Iaşi, 2010

Cuprins

Capitolul 1. Zona euro: caracteristici şi condiţii de acces...................................................3

1.1 Conceptul şi semnificaţiile monedei euro......................................................4

1.2 Funcţiile euro.................................................................................................7

Capitolul 2 Analiza criteriilor de convergenţă pentru ţările recent aderate.......................10

2.1 Riscurile monedei unice europene asupra economiei..................................14

Capitolul 3 Perspective privind extinderea zonei euro......................................................16

Bibliografie........................................................................................................................18

2

Capitolul 1. Zona euro: caracteristici şi condiţii de acces

Calitatea de membru al zonei euro consolidează gradul de interdependenţă

economică dintre statele membre. Acestea au în comun moneda euro şi politica monetară

indicată de Banca Centrală Europeană. Folosirea monedei unice şi politica monetară

comună au ca efect intensificarea legăturilor comerciale şi financiare . Această integrare

economică în creştere încurajează o mai strânsă coordonare a politicilor economice.

Având în vedere această interdependenţă, membrii zonei euro se confruntă cu provocări

economice comune, specifice. Din acest motiv, începând din 1999, ministerele de finanţe

ale statelor membre din zona euro s-au întrunit, în mod informal, într-un „Eurogrup”,

pentru a discuta chestiuni legate de responsabilităţile comune privind moneda unică. La

aceste întâlniri participă şi comisarul pentru afaceri economice şi monetare, precum şi

Preşedintele Băncii Centrale Europene. Buna funcţionare a zonei euro este crucială nu

numai pentru economiile participante, ci şi pentru întreaga Uniune. Aceasta deoarece

succesul zonei euro, care constituie, până în prezent, cea mai avansată etapă a integrării

europene, influenţează puternic performanţa economică a UE. De aceea, este vital ca

zona euro să fie atent monitorizată astfel încât să devină o ancoră pentru stabilitatea

economică în Europa şi un imbold dat reformei în actualele şi viitoarele state membre

UE1.

Zona euro se referă la cele 16 ţări din Uniunea Europeană care au adoptat euro ca

monedă unică2. Cele 16 ţări membre sunt Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franţa,

Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania,

Slovenia, Slovacia. Pe lângă acestea, 4 "micro-state", prin acordurile monetare încheiate

cu vecinii lor, sunt şi ele ataşate la zona euro : Andorra, Monaco, San Marino şi Vatican.

Zona a fost creată în 1999 de 11 ţări, la care s-a alăturat Grecia în 2001, Slovenia în 2007,

Cipru şi Malta în 2008, Slovacia în 2009.

Trei ţări din Uniunea Europeană nu au fost de acord cu introducerea acestei

monede, şi anume Danemarca, Marea Britanie şi Suedia. Estonia a primit aprobarea de a

adera la zonă începând de la 1 ianuarie 2011.1 http://ec.europa.eu/economy_finance/eu/euro_area/index_ro.htm2 http://www.ecb.int/euro/coins/html/index.en.html

3

Ungaria este o ţară “problemă”, datorită imensului deficit bugetar (peste 10% din PIB),

situaţie care impune o amânare a obiectivului iniţial (2010) către 2013-20143.

Tabelul nr.1 Aderarea ţărilor la moneda euro

Statul Anul adoptăriimonedei euro

Austria 1 ianuarie 1999Belgia 1 ianuarie 1999Cipru 1 ianuarie 2008Finlanda 1 ianuarie 1999Franţa 1 ianuarie 1999Germania 1 ianuarie 1999Grecia 1 ianuarie 2001Irlanda 1 ianuarie 1999Italia 1 ianuarie 1999Luxemburg 1 ianuarie 1999Malta 1 ianuarie 2008Olanda 1 ianuarie 1999Portugalia 1 ianuarie 1999Slovacia 1 ianuarie 2009Slovenia 1 ianuarie 2007Spania 1 ianuarie 1999

Sursa: Prelucrare după www. ecb.eu

1.1 Conceptul şi semnificaţiile monedei euro

EURO, a cărui bază legală a fost statuată prin Tratatul de la Mastricht, şi-a

început viaţa la 1 ianuarie 1999 ca monedă de cont şi abia pe 1 ianuarie 2002 aceasta

apare şi fiduciar, palpabil, ca bancnote şi monede.

Emisiunea şi punerea în circulaţie a monedei EURO este expresia dorinţelor

popoarelor europene de a adânci cooperarea pe planuleconomic,financiar şi monetar, de a

apropia oamenii şi de a beneficia de avantajele pieţei europene unice4.

În decembrie 1995, în urma deciziei Consiliului European întâlnit la Madrid,

Uniunea Europeană susţine EURO ca denumire oficială a monedei unice europene. În

3 Ciupagea, C- România în contextul globalizării şi integrării europene, Ed. Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti 2008, p. 174 Gh. M. Voinea- Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi 2007, p.31

4

conceperea monedei EURO s-a urmărit respectarea a trei criterii: să fie un simbol uşor de

recunoscut, să poată fi scris uşor de mână, să aibă un design plăcut.

EURO are drept simbol €, inspirat din epsilonul grecesc şi de la prima literă a Europei,

fiind tăiat de două linii peralele pentru a reflecta stabilitatea monedei.

Bancnotele EURO se emit în valoare de 5, 10, 20, 50,100, 200 şi 500 de euro,

având culori diferite şimărimi crescătoare în funcţie de voloare lor. Grafica este inspirată

din tema Epoci şi stiluri în Europa în care sunt reflectate ferestrele, porţile, podurile şi

stilurile arhitecturale ce caracterizează evoluţia culturii europene: romantismul,

clasicismul, renaşterea, arhitectura barocă, arhitectura rococo, arhitectura care utilizează

fierul şi sticla5.

Ferestrele şi porţile, care sunt reprezentate pe bancnotele euro ilustrează spiritul de

deschidere şi cooperare în interiorul UE. Stelele exprimă dinamismul şi armonia Europei

contemporane. Podurile reflectate pe bancnotele euro simbolizează legăturile care unesc

popoarele Europei între ele şi Europa şi restul lumii.

Tabelul 2. Trăsăturile bancnotelor EURO

Cupiuri Culoare predominantă Perioada arhitectonică

500 Purpuriu Artă modernă sec. XX

200 Galben-maro Arhitectură din oţel şi sticlă

100 Verde Baroc şi rococo

50 Portocaliu Arhitectură renascentistă

20 Albastru Gotică

10 Roşu Romană

5 Gri Clasică

Sursa: prelucare după

http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/cash/specs/index_en.htm

Moneda metalică euro cuprinde piesele de 1, 2 euro, şi 1,2, 5, 10, 20, 50 cenţi. Fiecare

monedă euro are o faţă naţională şi o faţă comună.

5 Yves Thibault de Silguy- L’Euro, LGF, 1998, P. 122

5

La 1 ianuarie 2002 s-au pus în circulaţie monedele şi bancnotele exprimate în

euro şi a început retragerea din circulaţie a biletelor şi monedelor celor douăsprezece ţări

participante la Uniunea Economică şi Monetară.

Tabelul nr. 3 Scenariul trecerii la moneda unică Euro

Etapa 1 care a presupus

următoarele măsuri:

- definitivarea denumirii, a structurii

cupiurii monedei Euro

- decizie cu privire la simbolistica

monedei Euro

- începerea fabricaţiei monedei Euro

- crearea Băncii Centrale Europene

1992- 1999

etapa II în care s-au aplicat

următoarele măsuri:

- implementarea monedei Euro în

calitate de monedă de cont şi de

rezervă

- intrarea în funcţiune Băncii

Centrale Europene

- stabilirea raporturilor de schimb

între cursurile monedelor şi Euro

- intrarea monedei Euro pe pieţele

valutare şi financiare

1999-2001

etapa III- în care s-a pus moneda

Euro în circulaţie şi a început

retragerea monedelor naţionale ale

ţărilor participante la Uniunea

2002

1 ianuarie

6

Monetară

  Sursa: Gh. M. Voinea- Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Universităţii

Al. I. Cuza, Iaşi 2007, p. 286

1.2 Funcţiile euro

O monedă este folosită pe plan internaţional nu datorită prestigiului ţării de

emisiune, ci ca urmare a utilizării sale în tranzacţiile comerciale6.

O monedă internaţională este moneda folosită atât de locuitorii ţării care emite

moneda cât şi de non-rezidenţi. Rolul internaţional a unei monede depinde de amploarea

cu care non-rezidenţii folosesc această monedă în comparaţie cu alte monede. De

asemenea, rolul internaţional al monedei este mai mare când modificările ratei dobânzii şi

a ratei de schimb pentru alte monede7. În abordarea monedei Euro în ipostaza sa de

monedă internaţională, trebuie să avem în vedere în primul rând funcţiile unei monede

internaţionale, aşa cum sunt ele abordate în literatura de specialitate.

Tabelul nr. 4 Funcţiile unei monede internaţionale

FUNCŢIA FUNCŢII CU CARACTER

OFICIAL

FUNCŢII CU CARACTER

PRIVAT

Unitate de cont Monedă de raportare

(ancoră de/ de referinţă)

Monedă de facturare în

schimburile comerciale

internaţionale

Monedă de reglementare

folosită pe plan

internaţional pentru

6 C. Kindleberger, International Currencies and the Politics of the International Language, Priceton Essays in International Finance, 61, Priceton University, 19677 Hartmann Philipp, Otmar Issing- The International Role of the Euro, 2002, Journal of policy modeling 24, p. 316

7

facturare şi decontare

Rezervă de valoare

(posibiliate de economisire)

Monedă de rezervă pentru

băncile centrale

Monedă de exprimare a

activelor bancare şi

financiare internaţionale

Mijloc de plată (de

tranzacţionare)

Monedă de intervenţie pe

pieţele valutare

-monedă de reglare a

schimburilor comerciale

-monedă utilizată pe piaţa

valutară interbancară

-monedă vehicol utilizată în

comerţul internaţional şi

pentru achitarea

obligaţiunilor

Sursa: Prelucrare după Kaufmann, Pascal, L’euro, 2eme edition, Dunod, Paris, şi

Cohen Benjamin, The future of sterling as an international currency, 1971, London,

Macmillan

Funcţia de unitate de cont este întâlnită în lieratura de specialitate sub denumirea de

măsură a valorii respectiv etalon monetar, prin intermediul căruia este asigurată

măsurarea valorii bunurilor şi serviciilor din relaţiile economice internaţionale. Ca mijloc

de plată sau de tranzacţionare euro, are următoarele caracteristici:

este cel mai ieftin instrument pentru plăţile de mică valoare – costul total mediu

pe tranzacţie efectuată este mai mic pentru numerar decât pentru instrumentele de

plată electronice comparabile;

este cel mai important instrument de plată pentru situaţii de urgenţă în

infrastructura de plăţi actuală;

este „cuprinzător”, asigurând efectuarea plăţilor chiar şi de către persoanele care

fie nu au conturi bancare, fie au acces limitat la acestea sau nu pot utiliza

modalităţile de plată electronice;

le permite clienţilor să-şi controleze mai bine cheltuielile; şi

8

s-a dovedit un instrument de plată sigur în ceea ce priveşte rezistenţa la

fraudă/contrafacere.

Rolul internaţional al unei monede este cu atât mai mare cu cât este o monedă stabilă. O

monedă slabă nu are şanse să fie dorită la nivel internaţional, deoarece o asemenea valută

aduce cu sine inflaţie şi nu poate să îndeplinească cea de-a treia funcţie, respectiv

acumularea de rezerve. O monedă puternică este utilizată pentru tipărirea de bonuri de

tezaur internaţionale şi ca monedă paralelă care să fie preferată în ţări unde există o

inflaţie semnificativă8.

Moneda euro este folosită astăzi ca monedă de facturare şi de plată în comerţul mondial,

ca monedă de rezervă (în rezervele valutare oficiale), ca monedă ancoră/ de referinţă, este

monedă “naţională” pentru unele state din afara zonei euro şi este în acelaşi timp

euromonedă, folosită pe pieţele financiare internaţionale. Moneda euro este menită să

asigure dezvoltarea schimburilor comerciale, a investiţiilor şi creşterea economică în

spaţiul european.

Capitolul 2 Analiza criteriilor de convergenţă pentru ţările recent aderate

O dată cu aderarea la Uniunea Europeană, în cele 12 ţări (2004- Polonia, Slovenia,

Ungaria, Malta, Cipru, Letonia, Estonia, Lituania, Cehia, Slovacia, 2007- România,

Bulgaria), a început o nouă dispută, legată de momentul trecerii la euro.

Intrarea în zona euro conferă o serie de avantaje9 ţărilor şi anume:

A) Avantaje economice directe

Elimină riscul valutar în scimburile comerciale dintre ţările din zona euro

Reducerea costurilor valutare

Transparenţa preţurilor

B) Avantaje economice indirecte

Reducerea ratelor dobânzilor8 C. Ciupagea- România în contextul globalizării şi integrării europene- evoluţii, tendinţe, strategii, Editura Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti 2008, p. 25-269 Vasile Cocriş- Monedă şi credit, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi 2010, p. 148-150

9

Stimularea (continuării)reformelor structurale

Încurajarea creşterii economice

Dobândirea statutului de monedă internaţională

Intrarea în zona euro nu se face automat, ci în urma unei evaluări din perspectiva

îndeplinirii criteriilor de convergenţă. Imediat ce o ţară îndeplineşte aceste criterii, ea

trebuie să fie primită, dacă nu există pericolul de a suferi şocuri10.

Criteriile de convergenţă se împart în două categorii: criterii de convergenţă

nominală; criterii de convergenţă reală.

Criteriile de convergenţă nominală care trebuie îndeplinite pentru a intra în zona euro

sunt11: stabilitatea preţurilor, criteriul finanţelor publice, criteriul participării la

mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European, criteriul convergenţei

dobânzilor.

Criteriul stabilităţii preţurilor(rata inflaţiei să nu depăşească cu un an înaintea

examinării, cu mai mult de 1,5%, nivelul mediu al inflaţiei înregistrat în acele ţări

membre care au înregistrat cele mai bune performanţe în materia stabilităţii preţurilor)

Criteriul de convergenţă a dobânzilor(rata dobânzii nominale pe termen lung la

obligaţiunile de stat să nu depaşească, în ultimul an, înaintea evaluării, cu mai mult de 2%

media ratelor dobânzilor la obligaţiunile pe termen lung ale statului din acele state

membre care prezintă cele mai bune rezultate în ce priveşte stabilitatea preţurilor)

Criteriul situaţiei finanţelor publice(deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB,

datoria publică să nu depăşescă 60% din PIB)

Criteriul participării la mecanismul de cursuri fixe al SME(moneda naţională să fi făcut

parte dintr-un mecanism de cursuri fixe cel puţin 2 ani)

Tabelul nr. 5 Indicatori de convergenţă nominalăStabilitatea preţurilor

FINANŢELE PUBLICE Cursul de schimb Rata dobânzii

Inflaţia măsurată prin IAPC12

Ţară cu deficit excesiv13

ExcedentulDeficitulAdm.

Datoria publică brută15

Monedă care participă

Cursul de schimb

10 C. Ciupagea- România în contextul globalizării şi integrării europene- evoluţii, tendinţe, strategii, Editura Centrul de Informare şi Documentare Economică, Bucureşti 2008, p. 1611 Art. 121 (ex- art. 109J) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, modificat prin Tratatul de la Maastricht şi Protocolul privind criteriile de convergenţă prevăzute de art. 121 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (1992)

10

publice14 la MCS II16

faţă de euro17

Bulgaria 200820092010

12,02,51,7

NuNuNu

1,8-3,9-2,8

14,114,817,4

NuNuNu

0,00,00,0

5,47,26,9

Cehia200820092010

6,30,60,3

DaDaDa

-2,7-5,9-5,7

30,035,439,8

NuNuNu

10,2-6,02,6

4,64,84,7

Estonia200820092010

10,60,2-0,7

NuNuNu

-2,7-1,7-2,4

4,67,29,6

DaDaDa

0,00,00,0

………18

Letonia200820092010

15,33,30,1

NuDaDa

-4,1-9,0-8,6

19,536,148,5

DaDaDa

-0,4-0,4-0,4

6,412,412,7

Lituania200820092010

11,14,22,0

NuDaDa

-3,3-8,9-8,4

15,629,338,6

NuNuNu

0,00,00,0

5,614,012,1

Ungaria200820092010

6,04,04,8

DaDada

-3,8-4,0-4,1

72,978,378,9

NuNuNu

-0,1-11,54,5

8,29,18,4

Polonia200820092010

4,24,03,9

DaDaDa

-3,7-7,1-7,3

47,251,053,9

NuNuNu

7,2-23,28,4

6,16,16,1

România200820092010

7,95,65,0

NuDaDa

-5,4-8,3-8,0

13,323,730,5

NuNuNu

-10,4-15,12,9

7,79,79,4

12 Variaţii procentuale anuale medii. Datele pentru anul 2010 se referă la perioada aprilie 2009- martie 201013 Se referă la situaţia în care o ţară face obiectul unei decizii a Consiliului UE privind existenţa deficitului excesiv cel puţin pentru o parte a anului respective. Informaţiile pentru anul 2010 se referă la perioada de până la termenul- limită de 23 aprilie 2010 aferent datelor statistice14 Procent în PIB. Datele pentru 2010 provin din prognozele Comisiei Europene din primăvara anului 201015 Informaţiile pentru 2010 se referă la perioada până la termenul limită de 23 aprilie 2010 aferent datelor statistice16 Variaţii procentuale anuale medii. Datele pentru 2010 sunt calculate ca variaţii procentuale ale mediei pentru perioada 1 ianuarie 2010- 23 aprilie 2010 comparativ cu media anului 2009. Ovaloare pozitivă sau negativă indică aprecierea sau deprecierea faţă de euro.17 Rate ale dobâmzii anuale medii. Datele pentru anul 2010 se referă la intervalul aprilie 2009- martie 201018 Pentru Estonia nu este disponibilă o rată a dobânzii pe termen lung

11

Suedia200820092010

3,31,92,1

NuNuNu

3,5-0,5-2,1

38,342,342,6

NuNuNu

-3,9-10,46,8

3,93,33,3

Valoarea de 1,0% -3,0% 60,0% 6,0% Referinţă19

Sursa: Comisia Europeană (Eurostat) şi BCE Calendarul după care vor intra ţările în zona euro ne arată că în primele valuri de

extindere au intrat ţările mici, care nu pun probleme deosebite, având un nivel de

dezvoltare relativ ridicat, în timp ce ţările mari (Polonia, Ungaria, Cehia) vor face

obiectul extinderii după 2010.

Prima pe listă este Slovenia care a trecut la euro de la 1 ianuarie 2007.

La data de 10 iulie 2007, Consiliul Uniunii Europene a aprobat solicitarea

Ciprului de a adera la zona euro începând cu 1 ianuarie 2008. La 1 ianuarie 2008, euro a

devenit moneda oficială în Cipru, înlocuind lira cipriotă (CYP) conform cursului de

schimb fixat irevocabil la 1 EUR = 0,585274 CYP. Tot în anul 2008, euro a devenit

moneda oficială şi în malta, înlocuind lira malteză(1 EUR=0,429300mtl).

La data de 8 iulie 2008, Consiliul Uniunii Europene a aprobat solicitarea

Slovaciei de a adera la zona euro începând cu 1 ianuarie 2009. La data de 1 ianuarie

2009, euro a devenit moneda oficială în Slovacia. Acesta a înlocuit coroana slovacă

(SKK) pe baza cursului de schimb fixat irevocabil la 1 EUR = 30,1260 SKK20.

La data de 13 iulie 2010, Consiliul Uniunii Europene a aprobat solicitarea Estoniei

de a adera la zona euro începând cu 1 ianuarie 2011. De la această dată, Estonia va face

parte din zona euro, moneda euro înlocuind coroana estoniană la cursul de schimb fixat

irevocabil la 1 EUR = 15,6466 EEK.

Aderarea Lituaniei şi Letoniei la zona euro este prognozată cel mai devreme în

2014. Pentru Polonia, Ungaria, Cehia aderarea este prognozata la 1 ianuarie 201521.

Dominique Strauss-Kahn, directorul general al FMI, a declarat la sfârşitul lunii

martie 2010 că România ar putea adopta moneda euro mai târziu decât şi-a programat, în

19 Valoarea de referinţă se referă la perioada aprilie 2009- martie 2010 pentru inflaţia măsurată prin IAPC şi prin ratele dobânzilor pe termen lung. Pentru criteriul privind finanţele publice, perioada de referinţă este anul 2009.20 http://www.ecb.europa.eu/euro/changeover/slovakia/html/index.ro.html21 http://www.financiarul.com/articol_53544/aderarea-romaniei-la-zona-euro-nu-va-avea-loc-inainte-de-2016-2017.html

12

anul 2015, dar până atunci trebuie să îşi consolideze politicile monetare şi financiare

pentru a intra pe drumul cel bun”

Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, a declarat pe

12 mai 2010, cu ocazia adoptării de către Comisia Europeana a ultimului raport de

convergenţă, ca aderarea la zona euro a României se va face cu o întârziere de unu-doi

ani: „Contează mai puţin o amânare de un an sau doi, doar că trebuie să fim pregătiţi

pentru a intra în zona euro. Noi insistăm pe 2014-2015, pentru că acest obiectiv poate şi

trebuie să fie catalizator pentru politici economice coerente, fără de care nu vom putea

adera la euro”.

Graficul nr. 1 Rata inflaţiei în România

Sursa: www. bnr.roCriteriile de convergenţă reală se evaluează pe baza indicatorilor următori: gradul de

deschidere a economiei, ponderea comerţului bilateral cu ţările membre ale UE, structura

economiei naţionale, nivelul PIB/locuitor.

2.1 Riscurile monedei unice europene asupra economiei

Ţările care au adoptat moneda euro au făcut-o în vederea creşterii bunăstării, astfel

încât de-a lungul perioadei inflaţia s-a aflat la un nivel foarte mic, datorându-se şi

politicilor duse de autorităţile monetare de- lungul timpului.

Inflaţia diferă de la ţară la ţară arătând astfel diferenţele dintre ritmurile de

creştere şi cererea internă pe termen mediu. Produsul intern brut nu a fost influienţat de

adoptarea euro el rămânând la acelaşi nivel de dinainte. Pentru a preveni unele şocuri este

nevoie de o armonizare a mixului de politici şi a unor reforme care să aducă soluţii la

13

problemele economico sociale ale UE : reforma sistemului de pensii, reforma profundă a

pieţei muncii, dezvoltarea unei politici de impulsionare a inovării.

În ce priveşte rata şomajului adoptarea euro nu a adus o îmbunătăţire ci rata

şomajului se menţine ridicată încontinuare ducând astfel la o serie de nemulţumiri

sociale.

Ca urmare a adoptării monedei euro productivitatea muncii, deficitul de cont

curent, exporturile şi importurile nu au suferit modificări, s-au menţinut la niveluri

scăzute ca urmare a unei politici monetare riguroase.

Ţările care deţin moneda euro sunt ferite de influienţe externe în implementarea

politicilor economice, putând astfel să-şi urmărească obiectivele politicii fără

constrângeri influienţând şi alte ţări. Ţara sursă a monedei internaţionale poate să-şi

finanţeze deficitele din propria monedă, iar prin intermediul sistemului său bancar trebuie

să constituie garanţia de lichiditate şi de solvabilitate de care are nevoie sistemul.

Principalul avantaj al monedei euro îl reprezintă flexibilitatea sporită a politicii

macroeconomice şi transferul implicit.

Euro prezintă o provocare şi o oportunitate pentru ţările care o adoptă, deoarece euro

modifică permanent regulile de bază ale mediilor de afaceri europene şi impulsionează

modificările majore în planul concurenţional din lumea întreagă. Impactul strategic al

monedei euro este împărţit în 6 domenii generale : pieţe, concurenţă, produse,

aprovizionare, finanţare şi organizare.

14

Capitolul 3 Perspective privind extinderea zonei euro

Graficul nr. 2 Evoluţia zonei euro (1999-2009)

Sursa: http://www.ecb.europa.eu/euro/intro/html/map.en.html

15

Pentru Statele Membre care au adoptat moneda euro(în prezent 16 ţări- Austria,

Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda,

Portugalia, Spania, Slovenia, Cipru, Malta şi Slovacia), multe s-au schimbat. Decizia

iniţialã de a deplasa piaţa unicã cãtre o monedã unicã pare a fi fost una practicã, dar în

spatele uniunii economice şi monetare se aflã un proiect politic amplu. Odatã ce un Stat

Membru intrã în zona euro el devine parte a „inimii Europei”, cu o integrare mai

puternicã şi mult mai profundã decât cea din UE-27.

Plecând de la premisa că majoritatea ţărilor înregistrează deficite majore şi că vor

lua o serie de măsuri drastice se va reuşi să se stabilească încrederea investitorilor şi

astfel deficitul nu ar depăşi 3% din PIB. În schimb asemenea măsuri ar putea duce la

diferite acţiuni sociale. Pentru a se evita adâncirea crizei se pot face diferite împrumuturi

acordate de FMI, iar acestea să fie folosite pentru aplicarea reformelor necesare creşterii

productivităţii. Dacă un stat ar intra în incapacitate de plată trebuie să aleagă să rămână în

zona euro pentru a proteja economia ţării respective şi el s-ar putea finanţa prin emiterea

de titluri de stat. Chiar dacă moneda europeană prezintă o serie de avantaje, totuşi ea

prezintă şi o serie de temeri legate de viitoarea evoluţie. De aceea se impune o colaborare

strânsă între statele membre ale zonei euro pentru dezvoltarea unor politici comune de

creştere economică. Statele care au înregistrat diminuări a productivităţii muncii trebuie

să ia măsurile necesare în vederea refacerii acesteia oricât ar fi de dure pe termen scurt.

Dominique Strauss-Kahn este de părere că situaţia din Europa rămâne în continuare

dificilă, iar specialiştii din economie trebuie să accelereze găsirea unor soluţii pentru

scoaterea monedei euro din zona crizei. Într-un discurs susţinut la Geneva, citat de

Reuters, şeful FMI a susţinut că efectele crizei se fac, în continuare, simţite în Europa, iar

"viitorul este mai incert ca niciodată".

Strauss-Kahn a declarat că situaţia unor state precum Grecia şi Irlanda

subliniază necesitatea unor "răspunsuri" mult mai coordonate la "furtunile" economice şi

financiare. "Întârzierea în consolidarea supravegherii şi creării unor mecanisme eficiente

de rezolvare a crizei ar putea conduce la următoarea criză", a spus oficialul Fondului

Monetar International, citat de Reuters.

16

Anul 2011 va fi decisiv pentru viitorul Uniunii Europene şi al zonei euro,

urmând să fie revizuită guvernanţa economică, a declarat preşedintele Băncii Centrale

Europene (BCE), Jean-Claude Trichet. "Suntem confruntaţi cu un an decisiv. În 2011 va

fi adoptat cadrul revizuit al guvernanţei, vor fi discuţii aprofundate despre gestiunea

financiară şi poate va debuta modificarea Tratatului de la Lisabona", a spus Trichet, care

a prezentat raportul anul pentru 2009 al BCE, în Parlamentul European.

Bibliografie

C. Ciupagea- România în contextul globalizării şi integrării europene- evoluţii,

tendinţe, strategii, Editura Centrul de Informare şi Documentare Economică,

Bucureşti 2008

C. Kindleberger, International Currencies and the Politics of the International

Language, Priceton Essays in International Finance, 61, Priceton University,

1967

Christian N. Chabot- Euro, Moneda Europeană, Editura Teora, Bucureşti 2000

Cohen Benjamin, The future of sterling as an international currency, 1971,

London, Macmillan

17

Gh. M. Voinea- Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Universităţii

Al. I. Cuza, Iaşi 2007

Gh. Moroşan- Impactul introducerii euro asupra activităţii bancare din România,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2009

Gh. Voinea- 10 ani de la lansarea euro: Prefacerile şi viitorul monedei în

contextul crizei mondiale, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi 2010

Hartmann Philipp, Otmar Issing- The International Role of the Euro, 2002,

Journal of policy modeling 24

Kaufmann, Pascal, L’euro, 2eme edition, Dunod, Paris

Vasile Cocriş- Monedă şi credit, Editura Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi 2010

Yves Thibault de Silguy- L’Euro, LGF, 1998

Webografie:

http://ec.europa.eu http://www.ecb.europa.eu http://www.financiarul.com www. ecb.eu www.bnr.ro

18