5. Instrumente chirurgicale. Sonde

Instrumentarul

chirurgical cuprinde un ansamblu

de elemente special concepute

pentru rolul lor. Acestea au diferite

forme şi mărimi perfect adaptate

modului de utilizare a acestora.

Folosirea intrumentelor poate fi fie

unică fie multiplă acestea putând fi

reutilizate prin sterilizare, astfel

rezistenţa la agenţii de sterilizare

folosiţi trebuie sa reprezinte una din calităţiile lor. O rezistenţă ce trebuie de asemenea

sa existe e cea faţă de secreţiile corpului. Majoritatea instrumentelor sunt alcatuite din

oţel, vanadiu, crom datorită durabilităţii conferite de acestea.

Clasificarea instrumentarului:

a) Intrumente pentru tăiere şi pentru disecţie

b) Intrumente pentru prindere, obstrurare, clampare.

c) Instrumente pentru relizarea hemostazei.

d) Instrumente pentru prezentare şi depărtătoarele.

e) Instrumente şi materiale necesare pentru realizarea închiderii plăgilor.

f) Instrumente speciale.

a) Instrumentele pentru tăiere si disecţie:

i) Bisturiul : instrument cu o semnificativă importanţă in chirurgie, obiect ce

deţine de asemenea o evoluţie de-a lungul istoriei. Este considerat cel mai ascuţit

element al instrumentarului, fiind alcătuit din două componente : lama bisturiului şi

mânerul bisturiului. În funcţie de modul de manevrare a acestora şi de alcătuirea lor

tipurile de bisturie se clasifică în :

-bisturie cu lamă nedetaşabilă. Acestea se clasifică la rândul lor în

Bisturie de unica folosinţă- bisturie cu mânere de plastic ce vin în

învelişuri sterile iar după folosire sunt

aruncate.

Bisturie cu

folosire multiplă- sterilizate la fiecare

folosire

- bisturie cu lamă

detaşabilă- acestea sunt preferenţial

folosite faţă de celelalte. Mânerul

acestora e sterilizat înainte de fiecare

folosire iar lamele se găsesc separat

împachetate steril, individual.

Există două modalităţi de prindere a bisturiului în funcţie de incizia ce se

doreşte să se efectueze :

1. Palmară : prinderea este aceeaşi

cu cea a unui cuţit. Mânerul bisturiului e fixat

între ultimele 3 degete şi police- găsit la

bază. Indexul se va situa pe partea

superioară a acestuia iar policele flanchează

faţa laterală. Metoda de prindere ideală

pentru iniţierea

inciziilor şi pentru realizarea unor incizii largi.

2. Tip

creion: mânerul bisturiului e fixat cu

vârful primelor degete şi police, foarte

aproape de lamă. Partea posterioară a

acestuia se va fixa pe baza formată de

index şi police. În acest tip de prindere mişcarea se realizează în principiu din police şi

index permiţând un mare grad de control al mişcărilor. Metodă folosită pentru incizii de

precizie.

ii) Foarfecele : Instrument chirurgical cu o multitudine de întrebuinţări. În

chirurgie sunt folosite o gamă variată de foarfece astfel că pentru locurile în care sunt

necesare mărimea şi forma lor sunt perfect adaptate.

Clasificarea foarfecelor :

▪ drepte – folosite pentru tăierea suturilor şi ţesuturilor în

momentele în care se urmăreşte o tăietură dreptă şi suplă.

▪ Incurbate - folosite pentru disecţia ţesuturilor şi pentru tăiere.

După aspectul vârfului : ▪ ascuţite

▪ cu bont

Principalele tipuri de foarfece:

→Foarfecele Mayo: se pot prezenta fie

sub formă dreaptă fie sub formă încurbată.

Caracterizată prin masivitate.

→ Foarfecele Metznbaum (Metz):

asemănătoare cu foarfecele Mayo doar ca

structura sa este una mult mai delicată fiind

folosită cu predilecţtie în realizarea de tăieturi

ce au nevoie de fineţe.

→Foarfecele Iris – folosit în realizarea

disecţiilor.

Modul corect de ţinere al unei

foarfece:

Policele ( degetul 1 ) şi

degetul 4 sunt introduse în inele.

Indexul se sprijină la nivelul

articulaţiei.

Degetul 3 se sprijină pe inel.

Din toată această aranjare se obţine în final un control adecvat asupra

mişcărilor acesteia.

iii) Fierăstraiele având diferite forme şi dimensiuni se clasifică în :

Clasice

Electrice- folosite cu precădere în prezent.

Alte instrumente de tăiat : dălţi, ostetoame- special concepute pentru os,

dermatoame-concepute pentru tăierea tegumentului, bisturiu cu laser, bisturiu cu

ultrasunete

b) Intrumente pentru prindere, obstrurare, clampare.

Instrumentarul folosit în cadrul acestor proceduri trebuie să fie perfect

adaptat structurii şi rezistenţei ţesuturilor pe care se lucrează. Pisele ce se încadrează

în acestă categorie sunt reprezentate de:

i) Pense: intrumente având una dintre cele mai frecvente utilizari în sală, au în

general aceeaşi forma diferenţa intre ele realizându-se la nivelul vârfului acestora,

adaptat la tipul de ţesut ce urmează a fi prins în pensă. Astfel exista pense anatomice

folosite cu precădere la prinderea structurilor cu un grad de fragilitate ridicat; pe de altă

parte pentru ţesuturile mai puţin fragile sunt utilizate pensele chirurgicale care deţin la

vârf o serie de „dinţi” pentru o prindere cât mai eficientă posibil. Mărimea diferitelor

pense variază în funcţie de locul unde e necesară intervenţia.

Pensă anatomică Pensă chirurgicală

ii) Instrumente de prindere a materialelor cu rol de acoperire

Pensa Bachaus – stânga Pensa Schaedel - dreapta

iii) Portace : instrumente pentru prinderea şi conducerea acului.

Portac Hegar Portac Mathieu Portac Castroviejo

iv) Pense pentru clamparea organelor

Pensă Allis – expunerea plămânilor Pensă Babcocck

Pensă triunghiulară Pensă în inimă

v) Pensă pentru tampoane

c) Instrumente pentru relizarea hemostazei.

Sunt instrumente chirurgicale speciale concepute pentru realizarea funcţiei

de hemostază. Sunt alcătuite din trei părţi:

Vârf

Articulaţie

Braţe cu inele

În funcţie de localizarea, mărimea vasului ca cărui hemostază se relizează,

aspectul şi mărimea acestor intrumente a fost perfect adaptată. Vârful penselor poate

avea fie fromă dreaptă fie curbă, la extremitatea distală prezentând sau nu dinţişori iar

striaţiile de la nivelul lui au fie o orientare transversală fie una longitudinală ( vezi pensa

Carmalt). Braţele penselor au lungimi diferite adaptate localizării vasului. La locul de

jincţiune cu inelele pensele prezintă o structură- cremaliera cu ajutorul căreia se fixează

pensa.

Dreapta - pensa Pean- printre cele mai utilizate.

Stânga - pensa Kocher

Pensa Carmalt- striaţii longitudinale

Pensa Halstead Pensa Faure Pensa Kelly

Pensa Guyon Pensa Satinsky

Pensă Schnidt

d) Instrumente pentru prezentare şi depărtatătoarele:

Instrumentele folosite pentru prezentarea ţesuturilor sunt reprezentate de

penseŞ anatomice şi chirurgicale pentru care se optează în funcţie de fineţea ţesutului

de prezentat.

Depărtătoarele sunt instrumentte chirurgicale de formă şi mărime variată

concepute cu scopul de a îndepărta toate structurile anatomice superficiale pentru a

permite accesul şi vizibilitatea la structurile ce se găsesc mai in profunzime şi totodată

au scopul de a uşura intervenţa chirurgical în desfăşurare.

Clasificarea acestor depărtătoare se realizează în funcţie de necesitatea unei

persoane în susţinerea lor:

Depărtătoarele autostatice îşi relizează scopul fără a fi nevoie de o inervenţie

umană : depărtatorul Finochietto, depărtătorul Gelpi, depărtătorul Cerebellum,

depărtătorul Jansen Mastoid, depărtătorul Weitlaner, depărtătoarele abdominale.

Depărtătoare care au nevoie de intervenţie umană: depărtătorul Mayo,

depărtătorul Wolkman, depărtătorul Dearer, depărtătorul Army Navy, depărtătorul

Green Goiter, depărtătorul Richardson-Eastman, depărtătorul „sweetheart”.

Depărtătorul Cerebellum Depărtătorul Jansen

Mastoid

Depărtătorul Gelpi Depărtătorul Weitlaner

Depărtător abdominal Depărtător Finochietto

Depărtătorul Mayo Depărtătorul Walkman

Depărtătorul Nayz Army

Depărtătorul Dearer

Depărtătorul

Green Goiter

Depărtătortorul Richardson-

Eastman

Depărtătorul „sweetheart”

e) Instrumente şi materiale necesare pentru realizarea închiderii plăgilor.

Aceste instrumente şi materiale sunt reprezentate de portace, ace, fire de

sutură. Acele sunt dispozitive medicale care străpung ţesuturile conducând firele de

sutură. Portacele sunt instrumente chirurgicale ce prind acul şi ghidează traseul

acestora de-a lungul ţesuturilor. Firele de sutură sunt materiale resorbabile sau nu,

naturale sau sintetice care menţin acele două margini ale sunturii în contact. Auxiliar

acestora se adaugă instrumentele de tăiat şi cele de prezentare a ţesuturilor- toate

acestea vor fi reulate în capitolul destinat suturilor.

f) Instrumente speciale.

Fiecare secţie de chirurgie are o serie de instrumente specifice care au fost

concepute special pentru aceea specialitate ex: microchirurgia, chirurgia cardio-

vasculară, obstetrica.

Sonde

Sondele sunt dispozitive medicale care sunt folosite în clinică pentru realizarea

unei variate game de scopuri:

Hemostaza în cazul varicelor

esofagiene – sonda

Blackmore

Pentru realizarea anumitelor

stome (digestiv – sonda Pezzer, urinar,

traheal)

Pentru aspirația lichidelor de la nivelul anumitor cavități (uretro-vezicale –

Tieman(a), Folley(b), Nelaton(c); nazo-gastric – Fauchet(d))

Pentru realizarea tubajului dudodenal (Einhorn)

Pentru evacuarea gazelor de la nivel colono-rectal