Frdddric Lenoir

TE BL]CL]RIRETETA PENTRU

O VIATA FRUMOASA

Z1.vv

INVATA SA

Traducere de

Cristina Livia Vasilescu

phil.obio

Cuprins

CUVANT INAINTE

1. Pldcerea,fericirea, bucuria....... ....... 13

2.Filosofi.ibucuriei. ...25Baruch Spinoza ..... 29

FriedrichNietzsche. ........35HenriBergson... ...38

3. Sdldsd.mbucuriasdinfloreascd,.... ...... 4lAtengia ......44Prezenga ..... 46

Meditagia .... 49

incredereagideschidereasufleteascl..... ......,.. 51

Bunivoinga .,,,,..,.53Gratuitatea .........54Recuno;tin;a..... ,..57Perseverenga in efort. ... . .. . 59

Detagareagiacceptarea .....61SatisfacEia trupeasci ........ 66

4.Deuenireasinelui ...69Procesulindividuagiei...... ........72Cunoagte-te pe tine insugi... gi devino cine esti . . . , . 75

Calea eliberirii in viziunea lui Spinoza.. ... ... ... . 78

Iisus, stipinul doringei. ..... 83

De la libertatea interioari la pacea mondiali . . . . . . 85

5. ArrnonizareA cu lumea .... 87

Iubireaprieteneasci ........ 89

De la pasiunea amoroasi la dragostea care elibereaz| . . , . . 93

Bucuriadiruirii .,,..99Aiubinatura...gianimalele '.'....100

6.Bucuriadesduir;itd ....... ......105Mentalul gi ego-ul . . 109

SI ne eliberim mintea,

Slnunemaiidentificimcuego-ul. .......111Un drum progresiv citre bucuria puri. . . . . ll7SI nu doreqti ,,uciderea" ego-ului . . L2l

7. Bucuria de a trdi .. 125

Bucuriaspontaniacopiilor .......128Bucuria unei viegi simple. . . L29

Eliberarea sursei de bucurie care existi in noi. .. .. 132

Puterea acceptlrii .. 134

Bucuria di sens vieEii gi lumii. . . . . . 136

Epilog.inyelepciuneabucuriei ......139

Bibliografie ... 153

1

P ldcerea, fericirea, bucuria

Natura ne auertizeaz,i printr-un setnn

precis atunci cind ajungem la destinaTie.

Sernnul acesta este bucuria2.

BERGSON

Cea mai rispAnditd qi mai rapidd satisfacfie pe care o re-

simfim este pldcerea. E o experienfd pe care o trdim tofi atuncicAnd ne satisfacem o nevoie sau o dorinln din viala de zi cu zi.

Mi-e sete, beau, resimt pldcere. Mi-e foame, minAnc, resimtpl5cere, chiar multi pldcere, dacd mAncdrurile sunt gustoase.

Sunt obosit, pot in sfArqit si md odihnesc, resimt pldcere. imisorb cafeaua sau ceaiul dimineafa, e un moment de pldcere.

Aceste pldceri ale simfurilor sunt cele mai comune. Existd qi

altele, mai lduntrice, care lin de suflet qi de spirit. lntAlnesc

un prietery contemplu un peisaj frumos, mi cufund in lectura

unei cdrfi care ?mi place, ascult o muzicd ce md emofioneazd,

realizez un lucru de care sunt interesat, simt tot pldcere, adicisatisfacfie. Nu putem trdi fdri pl5cere: viala noastrd s-ar rezu-ma atunci la o interminabild corvoadi.

Problema, in ceea ce priveqte pldcerea, gi despre care filo-sofii discutd incd din Antichitate, este faptul cd ea nu dureazd.

MinAnc, beau qi, cAteva ore mai tdrziu,imi este dinnou foame

qi sete. Prietenul pe care l-am intAlnit pleacd, muzica se intre-rupe, cartea mea se sfArqegte, nu mai simt pldcere. Plicerea

2 Bergson, L'Energie spirituel/e, Petite biblioth6que Payot, p.52. (n.a.)

15

iNvelA sI rr sucuRr

este legatd de un stimul exterior pe care trebuie sd-l reinnoimneincetat. Pe de altd parte, plicerea este adesea zidirniciti:toli avem dorinfe gi nevoi nesatisficute gi, uneori, e nevoie

de foarte pufin pentru a ne curma orice plicere: o apd cilAie,o mAncare insipidd, un prieten prost dispus sau frumusefeaunui peisaj stricatd de o companie neplScutd. in realitate, efoarte dificil sd avem parte de o stare de satisfaclie durabilddacd ne bazim doar pe cdutarea plicerii.

A doua problemi, pe care am experimentat-o cu tofii, este

cd unele pldceri ne fac bine pe momenf dar ne fac riu pe

termen mai lung. Degi delicioase desigur, mAnclrurile preagrase sau prea dulci, consumate in cantitdfi mari, vor avea

repercusiuni asupra sinitifii noastre; fata atrigitoare sau b5-

iatul frumos care ne va oferi o pldcere sexuald imediatd ne

poate pune cuplul in pericol; paharele de alcool biute in tim-pul unei petreceri cu prietenii se vor traduce a doua zi prin-tr-o stare de mahmureald. Pe termen mediu sau lung, qi chiardintr-o perspectivd mai largd asupra existenfei, satisfacerea

plicerilor imediate se dovedegte a fi uneori un calcul greqit.

Aceste doui neajunsuri reprezinti o problemi asupra ci-reia s-au aplecatinfelepfii Orientului qi ai Occidentului3: exis-

td oare o satisfacfie durabild care depdgegte caracterul efemergi ambivalent al pldcerii? O satisfaclie care sd nu fie limitatd intimp, si nu depindd de circumstanfele exterioare qi si nu de-

vind, in fine, nesdnitoasS? O plicere globald gi mai durabilE.Pentru a defini aceastd stare, a fost inventat un concept: feri-cirea. Aga a inceput, pe la mijlocul primului mileniu dinain-tea erei noastre, atAt in India cAt si in China sau in bazinul

3 Am dezvoltat aceasti idee intr-o lucrare anterioard, Du bonheur, un voyaqephilosophique (Fayard, 2013; Le Livre de Poche, 2015); cititorul dornic si apro-fundeze aceste chestiuni se va putea raporta la ea. (n.a.)

16

Pl,ic er e a, feri cire a, b uc uri a

mediteraneary o explorare filosoficd ce a generat diverse rds-punsuri din partea infeleplilor qi a gAnditorilor, veqnic preo-cupafi sd depSgeascd sldbiciunile sau limitele pldcerii.

Deqi foarte variate, cele mai multe dintre rdspunsuri con-verg cdtre trei puncte esenfiale: nu existd fericire fdri plicere,dar, pentru a fi fericifi, trebuie sd inv6ldm si discemem qi sd

ne moderdm plicerile. ,,Nicio pldcere nu este prin natura sa

un riu; dar mijloacele prin care se obqin unele dintre ele aducmai multe probleme decAt pl6ceria", spune Epicur, care ne-a

lisat imaginea unui filosof al pl5cerii. in realitate, Epicur este

marele filosof al rnoderafiei. El nu interzice plicerile, nu pro-sldveqte asceza, ci considerd ci prea multd pldcere ucide pl5-cerea. Cd ne bucurdm mai mult de un lucru atunci cAnd gtimsi-l limitdm cantitativ qi sd privilegiem calitatea lui. Ci sun-tem mult mai fericifi in mijlocul cAtorva prieteni adunafi injurul unor mAnciruri simple, dar bune, decAt in cadrul unuibanchet unde abundenta bucatelor gi numirul mare al come-

senilor ne impiedici sd savurdm calitatea celor dintAi gi com-pania celor din urmd. intr-un fel, Epicur este precursorul uneitendinfe tot mai prezente in societdfile noastre saturate de bu-nuri materiale gi de pliceri; acel ,,less is more" - care s-ar putea

traduce prin ,,mai pufin inseamnd mai mult" sau prin ,,so-brietate fericitd", expresie indrdgitd de ldranul filosof PierreRabhi care evoce, de asemenea, ,,puterea moderafiei".

,,Atunci cAnd spunem cd pl5cerea este scopul viefii", con-

tinui Epicut, ,,nn inlelegeSn pllcerile vicioqilor sau pldcerilece constau din desfdtdri senzuale [...] Nu succesiunea nein-treruptd de chefuri gi orgii, nu dragostea senzuali [...] nu

a Epicur, Moxime copitale, Vlll. (n.a.)

17

lNvelA sA rp BUCURI

desfdtarea cu un pe$te sau cu alte delicatese ale unei mese

imbelgugate fac o viald plicuti, ci judecata sobrd, ciutarea

motivelor fiecdrei alegeri gi respingeri, ca qi alungarea acelor

pdreri prin care cele mai mari tulburdri pun stdpAnire asuPra

sufletului. Dintre toate acestea, primul gi cel mai mare bun

este prudenfas". Pentru filosofii antici, cuvAntul .prudenfd",phronesis in greacf,, nu are semnificalia pe care i-o atribuimin zilele noastre. Ei considerau prudenfa drept o virtute a in-

teligenlei care ne permite sd discemem, sd judecim gi si ale-

gem cu justefe. Aristotel care a triit cu cAteva decenii inainte

de Epicur, insistd la fel de mult ca acesta asuPra importanleirolului pe care il are aceasti calitate intelectuald in discemi-mAnt: a qti ce anume este bun qi ce anume e riu pentru noi' $i,potrivit lui, acest exercifiu de discernimAnt este principalulfactor care ne permite sd devenim virtuoqi gi si accedem la o

viafd fericiti. Aristotel face din virtute o cale inevitabild princare putem avea acces la fericire. in ope.a lui, intitulatd Etica

Nicomahicd, el definegte virtutea ca fiind echilibrul intre doud

extreme, care ne conduce la fericire prin intermediul pliceriiqi al binelui: ,,Numesc misurf, ceea ce nu comportd nici exces,

nici insuficienfd [...]. Orice cunoscitor eviti atAt excesul, cAt

qi insuficienfa, cdut6nd qi alegAnd mdsura justi, dar misurajusti nu in raport cu lucrul in sine, ci in raport cu noi6'" De

exemplu, curajul este calea de mijloc justi intre frici 9i impru-

denf5, aceste extreme care ne pot impinge, fiecare in felul ei,

in situafii cel pulin nepldcute. La f.el, cumpitarea, o alti calita-

te pretuitd de Aristotel, este calea de mijloc justi intre ascezd

(renunfarea la pldceri) gi desfrAu, doui cdi antinomice in ra-

port cu posibilitatea de a fi fericili.

s Epicur; Scriso ore cdtre Menoiceus (137-\32l,in Diogenes Loertios, Despre vie'

lile gi doctrinele filosofilor, Ed. Poideio, 1998. (n.tr.)6 Aristotel, Etica Nicomahicd (cartea ll, cap 5, 5 9i 8), Editura lri, 1998. (n'tr.)

't8

P ldc er e a, feri cire a, b uc uri a

Cu doud secole inainte de Aristotel, in India de aceastd

datX, Buddha experimentase el insugi aceste extreme inaintede a constata deqerticiunea lor. inainte de a deveni un mareinfelept, prinful Siddharta - acesta era numele lui - fusese unimpdtimit al plicerilor, fdrd, ca acestea sd-l facd totugi fericit.Dupi ce a renunfat la titlul, la familia qi la bunurile lui, el s-a

aldturat unui grup de ascefi care triiau in pddurile din nordulIndiei, supunAndu-se unor,canoane aspre. Dar, dupi zece anipetreculi in mijlocul acestora, Buddha a constatat cd nu maiera fericit. Aceste doud experienfe l-au indreptat citre ,,calea

de mijloc iustd", aceea a cumpdtirii gi a echilibrului, care re-

prezintd gi o sursd de fericire. Tradifia chinezl numeqte aceas-

td cale ,,armonie" / o stare de echilibru ce permite circulafiafluidd a energiei prezente in naturd qi pe care incearcd sd o

reproducd in toate activitifile umane.

Agadar, nu existi fericire fdrd pliceri - pliceri moderate gi

alese. Dar, pllcerea fiind efemerd gi depinzAnd de cauze dinexteriorul nostru/ apare o noud problemi: cum poate devenifericirea durabild? Altfel spus, flrm putem continua si fim fe-

ricifi dac4 de exemplu, ne pierdem serviciul? Daci partenerulne pirdseqte? Dacd ne imbolnivim? Filosofii din Antichitatene spun cd trebuie si disociem fericirea de cauzele ei exte-

rioare qi s5-i gdsim altele noi, in sinea noastrd, de asti datd.

Este stadiul superior al fericirii, numit infelepciune. A fi infe-lept inseamni a accepta viafa qi a o iubi aga cum este ea. ln-seamnd a nu voi cu orice pre! sd transformdm lumea conformpropriilor noastre dorinfe. inseamnd a ne bucura pentru ceea

ce avem, pentru ceea ce este acum, flrd a ne dori mereu maimult sau a rAvni la altceva. Existd o formuld frumoasd, atri-buiti SfAntului Augustin/ care rezumi bine aceasti situafie:

,,Fericirea inseamnd a continua sd dorim ceea ce,avem deja" ..

19

iNvegA sA rr BUcuRt

Ea evocd gi morala stoici ce ne indeamni sd diferenliem ceea

ce depinde de noi de ceea ce nu depinde de noi. Atunci cAnd

e vorba despre lucmri care depind de noi, putemincerca sd le

schimbEm: sunt dependent de alcool sau de iocurile de norogpot lupta impotriva dependenfei mele; unele dintre cunoqtin-

,tele mele imi sunt nefaste, imi limitez contactul cu ele. Dar

cum si reacfionlm fafi de ceea ce nu depinde de noi? Ce sifacem afunci cAnd viafa ne pune la incercare cu ocazia unuiaccident, a unui doliu, a unei catastrofe? inlelepciunea, sPun

stoicii, consti in acceptarea lucrurilor asuPra cirora nu putem

acfiona. Ei ilustreazd acest fapt prin parabola cAinelui tras de

o cdrufd. Daci opune rezistenfi gi refuzi sd urmeze cdrula,

cAinele va fi totugi tras cu forfa qi va ajunge epuizat qi rinit ladestinafie. Dacd nu se zbate, ci,telul va urma migcarea cdrufei

gi va parcurge acelagi drum, dar cu mai pufinl suferinld. E de

preferat, agadar, si acceptim inevitabilul in loc sil refuzimgi sd luptim impotriva destinului. Atunci cAnd nu avem in-cotro, e mai bine si accepthm lucrurile gi viafa ca atare. De-

sigur, aqa ceva nu se obfine cu ajutorul unei baghete magice:

infelepciunea, chiar gi pentru majoritatea stoicilor, rimAne un

obiectiv greu de atins gi pufine persoane reugesc si facd acest

lucru pe deplin.Idealul infelepciunii, definit astfel de antici, poate fi rezu-

mat intr-un cuvAnt: autarkein, ,,autonomia", adicd libertatea

interioari care face ca fericirea sau nefericirea noastrd si nu

mai depindi de circumstanfe exterioare. Ea este cea care ne

inva{d sd ne bucurdm de ceea ce ni se intAmpld, agreabil sau

dezagreabil - conqtientizAnd faptul cI, foarte adesea, agrea-

bilul este doar o percepfie, la fel gi dezagreabilul. inleleptulacceptd totul. Fericirea pe care o cautd el este o stare cAt mai

globald gi mai durabili posibil, spre deosebire de plicerea efe-

merd. lnfeleptul gfie ci adevirata sursi a fericirii sildgluieqte

P ld c e re a, fe r i c ir e a, b uc uria

in el. Acest fapt e bine ilustrat de urmitoarea poveste prove-nitd din tradifia sufistd:

,,Era odatl un bdtrAn care stEtea la intrarea unei cetdfi. Unstrdin venit de departe se apropie qi il intreabi:

- Eu nu cunosc aceastd cetate. Cum sunt oamenii care trd-iesc aici?

BitrAnul ii rispunde printr-o intrebare:

- Cum sunt locuitorii cetdfii de unde vii?

- Egoigti qi rdi, ii spune striinul. Tocmai de aceea am ple-cat de acolo.

- Vei gdsi aici oameni la fel ca aceia, ii rispunde bitrAnul.La scurt timp, un alt strdin se apropie de b5trAn qi ii spune:

- Vin de departe. Ia zi-rrti, cum sunt oamenii care trdiescaici?

BitrAnul ii rispunde:

- Cum sunt locuitorii cetdfii de unde vii?

- Sunt buni qi primitori, ii spune striinul. Aveam mulliprieteni acolo, mi-a fost greu sd-i pdrdsesc.

BdtrAnul ii zAmbegte:

- AEa sunt qi oamenii de aici.

Un negustor de cdmile, care a urmdrit cele doui scene de

departe, se apropie de'bitrAn gi il intreabd:

- Cum le pofi spune acestor strdini doud lucruri totalopuse?

$i bdtrAnul ii r[spunde:

- Fiecare iqi poarti universul in propria-i inimd. Modulnostru de a privi lumea nu este lumea insdgi, ci lumea aga

cum o percepem noi. Un om care e fericit intr-un loc, va fi fe-

ricit pretutindeni. Un om care e nefericit intr-un loc, va fi ne-

fericit oriunde."Aceastl conceplie despre fericire este diametral opusd

celei care domind astdzi in societdtile occidentale, unde este

21

iNVATA sATE BUCURI

liudatd f[rd incetare pseudofericirea narcisisti legati de apa-

renld gi de succes, unde ni se vinde, prin intermediul nenu-

miratelor reclame, o ,,fericire" limitati de fapt la satisfacerea

imediatd a celor mai egoiste dintre nevoile noastre. Ni se vor-begte despre ,,clipe de fericire", cAnd, pentru filosofi gi in[e-

lepfi, fericirea nu poate fi trecitoare, ci este o stare durabild qi

rezultatul unei munci, al voinfei, al unui efort. in realitate, noi

confunddm pldcerea qi fericirea, clutAnd neincetat pldceri mai

degrabd decAt o fericire profundi qi durabild.

in afard de pl5cere qi de fericire, existd o a treia stare, mai

pufin evocati, dar care provoaci o imensi mulEumire in via-

!5: bucuria. Bucuria este o emofie, sau un sentiment, Pe care

psihiatrii Frangois Lelord qi Christophe Andrd o descriu drept

,,o experienld atAt mentali cAt qi fizicd intensd, apiruti ca re-

aclie la un eveniment gi avAnd o duratd limitat67". Particu-

laritatea ei constd in faptul cd este intotdeauna intensd qi e

resimfitf, de om in ansamblul fiinfei lui: la nivelul corpului,

al mintii, al sufletului, al imaginafiei. Bucuria este un fel de

plicere inzecitd, fiind mai intensd, mai global6, mai profun-dd. De cele mai multe ori, bucuria, la fel ca pldcerea, rispun-de unui stimul exterior. ,,Ea ne cuprinde brusc", obiqnuim sispunem. Am trecut un examerL suntem bucurogi. Am cAqtigat

o competifie, exultim de bucurie. Descoperim solufia unei

probleme complexe, suntem cupringi de bucurie. Ne regdsim

un prieten despre care nu mai qtiam nimic de multi vreme,

suntem coplegifi de bucurie. Gestica pldcerii este deseori so-

brd, lentS: zAmbim multumifi, respirdm ugurati, ne intindem

de satisfacfie, ca o pisicd situld aqezatd la cdldur6. Bucuria,

7 Frangois Lelord, Christophe Andr6, Lo Force des dmotions, Odile Jacob po-

ches. (n.a.)

P I dc ere a, feri cir e a, bucur.i a

de cele mai multe ori/ este vibrantd: intensS, exuberante, ea

ne zguduie, ne transporte, pune stipAnire pe corpul nostru,preia controlul asupra lui. Ridicdm brafele spre cer, dansim,sdrim, cAntdm. ln ceea ce mi privegte, eu sunt un fan al fotba-lului, atAt in calitate de jucdtor cAt gi de suporter. C6nd echi-pa pe care o susfin marcheazd golul decisiv cu cAteva minuteinainte de fluierul final, nu pot rdmAne aqezat, ci sar in sus debucurie! Corpul meu are nevoie si manifeste aceastd pulsiu-ne de via[5 care lAEnegte in mine, chiar qi dintr-un motiv atAt

de banal ca acela al victoriei obfinute la un meci de fotbal. $icum am putea uita bucuria aceea colectivi care a cuprins o

nafiune intreagd in seara victoriei Albagtrilor in cadrul fina-lei Cupei Mondiale din 1998! Am rdmas marcat de imagineaacelor magini oprite brusc in mijlocul goselei, a s,oferilor care

coborau din ele nu ca si se insulte, cum se intAmpl5 de obicei,ci pentru a se imbrdfiqa qi a se pupa. Comunicativitatea este

una dintre particularit5lile bucuriei. Nu e o micd pldcere tri-itd de unul singur. CAnd suntem cuprinqi de bucurie, avemnevoie sd o impdrtisim, sd o transmitem celorlalfl... chiar gi

unor necunoscu!i!'Totuqi, la fel ca pllcerea, bucuria este adeseori trecdtoare

(vom vedea mai incolo cd lucrurile nu stau intotdeauna aqa)

gi, atunci cAnd ne coplegeqte, presimfim cd ea nu va dura. NuintAmpldtor, una dintre cele mai emofionante cantate ale luiBach e inspiratd de aceastd dorinfi universali: ,,Fie ca bucuriamea sd ddinuie". Odat6 cu acest sentiment de euforie, bucuriainsufl5 o forld care ne sporeqte puterea de a exista. Ea ne face

sX devenim plini de vitalitate. Dacd n-am mai cunoagte nici-odati bucuria, am resimti o profundi deznddejde, asemenea

celei prin care trec unii dintre noi in urrna unui doliu insur-montabil, capabil sd suprime orice forfd vitald.

23

iNvalA sI' rB BUcURI

Este oa6e posibil si analizim, si inlelegem, si explicdm

aceasti experienfi a bucuriei, cu fafete atAt de diverse? $i, mai

mult chiar, si o cultivim? Si incepem prin a-i intreba Pe Pug-nii filosofi care s-au aplecat asupra acestei frumoase qi depfine

emofii ce constifuie, pentru orice om, de la manifestirile cele

mai comune qi pAnn h formele ei cele mai elevate, aspirafia

supremd.

24