate 138 masuratori in aer (Bc: 10; Gl: 70; Sv: 58) şi 5 în apă (Gl).

Măsurătorile în aerul de interior al locuinţelor au fost efectuate:

la nivelul parterului (şcoli -14, grădiniţe-10, blocuri -23 şi case individuale-29)

predominant în dormitoare şi sufragerii din mediul urban (54) şi rural (22), în locaţii

construite din diferite material de construcţie (cărămizi, prefabricate, BCA,

lemn,chirpici, valatuci)

în toate cele 4 anotimpuri, utilizand diverse tipuri de detectori (contorizări 222

Rn şi

Thoron-220

Rn şi măsurare directă 222

Rn).

Au fost efectuate concomitent şi măsurători în aerul exterior (62) al locuinţelor menţionate

anterior.

Determinările efectuate de LIRI teritoriale au fost raportate conform metodologie, cu

respectarea ghidurilor de practică europeană. Datele au fost analizate şi interpretate, cu

estimarea dozelor efective pentru care am utilizat coeficienţii de conversie a dozei

recomandaţi în Raportul 2000UNSCEAR.

Rezultate

Valorile medii şi maxime ale determinărilor şi ale estimărilor dozelor efective anuale sunt

prezentate în tabelul 1.

S-au obiectivat valori crescute ale 222

Rn în aerul interior al locuinţelor din urban, în aria DSP

jud. Gl cu depăşirea valorilor medii de peste 3 ori (467,14 Bq/mc) (Fig. 1), cu o maximă

extremă - 1139 Bq/mc, avand o corelaţie semnificativă cu maxima dozei efective estimate

(p<0,001). Pentru aceeaşi zonă s-au înregistrat valori crescute (282 Bq/mc) ale 220

Rn în aerul

interior al blocurilor de peste 5 ori peste valoarea medie determinată (62,8 Bq/mc). Totuşi,

valorile înregistrate la nivelul blocurilor au fost semnificativ scăzute faţă de de cele din case

la nivelul parterului şi beciurilor (38,06 vs. 467,14 Bq/m3 ). Dozele efective anuale medii la



nivelul aerului din interiorul caselor (urban, rural) depăşesc (5,04 – 8,9 mSv/an) limita de

1mSv/an admisă pentru populaţia generală (Ordin CNCAN nr. 14/2000) cu un maxim de

doză (18,08 mSv/an) în casele din urban, echivalent limitei admise pentru persoanele expuse

profesional la radiaţii ionizante (20 mSv/an). În aria DSP jud. Gl valorile mari ale 222

Rn s-au

remarcat pentru casele foarte vechi din materiale corespunzătoare acelor ani, tip vălătuci şi

chirpici. În sezonul cald, valorile 222

Rn şi 220

Rn în aerul apartamentelor din urban au fost cu

peste 90 % mai mici comparativ cu cele din casele din rural,. În sezonul de primăvară

valorile la nivelul apartamentelor din urban au fost semnificativ mai mici (40,8% pentru 222

Rn şi 27% pentru 220

Rn) iar la nivelul caselor din rural s-au obiectivat valori semnificativ

crescute, cu peste 30% pentru 222

Rn şi 220

Rn, faţă de sezonul rece.

Tabel 1: Valorile concentraţiilor măsurate şi dozele efective estimate la nivelul regiunii

nord - est în 2012 Măsurători Radon

DSP Galaţi Media

concentraţiilor (Bq/mc)

Maxim valoric

măsurat (Bq/mc)

Doza efectivă anuală medie

(mSv/an)

Doza efectivă anuală maximă

(mSv/an)

Grădiniţe Interior - U 35,9 69 0,06 0,116

Apartamente Interior - U 38,06 111 0,604 1,76

Case Interior - U 467,14 1139 7,41 18,08

Case Interior - R 318 561 5,04 8,9

Măsurători Radon DSP Suceava

Şcoli Interior - U 57,36 102 0,097 0,172

Şcoli Interior - R 55,47 - 0,093 -

Grădiniţe Interior - U 30,12 69,8 0,05 0,118

Grădiniţe Interior - R 69,4 69,4 0,117 0,117

Apartamente Interior - U 36,4 44,8 0,577 0,711

Case Interior - U 81,9 81,9 1,3 1,3

Case Interior - R 41,38 112 0,65 1,77

Măsurători Radon DSP Bacău

Şcoli Interior - U 54,37 - 0,86 -

Şcoli Exterior -U 19,37 - 0,08 -

Apartamente Interior - U 38,8 - 0,61 -

Apartamente Exterior - U 17,5 - 0,07 -

Case Interior- U 47,05 - 0,74 -

Case Exterior -U 12,6 - 0,05 -



Fig. 1. Valorile concentratiilor de Radon determinate în 2012 în jud. Braila, Galati,

Vrancea

Pentru zona DSP jud. Sv estimările dozei efective anuale medii depăşesc cu puţin (1,3

mSv/an) limita de 1mSv/an pentru populaţia generală doar la nivelul aerului din interiorul

caselor din urban şi similar pentru doza maximă efectivă (1,77 mSv/an) la nivelul caselor din

rural. (Fig. 2). În şcolile din rural valorile determinate au fost semnificativ mai mari (peste

75% pentru 222

Rn) pentru sezonul rece comparativ cu sezonul estival. În funcţie de anul

construcţiei, s-au observat valori mai mari ale 222

Rn în interiorul şcolilor şi grădiniţelor din

rural pentru construcţiile foarte vechi (1905) comparativ cu cele construite recent (2004).

Fig. 2. Valorile concentratiilor de 222

Rn determinate în 2012 în jud. Botoşani, Suceava

Pentru zona DSP jud. Bc concentraţiile 222

Rn au arătat nivele mari pentru aerul interior în

şcolile din urban (54,37 Bq/m3) comparabil cu cele din casele individuale (47,05 Bq/m

3) (Fig.

3), astfel că doza medie efectivă anuală estimată nu depăşeşte nivelul limitei de doză pentru

populaţia generală, avand variaţii în intervalul 0,05- 0,86 mSv/an.

Fig. 3. Valorile concentratiilor de Radon determinate în 2012 în jud. Bacău

Au fost realizate 5 masuratori ale concentratiei de Rn in apa doar in judetul Galati, cu o

medie de 26 Bq/ m3 si un maxim valoric masurat de 39 Bq/ m

3, valori care nu prezintă niciun

risc pentru sănătatea populaţiei.



Au fost expuse un numar de 2335 de persoane, doar 2 persoane din casele din mediul rural

din aria jud. Sv au prezentat modificari ale starii de sanatate şi s-a inregistrat doar un singur

deces prin cancer pulmonar (la nefumători) în ultimii 15 ani.

Concluzii:

Datele analizate pană la acest moment sunt insuficiente pentru a putea analiza tendinţele

fenomenului, estimarea riscului sau cartagrafierea teritoriului :

- valorile înregistrate ale 222

Rn and 220

Rn sunt semnificativ crescute în sezonul rece

comparativ cu cel cald;

- valorile medii şi maxime ale 222

Rn and 220

Rn sunt semnificativ corelate cu dozele

efective estimate;

- concentraţiile 222

Rn în construcţiile vechi („90) sunt crescute comparativ cu cele

construite recent (după 2000);

- există posibile evidenţe ale modificărilor în starea de sănătate şi chiar un deces în

relaţie cu expunerea la 222

Rn în zone în care determinările au arătat concentraţii ce nu

depăşesc nivelul considerat de siguranţă de 100 Bq/ m3.

- intenţionăm extinderea campaniilor de prelevare iar pentru o monitorizare unitară a

fenomenului este imperios necesară dotarea tehnică şi cu personal a DSP-urilor şi

implementarea unitară a metodologiei la nivel naţional.



AUDITUL CLINIC AL ACTIVITĂŢII MEDICALE CU RADIAŢII IONIZANTE

Fiz. Loredana Bogdan, Dr. Rita Burkhardt – CRSP Cluj

Introducere.Deoarece utilizarea radiaţiilor ionizante în medicină contribuie cu peste 95% la

expunerea artificială la radiaţii a omului, la nivel mondial există tendinţa implemetării

sistemelor de calitate în radiologie şi introducerii auditurilor de calitate corespunzătoare

pentru îmbunătăţirea şi menţinerea calităţii procedurilor medicale radiologice.

Ordinul comun MSF şi CNCAN nr 285/79/2002, ca transpunere a Directivei Consiliului

97/43/Euratom, introduce conceptul de audit clinic în cazul procedurilor radiologice medicale

şi recomandă punerea în aplicare acestuia în conformitate cu procedurile naţionale

(reglementări specifice ale Ministerului Sănătăţii).

Pe baza acestui concept s-a propus sinteza naţională cu titlul “Auditul clinic al activităţii

medicale cu radiaţii ionizante”, care se derulează pe perioada 2011 – 2013. Scopul sintezei

constă în în elaborarea pentru prima dată a unei proceduri de audit clinic la nivel naţional şi

apoi implementarea ei în unităţile radiologice conform recomandărilor legislaţiei în vigoare.

Am considerat utilă elaborarea unei forme preliminare a procedurii de audit clinic pe

parcursul anului 2011 şi aplicarea ei în cadrul unui studiu pilot, în câteva unităţi medicale

reprezentative din Cluj începând din 2012, urmând ca din 2013 auditul clinic să poată fi

efectuat la nivel naţional.

Beneficiarii implementării auditului clinic sunt pacientii şi populaţia care beneficiază de

serviciile medicale cu radiatii ionizante, precum şi Ministerul Sănătăţii şi Asociaţiile

profesionale care obţin date necesare elaborării reglementărilor specifice, respectiv elaborării

ghidurilor de practică. Grupul tintă îl constituie furnizorii de servicii medicale cu radiaţii

ionizante.

Metodologie. Forma preliminară a procedurii naţionale de audit clinic a fost elaborată

pe baza Publicaţiei 1425 din IAEA Human Health Series No. 4, Viena, January 2010. În

scopul elaborării, în anul 2011, s-au selectat standardele de bună practică pe baza

cerinţelor legale naţionale şi internaţionale şi a rezultatelor cercetărilor şi

recomandărilor societăţilor profesionale. S-au stabilit criteriile de audit clinic pe tipuri

de practici radiologice şi s-au elaborat chestionarele de audit clinic pentru practica de

radiodiagnostic. Forma preliminară a procedurii naţionale de audit clinic acoperă toate

etapele legate de "foaia de parcurs", ce contribuie la calitatea întregului proces de

îngrijire a pacientului: structura, procesul şi rezultatul.

Pentru studiul pilot implementat pe judeţul Cluj, în cursul anului 2012 s-a discutat cu

specialiştii DSP Cluj – Laborator Igiena Radiaţiilor metodologia preliminară de audit şi

modalitatea de aplicare în practică. S-au distribuit formulare de aplicare prin care s-a urmărit

evaluarea unităţilor radiologice din punctul de vedere al amplorii practicii (echipamente,

personal) şi adresabilităţii populaţiei. După centralizarea şi analizarea acestor formulare s-au

selectat două unităţi reprezentative din oraşul Cluj in care s-a efectuat studiul pilot.

In departamentele de diagnostic radiologic, secţiunile procesului de audit clinic au cuprins

proceduri de gestiune a calităţii şi a infrastructurii, proceduri legate direct de pacient,

proceduri tehnice şi proceduri de predare, formare şi cercetare. Pentru auditarea procedurilor

tehnice, s-au aplicat chestionare de audit distincte pentru fiecare tip de procedura de

radiodiagnostic (radiografie, fluoroscopie, tomografie computerizată, mamografie).

Prin aplicarea auditului clinic în cadrul studiului pilot s-au urmărit două aspecte principale:

1. identificarea îmbunătăţirilor care pot fi aduse formei preliminare a procedurii de

audit clinic astfel încât aceasta să poată fi uşor implementată la nivel naţional, fără să se

suprapună cu auditurile privind sistemul calităţii, acreditare sau inspecţiile de reglementare.



2. evidenţierea beneficiilor obţinute de unitatea auditată (prin identificarea oricăror

neconformităţi în tehnologie, resurse umane şi proceduri, astfel ca instituţia să fie capabilă să

planifice îmbunătăţirile).

Rezultate si concluzii Rezultatele studiului pilot evidenţiază aspecte legate de implementarea in practica a auditului

clinic: Nr. Crt.

Aspecte evidentiate Actiuni recomandate

1 Procedura auditul clinic trebuie stabilită şi implementată astfel încât să reducă acţiunile inutile care se suprapun cu alte sisteme de evaluare a calităţii şi inspecţii de reglementare

În evaluarea recomandărilor privind calitatea examinărilor radiologice, o atenţie specială se va acorda punerii în aplicare a procedurilor de: - justificare a examinarilor individuale - optimizare (principiul ALARA), care în

radiodiagnostic implică evaluarea calităţii imaginii radiologice în corelaţie cu evaluarea dozei pacientului

2 Existenţa unor problemele majore legate de punerea în practică a auditurilor clinice:

- lipsa de înţelegere fundamentală a obiectivelor, conţinutului şi beneficiile aşteptate de audituri clinice pentru procedurile radiologice medicale

- promovare prin campanii de informare si Web-site

- lipsa de auditori instruiţi şi competenţi - instruire şi certificare specialiştilor care să formeze echipa de audit (medic radiolog, fizician medical şi tehnician radiologie)

- lipsa de personal (număr de personal şi timp de lucru dedicat) în unităţile radiologice, calificat pentru QA (elaborarea documentaţiei necesare pentru Manualul Calităţii, audituri interne)

- alocarea de responsabilităţi (în fişa postului) - instruire personal în domeniul QA - înfiinţarea comitetelor de asigurarea calităţii la

nivelul unităţii radiologice

- necesitatea clarificării surselor de finanţare

- identificarea surselor de finanţare: ex. programe naţionale MS, voluntariat

- lipsa unor ghiduri/proceduri recomandate şi criterii de bună practică, validate la nivel naţional.

- elaborarea sau adoptarea ghidurilor naţionale de bună practică de catre MS în colaborare cu societăţi profesionale

3 Necesitatea elaborarii unor acte legislative care să conţină recomandări privind procedurile şi criteriile pentru auditul clinic

- elaborarea de acte legislative care să conţină cel puţin:

conţinutul minim (lista de subiecte) care urmează să fie auditate

caracterul posibil al auditurilor (externe / interne sau o combinaț ie a acestora)

criteriile disponibile pentru audit recomandări privind infrastructura posibilă pentru

organizarea practică a auditurilor relaţia dintre audituri clinice şi alte programe de

evaluare a sistemului calităţii, acreditare sau inspecţiile de reglementare

finanţarea auditurilor clinice (cum se asigură resursele, cum se acoperă costurile).



Avantajele implementarii procedurii nationale de audit clinic in practica de radiodiagnostic: Pentru Pe termen scurt Pe termen lung

Pacient - îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale (creşterea raportului beneficiu / risc)

- îmbunătăţirea stării de sănătate a pacientului

Unităţile radiologice auditate

- identificarea oricăror neconformităţi în tehnologie, resurse umane şi proceduri, astfel ca instituţia să fie capabilă să planifice îmbunătăţirile recomandate (măsuri preventive / corective)

- creşterea calităţii actului medical - promovarea utilizării eficiente a

resurselor materiale si umane - dezvoltarea organizării serviciilor

clinice şi furnizării acestora către pacient

- educaţia şi formarea profesională

MS (la nivel naţional)

- asigurarea corectitudinii datelor colectate cu privire la expunerea medicală individuală a populaţiei

- stabilirea nivelelor de referinţă în radiodiagnostic (NRD)

- auditul clinic oferă un instrument eficient pentru monitorizarea şi îmbunătăţirea continuă a calităţii practicilor medicale

În scopul elaborării formei finale a procedurii naţionale de audit clinic, în etapele următoare

(2013) se va urmări îmbunătăţirea procedurilor de audit pe baza analizei rezultatelor obţinute

şi a feedbach-ului studiului pilot.



SUPRAVEGHEREA CONŢINUTULUI RADIOACTIV AL APELOR

MINERALE ŞI EVALUAREA EFECTULUI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE

Chim. Edda Prodan, Dr. Burkhardt Rita – CRSP Cluj

Introducere

Activitatea de supraveghere a radioactivităţii apelor minerale naturale destinate consumului

alimentar, al căror conţinut radioactiv contribuie la expunerea populaţiei, este importantă

pentru menţinerea dozei efective prin ingestie în limitele prevazute de norme şi face parte din

responsabilităţile sistemului de sănătate publică.

In majoritatea ţărilor europene consumul mediu anual de apă minerală naturală îmbuteliată a

crescut în ultimele decenii, Italia având cel mai mare consum mediu anual (~160 l/locuitor în

1990, ~190 l/locuitor în 2000), tendinţa fiind crescătoare şi la noi în ţară (consum mediu

anual ~24 l/locuitor în 2000, ~ 45 l/ locuitor în 2010). Apa minerală îmbuteliată a devenit un

important element în alimentaţie, pentru unele zone geografice şi pentru anumite categorii

sociale apa minerală naturală plată devenind principala sursă de aport de apă. Obiectivul

principal al acestei sinteze este evaluarea expunerii populaţiei României la radiaţii ionizante

prin ingestia apelor minerale îmbuteliate şi evitarea expunerilor suplimentare. Cunoaşterea

radioactivităţii apelor minerale naturale, precum şi a fenomenelor care pot cauza modificarea

radioactivităţii surselor de apă minerală are o mare importanţă în privinţa radioprotecţiei

populaţiei. WHO şi IAEA recomandă o limita maximă a dozei efective totale anuale datorate

ingestiei de apă de 0,1mSv/an. Cerinţele legislative naţionale referitoare la radioactivitatea

apelor minerale conform Hotărârii 1020 din 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de

exploatare şi comercializare a apelor minerale sunt: supravegherea radioactivităţii apelor

minerale la sursă, doza efectivă anuală datorate ingestiei de apă < 0,1 mSv/an. Criteriul

limitativ de doză este îndeplinit în cazul b); a)implică realizarea condiţiei b).

a) Λα globală < 0,1 Bq/l şi

Λβ globală –ΛK-40 < 1 Bq/l

b) Σi{Λi x Can x hi} < 0,1mSv/an,

unde, Λi concentraţie de activitate a radionuclidului i [Bq/l]

Can consum mediu anual [l/an]

hi factor de conversie încorporare-doză prin ingestia i [mSv/Bq]

Metodologie

Sinteza implică analiza conţinutului radioactiv al apelor minerale naturale brute exploatate pe

teritoriul României şi a apelor minerale naturale îmbuteliate şi comercializate în România,

destinate consumului alimentar, precum şi evaluarea efectului asupra stării de sănătate a

populaţiei. Sinteza se bazează pe rezultatele analizelor efectuate în cadrul Laboratoarelor de

Igiena Radiaţiilor din cadrul DSP teritoriale şi CRSP Cluj, centralizate, sistematizate şi

interpretate la centrul coordonator.

Supravegherea radioactivităţii apelor minerale constă în analiza radioactivităţii alfa şi beta

globale a apelor minerale naturale destinate consumului uman, exploatate pe teritoriul

României; analiza radiochimică pentru apele care prezintă activitate αglobală>0,1 Bq/L şi/sau

βglobală>1 Bq/L şi verificarea realizării unei doze efective sub 0,1mSv/an.

Metodele de analiză de referinţă utilizate sunt: ISO 9696/2007 Măsurarea activităţii alfa

globale la apa nesalină, ISO 9697/2008 Măsurarea activităţii beta globale la apa nesalină,

STAS 10447-3:1996 Apă. Determinarea conţinutului de Radiu-226, STAS 11592-83 Apă.

Determinarea conţinutului de K-40.



Rezultate şi concluzii

Inventarierea surselor de apă minerală naturală exploatate în scopul îmbutelierii şi estimarea

ponderii apei minerale în dieta populaţiei României s-a realizat pe baza rapoartelor DSP

teritoriale şi a datelor pubicate oficial de Societatea Naţională a Apelor Minerale.

Rezultatul inventarierii surselor hidrogeologice (foraje şi izvoare) de apă minerală exploatate

pe teritoriul ţării: 44 surse (foraje şi izvoare) de apă minerală naturală, 34 mărci înregistrate

de apă minerala naturală, consum mediu anual pe locuitor ~ 45 litri.

In anul 2012 au fost analizate din punct de vedere al radioactivităţii alfa şi beta globale 64 de

probe de apă minerală naturală brută de la surse hidrogeologice, dintre care unele sunt în

exploatare, altele sunt în prospectare hidrologică de catre ISPIF SNAM. Cazurile de depăşire

a valorilor de referinţă pentru activitatea alfa globală au fost semnalate şi comunicate ISPIF

SNAM de către LIRI DSP, fiind recomandată monitorizarea radioactivitatii apei minerale la

sursă în cazul a două foraje, efectuarea analizei conţinutului de Ra-226 şi Po-210.

In anul 2012 au fost analizate 32 de ape minerale naturale îmbuteliate reprezentative în ceea

ce priveste consumul alimentar. In graficul 1 sunt prezentate rezultatele obţinute pentru

activitatea alfa globală a apelor minerale (Bq/l) precum şi concentraţia de activitate a Ra-226

(Bq/l) a unor ape minerale naturale carbogazoase imbuteliate.

Graficul 1. Radioactivitatea alfa globală a apelor minerale naturale îmbuteliate

00.020.040.060.08

0.10.120.140.160.18

AMFIT

EATRU

APUSEANA

AQUA V

ITAL

BIBOR

TENI

BILBO

R

BORSEC

BODO

C

BUZIAS

CARPATIN

A

CERTEZE

DORNA

GO

BE

HERA

Izvo

rul M

inuni

lor

LIPO

VAO

AS

PERENA

PERLA CO

VASNEI

PERLA HARG

HITEI

ROUA M

UNTILOR

SPRING

HARG

HITA

STANCENI

TUSNADZIZ

IN

Activitatea alfa globala a apelor minerale imbuteliate (Bq/l) Concentratie de activitate Ra-226 (Bq/l)

In graficul 2 sunt prezentate rezultatele obţinute pentru activitatea beta globală a apelor

minerale naturale imbuteliate (Bq/l) precum şi concentraţia de activitate a K-40 (Bq/l) a unor

ape minerale naturale carbogazoase.

Graficul 2. Radioactivitatea beta globală a apelor minerale naturale îmbuteliate

00.20.40.6

0.81

1.2

AM

FITE

ATRU

APU

SEANA

AQUA V

ITAL

BIB

ORTE

NI

BIL

BOR

BORSEC

BODOC

BUZI

AS

CARPATI

NA

CERTE

ZE

DO

RNA

GOBE

HERA

Izvo

rul M

inun

ilor

LIPOVA

OAS

PER

ENA

PER

LA C

OVAS

NEI

PER

LA H

ARGHIT

EI

RO

UA M

UNTI

LOR

SPR

ING H

ARGHIT

A

STA

NCENI

TUSNAD

ZIZI

N

Activitatea beta globala a apelor minerale imbuteliate (Bq/l) Concentratie de activitate K-40 (Bq/l)



Graficul 3. Radioactivitatea alfa şi beta globală a unor ape minerale naturale

necarbogazoase şi ape îmbuteliate obţinute din izvoare de apă minerală naturală

0

0.05

0.1

0.15

0.2

0.25

0.3

0.35

0.4

0.45

Amfit

eatru

AQUATIQ

UE

BUCOVIN

A

BUZIAS

BILBO

R

BORSEC

Izvo

rul Z

anelo

r

Izvo

rul A

scun

s

7 Iz

voar

e

KEIA

LIPO

VA

SANTAQ

UA

Activitatea alfa globala a apelor minerale plate (Bq/l)

Activitatea beta globala a apelor minerale plate (Bq/l)

Rezultatele obţinute arată că apele minerale naturale îmbuteliate analizate, prezintă

activităţi ce asigură o doză efectivă totală anuală sub 0,1 mSv, astfel fiind îndeplinite

condiţiile de potabilitate pentru probele analizate.

Incertitudinile experimentale asociate măsurătorilor radiometrice sunt relativ mari datorită

valorilor măsurătorilor probelor apropiate de cele de fond. In unele cazuri valoarea mare a

masei reziduului sec rezultă valori ale activităţii minim detectabile mai mari decât valoarea

de referinţă pentru cazul a) al îndeplinirii condiţiei limitei de doză. Apele minerale naturale

cu conţinut mineral ridicat analizate îndeplinesc condiţia limitei de doză conform cazului b).

Riscurile asociate prezenţei radionuclizilor naturali în apa minerală naturală destinată

consumului alimentar trebuie luate în considerare deşi contribuţia la doza efectivă totală

anuală este foarte mică. Abordarea bazată pe supravegherea radioactivităţii alfa şi beta

globală este utilă, însă oferă doar valori orientative. Obţinerea unor valori superioare valorii

de referinţă 0.1Bq/l pentru activitatea alfa globală, respectiv 1Bq/l pentru activitatea beta

globală nu implică neapărat un risc potenţial pentru sănătate, deoarece riscul potenţial este

funcţie de radiotoxicitatea nuclizilor prezenţi în produsul finit şi de consumul mediu anual al

acestui produs destinat consumului alimentar; fiecare caz trebuie analizat şi interpretat ţinând

cont de factorii ce influenţează acest rezultat.

Datele prelucrate, centralizate şi sistematizate în perioada 2011-2012 în cadrul Programului

Naţional de Sănătate II, obiectivul 2 arată că doza efectivă totală anuală datorată consumului

alimentar de apă este sub 0,1 mSv/an.



SUPRAVECHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULATIEI DIN JURUL

OBIECTIVELOR NUCLEARE MAJORE

INSP – CRSPB – Compartimentul Sănătatea şi Radiaţiile Ionizante - Dr. Cristina May,

Dr. Alexandra Cucu; DSPJudetene – Laboratorul de Igiena Radaiţiilor Ionizante

Constanţa, Dolj, Argeş, Braşov

Orice obiectiv nuclear reprezintă, în cazul unei funcţionări defectuoase sau al unui accident,

un potenţial risc pentru sănătatea umană. La apariţia oricărei probleme de sănătate mai puţin

obişnuită, oamenii, organizaţiile ecologiste, sau politicienii, solicită investigaţii cu privire la

posibilitatea ca radioactivitatea din mediu să fi cauzat respectiva problemă. Ţinând cont de

faptul că nu există date centralizate la nivel de localităţi, fără o supraveghere permanentă şi

activă a acestui tip de informaţii ar fi imposibil de răspuns la aceste solicitări.

Activitatile derulate in anul 2011-2012 s-au realizat in cadrul Programului naţional al

Ministerului Sanatatii privind sanatatea in relatie cu factorii determinanţi din mediul de viaţă

şi muncă, obiectivul privind prevenirea efectelor asociate radiatiilor ionizante.

Cadrul juridic al activitati este reprezentat de:

Legea nr. 95, privind reforma în domeniul sănătăţii, Titlul I, Sanatatea publica,

Legea nr. 111, privind desfãsurarea în sigurantã a activitãtilor nucleare, modificata,

completata si republicata

Activităţile de supraveghere a sănătăţii în relaţie cu radiaţiile ionizante se realizează sub

coordonarea Laboratoarelor de Igiena Radiaţiilor Ionizante (LIRI) din Centrele Regionale de

Sănătate Publică Bucureşti, Cluj şi Timişoara. Structurile care realizează implementarea

activităţilor şi monitorizarea nemijlocită a expunerii sunt cele 18 LIRI din structura

Direcţiilor de Sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucuresti.

Metodologia de lucru include: analiza stării de sănătate a populaţiilor supravegheate;

supravegherea epidemiologică a frecvenţei neoplasmelor în zonele de influenţă ale

obiectivelor nucleare majore.

Populaţie: toţi locuitorii cu domiciliul stabil în localităţile din vecinătatea obiectivelor

nucleare din ţara noastră. Aceste zone sunt:

1. Zona Bechet, aflata în aria de influenţă a centralei nuclearo-electrice de la Kozlodui

2. Zona Cernavodă - în jurul centralei nuclearo-electrice

3. Zona Feldioara – în vecinătatea Uzinei R.

4. Zona Mioveni - în aria de influenţă a FCN Piteşti

Analiza datelor: S-au calculat rate standardizate (direct): mortalitate generală, mortalitate

specifică prin tumori solide (denumite „cancer” în acest raport), mortalitate specifică prin

boli maligne ale sângelui şi ţesutului hematoformator (leucemii şi limfoame, denumite

„leucemii” în acest raport); incidenţa tumorilor solide şi incidenţa afecţiunilor maligne ale

sângelui.

Rezultate

1. Zona Cernavoda In anul 2012, rata standardizată a incidenţei tumorilor solide a fost

de 191,07/100.000 de locuitori. Vârsta medie la diagnostic este de 62 de ani, iar localizările

cele mai frecvente la bărbaţi sunt cele la nivelul plamânului, colonului şi căilor aeriene

superioare; la femei, la nivel mamar, uterin şi pulmonar. Rata incidenţei leucemiilor şi

limfoamelor de 4,67/100.000 de locuitori. Din datele furnizate de CNSISP rezultă, pentru

anul 2010, o incidenţă a leucemiilor şi limfoamelor de 13,03/100.000 pentru întreaga ţară.



2. Zona Bechet Rata standardizată a incidenţei tumorilor solide in anul 2012 a fost

170,05/100.000. Vârsta medie la diagnostic este de 65 de ani. Localizările cele mai frecvente

la bărbaţi sunt la nivelul căilor aeriene superioare, al căilor aeriene inferioare, la nivelul

prostatei, stomacului şi colonului. La femei, cea mai frecventă localizare este la nivelul

uterului, urmată de localizarea mamară şi pulmonară. Rata incidenţei afectiunilor maligne ale

sangelui a fost de 10,21/100.000 de locuitori

3. Zona Mioveni În anul 2012, rata standardizată a incidenţei tumorilor solide este de

155,52/100.000 locuitori. Vârsta medie la diagnostic a fost de 59,22 ani pentru femei şi de

60,1 ani pentru bărbaţi. La bărbaţi, cele mai frecvente localizari sunt la nivelul căilor aeriene

inferioare, urmate de colon şi căile aeriene superioare. La femei, cele mai frecvente localizări

sunt la nivelul uterului, sânului şi colonului. Rata standardizată a incidenţei leucemiilor şi

limfoamelor a fost de 9,11/100.000 de locuitori. Din datele furnizate de CNSSISP rezultă



pentru anul 2010 o incidenţă a leucemiilor şi limfoamelor de 13,03/100.000 pentru întreaga

ţară

4. Zona Feldioara În anul 2012 rata standardizată a incidenţei tumorilor solide a fost

119,79/100.000 locuitori. Vârsta medie la diagnostic a fost de 50,5 ani la femei şi de 60,8 ani

la bărbaţi. În anul 2012, în zona Feldioara nu s-au raportat cazuri noi de leucemii/limfoame.

Anul 2012 este al cincilea an consecutiv în care nu se înregistrează nici un caz nou de

leucemie sau limfom.

Incidenta tumorilor solide in zona Feldioara, 1999-2012



EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA RADIAŢII IONIZANTE A

PERSONALULUI MEDICAL

Ing. Anca Sorescu, Dr. Cristina May – CRSP Bucureşti

Principala grupa a expusilor profesional la radiatii ionizante o reprezinta cea din sectorul

medical. Evolutia tehnicilor de imagistica medicală si varietatea domeniilor se datorează în

mare măsură descoperirilor ştiinţifice precum: ultrasunetele, fizica nucleară, spectroscopia,

microelectronica şi calculatoarele care treptat au migrat cu un succes foarte mare spre

medicină. Dezvoltarea pe scara larga a aparaturii din domeniul medical a dus la o crestere

considerabila a expusilor profesional la radiatii ionizante din acest domeniu – circa 75% din

numarul total al expusilor la radiatii ionizante.

Expusul personalului medical la radiatii ionizante isi desfasoara activitatea in medii de inalta

tehnologie, cu surse de radiatii ionizante si este supus riscurilor specifice acestora. In aceasta

categorie intra medicii radiologi, radioterapeuti si de medicina nucleara, asistentii, tehnicienii

de radiologie, etc. Activitatea de supraveghere a stării de sănătate a personalului expus

profesional la radiaţii ionizante face parte din responsabilităţile legale ale sistemului de

sănătate publică, in concordanta cu ansamblul de masuri şi practicii europene, prevăzute de

legislaţia naţională. Rezultatele supravegherii au evidentiat:

numărul unităţilor nucleare din domeniul medical de 3278 in anul 2012, ramane in jurul

aceleiasi valori a anului anterior.

Fig. 1. Distributie unitati nucleare arondate DSP-urilor cu LIR, domeniul medical,

2010 - 2012

Din perspectiva distributiei teritoriale cele mai multe unitati nucleare medicale se afla in

zona de asistenta a DSP Bucuresti, peste 1000 de unitati.

Din perspectiva personalului din unitatile medicale, se remarca o usoara crestere a

personalului expus profesional din sectorul medical: 9345 in anul 2010, 9759 in anul

2011, 9763 in anul 2012. Distributia acestora evidentiaza un plus de activitate pentru

Laboratoarele de Igiena Radiatiilor din teritoriul de competenta al DSP Bucuresti, Bihor,

Galati si Maramures.

De asemenea a fost raportat un singur caz de supraexpunere a personalului medical expus la

radiatii ionizante de catre serviciile de dozimetrie fotografica ( la Brasov); persoanele expuse

la radiatii ionizante sunt supravegheate medical conform legislatiei in vigoare ( directiva

96/29/EURATOM);

In privinta nivelurilor masurate ale expunerii, din rezultatatele activitatii de dozimetrie

fotografica individuala in anul 2012 pentru un numar de 2603 expusi monitorizati prin



metoda film-dozimetrica, din care 2374 persoane din sectorul sanitar, observam ca

frecventa mai mare a dozelor mari se inregistraeza in radioterapie si medicina nucleara.

Rezultatele au evidentiat urmatoarea distributie expusilor in functie de nivelul de doza si

domeniul de activitate, astfel:

DENUMIRE ACTIVITATE ACTIVITATE <0.17 0,17-0,2

0,2-0,5 0,5-1 1-2 2-5 5-10 >50

Total exp.

RADIOLOGIE DIAGNOSTIC M10 P 1755 1 12 3 2 1 1774

D 0 0,18 3,60 2,38 3,66 2,14

RADIOLOGIE INTERVENTIONALA M11 P 23 23

D 0

RADIOLOGIE CHIRURGICALA M13 P

D 0

RADIOLOGIE+TERAPIE M15 P

SPITALE

D 0

RADIOTERAPIE M20 P 109 3 1 113

D 0 0,53 0,27

MEDICINA NUCLEARA M30 P 47 3 8 4 1 63

D 0 0,52 2,11 3,28 3,38

RADIOLOGIE DENTARA M40 P 210 1 211

D 0

0,20

MEDICINA VETERINARA M50 P 15 P-Numar persoane 15

D 0

D-Doza colectiva (mSv x om)

ALTE UTILIZARI MEDICALE M90 P 64 2 66

D 0

0,80

SERVICE E0 P 5 5

D 0

EDUCATIE NIVEL SUPERIOR E1 P 11 11

D 0

CERCETARE RADIATIE E2 P 92 1 93

SECURITATE SI INSPECTIE D 0 0,17

Observatii:

1. Doza este Hp(10) pentru dozimetrul purtat la piept, sub sortul de protectie

2. La calculul dozei se ia in considerare ,,densitatea de innegrire neta" (brut - voal)

3. Conform art. 1.1.6.1, din anexa nr.13 a Normelor de dozimetrie individuala, sunt inregistrate in fisele de dozimetrie

individuala numai valorile mai mari decat nivelul de inregistrare, respectiv 0,17 mSv, stabilit de norme

Tabel 1. Evidenta expusilor profesional la radiatii ionizante din sectorul sanitar in perioada

01.01.2012 - 31.12.2012 monitorizati de Laboratorul de Dozimetrie Individualala - LIR

CRSP-Bucuresti.



MONITORIZAREA RADIOPROTECŢIEI PACIENTULUI ÎN EXPUNEREA

MEDICALĂ

Fiz. Olga Garjoaba - CRSP Bucuresti

Monitorizarea radioprotecţiei pacientului în expunerea medicala, are drept scop reducerea

riscului asociat expunerii medicale cu radiatii ionizante, prin optimizarea calităţii actului

radiologic. Obiectivul principal al sintezei este estimarea nivelului expunerii populaţiei

datorat expunerilor medicale la radiatii ionizante. Acest nivel este exprimat în termeni de

doză colectivă anuală şi este evaluat din frecvenţele anuale ale diferitelor tipuri de examene

radiologice, repartizate pe grupe de vârstă şi sex, precum şi din dozele efective medii per

procedură. Rezultatele anuale obtinute permit realizarea in timp a unei baze de date privind

expunerile medicale la radiatii ionizante, asigurand astfel posibilitatea raportarii corecte a

datelor catre UE si UNSCEAR si participarea la intercomparari si studii internationale

realizate in acest domeniu si, in final adoptarea masurilor de optimizare a expunerilor

medicale.

Cadrul legislativ national, armonizat cu prevederile comunitare in domeniu (parte a

programului de implementare in Romania a Directivei UE nr. 97/43/EURATOM) prevad

obligativitatea si responsabilitatea retelei de sanatate publica de a asigura protectia

radiologica a pacientului în cazul expunerii medicale la radiatii ionizante. Cadrul normativ al

activitatilor il reprezinta ordinul ministrului sanatatii nr. 1542/2006 privind reglementarea

sistemului de inregistrare, centralizare si raportare a datelor privind expunerea medicala la

radiatii ionizante, care stipuleaza ca Institutul National de Sanatate Publica, prin Centru

Regional de Sanatate Publica Bucuresti – Laboratorul de Igiena Radiatiilor, are atributii de

centralizare si raportare a datelor la nivel national. Conform acestui ordin fiecare unitate

medicala care furnizează servicii de radiologie-imagistică medicală, medicină nucleară şi

radioterapie trebuie sa inregistreze, sa colecteze si sa raporteze catre Laboratoarele de Igiena

Radiatiilor din cadrul DSP teritoriale datele privind expunerea pacientilor la radiatii

ionizante. La randul lor, LIR din cadrul DSP teritoriale centralizeaza datele primite si le

raporteaza catre LIR-CRSPB din cadrul INSP. Formularele de înregistrare si raportare

centralizata a datelor privind expunerile medicale la radiatii ionizante au fost aprobate prin

Ordinul MSP nr. 1003/2008. Primele date centralizate de nivel national au fost obtinute

pentru anul 2009.

Indicatorii analizati in cadrul sintezei sunt: numarul de echipamente radiologice; numarul

de pacienti per fiecare tip de procedurã medicala; frecvenţa anuală a diferitelor tipuri de

expuneri medicale de diagnostice si de tratament; frecvenţa relativă a diferitelor tipuri de

expuneri medicale; numarul examenelor radiologice si de tratament pe cap de locuitor în

România; consumul radiologic anual şi contribuţia principalelor expuneri medicale la

consumul radiologic total; doza efectivã medie pe tip de examen diagnostic sau procedura de

tratament; consumul radiologic pe grupe de vârstă. Lotul informatiilor raportate a inclus

59.4% din numarul total de instalatii radiologice, pe baza datelor raportate trimestrial de

Laboratoarele de Igiena Radiatiilor teritoriale. Astfel in anul 2012 analiza statistica se

bazeaza pe datele raportate de 38 de judete, iar trei judete arondate DSP Bucuresti (Ilfov,

Ialomita si Giurgiu) nu au transmis nici o raportare. Doar 34 de unitati sanitare din municipiul

Bucuresti au raportat datele privind expunerea medicala la radiatii ionizante, in conditiile in

care unitatile sanitare din municipiul Bucuresti care ofera servicii de radiologie si imagistica

medicala reprezinta 26.8% din totalul instalatiilor radiologice existente in unitatilor sanitare

de profil din tara.

Au fost raportate un numar de 5.505.792 de proceduri radiologice, 19.199 proceduri de

diagnostic si tratament de medicina nucleara si 14.103 de proceduri de radioterapie si



brahiterapie, dozele medii si contributiile acestora la doza colectiva fiind calculate pe un lot

de inregistrari reprezentand 56% din numarul celor raportate.

Distributia procedurilor radiologice raportate in functie de tipul practici evidentiaza ca

radiografia conventionala reprezinta 73.02% din totalul procedurilor radiologice, radiografia

dentara 11.25%, examinarile fluoroscopice 8.43%, examinarile de tomografie computerizata

6.96%, iar examinarile angiografice sunt sub 0.5% din totalul procedurilor radiologice

raportate.

Astfel. in cazul radiografiei conventionale au fost raportate un numar de 4.020.145 de

examinari radiografice si 464.267 de examinari radioscopice, fiind calculate totodata dozele

medii si contributiile acestora la doza colectiva. Analiza distributiei consumului radiologic

anual pe tipuri de examinari, releva faptul ca atat radiografia toracica (25.9%) si radiografia

membrelor si articulatiilor (22.5%) raman expunerile la radiatii ionizante cu frecventa cea

mai mare. Acestea sunt urmate la distanta mare de radioscopia toracica (7.8%) si radiografia

coloanei lombare, a pelvisului, coloanei cervicale si a capului, cu procente asemanatoare

(4.6% - 4.8%).

Din punctul de vedere al distributiei examinarilor radiologice in functie de varsta pacientilor,

un procent mai insemnat pentru grupa de varsta de 0-15 ani este atribuit examinarilor

radiografice ale membrelor (13.7%) si capului (12.9%), iar pentru grupa de varsta 16-40 ani

se evidentiaza examenele ERPC cu un procent de 39.4% si examinarile radiografice ale

capului (38.7%). Frecventa examinarilor radiografice/radioscopice in functie de sexul

pacientilor este in general echilibrata, cu exceptia examinarilor radioscopice ale colonului

unde femeile detin un procent de 61.6% si a mamografiei unde evident, tot femeile sunt

majoritare (98.9%).

In cazul tomografiei computerizata, esantionul datelor a fost realizat pe cele 7 categorii de

expuneri stabilite prin Ordinul MS nr. 1003/2008, respectiv cap, coloana cervicala, coloana

lombara, torace, abdomen, pelvis si extremitati, dar si pentru alte proceduri CT necodificate

prin Ordinul de mai sus, cuprinzand un numar de 383.034 de examinari, raportate.

In ceea ce priveste contributia fiecarui tip de expunere, se constata ca examinarile CT in

regiunea capului au cea mai mare frecventa, reprezentand 48% din totalul examinarilor CT,

urmate la distanta mare de examinarile CT ale abdomenului (18%). De remarcat frecventa

expunerilor CT pe grupe de varsta unde se constata ca indiferent de localizare, grupa de

varsta cu frecventa cea mai mare este cea a adultilor de peste 40 de ani . Pentru grupa de

varsta 0-15 ani, se constata o frecventa mai ridicata in cazul examinarilor CT a extremitatilor

(8.6%), capului (4.3%) si coloanei cervicale (3.5%), iar pentru grupa de varsta 16-40 ani o

frecventa mai insemnata o au examinarile CT ale coloanei vertebrale dar si ale membrelor

(33.5%). In ceea ce priveste distributia examinarilor CT in functie de sexul pacientilor se

constata o frecventa echilibrata, cu exceptia examinarilor abdomenului si pelvisului unde

femeile detin 66.9% din totalul acestor examinari.

Dozele medii efective estimate pe baza datelor raportate in anul 2012, pentru cateva dintre

tipurile de examinari radiologice, sunt urmatoarele:

Radiologie conventionala Tomografie computerizata

Tip examinare Doza efectiva (mSv) Tip examinare Doza efectiva (mSv)

Cap 0.058 Cap 3.054

Torace 0.126 (AP) 0.138 (LAT) Torace 11.004

Abdomen 0.371 Abdomen 22.851

Pelvis 0.466 Pelvis 19.391

Membre 0.015 Membre 8.655

Coloana cervicala 0.110 Coloana cervicala 3.943

Coloana toracala 0.254 (AP) 0.267 (LAT) Coloana lombara 9.718



Coloana lombara 0.344 (AP) 0.447 (LAT)

San 0.234 (CC) 0.250 (MLO)

Torace (scopie) 0.558

Gastroduoden (scopie) 2.156

Colon (scopie) 1.576

In anul 2012 au fost raportate un numar de 18.867 de proceduri interventionale, din analiza

frecventelor procedurilor observandu-se ca ponderea cea mai mare o are coronarografia,

aproape 51% din numarul de proceduri raportate, urmata de angioplastia coronariana

(23.5%), angiografia cerebrala (7%), angiografia membrelor inferioare (5.5%) si angiografia

abdominala (4.8%). Din datele raportate, preponderente sunt expunerile pentru grupa de

varsta mai mare de 40 de ani. Se evidentiaza pentru grupa de varsta 16-40 ani, din totalul

examinarilor pentru fiecare tip de procedura angiografica, un procent de aproape 20% in

cazul angiografiei cerebrale si un procent de 18% in cazul angiografiei pelvine. Se remarca

un procent mai insemnat (10%) si in cazul grupei de varsta de 0-15 ani pentru angiografiile

membrelor superioare. Din punctul de vedere al distributiei procedurilor angiografice in

functie de sexul pacientilor, numarul barbatiilor care au suferit astfel de proceduri este mai

mare in raport cu numarul femeilor.

Dozele medii efective estimate pe baza datelor raportate in anul 2012, pentru tipurile de

proceduri de radiologie interventionala, sunt urmatoarele:

Tip examinare Doza efectiva (mSv)

Coronarografie 6.907

Angiografie cerebrala 8.984

Angiografie carotidiana 3.752

Angiografie abdominala (renala, mezenterica, aortografie) 8.389

Angiografie pelvina 4.095

Angiografie membre inferioare 3.435

Angiografie membre superioare 3.659

Angioplastie coronariana (PTCA) 21.659

Angioplastie carotidiana 6.300

Angioplastie periferica 6.082

Angioplastie renala 4.768

Valvuloplastie 4.708

Embolizare abdominala 24.351

Un numar de 619.479 de examinari radiologice dentare au fost raportate in 2012, acestea

fiind clasificate ca examinari intra-orale, panoramice si generale. Se remarca o frecventa

foarte ridicata pentru radiografiile dentare intraorale, acestea reprezentand aproximativ 75%

din totalul examinarilor raportate, iar din punctul de vedere al distributiei examinarilor

radiologice dentare in functie de varsta pacientilor, se remarca o frecventa usor mai ridicata

pentru grupa de varsta 16-40 ani fata de grupa de varsta peste 40 ani.

Pe baza datelor raportate in anul 2012 au fost calculate dozele efective colective pentru

principalele proceduri radiologice, precum si contributiile acestora la doza colectiva totala.

Din analiza contributiilor la doza efectiva colectiva (Fig. 1), ponderea cea mai mare o

inregistreaza examinarile CT in regiunea abdomenului si regiunea pelvisului, urmate de CT

torace si de examinarile CT in regiunea capului. Pe urmatoarele pozitii se afla examinarile

radioscopice ale gastroduodenului si ale toracelui precum si examinarile radiografice ale

coloanei lombare si ale toracelui, care desi au doza efectiva scazuta, au o contributie

importanta la doza colectiva prin numarul mare de examinari.



Fig 1. Contributia la doza efectiva colectiva pentru principalele proceduri radiologice

32.3%

14.1%

12.4%

11.4%

4.0%

3.9%

3.4%

3.4%

2.3%

2.0%

1.9%

1.3%0.8%

0.7%

0.8%

0.8%0.8%1.2%

1.2%

1.3%

Abdomen - CT

Pelvis - CT

Torace - CT

Cap - CT

Gastroduoden - scopie

Torace - scopie

Col.lombara - grafie

Torace - grafie

Col.lombara - CT

Pelvis - grafie

Angioplastie coronariana (PTCA)

Coronarografie

Abdomen+Pelvis - CT

Col.cervicala - CT

Torace+Abdomen+Pelvis - CT

Col.toracala - grafie

Abdomen - grafie

Colon - scopie

Urografie

Mamografie

In anul 2012 au fost raportate 19.199 proceduri de diagnostic si tratament de medicina

nucleara, respectiv 17.088 proceduri de diagnostic si 2.111 proceduri de tratament. Din

analiza distributiei procentuale a frecventelor se constata ca procedurile de diagnostic sunt

majoritare, scintigrafia osoasa detinand un procent de peste 50% din totalul procedurilor de

medicina nucleara efectuate in 2012, urmata de scintigrafia tiroidiana, PET-CT, scintigrafia

renala si scintigrafia functiei tiroidiene.

Din punctul de vedere al contributiei principalelor proceduri de medicina nucleara la doza

efectiva colectiva (Fig. 2) se remarca o pondere de aproape 41% a procedurilor de terapie, iar

pentru procedurile de diagnostic contributii importante la doza colectiva sunt date de

scintigrafia osoasa (29.6%), urmata de examinarile PET-CT (19.9%) si scintigrafia tiroidiana

(3.1%).

In cazul radioterapiei au fost raportate in anul 2012 un numar de 14.103 de proceduri de

radioterapie efectuate cu instalatii de telecobaltoterapie, acceleratoare liniare si instalatii de

RX-terapie. Doza medie in volumul tinta pentru toate procedurile raportate este de 35.87 Gy,

doza minima fiind de 14.56 Gy iar doza maxima este 68.46 Gy.

Analizand datele raportate la nivel global, in ceea ce priveste distributia procentuala in

functie de sexul pacientilor, se constata ca 55% din numarul total de pacienti sunt femei si

respectiv 45% sunt barbati, iar din punctul de vedere al grupei de varsta, 6.4% dintre pacienti

au varsta cuprinsa in intervalul 16-40 de ani si 93.4% dintre pacienti au varsta peste 40 de

ani.

Fig 2. Contributia la doza efectiva colectiva pentru principalele proceduri de medicina

nuclear



Tinand cont de localizarea tumorilor ce au beneficiat de tratament prin telecobaltoterapie si

acceleratoare liniare, se remarca o pondere ridicata pentru radioterapia cu acceleratoare

liniare a tumorilor ginecologice (10.3%), tumorilor la san (10.1) si tumorilor de cap si gat

(8.6%), urmate de telecobaltoterapia a acelorasi tipuri de tumori (6.5 % - 7.2 %), precum si a

tumorilor pulmonare (5.4%).

Din analiza distributiei frecventelor procedurilor radioterapeutice prin telecobaltoterapie si

acceleratoare liniare, in functie de varsta pacientilor si tinand cont de localizarea tumorilor, se

observa ca majoritatea pacientilor care au beneficiat de proceduri de radioterapie au varsta

peste 40 de ani, iar in cazul grupelor de varsta 0-15 ani si 16-40, o pondere mai insemnata

este observata pentru tumorile benigne, tumorile la san, tumorile la cap si gat si tumorile

cerebrale.



MONITORIZAREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE CONFORM

LEGII 458/2002

Dr. chim. Mihaela Bragea, Dr. fiz. Toro Laszlo - CRSP Timisoara

Dr. Alexandra Cucu – CRSP Bucuresti

Introducere

Radionuclizii sunt prezenti în mod natural în mediul înconjurător. Radioactivitatea poate fi

detectata în apă, iar concentraţia naturală de radionuclizi variaza in functie de mai multi

factori, cum ar fi geologia locala climatica precum si de practicile agricole. Gradul de

afectare a sănătăţii umane depinde de tipul de radionuclizi şi perioada de timp la care oamenii

sunt expuşi.

Obiectivul principal îl constituie evaluarea expunerii populaţiei României la radiaţii ionizante

prin ingestia apei potabile, precum şi evitarea expunerilor suplimentare prin contaminări

accidentale ale acestora.

Cadrul legislativ naţional, armonizat cu prevederile comunitare în domeniu prevăd

obligativitatea şi responsabilitatea reţelei de sănătate publică de a asigura supravegherea

radiologică a apei potabile. Acesta include următoarele reglementări: Legea nr. 95, Legea nr.

111/1196, Ordinul MS 431, Legea 458/2002, HG 974 din 15 iunie 2004, HG 1020 din din 1

septembrie 2005, Recomandarile OMS/2004, Recomandarea Comisiei din 8 iunie 2000 în

vederea aplicării articolului 36 a tratatului EURATOM.

Material si metoda

Rezultatele sintezei sunt bazate pe prelucrarea datelor raportate de 18 Laboratoare de Igiena

Radiaţiilor din Direcţiile de Sănătate Publică judeţene: Arges, Bacau, Bihor, Brasov, Caras-

Severin, Cluj, Constanta, Dolj, Galati, Harghita, Iasi, Maramures, Mures, Prahova, Sibiu,

Suceava, Timis şi a Municipiului Bucureşti care au desfaşurat această activitate în cadrul

programului naţional privind sănătatea în relaţie cu mediul, conform metodologiei unitar

aplicate.

Metodologia a inclus recomandările CE (EURATOM) şi OMS (apa potabilă) în domeniu.

Supravegherea radioactivităţii apei potabile s-a facut în funcţie de sursele de apă de consum

pentru populaţie, si anume:

1. Apa potabila din zone de aprovizionare (ZAP) cu apa în sistem centralizat;

2. Apa din fântâni particulare şi izvoare cu apa potabilă.

Au fost studiate un numar de 292 ZAP distribuite pe toată suprafaţa Romaniei şi care

aprovizionează cu apa 67% din populaţia ţării. Distribuţia lor geografică poate fi asimilată

foarte bine cu o reţea deasă, fie ea şi neuniformă.

Pentru supravegherea radioactivităţii apei au fost recoltate în medie 4 probe de apa/ZAP, una

in fiecare trimestru.

Au fost efectuate urmatoarele determinari de radioactivitate: 2348 pentru apa potabila (alfa

global, beta global, Ra226, U nat, K40, Cs137, Sr90, Th nat, Tritiu).

Datele raportate sunt stocate într-o baza de date ce permite urmarirea în dinamică a

radioactivităţii apei potabile la nivel naţional, baza de date fiind structurată în scopul de

identificare a categoriilor de probe analizate: Apa potabilă; Locul si data recoltarii;

Semnificaţia probei; Concentraţia indicatorului de radioactivitate urmărit.

Rezultate si discutii

Valorile medii ale concentratiilor alfa si beta global in apa potabila in tara sunt reprezentate

in figurile 1 si 2.

Nivelurile valorilor rezultate din determinarile alfa şi beta global, considerate ca parametrii

de screening, pentru care există valori limite în legislaţia naţională, s-au situat în general sub

valorile considerate a fi limite în evaluarea calităţii apei potabile



Fig. 1: Valori medii ale concentratiilor alfa global [Bq/l]/judeţe in apa potabila

Fig. 2: Valori medii ale concentratiilor beta global [Bq/l]/judeţe in apa potabila

In figura 3 sunt reprezentate valorile medii ale concentratiilor: alfa global, beta global, Cs-

137, Sr-90, H-3, Ra-226, Unat, Th nat si Po-210 in apa potabila in judetele din Romania.

Nu au fost evidenţiate depăşiri ale parametrilor indicatori de calitate de bază: doza medie

anuală de 0.1 mSv şi concentraţia de H-3 de 100 Bq/m3.

Fig. 3:Valori medii ale radioactivitatii alfa global, beta global, Cs-137, Sr-90, H-3, Ra-226,

Unat, Th nat si Po-210 in apa potabila.

Estimarea dozelor din ingestie



Deşi concentraţiile radionuclizilor artificiali sunt mai mari decât a celor naturali,

radiotoxicitatea mare a celor din urmă se materializează prin contribuţia majoră la doza de

ingestie.

Fig.4. Valorile dozei medii anuale de ingestie

Concluzii

Calitatea apei potabilă a fost monitorizată prin parametrii α şi β global care păstrându-se în

marea lor majoritate sub valorile de 0.1 Bq/l şi 1 Bq/l respectiv, asigură conformitatea cu

valoarea parametrului indicator de calitate, doza totala de 0.1 mSv pe an, stipulata în lege.

Deasemeni valorile concentraţiilor de tritiu, în zona de impact a CNE Cernavoda s-au situat

sub 100 Bq/l.



SUPRAVEGHEREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE ŞI

ALIMENTULUI CONFORM CERINŢELOR EUROATOM

Dr. chim. Mihaela Bragea,Dr. fiz. Toro Laszlo – CRSP Timisoara

Dr. Alexandra Cucu – CRSP Bucuresti

Introducere

Orice aliment are, în mod natural un conţinut radioactiv (fondul natural) care nu poate fi

eliminat. În consecinţă o parte importantă a iradierii populaţiei reprezintă iradierea internă ce

rezultă în urma ingerării alimentelor. Modificarea radioactivităţii alimentului se poate realiza

prin:

creşterea conţinutului în elemente radioactive naturale datorat industrializării excesive

începând de la producerea materiei prime şi terminând cu artificiile tehnologice de

diversificare şi prezentare comercială a produsului final;

apariţia radionuclizilor artificiali ce parcurg căile de transfer până la lanţul alimentar:

din efluenţii industriilor nucleare si din teste şi accidente nucleare ce pot genera

situaţii de criză.

Obiectivul principal îl constituie evaluarea expunerii populaţiei României la radiaţii ionizante

prin ingestia alimentelor şi apei potabile, precum şi evitarea expunerilor suplimentare prin

contaminări accidentale ale acestora. Cadrul legislativ naţional, armonizat cu prevederile

comunitare în domeniu prevăd obligativitatea şi responsabilitatea reţelei de sănătate publică

de a asigura supravegherea radiologică a apei potabile şi alimentului: Legea nr. 95, Legea nr.

111/1196, Ordinul MS 431/2004, Legea 458/2002, Recomandarile OMS/2004.

Material si metoda

Participarea laboratoarelor de igiena radiaţiilor din DSP-urile teritoriale cu determinări ale

radioactivităţii apei potabile si alimentului răspunde obligativităţii şi responsabilităţii reţelei

de sănătate publică de a asigura supravegherea radiologică a apei potabile şi alimentului pe

teritoriul României. Rezultatele sintezei sunt bazate pe prelucrarea datelor raportate de 18

Laboratoare de Igiena Radiaţiilor din Direcţiile de Sănătate Publică judeţene: Arges, Bacau,

Bihor, Brasov, Caras-Severin, Cluj, Constanta, Dolj, Galati, Harghita, Iasi, Maramures,

Mures, Prahova, Sibiu, Suceava, Timis şi a Municipiului Bucureşti care au desfaşurat această

activitate în cadrul programului naţional privind sănătatea în relaţie cu mediul, conform

metodologiei unitar aplicate.

Au fost efectuate urmatoarele determinari de radioactivitate: 2348 pentru apa potabila (alfa

global, beta global, Ra226, U nat, K40, Cs137, Sr90, Th nat, Tritiu), 223 pentru lapte (alfa

global, beta global, Cs137, Sr90, K40), 94 pentru meniu (alfa global, beta global, Cs137, Sr

90, Ra 226, K40), 606 pentru aliment (alfa global, beta global, Cs 137, K40, Sr 90, Ra 226).

Datele raportate sunt stocate într-o baza de date ce permite urmarirea în dinamică a

radioactivităţii alimentului şi apei potabile la nivel naţional, baza de date fiind structurată în

scopul de identificare a categoriilor de probe analizate: Apa potabilă; Categorie aliment;

Locul si data recoltarii; Semnificaţia probei; Concentraţia indicatorului de radioactivitate

urmărit.

Rezultate si discutii

Conţinutul radioactiv în apa potabilă

Au fost studiate un numar de 292 ZAP distribuite pe toată suprafaţa Roamaniei, care

aprovizionează cu apa 67% din populaţia ţării. Distribuţia lor geografică poate fi asimilată

foarte bine cu o reţea deasă, fie ea şi neuniformă.

In figura 1 sunt reprezentate valorile medii ale concentratiilor: alfa global, beta global, Cs-

137, Sr-90, H-3, Ra-226, Unat, Th nat si Po-210 in apa potabila in judetele din Romania.



Nu au fost evidenţiate depăşiri ale parametrilor indicatori de calitate de bază: doza medie

anuală de 0.1 mSv şi concentraţia de H-3 de 100 Bq/m3.

Fig. 1:Valori medii ale radioactivitatii alfa global, beta global, Cs-137, Sr-90, H-3, Ra-226,

Unat, Th nat si Po-210 in apa potabila

Conţinutul radioactiv în laptele de consum şi produselor derivate din lapte

Laptele este un aliment esenţial în dietă, în special în cea a copiilor sub 2 ani. In acelaşi timp,

categoria din populaţie cu riscul cel mai mare în caz de contaminare prin ingestie este grupa

de varsta 0-2 ani. Din acest motiv, în cadrul Recomandarii 2000/473/Euratom, laptele este

alimentul indicat în mod special pentru supraveghere. Valorile concentratiilor

radioactivitatii artificiale sunt reprezentate in figura 2.

Fig. 2:Valorile concentratiilor de Cs137 si Sr 90 in lapte

Dupa cum se observă în figura 2, în nici una din probele de lapte nu au fost inregistrate

depăşite nivelele de raportare pentru radionuclizii artifciali. Prezenţa radionuclizilor artificiali

Cs-137 şi Sr-90 sunt o consecinţă a depunerilor radioactive în România în urma accidentului

de la Cernobâl. Prin urmare se urmăreşte evoluţia concentraţiilor acestor radionuclizi în timp,

fiind evidentă descreşterea concentraţiilor acestor radionuclizi în lapte, ajungând in 2012 să

aibe concentraţii medii pe ţară sub limita de raportare.

In ceea ce priveşte concentraţiile pentru Cs-137 şi Sr-90 în lapte în zonele de impact a

centralelor nucleare CNE Cernavoda (Constanţa) şi CNE Kozlodui (Dolj, Olt) în 2012 sunt

de asemenea sub limita de raportare.

Conţinutul radioactiv în aliment



In figura 3. sunt reprezentate valorile medii ale concentratiilor de radionuclizi naturali si

artificiali in diferite tipuri de aliment din Romania.

Fig. 3: Valorile concentraţiilorde radionuclizi naturali şi artificiali în diferite tipuri de

aliment

Concentratii medii: - radionuclizi artificiali (Cs-137 si Sr-90)

- radionuclizi naturali (Ra-226, Po-210, Pb-210, U si Th nat)

0.000

0.050

0.100

0.150

0.200

0.250

0.300

0.350

0.400

0.450

lapte produse

panificatie

carne peste oua cartofi vegetale

foioase

vegetale

radacinoase

vegetale cu

fructe

fructe meniu

radiocesiu Sr-90

Ra-226 Po-210

U-nat Th-nat

Pb-210

Conţinutul radioactiv în dieta mixta

Pentru a evalua cantitatea de radionuclizi ingerată, s-a determinat conţinutul radioactiv în

dieta mixtă zilnică (meniu) în conformitate cu recomandarile CE. Din analiza rezultatelor

obţinute, dieta mixta poate fi înlocuită cu meniul complet (3 mese) din cantine, cu condiţia ca

meniul să fie reprezentativ pentru o dietă mixtă, medie. Rezultatele sunt evidentiate in fig.3

Concluzii

Calitatea apei potabilă a fost monitorizată prin parametrii α şi β global care păstrându-se în

marea lor majoritate sub valorile de 0.1 Bq/l şi 1 Bq/l respectiv, asigură conformitatea cu

valoarea parametrului indicator de calitate, doza totala de 0.1 msv pe an, stipulata în lege.

Deasemeni valorile concentraţiilor de tritiu, în zona de impact a CNE Cernavoda s-au situat

sub 100 Bq/l.

Laptele, produsul cu ponderea cea mai mare în dieta copilului 1-2 ani, categorie ce constituie

de fapt şi grupul la risc în cazul unei contaminări a alimentului, este alimentul indicat în mod

special de Recomandarea 2000/473/Euratom, în a fi monitorizat şi raportat. In nici una din

probele de lapte nu au fost inregistrate depăşite nivelele de raportare pentru radionuclizii

artifciali.

Un alt indicator de expunere prin ingestie, recomandat a fi urmărit este dieta mixtă,

indicându-se analizarea amestecului de alimente în ponderea stabilită a fi contribuţia zilnică

la dietă, a fiecărei categorii de aliment.

Nivelele maxime sunt obţinute în judetele fără centrale nucleare, indicând astfel că aceşti

radionuclizi provin din accidentul de la Cernobâl şi nu din centralelele nucleare.

Din determinările efectuate în anul 2012, în apa potabilă sau aliment, pe teritoriul Romaniei

nu a fost evidenţiată nici o contaminare care să conducă la o creştere semnificativă a dozei

prin ingestie.



CAPITOLUL VI - FACTORII DE RISC ALIMENTARI ŞI

SĂNĂTATEA Coordonator Dr. Camelia Parvan – CNMRMC

Pentru prevenirea bolilor cauzate de alimente sau alimentatia necorespunzatoare , Romania a

desfasurat la nivel national o serie de activitati in cadrul Programelor Nationale de Sanatate

ale Ministerului Sanatatii - Monitorizarea factorilor determinanti din mediul de viata si de

munca – obiectivul “Protejarea sanatatii publice si prevenirea imbolnavirilor asociate

factorilor de risc alimentari “.

Acestea au avut ca obiective generale :

1. Evaluarea starii de nutritie a populatiei in relatie cu consumul de alimente.

2. Protejarea sanatatii şi prevenirea îmbolnăvirilor printr-o alimentatie sanatoasa -

reducerea consumului de sare din produsele alimentare , incurajarea consumului de

sare iodata , reducerea numarului cazurilor de toxiinfectii alimentare ,

3. Evaluarea unor factori de risc din alimente ( biologici, chimici ) cum ar fi alimentele

cu destinatie nutritionala speciala, , suplimentele alimentare , apele minerale naturale

imbuteliate , aditivii alimentari, , ambalajele , alimentele iradiate , adaosul de

vitamine si minerale in alimente.

EVALUAREA STĂRII DE NUTRITIE A POPULATIEI ÎN RELAŢIE CU

CONSUMUL ALIMENTAR

Dr. Mariana Vlad – CRSP Cluj

În ultimele decade, nutriţioniştii s-au preocupat de trei aspecte de bază ale alimentelor:

igiena, caloriile şi proteinele. Problemele majore cu care se confruntă populaţia în ceea ce

priveşte alimentaţia, sunt: excesul de grăsimi, uneori şi de proteine, aportul excesiv de calorii

si excesul de sare .

Alimentaţia zilnică reprezintă principalul mijloc prin care poate fi îngrijită sănătatea şi este

cel mai simplu mod de prevenire a bolilor. După cum bine se cunoaşte "a preveni este mai

uşor decât a trata". Hypocrates afirma: "Alimentele să vă fie medicamente şi medicamentele

să vă fie alimente!" Din acest motiv trebuie să acordăm o atenţie sporită produselor pe care

le consumăm. Consumul alimentelor presupune un act de comunicare şi înseamnă cu mult

mai mult decât o"necesitate fiziologică". Emiţătorul acestui proces de comunicare este

alimentul, iar receptorul este organismul. Între aliment şi organism se stabilesc fărăa îndoială

diferite relaţtii şi calitatea acestora este dată de calitatea alimentaţiei.

Alimentele consumate zilnic ar trebui să menţină şi să promoveze starea de sănătate a

consumatorului, însă acest lucru nu se întâmplă întotdeauna şi astfel, o alimentaţie nocivă

poate duce la creşterea morbidităţii şi mortalităţii. Alimentaţia dezechilibrată produce în

rândul populaţiei efecte devastatoare asupra performanţelor umane, asupra stării de sănătate

şi speranţei de viaţă. Atât subnutriţia cu care se confruntă lumea săracă cât şi supranutriţia la

cei bogaţi, condiţionează prin impactul lor mortalitatea prin boli cronice.

Conştientizarea importanţei nutriţiei ca determinant al stării de sănătate şi al dezvoltării

socio-economice a avut ca urmare necesitatea imperioasă de supraveghere a stării de nutriţie

a oamenilor.



În ultimii ani epidemia de obezitate are tendinţa de extindere atât la copii şi tineri, cât şi la

adulţi, cu consecinţe imediate şi pe termen lung asupra stării de sănătate, speranţei de viaţa şi

a statutului socio-economic al populaţiei.

Sănătatea este o importantă valoare şi resursă socio-umană, care trebuie protejata atât de

medici, biologi ori psihologi cât şi de speciliştii aparţinând diveselor domenii ale ştiinţelor

sociale. Este o dimensiune esenţiala a calităţii vieţii comunităţilor umane care nu semnifică

simpla absenţă a bolii. Boala nu este numai o problemă de biologie umană ci şi o problemă

socială, dependentă, pe de-oparte de factorii şi condiţiile mediului social, iar pe de alta parte

de comportamentele, normele sau valorile sociale, de deprinderile, obiceiurile şi stilurile de

viaţă practicate de grupurile componente. Un rol foarte important în păstrarea sănătăţii îl are

nutriţia.

Nutriţia este definită ca fiind "totalitatea proceselor de asimilare şi degradare a alimentelor

care au loc într-un organism, permiţându-i acestuia să-şi asigure funcţiile esenţiale şi să

crească." Specialiştii au convenit că o dietă sănătoasă şi echilibrată în nutrienţi esenţiali

organismului poate influenţa în mod benefic bolile de nutriţie, aceasta având rol atât în

prevenirea, cât şi în ameliorarea lor. Regimul alimentar corect, combinat cu un stil de viaţă

sănătos poate reduce semnificativ riscul de apariţie a bolilor cardiace, coronariene, a

infarctului miocardic şi accidentelor vasculare cerebrale. În prezent este unanim admis că,

alimentaţia îşi pune profund amprenta pe patologia omului contemporan, ca urmare a

dezechilibrului dintre aportul şi necesarul de substanţe biologic active. Astfel prin reducerea

nivelului de colesterol se reduc şi posibilităţile de a dezvolta sindroame metabolice,

hipertensiune arterială, diabet zaharat, obezitate sau sindroame dislipidemice severe.

Deasemenea, o dietă corespunzătoare conferă organismului protecţie împotriva osteoporozei

şi chiar împotriva unor forme de cancer.

Indicatorii de risc sunt acele elemente sau caracteristici care deşi sunt asociate statistic cu

riscul viitor al cardiopatiei ischemice sau al altor boli cardiovasculare, nu au o legătură

cauzală încă demonstrată cu acestea. Alimentaţia bogată în calorii, în special sub formă de

grăsimi animale saturate şi glucide rafinate constituie un factor principal de risc al obezităţii.

Factorii alimentari de risc pentru diferite boli. Cancer Hiper-

tensiune Diabet Osteo-

poroză Atero -

scleroză Obezitate

Dietă bogată în grăsimi

Consum excesiv de alcool

Consum scăzut de carbohidraţi

Aport scăzut de fluor

Aport crescut de zahăr

Aport scăzut de calciu

Aport scăzut de vitamine sau minerale

Consum crescut de sare şi condiment

În anul 2012 pentru evaluarea dietei şi a stării de nutriţie în legătură cu starea de sănătate s-au

evaluat următoarele:

Estimarea consumului alimentar la nivel naţional

Estimarea consumului alimentar la nivel individual



Investigaţia alimentaţiei a fost efectuată pe 24 de ore.

Investigaţia consumului alimentar s-a făcut prin metodă interviului prin aplicarea unui

chestionar pentru fiecare persoană în parte în mediul familial.

Gospodăriile care au fost investigate au fost alese în mod aleatoriu.

În fişa de anchetă s-au înscris: numele, sexul şi vârsta împlinită la data investigaţiei.

De asemenea s-a consemnat profesiunea şi intensitatea efortului.

Pentru obţinerea datelor somatometrice şi biochimice necesare caracterizării stării de

sănătate a eşantionului investigat, subiecţii au fost mobilizaţi către un cabinet medical

Eşantionul populaţional investigat a fost grupat în funcţie de vârsta, sex şi categorii de

efort

Fişa de anchetă individuală a cuprins şi un chestionar ce vizează alimentaţia persoanei

intervievate pe parcursul unei zile

Calcularea nivelului şi structurii raţiei reale a fiecărui subiect investigat a permis

aprofundarea suplimentară a stării de alimentaţie care limitată doar la obţinerea unor

valori ,,de medie” poate include tendinţe nivelatoare de compensaţie.

Toate date somatometrice, biochimice şi consum de alimente, împreună cu datele de

morbiditate şi mortalitate au permis aprecierea loco-regionala a ,,factorului

alimentar” în relaţie cu unii indicatori generali ai stării de sănătate.

Analiza datelor privind alimentaţia şi starea de sănătate a permis corelaţii şi

comparaţii la nivelul diferitelor zone geografice precum şi caracterizarea stării de

sănătate a populaţiei din România

Anchete alimentare au fost aplicate la un eşantion populaţional la nivel naţional de 1130 de

subiecţi, din care 655 au fost femei (58 %) şi 475 bărbaţi (42%). Persoanele incluse în

studiu au fost structurate pe categorii de vârstă (20-45 de ani, 45-62 de ani şi peste 62 de ani

la bărbaţi respectiv peste 60 de ani la femei ) şi de efort (uşor, mediu şi mare).

Pentru a nu influenţa rezultatele s-au exclus din studiu şi deci şi din calcul subiecţii cu un

consum caloric mai mare de 6000 kcal/zi, respectiv mai mic de 700 kcal/zi.

Vârsta medie a lotului a fost de 51,4 ± 15,7 ani. Din cele 655 de femei investigate 258 (

39%), aparţin grupei de vârstă 20-45 de ani, 192 femei (29 %) grupei de vârstă 45-60

ani şi 205 (31 %) grupei peste 60 ani; Din totalul de 475 subiecţi de sex masculin, 172 (36%) au fost incluşi în grupa de vârstă

20-45 de ani, 164 (35 %) în grupa 45-62 ani şi 139 (29 %) în grupa peste 62 de ani. In funcţie de zona de rezidenţă, din totalul populaţiei luate în studiu 339 de persoane povin

din mediul urban (30%), iar 791 din mediul rural (70 %).

Populaţia feminină participantă la studiu în funcţie de categoria de efort, se încadrează la

efort mic 309 (47,2 %), 311 (47,5 %) la efort mediu şi 35 (5,3 %) la efort mare. Lotul de bărbaţi în funcţie de categoria de efort s+au notat: 171 (36%) efort mic, 244

(51,4%) efort mediu şi 60 (12.6 %) efort mare. Lotul investigat a avut în componenţa sa 381 pensionari (33,7 %), 103 de femei casnice ( 9

%) şi un număr de 20 de şomeri (1,8%).

Structura lotului investigat



Structura lotului pe categorii de vârstă

Structura lotului pe categorii de efort

Studiul antecedentelor personale patologice (declarate de subiecţi în Fişa de anchetă) în

special cele în care diferitele deficite sau excese alimentare pot să aibă rol decisiv au arătat

următoarele aspecte: hipertensiunea arterială a fost de departe cea mai des întâlnită

afecţiune (250 din subiecţi, 22%), urmată de patologia gastro-intestinală (99 din subiecti

= 9%), diabetul zaharat (91 din subiecti = 9%) , dislipidemiile (prezente la 91 din

subiecţi = 8%), ş de afecţiunile cronice hepato-biliare (la 77 din subiecţi = 7%).



Procentele au fost calculate faţă de numărul de subiecţi care au prezentat analize de

laborator, număr care a variat în funcţie de indicatorul biochimic analizat.

Valoarea tensiunii arteriale sistolice peste 140 mmHg a fost depistată la 229 dintre

subiecţi (20 % din total subiecti), din care 98 bărbaţi şi 131 femei, în timp ce tensiunea

diastolică cu valori peste valoarea de 80 mmHg a fost întâlnită la 274 de subiecţi (24 % )

din care 117 bărbaţi şi 157 femei .

Distributia valorilor tensiunii arteriale peste limite normale

Măsurătorile antropometrice Inălţimea medie la populaţia masculină a fost de 173,3± 7.25cm, iar la populaţia

feminină a fost de 162,4± 6,52 cm. In ceea ce priveşte greutatea medie, aceasta a fost la

lotul de bărbaţi de 82,9±14,4 kg, iar la femei 71,4 ±14,3 kg.

Calcularea Indicelui de Masă Corporală (IMC) a pus în evidenţă un procent crescut din

totalul eşantionului populaţional de supraponderali şi obezi. La barbăţi s-a înregistrat un

procent de 48,8% de supraponderali şi 26,3 % obezi. La femei 31,8 % din eşantionul studiat

au fost supraponderale, şi 28,7 % au fost încadrate la obezitate.

Indicele abdominalo-fesier (CA/CF) a fost de peste 0,9 la bărbaţi respectiv de peste 0,85 la

femei, cu semnificaţie de sindrom metabolic la: 82,7 % dintre bărbaţi (N=393) şi la 67,9

% dintre femei ( N= 445).



Circumferinţa abdominală a fost mai mare de 102 cm la 41,7% dintre bărbaţi (N=198)

şi mai mare de 88 cm la 61,7% dintre femei (N=445) .

În cazul unui raport talie/şold >0,88 la femeie şi >1 la bărbat există o repartiţie androidă (sau

abdominală) a grăsimii. Aceast tip de obezitate este strâns corelat cu complicaţii

cardiovasculare şi alte maladii (diabetul zahart, hipertensiunea arterială, dislipidemiile). În

caz de raport mai mic se vorbeşte de tipul ginoid, pentru care riscul acestor maladii este net

inferior. Valoarea circumferinţei taliei corespunde la o creştere importantă a prezenţei

factorilor de risc vasculari (creşterea colesterolului total, cresterea trigliceridelor, diminuarea

HDL colesterolului, creşterea tensiunii arteriale) şi este de 102cm pentru bărbat şi 88cm

pentru femeie

Procentele populaţiei care au valorile indicelui abdominalo-fesier (IAF) şi ale

circumferinţei abdominale (CA) peste cele de risc

Analiza datelor biochimice de la subiectii din studiu Doar o parte din subiecţii participanţi la studiu (70 %) au avut analize de laborator datorită

dificultăţilor întâmpinate în teren, motiv pentru care analiza rezultatelor s-a făcut procentual

faţă de totalul subiecţilor pentru care s-au raportat informaţii pentru fiecare parametru în

parte.

Valori ale Hemoglobinei sub nivelul valorilor de referinţă (femei < 11,5g/dl şi bărbaţi

< 13g/dl) s-au înregistrat la 12,1 % dintre subiecţi, respectiv la 10,9 % dintre femei şi

la 13,3% dintre bărbaţi.

Valoari ale glicemiei a jeun peste valorile de referinţă (120 mg/dl) s-au observat la

10,9% din populaţia generală investigată, respectiv la 8,1 % dintre femei şi la 13,7 %

dintre bărbaţi.

Distribuţia procentuală a subiecţilor ale căror valori ale hemoglobinei şi ale glicemiei nu se

încadrează în valorile de referinţă



Datele prelucrate de la subiecţii luaţi în studiu au scos în evidenţă că nivelul colesterolului

sanguin la subiecţii incluşi în investigaţie a fost crescut (peste 240 mg / dl) la 20,3 % din

subiecţi, respectiv la 22,3 % dintre bărbaţi şi 18,9 % dintre femei, iar HDL colesterolul

a fost sub 35 mg / dl la 11,5 % dintre subiecţi, respectiv la 16,2 % dintre bărbaţi şi la

7,5 % dintre femei.

Nivelul lipidelor serice totale peste 800mg/dl a fost înregistrat la 15,7 % dintre bărbaţi şi

la 19,7 % dintre femei, respectiv la 13,1 % din totalul populaţiei (la care s-a facut

această determinare). Valorile trigliceridelor serice au înregistrat valori crescute (peste limitele de 140 mg/dl) la

34 % din totalul subiecţilor, respectiv la 40,3% din bărbaţi şi la 29,7 % dintre femei.

Repartiţia procentuala a subiectilor cu valori ale metabolismului lipidic în afara valorilor de

referinţă

Analiza electroliţilor sanguini a pus în evidenţă deficite în rândul populaţiei luate în

studiuastfel : nivelul calciului seric a înregistrat valori sub limitele de referinţă (8 mg/dl)

la 5,3% dintre bărbaţi şi la 4,5 % dintre femei, respectiv la 4,8 % dintre subiecţii lotului

investigat. Valorile magneziul seric sub 2 mg/dl s-a înregistrat la un procent de 36,6 %

dintre bărbaţi şi de 37,8 % dintre femei, respectiv la 37,3 % din lotul total.

Analiza valorilor sideremiei arată că valori sub limita valorilor recomandate de 100

μg/dl, au fost notate la un număr mare de subiecţi, în procent de 63,2 % dintre femei şi

50,9 % dintre bărbaţi. La 58,4 % dintre subiecţii întregului lot s- au înregistrat valori

scăzute ale fierului seric.



Distribuţia procentuală a subiecţilor cu valori ale electroliţilor sanguini sub valorile de

referinţă

Aportul Energetic si de Macronutrienţi in Alimentaţie

Lotul de bărbaţi, s-a caracterizat printr-un consum alimentar relativ hipocaloric cu o medie

pentru întreg lotul de bărbaţi luaţi în studiu de 2724 ± 1015 kcal/zi. Pe categorii de vârstă

aportul caloric la grupa de vârstă 20-45 de ani a fost in medie 2908 kcal/zi (faţă de

3200 kcal/zi – valoare recomandată), la grupa de vârstă 45-62 de ani a fost in medie

2695 kcal/zi ( faţă de 3000 kcal/zi – valoare recomandată). La grupa de vârstă peste 62

de ani aportul caloric a fost de 2511 kcal/zi (faţă de 2300 kcal/zi – valoare

recomandată).

La lotul de femei s-a observat ca aportul energetic este relativ apropiat pe grupe de vârstă cu

o valoare medie de 2333 ± 954 kcal/zi. Pe grupe de vârstă, aportul energetic a fost la grupa

20-45 de ani in medie 2416 kcal/zi (faţă de 2700 kcal/zi –recomandări), la grupa de vârstă

45-60 de ani de 2344 kcal/zi (faţă de 2500 kcal/zi –recomandări) respectiv la grupa de vârstă

peste 60 de ani a fost de 2351 kcal/zi (faţă de 2100 kcal/zi –recomandări).

În concluzie, din punct de vedere al aportului caloric, lotul luat în studiu are o raţie medie

cu aproximativ 10% sub recomandările energetice din ţara noastră, singurele depăşiri faţă

de recomandări înregistrându-se la vârstnici, categoriile peste 62 respectiv 60 de ani.

Calculul aportului lipidic din raţia alimentară jurnalieră a pus în evidenţă că la aproape tot

lotul de subiecţi investigaţi, aportul de lipide totale a fost crescut, 110 ± 55 g/zi în medie la

bărbaţi şi 92 ± 50 g/zi media la femei. Procentul din raţia energetică acoperită de aportul

lipidic este destul de mare, ceea ce înseamnă că o parte însemnată din energia zilnică

consumată este realizată pe seama grăsimilor. Ca valoare medie pe lot raţia energetică

acoperită de lipide reprezintă 37,3 % la bărbaţi şi 35,6 % la femei, faţă de maximum 30%

recomandat.

Aportul crescut de lipide totale nu este atat de îngrijorator, dacă el nu ar fi urmat şi de

dezechilibrul profund găsit în compoziţia lipidelor din alimentaţie. Astfel la întreg lotul

studiat aportul de lipide de origine animală a fost crescut faţă de recomandări. Cu alte cuvinte

în alimentaţia lotului studiat au predominat acizi graşi saturaţi de mare risc pentru patologia

cardiovasculară.

În plus acest aport crescut de lipide saturate a fost dublat ca risc pentru starea de sănătate de

aportul insuficient de lipide de origine vegetală, de acizi graşi nesaturaţi, atat de necesari în

alimentaţia sanogenă.

La bărbaţi, consumul mediu de grăsimi animale a fost de 74g/ zi şi cel de grasimi vegetale a

fost de 36 g/ zi, iar la femei a fost de 53 g/ zi şi cel de grăsimi vegetale a fost de 39 g/ zi.



Aportul de colesterol adus de alimentele ingerate de subiecţii din lotul studiat a fost

excedentar, cu mult faţă de limita considerată admisă în alimentaţia omului (300mg/zi). În

medie aportul de colesterol a fost de 650 mg /zi la bărbaţi şi de 520 mg/zi la femei.

Aportul de proteine la lotul de bărbaţi din eşantionul investigat a fost peste recomandări,

notându-se o valoare medie pe lot de 122 g /zi. Aportul proteic s-a realizat în mare măsură pe

seama proteinelor animale care în medie pe lot au fost de 82 g/zi, în timp ce aportul de

proteine vegetale a fost găsit la o valoare medie pe lot de 40 g/zi. Raţia energetică acoperită

de proteine a fost mai mare decât recomandarea nutriţionistilor, la lotul de bărbaţi

înregistrându-se o valoare medie de 18,2 % din raţie faţă de 15 % cât este recomandat.

Acelaşi aspect a fost notat şi lotul de femei la care valoarea medie a consumului de

proteine a fost de 91 g/zi. Aportul proteic s-a realizat în mare măsură ca şi la lotul de bărbaţi

pe seama aportului de proteine animale care în medie pe lot au fost de 59 g/zi depăşind

recomandările, în timp ce aportul de proteine vegetale a fost insuficient înregistrând o

valoare medie de 35 g/zi ceea ce arată un uşor deficit faţă de recomandări. Raţia energetică

a fost astfel acoperită de proteine în proporţie de 16,6 %, depăsind recomandările. Analizând raţia alimentară la populaţia masculină luată în studiu sub aspectul aportului

de carbohidraţi s-a observat că aceasta a avut un aport 300 g glucide/zi. Procentul din energie

acoperit de glucide în raţia zilnică a fost în medie de 44,6 % sub valoarea de 55 %

recomandata. Aceleaşi consumuri au fost notate şi la eşantionul de femei , la care aportul

de glucide sub valorile recomandate. Aportul mediu pe toată populaţia feminina luată în

studiu a fost de 273 g glucide/zi. Procentul din energie furnizat de glucide a fost în medie de

47,8 % sub recomandări .

Calculul valorilor medii a nutrienţilor a subliniat principalele dezechilibre ale alimentaţiei

subiecţilor din lotul studiat, înregistrându-se un aport crescut de grăsimi totale şi proteine

totale, cu un raport supraunitar dintre grăsimile animale şi cele vegetale, respectiv dintre

proteinele animale şi cele vegetale şi un aport insuficient de carbohidraţi.

Se poate observa că deşi aportul energetic a fost mai mic decat cel recomandat consumul de

lipide şi proteine animale a fost excedentar, cea ce face ca şi procentul de energie adus de

lipide şi proteine să fie mai mare decât cel recomandat şi implicit consumul de carbohidraţi şi

procentul reprezentat de aceştia în raţie să fie sub recomandări.

Consumul de fibre alimentare a fost mult sub recomandări, atât la bărbaţi cât şi la femei

(înregistrându-se un consum mediu de 12 g/zi respectiv de 11,65 g/zi, faţă de minim 30

de grame pe zi (valoarea recomadată pentru un adult).

Aportul mediu procentual din energia totala adus de macronutrientii din alimentatia

subiectilor fata de recomandari



Analiza aportului alimentar de Ca scoate în evidenta că întregul lotul de bărbaţi a avut un

aport scazut de calciu în alimentaţie (aportul mediu de Ca a fost de 778 mg/zi). Populaţia

feminină luată în studiu a avut un aport mediu de Ca sub valorile recomandate (1200mg/zi),

cu o valoare medie a aportului de Ca de 687 mg/zi.

Aportul de magneziu a fost sub recomandări, înregistrându-se un aport mediu de 322 mg/zi

la barbati, respectiv de 272 mg/zi, la femei, situandu-se cu mult sub raţia recomandată pe zi

(400mg/zi).

Aportul de fier rezultat pe baza analizei structurii raţiei alimentare la lotul de sex masculin a

fost excedentar, cu un aportul mediu de 22,6 mg fier/zi în raţie. La lotul de femei aportul

mediu de fier în alimentaţie a fost calculat la 18,6 mg fier/zi înregistrându-se un consum în

limita recomandărilor (18 mg/zi).

Aportul de vitamina A a fost crescut raportat la recomandări, ca medie pe lotul de bărbaţi,

aportul a fost de 1,8 mg/zi. La femei, ca şi la bărbaţi, aportul de vitamina A a acoperit

recomandările (1mg/zi) la toate grupele de vârstă acesta fiind in medie de 1,35 mg/zi.

Aportul de vitamina B1 atât la lotul de bărbaţi cât şi la cel de femei s-a înscris în necesarul

recomandat (la bărbaţi s- a calculat un aportul mediu de 1,80 mg/zi, în timp ce la femei

aportul mediu de vitamina B1 a fost de 1,35 mg/zi ).

Aportul de vitamina B2. la lotul de bărbaţi cât şi la femei a fost peste raţia recomandată,

(3,16 mg/zi respectiv 2,47 mg/zi).

Aportul calculat de vitamina C a fost peste cantitatea minima necesară recomandată

(60mg/zi), acesta fiind de 78,7 mg vit. C/zi la bărbaţi , respectiv de 73,9 mg/zi la femei.

Necesarul zilnic de seleniu este in jur de 100 µg cu o suplimentare pentru gravide şi pentru

femeile care alăptează, efortul fizic deosebit, situaţiile de stres, etc. Aportul de seleniu a fost

sub recomandari, atât la bărbaţi (consum mediu de 69,3 µg/zi) cât şi la femei ( consum

mediu de 52,6 µg/zi) . Consumul de sare adaugata în plus în hrană faţă de cea existentă în produsele alimentare a

fost de 6,8 g/zi la bărbaţi şi de 5,9 g/zi pentru femei. Aceasta ar duce la un consum estimat

de peste 10 g/ zi ceea ce ar fi aproape dublu faţă de cel recomandat ( 5g/zi). Experţii OMS

/FAO privind dieta si prevenirea bolilor cronice (OMS/FAO, 2003) recomandă un consum

mediu de sare < 5 g/zi , (< 2 g de sodium) pentru a preveni bolile cronice.

Consumul de carne de porc la lotul investigat, a fost declarat de 29,7 % dintre subiecţi ca

fiind de 2-3 ori pe săptămână. Un procent de 29,7 % dintre subiecţi a consumat carne de porc

1 dată pe săptămână şi 3,1 % au consumat-o zilnic.

Carnea de pasăre a fost consumată de 19,8 % dintre subiecţi o dată pe săptămână, de 67,5 %

de 2-3 ori pe săptămână şi de 6,8 % dintre subiecţi zilnic. In ceea ce priveşte consumul de

carne de vită şi oaie acesta a fost menţionat ca fiind rar.

Analiza consumului pe grupe de alimente, arată că preparatele de carne şi în mod deosebit

cele semiafumate, au fost consumate mai mult rar - 44% din subiecti, 22 % dintre subiecţi le-

au consumat de 2-3 ori pe săptămână, 28 % o dată pe săptămână şi 5,3% zilnic. De remarcat

consumul redus de carne de peşte: rar la 37,2 % dintre subiecţi, şi o dată pe săptămână la

41,7 %.



Frecventa consumului de carne

0,0

20,0

40,0

60,0

80,0

% porc

vita

pasare

peste

porc 37,4 29,7 29,7 3,1

vita 59,1 26,3 13,2 1,3

pasare 6,0 19,8 67,5 6,8

peste 37,2 41,7 20,2 0,9

rar 1/sapt 2-3/sapt zilnic

Preferinţa pentru carnea roşie şi în special pentru cea de porc nu este o noutate, ea fiind un

obicei alimentar puternic înrădăcinat în cultura noastră.

Frecvenţa consumului de grăsimi. S-a supus analizei frecvenţa consumului de unt, de

untură (consum de slănină, untură) şi de ulei (s-a luat în calcul consumul de ulei şi

margarină). Ca frecvenţă consumul de untură a avut următoarele variaţii- rar la 77,1 %

dintre subiecţi, o dată pe săptămână la 8,3 %, de 2-3 ori pe săptămână la 9,3% şi zilnic la

2,7% dintre aceştia. Untul a aparut în raţia subiecţilor chestionaţi, zilnic în procent de 8,6%,

de 2-3 ori pe săptămână la 18,8 % şi o dată pe săptămână la 15,4 % dintre aceştia

Analiza consumului de grăsimi vegetale, ulei, arată un consum zilnic la 77 % dintre subiecţii

interogaţi.

Frecvenţa consumului de grăsimi la lotul în studiu nu se încadrează în recomandările

nutriţioniştilor care indică consumul cât mai rar al grăsimilor saturate datorită pericolului pe

care acestea îl reprezintă pentru sănătatea umană şi înlocuirea acestora, pe cât posibil, cu

grăsimi mono şi polinesaturate, grăsimi prezente în uleiurile vegetale.

Frecvenţa consumului de lapte şi produse lactate Un alt grup de alimente care poate interveni în menţinerea stării de sănătate sau dimpotrivă să

agraveze unele manifestări patologice, este laptele şi produsele lactate. În această categorie s-

au inclus: consumul de lapte, la care s-a sumat consumul de iaurt, sana şi alte produse

similare şi consumul de brânzeturile unde s-au inclus brânzeturile fermentate, proaspete,

topite, etc.

Frecvenţa consumului a arătat că majoritatea subiecţilor se încadrează la un consum de 2-3

ori pe săptămână, 40,6 % şi zilnic 31,3 %. Brânzeturile au fost consumate cu o frecvenţă de

2-3 ori pe săptămână de un procent de 42,7 % dintre subiecţi şi zilnic de 37.5 % dintre

aceştia.



Frecventa consumului de oua si lactate

0,0

10,0

20,0

30,0

40,0

50,0

60,0

%

oua

lapte(si

prod.

lactate)

branzeturi

(si alte

prod.)

oua 9,4 22,2 56,8 11,6

lapte(si prod. lactate) 16,8 11,3 40,6 31,3

branzeturi (si alte prod.) 6,2 13,6 42,7 37,5


Oul s-a dovedit a fi un alt aliment preferat de subiecti. În calculele noastre s-a luat atât oul

consumat ca atare dar s-a ţinut cont şi de folosirea acestuia la prepararea anumitor meniuri.

Consumul de ouă a fost de 2-3 ori pe săptămână la 56,8 % dintre subiecţi, o dată pe

săptămână la 22,2 %, şi zilnic la 11,6 % dintre subiecţi.

Legumele şi fructele sunt alimentele care nu ar trebui să lipsească din meniul zilnic al fiecărui

subiect, ele fiind furnizorii esenţiali de vitamine, săruri minerale, acizi organici, fibre

alimentare şi macronutrienţi de calitate. Având în vedere aceste considerente, frecvenţa

optimă de consum al acestor produse ar fi zilnic, sau chiar de mai multe ori pe zi. În studiul

nostru, s-a folosit plasarea legumelor şi fructelor în mai multe grupe folosite de nutriţionişti şi

anume: legume cu 5 % hidraţi de carbon (HC), legume cu 10% HC, leguminoase uscate,

cartofi, fructe, fructe oleaginoase, conserve de legume, compoturi, bulion şi sucuri naturale

de fructe si de legume .

Consumul de legume 5 % HC a avut frecvenţa maximă la itemul de 2-3 ori pe săptămână

32,2 % , el apărând în raţia alimentară zilnic la 18,1% dintre subiecţi şi o dată pe săptămână

la 24,6 % . De precizat că au fost consumate rar în cazul a 25 % dintre subiecţii din lot.

Legumele cu 10 % HC, au fost consumate de subiectii investigati de 2-3 ori pe săptămână

de 37 % , zilnic de 51,4 % şi o dată pe săptămână de 8,6 % .

Cartofii, au fost consumaţi în proporţie de 65,8 % cu frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână şi

zilnic de 12,4 % dintre subiecti. Leguminoasele uscate (fasolea, mazărea, lintea, soia) au fost

folosite în alimentaţia lotului investigat 1 data pe saptamina de 30,6 % dintre subiecţi, urmată

de cea de 2-3 ori pe săptămână în procent de 10,3 % , şi rar de 57 % dintre subiecti.

Frecvenţa consumului de fructe a înregistrat un plus, lotul de subiecţi a avut un consum mai

frecvent de fructe, dar insuficient cantitativ, cei mai mulţi dintre subiecţi, 63,1 % au

consumat fructe zilnic.



Frecventa consumului de legume si fructe

0

10

20

30

40

50

60

70%

cartofi

legume

5%

legume

10%

legume

uscate

fructe

cartofi 5,1 16,7 65,8 12,3

legume 5% 25,0 24,6 32,2 18,1

legume 10% 3,0 8,6 37,0 51,4

legume uscate 57,0 30,6 10,3 2,1

fructe 7,4 6,7 22,7 63,1


Frecvenţa consumului de produse cerealiere

Produsele cerealiere au reprezentat un grup de alimente cu pondere importantă în raţie, în

care am inclus următoarele produse- pâine, mălai şi derivate cerealiere (gris, orez, paste

făinoase şi fulgi de cereale).

Pâinea a rămas alimentul ce apare zilnic în raţia a 91,9% dintre subiecţi.

Faina de mălai, a fost consumată de 2-3 ori pe săptămână de 23,8 % dintre subiecţi şi o dată

pe săptămână în procent de 29,9%.

Derivatele cerealiere au fost consumate destul de frecvent de către subiecţii investigaţi,

zilnic de 6,3 %, de 2-3 ori pe săptămână de către 22,6%, o dată pe săptămână de 27,7% şi

rar de 43 % dintre subiecti.

Ca şi frecvenţă consumul de derivate cerealiere se înscrie în recomandările nutriţioniştilor,

marea majoritate a subiecţilor, consumă cereale sau derivate zilnic sau de mai multe ori pe

săptămână. Se impune analiza tipului de cereale care se consumă. După cum ştim se preferă

încă pâinea albă, pastele din făină albă, orezul decorticat şi în general formele rafinate ale

cerealelor. Ori acestea sunt chiar ele incriminate în exacerbarea bolilor de nutriţie, a

diabetului în special şi prin aportul calorigen în bolile cardiovasculare, ele comportându-se ca

şi zahărul, aduc calorii goale, au efecte metabolice adverse şi cresc valorile glicemiei.

Recomandările sunt pentru existenţa în dieta zilnică a cerealelor, dar a celor din făină de grâu

integrală, din ovăz sau din orez brun.

Frecvenţa consumului de produse zaharoase a inclus toate grupele de produse zaharoase

indiferent de conţinutul în zahăr.

Consumul de produse zaharoase a fost zilnic în 15,9% din cazuri, şi rar la 36,2% .



Frecventa consumului de paine, derivate si produse

zaharoase

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100%

paine

malai

derivate

cerealiere

produse

zaharoase

paine 1,5 1,2 5,4 91,9

malai 29,4 29,9 23,8 16,9

derivate cerealiere 43,4 27,7 22,6 6,3

produse zaharoase 36,2 24,3 23,5 15,9


S-a investigat frecvenţa consumului de alcool pentru trei tipuri de băuturi alcoolice şi anume

bere, vin şi distilate şi s-au considerat 4 tipuri de frecvenţe în consum: rar sau deloc, lunar,

săptămânal şi zilnic.

La bărbaţi consumul de bere a fost rar sau deloc la 40% , săptămânal la 29,1 % din cazuri,

zilnic la 14,3 %, şi lunar la 16,6 % dintre subiecti. Consumul de vin la bărbaţi cunoaşte

aceeaşi frecvenţă ca cea înregistrată pentru bere: rar sau deloc la 50,3 %, săptămânal la 21,9%

dintre subiecţi, lunar la 17,1 % şi zilnic la 10,7% dintre subiecti. În ce priveşte consumul de

băuturi distilate, la bărbaţi, consumul rămâne mare: 57,5 % dintre ei le consumă rar, 11,2 %

lunar, 17,3 % săptămânal dar 11,2 % dintre ei le consumă zilnic.

La femei consumul de alcool este mult mai puţin frecvent, marea majoritate consumând rar

sau de loc alcool. Rămîne totuşi un procent de 1,3 % care consuma zilnic cele 3 tipuri de

bauturi mai sus menţionate.

Se cunoaşte că alcoolul consumat în cantităţi mari, creşte riscul de cardiopatie ischemică,

moarte subită, boală cerebrovasculară, si creşte prevalenţa HTA. Consumat în cantităţi mici

(10-30g/zi, în special vinul roşu), are un efect protector în ateroscleroză, prin creşterea HDL -

colesterolului, prin efectul antiagregant şi prin efectul favorabil pe factorii fibrinolitici.

În ceea ce priveşte consumul de alcool la lotul luat în studiu, putem afirma că acesta este

moderat, cu excepţia a celor 11 % dintre bărbaţi şi a celor 1,3 % dintre femei, care îl consumă

zilnic şi la care probabil nu se iau în calcul cantităţile care ar avea efect protector.

Frecventa consumului de sare, la nivelul lotului studiat arată că doar 6% adaugă rar sare in

mancare, în schimb 89,7% dintre subiecţi o folosesc zilnic.



PROTEJAREA SĂNĂTĂŢII ŞI PREVENIREA

ÎMBOLNĂVIRILOR PRINTR-O ALIMENTAŢIE

SĂNĂTOASĂ

REDUCEREA CONSUMULUI DE SARE DIN PRODUSELE ALIMENTARE Dr. Corina Zugravu – CNMRMC

Hipertensiunea arteriala reprezinta o problema importanta de sanatate publica. Printre

numerosii factori de risc ai hipertensiunii arteriale esentiale, consumul de sare este recunoscut

ca fiind un factor important, care are avantajul de a putea fi modificat prin ameliorarea

aportului alimentar.

In acest context, Consiliul Europei prin European Salt Action Network (ESAN) a aratat

necesitatea reformularii produselor si atragerii atentiei populatiei asupra consumului de sare,

ca si asupra necesitatii monitorizarii si evaluarii ingestiei de sare, ca elemente de pornire in

orice tara in care se doreste implementarea unui program care are ca scop reducerea

respectivului consum.

In Romania in scopul aprecierii consumului mediu de sare pe individ si pe zi s-a aplicat

metoda jurnalului alimentar saptamanal. Grupul tinta a fost reprezentat de copii cu varsta

cuprinsa intre 3 si 16 ani si din adolescenti cu varsta cuprinsa intre 16 si 18 ani.

Numarul total de indivizi ale caror jurnale au fost investigate a fost de 632.

Distributia copiilor si adolescentilor pe grupe de varsta

42

179

235

158

0

50

100

150

200

250

Grupa 1 Grupa 2 Grupa 3 Grupa 4

Nu au existat diferente semnificative in functie de sex. Nici mediul de provenineta

(rural/urban) nu a adus contributii majore in diferentierea aportului de sare.

Contributia fiecarui tip de aliment la aportul de sare, pe grupe de varsta, este cea din figurile

de mai jos:



Consum sare grupa 1

0

1

2

3

4

5

6

Series1 1.1 1.3 0.1 0.01 1.3 0.3 0.4 0.3 0.9 5.71

supamancare

gatitasalate muraturi

carne

gatitamezeluri branzeturi

gustari

saratepaine total

Consum sare grupa 2

Series1 1.5 2.1 0.1 0.002 1.5 0.6 0.6 0.7 1.2 8.302

supamancare


carne


gustari

saratepaine total

Consum sare grupa 3

Series1 1.8 2.9 0.2 0.002 1.5 0.7 0.7 0.9 1.4 10.102

supamancare


carne


gustari

saratepaine total



consum sare grupa 4

Series1 2 3.1 0.5 0.09 1.5 0.8 0.6 1 1.5 11.09

supamancare


carne


gustari

saratepaine total

Se poate observa ca valoarea medie a consumului este crescatoare, pe masura ce copii au

varste mai mari. Desigur, un factor important este si volumul de alimente ingerat, care este

evident din ce in ce mai mare, dar se poate observa ca de la 11 ani consumul de sare al

tinerilor devine aproximativ egal cu cel al adultilor, asa cum a fost evaluat in programele

anterioare. Fata de consumul adultilor, in consumul copiilor si adolescentilor se constata un

consum ridicat de gustari sarate, care nu reuseste, totusi, sa ia locul principalelor surse de

sare: mancarea gatita si painea.

Datele obtinute in urma centralizariii jurnalelor alimentare au permis tragerea urmatoarelor

concluzii:

1. Consumul mediu in ansamblu a fost de 8.8 g sare/zi

2. Consumul, raportat la obiectivul OMS de 5g/zi, este mare, desi calculul nostru nu a luat

in seama eventuala cantitate de sare pe care copiii si-o adauga in timpul consumului

alimentar si nici probabilitatea ca jurnalele alimentare sa nu oglindeasca cu fidelitate

alimentatia reala a indivizilor. Se poate presupune ca omisiunile din jurnale ca si sarea

adaugata la masa pot ridica intr-o oarecare masura aportul de sare, insa nu semnificativ.

3. Cea mai mare parte din sarea consumata in Romania ramane cea provenita din

mancaruri preparate in casa (supe/ciorbe/mancare gatita), urmate de carne pregatita in

casa si paine.



ÎNCURAJAREA CONSUMULUI DE SARE IODATĂ

Dr. Daniela Nuţă – CNMRMC

Iodul este un oligoelement necesar la functionarea normala a glandei tiroide, intervenind in

sinteza hormonilor tiroidieni (T4 tetraiodotironina si T3 triiodotironina). Acesti hormoni au

un rol "cheie" in metabolismul celular, in procesul de crestere si diferentiere a tuturor

organelor si in particular a creierului. Etapa hotaratoare a dezvoltarii creierului la specia

umana este reprezentata de viata fetala si primii 3 ani post-natali. Deficitul iodat in aceasta

perioada critica produce alterari ireversibile in dezvoltarea creierului, consecinta clinica fiind

retardul mintal, cu forma extrema de manifestare cretinismul tiriodian.Inca din anul 1950 s-a

demonstrat ca deficitul de iod reprezinta o problema de sanatate publica si in Romania, ca

dealtfel in multe alte tari europene si din lume. Din experienta tarilor din Europa de Vest s-a

dovedit ca sarea este cel mai comod si mai eficient “vehicul” pentru aportul de iod in

organism, avand la baza mai multe considerente, si anume:

este consumata intr-o cantitate relativ uniforma in tot cursul anului;

este folosita continuu in alimentatia omului;

echipamentul si tehnologia tratarii sarii cu iod sunt destul de simple;

iodul nu modifica gustul, culoarea sau aroma sarii;

costurile nu sunt foarte crescute

Astazi este in vigoare Hotararea Guverului nr.1904/22.12.2006 publicata in Monitorul Oficial

al Romaniei nr. 1038/28.XII. 2006 ce modifica Hotararea Guvernului nr. 568/2002 privind

iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in

industria alimentara. Conform Art. I.1 alineatul (2), aceasta prevede: “in hrana animalelor si

in industria alimentara utilizarea sarii iodate este optionala cu exceptia fabricarii painii si a

produselor de panificatie”. De asemenea, conform Art. I.2.: “sarea iodata trebuie sa contina

30 mg iod/kg de sare, respectiv 50,6 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 39,2 iodura de

potasiu/kg de sare. Se admite ca limita minima un continut de 25 mg iod/kg de sare, respectiv

42 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 32,5 mg iodura de potasiu/kg de sare, iar ca limita

maxima un continut de 40 mg iod/kg sare, respectiv 67,2 mg iodat de potasiu/kg de sare sare

sau 52 mg iodura de potasiu/kg de sare”. Conform Art I.4.: “inspectia si controlul aplicarii

prezentei hotarari se efectueaza de catre reprezentantii Ministerului Sanatatii Publice,

Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si

pentru Siguranta Alimentelor si Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,

conform competentelor”.

Controlul sarii iodate din anul 2012 s-a efectuat dupa o metodologie stabilita de Institutul

National de Sanatate Publica Bucuresti si difuzata la toate Directiile de Sanatate Publica

judetene si a Municipiului Bucuresti.

Metodologia prevede ca probele de sare iodata se vor recolta trimestrial din depozite, unitati

comerciale, unitati de ambalare, unitati de industrie de panificatie, unitati de alimentatie

publica si colectiva, cate 5 probe din fiecare tip de unitate.

In anul 2012 au raportat rezultatele privind controlul sarii iodate 41 de judete si Municipiul

Bucuresti, conform tabelului nr. 1: Alba, Arad, Arges, Bacau, Bihor, Bistrita, Botosani,

Brasov, Braila, Municipiul Bucuresti, Buzau, Calarasi, Caras-Severin, Cluj, Constanta,

Covasna, Dambovita, Dolj, Galati, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomita, Iasi, Ilfov,

Maramures, Mehedinti, Mures, Neamt Olt, Prahova, Salaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava,

Teleorman, Timis, Tulcea, Vaslui, Valcea si Vrancea.

Conform tabelului nr.1, in anul 2012 s-au raportat un numar de 3195 probe privind controlul

sarii iodate.



Tabel nr. 1 -Total probe de sare iodata raportate pe anul 2012 Nr.crt. Judetul Nr. probe

1 Alba 53

2 Arad 70

3 Arges 88

4 Bacau 203

5 Bihor 70

6 Bistrita Nasaud 41

7 Botosani 23

8 Brasov 90

9 Braila 48

10 Bucuresti 57

11 Buzau 62

12 Calarasi 60

13 Caras-Severin 15

14 Cluj 129

15 Constanta 99

16 Covasna 40

17 Dambovita 80

18 Dolj 25

19 Galati 29

20 Giurgiu 32

21 Gorj 120

22 Harghita 22

23 Hunedoara 25

24 Ialomita 90

25 Iasi 117

26 Ilfov 31

27 Maramures 90

28 Mehedinti 80

29 Mures 93

30 Neamt 114

31 Olt 83

32 Prahova 150

33 Salaj 23

34 Satu Mare 90

35 Sibiu 90

36 Suceava 125

37 Teleorman 115

38 Timis 41

39 Tulcea 99

40 Valcea 100

41 Vaslui 83

42 Vrancea 100

Total probe 3195

Sarea iodata analizata, recoltata din saline, reteaua de desfacere si unitati de alimentatie

publica si colectiva si raportata in anul 2012 provine dupa cum urmeaza:

32,70 % import Ucraina, Belarus , Grecia ,Turcia,Austria, Italia, Australia

23,50 % de la Salina Slanic Prahova;

18,30 % de la Salina Ocna Dej;

15,50 % de la Salina Cacica;

8,10% de la Salina Tg. Ocna;

1,90% de la Salina Ocna Mures.



Continutul mediu in iodat de potasiu la probele de sare iodata provenite direct din saline este

de 53,98 mg/kg, procentul probelor corespunzatoare (intre 42-67,2 mg/KIO3/kg) fiind de

77,7 % (174 probe) si 22,3% (50 probe) sub 42 mg/KIO3/kg .

De mentionat ca sarea de la Ocna Mures provine si este iodata la Salina Cacica si este

numai ambalata la Ocna Mures.



EVALUAREA CAZURILOR DE TOXIINFECTII ALIMENTARE

Dr. Rodica Ferezan – CNMRMC

Scopul monitorizarii toxiinfectiilor alimentare (TIA ) in Romania consta in identificarea

cauzelor care duc la aparitia bolilor transmise prin consumul de alimente contaminate (

evidentierea rolului alimentelor contaminate in aparitia izbucnirilor TIA si al agentilor

etiologici ai TIA ) , in vederea prevenirii acestora si implicit a scaderii morbiditatii generale

.

In perioada 2011 - 2012 au fost inregistrate pe teritoriul Romaniei si raportate la Institutul

National de Sanatate Publica, Centrul Regional de Sanatate Publica Bucuresti -

Compartimentul de Igiena Alimentatiei si Nutritiei , un numar de 159 de focare de

toxiinfectii alimentare (TIA).

Nr.total focare 2011 2012

159 103 56

Detalii privind raportarile anuale ale focarelor TIA sistematizate pe Centre Regionale de

Sanatate Publica, analizate la Compartimentul de Igiena Alimentatiei si Nutritiei sunt

evidentiate in tabelul urmator.

Nr. focare CRSP

Bucuresti CRSP Iasi CRSP Cluj

CRSP Timisoara

TOTAL

2011 60 23 17 3 103

2012 26 7 23 0 56

TOTAL 86 30 40 3 159

In cele 159 de focare TIA au fost implicati 6055 consumatori de alimente suspecte a fi

contaminate cu agentii patogeni ai TIA.

Din numarul total al consumatorilor cu risc , a fost comunicat un numar de 978 bolnavi

(16,15 % din totalul consumatorilor ) , iar dintre acestia 708 internati in spitalele de

specialitate ( 72,39% din totalul bolnavilor), inregistrandu-se 1 deces (0,14% din totalul

internatilor) .

Nr. Total Focare

Nr.Total Consumatori

cu risc

Nr. Total Bolnavi

Nr.Total Internati

Nr .Total Decedati

103 3461 628 466 0

56 2594 350 242 1

159 6055 978 708 1

Detalii privind raportarea focarelor TIA sistematizate pe CRSP Bucuresti, Iasi, Cluj si

Timisoara ( nr. focare TIA , nr. consumatori cu risc , nr. bolnavi , nr. internati in spitale si nr.

decedati in focarul TIA) in anul 2011 sunt redate in tabelul urmator.

2011 CRSP


CRSP Timisoara

TOTAL

Nr. focare 60 23 17 3 103

Nr. consumatori 2081 301 933 146 3461

Nr. bolnavi 320 90 199 19 628

Nr. internati 242 86 119 19 466

Decese 0 0 0 0 0



Detalii privind raportarea focarelor TIA sistematizate pe CRSP Bucuresti, Iasi, Cluj si

Timisoara ( nr. focare TIA , nr. consumatori cu risc , nr. bolnavi , nr. internati in spitale si nr.

decedati in focarul TIA) in anul 2012 sunt redate in tabelul urmator.

2012 CRSP


CRSP Timisoara

TOTAL

Nr. focare 26 7 23 0 56

Nr. consumatori 1735 117 742 0 2594

Nr. bolnavi 188 35 127 0 350

Nr. internati 105 31 106 0 242

Decese 0 0 1 0 1

Dupa cum se poate remarca in tabelele precedente , exista un numar foarte mare al

consumatorilor cu risc raportati in perioada 2011-2012 , comparativ cu numarul de bolnavi si

internati din aceeasi perioada ; acest fapt se datoreaza aparitiei unor focare de TIA -

alimentatie publica/colectiva .

Alimentele contaminate care au dus la aparitia focarelor de TIA in anii 2011-2012 sunt

evidentiate in tabelul urmator

ALIMENT

INCRIMINAT Nr. Focare 2011 Nr. Focare 2012 TOTAL %

Lapte si produse 45 21 66 41.5

Porc si preparate 15 14 29 18.2

Ou 9 8 17 10.7

Prajituri 10 4 14 8.8

Pasare si preparate 9 5 14 8.8

Mancare gatita 8 2 10 6.3

Peste 3 0 3 1.9

Necunoscut 2 1 3 1.9

Berbec 1 0 1 0.6

Fast food 0 1 1 0.6

Fructe 1 0 1 0.6

TOTAL 103 56 159

Se poate remarca faptul ca alimentele cel mai frecvent incriminate in izbucnirile TIA din

perioada 2011-2012 au fost reprezentate de :

1. lapte si preparate din lapte: lapte vaca, diverse sortimente de lapte , lapte bivolita,

smantana, branza framantata, branza telemea de vaca, frisca, branza de oaie , branza de capra,

cas de oaie, cas proaspat, cas dulce, cas de vaca,cas de capra, cascaval feliat, diverse

sortimente de branza , diverse sortimente de iaurt , urda de oaie, branza burduf.

Grupa de alimente reprezentate de lapte si produse lactate au fost implicate in aparitia a 66 de

focare , reprezentand 41,5 % din totalul focarelor din 2011-2012.

2. carne de porc si preparate din porc: toba, mici, caltabosi, ciorba oase porc, muschi file

afumat, cremvursti, slanina, afumatura, parizer, mezeluri, perisoare, carne tocata, carnati in

untura etc.

In 29 de focare TIA au fost incriminate preparatele din carne de porc , reprezentand 18,2 %

din totalul focarelor 2011-2012.

3. oua, maioneza din ou: ou de gaina, ou de rata, maioneza din ou, salata beuf cu maioneza

au fost implicate in declansarea a 17 focare TIA ( 10,7 %) .



4. prajituri : diverse sortimente de prajituri , prajitura cu crema, prajitura cremes, bomboane

ciocolata , tort , clatite cu crema, inghetata, placinta, papanasi au fost implicate in aparitia a

14 focare TIA.

5. carne de pasare si preparate din pasare: friptura din pulpe si piept de pui, hamburgeri

si shaorma pui, ciorba curcan, snitel pui, rulada de pui au fost implicate in aparitia a 14

focare TIA ( 8,8 % din totalul focarelor)..

6. mancare gatita tip alimentatie familiala (iahnie de fasole, ciorba, pilaf, etc.) a declansat

aparitia a 10 focare TIA;

7. peste ( macrou, icre, peste congelat ) a dus la aparitia a 3 focare TIA;

8. preparate din carne de berbec (drob), fructe nespalate si alimentatiei tip fast food

(pizza) au aparut in cate 1 focar TIA.

9. in 3 focare TIA alimentul contaminat nu a putut fi depistat.

Din punct de vedere al locului contaminare al alimentului, conform codurilor anexate in

metodologie, in fisele de raportare variantele propuse erau: incepand cu cod 10 = gospodarie

si terminand cu cod 990 = necunoscut, intre acestea figurand toate situatiile

posibile(restaurant, cantina, magazin, mijloace de transport diverse, casa particulara si chiar

biserica,etc.).

in 59 de focare , alimentul incriminat a fost contaminat in gospodaria proprie

(37,11%)

in 36 de focare , alimentul incriminat a fost achizitionat de la surse particulare (stana,

cioban, ferma, piata agro-alimentara, producator particular neautorizat,etc.)

reprezentand 22,64%.

in 10 focare , alimentul contaminat a provenit de la restaurant (6,29%)

in 8 focare , alimentul contaminat a provenit de la cantina (5,03%)

in restul de 40 de focare , sursa de provenienta a alimentului implicat a fost

necunoscuta (25,16%).

Din punct de vedere al locului de consum al alimentelor incriminate, situatia este mai jos:

in 83 de focare TIA , alimentele au fost consumate in casa particulara (52,20%);

in 17 focare TIA , consumul a fost raportat la magazin (10,69%);

in 15 focare TIA , consumul a fost raportat la restaurant (9,43%);

in 12 focare TIA , consumul a fost raportat la cantina ( 7,55%);

in 8 focare TIA consumul a fost realizat stradal (alimente cumparate de la chioscul

alimentar, vanzatori ambulanti, etc.), reprezentand 5,03%%;

in 2 focare , consumul a fost efectuat la biserica, reprezentand 1,26%;

1 focar TIA alimentele au fost consumate la scoala/gradinita ( 0,63%);

in restul de 21 focare , locul consumatiei alimentelor nu a putut fi precizat (13,21%).

Din tabelul nr.13 se observa faptul ca agentii patogeni cel mai frecvent implicati sunt

germeni din genul Staphylococcus (44 focare TIA reprezentand 27,7%), urmat de genul

Salmonella (30 de focare reprezentand18,9%), asocierea Staphylococus si Escherichia Coli (

5 focare reprezentand3,1%) , Escherichia Coli ( 4 focare reprezentand 2,5%), Shigella (3

focare TIA reprezentand 1,9%), Pseudomonas (1 focar reprezentand 0,6 % ) si Clostridium

Botulinum (1 focar reprezentand 0,6 %).

Intr-un numar foarte mare de focare nu au fost depistati germenii cauzali – 71 de focare TIA

cu germeni necunoscuti , reprezentand 44,7%.



Tabel nr.13 Nr. Agenti Patogeni Nr. Focare %

1. STAPHYLOCOCCUS 44 27,7%

2. SALMONELLA 30 18,9%

3. GERMENI ASOCIATI: STAPHYLOCOCCUS + E. COLI

5 3,1%

4. ESCHERICHIA COLI 4 2,5%

5 SHIGELLA FLEXNERI 3 1,9%

6. PSEUDOMONAS AERUGINOSA 1 0,6%

7. CLOSTRIDIUM BOTULINUM 1 0,6%

8. GERMENI NECUNOSCUTI 71 44,7%

9. TOTAL 159 100%

Din analiza fiselor de raportare ale focarelor TIA in 2011-2012 s-au evidentiat urmatorii

factori care au contribuit la contaminarea alimentelor ce au determinat aparitia izbucnirilor

TIA pe teritoriul Romaniei.

FACTORI FAVORIZANTI NR. FOCARE

Pastrare neadecvata a alimentului 58

Aliment nesigur ca provenienta 26

Preparare/Gatire neadecvata a ingredientelor 22

Ingrediente/Persoane contaminate 11

Depozitare/ Refrigerare neadecvata 9

Incalzire/reincalzire neadecvata 5

Necunoscut 28

Dupa cum se poate observa in tabelul de mai sus, in majoritatea focarelor TIA din perioada

2011-2012 factorii favorizanti au fost reprezentati de pastrarea neadecvata a alimentelor dupa

preparare ; cele 58 de focare in care factor favorizant este pastrarea neadecvata a alimentelor

reprezinta 36,48% din numarul total de focare TIA .

In 26 de focare s-a raportat folosirea alimentelor nesigure ca provenienta(16,35%), gatire sau

preparare neadecvata a alimentelor - 22 de focare(13,84%), persoane contaminate

care manipulau alimentele – 11 focare( 6,92%

In continuare , in perioada 2011-2012 exista un numar mare de focare TIA( 17,61%) in care

factorii favorizanti in aparitia izbucnirii TIA au ramas nedepistati .

159

103

56

0

20

40

60

80

100

120

140

160

Total nr. foc are Anul 2011 Anul 2012

Nr. foc are T IA 2011-2012



Nr.

c ons umatori Nr. bolnaviNr. internati

Dec es e

2011

2012

T otal

6055

978708

1

2594

350242

1

3461

628466

0

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

E volutia in foc ar T IA

L oc ul c ontaminarii alimentului

22.60%

25.20%

1.90%

37.10%

6.30%5%

1.30%

0.60%

P roc es are Ambulant piata / produc ator partic ular

Nec unos c ut G os podarie

R es taurant C antina

Mag azin B is eric a

P roc ent foc are T IA / aliment

41.60%

18.20%

10.70%

8.80%

8.80%

6.30%

1.90%1.90%0.60%

0.60%0.60%

L apte s i preparate din lapte P orc Ou

P rajitura P ui Manc are g atita

P es te Nec unos c ut B erbec

F as t food F ruc te



E T IOL OG IA IN F OC AR T IA

27.70%

18.90%

44.70%

3.10%2.50%1.90%

0.60%

0.60%

S T AP HY L OC OC C US S AL MONE L L A

G E R ME NI AS OC IAT I S T AP HY L OC OC C US + E . C OL I E S C HE R IC HIA C OL I

S HIG E L L A P S E UDOMONAS

C L OS T R IDIUM G E R ME NI NE C UNOS C UT I



ALIMENTELE CU DESTINAŢIE NUTRIŢIONALĂ SPECIALĂ Dr. Mariana Vlad – CRSP Cluj

Obiectivul urmarit este monitorizarea oficială, eficientă a alimentelor cu destinaţie nutriţională

specială care să definească conformitatea/neconformitatea produselor cu prevederile art.1 alin

(2) şi informaţiile prevăzute la art.5 alin.(3) lit. a) din Ord. MSF 387/2002 cu modificările şi

completările ulterioare în vederea protejării consumatorilor de eventualele riscuri pentru

sănătate.

Pentru anul 2012 s-au monitorizat:

1. Preparatele pentru sugari şi pentru copii până la vârsta de 1 an

Formule de început (formule de iniţiere) – denumite anterior "adaptate" şi având destinaţia

de a acoperi toate necesităţile nutritive ale noului-născut în primele 4-6 luni de viaţă

Formule de continuare – numite şi "de înţărcare" se administrează după primele 4-6 luni, în

continuarea formulelor de început.

2. Produsele alimentare pe bază de cereale prelucrate şi alimentele pentru sugari şi copii

de vârstă mică

3. Alimentele dietetice pentru scopuri medicale speciale

Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de NITRAŢI

în alimente cu destinaţie nutriţională specială

4,80

12,4710,55

12,08

24,07

0

5

10

15

20

25

30

Muntenia Moldova Transilvania Banat TOTAL

mg

/kg

Toate cele 121 probe analizate din punctul de vedere al concentraţiei de nitraţi, au avut valori

ale concentraţiei nitraţilor cu mult sub limita maximă admisă de 200 mg NO3/kg, având o

valoare medie de 11,79 mg NO3/kg.

La cele 26 de produse prelevate şi supuse analizei de către DSP-urile judetene din regiunea

Transilvania, valoarea medie a nitraţilor a fost de 24,07 mg NO3/kg, cu valori cuprinse între

1,09-75,80 mg NO3/kg.

Media concentraţiei nitraţilor pentru cele 45 de produse prelevate din arealul Moldova a fost

de 12,47 mg NO3/kg, cu valori cuprinse între sld. şi 69,35 mg NO3/kg.

Valorile înregistrate în probele prelevate din regiunea Banat s-au înscris între sld. şi 27,57 mg

NO3/kg, cu o valoare medie de 10,55 mg NO3/kg.

Media valorilor nitraţilor din probele prelevate din Muntenia a fost de 4,80 mg NO3/kg, cu

valori cuprinse între sld şi 27,51 mg NO3/kg

Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de NITRIŢI


0,3 0,2

2,0

1,2

4,1

0

1

2

3

4

5


mg/

kg



Faţă de 121 de probe din care au fost determinate concentraţiile de nitraţi, concentraţiile

nitriţilor au fost determinate numai din 113 probe. Valoarea medie a fost de 1,20 mg NO2/kg,

cu valori cuprinse între sld – 42,80 mg NO2/kg.

Valoarea medie cea mai mare a fost înregistrată la probele din Transilvania, 4,06 mg NO2/kg,

cu valori cuprinse între sld – 42,80 mg NO2/kg.

Cele mai mici valori medii s-au înregistrat pentru probele din Moldova, 0,20 mg NO2/kg,

respectiv Muntenia 0,3 mg NO2/kg.

Cele 6 probe analizate din regiunea Banat au avut o valoare medie a concentraţiei de nitrit de

2,03 mg NO2/kg (valoarea minimă 0,97 mg NO2/kg şi valoarea maximă de 3,33 mg NO2/kg).

METALE : Plumb, Cadmiu, Staniu, Aluminiu si Mercur

Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de Pb şi Cd


4,8 4,52,0

5,96,6

1,0

5,7

24,6

1,4

9,6

0

5

10

15

20

25

30


µg

/kg

Pb

Cd



Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de Snîn alimente cu destinaţie nutriţională specială

0,0

43,6

0,0

85,0

0,00

20

40

60

80

100


µg

/kg

Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de Hgîn alimente cu destinaţie nutriţională specială

0,0

3,9

0,0

9,2

0,4

0

2

4

6

8

10

12


µg

/kg

În cadrul monitorizării calităţii alimentelor cu destinaţie nutriţională specială, în anul 2012 au

fost analizate microbiologic 123 de probe (comparativ cu 260 probe in 2011 si cu 197 de

probe de ADNS analizate în 2010)

Criteriile microbiologice aplicate au fost cele stabilite de legislaţia comunitară,

respectiv criterii de siguranţă a produselor alimentare:

Listeria monocytogenes şi Salmonella spp. pentru toate categoriile de alimente cu

destinaţie nutriţională specială.

Cronobacter sakazakii – pentru formulele de început şi pentru produsele alimentare

dietetice deshidratate pentru scopuri medicale speciale destinate sugarilor sub şase luni.



Evaluarea din punct de vedere microbiologic a siguranţei şi a calităţii alimentelor cu

destinaţie nutriţională specială (ADNS), a demonstrat că toate probele analizate corespund

cerinţelor microbiologice pentru acest tip de produse.

Determinările efectuate au permis evidenţierea conformităţii pentru caracteristicile

microbiologice a acestor produse alimentare cu normele şi reglementările din domeniu.



SUPLIMENTELE ALIMENTARE

Dr. Gabriela Gârban – CRSP Timisoara

Scopul lucrarii este monitorizarea calităţii suplimentelor alimentare şi a specificului

ingredientelor nutriţionale din acestea , comercializate în România în vederea asigurării unor

produse sigure pentru consumatori.

S-a efectuat :

- catalogarea suplimentelor alimentare fabricate, depozitate şi/sau distribuite în judeţ;

cu precizări privind conţinutul produselor (ingrediente din compoziţie : vitamine,

minerale, oligoelemente, alte substanţe biologic-active, cantităţi)

- identificarea de aditivi utilizaţi în suplimentele alimentare catalogate ;

- prelevarea unui număr minim de 4 tipuri de suplimente alimentare pentru determinare

de Pb şi Cd .

Catalogarea suplimentelor alimentare s-a efectuat în 37 judeţe (90,3%). Au fost identificate,

pe baza ingredientelor, un număr total de 2076 tipuri de suplimente alimentare.

Din datele obţinute la catalogarea reiese că :

majoritatea suplimentelor alimentare au în compoziţie vitamine, minerale în amestec

cu alte substanţe (mai ales extracte din plante)

există pe piaţă suplimente alimentare conţinând ingrediente interzise (1,4%)

Din cele 29 suplimente alimentare continind substante interzise , majoritatea conţin vanadiu -

ingredient nepermis în suplimente alimentare. Altele conţin cobalt, nichel, argint, Sn, Sr, W,

Ir, Ti, Be, Zr.

Raportări privind aditivii din suplimente alimentare au sosit de la 25 judeţe -

reprezentarea procentuală fiind redată în graficul de mai jos . Au fost verificate doar 696

(47,5%) suplimente alimentare din totalul celor catalogate în ceea ce priveşte prezenţa

aditivilor. Din cele 696 de suplimente alimentare verificate doar într-un număr de 440 au

fost idenitificaţi aditivi – reprezentarea procentuală în graficul 4. În multe cazuri apar şi

substanţele active, în alte cazuri sunt menţionaţi doar excipienţii – fără detalii (denumire

şi/sau cantitate).



Determinări de Pb şi Cd din suplimentele alimentare .

Au fost analizate din punct de vedere al concentraţiei de Pb şi Cd un număr de 159

suplimente alimentare prelevate în 40 de judeţe .

Determinări de Pb şi Cd efectuate de DSPJ-uri şi CRSPT

Din datele prezentate mai sus, cu referire la suplimentele alimentele se pot concluziona

următoarele:

Pe baza ingredientelor componente, au fost identificate 2016 tipuri de suplimente

alimentare, din care 549 ceaiuri, care nu au facut obiectul sintezei. Majoritatea

suplimentelor alimentare au mai multe ingrediente, conţinând vitamine, minerale şi alte

substanţe cu efect fiziologic şi nutriţional.

Catalogarea suplimentelor alimentare a evidenţiat existenţa pe piaţă a unui număr de 29

suplimente alimentare ce conţin minerale nepermise în compoziţie.

Au fost verificate un număr de 696 suplimente alimentare din punct de vedere al

conţinutului în aditivi alimentari şi au fost identificate 440 de tipuri de suplimente

alimentare cu aditivi.

Rezultatele analizelor toxicologice privind concentraţia de Pb şi Cd în suplimentele

alimentare prelevate pentru analize se menţionează că în anul 2012 nu au fost decelate

depăşiri ale limitelor maxime admise.



APELE MINERALE NATURALE ÎMBUTELIATE

Dr. Klara Jeszensky – CRSP Tg. Mureş

Monitorizarea unor factori de risc din apele minerale naturale imbuteliate privind

concentraţiile elementelor componente ale apelor minerale naturale, condiţiile de utilizare a

aerului îmbogăţit cu ozon pentru tratarea apelor minerale naturale, informaţiile privind

tratamentele apelor minerale naturale, determinarea absenţei contaminării, verificarea

caracteristicilor microbiologice ale apelor minerale naturale, are ca scop protejarea sănătăţii

publice faţă de consumul de apă minerală naturală îmbuteliata în România.

În anul 2012 s-au îmbuteliat 70 de sortimente apă minerală naturală din 47 de surse.

S-au monitorizat 8 parametri indicatori de calitate din surse:

parametri indicatori fizico-chimici de mineralizare: conductivitate;

parametri indicatori de poluare: amoniu şi oxidabilitate;

parametri indicatori de contaminare bacteriologică: determinarea numărului de

Escherichia coli şi bacterii coliforme, determinarea numărului de enterococi

intestinali, detereminarea numărului de Pseudomonas aeruginosa, determinarea

numărului total de germeni la 22 şi 37 oC;

şi 25 parametri indicatori de calitate din sortimente:

parametri indicatori fizico-chimici de mineralizare: conductivitate şi fier total;

parametri indicatori de poluare: amoniu şi zinc;

parametri indicatori cu potenţial toxic: nitraţi, nitriţi, arsen, bariu, bor, cadmiu,

crom, cupru, plumb, mangan, mercur, nichel, seleniu şi fluoruri;

parametri indicatori de contaminare bacteriologică: determinarea numărului de

Escherichia coli şi bacterii coliforme, determinarea numărului de enterococi

intestinali, detereminarea numărului de Pseudomonas aeruginosa, determinarea

numărului total de germeni la 22 şi 37 oC;

parametri indicatori de contaminare radiologică: activitatea alfa- şi beta

globală.

Analiza surselor

Indicatori mineralizare:

1. Conductivitate – conductivitatea nu este un parametru bazat pe criterii de sănătate.

Importante sunt modificările bruşte ale conductivităţii, deoarece pot indica pătrunderea unor

contaminanţi, ceea ce ar trebui să declanşeze o anchetă.

Indicatori de poluare:

1. Amoniu – Amoniul reprezintă primul stadiu de descompunere al substanţelor organice cu

conţinut de azot, de aceea ne indică o poluare recentă (ore-zile) şi care este foarte periculoasă.

Depăşiri ale CMA nu s-a constatat la nici una din surse.

2. Oxidabilitate (sau consumul chimic de oxigen CCO) – Creşterea oxidabilităţii la un

moment dat reflectă prezenţa materiei organice în apă şi este un indicator al potenţialului de

contaminare.

Parametrul a fost analizat din toate sursele şi depăşiri ale CMA s-au constatat la 2 probe (4,45

%).

Indicatori de contaminare bacteriologică:

1. Escherichia coli - este un indicator al contaminării fecale a apei.

Parametrul a fost determinat la toate sursele şi nu s-au constatat depăşiri ale valorilor limită

admise.

2. Enterococi intestinali - indicator al contaminării fecale.

Parametrul a fost analizat din toate sursele şi nu s-au constatat depăşiri ale valorilor limită

admise.



3. Număr total de bacterii la 22 oC – indică nivelul bacteriilor heterotrofe în sistemul de

colectare şi/sau îmbuteliere. Aceste organisme nu sunt considerate a prezenta un risc pentru

sănătate, dar creşterea semnificativă numărului lor indică poluarea externă şi cauza acesteia

trebuie investigată.

Parametrul a fost determinat la toate sursele, depăşiri ale valorilor limită admise s-a constatat

la 3 surse (6,67 %).

4. Număr total de germeni la 37oC – un număr mare poate indica probleme de gestionare

a sistemului de colectare şi/sau de îmbuteliere a apei minerale. O modificare bruscă indică o

posibilă problemă, cum ar fi o contaminare externă sau antrenarea biofilmului.

Depăşiri ale valorilor admise s-au constatat la 4 surse (8,89 %).

5. Pseudomonas aeruginosa: indicator de salubritate a apelor minerale naturale şi a apelor

de masă livrate îmbuteliat.

Parametrul a fost determinat la toate sursele, depăşire a valorii admise nu s-a observat.

Analiza sortimentelor

Indicatori fizico-chimici de mineralizare:

Fierul nu este considerat a avea consecinţe pentru sănătate şi nu are concentraţie maximă

admisă stabilită. Totuşi OMS recomandă monitorizarea concentraţiei de fier în apa potabilă

pentru a evita depozitarea excesivă a fierului în organism.

În apele minerale analizate , concentraţia fierului s-a situat între valorile de 0,0058 şi 1,0583

g/l. Toate unităţile de producţie cu valori ridicate ale concentraţiei fierului în apa de la sursă

aplică procedee de deferizare înainte de îmbuteliere.

Indicatori de poluare:

1. Amoniu – Amoniul reprezintă primul stadiu de descompunere al substanţelor organice cu

conţinut de azot, de aceea ne indică o poluare recentă (ore-zile) şi în consecinţă este foarte

periculoasă.

Parametrul a fost determinat la 95,72 % din sortimentele prelevate. Depăşiri ale CMA s-au

constatat la 2 sortimente (Procentajul probelor neconforme datorită concentraţiei de amoniu

peste 0,5 mg/l a fost de 2,95 %).

2. Zinc - Contaminarea externă se produce prin deversarea apelor reziduale industriale.

Parametrul a fost determinat din toate sortimentele. Nu s-au constatat depăşiri ale CMA la

nici un sortiment.

Indicatori cu potenţial toxic:

1. Nitraţii – în cazul surselor de profunzime conţinutul crescut de nitraţi poate fi datorat

conţinutului natural al solului în nitraţi care se mobilizează în apă dar şi poluării sursei prin

intermediul activităţilor umane, care include şi utilizarea fertilizatorilor pe bază de azot. Nu s-

au constatat depăşiri ale CMA de 50 mg/l.

2. Nitriţii – din apă provin din oxidarea incompletă a amoniacului în prezenţa bacteriilor

nitrificatoare, fiind un stadiu mai avansat al proceselor de descompunere ale substanţelor

organice, deci prezenţa lor sau creşterea concentraţiei ne arată o poluare mai veche (zile-

săptămâni). Uneori nitriţii pot să provină şi din reducerea nitraţilor în prezenţa unei flore

reducătoare şi a unei tempreraturi mai ridicate a mediului.

Parametrul a fost determinat la 95,72 % din sortimentele prelevate. Depăşiri ale CMA s-a

constatat la 1 sortiment.

3. Arsenul - provine de obicei din surse naturale şi se găseşte în concentraţie mai mare în

apele subterane, dacă apa de profunzime traversează roci sedimentare bogate în arsen.

Intoxicaţia cronică cu arsen la om are efect cancerigen pentru piele, plămâni, rinichi şi ficat.

Printre efecte necancerigene se numără: afecţini cardiovasculare (infarct miocardic, aritmii

cardiace, boala piciorului negru) hepatice (ciroză; hipertrofia), neurologice (parestezii,

polinevrită senzorială şi motorie, tetraplegie), dermatologice (hipercheratoză, melanoză).



Depăşiri ale CMA nu s-a constatat la nici un sortiment.

3. Bariul - Toate combinaţiile bariului solubile în apă sunt toxice. Ingestia cronică de

concentraţii mari de bariu solubil în apă duce la depunerea acestuia în muşchi, plămâni şi

oase, deoarece seamănă cu calciul, dar se absoarbe mai repede. Poate cauza creşterea

tensiunii arteriale, tulburări ale ritmului cardiac.

Depăşiri ale CMA s-a constatat la 2 sortimente (2,95 %).

4. Bor - este un constituent natural al apei de profunzime, concentraţia fiind dependentă de

compoziţia geochimică a solului. Cea mai comună sursă de poluare o constituie deversarea

apelor reziduale care conţin bor (detergenţi, îngrăşăminte, algicide, erbicide, insecticide).

Conform OAP 1020/2005 borul este inclus în Lista C Constituenţii prezenţi în mod natural în

apele minerale naturale şi limitele maxime a căror depăşire poate constitui un factor de risc

pentru sănătatea publică a cărei valoare se va stabili ulterior.

Intoxicaţia cronică cu bor este caracterizată de afecţiuni muco-cutanate (dermatoze,

conjunctivite, limbă roşie) căderea părului, afecţiuni digestive şi neurologice.

5. Cadmiul – sursele de cadmiu din apa minerală sunt reprezentate de eroziunea depozitelor

naturale, coroziunea ţevilor, rezervoarele zincate, a unor garnituri metalice. Ingestia cronica a

acestui metal determină leziuni renale, perturbarea metabolismului osos cu osteomalacie,

osteoporoză şi risc crescut de fracturi spontane. Depăşire al CMA nu s-a constatat la nici un

sortiment.

6. Cromul – Contaminarea externă se produce prin deversarea apelor reziduale industriale.

Nu sunt disponibile studii toxicologice adecvate pentru a oferi baza necesară stabilirii

nivelului fără efecte adverse observate. Cele mai recente evaluări au indicat că în tractul

gastro-intestinal forma solubilă şi toxică a cromului, cromul hexavalent, este convertită

repede în crom trivalent, care ste mult mai puţin toxic.

Nu s-au constatat depăşiri ale CMA la nici un sortiment.

7. Cuprul – contaminarea cu cupru a apelor minerale naturale se datorează coroziunii

conductelor din cupru, mai ales dacă pH-ul apei este acid sau apa alcalină conţine cantităţi

mari de carbonat. Consumul îndelungat al apei cu concentraţie crescută de cupru poate duce

la afecţiuni gastro-intestinale (greţuri, vărsături, dureri abdominale, diaree).

Nu s-au constatat depăşiri ale CMA la nici unul din sortimentele analizate.

8. Plumbul – se găseşte în apa minerală doar ocazional, datorită eroziunii depozitelor

naturale. Contaminarea externă cu plumb se datorează coroziunii conductelor din plumb, a

sudurilor cu aliaje de plumb, mai ales dacă pH-ul apei este acid sau apa alcalină conţine

cantităţi mari de carbonat.

Nu s-au constatat depăşiri ale CMA de 0,01 mg/l la nici unul din sortimente.

9. Mangan – concentraţiile mari de mangan din sursele subterane au fost asociate cu

poluarea industrială. Manganul este un microelement esenţial în toate formele de viaţă, fiind

un cofactor al multor clase de enzime Toxicitatea majorităț ii combinaț iilor de mangan este

redusă şi efecte toxice asupra sănătăţii umane nu s-au înregistrat.

Depăşiri ale CMA s-au măsurat la 2 sortimente. Unităţile de producţie cu valoarea

manganului măsurată la sursă care depăşeşte CMA aplică procedee de demanganizare.

10. Mercurul – se găseşte în apele subterane ca urmare a eroziunii depozitelor naturale.

Contaminarea externă se produce de pe suprafeţele agricole tratate cu substanţe pe bază de

mercur şi din evacuarea apelor uzate industriale. Ingestia cronică a unei cantităţi crescute de

mercur poate provoca afecţini ale sistemului nervos central.

Nu s-au constatat depăşiri ale CMA la nici unul din sortimente.

10. Nichelul –Contaminarea externă se produce ca urmare a contaminării mediului prin

arderea combustibililor fosili şi din evacuarea apelor uzate industriale. Ingestia cronică a unei

cantităţi crescute de nichel are efect nefrotoxic.

Depăşiri ale CMA s-a observat la 1 sortiment.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pl%C4%83m%C3%A2n

http://ro.wikipedia.org/wiki/Os

http://ro.wikipedia.org/wiki/Calciu



11. Seleniu – Diferite studii au arătat ca, pe termen lung, dacă se creşte doza până la 500 -

750 μg pe zi nu apar semne de toxicitate la oameni. Dovezile par să indice că toxicitatea la

oameni apare la doze foarte mari.

Nu s-au constatat depăşiri ale CMA la nici unul din sortimentele examinate.

12. Floruri – Nivelul optim de fluor de 0,7-1,5 mg/l în apa potabilă previne degradarea

dentinei, reduce incidenţa cariilor dentare şi intervine în dezvoltarea oaselor şi dinţilor.

Efectele adverse ale aportului excesiv de fluor sunt fluoroza dentară, care reprezintă mai

degrabă o problemă estetică şi fluoroza scheletală.

Valorile măsurate în sursele monitorizate nu depăşesc valoarea de 1,5 mg/l, valoare peste

care concentraţia de fluor trebuie specificată pe etichetă ”Conţine mai mult de 1,5 mg/l.

Produs nerecomandat consumului regulat al sugarilor şi copiilor sub 7 ani”.

Indicatori de contaminare bacteriologică:

1. Escherichia coli indicator al contaminării fecale a apei.

Parametrul a fost determinat la toate sortimentele şi nu s-au constatat depăşiri ale valorilor

limită admise.

2. Enterococi intestinali - indicator al contaminării fecale.

Parametrul a fost analizat la toate sortimentele şi nu s-au constatat depăşiri ale valorilor limită

admise.

3. Număr total de bacterii la 22 oC – indică nivelul bacteriilor heterotrofe în sistemul de

colectare şi/sau îmbuteliere. Aceste organisme nu sunt considerate a fi un risc pentru sănătate,

dar creşterea semnificativă numărului lor indică poluarea externă şi cauza acesteia trebuie

investigată.

Parametrul a fost determinat la 77,15 % din sortimentele examinate şi nu s-au constatat

depăşiri ale valorilor limită admise.

4. Număr total de germeni la 37oC – Un număr mare poate indica probleme de gestionare a

sistemului de colectare şi/sau de îmbuteliere a apei minerale. O modificare bruscă indică o

posibilă problemă, cum ar fi o contaminare externă sau antrenarea biofilmului.

Parametrul a fost determinat la 77,15 % din sortimente, nu s-au constatat depăşiri ale

valorilor limită admise.

5. Pseudomonas aeruginosa: indicator de salubritate a apelor minerale naturale şi a apelor

de masă livrate îmbuteliat.

Parametrul a fost determinat la 95,72 % din sortimente. Depăşiri al valorii admise nu s-a

observat.

Indicatori de contaminare radiologică:

Activitatea alfa şi beta globală a fost analizata la 95,72 % din sortimentele de apa minerala.

Substanţele radioactive, radionuclizii, radioizotopii şi izotopii radioactivi sunt unele dintre

cele mai periculoase substanţe toxice. Radiaţiile emise în mod obişnuit de radionuclizi sunt:

particule alfa, particule beta şi fotoni gamma.

Efectele substanţelor radioactive asupra organismelor depind atât de concentraţiile

radionuclizilor, cât şi de modul cum acestea acţionează, din exteriorul sau din interiorul

organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase. Efectele biologice care apar în urma

iradierii, sunt dependente de: doza de radiaţii şi debitul dozei.) în sensul că este imposibil de

evidenţiat o relaţie cauzală directă - probabilitatea producerii unui efect este proporţională cu

doza de iradiere.

Valorile obţinute în urma monitorizării activătăţii alfa şi beta globale se păstrează sub valorile

de referinţă de 0,1 Bq/l şi respectiv 1 Bq/l, pentru toate probele analizate.



ADITIVII ALIMENTARI

Antonia Orban – CRSP Tg. Mureş

Sinteza naţională din anul 2012 a avut următoarele obiective:

I. Analiza criteriilor de puritate (metale grele: Pb, Cd) a celor mai frecvent utilizaţi

aditivi din categoriile de produse evaluate în anul 2009, respectiv produse de carne, lactate şi

băuturi răcoritoare

Aditivii luaţi în studiu au fost cei 22 cel mai frecvent utilizaţi aditivi identificaţi în

sinteza naţională din anul 2009, din categoriile de produse studiate, respectiv produse

din carne, produse lactate şi băuturi răcoritoare. S-au recoltat probe din 18 aditivi

dintre cei specificaţi în metodologie.

Au raportat 24 DSP-uri judeţene. În 16 judeţe nu s-au identificat unităţi importatoare

sau producătoare care comercializează aditivi alimentari din categoria celor

menţionate în metodologie.

Au recoltat şi au trimis pentru analiză 46 probe de aditivi 8 DSP judeţene de la 10

unităţi comerciale.

Aditivii alimentari sunt importaţi din următoarele tări: din China în 36,9%, din Cehia

şi Taiwan în 6,52%, din Elveţa şi Germania în 4,34%, din Austria, Corea, Italia,

Japonia, Olanda, Polonia şi SUA în total în 2,17% (în total în 15,22%).

S-au efectuat 92 analize din 46 probe de aditivi alimentari.

Nu s-a depistat depăşirea concentraţiei maxime admise de Pb şi Cd la nici una din

probele de aditivi alimentari recoltaţi.

II. Evaluarea ingestiei de aditivi alimentari pe plan naţional, cu ajutorul unui jurnal

alimentar la copii şi tineri până la 20 de ani, grup de vârstă neevaluat până în prezent.

Evaluarea ingestiei de aditivi alimentari are ca scop de a descoperi dacă expunerea

consumatorilor la anumiţi aditivi depăşeşte ingestia zilnică acceptabilă (ADI). Datele

naţionale de ingestie alimentară s-au adunat prin metoda evaluărilor bazate pe înregistrările

individuale dietetice - completarea unui jurnal alimentar săptămânal de către un eşantion

reprezentativ pentru populaţia ţării. Valorile de aditivi alimentari sunt calculate pe cap de

locuitor, pe mg/zi/kg corp (60 kg), şi comparate procentual faţă de ADI. Estimările astfel

calculate sunt aproximative având în vedere că presupun folosirea fiecărui aditiv în cantitate

maximă admise de GSFA pentru utilizarea aditivilor alimentari în fiecare aliment, iar

categoriilor de alimente identificate sunt alocate toţi aditivii alimentari care sunt permişi a se

utiliza în acestea - conducând astfel la supraevaluarea ingestiei. (SCOOP Task 4.2.

“Methodologies for monitoring of food additive intakes” Treapta 2.)

În 2012 s-au prelucrat 764 jurnale alimentare săptămânale din 39 judeţe (380 jurnale din

mediul rural, 384 jurnale din mediul urban). Prin prelucrarea jurnalelor alimentare s-au

identificat 107 categorii de alimente, care conţin aditivi alimentari. Din cele 107 categorii de

alimente sus menţionate s-au identificat 76 aditivi alimentari permişi a se utiliza în categoriile

de alimente consumate, cu nivelele maxime admise precizate în cursul procesării alimentelor.

Din cei 76 aditivi alimentari identificaţi 39 aditivi s-au comparat procentual faţă de ADI, 21

aditivi apar cu “ADI nespecificat”, iar 16 aditivi nu au date ADI în raportul menţionat.

Dintre cei 39 aditivi luaţi în studiu s-a găsit depăşirea ADI la doi aditivi alimentari:

E321 - Butil hidroxitoluen (BHT) – s-a găsit depăşirea ADI cu 139,9%, ingestia

medie fiind de 0,12 mg/zi/kg corp (239,9% ADI) , iar ADI fiind 0,05 mg/zi/kg corp;

E432-436 – Polisorbaţi - s-a găsit depăşirea ADI cu 15,9%, ingestia medie fiind de

11,59 mg/zi/kg corp (115,9% ADI) , iar ADI fiind 10 mg/zi/kg corp;

Rezultatele obţinute au fost asemănătoare cu evaluarea ingestiei adulţilor, prelucrată în

sinteza naţională din anul 2011.



Depăşirea ADI privind aditivul alimentar BHT este în concordanţă cu rezultatele furnizate de

celelalte ţări care au efectuat şi au raportat evaluarea ingestiei de aditivi alimentari. Concluzia

Comisiei Europene a fost că este improbabil depăşirea ADI pentru BHT în cele 10 ţări

raportoare. Ingestia reală a BHT depinde de fapt de proporţia relativă a antioxidanţilor

folosiţi, şi proporţia produselor în fiecare categorie de alimente care conţin în realitate acest

aditiv.

Depăşirea ADI privind ingestia polisorbaţilor întrece datele raportate de către celelalte ţări

care au efectuat şi au raportat evaluarea ingestiei de aditivi alimentari. Ingestia medie a

polisorbaţilor a fost estimată între 2-78% ADI pentru Danemarca, Spania, Franţa, Italia,

Olanda, Anglia.



MONITORIZAREA COLORANŢILOR SINTETICI DIN BĂUTURILE

ALCOOLICE ŞI NEALCOOLICE Chim. Nicoleta Muntean ; Dr. Mariana Vlad ; Dr. Emilia Creteanu ; Dr. Horatiu

Zapirtan

In perioada 2011 – 2012 s-au analizat un numar de 579 probe prelevate de DSP-urile judetene

si trimise pentru dozarea colorantilor la CSRP Cluj. Dintre acestea 336 au fost bauturi

alcoolice (58%) si 243 (42%) au fost bauturi racoritoare.

Distrubutia procentuala a colorantilor sintetici

dozati in bauturi racoritoare 2011-2012

23%

19%

22%

20%

13% 3%

tartrazina

sunset yellow

azorubina

brilliant blue

patent blue

ponceau 4R

În băuturile răcoritoare analizate pe parcursul sintezei colorantul cel mai folosit a fost

tartrazina .

În băuturile alcoolice s-a folosit cel mai mult azorubina în procent de 41% din totalul

probelor analizate in cei 2 ani .

Distributia procentuala a colorantilor sintetici

dozati in bauturi alcoolice 2011 - 2012

14%

11%

41%

21%

7% 6% tartrazina

sunset yellow

azorubina

brilliant blue

patent blue

ponceau 4R

Pentru băuturile răcoritoare este preponderentă culoarea galben-portocaliu, culoare dată de

colorantul tartrazina E102, Sunset Yellow E110 sau asocierea acestora.

Colorant majoritar dozat din băuturile alcoolice colorate analizate (lichiorurile) a fost

azorubina, ce conferă o culoare rosie, preferata de consumatori.



Depăşiri ale limitei maxime admisibile (LMA) pentru colorantul azorubina au fost

inregistrate la 4 probe de băuturi racoritoare. Valorile determinate se situează cu putin peste

LMA şi s-ar putea explica prin prezenta aceluiaşi colorant în aroma utilizata in retetă peste

cantitatea adaugata pentru culoare.

Colorantul Ponceau 4R nu a avut utilizare frecventă în probele de băuturi analizate.

S-a observat asocierea a doi coloranţi in 51,51 % , a 3 coloranţi în 4,84 % şi chiar asocierea a

4 coloranţi în 3,63 % din probele de băuturi alcoolice.

În băuturile răcoritoare colorate doar un procent de 33,05% au în compoziţie un singur

colorant sintetic, în rest se găsesc asociaţi 2,3 sau 4 coloranţi.

Prin acest studiu s-a urmărit modul in care este asigurată siguranţa băuturilor alcoolice si

nealcoolice, în special a celor răcoritoare care cu cât sunt mai colorate sunt preferate

îndeosebi de copii.



MATERIALE CARE VIN ÎN CONTACT CU ALIMENTUL Chim. Gabriela Cilincă – CNMRMC

În prezent, aproape toate alimentele care se găsesc pe piaţă sunt ambalate si vin in contact

direct cu divers tipuri de materiale si obiecte. Ambalajul este definit de Institutul Francez al

Ambalajului şi Ambalării (Institut Frangais de l'emballage et du Conditionnement) în "Petit

glossaire de l' emballage". Astfel, ambalajul constituie "obiectul destinat să învelească sau

să conţină temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrării,

transportului, depozitării sau prezentării, în vederea protejării acestora sau facilitării

acestor operaţii"(1). În ceea ce priveşte clasificarea ambalajelor utilizate pentru produsele

alimentare, aceasta poate fi făcută după mai multe criterii, printre care natura materialului

din care sunt realizate: ambalaje din hârtie şi carton; ambalaje din lemn; ambalaje din metal;

ambalaje din materiale plastice; ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale

mutistrat, etc.

Caracteristica principală a materialului ce vine în contact cu produsul alimentar, este

stabilitatea sa faţă de produsul cu care vine în contact, astfel incat să nu prezinte un pericol

pentru sănătatea omului şi să nu cauzeze modificări ale compoziţiei produsului sau ale

proprietăţilor sale organoleptice. In general, substanţele care migrează rapid sunt substanţele

cu greutate mică şi volatile. Legislaţia europeană şi naţională conţine prevederi concrete

referitoare la materialele si obiectele care vin in contact cu alimentele. Acestea trebuie să fie

stabile din punct de vedere fizico-chimic, nepermiţând eliberarea unor molecule care pot

trece în produs. Transferul nedorit de substanţe din material sau obiect în conţinutul

produsului se poate produce atunci când rămân molecule libere din masa materialului de

ambalaj.Contaminarea chimica cu metale grele este un aspect ingrijorator in efortul continuu

de a mentine siguranta alimentara si pentru a reduce riscurile pe sanatate. Astfel de metale

grele sunt plumbul si cadmiul.

Plumbul a fost extras si folosit in industrie pentru produsele de uz casnic din cele mai vechi

timpuri. Populatia este expusa la plumb in primul rand prin vopsele, cutii de conserve,

racorduri plumbuite si benzina cu plumb. Plumbul ca element sau compusii anorganici ai

plumbului sunt absorbiti prin ingestie sau inhalare. Copii absorb 50% din cantitatea de plumb

ingerata, in timp ce adultii absorb doar 10-20%. Absorbtia gastrointestinala a plumbului este

marita prin infometare si deficitele alimentare in calciu, fier si zinc. Intoxicatia cu plumb

simptomatica spre ex. la copii se dezvolta, in general, la nivele de peste 10 μg/dl si se

caracterizeaza prin durere abdominala si iritabilitate, urmate de letargie, anorexie, paloare

(rezultand din anemie) si vorbire ingreunata.

In ceea ce priveste cadmiul, acesta este un potential factor de risc. Principala cale de

expunere la acesta este prin intermediul alimentelor, aportul cadmiului provenit pe alte cai

este mic. (Frieberg et al, 1992.). Multe studii au încercat să stabilească consumul mediu

zilnic de cadmiu care rezultă din produsele alimentare, în general, aceste studii arată că dieta

medie zilnică pentru non-fumatori care locuiesc în zone necontaminate este, în prezent, la

limita inferioară a intervalului de 10 - 25 micrograme de cadmiu ( Elinder 1985 , OCDE

1994, ATSDR 1997).

Expunerea acuta prin ingestie poate cauza greata, varsaturi, salivatie, crampe abdominale si

diaree severe.

EVALUAREA MIGRARII GLOBALE DE COMPONENTI PENTRU OBIECTELE DIN

MATERIAL PLASTIC CARE VIN ÎN CONTACT CU ALIMENTELE.

Pentru anul 2012 s-au supus verificării materialele ce intră în contact cu preparatele din carne

si branzeturile. Simulantii utilizati la testarea migrarii globale de componenti au fost:

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&langpair=en%7Cro&rurl=translate.google.ro&u=http://cadmium.ionainteractive.com/pg_n.php%3Fid_menu%3D8&usg=ALkJrhjlO4r7hpJ0R7RadDg6lgJRMFkjVA#e

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&langpair=en%7Cro&rurl=translate.google.ro&u=http://cadmium.ionainteractive.com/pg_n.php%3Fid_menu%3D8&usg=ALkJrhjlO4r7hpJ0R7RadDg6lgJRMFkjVA#o

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&langpair=en%7Cro&rurl=translate.google.ro&u=http://cadmium.ionainteractive.com/pg_n.php%3Fid_menu%3D8&usg=ALkJrhjlO4r7hpJ0R7RadDg6lgJRMFkjVA#o

http://www.medicultau.com/sanatatea-familiei/mama-si-copilul/apararea-de-infectii-sl-accidente/daca-mama-ia-ulei-de-ricin-sugarul-va-face-diaree.php



(1) (2) (3)

Număr de referintă

Descrierea alimentelor Simulanti alimentari

A B C D1 D2 E

06 Produse de origine animală ș i ouă

06.03 Carnea tuturor speciilor zoologice (inclusiv pasăre si vânat):

B. Produse prelucrate din carne (precum suncă, salam, bacon, cârnati si altele) sau sub formă de paste si creme

X X/4(**)

07 Produse din lapte

07.04 Brânzeturi:

A. Întregi, cu crustă necomestibilă

X

B. Brânză naturală fără crustă sau cu crustă comestibilă (gouda, camembert si produse similare) si brânză topită

X/3(**)

C. Brânză prelucrată (brânză moale, brânză cottage si produse similare)

X(*) X

Substanţele care migrează rapid sunt substanţele cu greutate mică şi volatile. Cu toate că

interacţiunile mici pot fi acum detectate prin metode analitice sofisticate, monitorizarea

migrării este relativ uşoară si a fost realizata gravimetric.

Din totalul de 169 probe de materiale ce vin in contact cu preparatele din carne, 45.56% au

reprezentat poliamida, 29.58% material a carui compozitie nu este cunoscuta, 9.46% material

dublustrat poliamida/polietilena, 4.73% colagen, 2.95% polietilena, 2.36% polistiren, 1.77%

membrana celulozica, 1.77% materiale multistrat cu barieara EVOH la gaze

PET/PA/EVOH/PE, 1.18% polipropilena si 0.59% material multistrat PP/PA/PE. Materialul

cel mai des utilizat pentru contactul cu preparatele din carne ramane poliamida in proportie

de 45.56%, in defavoarea materialelor multistrat cu sau fara bariera functionala.



Din totalul de 157 probe de materiale ce vin in contact cu branzeturile, 28.02% (44) din

acestea au fost din material necunoscut (xxx), 21.65% (34) din poliamida – material deosebit

de stabil, 13.37% (21) din poliamida/polietilena, 10.82% (17) din polietilena, 5.73% (9) din

polistiren, 2.54% (4) din materiale multistrat cu barieara EVOH la gaze

PE/Tie/PA/EVOH/PE, 1.91% (3) din policlorura de vinil, 0.63% (1) din PET si 0.63% (1) din

aluminiu.

MONITORIZAREA FACTORILOR DE RISC DIN OBIECTELE DE CERAMICA.

DETERMINARILE DE PLUMB, CADMIU, CUPRU ŞI CROM .

În cursul anului 2012, s-au analizat 34 probe dintre care: 61.76% din obiecte de ceramică au

provenit din România (21), 29.41% (10) din China si cate un procent de 2.945% au provenit

din Italia (1), Austria (1) si Bulgaria (1). In figura urmatoare este reprezentată procentual

distribuţia originii obiectelor de ceramică ce vin în contact cu alimentele, obiecte testate în

anul 2012.

S-a analizat cate 1 proba de obiect din ceramica de pe piata/judet, provenita de la producatorii

romani si/sau importata specificandu-se tara de origine a producatorului (tara membra UE,

China si Romania). Probele de obiecte din ceramica s-au recoltat din depozitele unitatilor ce

fabrica sau comercializeaza astfel de produse sau utilizeaza astfel de produse daca s-a putut

identifica tara de origine a producatorului.

Conţinutul de plumb (μg/l) cedat de obiectele din ceramică ce vin în contact cu

alimentele. Plumbul cedat din obiectele de ceramică provenite din China (non UE) si UE

(Romania, Italia si Austria) are valori cuprinse intre SLD si 8,03 μg/l, dar cu mult sub limita

admisă de legislaţie – 4,0 mg/l. Valoarea plumbului cea mai mare, respectiv 8,03 μg/l s-a

obtinut pentru ceramica traditionala.



Cadmiul cedat din obiectele de ceramică provenite din China (non UE) si UE (Romania,

Italia si Austria) are valori cuprinse intre SLD si 0,048 μg/l, dar cu mult sub limita admisă de

legislaţie – 0,3 mg/l. În general, valoarea cadmiului cedat de obiectele din ceramică, este

nesemnificativa, chiar sub limita de detectie. Nu s-a luat in calcul proba al caror plumb cedat

in extractele acide a depasit valoarea limita admisa de legislatie.

Cuprul cedat din obiectele de ceramică provenite din China (non UE) si UE (Romania, Italia

si Austria) are valori cuprinse intre 0.019 si 0,11 μg/l.

Cromul cedat din obiectele de ceramică provenite din China (non UE) si UE (Romania,

Italia si Austria) are valori cuprinse intre 0.009 si 0,092 μg/l.



ALIMENTELE IRADIATE

Dr. Campeanu Cristina – CRSP Cluj

În anul 2012 metodologia de lucru a constat în efectuarea de controale oficiale într-un număr

semnificativ de unităţi de desfacere sau importatoare/distribuitoare a condimentelor, plantelor

aromatice uscate, ingredientelor vegetale uscate, suplimentelor alimentare vegetale sub formă

de pulbere

Aceste acţiuni au urmărit:

verificarea etichetării produselor alimentare controlate precum şi a documentaţiei

însoţitoare;

detecţia iradierii la unele probe din categoriile alimentare menţionate anterior,

provenite din import (state ne-membre UE).

Categorii de unităţi controlate

Categorii de produse alimentare verificate

In anul 2012, controalele de verificare a etichetării au identificat prezenţa pe etichetele unor

ceaiuri chinezeşti (comercializate în trei unităţi de desfacere produse naturiste din judeţul

Prahova), a unei menţiuni privind tratamentul cu radiaţii ionizante, loturile respectând

prevederile legale în vigoare.



Datorită identificării în anul 2012, ca şi în anii anteriori, a unor produse care menţionează pe

etichetă şi în documentele însoţitoare tratamentul prin iradiere, se impune continuarea

verificării etichetelor produselor alimentare pe piaţa de desfacere din România.

Etichetarea produselor alimentare/ingredientelor alimentare privind tratamentul cu radiaţii

ionizante, trebuie să respecte cerinţele incluse în prevederile legale în vigoare, pentru o

corectă informare a consumatorilor în ce priveşte calitatea şi siguranţa alimentului precum şi

pentru asigurarea dreptului acestora de a alege liber şi în cunoştinţă de cauză alimentele

cumpărate: aliment iradiat versus aliment neiradiat.

În urma analizelor de detecţie a iradierii efectuate la cele 37 de probe recoltate la nivel

naţional, doar o probă a fost depistată ca fiind iradiată: ceai antistres Yong Kang, importată

din China (DSP Ilfov). Proba nu a respectat prevederile legale în vigoare iar lotul a fost retras

de la comercializare.

Detecţia iradierii constituie o etapă importantă a sintezei, deoarece în unele cazuri, iradierea

alimentelor poate fi utilizată ca înlocuitor al practicilor de igienă şi sănătate sau al bunelor

practici de fabricaţie sau de cultivare.

Rezultatele demonstrează existenţa pe piaţa românească de desfacere, chiar dacă la un nivel

redus, a unor produse iradiate, care nu respectă legislaţia naţională şi cea a Uniunii Europene.



MONITORIZAREA ALIMENTELOR CU ADAOS DE VITAMINE,

MINERALE ŞI ALTE SUBSTANŢE Dr. Gabriela Gârban; Dr. Ioana Lupsa; Dr. Ofelia Catanescu; As. Florentina Ardelean

– CRSP Timisoara

Obiectivul lucrarii a fost identificarea categoriilor de alimente fortificate, identificarea

cantitatii de vitamine, minerale şi alte substanţe adăugate la diferitele categorii de alimente ,

identificare de alte substanţe adăugate , consumul de alimente cu adaos de vitamine şi

minerale la nivel naţional pe categorii de varsta, verificarea cantitatilor de vitamine si

minerale adaugate (care trebui sa fie de minim 15% din DZR); verificarea plantelor adaugate

ca si ingrediente ( din Lista plantelor permise in Romania)

Catalogarea alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe a fost realizată

pentru un număr total de 1827 alimente. Au fost excluse din tabelele raportate suplimentele

alimentare şi alimentele cu adaos de fructe etc.

Din totalul de 1827 de produse alimentare catalogate ca şi alimente cu adaos au fost luate in

considerare si clasificate pe tipuri de alimente un număr de 1228 produse, după cum urmează

Produse pe bază de cereale - 412

Băuturi energizante - 136

Băuturi carbogazoase - 3

Băuturi necarbogazoase – 14

Sucuri fructe, legume, nectaruri – 267

Dulciuri - 127

Margarine – 31

Lapte şi produse lactate – 194

Cafea, ceai, cacao – 10

Mâncăruri compozite - 2

Produse pentru diete non-standard şi alim. imitaţie - 32

Evoluţia pieţei alimentelor cu adaos de vitamine, mineral şi alte substanţe în România

Anul

Nr. alimentelor la care au fost adăugate vitamine, minerale şi alte substanţe

Numai vitamine

Numai minerale

Vitamine şi minerale

Vit. şi /sau minerale +

alte substanţe

Alte substanţe

2010 10 2 32 2 2

2011 111 9 13 27 4

2012 110 - 65 24 2

Total 231 11 110 53 8



Evoluţia pieţei alimentelor cu adaos de vitamine, mineral şi alte substanţe în România pe

principalele 20 de categorii de alimente, conform sistemului de clasificare FoodEx

Categoria de alimente – nivel unu

Categoria de alimente nivel 2

2010 2011 2012

Vit. Min Vit.+ min

.

Alte subst.

Vit+ Min+ alte

subst.

Vit. Min Vit.+ min

.

Alte subst.

Vit+ Min+

alte subst.

Vit. Min Vit.+ min

.

Alte subst.

Vit+ Min+

alte subst.

Cereale şi produse pe bază de cereale

Cereale şi similare

1

Cereale de mic dejun 2 11 3 29 48

Snacksuri de cereale 11 1 11 2 3

Lapte şi produse lactate

Lapte, zer 1 1 1 1 Lapte fermentat 6 1 8

Desert pe bază de lapte

7 1

Zaharuri, produse de cofetărie, deserturi dulci

Produse de cofetărie, inclusiv ciocolată

1 1 6 3 2 3 28

Grăsimi şi uleiuri animale şi vegetale

Grăsimi şi uleiuri vegetale

1 1

Grăsimi tartinabile şi grăsimi amestecate

15 1 2

Sucuri şi nectaruri de fructe şi legume

Sucuri de fructe

23 3 5 21 5

Nectaruri de fructe

4 9

Sucuri vegetale pt. băut

Sucuri şi nectare mixte din fructe şi legume

12

Apă şi băuturi pe bază de apă

Băuturi răcoritoare

2 2 33

Băuturi răcoritoare dietetice

Băuturi funcţionale

2 9 13 20

Mixturi de băuturi

2

Cafea, cacao, ceai şi infuzii

Cafea, cacao şi ingrediente din plante

2 11 1 1 7 1

Cafea,cacao şi infuzii din plante




Categoria de alimente nivel 2

2010 2011 2012

Vit. Min Vit.+ min

.

Alte subst.

Vit+ Min+ alte

subst.

Vit. Min Vit.+ min

.

Alte subst.

Vit+ Min+

alte subst.

Vit. Min Vit.+ min

.

Alte subst.

Vit+ Min+

alte subst.

Produse pt. diete non-standard, imitaţii

Imitaţii de carne şi lactate

3

Mâncăruri compozite

Supe şi salate

8

Sosuri, condimen.

Condimente 1

Total 10 2 32 2 2 111 9 13 4 27 110 0 65 2 24

Cantitatea de vitamine adăugate la cele 20 de categorii principale de alimente


Vitamine

A (µg)

D (µg)

E (mg)

K (µg)

B1 (mg)

B2 (mg)

B3 (mg)

B5 (mg)

B6 (mg)

B7 (µg)

B9 (µg)

B12 (µg)

C (mg)


0.25-10.8

0.21-2.3

0.19-38

6.7µg-30 mg

1.9 -6.0

0.34-3.3

0.169-333

0.46-2.5 16-68


0.75 µg-1.25mg

0.21 0.45

Zaharuri, produse de cofetărie, deserturi dulci

816 5.1 10-12 165µg-1.2 mg

0.21– 1.6

16-18

6.0-7.7

0.21-2.0

50-150

30-310 0.8-2.5

18.75-810


330-900

2.5-7.5

5-38 1.4 1.6 2-5 200-1000

2.5-5.0

Sucuri şi nectare de fructe şi legume

120-320

2.75-0.85

1.5-10 0.165-15

0.2-30

2.4-18

0.9-6 0.21-3.5

7.5µg-

0.15 mg

30-267 0.15µg -6.25 mg

9-200


120-371

1.9 1.5-4.4 0.15 -29

0.17-1.2

0.42-1.3

2.4-26

0.9-10

0.21-2.3

7.5µg -7.5 mg

30µg -30 mg

0.15µg -0.38 mg

12-33.4

Cafea, cacao, ceai şi infuzii

7.0-7.1

5-9.6 0.7-1.3

5.23-26.3

1.6-2.6

0.44-2.0

68.64-233.0

0.8 30-68


371-503

1.9 4.1-4.4 26-29

0.5-06

0.6-1 6.7-7 1.5 0.8-0.9

37 74.0-75.0

1.1 22-74



Cantitatea de minerale adăugate la cele 20 de categorii principale de alimente Categoria de alimente – nivel unu

Minerale

Ca (mg)

Mg (mg)

P (mg)

Fe (mg)

Zn (mg)

Cu (mg)

I (µg)

Mn (mg)

Cr (µg)

Se (µg)

K (mg)

Mo (µg)


200-960

77-135

270 2.06-10.2

5 9.8


150-240

Zahăr, dulciuri, deserturi dulci

800


100

Sucuri şi nectare de fructe şi legume

133 28.1-

57

2.1-75

1.5 300


13.6 6.3


120-720

150-153.3


335-600

133-176

97-341

5.8-24.4

4.5-9.8

0.7-09

56-63 0.9 19 19 723-1335

56

Privind evoluţia pieţei alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe este în

creştere la nivel naţional.

Majoritatea alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte subtanţe au în compoziţie

vitamine şi minerale.

La categoria de alte substanţe adăugate se află diverse botanice care se regăsesc pe lista

plantelor admise conform Ordinului comun MAPDR/MS Nr. 244/401/2005.



CAPITOLUL VII – PROTEJAREA SANATATII SI

PREVENIREA IMBOLNAVIRILOR ASOCIATE

FACTORILOR DE RISC DIN MEDIUL DE MUNCA Dr. Adriana Todea, Dr. Felicia Popescu, Dr. Lavinia Călugăreanu – CNMRMC;

Dr. Eugenia Herlea; Dr. Dana Mates; Dr. Corneliu Neagu – CRSPB

În domeniul medicinei muncii s-au urmărit tendinţele evolutive ale morbidităţii profesionale

în România sub forma incidenţei cazurilor de boli profesionale, interrelaţia acestora cu

expunerea la factorii de risc profesionali din mediul de muncă, dinamica modificărilor în timp

ale structurii clasice, precum şi preocupările medicilor de medicina muncii privind depistarea

acestor boli.

Schimbările ivite în tabloul patologiei specifice profesionale sunt legate de schimbările

econimice din România, de modificările apărute în profilul şi distribuţia forţei de muncă,

evoluţia şomajului, ca şi de alte aspecte specifice.

Ţinând cont de relaţia dintre expunerea profesională şi starea de sănătate a lucrătorilor

specialiştii de medicina muncii şi-au îndreptat atenţia către o serie de aspecte de actualitate în

domeniul de medicina muncii , după cum urmează:

1. Analiza structurii şi a tendinţelor evolutive ale bolilor profesionale la nivel national

2. Supravegherea respectării cerinţelor minime legislative privind sănătatea şi securitatea în

muncă a lucrătorilor expuşi zgomotului profesional

3. Noxe profesionale (chimice si pulberi) cu impact in expunerea profesionala din Romania

– metode de determinare in aerul zonelor de munca, indicatori biologici de expunere

si/sau de efect

4. Supravegherea expunerii la azbest si inspecţia masurilor pentru protejarea sanatatii fata

de acest risc

5. Aspecte privind expunerea profesională la radiaţii ionizante în România.

ANALIZA STRUCTURII ŞI A TENDINŢELOR EVOLUTIVE ALE BOLILOR

PROFESIONALE LA NIVEL NAŢIONAL

Coordonator Dr Adriana Todea

Situaţia numărului de cazuri de boli profesionale declarate în România, în perioada anilor

1981-2012, prezintă, în perioada ultimilor 3 ani o tendinţă de scădere a numărului de cazuri

noi. (Grafic 1.)

Grafic 1 Evoluţia numărului de boli profesionale declarate în perioada 1989-2012



Bolile profesionale provocate de suprasolicitarea aparatului locomotor s-au situat la un nivel

ridicat, cu 263 cazuri, pe primul loc în structura morbidităţii şi în concordanţă cu tendinţele

mondiale. Silicoza înregistrează o scădere (ca număr total de cazuri) şi se situează locul al

doilea în structura morbidităţii, în timp ce azbestoza înregistrează o creştere şi ocupă locul

trei.

Analiza repartiţiei numerice a cazurilor pe ramuri de producţie arată că în România, în 2012,

cele mai multe cazuri de îmbolnăvire au fost declarate în ramura de fabricare a

autovehiculelor de transport (149 cazuri ), în ramura de fabricare a echipamentelor electrice

(99 cazuri). şi la fabricarea de produse minerale (92 cazuri).

Pe ocupaţii, cele mai multe cazuri de îmbolnăvire au fost înregistrate la : mineri, lăcătuşii

mecanici, electricieni, artificieri şi operatori.

Tabel: Repartiţia cazurilor noi de boală profesională pe ocupaţii.

Concluziile reieşite din datele cuprinse în fişele de declarare a cazurilor noi de boală

profesională BP2 aşa cum au fost diagnosticate de către unităţile medicale de medicina

muncii din întreaga ţară, au fost următoarele

Potrivit HG 1425/2006 modificat cu HG 955/2010, ART. 165:

Identificarea corectă a riscurilor profesionale şi supravegherea acestora la locul de

muncă reprezintă domeniul de bază al activităţii medicilor de medicina muncii; în

acest context se impune accesul la servicii de medicina muncii pentru toţi lucrătorii

din România, indiferent de locul de muncă, pentru cuprinderea reală a acestor

probleme.

Medicul de medicina muncii este consilier al angajatorului în problemele de

management al riscului pentru sănătate şi de promovare a sănătăţii la locul de muncă,

participă ca membru al comitetului de sănătate şi securitate în muncă, având datoria

de a efectele expunerii la noxe asupra sănătăţii lucrătorilor.



SUPRAVEGHEREA RESPECTĂRII CERINŢELOR MINIME LEGISLATIVE

PRIVIND SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA ÎN MUNCĂ A LUCRĂTORILOR

EXPUŞI ZGOMOTULUI PROFESIONAL

Coordonator Dr Eugenia Herlea

Au fost studiate 716 obiective industriale, reprezentand situatia din 34 de judete ale tarii. Din

cele 42 de DSP-uri (41 judetene si cel al municipiului Bucuresti), 81% au raspuns

formularelor - anexa trimise. Pentru a putea sintetiza informatiile si reprezenta grafic mai

usor, s-au reunit anumite domenii, dupa cum urmeaza: CON = constructii (constructii de

masini, metalurgie, siderurgie, constructii propriu-zise si constructii metalice): 250 obiective

economice, respectiv 35%; L = industria de prelucrare a lemnului: 197 obiective economice,

respectiv 27,5 %; E = industria extractiv/energetica ( extractiva-minerit si gaze naturale si

centrale electrice): 22 obiective economice, respectiv 3%; TRE = transporturi si

telecomunicatii: 7 obiective economice, respectiv 1%; AG = domeniul agro-alimentar

(agricultura si industria alimentara): 34 obiective economice, respectiv 4,7 %; T = industria

textila: 63 obiective economice, respectiv 8,8 %; I = industria icaltamintei: 34 obiective

economice, respectiv 4,7 % ; C = industria chimica: 50 obiective economice, respectiv 7%;

AD = alte domenii: 59 obiective economice, respectiv 8,2% . Evaluarile de risc s-au efectuau

in 90,6% din obiectivele studiate. Tipul zgomotului de la locurile de munca a fost variabi in

majoritatea cazurilor (73,3%) si intr-un sfert dintre acestea avea si componente de impuls.

Lucratorii expusi la niveluri de zgomot care depasesc 80 dB(A) au fost in numar total de

67348, dintre acestia la peste 87 dB(A) au fost expusi 39910, respectiv 59,2%.

Declansarea actiunii angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor in

conformitate cu prevederile legale (HG 439/ 2006, deci incepand cu nivelul de 80 dB(A) a

avut loc la 656 de unitati, deci in 91,6% din cazuri. Noxele fizice, exceptand zgomotul, apar

in 201 unitati, respectiv 28,1%, noxe fizico-chimice in 321 unitati( 44,8% ) si cele chimice

apar in 202 unitati, respectiv 28,2%. In perioada 2008-2010 s-au inregistrat accidente de

munca in 11,6% dintre unitatile studiate si boli profesionale intre anii 2009-2011 au fost la

6% dintre unitatile chestionate. Masuri tehnico-organizatorice complete, generale si

individuale, au fost luate in 9,1% dintre unitati si doar individuale in 88,5%. Numarul

expusilor la zgomot profesional, supravegheati medical de cabinetele de medicina muncii au

variat intre 79 800 si 85 500 intre anii studiati, completarea fisele de expunere si controalele

clinice erau efectuate in proportie de 94-99%.

In ceeea ce priveste expunerea pe diferite niveluri de zgomot s-a constata ca aproximativ 2/3

dintre lucratori sunt cu expunere la niveluri > 87 dB(A). La nivelul 80-85 dB(A) se situeaza

intre un sfert si o treime dintre expusi. Persoanele expuse cu manifestari extra-otice au fost in

2009 13,5% din totalul expusilor la> 87 dB(A), in 2010 au fost 17% si in 2011 au fost 9,3%.

Schimbarea locului de munca s-a facut in 2009 pentru 0,3% dintre expusi, in 2010 si 2011 la

0,4% dintre expusi. Numarul scazut de lucratori cu manifestari extraotice inregistrat in

ultimul an si proportia scazuta de lucratori care au fost nevoiti sa isi schimbe locul de munca

arata ca o buna supraveghere medicala la angajare si periodica poate conduce la evitarea

neplacerilor legate de starea de sanatate a personalului expus. In ceea ce priveste situatia

bolilor profesionale declararte, induse de expunerea la zgomot peste limita maxima admisa in

perioada 2009 – 2011, analizate cantitativ, poate fi observata in graficul urmator:



Se observa tendinta de scadere a numarului bolilor profesionale declarate in perioada 2009 -

2011, inregistrata si la nivelul tarii, regasita si la compararea inter-regionala. Regiunea cea

mai „reprezentativa” la acest nivel este regiunea N-V, urmata de cea de Sud. Aici au fost

studiati si cei mai multi expusi profesional la zgomot >LMA (N-V si Sud intre 15 000,

respectiv 25 000 lucratori expusi in 2011) si au fost luate in observatie suficiente obiective

industriale (N-V 201 obiective si Sud, doar 83 obiective, dar cu mului lucratori).

Intrebarile care se pun sunt cele legate de cauza acestei scaderi:

Sunt masurile legislative suficiente si bine aplicate? Evaluari de risc profesional intre

84,5 si 97%; solicitarea supravegherii expusilor la zgomot, prin control medical

periodic, la angajare si/sau adaptare realizata de catre angajator in 62-92% din

obiectivele studiate; folosirea mijoacelor de protectie individuala de la frecvente

situate sub LMA, respectiv de la 80 dB(A), realizata in 80-97% dintre obiectivele

studiate (asa cum prevede si HG 493/2006) , toate aceste sunt suficiente?

Disparitia rapida a unitatilor economice mici, cu expunere la zgomot, dar nu

suficienta pentru a declara boala profesionala(85 - <87dB(A)), situatie care determina

angajatiie sa se angajeze la un alt loc de munca. La acest loc de muna expunerea la

zgomot depaseste limita maxima admisa. Instalarea hipoacuziei este precoce, cauza

fiind expunerea actual si anterioara. Persoana ramane cu afectiunea prezenta, dar ne

declarata ca boala profesionala.

Exista situatii in care unii angajatii lucreaza cu norma intreaga intr-un loc de munca

unde nu exista expunere la zgomot peste limita maxima admisa,dar sunt

supravegheati din punct de vedere medical. Dupa programul de lucru mai pot

desfasura activitati la alte locuri de munca unde neavand norma intraga sau nefiind

angajati cu contract nu beneficiaza de supraveghere din punct de vedere al sanatatii si

securitatii in munca; au expunere, in timp apare afectiunea caracteristica expunrii,

dar boala profesionala nu este declarata.

Din punct de vedere calitativ, se remarca faptul ca domeniul constructiilor, prelucrarea

lemnului si domeniul extractiv /energetic sunt situate, in ordinea enuntata, pe primele locuri.

Acest lucru ne-a determinat sa prelungim sinteza pe domeniul general al industriei grele in

urmatorii doi ani. Ilustrarea grafica se poate observa in graficul urmator:



NOXE PROFESIONALE (CHIMICE SI PULBERI) CU IMPACT IN

EXPUNEREA PROFESIONALA DIN ROMANIA – METODE DE

DETERMINARE IN AERUL ZONELOR DE MUNCA, INDICATORI

BIOLOGICI DE EXPUNERE SI/SAU DE EFECT

Coordonator – Dr Corneliu Neagu, Chim Mihaela Negru

Cunoasterea expunerilor profesionale la agenţi chimici şi fizico-chimici în mediul de muncă

la nivel national, este importantă in vederea stabilirii unor metode eficiente si selective pentru

determinarea noxelor in atmosfera locurilor de munca precum si a celor mai specifici

indicatori biologici.

Cadrul legislativ al actiunii este asigurat de H.G. 1218/2006, H.G.1093/2006, H.G. 355/2007,

H.G. 1169/2011 si H.G. 1/2012.

In prima faza a proiectului a fost efectuata documentarea si culegerea de date de la DSP-urile

judetene pentru stabilirea listelor actualizate cuprinzind:

evidenta noxelor la care exista expuneri;

numarul expusilor la noxe;

listarea tipurilor de determinari in mediu de munca;

listarea indicatorilor biologici utilizati.

Date obtinute (partiale) din partea D.S.P.-urilor au fost urmatoarele:

19 judete nu au trimis nici un fel de date;

expunerile cele mai raspindite si cu cel mai mare numar de salariati expusi sunt la

pulberi (in special pulberi textile si organice);

urmate de: CO, gaze si vapori iritanti, solventi organici, uleiuri minerale, compusi

nitro si aminoderivati, pesticide, metale.

In urma propunerilor speciali;tilor de medicina muncii din direcţiile de sănătate publică din

teritoriu, a datelor extrase din datele transmise si din obligatiile ce decurg din legislatia

existenta, am sintetizat o serie de necesitati pentru evaluarea conditiei de munca si a starii de

sanatate a expusilor.

Efectuarea determinarilor cit mai complete privind expunerea la:

nitro si aminoderivati;

uleiuri minerale;

metale grele;

izocianati.

Cit si indicatorii biologici:

carboxihemoglobina;

metaboliti ai solventilor organici si ai HPA;

metale grele;

pesticide.

Pentru unele dintre acestea exista metode analitice de determinare perfect functionale ce pot

fi aplicate (de exemplu pentru carboxihemoglobina, nitro si aminoderivati, unele metale,

etc.)

Este necesara stabilirea unor metode analitice la fel de functionale si pentru:

Benzen: acid S-fenilmercapturic – in urina;

o acid trans,transmuconic – in urina;

Pesticide: Carbamati – carbofuran - urina si ser;

o Piretroizi - cipermetrin - urina si ser;

Glicoli: acid oxalic – in urina

o acid glicolic – in ser

N-hexan: 2,5 hexandiona – in urina;

Hidrocarburi aromatice policiclice



o hidroxipiren – in urina;

Toluen: ortocrezol – in urina;

Toluilendiizocianatul: toluendiamina – in urina;

Stiren : acid fenilglioxalic – in urina

o stiren – in sange

Concluzii

Este necesar pentru a completa lista cu propuneri si a stabili pe baza acesteia prioritatile, sa se

trimita datelele solicitate si din partea judetelor ce nu au reusit inca sa le transmita.

Lista cu prioritatile rezultate va fi transmisa Centrelor Regionale in scopul repartizarii

activitatilor de punere la punct a metodelor analitice.

Intocmirea unui ghid reactualizat cu metodologia de investigatie a noxelor profesionale si a

indicatorilor biologici.

Suplinirea posibilitatilor locale (judetene) de a efectua anumite determinari sau analize

(absolut necesare evaluarii conditiei de munca si starii de sanatate a expusilor) cu ajutorul

laboratoarelor de profil din Centrele Regionale.

La nivelul Centrului Regional de Sanatate Publica Bucuresti din Institutul National de

Sanatate Publica, a fost elaborat Ghidul : ASPECTE GENERALE DE TOXICOLOGIE

INDUSTRIALA. METODE DE ANALIZA UTILIZATE IN TOXICOLOGIA

INDUSTRIALA

Lucrarea se doreşte a fi un ajutor pentru medici de medicina muncii, toxicologi industriali,

evaluatori de risc, angajatori în vederea evaluării expunerii profesionale la agenţi chimici şi

pulberi.

Expunerea profesională la astfel de agenţi poate fi evaluată prin măsurarea concentraţiei

agentului toxic în aerul zonelor de muncă şi prin măsurarea unor parametrii biologici la

personalul expus profesional.

Ghidul prezintă modul de investigare a unui obiectiv industrial ( cunoaşterea procesului

tehnologic, alegerea noxelor, prelevarea probelor, analiza şi interpretarea acestora).

De asemenea, această lucrare prezintă metodologia de evaluare biotoxicologică a

personalului expus profesional la noxe chimice.

De o mare utilitatea sunt metodele analitice de determinare a unor agenţi chimici în aerul

zonelor de muncă, a diferitelor fracţiuni de pulberi (inhalabile, toracice şi respirabile ),

precum şi a unor indicatori biotoxicologici specifici.

Majoritatea acestor metode au fost adaptate şi/sau verificate în cadrul următoarelor

laboratoare: laboratorul Toxicologie şi Medicina Muncii- CRSP Bucureşti, laboratorul

Sănătate Ocupaţională- CRSP Timişoara , laboratorul Încercări Fizice, Chimice şi

Microbiologice – CRSP Târgu Mureş şi laboratorul Sănătate Ocupaţională – CRSP Cluj

Napoca.

Metodele prezentate pot fi utilizate de laboratoarele care fac evaluarea condiţiilor de muncă şi

a stării de sănătate a personalului expus la noxe chimice şi pulberi.



SUPRAVEGHEREA EXPUNERII LA AZBEST SI INSPECTIA MASURILOR

PENTRU PROTEJAREA SANATATII FATA DE ACEST RISC

Coordonator Dr Dana Mates

În problematica complexă a expunerii profesionale la azbest, specialiştii de medicina muncii

au urmărit:

- derularea colectarii sistematice de date medicale corelate cu date de expunere in cazul

unei noxe cu timp mare de latenta si efecte deosebit de grave asupra sanatatii – azbestul;

- initierea registrului national al expusilor la azbest pe baza colectarii datelor din registrele

de expunere ale lucratorilor si a datelor din dosarele de medicina muncii.

- crearea si promovarea ghidului practic de aplicare a metodologiei pentru personalul de

specialitate din DSP.

In Romania, in conformitate cu HG 124 din 30.01.2003 privind prevenirea, reducerea si

controlul poluarii cu azbest, cu incepere de la 1 ianuarie 2007 au fost interzise toate

activitatile de comercializare si utilizare a azbestului si a produselor care contin azbest.

Produsele care contin azbest si care au fost instalate sau se aflau in functiune la data de

1 ianuarie 2005 pot fi utilizate pana la incheierea ciclului de viata al acestora (cf HG

734/2006 care a modificat HG 124)

In conformitate cu art. 7 (1) din HG nr 1875 din 22.12.2005 privind protectia sanatatii si

securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest, cu modificarile si

completarile ulterioare au fost interzise activitatile de:

- extractie azbest;

- fabricare si prelucrare produse din azbest

- fabricare si prelucrare produse cu continut de azbest adaugate in mod deliberat.

Fac exceptie de la prevederile de mai sus activitatile de tratare si eliminare a produselor

provenite din demolarea si indepartarea azbestului.

In conformitate cu HG 300/2006, beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie sa

asigure ca, înainte de deschiderea şantierului, sa fie stabilit un plan de securitate şi sănătate

care sa cuprinda identificarea riscurilor pentru sanatate si securitate a lucratorilor ce ar putea

aparea pe parcursul desfasurarii activitatilor pe santier.

In conformitate cu HG 1093/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi

sănătate pentru protecţia lucrătorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi

cancerigeni sau mutageni la locul de munca se stabileste continuarea supravegherii

medicale a lucratorilor, de catre angajator, la intervale regulate dupa expunere (art. 25

(1),(2) b).

In anul 2012 au continuat actiunile de inspectie la agentii economici din judetele care nu au

desfasurat aceste actiuni in anul 2008, 2009, 2010, 2011

Din cele 34 de judete aflate in evidenta pana in 2007 pentru risc de expunere la azbest in anul

2008-2011 au avut loc actiuni de inspectie in 23 judete, la 81 agenti economici. Avand in

vedere rata mica de raspuns a fost facut un instructaj pe metodologia sintezei in februarie

2012. Pe baza problemelor sesizate de reprezentantii din DSPuri responsabili cu aplicarea

metodologiei si a sugestiilor acestora metodologia de colectare a datelor a fost imbunatatita

ceea ce a dus la colectarea de date de la 27 agenti economici din 7 judete.

Din cei 27 agenti economici inspectati 10 au raportat existenta materialelor de constructie cu

azbest – azbociment sub forma de placi, materiale de etansare (garnituri), snur si a deseurilor

cu continut de azbest si 7 au raportat activitati de eliminare/indepartare a materialelor cu

continut de azbest efectuate sporadic/la nevoie de catre subcontractori (firme specializate).

Cele mai frecvente materiale cu continut de azbest sunt placile de azbociment (placi drepte de

racire, ondulate de acoperire).



2 - Iinitierea registrului national al expusilor la azbest pe baza colectarii datelor din registrele

de expunere ale lucratorilor si a datelor din dosarele de medicina muncii.

Prin formularul de colectare a datelor de supraveghere medicala a personalului cu risc de

expunere la azbest, s-a solicitat semnalarea existentei registrului de expunere, in conformitate

cu prevederile HG 1875. Din cei 27 agenti economici controlati, numai trei au raportat

intocmirea si pastrarea registrului de expusi profesional la azbest.

Pe parcursul celor cinci ani in care s-a derulat aceasta activitate s-a constatat interesul

agentilor economici pentru reducerea si eliminarea, acolo unde a fost posibil, a expunerii

profesionale la azbest prin: identificarea si eliminarea materialelor cu continut de azbest,

eliminarea deseurilor din azbest, reducerea expunerii angajatilor, supravegherea starii de

sanatate a acestora.

Specialistii din DSP judetene si a Mun. Bucuresti au efectuat un numar de 133 activitati de

supraveghere si inspectie la un numar de 123 agenti economici ceea ce reprezinta o acoperire

de 86,6% a unitatilor cu risc de expunere cunoscut care au determinat o crestere a gradului de

cunoastere a riscului reprezentat de azbest fata de sanatate, mai ales la agentii economici care,

desi si-au incetat activitatile cu materiale continand azbest, continua sa detina deseuri sau

elemente de constructie care reprezinta un risc potential atunci cand se executa lucrari de

reparatie, dezasamblare/demolare.

De asemenea, informatiile solicitate agentilor economici prin formularele standardizate au

constituit liste de verificare utile pentru inventarierea materialelor cu continut de azbest din

unitate.

Fig. : Harta judetelor cu unitati economice care mai detin materiale cu Azbest in 2012

Supravegherea medicala a angajatilor expusi sau cu risc de expunere a fost obiectivul

principal al sintezei. Numarul total de angajati expusi la azbest in anul 2006-2007 declarati de

cei 142 de agenti economici a fost de 998. Dintre acestia, in 2012 au ramas in evidente doar

72.



Fig.: Dinamica numarului de expusi la azbest raportat de agentii economici

In anul 2012, mai existau doar 4 judete care au raportat expusi la azbest, in numar mic

(pana la 50 de angajati).

Fig. :Situatia expusilor la azbest in 2012

Definirea notiunii de “expus profesional” este foarte importanta in orice activitate de

colectare, prelucrare si interpretare a datelor de prevalenta. In cazul de fata, “expus

profesional la azbest” reprezinta orice persoana care a lucrat/lucreaza cu materiale cu continut

de azbest si a avut/are risc de a inhala fibre de azbest. Durata expunerii, intensitatea

expunerii, prezenta/absenta expunerii in momentul colectarii datelor nu sunt relevante pentru

calcularea prevalentei expunerii deoarece:

- azbestul este un puternic agent cancerigen pentru care nu este stabilita valoarea prag

de expunere si nici relatia doza-efect.

- chiar daca expunerea a incetat, efectele expunerii la azbest continua sa se produca

fiind reversibile doar pana la un anumit punct dupa care capacitatea de reparare a

organismului este depasita.

Din acest motiv, monitorizarea expusului profesional si supravegherea starii sale de sanatate

trebuie facuta si dupa ce expunerea a incetat/a fost eliminata.

Registrul de expunere este un document deosebit de valoros care permite trasabilitatea

expunerii, la nivel individual sau la nivel de grup. Forma sa este diferita de la un angajator la

altul iar datele difera de la date de tip numeric (numar de angajati expusi/an) la date de tip

nominal (nume angajat/CNP, sectie/loc de munca, informatii despre expunere). Mentinerea

unui astfel de registru implica un efort pentru angajator, pe o perioada lunga (40 de ani

conform HG 1875). Tipul de informatii din registru nu este standardizat si de aici tendinta de

a minimiza cantitatea de informatii sau de a colecta informatii de proasta calitate. Ambele

demersuri fac efortul inutil scopului in sine.



Desi registrele de expunere la azbest reprezinta o obligatie a angajatorului stabilita prin lege,

au fost raportate doar 15 registre de expunere si numai 4 au fost mentinute pana in 2012.

Interesul specialistilor din directiile de sanatate publica fata de activitatile sintezei a fost mare

dar actiunile de inspectie/supraveghere au avut o serie de limitari care trebuie precizate:

- lipsa unui personal pregatit adecvat pentru actiunea de inspectie specifica domeniului

(expunerea profesionala la azbest);

- lipsa instructajului pe metodologie inainte de inceperea activitatilor de inspectie ;

- dificultati de comunicare (adrese de contact gresite, inexistente, neactualizate)

Agentii economici au raspuns doar partial cerintelor din formularele de colectare a datelor iar

calitatea datelor a fost de multe ori slaba.

Medicii de medicina muncii care au completat formularele privind datele medicale au dovedit

cunoasterea reglementarilor dar, din raspunsurile date, a reiesit ca exista probleme practice de

aplicare.

Alte activităţi :

- colaborarea cu medicii din cabinetele judetene de oncologie pentru depistarea si

semnalarea cazurilor de cancer profesional datorate expunerii la azbest;

- elaborarea unui protocol de colaborare cu Inspectia Muncii in sensul schimbului

reciproc de informatii si a unor directii comune de actiune.

- standardizarea registrelor de expusi dupa un model recomandat de specialisti;

O altă activitate a constat din crearea si promovarea ghidului practic de aplicare a

metodologiei pentru personalul de specialitate din DSP. Un astfel de ghid a fost realizat si

prezentat la instructajul specialistilor din februarie 2012;

Sub titlul : GHID DE SUPRAVEGHERE A RISCULUI DE EXPUNERE PROFESIONALA

LA AZBEST, şi elaborat la nivelul Centrului Regional de Sanatate Publica Bucuresti din

Institutul National de Sanatate Publica, această lucrare se doreşte a fi un instrument util de

lucru adresat: angajatorilor din domeniu, medicilor de medicina muncii dar şi lucrătorilor ,

prin infrmatiile utile privind promovarea unei serii de activitati de protejare a sanatatii si

prevenirea imbolnavirilor prin expunerea la fibre de azbest:

utilitatea monitorizării incidentei bolilor profesionale si absenteismului medical prin

boala profesionala

necesitatea supravegherea expunerii la azbest

respectarea cerintelor de snănătate şi securitate în muncă privind lucratorii expusi la

zgomot

utilitatea actiunilor de evaluare, promovare a sanatatii la locul de munca.

implementarea legislatiei de sanatate cu privire la azbest de către toţi actorii

responsabili din domeniul de in domeniul de sănătate şi securitate în muncă.



ASPECTE PRIVIND EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA RADIAŢII

IONIZANTE ÎN ROMÂNIA.

Coordonator – Dr Felicia Popescu; Dr Lavinia Calugareanu

Activitatea de supraveghere a stării de sănătate a personalului expus profesional la radiaţii

ionizante, face parte din responsabilităţile legale ale sistemului de sănătate publică,

concordante aquis-ului comunitar şi practicii europene, prevăzute de legislaţia naţională

armonizata.

Scopul metodologiei este de a culege date necesare pentru a avea o privire de ansamblu, la

nivel national a urmatoarelor aspecte:

I. Evidenta personalului expus profesional la radiatii ionizante

II. Analiza starii de sanatate a personalului expus profesional la radiatii ionizante

III. Evidenta datelor de dozimetrie individuala, a situatiilor de supraexpunere, anchete si

raportari.

Metodologia se bazeaza pe trei categorii mari de informatii:

I. Date privind evidenta expusilor profesional la radiatii ionizante la nivelul cabinetelor

de medicina muncii abilitate de către Ministerul sănătăţii şi la nivelul laboratoarelor

de igiena radiaţiilor ionizante din ţară;

II. Date rezultate din supravegherea dozimetrică a expuşilor profesional la radiatii

ionizante;

III. Date privind inregistrarea situatiilor de supraexpunrere la radiatii ionizante

(dozimetrie, medicale).

Aspecte urmărite:

Sunt urmărite o serie de variabile:

- structura populaţiei de expusi profesional la radiatii ionizante pe grupe de vârsta,

profesii; (conform Codului Ocupatiilor din Romania), sexe si domeniul de activitate -

clasificarea lor pe tipuri de practici radiologice (medical si nemedical);

- modalitatile de supraveghere a starii de sanatate a expusilor profesional la radiatii

ionizante;

- distributia in tara a medicilor de medicina muncii abilitati in supravegherea starii de

sanatate a expusului profesional la radiatii ionizante.

- datele dozimetrice inregistrate,

- datele medicale inregistrate (prin medicii de medicina muncii abilitaţi şi prin

cabinetele medicale abilitate în supravegherea stării de sănătate a personalului expus

profesional la radiaţii ionizante);

- situaţiile de supraexpunere (depistarea, anchetarea, investigarea medicală şi raportarea

lor).

Numarul obiectivelor in care se regasesc expusi la radiatii ionizante prin activitatea pe care o

desfasoara si evolutia acestui numar 2002-2012 se regaseste in graficele de mai jos :



Numarul total al expusilor professional la radiatii ionizante si evolutia acestuia in perioada

2002-2012 se observa in graficele de mai jos :



Numarul total al expusilor profesional la radiatii ionizante in Romania in 2012

Numar medici abilitati in supraveghrea medicala a expusului profesional la radiatii ionizante

pe judete in 2012:

Datele prezentate ilustrează sinteza comentată a datelor primite din partea Directiilor de

Sanatate Publica Judetene si a Municipiului Bucuresti.

Analiza completitudinii si relevantei datelor a evidentiat:

necesitatea completarii informatiilor generale privind dimensiunile fenomenului, in

acest sens. Metodologia de colectare a datelor a fost reactualizata si reorientata astfel

incat sa evite raportarile duplicative si sa furnizeze informatii specifice privind

caracteristicile si efectele expunerii profesionale;

necesitatea distribuirii uniforme a medicilor abilitati astfel incat sa se asigure

acoperirea intregii populatii de expusi profesional;

necesitatea colaborarii eficiente a specialistilor din DSP-urile teritoriale din domeniile

medicinei muncii si a igienei radiatiilor.

Documents

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ · centrul naŢional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar raport sĂnĂtate Şi mediu 2012 3 comitet stiintific