UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI ȘTIINȚE POLITICE

SPECIALIATEA: RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE

INTEGRAREA ROMÂNIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

STUDENȚI: DIANA-LIVIA IVANOF

MARIA MĂDĂLINA PĂPUREANU

ANUL I

CONSTANȚA 2015

2

CUPRINS

1. Cronologia relatiilor dintre Romania si Uniunea Europeana (1967-2007)…………4-8

2. Principalele avantaje ale aderării României la Uniunea Europeană………………..8-10

3. Sprijinul financiar comunitar după aderarea României la Uniunea Europeană……10-11

4. Principalele drepturi și obligații asumate de România prin adoptarea acquis-ului

comunitar…………………………………………………………………………...11-12

3

INTRODUCERE

Această lucrare prezintă drumul României spre aderarea la Uniunea Europeană, pașii pe care i-a

parcurs, obstacolele întâmpinate și beneficiile câștigate odată cu această.

Fiind tineri cetățeni din România, țară membră a Uniunii Europene, am a les să redactăm

un proiect pe această temă cu scopul de a cunoaște cât mai în profunzime țara în care trăim. Că

viitori adulți, consumatori de bunuri și servicii europene, considerăm că este spre câștigul nostru

să fim informați despre politicile din cadrul Uniunii în legătură cu România, întrucât informația

este putere.

Uniunea Europeană cuprinde 28 țări și aproximativ 500 de milioane de locuitori și este o

mare putere pe scena politică mondială. "Unitate în diversitate" este deviza Uniunii Europene,

mentionată oficial pentru prima dată în 2004. Semnificația devizei este că, prin Uniunea

Europeană, europenii își unesc eforturile pentru a lucra impreună pentru menținerea păcii și

pentru prosperitate și că numeroasele culturi, tradiții și limbi diferite care coexistă în Europa sunt

un atu pentru continentul nostru.

4

CRONOLOGIA RELAȚIILOR DINTRE ROMÂNIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ

(1967-2007)

Republica Socialistă România, aflată sub regimul comunist Ceaușescu, este prima țară din

Europa centrală și de est ce stabilește relații cu Comunitatea Europeană. In anul 1967 se inițiază

negocieri cu Comunitatea Economică Europeană în vederea încheierii unei serii de acorduri

tehnico-sectoriale privind produse agro-alimentare. In 1969 Comunitatea Economică Europeană

stabilește un regim vamal comun pentru importurile din Europa de est, inclusiv pentru Republica

Socialistă România. Primul document ce atestă faptul că mai multe întreprinderi românești au

acces pe piața comunitară pentru produse agro-alimentare fără suprataxă vamală este:

Reglementarea CEE 58/70 privind exportul de ouă pe piața comunitară din 1970. In decembrie

1971, Republica Socialistă România demarează un proces în care solicită acordarea de către

Comunitatea Economică Europeană a regimului preferințelor vamale generalizate (SPG),

urmând ca în februarie 1972 să solicite această acordare, fiind primul stat comunist în această

situație. In luna aprilie a aceluaisi an, Republica Socialistă România, împreună cu mai multe

state din blocul comunist, este acuzată de practicarea unor prețuri de dumping la îngrășămintele

chimice de mai multe state ale Comunității, însă în urma unor discuții tehnice pe această temă

între reprezentanții celor două părți, Republica Socialistă România nu este sancționată. Consiliul

de Miniștri al Comunității Economice Europene adoptă o hotărâre de principiu în unanimitate

privind includerea Republicii Socialiste Romania în sistemul preferințelor vamale generalizate în

iunie 1973, și avea să intre în vigoare la 1 ianuarie 19741.

Intre anii 1975 și 1981, relațiile între Republica Socialistă România și Comunitatea

Economică Europeană sunt consolidate cu ocazia mai multor acorduri sectoriale cu privire la

exportul produselor textile, produselor siderurgice și mai apoi a produselor industriale ( altele

decât cele textile și siderurgice) românești pe piața comunitară. De asemenea, în această perioadă

se instituie o Comisie Mixtă de colaborare între statul român și Comunitatea Economică

Europeană. In 1984 încep negocierile în vederea încheierii unui acord privind cooperarea

1 Luciana-Alexandra Ghica- Romania si Uniunea Europeana, Editura Meronia, Bucuresti, 2006, p 128 -136

5

economică și comercială, negocieri ce sunt întrerupte în anul 1988. Anul 1989 aduce multe

schimbări în relațiile româno-europene, schimbări ce încep cu luna martie când Spania

(deținătoare a Președenției Comunității) cere Republicii Socialiste România să-și respecte

angajamentele asumate în cadrul Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE),

iar Parlamentul European solicită Comuntăţii reexaminarea relațiilor cu Republica Socialistă

România din cauza politicii interne a acesteia. Urmează ca în luna aprilie Consiliul și Comisia

Europeană să suspende convorbirile cu Republica Socialistă România din cauza nerespectării

drepturilor omului de către autoritățile românești, iar în decembrie Miniștri de Externe ai statelor

membre să condamne public regimul Ceaușescu și măsurile de pedepsire luate de organele de

stat împotriva demonstrațiilor de la Timișoara2.

Incepând cu luna martie a anului 1990 se stabilesc legături diplomatice între România și

Comunitate, iar din aprilie un ambasador român își începe activitatea pe lângă Comunitățile

Europene, la Bruxelles. In iunie este deschisă Delegația Permanentă a Comisiei Europene la

București. La începutul anului fusese parafat un acord comercial și de cooperare între România și

Comunitate care urma a fi semnat tot în iunie, însă din cauza venirii minerilor în capitală, acesta

a fost amânat până la data de 22 octombrie. Este ratificat de Parlamentul românesc la 30 ianuarie

1991, de cel european la 22 februarie 1991 și intră în vigoare în luna mai a aceluiași an. Tot în

anul 1991, România primește statutul de invitat special pe lângă Comunitatea Europeană la 30

ianuarie, iar mai târziu, în mai, au loc primele negocieri în vederea posibilității asocierii

României la Comunitatea Europeană. De asemenea, are loc și prima reuniune a Comisiei mixte

România-Piață comunitară în cadrul acordului comercial, iar România este inclusă în programul

PHARE, program ce urmărește întărirea administrațiilor și instituțiilor publice, o eficientizare în

domeniul legislativ și a reglamentelor tehnice.

La data de 7 februarie 1992 este semnat Tratatul de la Maastricht, tratat ce intră în

vigoare în anul următor și prevede apariția numelui oficial: Uniunea Europeană. In același an, în

decembrie Comunitatea Economică Europeană oferă României un împrumut de 80 milioane

ECU (European Currency Unit) pentru susținerea balanței de plăți. Incepând cu anul 1993, se

încep procese de ratificare a Acordului European instituind o asociere între România, pe de o

parte, și Comunitățile europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte. Până la intrarea

în vigoare a acestui tratat (la 1 februarie 1995), se semnează “Acordul interimar privind

2 Ibidem p. 137-148

6

asocierea României la Comunitatea Economică Europeana”, ce va fi principalul cadru legislativ

de dialog între cele două părți. Aceste două acorduri urmează să fie modificate în 1994 printr-un

acord sub formă de scrisori ce aduce beneficii României, beneficii ce compensează întârzierea

punerii în aplicare a unor compromisuri la produsele agricole de către Comunitate. In 1995 se

constituie Comitetul parlamentar mixt România-Uniunea Europeană și Comisia Parlamentului

României pentru Integrare Europeană. Aceastea două urmează să aibă reuniuni în următorii ani,

împreună cu Comisia de Asociere România-Uniunea Europeană, până la aderarea efectivă a

României în 20073.

Comisia pentru elaborarea strategiei de integrare europeană elaborează Strategia

Națională de Pregătire a Aderării care este semnată la Snagov de către toate partidele politice pe

21 iunie 1995, iar a doua zi este prezentată Uniunii Europene, împreună cu cererea oficială de

aderare. Pe 15-16 decembrie la Madrid are loc Consiliul European în cadrul căruia statele

membre decid începerea negocierilor din 1998 cu 11 țări (inclusiv România), precum și a

procedurilor de începere a negocierilor. România primește în 1996 chestonarul Comisiei

Europene privind pregătirea documentației pentru administrarea României ca membră a Uniunii.

România trimite Comisiei chestionarul în același an, însă la 10 iulie 1997 Comisia Europeană

recomandă neincluderea României în primul val al extinderii din cauza întârzierilor în reforma

economică și administrativă, iar raportul Comisiei arată că România nu are o economie de piață

funcțională, capabilă să facă față presiunilor concurenței europene. La 12-13 decembrie 1997 se

deschid negocierile de aderare doar cu Cehia, Polonia, Estonia, Slovacia și Ungaria4.

Anul 1998 aduce progrese, întrucât la începutul anului România primește primul

Parteneriat pentru Aderare ce include asistență financiară din 3 direcții: SAPARD (dezvoltarea

agriculturii și a mediului rural), ISPA (dezvolatrea transporturilor și protecția mediului) și

PHARE. La sfârșitul anului Consiliul European de la Viena subliniază progresele în vederea

începerii negocierilor de aderare realizate de România și alte patru state (Bulgaria, Letonia,

Lituania și Slovacia), însă raportul Comisiei Europene din 13 octombrie arată că România nu

este pregătită să înceapă negocierile de aderare, pe termen mediu, pentru ca nu are încă o

economie de piață funcțională. In 1999, Guvernul României înaintează Comisiei primul

Program Național de Aderare la Uniunea Europeană, și, în ciuda rezoluției Parlamentului

3 Ibidem p. 148-158

4 Oana Duta- Tratatul de aderare la Uniunea Europeană - Exigențe în procesul integrării României , editura

Universitară, Bucureşti, 2010

7

European prin care aderarea României se prezintă prematură, Consiliul European de la Helsinki

decide deschiderea negocierilor de aderare cu toate statele, inclusiv România. La 15 februarie

2000, la Bruxelles, sunt deschise oficial negocierile de aderare. Aceste negocieri sunt organizate

pe capitole și sunt discutate din 28 martie 2000 până la 8 decembrie 2004 când se închid

negocierile capitolelor 6 și 24. Capitolele discutate cupr ind probleme ce privesc: întreprinderile

mici și mijlocii, știința și cercetarea, educația și formarea profesională a tinerilor, relațiile

economice internaționale, politica externă și de securitate comună, statistica, cultura și

audiovizualul, telecomunicațiile și tehnologia informațiilor, dreptul societăților comerciale,

pescuitul, uniunea vamală, controlul financiar, protecția consumatorului și sănătatea publică,

impozitarea, politica socială și ocuparea forței de muncă, libera circulație a mărfurilor, a

persoanelor și a serviciilor, energia, mediul, politica regională și coordonarea instrumentelor

structurale, cooperarea în domeniul justiției și a afacerior interne, uniunea economică și

monetară, politica industrială și agricultura, prevederile financiare și bancare bugetare5.

In drumul României spre aderare sunt înființate, la incepului anului 2001, Ministerul

Integrării Europene (HG 14/2001) și instituția ministrului delegat (negociator-șef), iar prin HG

273/2001 este înființată Delegația Națională pentru Negocierea Aderării României la UE,

condusă de negociatorul-șef. Câteva luni mai târziu, Guvernul României adoptă Programul

Economic de Pre-Aderare al Romaniei. Pe 12-12 decembrie 2002, la Consiliul European de la

Copenhaga, sunt închise oficial negocierile de aderare cu cele 10 state care urmează să adere la 1

mai 2004 și sunt adoptate foile de parcurs revizuite pentru România și Bulgaria. In 2003, pe 1

martie, Banca Națională Românească înlocuiește dolarul cu euro ca monedă de referință pentru

moneda națională, iar pe data de 23 octombrie intră în vigoare versiunea revizuită a Constituție

României, modificată cu scopul de a corespunde cerințelor de integrare la NATO și UE.

La 12-13 decembrie, Consiliul European de la Bruxelles își exprimă dorința ca România

și Bulgaria să devină membre în 2007, remarcând în prealabil progresul acestora. Un an mai

târziu, statele încheie oficial negocierile de aderare și le este recomandată semnarea Tratatului de

aderare în 2005 și aderarea efectivă în 2007. Comisia Europeană avizează favorabil semnarea

acestui tratat la 22 februarie 2005, iar pe 13 aprilie se adoptă rezoluția referitoare la aderare de

către Parlamentul European cu 497 voturi pozitive, 93 negative și 71 de abțineri. Tratatul de

Aderare a României la Uniunea Europeană se semnează la Luxemburg pe 25 aprilie și din acel

5 Luciana-Alexandra Ghica- Romania si Uniunea Europeana, Editura Meronia, Bucuresti, 2006, p. 158 -171

8

moment România are statutul de observator activ pe lângă instituțiile Uniunii. Statele membre

ratifică tratatul pe rând, începând cu Slovacia la 21 iunie 2005, ultima fiind Danemarca (21

noiembrie 2006). Comisia Europeană publică până în 2007 3 Rapoarte Comprehensive de

Monitorizare pentru România în care confirmă progresele realizate în pregătirea internă a

României și prezintă un număr de aspecte restante, ultimul dintre aceste fiind adoptat la 26

septembrie 2006, acesta incluzând condiția de a fi rezolvate anumite rămâneri în urmă 6.

PRINCIPALELE AVANTAJE ALE ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA

EUROPEANĂ

1.Creșterea nivelului de trai

Cel mai important effect pe care îl poate resimți populația unui stat membru al Uniunii Europene

este creșterea nivelului de trai.Pe langă accesul la cea mai importantă piață unică din

lume,mediul de afaceri românesc beneficiază de un cadru legislativ mult mai stabil.Pentru

investitori aderarea la Uniunea Europeană înseamnă oportunitați de afaceri mai numeroase și

eficiență sporită.Acest fapt duce la creșterea generală a eficienței economice românești datorită

îmbunătațirii modului de alocare a resurselor.Cadrul legislativ comun favorizează o creștere a

numărului de investiții străine, ceea ce permite accesul la tehnologii mai performante și la noi

segmente de piață. Competitivitatea este stimulată și de eliminarea barierelor în calea liberei

circulații a bunurilor, serviciilor și capitalurilor.

2.Standarde ridicate

De asemnea, creșterea nivelului de trai este strâns legată de adoptarea unor standarde ridicate in

domeniul politicilor sociale ce au drept scop reducerea decalajelor economice. În acest scop,

legislația comunitară pune accent pe respectarea drepturilor fundamentale și egalității între

cetățenii Uniunii si sprijină financiar derularea de proiecte pentru diminuarea discriminării de

orice fel.

Alte domenii importante în care Uniunea Europeană propune standarde mai ridicate decât

cele obișnuite in statele membre sunt protecția mediului si protecția consumatorului. În ceea ce

6 Ibidem p. 171-192

9

privește protecția consumatorului,în afara aspectelor ce țin de siguranța alimentară, Uniunea s-a

remarcat pentru normele privind protecția minorilor și reglementarea televiziunii inșelătoare în

cadrul programelor radio și TV. Conform legislației comunitare, după aderare cel puțin 30% din

programele radio-tv trebuie să fie românești.

3.Cetațenie europeană

Statutul de cetațean al Uniunii Europene este aceeași pentru toți lucuitorii statelor membre,

indiferent de momentul aderării, dimensiunea statului sau dezvoltarea economică. Un avantaj al

cetățeniei europene la care are acces și România după aderare îl constituie posibilitatea de a

beneficia de protecție consulară si diplomatică din partea unui alt stat membru în momentul

efectuării unor călătorii in afara UE. În plus cetațenii români au dreptul de a călători și de a se

stabili în orice stat membru.

Această libertate de circlație a persoanelor presupune și accesul egal la oportunitați de

muncă în toate țările membre, drept acordat tuturor cetățenilor Uniunii Europene. România a

negociat o perioadă de tranziție între 3 și 7 ani de la aderare,solicitând clauza reciprocității, adică

un stat membru poate restricționa accesul forței de muncă din România pe piața sa de muncă,dar

nu mai mult de 7 ani și numai în anumite domenii. De asemenea,nici cetățenii statului care

restricționează accesul pe această piață al cetățenilor români nu au drept de muncă în România.

Există categorii de profesii cum ar fi medicii,arhitecții și alte profesii liberale,care au acces fără

restricții în Uniune imediat după aderare.

Egalitatea în drepturi a cetățenilor înseamnă și reprezentarea în toate instituțiilor

europene. Din acest punct de vedere, România este egală cu toate celelalte țări membre. În

plus,documentele importante sunt traduse și în limba română, una din limbile oficiale ale

Uniunii.

În Uniunea Europeană România va rămâne un stat democratic suveran,pentru că Uniunea

este fondată pe principii ce permit acordarea statutului de membru numai acestor state. Ca

urmare,va avea în continuare și instituții proprii de reprezentare la nivel național.

4.Agricultura și dezvoltarea rurală

După aderare, un sector prioritar a fost agricultura,care a fost sprijinită financiar și institutional în

vedera dezvoltării rurale durabile,care să asigure venituri decente locuitorilor din zonele

rurale,protejând totodată mediul înconjurător. Politica Agricolă Comună (PAC), care se aplică în

10

toate statele membre, a fost pregătită în România prin programul SAPARD. După aderare,

programul SAPARD este înlocuit cu Programul Național de Dezvoltare Rurală.

România a negociat perioade de tranziție pentru soiurile hibride de viță de vie destinate

producerii de vin si comercializării care sunt interise de Uniunea Europeană, în general din

motive ce țin de protecția consumatorului. În plus,unele produse obținute prin metode

tradiționale vor putea fi în continuare realizate. Astfel România a negociat si a obținut

recunoașterea și protecția unor denumiri de origine geografică pentru mai multe tipuri de băuturi

și produse7.

SPRIJINUL FINANCIAR COMUNITAR DUPĂ ADERAREA ROMÂNIEI

LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Toate statele membre pot beneficia de sprijin financiar de la bugetul Uniunii Europene

din trei mari direcții.Cea mai importantă direcție este cea a fondurilor structurale și de

coeziune.La fel de important din punct de vedere financiar este si sprijinul pentru agricultură și

dezvoltare rurală. Cea de a treia direcție majoră este cofinanțarea de proiecte în domenii precum

știința și cercetarea, educația, etc.

Pentru a acoperi toate cheltuielile de care Uniunea Europeană are nevoie, toate statele

membre contribuie la un buget comun care este negociat cu doi ani înainte. Veniturile provin în

general din trei surse și anume taxe vamale, taxe pe importuri de produse agricole și un procent

din TVA.România a fost stat beneficiar în primii ani după aderare. Din acest motiv, pachetul

financiar pentru România a fost limitat la o perioadă de trei ani8.

Conform negocierilor, fondurile de care a beneficiat România după aderare au fost

obținute în special prin intermediul prevederilor referitoare la agricultură, politica regională și

coordonarea instrumentelor structural și prevederi financiar-bugetare. La baza elaborării

propunerii de pachet financiar a stat angajamentul politic al statelor membre că România va

7 http://conference.dresmara.ro/conferences/2006/10_Dumea_Viorel.pdf , accesat la data de 23 decembrie 2015, ora

15:28

8 http://europa.eu/publications/sli de-presentations/slides/pdf/solidarity_ro.pdf,accesat la 28 decembrie,ora 09:14

11

beneficia de tratament nediscriminatoriu în raport cu cele zece state care au aderat în 2004 și că

se vor aplica aceleași principii și după care a fost elaborat pachetul financiar pentru cele zece.9

PRINCIPALELE DREPTURI ȘI OBLIGAȚII ASUMATE DE ROMÂNIA

PRIN ADOPTAREA ACQUIS-ULUI COMUNITAR

Pentru a adera la Uniunea Europeană și a beneficia de calitatea de membru al acestei

organizații,România trebuia să aibe:

1.Instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului

2.Economie de piață funcțională, precum și capacitatea de a face față presiunilor concurențiale

ale pieței interne a Uniunii Europene

3.Capacitatea de a-și asuma obligațiile de stat membru

Pentru a îndeplinii aceste obiective, alături de o serioasă reformă politică, economică și

instituțională,România trebuie să transpună legislația Uniunii Europene în legislația naționa lă și

să o aplice prin structuri administrative si juridice.

România preia în totalitate acquis-ul comunitar adoptat până la o anumită data și

negociază ritmul în care adaptarea legislativă și punerea în practică a reglementărilor comunitare

are loc. Pentru fiecare capitol al acquis-ului, negocierile au fost coordonate din partea României

de un anumit minister. După aderare, acest minister este în general și instituția relevantă pentru

gestionarea fondurilor europene acordate.

Mult mai important este însa faptul că negocierile care au dus la apariția acestei legislații

au permis frecvent adoptarea unor standard mai ridicate în multe domenii,astfel incât interesele

cetățenilor sa poată fi mai bine protejată10.

9 http://store.ec tap.ro/suplimente/simpozion_ager_2007_vol2_ro.pdf,accesat la 28 decembrie 2015, ora 11:43

10

Luciana-Alexandra Ghica- Romania si Uniunea Europeana, Editura Meronia, Bucuresti, 2006, p. 43-46

12

ÎNCHEIERE

În aceasta lucrare am încercat să surprindem cât mai bine și mai corect situația României

dinainte de intrarea în Uniunea Europeană cât și evoluția acesteia după momentul intrării în

Uniune.

Este important să cunoaștem toate amănuntele legate de țara în care trăim în special

evoluțiile pe care aceasta le-a avut pe parcursul mai multor ani dar și plusurile și minusurile care

au existat înainte și după aderare.

Până în ziua de astăzi evoluția României a fost bună și sperăm că de acum în colo aceasta

să crească din ce în ce mai mult și să devină o țară mai bogată și mult mai evoluată decât este

acum.

13

Bibliografie

Literatură de specialitate:

1. DUTA, Oana - Tratatul de aderare la Uniunea Europeană- Exigențe în procesul integrării

României, editura Universitară, Bucureşti, 2010

2. GHICA, Luciana-Alexandra - Romania si Uniunea Europeană, Editura Meronia,

Bucureşti, 2006

Site-uri Internet:

1. http://conference.dresmara.ro (site-ul oficial al Departamentului Regional de Studii

pentru Managementul Resurselor de Apărare)

2. http://europa.eu (site-ul oficial al Uniunii Europene)

3. http://ectap.ro (site-ul oficial al Asociației Generale a Economiștilor din România)