Cornelia Maria F\rlke s-a ndscut in 19b8, in Germania, qi esteo cunoscutd scriitoare de literaturd pentru copii. intreaga sacarierd. s-a invArtit injurul lumii acestora din urmd.: a fdcut maiintAi studii pedagogice ia Universitatea din Hamburg, a lucratapoi cu copii din medii defavorizate si ca ilustrator de carte,moment in care gi-a dat seama cd ar prefera s6 scrie ea insdqipovegti. Prima carte a scris-o la 35 de ani gi pAnd acum a strAnscAteva zeci, traduse in peste 30 de limbi. Din 2005, locuiegte cufamilia in Los Angeles.

Moarte d,e cerneald este cea de-a tr eia pelte aty',log1ei Lumeade cerneald,, celmai de succes roman al autoarei, care-a cAptigatmulte premij in lara ei natald qi in streindtah, fiind publicat inmilioane de exemplare. Prima parte a fost ecranizati cu succesin 2009.

Comqrna FuNxn

Moarte de cernealdcu ilustratiile autoareit

Traducere fin germandde Iulian Bocai

.'./..'./

ARTHUR

CUPRINS

Cuvinte tari, cuvinte ugoare ............. ........... 150

T+

-

Primele doud cdrli din trilogiaLumea de cerneald

Doar un cdine ;i o foaie de h6rtie

Ascultd, pasul noplii moareln ticerea lungd;lampa mea de scris !6rdieleneq ca un greier.

Auriu lucesc Yitrinecu cotoaae de cd4i:stdlpi pentru podurile noastrespre lumea basmelor.

Rainer Maria Rilke, Ofozdepetutru lnxi, Virgiliene III

umina lunii cddea pe halatul lui Elino4 pe cimasa eide noapte, pe picioarele goale qi pe ceinele care se

agezase la picioarele ei. Cdinele lui Orpheus. O privea cuochii lui mereu trigti, de parcd s-ar fi intrebat de ce, cdndsunt atetea mirosuri interesante pe lume, stitea ea la mie-zul noptii in biblioteci, inconjuratd de cdrtile mute, cuochii pironili in paginile lor.

- D4 de ce? a intrebat Elinor fir tdcere. Fiindci nu potsd dorm, prostovane.

Cu toate astea, l-a mdngAiat pe cap.,,Pdnn aici !i-a fost, Elinor!" s-a gendit ea, ridicdndu-se

obositi de pe fotoliu. ,,i!i petreci nopfile vorbind cu uncAine. Nici m5.car nu supo4i cainii, cu atdt mai pulin pedsta, care cu fiecare respiralie lli amintegte de stdpAnullui odios."

Da, pdstrase c6inele in ciuda amintirilor neplicute pecare i le trezea; pdstrase gi fotoliul, degi colofana stEtusein el pe vremuri. Mortola,.. De cAte ori nu i se p6rea cd-iaude vocea cdnd intra in bibliote@tdcut5., de cAte ori nu-i

Connor.re FuNxr

vedea pe Mortimer qi pe Resa stdnd intre rafturi, sau peMeggie stAnd la fereastri, cu o carte in poald, cu privireaascunsd in spatele pdrului blond gi drept... Amintiri. Astaera tot ce-i mai rdmdsese. Cu nimic mai tangibile decAtimaginile invocate de cdrli. Dar ce-i mai rimdnea dupdce avea se piardd pdnd qi amintirile? Atunci avea si fie cuadev5rat singurd - cu tdcerea gi golul din inimd. $i cu uncAine urAt.

Picioarele ei i se pdreau tare bitrAne in lumina palidda lunii. ,,Lumina lunii!" s-a gandit, migcAndu-gi degetelede la picioare. CAte povegti existau oare in care luminaasta avea puteri magice? Numai minciuni. Capul ii eradoldora de minciuni tipdrite. Nici mdcar la lumina luniinu se mai putea uita firi ca privirea sd-i fie impAcliti delitere. Dacd ar fi putut sd-gi gteargd toate cuvintele dincreier qi inimd ca si mai vadi lumea mdcar o singurd datdcu propriii ochi!

,,Cerule, Elinor", s-a gdndit ea, ,,iar egti intr-o dispoziliefantastic6!" $i, spunAndu-gi asta, a bdtut cu degetele invitrina in care Orpheus mai ldsase ceva in urmd, in afaride cAinele urdt. ,,Te scalzi in mila asta de sine aqa cum se

scaldi cAinele ista prostovan in toate bdltoacele."Foaia de hdrtie din spatele sticlei protectoare nu ili atrS-

gea atentia prin nimic: era doar o hartie obiqnuitd dic-tando, cu un scris mare, in cerneald de un albastru-pal.Nu se putea compara cu cdrlile din celelalte rafturi - chiardacd puteai sd vezi cu fiecare literd ce perere bund aveaOrpheus despre sine. ,,Sper cd elfele de foc i-au qters ran-jetul ila satisficut de pe mutrd", s-a gdndit Elinor deschi-z6.nd vitrina. ,,Sper cd inziualii l-au tras in leapi sau, qimai bine, cd zace mort de foame in Pddurea-fdrd-drum. "Nu era prima oard cAnd igi inchipuia sorli nefericite pen-tru Orpheus in Lumea de Cerneald. Inima ei insinguratdse bucura de aceste imagini ca de puline alte lucruri.

Moarte de cerneald

HArtia se ingilbenise deja. Hdrtie ieftind. Asta mai lip-sea. $i nu puteai sd vezi in cuvintele de pe foaie ce fuse-ser6 scrise in altd lume, direct sub ochii lui Elinor. LAngdfoaie se aflau trei fotografri - una cu Meggie qi doud cuResa, una de cAnd era micd qi una ficutd cu cAteva luniin urm5, unde apdrea al5turi de Mortimer. Cum rAdeauam6ndoi. Erau atAt de fericifi. Nu trecea noapte in careElinor si nu se uite la fotografiile alea. Trecuse timpul gilacrimile nu-i mai curgeau pe obraji, dar erau incd acolo,in inima ei. Lacrimi sirate. Inima li era plind de ele. Unsentiment oribil.

ii pierduse.Meggie.Resa.Mortimer.Trecuserd trei luni de cAnd dispdruseri. in cazul lui

Meggie, trecuse mai mult cu cdteva zile...CAinele s-a intins qi a venit somnoros inspre ea. $i-a

bdgat nasul in buzunarul cdmd;ii de noapte, in sperantaci o sd gdseasci acolo un biscuit pentru cAini.

- Da, da, bine, i-a zis ea, b6gdndu-i un biscuit puturossub bot. Unde se ascunde stdpAnul tdu, ei?

I-a pus qi bucata de h6rtie sub nas, iar c6.inele prosto-van a tot adulmecat-o, de parcd l-ar fi mirosit intr-adevirpe Oryheus in spatele literelor.

Elinor se holba la cuvinte qi pe unele le-a rostit:

- Pe strizile din Ombra...De cAte ori nu stdtuse in ultimele nopfi chiar acolo, in-

conjuratd de cirli care, de cdnd rd.mdsese iar5gi singur6,nu mai insemnau nimic pentru ea. Ticeau de parc6 ar figtiut ci le-ar fr dat oricdnd la schimb pe cei trei oameni pecare-i pierduse. ii pierduse intr-o carte.

- O si invd!, la naiba!Avea o voce sfrddtoare, ca de copil.

10 11

ConNer,ra Furclo

- O sd invd! s-o citesc in aga fel incAt sd md inghiti gipe mine, da, asta o sd fac,

CAinele o privea de parci ar ft crezrtt fiecare cuvdnt,dar Elinor nu credea nimic din ce spunea. Nu. Nu eraLimbd-wdjit6. Chiar dacd ar fi incercat zeci de ani - cuvin-tele nu risunau c6nd vorbea ea. Nu cAntau. Nu cum o fd-ceau pentru Meggie gi Mortimer - sau pentru blestematulde Orpheus. Degi ea le iubise enorm de mult toatd viala.

Foaia ii tremura in mAini cAnd a inceput sd pl6nge. $iiat5Je apirAnd din nou, lacrimile din inima ei, degi atAtaweme le linuse in frAu. ii umpluseri pur gi simplu inima.Elinor plAngea atAt de tare cd, de teamd, cAinele s-a ghe-muit la pdmdnt. CAt de absurd, s5-ti curgi api din ochicAnd te doare inima. In cirli, eroinele tragice erau de obiceiteribil de frumoase. Nu se vorbea nicdieri de ochi umezi ginasuri ro,sii. ,,Mie mereu mi se inrogegte nasul de la pldns",se gdndi Elinor. ,,Poate ci Ssta e motivul pentru care nupot si intru in cdrfi. "

- Elinor?S-a intors qi gi-a gters in grabi lacrimile de pe fa{d.Darius stitea in ug6, intr-un halat mult prea mare, pe

care ea i-l ftcuse cadou la ultima lui zi de nagtere.

- Ce e? l-a intrebat.Pe unde pusese batista aia? Fonfdind, qi-a scos-o din

mAneci qi gi-a suflat nasul.

- Trei luni, au trecut trei luni, Darius! Oare Ssta nue un motiv sd pl6ng? Da. Nu te mai uita la mine cu ochiitii milogi de bufnifd. N-are importanli cAte cirli ne cum-pdrim, a spus fdcAnd un gest larg spre rafturi. N-areimportanld cdte cumpdrim, schimbEm sau furdm... ni-ciuna dintre ele nu-mi spune ceea ce weau sd a{lu! Mii depagini, qi in niciuna nu apare vreun cuvAnt despre cei de

care weau s-aud. De ce m-ar interesa toti ceila$i? Eu weausd qtiu doar poveqtile lor. Ce face Meggie? Ce fac Resa gi

Moarte de cerneali

Mortimer? Sunt fericiti, Darius? Mai sunt in via!6? O si-irevdd weodati?

Darius a privit de-a lungul rafturilor, de parcd rdspun-sul la toate acele intrebdri s-ar fi gdsit in vr.euna din cir-file acelea. Dar apoi a t6cut qi el, ca toate paginile tipdritedin jur.

- O sd-!i fac nigte lapte cu miere, a spus in cele din urmdgi a dispdrut in bucdtdrie.

Iar Elinor a rdmas iar singurd cu c5r{ile, cu lumina luniiqi cu cdinele urAt al lui Orpheus.

L2

f

Doar un sat

Vantul era un toreut de-ntuneric printre copacii vijelioqi,

Luna, o goeletd fantomd ar-uncatd pe ape noroase,

Drumul, o panglici de lune prin pustia purpurie,

$i tAlhar-ul venea c6lare,

ualare,Tilharul venea cilare la uga hanului vechi.

AlftedNoyce, T6.lharul

ffil Anele incepusere deia sa danseze printre copaci, roiuri&lde trupuri mici qi aJbastre. Zborul lor capl,a luminastelelor gi Mo il vedea pe Prinlu1 Negru privind cu ingri-jorare cerul. Era la fel de intunecat ca dealurile din jur,dar zdnele nu se ingeiau niciodati. Numai dimineala care

se apropia putea sd Ie scoatd in noaptea aceea rece afaridin cuiburi, iar satul, a cirui recolti voiau tAlharii sd o

salveze, se a{la de data asta periculos de aproape de Om-

bra. De indatd ce rdsdrea soarele, trebuiau sd plece.

CAteva colibe sirdcicioase, citeva cAmpuri pustii qi pie-

troase gi un zid care abia dacd ar fi putut line departe uncopil, darimite un soldat - asta era tot. Un sat ca multealtele. Cu weo treizeci de femei, firi birbali, qi cAteva zeci

de copii fhrd tat5. in satul vecin, sotdalii noului guvernator

ridicaserd toatd recoita acum doud zile. Acolo ajunseseriprea tarziu. Dar aici se mai putea salva cate ceva. Sdpau

de ore intregi, aritAnduJe femeilor cum pot {i ascunse sub

pdmAnt animalele gi proviziile...Bdrbatul-puternic aducea repede ultimul sac de cartofi.

Fala lui duri era roEie de Ia efort. I se inrosea 9i cAnd se

imbita sau se incdiera. Au cobordt impreund sacul in as-

cunzitoarea pe care o sepasere chiar in spatele cAmpurilor.

Moafte de cerneald.

Pe dealurile dinjur, broaqtele ordcdiau atAt de tare, de parcdar fi lrut sd cheme ziua afar5; Mo a tras impletitura de nu-iele gi crengi peste groapi, ascunzAnd addpostul de ochiisoldalilor qi perceptorilor. Printre colibe, tdlharii pusi depazd erau tot mai nelinigtifi. $i ei vdzuseri zAnele. Da, eratimpul sd se retragd in pdduri, unde gdseau de fiecare datdvreo ascunzS.toare, deqi guvernatorul trimitea tot mai despatrule printre dealuri. Pirpiriul - aga l-au numit vdduveledin Ombra. Un nume potrivit pentm cumnatul pipernicital lui Cap-de-viperd. Insd foamea lui pentru pulinele lu-cruri ale supuEiior era de nestdvilit.

Mo gi-a trecut mAna peste ochi. Cerule, cAt de obositora. De-abia dacS mai apucase si pund geand pe geand inultimele zile. Erau prea multe sate in care soldalii ar fiputut incd sd vini.

- Pari istovit.Asta i-o spusese cu o zi in urmd chiar Resa, cAnd se tre-

zise lAngi eI, fdri sd qtie ci se pusese lAngd ea abia cAndse luminase de ziud. Si-i povestise cd visase urAt gi c5 std-tuse treaz ca si lucreze ore intregi la cartea in care adu-nase desenele ei cu zAne si oameni de sticI5. $i acum speraca Meggie gi Resa si doarmi c6.nd avea sd se intoarcd incurtea singuratici in care ii adusese Prinlul Negru, camIa o ord de mers la est de Ombra qi departe de teritoriulin care Cap-de-viperd incd domnea, fdcut nemuritor de ocarte pe care Mo o legase cu propriile mAini.

,,In curAnd n-o sd-l mai apere nimic", s-a gAndit Mo. Darde cAte ori nu spusese asta deja? Si Cap-de-vipere tot ne-muritor era.

O feti,td s-a apropiat de el ezitAnd. CAli ani sd fi avut?$ase? $apte? Meggie nu mai era de multi weme aqa micd.Stdnjeniti, s-a oprit la cdliva pagi depdrtare.

$napanu a ieqit din intuneric inspre copilS.

- Da, privegte-ll i-a spus el miculei. Chiar el e. Gaild.Mdndnci copii ca tine la cini!

I74 15

,

ConNsI-IA FUNI<I

$napanului ii pldceau astfel de glume. Mo a inghilit cu-vintele care-i stdteau pe limbd. Fata era blondd ca Meggie.

- Si nu crezi nimic din ce-!i spune! i-a goptit. De ce nudormi ca toli ceilalfi?

Copila l-a privit. Dupi care i-a ridicat mAneca pAnd aputut sd-i vadi cicatricea. Cicatricea despre care vorbeauatAtea cAntece...

L-a privit cu ochi mari, cu un amestec de fricd Ei ulu-ire pe care-l vdzuse in ochii multora. Gai{d. Copila a fugitinapoi la maicd-sa Ei Mo si-a indreptat spatele. De fiecaredatd cAnd il durea pieptul acolo unde-l rinise Mortoia, ise pdrea cd qi tAlhar-ul intrase pe-acolo in el - tAlharul ci-ruia Fenoglio ii ddduse fala gi vocea sa. Sau poate ce fu-sese mereu parte din el gi doar dormise pAni c6nd lumealui Fenoglio il scosese iar la ivealS?

CAteodatd, c6nd duceau in vreun sat infometat carnesau un sac de cereale, pe care le furaserd de ia Pirpiriu,femeile veneau la ei qii pupau mAna.

- Mergeli la Prinlul Negru pi mulumifii lui, le spuneael, deqi Prinlui nu f6cea decAt sd rAdd.

- Dacd-fi faci rost de un urs, atunci o sd te lase in pace,

zicea el.intr-o colibi a inceput si plAngi un copil. Noaptea in-

cepuse si se coloreze in rogu gi lui Mo i s-a pirut cd audetropot de copite. Cdldreli - cel putjn zece, poate mai mu$i.Urechile inva!5 muit mai repede sd priceapi zgomote decdtinvali ochii sd recunoasci litere. ZAnele s-au imprds,tiat. Fe-

meile au lipat qi au alergat in colibe, unde dormeau copiii.MAna iui Mo a scos sabia Ihrd si se gAndeascd. De parcd arfi {bcut asta toati viala. Era sabia pe care o luase din Ceta-tea Noplii, sabia care-i aparlinuse lui Vulpoi-rogu.

Zorii zllei.Nu se spunea despre ei ci vin mereu in zorii zilei fiindci

le place roqeala cerului la rdsdrit? Spera sd vind beli de launa dintre petrecerile nesfArqite ale gefului lor.

16 77

Moarte de cerneald.

Prinlul le-a {Ecut semn tAlharilor spre zidul care incon-iura satul qi care nu era decAt o ridicdturi din cdteva rAn-duri de pietre plate. Nici colibele n-aveau sd-i ocroteascd.Ursul forndia gi mormdia gi chiar atunci s-au ivit din in-tuneric mai bine de zece cildrefi, avAnd pe piept noile in-semne ale cetdlii Ombra: un vasilisc pe fundal roEu. Eraclar ci nu se aqteptaserd sd dea peste nigte bdrbafi. Femeicarejelesc, copii care !ipi, da, dar nu bdrbali. $i mai alesnu bdrbali inarmali. Mirafi, au tras de frAiele cailor.

Da, erau be!i. Era bine: asta o sd-i incetineasci.N-au ezitat multd vreme. $i-au dat seama imediat cd

crau mai bine inarmali decAt tilharii zdrenldrogi. $i maiaveau qi cai.

Proqtii. Aveau si moari inainte sd-qi dea seama cd alt-ceva conta aici.

- Pe to!i! a strigat $napanul spre Mo. Trebuie s6-i omo-rAm pe to!i, Gaild! Sper cd inima aia moale a ta inlelegelucrul dsta! Dacd weunul dintre ei se intoarce in Ombra,mAine satul Ssta e in fliciri.

Mo n-a fdcut decAt si dea din cap. De parcd n-ar fi qtiutatAta lucru.

Caii au nechezat innebunili cdnd cdldrelii s-au nd-pustit asupra tAlharilor, gi Mo a simlit din nou in venesingeie-rece pe care il simlise pe Muntele Viperei cAnd ilomorAse pe Basta. Rece precum bmma care se agternuse pe

iarba de la picioarele lui. Singura teami care-1 cuprinseseacum era teama de el insupi. Dupi care au urmat fipetele.Gemetele. SAngele. Bdtdile propriei inimi, zgomotoase gi

mult prea repezi. Lovea in stAnga qi-n dreapta, trecea tdi,sulsabiei prin carnea altora, simlea umezeala sdngelui lor pe

haine gi le vedea felele pline de urd (sau poate de frici?).Din fericire, nu se vedea prea mult de sub coifuri. Erau atAtde tineri! MAini tdiate, oameni tdiali. ,,Ai grijd, in spate!Omoari. Repede! Si nu scape niciunul."

Gaild.

Conxnln Fuxxn

Unul dintre solda{i a rostit numele Ssta inainte sd-lstrdpungd cu sabia. Poate cd se gandise cAnd ;i-a dat u}-tima suflare ia argintul care i se promisese in Ombra dacdar fi adus cadavrul lui Gai{d, mai mult argint decAt ar fiputut strAnge vreodatd intr-o viald de soldat. Mo a scossabia din pieptul lui. Veniserd fdri, zale. La ce ar fi avutnevoie de zale impotriva femeiior qi a copiilor? CAt de receajungeai omorAndu-i pe allii, atAt de rece, degi pielea iliardea gi sAngele ili clocotea in vene.

Da, i-au omorAt pe to!i. Se ldsase tdcerea in colibe cAndau impins cadavrele jos in vale. Doi de-ai lor muriseri Eiacum aveau si.-gi odihneasci oasele laolaltd cu duEmanii.Nu aveau timp sa-i ingroape.

Prin{ul Negru avea o tiieturd urAt5 la umdr. Mo i-a ban-dajat-o cAt a putut de bine, in timp ce ursul stdtea lAngdei. Fetila care-i ridicase mAneca a iegit iardEi din colibi. Dedeparte ardta intr-adevir ca Meggie. Spera ca Meggie qiResa si doarmi cAnd avea sd se intoarce. Cum ar fi pututsi le explice ce era cu tot singele ila? Atit de mult sAnge.

,,La un moment dat noplile o si umbreasci zilele, Mor-timer", s-a gAndit el. Nopti insAngerate, zile liniqtite - zilein care Meggie ii ardta toate lucrurile despre care doar iipovestise in turnul CetSlii Nopfii; nimfe cu pielea solzoasiin iazuri acoperite de flori, urmele unor uriaqi dispirulidemult, flori care sopteau cdnd le atingeai, copaci carecregteau pAnd la cer, piticule de mugchi care se ivesc prin-tre riddciniie lor de parcd n-au ficut decAt sd iasi dintrunchi... Zile linigtite. Nopti insAngerate.

Au luat caii cu ei gi au ascuns urmele luptei c6t de bineau putut. In cuvintele de mullumire pe care le-au rostitfemeile la sfArqit se ascundea s,i groaza. V5zuseri cu ochiilor ci oamenii aceqtia care le ajutau se pricepeau la fel debine la ucis ca duqmanii lor.

$napanu s-a intors in tabdrd cu toli caii pi cu majori-tatea oamenilor. Schimbau tabira aproape in fiecare zi.

Moarte de cerneald

Acum gi-o agezaserd intr-o rApi intunecatd care nici inlimpul zilei nu prirnea lumind. Aveau si trimitd dupi Ro-xane, ca sd aibn grijd de rdnifi, in timp ce Mo se indreptaspre locul unde dormeau Meggie qi Resa, intr-o curte pa-rdsiti pe care le-o gdsise Prinlul; Resa nu voia sd doarmiin tabira tAlharilor gi chiar qi Meggie tAnjea dupd o casi;rdevdratd dupi toate sdpt6mAnile petrecute pe drumuri.

Prinlul Negru il insolea pe Mo, ca intotdeauna.

- Firegte, Gaild nu cdlitoregte niciodatd fEri alai! mor-rndise $napanu inainte si se desparti.

Mo aproape c5-gi oprise calul in loc cAnd l-a auzit. Inimaii bdtea incd prea tare dupd bitdlie, dar Prinlu1 l-a trasinapoi.

Au luat-o pe jos. Drumul era mai greu pentru picioa-rele lor obosite, dar urmele cailor ar fi fost mai ugor degasit. Iar curtea trebuia sd rimAnd in siguran{i, fiindcdkrt ce iubea Mo mai mult pe lume era acolo. Casa qi graj-tlurile pe jumdtate dirAmate apireau de fiecare datd peneasteptate dintre copaci, de parcd le-ar fi ritbcit cinevape-acolo. CAmpurile care hrdniserd odatS locuitorii curtiinu se mai vedeau deloc. Iar cdrarea care pe l'remuri duceain satul aliturat dispdruse gi ea demult. Pddurea inghilisel,otul. Lumea n-o mai numea Pddurea-lbrd-Dmm in pdrlileastea, cum fdceau cei de la sud de Ombra. Avea atdteanume cAte sate erau in ea. Pidurea ZAnelor, Pidurea intu-necatd, Pi.durea Piticufelor. in locul in care-qi avea Gaifdcuibul i se spusese Pddurea Ciocdrliei, dacd era sd te ieidupd Birbatul-puternic.

- Pidurea CiocArliei? Prostii. Birbatul-puternic ddtuturor lucrurilor nume de pisdri. PAni gi zAnele au numede pdsdri pentru el, deqi ele nu suportd peserile, i-a spusMeggie. Baptista spune c5" se numegte Pddurea Luminilor,i se potriveqte mult mai bine, fiindcd unde ai mai vdzut tuintr-o pddure atAt de mulli licurici qi elfe de foc? $i toli fau-rii care stau noaptea in coroanele copacilor...

18 19