CAPITOLUL I INTRODUCERE
Definitia soluluiPrin sol se intelege stratul superficial al
scoartei terestre rezultat in urma dezagregarii si alterariirocilor
sub actiunea factorilor de clima si biologici care asigura viata
organismelor.Soluleste mediul de viata al foarte multor organisme
vii, respiratiasoluluischimba compozitia troposferei,
umiditateasoluluistabileste de fapt compozitiachimicaa apelor
subterane, a riurilor, lacurilor si intr-o oarecare masura si pe
cea a oceanului planetar. Suprafata totala a fondului de uscat al
planetei este de circa 134 milioane de Km2 din care 14 milioane
sunt ocupate de ghetari. Din aceasta suprafata, cea considerata
productiva este de numai 86 milioane din care terenuri agricole
numai 45 (restul sunt pasuni si paduri). Suprafata terenului
agricol adica prelucrata, reprezinta numai 3% din suprafata
uscatului. In marea majoritate a tarilor dezvoltate terenul agricol
s-a stabilizat, in timp ce in tarile in curs de dezvoltare
suprafata acestora continua sa creasca. Ca o alta data statistica
de ex, in secolul trecut intrre 1947 si 1970 suprafata arabila s-a
dublat, dar tendinta se mentine si astazi. Aceasta dezvoltare
extensiva nu rezolva si nu va rezolva problemele legate de fondul
de hrana necesar, maialesca pierderile de pamint arabil sunt imense
datorita exploatarilor nerationale. Suprafata totala de paminturi
degradate in decursul istoriei este de 20 milioane Km2 mult mai
mare decit suprafata arabila utilizata in prezent.Acest lucru a
fost posibil prin: constructii, minerit, pustiiri, salinizari.
Agricultura mondiala pierde anual intre 50.000 si 70.000 Km2 desol.
Terenurile agricole sunt intr-o dinamica continua: pe de o parte
sunt intergrate acestei categorii desolterenuri noi prin defrisari,
distrugeri de pasuni, iar pe de alta parte sunt pustiite suprafete
enorme. Suprafata padurilor tropicalese micsoreaza cu o viteza de
1% pe an, iar padurile planetei cu 20 ari/min.Factorii edafici
reprezinta complexe de interactiuni stabilite intre organisme
siproprietatilefizico-chimicealesolului. Insolau loc permanent si
concomitent procesechimice, fizice si bilogice dintre care cele de
oxidare fermentativa, catalitica si de reducere sunt cele mai
importante. In urma acestor procesesolulse imbogateste cu substante
organice si anorganice necesare vietii si de asemenea se realizeaza
circuitul substantei si energiei in
natura.Fertilitateasoluluireprezinta capacitatea sa de a satisface
necesitatile de substante nutritive, apa si aer pentru cresterea si
dezvoltarea plantelor.In satisfacerea acestor necesitati un rol
hotaritor il auproprietatilesolului.Soluleste un sistem heterogen,
multifazic constituit dintr-o fazasolida, scheletul mineral, o faza
lichida, apa solutiiapoasealediferitelor substante anorganice si
diversilor componenti biologici si o faza gazoasa, aerul.
CAPITOLUL II PROPRIETATILE CHIMICE ALE SOLULUI
Solul, format pe baza a numeroase procese de ordin fizic, chimic
sau biologic, a capatat o serie de proprietati specifice lui si
care fac ca el sa fie deosebit de roca din care a provenit. El
prezinta proprietati fizice, chimice si morfologice specifice.
2.1. Complexul coloidal al soluluiSolul este un sistem
polidispers, alcatuit din particule minerale si organice mai mult
sau mai putin dispersate. Fractiunile de praf si nisip reprezinta
particule de minerale slab afectate de procesele de solificare, au
o activitate chimica redusa, ele jucand mai mult un rol
fizic.Argila, oxizii si hidroxizii de fier si aluminiu, siliciu,
substantele humice si compusii organo-minerali, produse rezultate
prin procesele de solificare, constituie materia distinctiva a
solului, cea care ii confera principalele proprietati chimice.
Aceste materiale se gasesc intr-o stare de dispersare inaintata, cu
particule mai mici de 2 m, ele alcatuind complexul coloidal al
solului.Coloizii solului sunt incarcati cu diferite sarcini
electrice, cel mai adesea negative. Coloizi cu sarcini pozitive pot
apare doar in anumite conditii de reactie a solului, putand disocia
superficial ca un acid sau ca o baza. In aceasta categorie intra
oxizii hidratati de fier si aluminiu si substantele proteice din
humus.O particula coloidala, numita si micela (fig. 1), este
formata dintr-un nucleu in care moleculele materialului se gasesc
agregate cu forte puternice intre ele. Pe fata exterioara a
nucleului se afla un strat de ioni (negativi), determinat de
potentialul particulei, dupa careurmeaza un strat de ioni de
compensare cu sarcina contrara, dispusi la randul lor in doua
straturi, unul foarte compact de ioni imobili, legati de suprafata
particulei si un strat difuz de ioni disociati, mobili.
ABFig.1-Schema teoretica a micelelor coloidaleA.Micela
minerala;B. Micela organica.
Sarcinile negative ale particulelor coloidale sunt compensate de
sarcinile pozitive ale cationilor si ale dipolilor de apa, astfel
ca micela coloidala in intregul ei este neutra din punct de vedere
electric.Micelele coloidale formeaza cu apa solutii coloidale
(hidrosole), fiind supuse fie actiunii fortelor de atractie, fie
celor de respingere. Aceste forte actioneaza in functie de valoarea
potentialului electrocinetic al particulei coloidale.Atunci cand
potentialul electrocinetic este ridicat, deci nu este neutralizat
in intregime de ionii compensatori, actioneaza fortele de
respingere dintre particulele hidrosolei. Situatia se inregistreaza
in hidrosolele unde sunt frecventi ionii metalelor alcaline, cum
este Na+sau a hidrosolelor cu acizi humici. Acest fapt face ca sub
actiunea fortelor de respingere dintre micelele hidrosolei, solutia
coloidala sa se mentina. Cand potentialul electrocinetic scade, se
ajunge la asa numitul potential critic, moment in care incep sa
actioneze fortele de atractie, iar cand s-a ajuns la punctul
izoelectric se produce coagularea hidrosolei si transformarea ei in
gel. Fenomenul are loc cand cationii compensatori din stratul difuz
al micelei sunt bivalenti, adica este prezent Ca si Mg, acestia
avand o putere de neutralizare a sarcinilor electrice negative ale
nucleului micelei mai mare decat cea a cationilor monovalenti.
Ionii de calciu sunt mai puternic retinuti in stratul difuz si se
inconjoara cu o pelicula mai subtire de apa, ceea ce determina
neutralizarea intregului potential electrocinetic al particulei
coloidale. Astfel, solurile ce prezinta un complex coloidal saturat
cu ioni de calciu, ca si solutii bogate in astfel de ioni, au cele
mai bune conditii de coagulare a argilei si humusului si de
stabilitate a agregatelor structurale.Mentinerea starii de
coagulare se pastreaza atat timp cat sunt prezente conditiile
fizico-chimice ce au determinat coagularea. Prin indepartarea
ionilor de calciu si magneziu si inlocuirea lor cu ioni de sodiu,
se produce ridicarea potentialului electrocinetic, are loc
hidratarea puternica a particulelor coloidale, fapt ce conduce la
dispersia complexului coloidal si stricarea structurii. Adesea,
prin indepartarea ionilor de Ca si Mg, in complexul coloidal sunt
fixati mai ales ionii de hidrogen. Acestia, desi au o putere de
coagulare la fel de mare ca a calciului, determina ridicarea
aciditatii si prezenta acizilor humici, ceea ce provoaca dispersia
complexului coloidal. Dispersia puternica a complexului coloidal
face ca particulele dispersate sa migreze pe profil odata cu apa ce
se infiltreaza.Prin accentuarea aciditatii complexului coloidal,
incepe sa se distruga si particulele de argila, care se desfac in
grupe de silice hidratata si hidroxizi de Fe si Al. Datorita
caracterului amfoter al hidroxizilor de Al si Fe, ei realizeaza cu
acizii humici complexe humico-alumino-ferice. Aceste complexe se
comporta ca hidrosole si migreaza pe profil odata cu apa ce se
infiltreaza, depunandu-se la adancimea unde se realizeaza conditii
fizico-chimice de coagulare.Trecerea unui coloid coagulat din nou
in stare de dispersie se numeste peptizare. Procesele de peptizare
si coagulare au importanta in formarea solului. Coagularea
coloizilor contribuie la structurarea materiei solului, iar
procesele de peptizare sunt cele ce conditioneaza migrarea
coloizilor pe profilul de sol.
2.2. Functiile complexului coloidal al soluluiSolul este un
sistem natural deschis, in care, in mod continuu se petrece un
schimb de energie si substanta cu mediul inconjurator. In cadrul
acestor procese, solul are proprietatea de a retine diverse
substante pe cale mecanica, fizica, fizico-chimica, chimica sau
biologica .Capacitatea de retinere mecanicareprezinta proprietatea
solului de a opri particulele aflate in suspensie din apa care se
infiltreaza. Retinerea este facuta de catre porii care au diametrul
mai mic decat cel al particulelor retinute. In sol se realizeaza si
o retinere a particulelor mai fine decat diametrul porilor, in
momentul cand fluxul de apa capilara patrunde intr-un orizont mai
putin umed sau unde asezarea particulelor solului este mai
indesata, mai compacta si unde circulatia capilara a apei trece la
o deplasare peliculara sau chiar se opreste.Capacitatea de retinere
mecanica a solului influenteaza diferitele procese pedogenetice,
cum sunt cele de iluviere a argilei, de stagnogleizare sau
inmlastinire, precum si cele ale activitatii biologice a
solului.Capacitatea de retinere fizicamai este cunoscuta sub numele
de adsorbtie apolara sau moleculara. Fenomenul de retinere fizica
consta in adsorbtia la suprafata particulelor minerale sau organice
ale solului a moleculelor unor substante din aerul sau solutia
solului.Fenomenul de retinere fizica cuprinde si unele substante
coloidale ca acizii humici, oxizii de fier si mangan, dar cel mai
cunoscut este cel al adsorbtiei moleculelor de apa, ce formeaza la
suprafata particulei o pelicula de apa. Prin acelasi fenomen sunt
retinute de sol multe din substantele nutritive, impiedecandu-se
spalarea lor din profilul de sol, in acelasi timp, acestea sunt
usor accesibile pentru radacinile plantelor.Capacitatea de retinere
fizico-chimicaeste cunoscuta si sub numele de adsorbtie polara sau
de schimb ionic. Fenomenul se refera la adsorbtia ionilor (fie
cationi, fieanioni) pe care complexul coloidal o realizeaza din
solutia solului. Ionii adsorbiti din solutia solului vor fi
compensati de o cantitate echivalenta de ioni de acelasi tip de
sarcina, astfel ca atat solutia solului cat si complexul coloidal
vor ramane neutre din punct de vedere electric.Coloizii de argila
si humus, fiind incarcati cu sarcini electrice negative, vor retine
din solutia solului ioni cu sarcina de semn contrar, adica cationi.
Cationii din solutia solului provin din debazificarea silicatilor
primari, din mineralizarea materiei organice sau din disocierea
electrolitilor. Cationii cei mai ades intalniti in sol sunt cei de
Ca, Mg, Na, K, H, NH4, Al, Fe sau Mn.Cercetarile efectuate asupra
fenomenului de schimb ionic au stabilit ca acesta se petrece dupa
anumite legi. Legea echivalenteiprecizeaza faptul ca schimbul de
ioni are loc in proportii echivalente. Legea
reversibilitatiimentioneaza ca schimbul de cationi este reversibil.
Legea echilibruluiarata ca schimbul cationic intre solutia solului
si complexul adsorbtiv se petrece pana la stabilirea unui
echilibru. Cum insa in sol, in conditii naturale, aproape continuu
apar modificari ce strica echilibrul, in permanenta va fi o reactie
de restabilire a echilibrului. Legea energiei de adsorbtiearata ca
energia de adsorbtie a cationilor din solutie si energia de trecere
a cationilor din stare adsorbita in solutie sunt in functie de
valenta si raza ionica a cationilor si de gradul de hidratare a
acestora. Ea depinde, de asemenea, de concentratia cationilor in
solutia solului.Cationii trivalenti, ca cei de Fe3+sau Al3+, sunt
mai puternic retinuti decat cei bivalenti de Ca2+si Mg2+, iar
acestia decat cei monovalenti de Li+, K+si Na+.
2.3 Indicii de caracterizare a capacitatii de schimb
cationicSchimbul de cationi este una din insusirile de baza ale
solului, el fiind in stransa legatura cu alte proprietati ale
acestuia pe care, totodata, le conditioneaza. In functie de
conditiile de mediu, ce determina anumite tipuri de solificare, in
complexul adsorbtiv sunt prezenti anumiti cationi (Al3+, Ca2+,
Mg2+, Na+, K+, H+, NH4+). Cationii alcalini (Na+si K+) si cei
alcalino-pamantosi (Ca2+si Mg2+) confera solului caracteristici
bazice, iar cei de Al3+si H+proprietati acide.Pentru a putea
aprecia unele insusiri chimice ale solului se folosesc urmatorii
indici de caracterizare a capacitatii de schimb cationic:
capacitatea totala de schimb cationic (T), suma bazelor schimbabile
(SB), hidrogenul schimbabil (SH) gradul de saturatie in baze (V).
In afara de acesti indici, pentru caracterizarea unor soluri, sau
pentru unele necesitati practice, se iau in consideratie:
capacitatea de schimb cationic efectiva (determinata la pH-ul real
al solului), procentul de Na+schimbabil din T (pentru stabilirea
gradului de alcalinitate al solului) sau aciditatea de schimb
efectiva (data de suma Al3+schimbabil + H+schimbabil).Capacitatea
totala de schimb cationicreprezinta cantitatea totala de cationi pe
care un sol o poate retine sau schimba. Ea se noteaza cu litera T
si se exprima in miliechivalenti la 100 g sol, uscat la 105
C.Capacitatea de schimb pentru baze(SB)reprezinta suma bazelor
schimbabile, adica totalul cationilor de Ca2+, Mg2+, Na+si
K+adsorbiti de complexul coloidal al solului. Ea se exprima in me
la 100 g sol uscat la 105 C.Complexul coloidal al solului poate sa
contina doar baze schimbabile si atunci spunem ca solul sau
orizontul de sol este saturat in baze. Astfel de situatii sunt
intalnite frecvent in regiunile mai uscate, de stepa sau desert,
unde sarurile mai greu solubile sau chiar cele usor solubile nu
sunt levigate in totalitate, complexul adsorbtiv fiind saturat in
cationi bazici.Cel mai adesea, complexul coloidal nu este saturat
in cationi bazici, ci o parte din ei au fost inlocuiti cu ioni de
hidrogen sau aluminiu.Gradul de saturatie in baze(V)exprima
proportia in care complexul coloidal al solului este saturat in
cationi bazici. El este redat in procente din capacitatea totala de
schimb cationic, dupa formula:V = (SB/ T) 100Gradul de saturatie in
baze este de 100 % la solurile complet saturate in baze
(kastanoziomuri, unele cernoziomuri, rendzine, solonceacuri etc.)
si devine tot mai mic cu cat capacitatea de schimb pentru hidrogen
(SH) devine mai mare (tabelul nr. 1).
SimbolDenumireLimite in %
V1Extrem oligobazic< 10
V2Oligobazic10 - 30
V3Oligomezobazic31 - 53
V4Mezobazic54 - 75
V5Eubazic76 - 90
V6Saturat in baze 91
Tabelul nr. 1Clase de saturatie in baze
2.4. Solutia soluluiApa din sol este una din componentele fara
de care solul ar fi un corp inert. Solutia solului contine diferite
substante, acestea gasindu-se in stare de dispersie ionica,
moleculara sau coloidala. Unele din ele sunt preluate din aer, cand
precipitatiile traverseaza atmosfera (bioxid de carbon, oxigen,
oxizi de azot, amoniac, bioxid de sulf, clor etc.), altele (acizi
organici si anorganici, saruri ale acestora, baze etc.) trec in
solutie din componentii fazei gazoase si solide a solului sau prin
activitatea organismelor.Solutia solului are o compozitie foarte
complexa, variata de la un tip de sol la altul, prezinta variatii
pe acelasi profil de sol, precum si variatii in timp, atat
sezoniere cat si diurne. Compozitia este determinata de o
multitudine de factori, cum sunt: cei climatici (precipitatii,
temperatura, evapotranspiratie), adancimea si mineralizarea apei
freatice, tipul de vegetatie, tipul de humus, activitatea
microbiologica din sol, natura si gradul de solubilitate a
substantelor minerale si organice, proprietatile complexului
coloidal al solului etc.
2.5 Aciditatea soluluiIntreaga aciditate din sol se mai numeste
si aciditate totala. Ea reprezinta insumarea aciditatii solutiei
solului, adica a aciditatii actuale, cu aciditatea complexului
adsorbtiv al solului, numita si aciditate potentiala.Aciditatea
actuala - reactia soluluiSubstantele prezente in solutia solului
elibereaza prin disociere sau hidroliza ioni de hidrogen (H+) sau
de oxidril (OH-), dand solutiei caracter acid sau alcalin, in
functie de cum predomina unii sau altii dintre ioni. Insusi apa, ce
este solventul diferitelor substante, este disociata si ea in
proportie foarte redusa. Ionii rezultati prin disociere formeaza cu
ionii apei acizi si baze, ce pot fi electroliti puternici sau
slabi. Cei puternici se pot disocia complet si vor pune in
libertate mai multi ioni de hidrogen sau de oxidril, pe cand cei
slabi se disociaza foarte putin si, prin urmare, vor elibera mai
putini ioni.Concentratia ionilor de hidrogen liberi existenti in
solutia solului reprezinta ceea ce se numeste aciditate actuala si
se exprima in unitati pH.pH = log (H+)Aciditatea actuala a solului
se determina prin masurarea pH-ului unui amestec de sol si apa,
stabilite adesea in proportii de 1/1 sau 1/2,5. Pentru stabilirea
unitatilor pH, s-a avut in vedere ca apa chimic pura are la
temperatura de 22 C o concentratie ionica de 10-14, ea fiind data
de produsul concentratiei ionilor de H+de 10-7, cu a ionilor de
OH-de 10-7. Stabilirea reactiei unei solutii se face prin definirea
concentratiei acesteia in ioni de H+, iar pentru o mai usoara
exprimare se foloseste cologaritmul concentratiei de ioni de
H+:
DenumireLimiteDenumireLimite
Extrem de acida 3,5Slab alcalina7,3 - 8,4
Foarte puternic acida3,6 - 4,3Moderat alcalina8,5 - 9,0
Puternic acida4,4 - 5,0Puternic alcalina9,1 - 9,4
Moderat acida5,1 - 5,8Foarte puternic alcalina9,5 - 10,0
Slab acida5,9 - 6,8Extrem de alcalina 10,1
Neutra6,9 - 7,2
Tabelul nr. 2.Clase de reactie a solului (pH-ul in suspensie
apoasa la raport sol / solutie de 1 : 2,5)
In ceea ce priveste valorile pH-ului solului ele se inscriu cel
mai adesea intre 4 si 11, mai rar se pot intalni valori mai mici de
4 sau mai mari de 11. In metodologia ICPA de caracterizare a
solurilor (tabelul nr. 2), au fost stabilite 11 clase de reactie a
solului (valori pH).
2.6. Salinitatea soluluiSursa principala a sarurilor din sol o
reprezinta rocile si mineralele din scoarta terestra. Cele mai
comune saruri sunt carbonatii, clorurile, sulfatii, silicatii sau
nitratii. Dintre acestea, o parte sunt considerate usor solubile
(cele cu un grad de solubilitate mai mare decat CaSO4), asa cum
sunt clorurile de Na, K, Mg si Ca si sulfatii si carbonatii de Na
si K. Carbonatii de calciu si magneziu sunt solubili doar in
prezenta CO2dizolvat in apa.
Simbol - DenumireTexturaOrice textura
grosieramijlociefinaSalinizarea
Salinizareacloruricasulfatica
clorurica*sulfaticacloruricasulfaticacloruricasulfaticaECe***mmho /
cm sau dS / m
Limitele de continut total de saruri solubile (mg / 100 g sol)
**
S1-nesalinizat 90 140 100 150 115 170 1,7 2,7
S2- slab salinzat91 - 23041 - 230101 - 250151 - 350116 - 300171
- 4001,8 - 52,8 - 7
S3- moderat salinizat231 - 550331 - 830251 - 600351 - 900301 -
700401 - 10506 - 138 - 19
S4-puternic salinzat551 - 920831 - 1400601 - 1000901 - 1500701 -
12001051 - 175014 - 2320 -32
S5- foarte puternic salinizat 921 1401 1001 1501 1201 1751 24
33
Tabelul nr.3Intensitatea salinizarii(apreciata dupa continutul
total de saruri solubile in extras apos 1 : 5 corectat sau dupa
electroconductivitate)
Tipul de salinizare se stabileste dupa raportul intre ionii-gram
exprimati in miliechivalenti-gram, astfel: salinizare clorurica -
Cl-/ SO4 1,1 ; salinizare sulfatica - Cl-/ SO4 1,0 Continutul total
de saruri solubile corectat se stabileste pe baza analizei
extractului apos (1 : 5), din suma totala a anionilor si cationilor
scazandu-se daca este cazul continuturile de sulfat de calciu
solubilizat si de bicarbonat de calciu solubilizat in plus in
extract (1 : 5) fata de extract la saturatie. ECe reprezinta
electroconductivitatea solului masurata in extractul de sol la
saturatie, la 25C.In anumite conditii de mediu se poate ajunge la o
concentrare a sarurilor in sol si prin aceasta in solutia solului
(tabelul nr. 10). Acest fapt duce la cresterea presiunii osmotice,
ceea ce micsoreaza accesibilitatea apei si a substantelor nutritive
pentru plante. Pentru stabilirea gradului de salinizare a solului
se face o corelatie intre intensitatea salinizarii probei de sol
(s1- s5)cu adancimea la care se inregistreaza salinizarea
respectiva. (tabelul nr. 4).Cunoasterea gradului de salinizare a
solului are o deosebita importanta in practica agricola, pentru ca
in functie de aceasta si de natura sarurilor solubile se stabilesc
sortimentul de plante ce pot fi cultivate si masurile ameliorative
necesare pentru diminuarea continutului de saruri solubile, cel
putin in stratul de inradacinare al plantelor.
SimbolApreciereCriterii de incadrare
S0nesalinizats1la orice adancime.
S1salinizat in adancimes2-s5mai jos de 100 cm.
S2salinizat slabs2intre 0 - 100 cm;s3intre 20 - 100 cm;s4intre
50 - 100 cm.
S3salinizat moderats3intre 0 - 20 cm;s4intre 20 - 50 cm;s5intre
50 - 100 cm.
S4salinizat puternics4intre 0 - 20 cm;s5intre 20 - 50cm.
S5salinizat foarte puternics5intre 0 - 20 cm.
Tabelul nr. 4Grade de salinizare a solului
2.7. Alcalinitatea soluluiReactia alcalina a solurilor este data
fie de prezenta sarurilor alcaline (carbonati si bicarbonati ai
metalelor alcaline si alcalino-pamantoase), fie de imbogatirea
complexului adsorbtiv in Na+schimbabil.
Simbol - denumireLimite
VNa(% din T)alcalinitatea
CO32-CO3H-*
mg / me la 100 g sol
a1- nesodizat 5abs. 60 / 1,0
a2- slab sodizat6 - 10abs.> 60 / >1,0
a3- moderat sodizat11 - 15< 4 / < 1,0-
a4- puternic sodizat 165 - 10 / 0,16 - 0,33-
a5- foarte puternic sodizat> 10 / > 0,33-
Tabelul nr. 5Intensitatea sodizarii (alcalizarii) (a)(apreciata
dupa VNasau alcalinitatea probei de sol)
Intensitatea sodizarii materialului de sol, corelata cu
adancimea la care aceasta apare, stabileste gradul de sodizare al
solului (tabelul nr. 6).
SimbolApreciereCriterii de incadrare
A0nesodizata1la orice adancime.
A1sodizat in adancimea2-a5mai jos de 100 cm.
A2sodizat slaba2intre 0-100 cm;a3intre 20-100 cm;a4intre 50-100
cm.
A3sodizat moderata3intre 0 - 20 cm;a5intre 50 - 100 cm.
A4sodizat puternic sau soloneta4intre 0 - 50 cm;
A5sodizat foarte puternic sau solonet cu sodaa5intre 0 - 50
cm.
Tabelul nr. 6Grade de sodizare (alcalizare) a solului (A)(Dupa
Sistemul Roman de Taxonomie a Solurilor, 2003)
Cunoasterea gradului de sodizare al solului are o deosebita
importanta, mai ales practica. Cresterea alcalinitatii solului duce
la inrautatirea proprietatilor chimice si fizice, fapt ce are efect
negativ asupra activitatii microbiologice din sol si asupra
dezvoltarii plantelor.
CAPITOLUL III MASURI DE PROTECTIE A MUNCII
Tehnica experimentului chimic este extrem de divers i adeseori
foarte complicat. Exist o serie de reguli generale a cror nsuire
permite adaptarea la orice condiii.Se vor expune n continuare
aceste reguli:1. n laboratorul de chimie se lucreaz curat, fr
grab;2. n laboratorul de chimie hainele se protejeaz prin folosirea
halatului, iar pentru ntreinerea locului de munc sunt necesare dou
crpe: una pentru tergerea mesei, cealalt pentru tergerea exterioar
a vaselor din truse;3. Pe masa de lucru, n afara trusei i a
caietului nu se admite prezena niciunui alt obiect;4. nainte de
nceperea experimentului este necesar studierea atent a descrierii
acestuia;5. Efectuarea corect a unui experiment presupune nu numai
utilizarea reactivilor corespunztori n cantiti potrivite i adugate
la momentul oportun ci i urmrirea continu i atent a desfurrii
procesului pe tot parcursul su, notarea n caiet a particularitilor
tuturor experienelor (depunere sau dizolvare de precipitat,
degajare de gaze, schimbare de culoare, modificri de temperatur,
etc);6. Un experiment trebuie s fie econom deoarece un reactiv scos
din vasul de pstrare n cantitate mai mare dect cea neces nu se mai
reintroduce n recipientul original pentru a evita impurificarea i,
ca urmare, reprezint o pierdere;7. Tot pentru evitarea impurificrii
nu se pot schimba dopurile sau pipetele vaselor de pstrare a
reactivilor. Spatulele se spal i se usuc nainte de folosire.8.
Reactivii i instalaiile de folosin comun nu se mut la locul
individual de lucru;9. Vasele de laborator nu se folosesc niciodat
pentru alimente sau buturi destinate consumului personal10. Nu se
gust nici o substan chimic;11. Un nceptor nu efectueaz ntr-un
laborator nici o experien fr consultarea prealabil a conductorului
de luicrri practice;n laboratorul de chimie pot s apar mai multe
tipuri de accidente de munc:- rnirea cu vase de sticl;- arsurile-
intoxicaii- accidente electricen funcie de tipul accidentului de
munc exist metode de intervenie bine stabilite:Rnirea cu vase de
sticl- se verific dac n ran nu au rmas cioburi;- rana se
dezinfecteaz cu alcool etilic, soluie de permanganat sau soluie de
iod i se aplic bandajul;Arsurile pot fi de dou feluri:- termice-
chimice Arsurile termicePot s apar prin manipularea neatent a
vaselor fierbini sau prin aprinderea lichidelor volatile. n cazul
acestor arsuri de procedeaz astfel:- se aplic un pansament ce
conine soluie de permanganat de potasiu cu concentraie cu att mai
mare cu ct arsura este mai adnc;- se presar bicarbonat de sodiu i
de tamponeaz cu vat;- n cazul arsurilor superficiale se poate
folosi tamponarea cu alcool etilic apsnd tamponul pe ran timp de
2-3 minute.-Arsurile chimicen cazul arsurilor chimice anularea
efectului trebuie s in cont de natura chimic a agresorului:a)
arsurile cu acizi (sulfuric, azotic, clorhidric, fosforic) cer
tergerea uscat a arsurii cu vat, hrtie de filtru, splarea cu
cantitate mare de ap i apoi cu o soluie de 2-3% bicarbonat de sodiu
sau cu o soluie circa 1% amoniac;b)arsurile cu acid fluorhidric cer
splarea direct cu ap frecnd intens locul agresat pn la apariia
culorii roii; apoi se aplic un pansament mnuiat n suspensie de oxid
de magneziu n glicerin de concentraie 20%;c) arsurile cu baze se
trateaz prin splarea cu ap pn nu se mai simte senzaia de unsuros,
apoi se cltete cu soluie de acid acetic sau citric 2%;d) arsura cu
fosfor se trateaz cu jet de ap sau cu soluie de permanganat de
potasiu, dar este necesar prezentarea la medic deoarece poate
surveni intoxicarea cu fosfor prin ran.Intoxicaiile pot fi de dou
feluri:- intoxicaii cu gaze;- intoxicaii produse pe cale bucal.
Intoxicaiile produse pe cale bucal impun:o n cazul acizilor,
administrare de hidroxid de magneziu;o In cazul bazelor,
administrare de soluie de acid acetic sau citric;o Amoniac lichid,
aer curat i eventual respiraie artificial;o Brom, se inspir amestec
de aer cu 3-5% amoniac, se spal ochii, gura i nasul cu soluie de
bicarbonat;o Arseniu sau compui ai acestuia, lapte i ou crude;o
Sruri de plumb, cupru, mercur: lapte, albu de oun orice laborator
de chimie trebuie s existe o trus de prim ajutor. Din acesta face
parte:- tifon- vat higroscopic- serveele pentru comprese- penset-
garouri- picturi de valerian- tinctur de iod 5%- soluie concentrat
de amoniac- ap oxigenat 3%- permanganat de potasiu solid- soluie de
permanganat de potasiu- acid acetic 2%- crbune activ- etc
ANEXE
11
