1

Investeşte în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului: Burse doctorale si postdoctorale pentru cercetare de excelenta Numărul de identificare al contractului: POSDRU/159/1.5/S/134378 Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov

Universitatea Transilvania din Brasov Școala Doctorală Interdisciplinară

Departament: LITERATURĂ ȘI STUDII CULTURALE

Alexandra UNGUREANU

(căs. ATĂNĂSOAIE)

GHEORGHE CRĂCIUN.

MONOGRAFIE

Conducător ştiinţific

Prof.univ.dr. Virgil PODOABĂ

BRAȘOV, 2014

2

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525

RECTORAT

D-lui (D-nei) ..............................................................................................................

COMPONENŢA Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov Nr. 6777 din 22.07.2014

PREŞEDINTE: Prof.univ.dr. Rodica ILIE

Universitatea „Transilvania” din Brașov CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof.univ.dr. Virgil PODOABĂ

Universitatea „Transilvania” din Brașov REFERENŢI: Prof.univ.dr. Alexandru CISTELECAN

Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș Prof.univ.dr. Caius DOBRESCU

Universitatea din București Conf.univ.dr. Adrian LĂCĂTUȘ Universitatea „Transilvania” din Brașov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 24.09.2014, ora 13, Brașov, B-dul Eroilor nr. 25, corpul T, sala TP8. Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le transmiteţi în timp util, pe adresa alexandra.ungureanu.1985@gmail.com Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de doctorat.

Vă mulţumim.

3

CUPRINS

Pag. Teză Pag. rez.

INTRODUCERE.............................................................................................................5 9

PARTEA I: OPERA

CAPITOLUL I. GHEORGHE CRĂCIUN, SCRIITOR............................................10 13

I.1. Prezentarea generală a operei: romane, cărți teoretice, cărți de critică, volume de publicistică,

cărți didactice...................................................................................................................10 13

I.1.1. Gheorghe Crăciun, romancier.................................................................................12 13

I.1.2. Gheorghe Crăciun, teoretician al literaturii............................................................15 14

I.1.3. Gheorghe Crăciun, critic literar...............................................................................18 14

I.1.4. Gheorghe Crăciun, eseist și publicist...................................................................... 20 14

I.1.5. Gheorghe Crăciun, antologator și editor..................................................................24 14

I.2. Arhiva Crăciun............................................................................................................33 14

CAPITOLUL II. GHEORGHE CRĂCIUN, ROMANCIER......................................38 14

II.1.Introducere: Romanele lui Gheorghe Crăciun din perspectivă

intertextuală.......................................................................................................................38 14

II.2. Intertextualitatea: cadru teoretic și rafinări necesare.................................................39 15

II.3. Intertextualitatea externă............................................................................................51 15

II.4. Intertextualitatea internă.............................................................................................91 15

II.5. Autoreferențialitate și metatextualitate......................................................................107 15

II.6.Concluzii.....................................................................................................................126 15

CAPITOLUL III. GHEORGHE CRĂCIUN, TEORETICIAN..................................128 16

III.1. Introducere................................................................................................................128 16

III.2. Problema experimentului literar................................................................................129 17

III.3. Problema limbajului...................................................................................................136 17

III.4. Problema poeziei moderne.........................................................................................138 17

III.5 . Problema postmodernismului....................................................................................200 17

III.6. Concluzii.....................................................................................................................219 17

4

CAPITOLUL IV. GHEORGHE CRĂCIUN, CRITIC LITERAR............................220 18

IV.1. Ipostaza de critic literar: titluri, teme, specific........................................................220 18

IV.2. Doi într-o carte sau a scrie despre prieteni...............................................................223 18

IV.3. Pactul somatografic, concept critic original.............................................................232 18

CAPITOLUL V. GHEORGHE CRĂCIUN, ESEIST ȘI PUBLICIST.......................239 19

V.1. Introducere..................................................................................................................239 19

V.2. Titluri, teme profil.......................................................................................................241 21

CAPITOLUL VI. GHEORGHE CRĂCIUN, ANTOLOGATOR ȘI EDITOR..........264 21

VI.1. Activitatea de antologator, editor și prefațator/postfațator: privire generală.............264 21

VI.2. Antologia teoretică: Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice.............266 22

VI.3. Antologia de texte literare: Generația ’80 în proza scurtă......................................273 22

VI.4. Antologia Experimentul literar românesc postbelic.................................................280 22

VI.5. Editarea de carte școlară și didactică.........................................................................290 22

VI.6. Activitatea de prefațator/postfațator..........................................................................297 23

PARTEA A II-A: VIAȚA

CAPITOLUL VII. ASPECTE BIOGRAFICE..............................................................309 23

VII.1. Introducere...............................................................................................................309 24

VII.2. Autoportret. Gheorghe Crăciun prin el însuși..........................................................311 25

VII.3. Gheorghe Crăciun văzut de alții...............................................................................317 25

VII.4. Volume și numere de reviste, evenimente, premii dedicate.....................................325 26

PARTEA A III-A: SCRIITURĂ ȘI CORPORALITATE

CAPITOLUL VIII: SCRIITURA CRĂCIUNIANĂ CA PACT SOMATOGRAFIC ÎNTRE

TRUP ȘI LITERĂ.............................................................................................................331 26

VIII.1. Introducere...............................................................................................................331 26

VIII.2. Scrisul crăciunian: definiri și conceptualizări..........................................................332 26

VIII.3. Experiențe cu potențial creator................................................................................349 26

VIII.4. Trupul și corpul la Gheorghe Crăciun.....................................................................381 27

VIII.4.1. Cadru conceptual..................................................................................................384 27

VIII.4.2. Trup și corp în opera lui Gheorghe Crăciun.........................................................398 27

VIII.5.Concluzii...................................................................................................................436 28

5

CONCLUZII CONTRIBUȚII ORIGINALE.DIRECȚII VIITOARE DE

CERCETARE………………………....……………………………………………......438 28

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………......442 33

SCURT REZUMAT…………………………………………………………………………....45

CURRICULUM VITAE…………………………………………………………………….....46

6

TABLE OF CONTENTS

Thesis Abstract page no. page no. INTRODUCTION............................................................................................................5 9

Ist PART: THE LITERARY WORK

CHAPTER I. GHEORGHE CRĂCIUN, THE WRITER...........................................10 13

I.1. A general presentation of the literary work: novels, theoretical books, criticism books,

publicistics volumes, didactic books..................................................................................10 13

I.1.1. Gheorghe Crăciun, the novelist.................................................................................12 13

I.1.2. Gheorghe Crăciun, the theoretician of literature.......................................................15 14

I.1.3. Gheorghe Crăciun, the literary critic..........................................................................18 14

I.1.4. Gheorghe Crăciun, the essayist and publicist.............................................................20 14

I.1.5. Gheorghe Crăciun, the anthologist and editor............................................................24 14

I.2. Crăciun's archive...........................................................................................................33 14

CHAPTER II. GHEORGHE CRĂCIUN, THE NOVELIST........................................38 14

II.1.Introduction: Gheorghe Crăciun's novels from an intertextual perspective .................38 14

II.2. Intertextuality: theoretical framework and necessary refinings....................................39 15

II.3. The external intertextuality...........................................................................................51 15

II.4. The internal intertextuality............................................................................................91 15

II.5. Self-referentiality and metatextualitaty.......................................................................107 15

II.6.Conclusions...................................................................................................................126 15

Chapter III. GHEORGHE CRĂCIUN, THE THEORETICIAN................................128 16

III.1. Introduction.................................................................................................................128 16

III.2. The question of the literary experiment......................................................................129 17

III.3. The question of language............................................................................................136 17

III.4. The question of modern poetry...................................................................................138 17

III.5. The question of postmodernism..................................................................................200 17

III.6. Conclusions.................................................................................................................219 17

7

CHAPTER IV. GHEORGHE CRĂCIUN, THE LITERARY CRITIC.....................220 18

IV.1. Gheorghe Crăciun as literary critic: titles, themes, profile........................................220 18

IV.2. Doi într-o carte or writing about friends...................................................................223 18

IV.3. Pactul somatografic, an original critical concept......................................................232 18

CHAPTER V. GHEORGHE CRĂCIUN, THE ESSAYIST AND PUBLICIST........239 19

V.1. Introduction.................................................................................................................239 19

V.2. Titles, themes, profile..................................................................................................241 21

CHAPTER VI. GHEORGHE CRĂCIUN, THE ANTHOLOGIST AND EDITOR..264 21

VI.1. The anthologist activity, editor and prefacer/postfacer: general look........................264 21

VI.2. The theoretical anthology: Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice....266 22

VI.3. The literary texts anthology: Generația '80 în proză scurtă......................................273 22

VI.4. The Experimentul literar românesc postbelic anthology...........................................280 22

VI.5. Didactic books publishing...........................................................................................290 22

VI.6. The prefacer/postfacer activity....................................................................................297 23

IInd PART: THE LIFE

CHAPTER VII. BIOGRAPHICAL ASPECTS.............................................................309 23

VII.1. Introduction..............................................................................................................309 24

VII.2. Self-portrait. Gheorghe Crăciun through himself.....................................................311 25

VII.3. Gheorghe Crăciun seen by others.............................................................................317 25

VII.4. Volumes and literary magazine numbers, events, dedicated awards........................325 26

IIIrd PART: WRITING AND BODY

CHAPTER VIII: CRĂCIUN'S WRITING AS A SOMATOGRAPHICAL PACT

BETWEEN THE BODY AND THE LETTER..............................................................331 26

VIII.1. Introduction.............................................................................................................331 26

VIII.2. Crăciun's writing: definitions and conceptualizations.............................................332 26

VIII.3. Experiences with creative potential.........................................................................349 26

VIII.4. Flesh and body at Gheorghe Crăciun.......................................................................381 26

VIII.4.1. Theoretical framework..........................................................................................384 27

VIII.4.2. Flesh and body in Gheorghe Crăciun's work.........................................................398 27

VIII.5.Conclusions................................................................................................................436 28

8

CONCLUSIONS. ORIGINAL CONTRIBUTIONS. FUTURE RESEARCH

DIRECTIONS...................................................................................................................438 28

BIBLIOGRAPHY.............................................................................................................442 33

ABSTRACT..................................................................................................................................45

CURRICULUM VITAE..............................................................................................................46

9

REZUMAT

Introducerea lucrării reprezintă, în același timp, suma argumentelor care justifică necesitatea și

noutatea la nivel informațional a tezei. Lucrarea de față, intitulată Gheorghe Crăciun. Monografie,

a apărut, pe de o parte, ca rezultat al unei cercetări întinse de-a lungul a mai mulți ani și, pe de

cealaltă, drept un posibil prim răspuns pentru acoperirea unei zone lacunare în receptarea

scriitorului optzecist. De aceea, cercetarea de față își propune să se constituie într-un demers

coerent și complet al investigării operei scriitorului optzecist, dar și a biografiei sale relevante

pentru activitatea sa literară și de om de cultură. Explorarea a fost gândită ca structură pe trei mari

dimensiuni, acoperind fiecare trei zone esențiale ale cercetării operei crăciuniene și care se reunesc

într-o viziune de ansamblu coerentă, totodată necesară. Perspectiva monografică a fost aleasă în

intenția de a contura o imagine cât mai completă, într-o tratare ce își propune să fie detaliată și

complexă, caracterizată de pluriperspectivism, pentru scriitorul Gheorghe Crăciun, imagine care

lipsește încă.

Totodată, demersul se situează într-o postură militantă pentru o ulterioară discuție ce privește

clarificarea conceptuală necesară în cazul noțiunii de monografie, care reclamă depășirea

binomului simplificator viață-operă. Nu este prima lucrare cu o intenție de acest fel și nici prima

care să avanseze necesitatea redefinirii acestui concept, mai ales că una din premisele tezei de față

este aceea că, în cazul unui autor ca Gheorghe Crăciun, cu specificul personalității sale creatoare,

plasarea centrală a biograficului faptic nu ar fi productivă pentru avansul, necesar, al receptării.

Este nevoie de contextualizare, acolo unde este cazul, după cum este nevoie, pe alocuri și ori de

cât ori analiza o reclamă, de apelul la anumite momente, evenimente și experiențe biografice care

pot aduce limpeziri pentru o construcție scripturală.

Este necesară, așadar, în acest caz, propunerea unui nou construct explorator, care să poată să

ofere, la finalul analizei, concluzii relevante și, mai departe, alte deschideri potențiale. Este

indispensabilă mișcarea de depășire a gândirii monografiei la modul tradiționalist și, în schimb,

propunerea unui demers coerent și aplicabil, cu mai multe presupoziții de la care se pleacă, dar și

cu rezultate mai însemnate decât o simplă survolare pe orizontală a scriitorului și a operei de

analizat. Așadar, cercetarea de față, prin cele trei structuri analitice pe care le angrenează, are ca

10

scop delimitarea, în fapt, a unui profil creator, translatat în realitatea unei opere de o amplitudine

atât pe orizontală (prin diversitatea și numărul titlurilor), cât și pe verticală (printr-o gândire

profundă, creatoare de concepte și teorii).

Explorarea pleacă, într-o primă parte a ei, de la concretul operelor publicate (ilustrative pentru mai

multe ipostaze: prozatorul, teoreticianul, criticul literar, eseistul, antologatorul, editorul, dar și

prefațatorul Crăciun), volume ce sunt tratate tipologic, dar și analitic sau descriptiv, în funcție de

natura laturii abordate. Romanele crăciuniene sunt în centrul unei explorări din perspectiva

intertextualității, investigare relevantă pentru poziționarea operei de ficțiune într-un anume tip de

descendență, dar și pentru o situare a sa chiar în contextul gândirii lui Crăciun.

Principalele teme teoretice, așa cum sunt ele oglindite în gândirea crăciuniană, sunt analizate în

relație cu o serie de titluri esențiale pentru problematici ca experimentul (Experimentul literar

românesc postbelic, într-o tratare dublă, teoretică, dar și exploratoare la nivelul expresiilor

experimentului în opera crăciuniană), limbajul (în volume ca În căutarea referinței și Trupul știe

mai mult, conturându-se o viziune asupra limbajului legată indisolubil de viziunea de ansamblu),

poezia modernă (teorie expusă în detaliu în Aisbergul poeziei moderne, subiectul unei analize la

fel de aplicate) sau postmodernismul (subiect complicat de tranșat la Crăciun, cu mai multe ipoteze

decât certitudini), într-o discuție care deschide o multituine de posibile direcții ulterioare în

cercetare.

Ipostaza de critic, transpusă în titluri ca Doi într-o carte și Pactul somatografic este analizată din

perspectiva noutății la nivelul de structurare și gândire a modelului critic crăciunian, cu o serie de

particularități nesurprinzătoare pentru profilul intelectual și creator al optzecistului. Mai mult decât

atât, miza principală a acestui capitol este sublinierea originalitatății unui concept critic operant

cum este cel de pact somatografic, într-o discuție ce prefațează o abordare ulterioară a relației

specifice dintre corporalitate și scrisul crăciunian.

Titluri cum sunt Cu garda deschisă, Reducerea la scară, Teatru de operațiuni și nu în ultimul rând

postumul Viciile lumii postmoderne arată un Gheorghe Crăciun eseist, pasionat de investigarea

temelor de actualitate în cultura română postdecembristă, cu problemele și potențialitățile ei,

11

ipostază care, în succesiunea celor precedente, pare să confirme o tendință pentru o anume

configurare, cu o intenție marcată de totalitate, a operei.

Activitatea lui Crăciun de editor de carte, de antologator și prefațator, conturate într-o necesară

abordare cu intenție de totalizare, îl descoperă pe autorul optzecist ca militant activ pentru ideea

generaționistă, a cărei cauză o susține prin cele două antologii pe care le editează, pentru concepte

cărora le construiește un canon în cadrul literaturii române postbelice, cum este noțiunea de

experiment, dar și ca profesor, pe de o parte preocupat de realizarea unui corpus didactic

funcțional, structurat conform unor principii literare și culturale clare, și pe de cealaltă, urmărindu-

și în continuare preocuparea pentru creativitate, translatată de data aceasta la nivel universitar, cu

rezultate pe care se simte dator să le însoțească la ieșirea în lume. Dincolo de această latură

specifică prefețelor, există și o căutare a elementelor fundamentale pentru gândirea sa teoretică

(spre exemplu experimentalismul și autenticitatea) în operele altor autori, fie ei interbelici

revalorizați sau colegi de scenă literară și artistică.

Cea de-a două secțiune majoră a cercetării are în vedere explorarea acelor aspecte biografice

relevante din punctul de vedere al identificării momentelor, episoade, perioadelor, evenimentelor

cu potențial formator pentru scriitorul de mai târziu, dar și cu efecte în planul creației acestuia, de

fapt o gândire a biograficului din perspectiva operei. Scrisul crăciunian este astfel văzut ca parte

componentă a unui traseu ce se traduce în seria titlurilor publicate (și chiar a celor nepublicate

încă, parte a Arhivei Crăciun momentan), de fapt a unui traseu biografic în care scrisul nu este o

simplă meserie, ci o activitate care implică cu totul ființa celui care o desfășoară. În fapt, ceea ce

rezultă este o imagine multifațetată a personalității creatoare crăciuniene, urmărită, într-o primă

fază, la nivelul unei reprezentări auto-construite, configurate pe baza unor puncte esențiale pentru

traseul evolutiv. Într-un al doilea rând, această imagine este completată de una structurată de

textele apropiaților, prietenilor, colegilor, prilejuite de momentul dispariției scriitorului. Cea de-a

treia și ultima direcție a acestei secțiuni vizează o prezentare a manifestărilor și produselor

culturale cu sens omagial, a căror seriozitate, anvergură și varietate reprezintă semne clare ale

recunoașterii importanței activității desfășurate de optzecist și în același timp reprezintă forme vii

și inovatoare de onorare a memoriei lui.

12

Ultima parte importantă a lucrării marchează o modificare de orizont analitic, după explorarea

operei din multiple puncte de vedere și după conturarea profilului creator al lui Crăciun. În fapt,

direcție în care se îndreaptă, în acest punct, cercetarea este una care își propune să evidențieze

amplitudinea de viziune specifică scriiturii crăciuniene, o obsesie a autorului tradusă prin

nenumărate notații, dar și printr-o concepție teoretică extrem de personală și, în același timp, foarte

originală, aspect mereu în atenția criticii. Noutatea abordării propuse aici este aceea că, departe de

a încerca clarificarea acestor aspecte strict prin prisma propriile declarații crăciuniene, ea aplică

acestui corpus o serie de concepte venite din filosofie. Prima etapă a explorării ia în discuție

definiții ale scrisului crăciunian, precum și aspecte specifice acestei scriituri, conturând imaginea

unei preocupări nu numai naturale pentru orice autor, dar și productive la nivelul creației în sine.

O a doua ipoteză de lucru se centrează pe întrebarea referitoare la sursele creației crăciuniene, în

relație cu o serie de posibile experiențe generatoare pentru scris. Analiza pornește de la un concept

cum este experiența revelatoare și conduce la o redefinire a acesteia. Poate cel mai pregnant aspect

al scrisului lui Crăciun, versantul reprezentat de trup este examinat din perspectiva distincției

propuse de filosofie între corp și trup, termeni care la scriitor sunt folosiți în variație liberă, alături

de ființă sau carne, de exemple, existând însă clare semnificații specifice pentru fiecare, decelabile

contextual. Această analiză conduce la explicarea justeții și viabilității unui concept critic cum este

acela de pact somatografic, aplicat cu succes de autor în construcția unui nou canon al prozei

românești postbelice și, într-un proiect mai amplu, drept cheie de interpretare a literaturii începând

cu Antichitatea, în cartea al cărei cuprins este deja structurat, în cadrul arhivei, cu titlul de

Literatura și corpul. Tot acest traseu analitic, cu trei momente esențiale ale sale (definiri ale

scrisului, experiențe cu potențial creator și relația trup-corp), este în stare să dea, în final, o imagine

de ansamblu mult mai corectă și relativizată vizavi de percepția exegetică existentă în acest punct

asupra scrisului crăciunian. Principalele instrumente prin care acest tablou este conturat vizează

dubla perspectivă dinăuntru-dinafară, precum și aplicarea unor concepte filosofice în definitiv,

unelte analitice până în acest punct neexploatate, dar care promit rezultate cel puțin interesante.

Se mai impune o serie de precizări referitoare la motivațiile unora dintre abordări, al căror caracter

de noutate este în primul rând justificat de imperativ, de necesitate (ca de exemplu, în cazul

prezentării activității lui Crăciun pe latura de editor, antologator și prefațator), de insuficiența sau

chiar deficitul de puncte de vedere preliminare, abordări preferate în contextul unor dificultăți

13

întâmpinate în procesul de documentare mai ales prin prisma absenței unei imagini totalizante,

cum își propune să fie cercetarea de față, incontestabil încă deschisă posibilităților de împlinire și

totodată punct inaugurant al unor explorări ulterioare la fel de necesare.

Prima parte a lucrării, Opera, are drept scop o prezentare, descriptivă uneori iar alteori analitică și

teoretică, a direcțiilor majore ale scrisului crăciunian, pe care primul capitol, Gheorghe Crăciun,

scriitor, le structurează, în mic, corespondent desfășurării ulterioare, subcapitolele oglindind

capitolele ulterioare ale acestei secțiuni masive a lucrării. Subcapitolul I.1. Prezentarea generală

a operei: romane, cărți teoretice, cărți de critică, volume de publicistică, cărți didactice reprezintă

o rapidă panoramare a titlurilor semnate Gheorghe Crăciun, cu scopul conturării imaginii unei

opere complexe, întinse pe o perioadă de mai bine de 25 de ani, operă care încă nu poate fi pe

deplin cunoscută și valorificată, având în vedere existența unei arhive Crăciun, o operă incompletă

deci, în ciuda numărului mare de titluri deja publicate. Cu toate acestea, corpusul existent la acest

moment este caracterizat de o complexitate și o multitudine ce permit explorări din multiple puncte

de vedere, de la analize tematice (cum este cazul unei serii de teze de doctorat deja susținute, o

dovadă clară a interesului academic pentru opera autorului), până la demersuri monografice, cum

este cel de față. Scriitorul Crăciun înseamnă prozatorul, criticul, eseistul, teoreticianul, editorul,

publicistul dar și profesorul, toate aceste laturi ale creației avându-și cel puțin o expresie scrisă (și

tipărită). Abordarea prezentării operei crăciuniene are în vedere această separare pe palierele

creației iar structura prezentei lucrări o are și ea în vedere, din rațiuni de claritate și riguroasă

organizare. Astfel, discuția distinge laturile creației exprimate în proză (ficțiune), în critică, în

teorie, în eseistică, în publicistică, dar și în ipostaza de antologator, autor de carte didactică (și/sau

coordonator al ei) sau cea de prefațator/postfațator. Subcapitolul se încheie cu o discuție referitoare

la ipostaza de poet a lui Crăciun, care marchează momentul inițial al carierei scriitoricești, cu

rezultate (așa cum se va vedea ulterior, în capitolul dedicat parcursului evolutiv) nu numai sub

forma unei plachete de debut în revistele literare ale vremii sau ca secvențe inserate în opere, dar

și la nivelul concepției referitoare la scris și limbaj. Subcapitolul următor, I.1.1. Gheorghe Crăciun,

romancier, panoramează scrierile romanești ale autorului, abordând o structură diacronică în

prezentarea celor cinci titluri, care urmează a fi examinate analitic și teoretic în capitolul dedicat,

din perspectiva unui cadru teoretic ce distinge între intertextualitatea externă și cea internă ca

rațiuni explicative ale relației acestor cărți atât cu tradiția literară, dar și în cadrul corpusului creator

14

crăciunian. Cel de-al treilea subcapitol, I.1.2 Gheorghe Crăciun, teoretician al literaturii, anunță

liniile directoare ale expunerii din capitolul dedicat, unde centrale sunt temele pe care le-am

considerat configuratoare în cadrul gândirii teoretice crăciuniene, respectiv tema experimentului

(care poate fi, cu argumente, văzută drept fondatoare), tema limbajului (cea mai fertilă pentru

explorări ulterioare), tema poeziei moderne (cu siguranță teoria-vedetă a gândirii lui Crăciun,

măcar din punctul de vedere al reflectării în receptarea critică) și tema postmodernismului, extrem

de fecundă pentru cercetare mai ales prin prisma ambiguităților exploatate din plin. Următorul

subcapitol, I.1.3. Gheorghe Crăciun, critic literar, se axează pe cele două titluri-ancoră pentru

această dimensiune a activității literare a optzecistului, adică pe Doi într-o carte și Pactul

somatografic, pentru a contura profilul de critic al scriitorului. Tot aici sunt inventariate elementele

structurante ale textelor semnate Crăciun funcționând ca prefețe sau postfețe, altă ipostază a

criticului Crăciun. I.1.4. Gheorghe Crăciun, eseist și publicist, următorul subcapitol, prin titluri ca

Cu garda deschisă, Reducerea la scară sau Teatru de operațiuni, relevă un scriitor implicat în

viața cetății, interesant de temele actualității nu numai literare ci și culturale, preocupat, în același

timp de soluții potențiale și de proiecte posibile. Subcapitolul I.1.5. Gheorghe Crăciun,

antologator și editor reprezintă o panoramare a celor trei direcții principale, respectiv cea de

antologator (cu rezultate ca antologia de texte teoretice, de texte literare, dar și antologia textelor

cu caracter experimental), de editor de carte didactică (atât la nivel preuniversitar cât și la nivel

universitar) și de prefațator/postfațator, încă o modalitate de manifestare a spiritului critic, dar și a

ipostazelor de profesor și teoretician al experimentului. Ultimul subcapitol, I.2. Arhiva Crăciun,

încearcă o prezentare a scrierilor lăsate de autor în manuscris (atât pe hârtie cât și în format

electronic), în concordanță cu informațiile oferite de Carmen Mușat în textul dedicat arhivei, dar

și conform mărturiilor apropriaților și colegilor, care susțin necesitatea publicării jurnalului lui

Crăciun, cu adevărat o operă remarcabilă.

Al doilea capitol al primei părți, intitulat Gheorghe Crăciun, romancier, propune o interpretare a

celor cinci romane ale lui Crăciun din perspectiva unui concept redefinit de intertextualitate, pe

care primul subcapitol, II.1. Introducere: romanele lui Gheorghe Crăciun din perspectivă

intertextuală îl prezintă ca fiind nu numai perfect justificabil metdologic, dar și necesar, pentru a

putea înțelege felul în care opera de ficțiune a optzecistului se situează atât în relație cu descendența

literară, dar și cu propriul context al gândirii sale. Totodată, deși există secvențe analitice în

15

receptarea teoretică marcat aplicate pe identificarea specificului intertextualității crăciuniene, nu

există încă o structură coerentă de ansamblu, care să pună împreună toate romanele publicate până

la această dată cu scopul identificării unor principii coagulante la acest nivel. Subcapitolul II.2.

Intertextualitatea: cadru teoretic și rafinări necesare începe cu o investigare teoretică a evoluției

și sensurilor conceptului de intertextualitate și ajunge la o redefinire a acestuia în contextul operei

crăciuniene, drept intertextualitate externă (denotând totalitatea referințelor către alte opere,

aparținând altor scriitori, atât din literatura română cât și din cea universală) și intertextualitate

internă (ansamblu de relații în interiorul operei romanești crăciuniene, cu trimiteri, acolo unde este

cazul, către alte titluri ale scriitorului). II.3. Intertextualitatea externă, subcapitolul următor,

reprezintă o analiză aplicată a trimiterilor identificabile în romanele lui Crăciun către operele altor

scriitori decât el însuși, scriitori care aparțin unor literaturi și unor momente istorice diverse.

Explorarea a relevat o serie de caracteristici ale acestor trimiteri, o evoluție din punct de vedere

temporal, de-a lungul romanelor publicate pe parcursul a 30 de ani, evoluție punctată de momente

care devin definitorii pentru fiecare roman în parte. II.4. Intertextualitatea internă se concentrează

mai degrabă, pe acele relații identificabile în interiorul operei romanești crăciuniene, care însă este

permeabilă și pentru trimiteri la operele non-ficționale ale autorului. Se susține astfel premisa unui

caracter totalizant al operei, mai ales în cazul primelor trei romane, despre care, într-o scrisoare

adresată lui Alexandru Vlad, Crăciun spunea că ar vrea să le restructureze într-o trilogie,

confirmând astfel intuiția de lectură și apoi de analiză care le-a văzut mai legate între ele decât în

relație cu titlurile ulterioare. Acest subcapitol deschide drumul celui care îl urmează, respectiv II.5.

Autoreferențialitate și metatextualitate, analizate, din nou, în ca aplicabile corpusului romanesc

crăciunian, o altă latură investigată de critică însă nu la modul sistematic și la nivelul întregului

corpus. Aici, accentul cade pe ipostazele identificabile în primele trei romane, cu un anumit profil,

de personaj ca scriitor și de scriitor ca personaj, atât ficțional cât și neficțional, reprezentare ce

urmează a fi dacă nu răsturnată măcar fundamental modificată într-un titlu ca Pupa russa, unde

accentul autoreferențial amintește de paginile din Trupul știe mai mult. II.6. Concluzii adună firele

explorării. Analiza trimiterilor intertextuale interne și externe din romanul postum al lui Crăciun a

relevat faptul că aceste referințe par a reprezenta un cerc închids, o dată cu revenirea, în acest ultim

roman, la un moment de favorizare a intertextualității externe, moment care a definit începutul

creației romanești, în paralel cu valorificarea Cărții ca sursă la un moment în care intertextualitatea

internă devine predominantă, legăturile între titluri devin mult mai strânse într-un moment final al

16

creației (sau cel puțin așa cum este el cunoscut publicului în prezent) iar ochiul și mâna creatoare

sunt redirecționate în real, în contingent, în simțuri. Funcționând ca o foarte utilă contrapondere

pentru existențial și pentru corporalitate, livrescul permite, în același timp, poziționarea în

descendența târgoviștenilor, dar și în relație cu marea literatură universală și națională, ambele

dimensiuni fiind abordate prin trimiterile care nu sunt sub nicio formă forțate sau nenaturale. O

altă componentă fundamentală definitorie a livrescului este aceea de a funcționa evazionist,

explicând referințele multiple, punctuale și atomizate mai ales pentru cărțile scrise înainte de 1990.

Se înregistrează apoi trecerea la un singur intertext extern major, atât în Frumoasa fără corp cât și

în Pupa russa, semn al maturizării de creație, dar și al unei mai accentuate mișcări experimentale.

Finalmente, livrescul, trimiterile intertextuale (atât externe cât și interne) trebuie privit drept

reprezentant al literei atât de specifică pentru gândirea crăciuniană, într-o relație continuă cu

trupul, căruia i s-ar opune doar la nivel formal, nu și la unul e concepție.

Cel de-al treilea capitol al tezei, Gheorghe Crăciun, teoretician literar, se deschide cu III.1.

Introducere, care trasează o serie de obiective ambițioase și nu complet acoperite (dată fiind

amplitudinea specifică atât gândirii crăciuniene cât și a formelor sale de manifestare), deschizând,

în același timp, o foarte fertilă serie de orizonturi de cercetare ulterioare. Așa cum le-am identificat

drept esențiale pentru gândirea crăciuniană, explorate sunt, în ordine, problema experimentului

literar (concept care ar trebui folosit drept cheie de interpretare a operei ficționale a lui Crăciun,

dar nu numai), problema limbajului (centrul a cel puțin două demersuri analitice, în În căutare

referinței și Trupul știe mai mult și a unui număr greu de cuantificat de imagini în romane),

problema poeziei moderne (așa cum este ea ilustrată în Aisbergul poeziei moderne, subiectul unei

analize aplicate), dar și problema postmodernismului (una destul de sinuoasă, cu poziționări

decelabile la nivel de teorie, nu la fel de vizibile în cadrul operei propriu-zise). Primele trei abordări

(dacă nu cumva și a patra, poate mai necesar ca restul) lasă larg deschise orizonturi de cercetare

ulterioare, mult mai aplicate decât în contextul demersului de față, axat mai degrabă pe o

perspectivă cu caracter de survol și înregistrare a temelor majore care definesc gândirea teoretică

a scriitorului optzecist, discuțiile mai detaliate fiind rezervate unor explorări dedicate, cum de altfel

s-ar și cuveni.

17

Structura capitolului oglindește demersul trasat de expunerea principalelor temelor teoretice, într-

o abordare construită mai degrabă pe orizontală decât pe verticală, pornind de la examinarea

conceptului de experiment literar (în subcapitolul III.2. Problema experimentului literar), așa cum

îl definește Crăciun formal, în cadrul antologiei Experimentul literar românesc postbelic,

prezentare însoțită de o inventariere a modalităților prin care această noțiune, fundamentală pentru

gândirea crăciuniană, se traduce la nivelul operei ficționale și nu numai, infuzate uneori mai vizibil

alteori mai puțin, de acest concept. Centrul subcapitolului următor, III.3. Problema limbajului, îl

reprezintă concepția crăciuniană asupra limbajului, care este dezbătută prin prisma unor

poziționări orientate înspre definire, regăsibile în cadrul operei non-ficționale crăciuniene, dar și

în contextul mai amplu al statutului tranzitivității în gândirea lui Crăciun, ipoteza de lucru fiind

aceea că însăși concepția asupra limbajului, la scriitorul optzecist, se află în descendența

tranzitivității, noțiune extrem de ofertantă și productivă, mișcare subsumabilă orientării înspre

experiment atât la nivel de viziune cât și la nivel de expresie. Discuția centrată pe problematica

poeziei moderne este translatată în subcapitolul următor, III.4. Problema poeziei moderne, până la

nivelul unei analize multidimensionale a Aisbergului poeziei moderne, titlu analizat atât în

descendența teoriilor referitoare la poezia modernă, a terminologiei și a modificărilor de sens aduse

acesteia, dar și din punctul de vedere al teoriei poeziei moderne expuse, ultimul punct al dezbaterii

fiind centrat pe analiza receptării critice a titlului căruia Mircea Martin îi aplica eticheta de

cercetare demnă pentru export. Ultima problematică, abordată în cadrul subcapitolului III.5.

Problema postmodernismului, și totodată cea mai complicat de tranșat, are în centru

postmodernismul care, de fapt, nu a fost definit nicăieri de Crăciun în ipostaza sa literară, scriitorul

preferând, pe de altă parte, meditații pe tema aspectelor culturale (ca în Viciile lumii postmoderne,

ca etapă ultimă), dacă nu chiar filosofice de-a dreptul, ca în articolul ce dezbate Postmodernismul

pe înțelesul copiilor, cartea lui Lyotard. Discuția va rămâne, în mod cert, deschisă unor explorări

mai ample, din multiple puncte de vedere. III.6. Concluzii, reprezintă o recapitulare extrem de

necesară, dată fiind amplitudinea formală a capitolului, dar și obiectivele sale extrem de ambițioase

privind vastitatea temelor și ideilor explorate, dar și o deschidere aproape imperioasă ca translatare

în practică, a unora din direcțiile de cercetare posibile prin prisma prezentei sondări a corpusului.

Panoramarea pe orizontală, cu opriri analitice cât mai complexe, acolo unde a fost posibil, a

încercat conturarea unui potențial profil al teoreticianului Crăciun, așa cum este el definit, în cadrul

analizei de față, de cele patru direcții tematice majore.

18

Capitolul IV, Gheorghe Crăciun, critic literar, se deschide cu un subcapitol, IV.1. Ipostaza de

critic literar: titluri și teme, dedicat justificării unei explorări a unei dimensiuni mai puțin

exploatată de receptarea critică, defavorizată în relație cu ipostazele de prozator, de teoretician sau

chiar de autorul de jurnal, fațete mult mai spectaculoase. O simplă panoramare a textelor despre

Crăciun relevă fascinația extraordinară pe care o exercită triada Pupa russa-Trupul știe mai mult-

Aisbergul poeziei moderne, volume despre care s-a scris cel mai mult. Pentru a contura însă

imaginea completă a scriitorului Crăciun, este nevoie de sondarea unor posturi ca cea de critic sau

cea de eseist, ipostaze care se dovedesc surprinzător de complexe și ofertante pentru analiză. O

viziune de ansablu asupra criticii lui Crăciun lipsește încă. Dincolo de cele două volume în care

scriitorul face în mod clar critică (Doi într-o carte, tratat în subcapitolul IV.2. Doi într-o carte sau

a scrie despre prieteni și Pactul somatografic, ce constituie centrul analizei din subcapitolul IV.3.

Pactul somtografic, concept critic original), textele de critică în sine sunt destul de atomizate și

este nevoie, mai întâi, de un amplu proces de inventariere, operațiune care poate scoate la iveală

elemente surprinzătoare, ca de exemplu fragmentul intitulat Mici descoperiri întâmplătoare,

semnat Crăciun și inclus în secțiunea Mărturii ale prozatorilor de azi a volumului Liviu Rebreanu

după un veac. Evocări. Comentarii critice. Perspective străine. Mărturii ale prozatorilor de azi, o

carte gândită și alcătuită de Mircea Zaciu, apărută la Editura Dacia în 1985. Activitatea critică a

lui Crăciun s-ar putea segmenta în două mari direcții, ținând cont de lungimea și structura textului:

pe de o parte, textele de mică întindere, cum sunt prefețele sau postfețele, care au, în general și

atunci când nu revizitează opera unui autor interbelic de pildă, scopul de a face critică de

întâmpinare (lucru vizibil mai ales în cazul debuturilor). A doua dimensiune este reprezentată de

critica realizată în volum, ca în cazul cărților Doi într-o carte și Pactul somatografic, unde este

clar că perspectiva analitică este mult extinsă și unde scopurile sunt altele. De asemenea, volumele

de critică prezintă caracteristica de a concentra tematic, fie pe un autor sau pe un concept, ca cel

de pact somatografic. Se pot identifica o sumă de constante structurale și tematice: lectura și

contextualizare prin grila prozei optzeciste, o anumită tendință pentru depistarea aspectelor

experimentale în fiecare din cărțile supuse analizei, confruntarea cu conceptul de autenticitate,

aplecarea pentru formatul de studiu literar (însoțit de perspective critice și trimiteri generoase ca

număr și varietate). Cu alte cuvinte, acestea sunt elementele constitutive ale grilei critice aplicate

autorilor despre care scrie, componente în acord cu concepții teoretice exprimate în alte locuri și

19

în alte forme, punctele centrale de interes reprezentând, de altfel, punctele nodale ale gândirii

teoretice crăciuniene (experimentul, Generația ’80, folosită ca reper în raportare, autenticitatea).

Structura discursivă identificabilă în prefețe, postfețe și texte tip eseu cu subiect tratat critic se

regăsește, în datele ei esențiale, încă din textul din 1985, Mici descoperiri întâmplătoare, în care

Crăciun se oprește asupra operei rebreniene, pe care o revalorizează din perspectiva relecturii în

cheie optzecistă, acesta fiind primul text unde este testată această unealtă critică, a cărei utilitate

este astfel verificată, urmând ca ea să fie aplicată apoi în revizitarea și resemantizare altor

interbelici. Când e vorba de critica în volum, Crăciun își trasează, din nou, propriile reguli: fie

scrie despre opera unor scriitori-prieteni pe care îi admiră și care l-au influențat într-un fel sau

altul, fie propune un nou concept pentru interpretarea literaturii române postbelice și totodată,

pentru constituirea unui nou canon al literaturii de după război (ce-i drept, rămas într-un stadiu

incipient, dar gândit sub formă de volum, conform arhivei), din perspectiva respectării pactului

somatografic. Crăciun face mereu critică folosind propriile arme, atunci când nu se comportă

extrem de selectiv în alegerea cărțior despre care scrie. Cadrul conceptual cu care Crăciun operează

critic include o serie de constante structurale și tematice, pornind de la tendința către formula de

studiu literar, continuând cu lectura și contextualizarea prin grila prozei optzeciste, accentuarea

(acolo unde este cazul) a caracterului experimental și terminând cu confruntarea cu conceptul de

autenticitate, toate elemente consistente cu gândirea teoretică crăciuniană.

Capitolul V. Gheorghe crăciun, eseist și publicist reprezintă, din nou, o explorare inovatoare ca

demers analitic, vizând un areal mai puțin sondat, trimiterile din critică făcându-se mai degrabă la

modul aglutinant, cu accente punctuale insuficient dezvoltate. V.1. Introducere militează pentru o

explorare riguroasă și totalizantă, care lipsește momentan, pentru o abordare sistematică a titlurilor

încadrabile în zona eseisticii și a publicisticii, cu sublinierea foarte importantă că delimitarea este

formală, pe baza subtitlurilor incluse în volume și, dat fiind profilul crăciunian, într-o oarecare

măsură, destul de fluid. Motivul este acela că la Crăciun eseistica, spre exemplu, nu este niciodată

eseistică pură. Ea se contaminează cu tendințe conexe, ca în cazul secțiunii Opțiuni din Cu garda

deschisă, unde este evident un pronunțat caracter critic. Mai mult, se pot constatat suprapuneri cu

alte titluri, cum se întâmplă, de exemplu, cu textul Noi și Occidentul, inclus atât în Reducerea la

scară (1999), în secțiunea Scara Richter-Mercalli cât și în Teatru de operațiuni (2006), în capitolul

Anamorfoze identitare, includerea în ambele locuri fiind justificată, pe de o parte, prin valoarea

20

conclusivă la finalul epistolarului Nedelciu-Crăciun, inclus în Reducerea la scară în secțiunea

citată, și, pe de cealaltă, pentru investigarea de natură identitară, contextualizată în raport cu spațiul

occidental, încadrându-se astfel în tema secțiunii în Teatru de operațiuni. Longevitatea textului în

sine poate trimite și la continuitatea valorii sale de actualitate, cu atât mai mult cu cât în 2006

problema relaționării cu Europa Occidentală se acutizase, în contextul iminentei aderări, în

perechea dihotomică euro-entuziasm-euro-scepticism. O distincție clară între eseistică și

publicistică, în cazul lui Gheorghe Crăciun, este aproape imposibil de operat prin prisma faptului

că, în majoritatea cazurilor, eseurile sunt publicate inițial în periodice culturale. Nu există eticheta

publicistică aplicată unor texte diferite de cele catalogate drept eseistică, încadrarea în publicistică

făcându-se mai degrabă din considerații editoriale. Reducerea la scară, de exemplu, este inclusă

în seria Colecția 80. Publicistică, cel mai probabil pentru că volumul este o colecție de texte,

scrisori și răspunsuri la anchete apărute inițial într-un format periodic. Delimitarea, deci, se

dovedește mai degrabă artificială și în mod cert cu o validitate cel mult formală. Astfel, ar fi vorba

mai degrabă de o catalogare din două puncte de vedere: unul formal (bazat pe suportul în care a

apărut textul, inițial în revistă și mai apoi în volum) și unul structural, care ține cont de tipul textului

și de specificul lui. De altfel, eseul ca specie beneficiază și el de o definiție fluidă, constantele

principale fiind dimensiunea relativ redusă, tema principală filosofică, literară sau științifică,

originalitatea, trimiterile la domenii diverse, dar și absența pretenției de a epuiza problema. O astfel

de formulă oferă, deci, o doză considerabilă de libertate în ceea ce privește alegerea subiectelor, a

dimensionării viziunii asupra temei tratate, a stilului, dar și a perspectivelor. De asemenea, formula

este fundamental relativizantă iar soluția oferită dar nu impusă poate incita la deschiderea

dialogului pe tema respectivă. Este evident, așadar, de ce această formulă îi folosește lui Crăciun

atunci când operează tezaurizant, adunând în titluri cum sunt Cu garda deschisă (1997), Reducerea

la scară (1999) sau Teatru de operațiuni (2006) o mare parte din textele, interviurile, intervențiile,

scrisori și răspunsurile la anchete apărute de-a lungul timpului în periodicele culturale. Structurarea

este în general cronologică, dar se întâmpla să-și facă loc și texte mai vechi, care nu au fost deja

incluse în volumele precedente. Mai mult, se mai întâmplă și ca unele texte să fi apărut în periodice

cu un alt titlu decât cel din volum sau să fie revăzute și completate. Decupajul oferă, deci, imaginea

de ansamblu construită de Crăciun, cu o coerență internă considerată funcțională în cel mai înalt

grad de autorul ei, coerență pe care o garantează organizarea tematică a textelor. Eseurile

impresionează prin diversitatea temelor abordate: deși imposibil de ignorat ca număr și

21

complexitate, temele literare nu mai dețin supremația, dar subiectele rămân totuși în sfera

culturalului, fie el la nivel artistic, sau nivelul media, într-un parcurs ce ar trebui privit ca avându-

și punctul terminus în volumul apărut postum, care conturează într-un final o definiție a

postmodernismului, însă un postmodernism nu pur literar ci unul mai degrabă cultural, dacă nu

chiar puternic infuzat de social. Zona eseisticii pare locul perfect pentru desfășurarea temelor non-

literare cu necesitate și pentru investigarea unor preocupări mai degrabă culturale. Subcapitolul

următor, V.2. Titluri, teme, profil, are în vedere o prezentare cronologică a titlurilor încadrate ca

eseistică aparținând lui Gheorghe Crăciun, concomitent cu încercarea de a sublinia interferențe

existente, aspectele secundare implicate, dar și cu conturarea un anumit profil pentru eseistul

optzecist, dacă acest profil se poate totuși detașa din texte. Eseistica lui Crăciun dezvăluie un om

preocupat de prezent, de problemele și de potențialitățile acestuia, totodată având o serie de teme

predilecte ce pot fi identificate de-a lungul mai multor titluri, fie că este vorba de aplecarea către

scrierile unui autor, de dezbateri mereu reluate și rămase fără o soluție definitivă (dar asta nu din

vina eseistului, ci a stării de fapt în sine), de teme mereu tratate și neepuizate sau de concepte și

contexte pe care le simte demne de revizitat. Dincolo de acribia construcției la nivel textual dar și

la nivel de volum, dincolo de capacitatea analitică și speculativă și mai ales dincolo de anvergura

gândirii (toate, elemente care ar face legătura cu restul fațetelor scriitorului), eseistul Crăciun

rezervă surpriză după surpriză și pare a nu avea mare legătură cu restul ipostazelor, mai ales cu

acelea pentru care este mai cunoscut. Aspect mai puțin analizat al creației crăciuniene, eseistica

poate contribui la conturarea imaginii unui scriitor preocupat nu doar de opera sa, ci și de contexte,

de situații, de probleme, de proiecte, de aspecte ce trebuie îmbunătățite pentru un mers general mai

bun.

Capitolul VI. Gheorghe Crăciun, antologator, editor și autor de carte școlară/universitară,

ultimul capitol al primei mari părți a lucrării își propune să prezinte sistematic activitatea lui

Gheorghe Crăciun în ipostazele de antologator, autor și editor de carte școlară și universitară, dar

și ca prefațator sau postfațator. Subcapitolul VI.1.Activitatea de antologator, editor și

prefațator/postfațator: privire generală, oferă o imagine de ansamblu structurată pe cele trei

dimensiuni ale activității crăciuniene în sfera textului auxiliar literaturii (fie el unul care ofere o

privire de ansamblu asupra unei generații, unul care funcționează atât la nivel teoretic cât și la

nivel didactic, fie textul introductiv sau conclusiv pentru un titlu, așa cum se întâmplă în cazul

22

prefețelor sau postfețelor) au rămas prea puțin investigate. Deși există o serie de articole în numărul

9-10/2007 din ,,Vatra”, în care postura de autor de carte didactică a lui Crăciun este explorată,

perspective echivalente pentru activitatea sa de antologator și prefațator lipsesc. Sensul unui

asemenea demers, pe cât se poate de exhaustiv, ar putea constitui un posibil răspuns pentru

interogația referitoare la anvergura și importanța aportului din sfera metaliterarului ce poartă

semnătura Crăciun. Mai mult, o asemenea sondare are rolul de a completa imaginea operei în

totalitatea sa din acest moment, pe baza a ceea ce a fost deja tipărit în timpul vieții. În acest

compartiment al operei arhiva ar putea eventual completa tabloul de ansamblu cu titluri cu un

pronunțat caracter teoretic, volumele didactice sau textele cu rol de prefață sau postfață fiind deja

cunoscute, mai ales datorită aspectului de utilitar care le și motivează.

Capitolul se axează pe cele trei mari dimensiuni ale operei crăciuniene metaliterare (în sensul

discursului despre literatură, dar diferit de cel practicat în romane, de exemplu, aici având cu totul

alte valențele: teoretico-istorice, în cazul antologiilor, didactice, în cazul cărților școlare și critice,

în ipostaza de prefațator și postfațator). Primul aspect se referă la activitatea lui Crăciun ca

antologator, autor de antologii atât de generație (ca în cazul volumelor Competiția continuă:

Generația ’80 în texte teoretice, pe care se centrează subcapitolul VI.2. Antologia teoretică:

Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice și Generația ’80 în proză scurtă, căreia îi

este dedicat un subcapitol, intitulat VI.3. Antologia de texte literare: Generația ’80 în proza

scurtă) cât și tematice (Experimentul literar românesc postbelic, centrul subcapitolului cu același

nume, VI.4. Antologia Experimentul literar românesc postbelic), cu o atitudine militantă implicită,

evidentă din chiar inițiativa de a antologa textele teoretice dar și proza scurtă a generației de care

aparține sau din intenția de a construi un canon viabil al experimentului postbelic în literatura

română.

Cea de-a doua dimensiune, sensul subcapitolului intitulat VI.5. Editarea de carte școlară și

didactică, vizează editarea de carte școlară și didactică, atât ca unic autor, ca în cazul volumelor

Introducere în teoria literaturii și Dimensiuni tranzitive ale poeziei moderne, materiale folosite ca

suport de curs la nivel de licență și master, cât și coordonator, ca în cazul impozantei Istoria

literaturii române pentru elevi și profesori și colaborator (deja menționata Istoria literaturii

române pentru elevi și profesori dar și Dicționar de pesonaje literare sau Mari teme literare, unde

23

este responsabil pentru contribuția cu texte de teorie literară, preluate din Introducere în teoria

literaturii). Deși se declara neîncântat de ipostaza profesorală (care era resimțită ca venind în

contradicție cu natura de scriitor), aceste titluri oglindesc totuși o pronunțată preocupare pentru

lămurirea conceptelor, a termenilor, pentru sistematizare și decantare, toate în ideea structurării

unei discipline care altfel poate părea mult prea complexă pentru o minte în formare. Profesorul

Crăciun este, de fapt, total în largul lui aici, pentru că este evidentă plăcerea analizei și a

organizării, oglindind totodată tendința constantă înspre teoretizare și contextualizare.

Deloc explorată până acum, ipostazei de prefațator/postfațator (semnând prefețe și postfețe pentru

cărți ale unor autori care variază de la interbelici ca Hortensia Papadat-Bengescu și până la

contemporani ca Adriana Bărbat) îi lipsește o imagine de ansamblu, mai ales prin prisma faptului

că nu există nicăieri (decât poate în arhivă) o inventariere și o catalogare a acestui tip de texte,

demers pe care subcapitolul VI.6. Activitatea de prefațator/postfațator își propune drept obiectiv.

La acest nivel, valența principală și totodată firul roșu ce traversează analiza este critica literară,

implicând, în același timp, aspecte de istorie literară, ca în cazul interbelicilor analizați, sau

caracterul de critică de întâmpinare, atunci când este vorba de debuturi în volum. Este vorba, din

nou, de o ipostază respinsă la nivel declarativ de Crăciun, aceea de critic literar sau de cronicar.

Dincolo de aspectul critic al textelor, se întrevede și o valență didactică, în ideea în care se simte

mâna profesorului din două puncte de vedere: în primul rând, prin încercarea de redescoperire și

resemantizare prin cheia prezentuli a unor autori etichetați clar de istoria literară (ca în cazul

interbelicilor), amintind de demersul de redefinire aplicat lui Bacovia, și în al doilea, prin sprijinul

manifest oferit unor debutanți al căror parcurs l-a urmărit îndeaproape și despre scrisul cărora se

poate exprima informat. În același timp, după cum se vede din analiză, se poate contura un anumit

profil al lui Crăciun-prefațatorul/postfațatorul care scrie nu despre cărți ci despre autori și doar

despre aceia care îi plac și care îi spun ceva. Există o serie de constante ale acestor texte, elemente

recurente care permit conturarea unui profil critic și analitic al optzecistului pus în postura de a

scrie despre cărțile altor autori.

A doua parte a prezentei teze, Viața, conține Capitolul VII. Aspecte biografice, cu scopul bine

definit de a propune imaginea unui traseu biografic, așa cum este el reconstituit atât pe baza

informațiilor puse la dispoziție de dicționarele literare, de exemplu, cât și dintr-o lungă serie de

24

portrete (realizate de alții decât de scriitorul însuși, ca în cazul numerelor tematice Crăciun, spre

exemplu mini-grupajul din numărul 4/2006 al revistei ,,Mișcarea literară”, sau al numerelor

comemorative din ,,Vatra”) sau autoportrete (fragmente regăsite de-a lungul operei non-ficționale,

de exemplu, în interviuri sau în fragmentele de jurnal incluse în volume ca atare sau ca addendă la

romane, ca în cazul ediției a doua din Compunere cu paralele inegale). Demersul este întregit de

o survolare a evenimentelor, produselor culturale și nu numai care poartă numele scriitorului sau

îl omagiază, manifestări plasate în contextul recunoașterii importanței activității acestuia, dar și

onorării memoriei lui.

Această abordare a biograficului (expusă în subcapitolul VII.1. Introducere), care își propune să

conducă la o imagine multifațetată a vieții profesionale și literare, punând accentele în așa fel încât

momentele relevante să fie scoase la iveală, se justifică și prin prisma faptului că nu există încă o

imagine completă și totală asupra operei lăsate în manuscris de autor, precum și asupra notațiilor

sale de jurnal sau de orice alt fel, mai ales că arhiva Crăciun este cunoscută, până în acest punct,

doar datorită unui text semnat Carmen Mușat în volumul Trupul și litera. Explorări critice în

biografia și opera lui Gheorghe Crăciun.

Imaginea multifațetată care se constituie drept scop ultim al acestui tip de explorare în biografic

va propune, subadiacent, o rafinare necesară pentru ideea de monografie, care aici înseamnă

plasarea accentului pe acele experiențe, acele momente sau perioade din viața scriitorului relevante

pentru ceea ce va fi opera sa, fie pe latura ei ficțională, fie pe cea teoretică sau critică. Un simplu

exemplu elocvent aici este acela al traseului de la lucrarea de licență, realizată pe teoria cazurilor

lui Charles J. Fillmore, la lucrarea de gradul I pe tema tranzitivității poeziei lui Bacovia, ajungând

la teza de doctorat intitulată Dimensiuni tranzitive în poezia modernă și mai apoi impunătorul și

fundamentalul titlu Aisbergul poeziei moderne. Traiectorii similare pot fi obsevate și în alte

contexte, cum ar fi cel al preocupării pentru scris, despre care există, în interviuri și nu numai, o

serie de mărturii relevante pentru ceea ce reprezintă ulterior scriitura crăciuniană. De aceea,

prezentul capitol a fost structurat preferând o asemenea abordare, de natură să ofere explicații

relevante pentru operele analizate până în acest moment din alte puncte de vedere.

25

Mai există un motiv pentru care se va încerca refacerea imagininii autorului și prin prisma textelor

scrise de apropiați, de studenți dar și de oameni care l-au cunoscut în treacăt. Este vorba de

conturarea unui profil și a unei imagini cât mai complete a multitudinii ipostazelor în care Crăciun

este relevant (prozator, poet, prozator non-fiction, teoretician, critic, eseist și nu în ultimul rând

profesor), multitudine tradusă prin numărul mare și complexitatea textelor care la origine îl

omagiau pe scriitor dar care, în contextul unui asemenea demers, se constituie în tot atâtea

elemente constitutive ale unei imagini mai mari, de ansamblu.

Prima linie de explorare, centrul subcapitolului VII.2. Autoportret. Gheorghe Crăciun prin el

însuși, vizează realizarea unui corpus de texte sau fragmente (cu surse foarte diverse, de la secvențe

de interviu sau pasaje din titlurile proprii) caracterizate, toate, de o profundă factură confesivă.

Acestea conturează imaginea lui Crăciun par soi-même, poate singurul moment în această lucrare

în care declarațiile autorului sunt considerate perfect legitime și inatacabile, atâta vreme cât, stau

mărturie o serie de texte scrise de cei care l-au cunoscut, accesele confesive nu-i prea stăteau în

caracter autorului. Mai mult, existența acestor tip de pasaje dă explicații în legătură cu devenirea

scriitorului, marcând momente, perioade sau întâmplări cu efecte pe termen lung. Sunt luate în

considerare surse dintre cele mai diverse, de la simple notații în jurnale sau fragmente de jurnale,

până la pasaje din interviuri. De asemenea, există o serie de momente formatoare care sunt reluate

în mai multe rânduri și în mai multe locuri, ceea ce ar putea indica valoarea pe care le-o atribuie

scriitorul însuși.

Cea de-a doua valență a demersului, explorată în cadrul subcapitolului VII.3. Gheorghe Crăciun

văzut de alții, completează primul tip de abordare, în ideea că vine cu o serie de mărturii ale celor

care l-au cunoscut în diverse ipostaze, fie ca scriitor, profesor, coleg sau pur și simplu om de

cultură. O parte din aceste mărturii se compun într-un dosar în revista ,,Vatra”, numărul 9-10/2007

și apoi într-un dosar din numărul 3/2008 al aceleiași reviste. Sunt explorate însă și alte titluri de

revistă, de exemplu, ca de altfel orice alt text relevant din acest punct de vedere. Demersul acesta

este complet pe măsura textele disponibile, existând mereu varianta existenței unui text

necunoscut.

26

Cea de-a treia dimensiune de studiu, sondată în subcapitolul VII.4. Volume și numere de reviste,

evenimente, premii dedicate are în vedere, după cum subliniam mai sus, o serie de evenimente,

volume, numere de revistă, premii, denumiri de săli de curs sau de școală sau chiar concursuri de

creație cu numele scriitorului, din nou într-un demers cu sens totalizator pentru a compune o

imagine a onorării memoriei traduse prin aceste evenimente, a moștenirii Crăciun până la urmă.

Partea a treia și totodată ultima a cercetării de față, intitulată Scriitură și corporalitate, se traduce

la nivel formal prin capitolul VIII. Scriitura crăciuniană ca pact somatografic între trup și literă,

și își propune să abordeze problematica scrisului crăciunian, o obsesie a autorului tradusă prin

nenumărate notații, dar și printr-o concepție teoretică extrem de personală și, în același timp, foarte

originală. Este vorba de un aspect care a fost reprezentat un interes constant al criticii, nu mereu

însă cu concluzii clare și relevante, mai ales pentru că s-a preferat în general o abordare a lui

Crăciun prin el însuși, demers nu întotdeauna productiv. Se pune astfel problema necesității unor

concepte din afară care ar putea face lumină și ar putea trece de pragul general din exegeza centrată

pe litera scrisului crăciunian, perspectivă argumentată în cadrul subcapitolului inițial, VIII.1.

Introducere.

Un prim pas al explorării, în subcapitolul VIII.2. Scrisul crăciunian: definiri și conceptualizări,

are în vedere un corpus de definiții ale scrisului date chiar de scriitor, în ideea de a oferi, mai întâi,

o perspectivă interioară asupra sensurilor pe care Crăciun însuși le oferă scrisului. Sunt, de

asemenea, abordate chestiuni referitoare la specificul scrisului, pentru a contura imaginea unei

preocupări nu numai naturale pentru un autor, dar și, în acest caz, pusă în termeni cu totul deosebiți,

cu rezultate extrem de interesante la nivelul operei. Inventarierea definițiilor date chiar de Crăciun

pentru propriul scris, este realizată cu idea ulterioară de a vedea cum și în ce măsură sunt ele

implicate în propria operă de ficțiune, dar și pentru a deschide o discuție amplă despre modul cum

relaționează scrisul cu corporalitatea.

Scrisul lui Crăciun trebuie analizat și din perspectiva surselor sale: ce reprezintă punct de plecare

creator? Există experiențe care să genereze scrisul? Care ar fi atributele acestora și, mai ales, ce

efecte au ele pentru opera? Seria de interogații ajunge, în subcapitolul următor, VIII.3. Experiențe

cu potențial creator,de fapt, la chestiunea existenței unui tip de experiență revelatoare în cadrul

27

operei lui Crăciun și, după o explorare detaliată, există posibilitatea unei clarificări nuanțate,

precum și o redefinire cerută de chiar contextul operei aflate în analiză. Subcapitolul a vizat

încercarea de identificare a surselor scrisului crăciunian, a punctelor sale de plecare și a

experiențelor biografice în stare să-l genereze. Atributele acestor experiențe au putut fi decelate

de-a lungul analizei care a țintit, în substrat, la redefinirea acestui tip de experiență în contextul

operei crăciuniene. Explorarea detaliată a dus la o nouă definiție pentru experiența cu caracter

revelatoar în creația crăciuniană, cu specificul ei, antrenând, în același timp, răspunsul la întrebarea

centrată pe ceea ce lipsește acestei experiențe pentru a fi într-adevăr Erfahrung, experiență

revelatoare în sens tare, ca la Dante de exemplu.

Nici pentru celălalt versant al scrisului lui Crăciun, centrul subcapitolului VIII.4. Trupul și corpul

la Gheorghe Crăciun, trupul, interesul critic și academic nu a lipsit. Nu mai departe de 2013 au

fost susținute două teze de doctorat centrate pe relația dintre trup și literă la autorul optzecist

(Naomi Ionică, Trup și literă în opera lui Gheorghe Crăciun, teză susținută la Brașov și Cristina

Popescu, Gheorghe Crăciun. Trupul și litera ca fețe ale dublului, teză susținută la Suceava), o

relație mereu formulată dual, prima concentrându-se pe corporalitate și sensurile ei iar cea de-a

doua, pe teoria dublului ca potențial explicatoare pentru scrisul crăciunian. În subcapitolul intitulat

VIII.4. Trup și corp la Gheorghe Crăciun, se justifică explorarea trupului la Crăciun cu alte

instrumente decât cele oferite de scriitor, pentru că există în opera sa o serie de termeni folosiți cu

sens sinonomic (trup-corp-ființă-carne), ceea ce, pentru discursul critic, nu ajută foarte mult. Este

nevoie de o decelare și de o definire a tuturor acestor termeni pentru a vedea exact la ce se referă

fiecare dintre ei, dacă există ocurențe specifice în care ei apar și dacă nu cumva trup și corp sunt

folosiți în variație liberă, desemnând de fapt conținuturi diferite. Pentru aceasta, extrem de utilă va

fi distincția filosofică între trup și corp, centrul subcapitolului VIII.4.1. Cadru conceptual, care

este exploatată pentru a vedea ce reprezintă trup și trupul în opera lui Crăciun și cum și în ce

scopuri este ipostaziat corpul. Folosind conceptele puse la dispoziție de latura filosofiei ce se ocupă

cu corporalitatea și definirea ei, a putut fi clarificat, în VIII.4.2. Corp și trup în opera lui Gheorghe

Crăciun, sensul conceptului-ancoră pentru gândirea lui Crăciun, fiind nevoie la modul absolut de

o lămurire a sensurilor și contextelor seriei sinonimice ai cărei termeni sunt folosiți aparent în

variație liberă. Acum este clar ce înseamnă corp în opera lui Crăciun, cum este el ipostaziat, la fel

28

și pentru trup, subliniindu-se, astfel, noutatea la nivel conceptual și critic reprezentată de

posibilitatea a reprezenta trupul nu numai în propria operă (trupul în suferință, trupul erotizat,

trupul fenomenalizat), dar și potențialitatea transformării acestui concept într-unul util pentru

redefinirea canonului prozei postbelice, din perspectiva unui pact esențial cu trei actanți, scriitor-

text-cititor, și anume prin pactul somatografic.

Imaginea scrisului crăciunian este, iar subcapitolul VIII.5. Concluzii subliniază acest aspect, în

acest moment, una mai clară decât se propusese până acum în exegeză, explorările alternative

dovedindu-se fertile pentru o gândire a scriiturii și a corporalității care poate fi examinată din

puncte de vedere atât interne cât și externe ei. Este acum ceva mai evident ce înseamnă scris și ce

înseamnă corporalitate încorporată indisolubil în actul creator, Tema Autorului, obsesia sa funciară

fiind astfel reconfigurată printr-o reașezare a sensurilor. Scopul ultim al demersului a fost,

esențialmente, acela de a documenta imensa noutate de viziune reprezentată de modul în care

Crăciun a gândit scrisul în relație cu corporalitatea, în fapt, definibil prin sintagma extrem de

fericită pact somatografic, care atinge pragul ultim al conceptualizării, acela de a deveni noțiune

critică și analitică perfect operantă și productivă la nivelul literaturii române.

Concluzii. Contribuții originale. Direcții viitoare de cercetare, ultima secțiune de conținut a

lucrării, reunește firele explorării pe alocuri expozitive, pe alocuri tematice, alteori analitice și

critice, într-o imagine de ansamblu finală, subliniind principalele merite la nivel de conținut și

stabilind o serie de direcții ulterioare care trebuie abordare cu necesitate în cercetările ulterioare.

Cercetarea care a făcut obiectul prezentei teze s-a constituit în prima abordare de tip monografic a

creației și a biografiei relevante la nivel creator a lui Gheorghe Crăciun. Demersul s-a poziționat

în descendența interesului academic reprezentat de scriitorul optzecist a cărui operă este

caracterizată de un caracter suficient de vast pentru a se pune la dispoziția unor cercetări din

multiple puncte de vedere, cele abordate până acum fiind, în general, de natură tematică (există o

teză susținută pe tema corpului în gândirea și opera crăciuniană, precum și una centrată pe analiza

din perspectiva teoriei dublului pentru scris-corp). O explorare monografică nu există însă până la

această dată, chiar dacă necesitatea unei asemenea cercetări nu poate fi suficient accentuată. Există,

s-ar părea, insule ale interesului exegetic și academic pentru opera crăciuniană, favorizând, cum

era de așteptat, aspectele cele mai vizibile și spectaculoase. Din rațiuni ce ar putea fi circumscrise

29

istoriei literaturii, astfel de analize, fără a nega vreo secundă validitatea și valoarea lor, trebuie

totuși însoțite de perspective totalizante asupra unei opere care pare definită chiar de unul din

titlurile pe care le cuprinde, și anume de metafora aisbergului (mai ales în condițiile unui început

timid, dar încurajator, de scoatere la lumină la părții nevăzute a creației crăciuniene, rămasă în

arhivă).O asemenea perspectivă integratoare a avut în vedere, încă de la început, această cercetare.

Neîndoielnic, aceasta este numai una din posibilele variante de tratare sintetică a operei lui

Crăciun, dar o variantă care a preferat să se structureze ca o redefinire pentru sensul tradițional de

monografie, compusă, în părți egale, din viață și operă. Modelul este evident depășit în în mod

clar aplicarea lui fără discernământ critic și analitic ar duce a rezultate puțin ofertante, dacă nu

chiar irelevante pentru avansul cercetării. Așadar, am preferat o rafinare a modelului monografic

în tratarea operei crăciuniene și a aspectelor sale biografice relevante în relație cu această operă.

Tiparul explorator propus aici este, cel mai probabil, unul operant doar în contextul acestui autor,

acestei creații, acestei succesiuni de contexte biografice, conturarea concluziilor relevante fiind în

proporționalitate directă cu gradul de adecvare cerut de însuși materialul de analizat.

Astfel, modelul monografic aplicat în cazul operei și biografiei crăciuniene, de natură să

redefinească conceptul tradițional de monografie, a vizat trei mari zone de interpretare. Am pornit

de la o inventariere cât mai exhaustivă a volumelor ce compun opera crăciuniană, inventariere

însoțită constant de aplicarea câte unei perspective analitice. Astfel, au fost explorate principalele

dimensiuni ale exprimării creativității crăciuniene: proza sa ficțională (abordată din perspectiva

unui cadru teoretic conceptual al intertextualității, și el redefinit în context crăciunian), principalele

idei teoretice (problema experimentului, problema limbajului, a poeziei moderne și a

postmodernismului, fiecare din aceste discuții suscitând dezbateri secundare care poate vor fi

purtate în cercetările ulterioare), operele în care Crăciun face critică literară (cu propriile arme și

în condițiile pe care el însuși le impune), volumele de eseistică (revelând un scriitor implicat și

preocupat de problemele culturale și literare ale timpului său, relativizând mereu discuția și

propunând, în general, o serie de soluții viabile), dar și activitatea vastă de antologator, editor și

prefațator (toate trei cu un aspect clar militant, fie pentru ideea generaționistă optzecistă, fie pentru

titluri didactice bine lucrare sau chiar pentru proza tânără, în ipostaza de maestru, sau

redescoperitor al interbelicilor, pe care îi redefinește prin prisma grilei de lectură proprii). Unele

din aspectele prezentate mai sus au reclamat eforturi serioase de punere laolaltă, cu riscul constant

30

de a nu fi identificat toate sursele de interes, risc implicat de anvergura creației crăciuniene, nu

întotdeauna disponibile pentru inventariere sau de marcarea clară a trecerii timpului și disipării

textelor.

A doua dimensiune majoră a cercetării s-a concentrat pe o interpretare redefinită a aspectului

biografic, tradus, la nivelul explorării, de reconstituirea unui traseu evolutiv, marcate de

identificarea acelor momente, episoade, perioade, evenimente cu potențial formator pentru

scriitorul de mai târziu, dar și cu rezultate concrete în planul operei acestuia. Gândirea biograficului

a fost, de fapt, una marcată de perspectiva devenirii scriitorului, a căutărilor și a transformărilor de

pe parcurs, dar și a operei, rezultând în ceea ce înseamnă azi Gheorghe Crăciun. Pentru a da un

scurt și relevant exemplu, trecerea de la poezie la proză a fost nu doar o schimbare de modalitate

de expresie, ci a fost motivată, dincolo de evenimentele biografice externe, pe alocuri chiar

dezagreabile și supărătoare (cum este pierderea unuia din manuscrise chiar în interiorul editurii),

ale greutății de a debuta, inclusiv de o opțiune la nivel conceptual, care implică o anume

poziționare față de un mod tranzitiv de a face poezie, dar și identificarea unei nevoi profunde, de

a găsi vocea proprie, singulară, și de a delimita specificul concepției estetice demne de pus în

operă. Astfel de contexte modificatoare de traseu și devenire se pot identifica și în cazul cenaclului

Junimea și a grupului Noi, din nou cu efecte peste ani și ani inclusiv la nivelul preocupării pentru

publicistica literară.

Aceasta a fost însă doar unul din spațiile explorate, pentru că ceea ce această secțiune și-a propus,

dincolo de conturarea traseului la capătul căruia Crăciun a devenit scriitorul pe care îl știm,

recuperarea imaginii scriitorului fiind un obiectiv realizat dintr-o dublă perspectivă. Pe de o parte,

textele celor care l-au cunoscut în vreuna din ipostazele menționate anterior, materiale ce au marcat

o traiectorie interesantă după moartea autorului, trecând de la expresii extrem de emoționante și

solicitante pentru cititor, care se implică afectiv chiar în ciuda lui, la un demers cosntructiv aproape

simultan, de interogare a fațetelor relevante ale operei sale și de propunere de direcții pentru

cercetările ulterioare, toate fiind în acord din acest punct de vedere și astfel, servind cel mai bine

memoriei și moștenirii Crăciun. Există, de asemenea (și aceasta este cea de-a doua perspectivă

abordată pentru reconstituirea imaginii scriitorului și omului de cultură Crăciun), ceva ce se poate

numi seria de evenimente și produse culturale cu caracter memorial, omagiind memoria scriitorului

31

dispărut prea devreme prin volume, conferințe, numere tematice de revistă, premii și chiar

redenumiri de spații instituționale cu numele marcantului optzecist. Acestea sunt forme vii și

inovatoare de păstrare a memoriei și de amplificare constantă a corpusului exegetic aplicat operei

crăciunene, aceste evenimente și produse culturale, prin multitudinea de expresie, temeinicia și

anvergura lor, reflectă cumva personalitatea creatoare a celui care le-a inspirat.

Analiza obiectivă a operei și inventarierea aspectelor biografice cu rol în creația ulterioară,

dimensiuni esențiale ale explorării și funciarmente necesare pentru repoziționarea omului și

scriitorului Crăciun în contextul cultural al cărui rezultat este, nu sunt însă suficiente, și în mod

clar nu oferă instrumente de analiză relevante pentru evidențierea amplitudinii de viziune

crăciuniene, transpusă prin concepția cu totul originală a scrisului ca relație între trup și literă, ca,

pentru a folosi conceptul critic crăciunian operant, pact somatografic. Aspectul a fost constant în

atenția critică și academică și, cu toate acestea, s-a simțit nevoia unei formulări exegetice în alți

termeni decât cei crăciunieni, cu scopul declarat de a surprinde, într-un final, esența acestei gândiri

a scrisului ca pact somatografic. Și aici a fost nevoie de e investigare tridimensională, plecând de

la inventarierea definițiilor, sensurilor și elementelor specifice scrisului crăciunian și conturând,

pe parcurs, tabloul complet al Temei Autorului, al obsesiei recurente a scriitorului, trecând printr-

o foarte aplicată interogație asupra surselor acestui scris și a relației sale cu posibilele experiențe

generatoare de rezultate în planul creației (demers ce a reclamat, la rândul lui, o redefinire pentru

conceptul de experiență revelatoare) și, finalmente, ajungând la examinarea, cu uneltele analitice

preluate din filosofia trupului, a relației ce definește unul din versanții scrisului crăciunian, și

anume, trupul, tratat aici în cadrul distincției pe care o stabilește cu corpul. Aici s-a manifestat,

poate cel mai stringent, imperativul decelării sensurilor folosite de Crăciun pentru seria sinonimică

folosită de el în variație liberă, constând din trup, corp, carne, ființă. Distincția filosofică a condus

la ilustrarea imaginilor unde apare trupul, în formele sale definitorii, în fenomenalizare, în durere

și în ipostaza de erotizare, și unde se înregistrează prezența corpului, ca simplu obiect al lumii

înconjurătoare, golit de interioritate. Analiza, aplicată pe corpusul romanesc al scriitorului, s-a

repetat, în forme diferite, în cazul și în scopul argumentării viabilității și consistenței conceptului

de pact somatografic, definit de Crăciun în volumul cu același titlu, în care scriitorul propune

structurarea unui canon al prozei românește postbelice din perspectiva acestei noțiuni, într-un

32

proiect mai amplu decât a ajuns să fie tipărit, mai precis, o cheie de interpretare a literaturii în

totalitatea ei prin raportare la acest pact.

Dincolo de noutățile propuse de modelul monografic aplicat în cadrul prezentei cercetări,

explorarea operei crăciuniene nu a putut fi totală, unele aspecte care ar fi reclamat discuții mult

prea ample pentru scopul și anvergura analizei de față fiind rezervate pentru posibile direcții

ulterioare de examinare. Aceste potențialități de cercetare au fost menționate ori de câte ori a fost

cazul, în decursul analizei, însă nu ar fi inutilă reluarea lor aici. Interesantă ar putea fi o eventuală

sondare, mai amplă decât a putut fi realizată aici, a experimentului ca valoare fundamentală a

operei și gândirii crăciuniene, cu ample analize în cadrul acestei operei. De asemenea, o explorare

a problemei limbajului, din nou, mai cuprinzătoare decât a fost posibil aici, cu o eventuală linie

directoare reprezentată de tranzitivitate în ipostaza de concept ordonator. Altă posibilă analiză, de

data aceasta în sfera istoriei literare, ar putea fi constituită de o panoramare a totalității textelor

apărute după moartea scriitorului, cu cele două dimensiuni fundamentale: cea comemorativă și cea

constructivă, în domeniul operei, recuperatoare și reclamând atenție exegetică. Cu siguranță că

nici măcar aceste direcții posibile pentru cercetări ulterioare nu epuizează însă o operă care, și

începe să se contureze din ce în ce mai puternică certitudinea validității ei, pare să confirme din ce

în ce mai tare imaginea aisbergului, cu o minimă porțiune expusă vedere și cu o secțiune infinit

mai mare, ascunsă ochiului.

33

BIBLIOGRAFIE

A. ROMANE:

1. Crăciun, Gheorghe. Acte originale/ Copii legalizate, Editura Cartea Românească,

Bucureşti, 1982

2. Crăciun, Gheorghe. Compunere cu paralele inegale, ediţia a doua, Editura Allfa,

Bucureşti, 1999

3. Crăciun, Gheorghe. Femei albastre, Editura Polirom, Iași 2013

4. Crăciun, Gheorghe. Frumoasa fără corp, ediţia a doua, Grupul Editorial Art, Bucureşti,

2007

5. Crăciun, Gheorghe. Pupa russa, ediţia a doua, Grupul Editorial Art, Bucureşti, 2007

B. LUCRĂRI CRITICE ȘI TEORETICE

1. Crăciun, Gheorghe. Aisbergul poeziei moderne, Editura Paralela 45, Pitești, 2002

2. Crăciun, Gheorghe. Competiţia continuă. Generaţia ’80 în texte teoretice

(antologie), Editura Paralela 45, Pitești, 1999

3. Crăciun, Gheorghe. Generația ’80 în proză scurtă (antologie), Editura Paralela 45,

Pitești, 1998

4. Crăciun, Gheorghe. Cu garda deschisă, Editura Institutul European, Iaşi, 1997

5. Crăciun, Gheorghe. Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei): fragmente cu

Radu Petrescu și Mircea Nedelciu, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2003

6. Crăciun, Gheorghe. Experimentul literar romanesc postbelic, în colaborare cu

Monica Spiridon și Ion Bogdan Lefter, Editura Paralela 45, Pitești, 1998

7. Crăciun, Gheorghe. Introducere în teoria literaturii , ediţia a II-a, Editura Magister/

Cartier, Chișinău, 1997

8. Crăciun, Gheorghe. În căutarea referinței, Editura Paralela 45, Colecţia 80, Seria

Eseuri, Piteşti, 1998

34

9. Crăciun, Gheorghe. Mecanica fluidului. Culegere de lecţii introductive cu exemple,

definiţii, întrebări şi 36 de figuri introduse în text, Editura Cartier, Chișinău, 2003

10. Crăciun, Gheorghe. Pactul somatografic, ediție îngrijită și prefațată de Ion Bogdan

Lefter, Colecția „Biblioteca Românească”, Editua Paralela 45, Piteşti, 2009

11. Crăciun, Gheorghe. Reducerea la scară, Editura Paralela 45, Colecţia 80, Seria

Publicistică, Piteşti, 1999

12. Crăciun, Gheorghe. Teatru de operațiuni, Editura Paralela 45, Pitești, 2006

13. Crăciun, Gheorghe. Trupul ştie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000),

Editura Paralela 45, Colecția „Odiseu”, Piteşti, 2006

14. Crăciun, Gheorghe. Viciile lumii postmoderne, Editura Tracus Arte, București, 2011

PREFEȚE ȘI POSTFEȚE SEMNATE GHEORGHE CRĂCIUN:

1. Crăciun, Gheorghe. Aventuri în Neuronia, postfață la Călin Vlasie, Neuronia, ediție

bilingvă, Editura Paralela 45, Pitești, 2003

2. Crăciun, Gheorghe. Chat-ul ca substitut psihanalitic prefață pentru Adrianei Bărbat,

Talk Show, Editura Paralela 45, Pitești, 2004

3. Crăciun, Gheorghe. Iubirea ca nod gordian, prefață pentru Mircea Eliade, Maitreyi,

Editura Tana, Mușătești, 2007

4. Crăciun, Gheorghe. O frumoasă ˂˂poveste˃˃ în pădurea est-falică, prefață la

Ștefaniei Mihalache, Est-falia, Editura Paralela 45, Pitești, 2004

5. Crăciun, Gheorghe. Privirea care scrie (în loc de prefață), Radu Petrescu, Locul

revelației, Editura Paralela 45, Pitești, 2000

6. Crăciun, Gheorghe. Traumele și nostalgiile memoriei, postfață bilingvă (română-

engleză) la volum Triumful paparudei, al Ioanei Ieronim, Editura Paralela 45, Pitești,

2000

7. Crăciun, Gheorghe. Recitind ˂˂Balaurul˃˃ sau despre un exercițiu de căutare și

descoperire, prefață la Hortensia Papadat-Bengescu, Balaurul, Editura Militară,

București, 1986

8. Crăciun, Gheorghe. Ultim@ prozatoare intrată în arenă, cuvântul înainte la volumul

Alinei Nelega, Utim@ vrăjitoare, Editura Paralela 45, Pitești, 2000

35

9. Crăciun, Gheorghe. Un roman bifocal, prefață la Vasile Andru, Păsările cerului,

Editura Allfa, București, 1999

10. Crăciun, Gheorghe. Vedere și viziune, galben și aur, postfață la Marin Gherasim, A

patra dimensiune, Editura Paralela 45, Pitești, 2003

11. Crăciun, Gheorghe. Ziduri, embleme, grafografii, pre-text pentru Mess, Yoz, Razna,

Grafitti files, Editura Paralela 45, Pitești, 2003

ANTOLOGII:

1. *** Pentru o teorie a textului. Antologie Tel-Quel, Bucureşti, Editura Univers, 1980

DICŢIONARE ȘI ENCICLOPEDII

1. *** Dicţionarul General al Literaturii române, vol. 2 C/D, Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 2004

2. *** Enciclopedia de filozofie şi ştiinţe umane, Instituto Geografico De Agostini, ALL

EDUCAŢIONAL, 2004

3. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al

limbii române, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998

4. Bulgăr, Gheorghe, Dicționar de sinonime, Editura Lucman, București, 2004

5. Crăciun, Gheorghe (coord.), Istoria literaturii române pentru elevi și profesori, Editura

Cartier, Chișinău, 2004

6. Lefter, Ion Bogdan. Scriitori români de azi. Dicţionar bio-bibliografic, vol I, A-F,

Editura Paralela 45, Piteşti, 2000

7. Șindrilaru, Florin (coord.), Dicționar de personaje literare, ediția a doua, Paralela 45,

Pitești, 1998

8. Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel. Dicţionarul Scriitorilor Români, I, A-

C, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995

36

ÎN PERIODICE:

1. Anghelescu, Ioana. Imaginea matrioştilor, în Revista 22, Supliment Cultural Nr. 10, an

XIV (759)

2. Bodiu, Andrei. Un vis, o scrisoare, un jurnal, în ,,România literară”, nr. 5/2007,

disponibil la adresa http://www.romlit.ro/gheorghe_crciun

3. Borbély, Ştefan. La suprafaţa pielii, în Apostrof, Nr. 9, 2004, citat în Pupa russa, Dosar

de receptare critică, Grupul Editorial Art, Bucureşti, 2007

4. Borbély, Ştefan. Un roman postmodern, în ,,Apostrof”, Nr. 10-12, 1993, citat în

Frumoasa fără corp, Dosar de receptare critică, Grupul Editorial Art, Bucureşti, 2007

5. Crăciun, Gheorghe. Scrisori ale lui Gheorghe Craciun către Alexandru Vlad,

,,Observator cultural”, nr. 734 din 8.08.2014, disponibilă pe

http://www.observatorcultural.ro/Scrisori-ale-lui-Gheorghe-Craciun-catre-Alexandru-

Vlad*articleID_30610-articles_details.html

6. Cernat, Paul. În căutarea poeziei. O teorie ˂˂pentru export˃˃, în ,,Observator

Cultural”, nr. Nr. 165-166, Aprilie 2003, disponibil la

http://www.observatorcultural.ro/Aisbergul-poetic-al-lui-Gheorghe-

Craciun*articleID_8063-articles_details.html

7. Chioaru, Dumitru. Un prozator față cu poezia modernă, în ,,Vatra”, nr. 9-10,

septembrie-octombrie 2007

8. Chivu, Marius. Femei privite, ,,Dilema Veche”, nr. 480, aprilie-mai 2013, disponibilă

la adresa http://dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/femei-privite

9. Ciobanu, Vitalie. Flacăra celui care pleacă – un omagiu lui Gheorghe Crăciun, în

,,Contrafort, nr”. 1-3 (147-149), ianuarie-martie 2007

10. Ciochină, Raluca. Despre Matrioşka lui Crăciun, în ,,Observatorul Cultural” nr 238,

14 septembrie 2004 – 20 septembrie 2004

11. Cistelecan, Al. Gheorghe Crăciun eseist, Revista Cultura, nr. 313 din 3.03.2011,

disponibil la adresa http://revistacultura.ro/nou/2011/03/gheorghe-craciun-eseist/

12. Cordoş, Sanda. Din renta lui Flaubert, în ,,Vatra”, Nr. 9-10, 2007

13. Cucuian, Simona. Virusul organic al realității ca text, în ,,Vatra”, nr. 9-10/2007,

disponibil la adresa http://www.revistavatra.ro/pdf/vatra_9_10-2007.pdf

37

14. Crăciun, Gheorghe. How To Do Characters With Words, în ,,Observatorul cultural”,

nr. 24, august 2000

15. Deciu, Andreea. Trup şi literă, în ,,România literară”, Nr. 32, 1993, citat în Frumoasa

fără corp, Dosar de receptare crititcă, Grupul Editorial Art, Bucureşti, 2007

16. Diaconu, Mircea A. Gheorghe Crăciun şi mirajul tranzitivităţii¸ în ,,Contrafort”, nr.

12, decembrie 2003, disponibil la http://www.contrafort.md/2003/110/644.html

17. Diaconu, Mircea A. Gheorghe Crăciun şi imnul deşertăciunii cunoaşterii, în

,,Contrafort”, Nr. 1 (135), Ianuarie 2006

18. Dobrescu, Caius Un Bertrand Russell de respirație wagneriană, prefață la Pupa russa,

ediția a II-a, Grup Editorial Art, București, 2007

19. Dragolea, Mircea. Viaţa din foşnetul hârtiilor, în ,,Vatra”, Nr. 12, 1993, citat în

Frumoasa fără corp, Dosar de receptare critică, Grupul Editorial Art, Bucureşti, 2007

20. Dragolea, Mihai. Un roman de excepţie adus emoţionant (şi) la Cluj, în ,,Tribuna”, an

III, nr. 51, 15-31 octombrie 2004

21. Gheorghe, Cezar. Poezia între speciile comunicării, în ,,Observator cultural”, nr. 246,

2009, disponibil pe http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=13816

22. Goldiș, Alex. Bovarism masculin, în revista ,,România Literară”, nr. 22/2013,

http://www.romlit.ro/bovarism_masculin

23. Goldiș, Alex. Cultură și societate de consum, ,,Ziarul Financiar”, 2 martie 2001, articol

disponibil pe http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cultura-si-societate-de-consum-de-

alex-goldis-9354943

24. Goldiș, Alex. Gradul zero al poeziei, în ,,Vatra”, nr. 9-10, septembrie-octombrie 2007

25. Grigurcu, Gheorghe. Poezie şi ontologie, numărul 21, 1 iunie 2007, disponibil pe

http://www.romlit.ro/poezie_i_ontologie

26. Ilie, Rodica. Teoria ca antiteorie sau Gheorghe Crăciun și vocația scrisului, în

,,Vatra”, nr. 9-10/2007, disponibil la adresa

http://www.revistavatra.ro/pdf/vatra_9_10-2007.pdf

27. Ivăncescu, Ruxandra. Dincolo de apa Lethe, în Vatra, Nr. 9-10, 2007

28. Marcu, Luminiţa. Un roman pentru rafinaţi, în Suplimentul de cultură, Nr. 6, 18

decembrie 2004- 7 ianuarie 2005

38

29. Marin Gherasim, Gheorghe Crăciun și experiența totalității, în ,,Vatra”, nr. 9-10/2007,

disponibil la adresa http://www.revistavatra.ro/pdf/vatra_9_10-2007.pdf

30. Matei, Alexandru. Ritualurile scriitorului, în ,,România literară”, nr. 5/2007, disponibil

la adresa http://www.romlit.ro/gheorghe_crciun

31. Matei, Alexandru. Un aisberg în era încălzirii globale, Vatra, nr. 9-10, septembrie-

octombrie 2007

32. Moarcăs, Georgeta. Seismograf, în Vatra, Nr. 9-10, 2007

33. Muşat, Carmen. Pastorala postmodernă a eului, în Observatorul Cultural, Nr. 2, 7

martie 2000-13 martie 2000

34. Muşat, Carmen. Prinşi în capcana istoriei, în Observatorul Cultural, Nr. 238, 14

septembrie 2004 – 20 septembrie 2004

35. Mușina, Alexandru. Creierul știe că trupul știe mai mult, în ,,România literară”, nr.

5/2007, disponibil la adresa http://www.romlit.ro/gheorghe_crciun

36. Ninu, Oana Cătălina, Reprezentări ale corpului în romanele lui Gheorghe Crăciun, în

„Observator cultural”, nr. 177/ 2008

37. Pârvulescu, Ioana. Gheorghe Crăciun – Tristețe și seninătate, în în ,,România literară”,

nr. 5/2007, disponibil la adresa http://www.romlit.ro/gheorghe_crciun

38. Pârvulescu, Ioana. Un divorţ amiabil (de la trupul literei la trupul femeii), în România

literară, Nr. 35, 1993, citat în Frumoasa fărăă corp, Dosar de receptare critică, Grupul

Editorial Art, Bucureşti, 2007

39. Pițu, Luca. Habet papam theoria moldo-valachica, Vatra, nr. 9-10, septembrie-

octombrie 2007

40. Popa, Catrinel. Aisbergul tranzitivității poetice și provocările sale, în Observatorul

Cultural, nr. 407, ianuarie 2008, disponibil pe

http://www.observatorcultural.ro/Aisbergul-tranzitivitatii-poetice-si-provocarile-

sale*articleID_19070-articles_details.html

41. Sorin Preda, O restituire mai mult decât necesară: Primul manifest literar al

Generației ’80, ,,Vatra”, nr. 9-10/2007, text disponibil la adresa

http://www.revistavatra.ro/pdf/vatra_9_10-2007.pdf

42. Radu, Tania. Siberie fără glorie, în Litere, Arte, Idei, Nr. 44, 1993, citat în Frumoasa

fără corp, Dosar de receptare critică, Grupul Editorial Art, Bucureşti, 2007

39

43. Sora, Simona. Fals tratat de impudoare, în Dilema Veche, Anul III, Nr. 131, 28 iunie

2006

44. Ştef, Traian. Cărţile prietenilor, în Familia, Nr 9 (467), Septembrie 2004

45. Ștefănescu, Alex. A regândi literatura, în ,,România literară”, nr. 5/2007, disponibil la

adresa http://www.romlit.ro/gheorghe_crciun

46. Taras Sibişan. Aura. Romanul unei generaţii, în Observatorul Cultural, Nr. 238, 14

septembrie 2004 – 20 septembrie 2004

47. Teodorescu, Cristian. Multumesc, Gheorghe, în ,,România literară”, nr. 5/2007,

disponibil la adresa http://www.romlit.ro/gheorghe_crciun

48. Terian, Andrei. Vârful aisbergului, în ,,Ziarul Financiar”, 12.03.2010, disponibil pe

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cronica-literara-varful-aisbergului-5732787

49. Verdeș, Ovidiu. Un concept original: poezia tranzitivă, în Vatra, nr. 9-10, septembrie-

octombrie 2007

50. Vlad, Alexandru. Moartea e bibliotecar, în revista ,,Tribuna”, nr. 107, februarie 2007,

p. 2 și p. 27, text disponibil la adresa http://www.revistatribuna.ro/wp

content/uploads/2013/12/107.pdf

STUDII CRITICE, ISTORII LITERARE, MONOGRAFII:

1. Allen, Graham. Intertextuality, Editura Routledge, Londra, 2000

2. Aristotel. De anima, Editura Științifică, București, 1996

3. Ardeleanu, George. N. Steinhardt și paradoxurile libertății: o perspectivă

monografică, Editura Humanitas, București, 2009

4. Austin, J.L. Cum să faci lucruri cu vorbe, Editura Paralela 45, Pitești, 2005

5. Bachelard, Gaston, Poetica spațiului, Editura Paralela 45, Pitești, 2005

6. Bachelard, Gaston. Poetica reveriei, Editura Paralela 45, Pitești, 2005

7. Bataille, Georges. Erotismul, Editura Nemira, București, 1998

8. Baudrillard, Jean. Celălalt prin sine însuși, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1997

9. Baudrillard, Jean. Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1996

10. Baudrillard, Jean. Strategiile fatale, Editura Polirom, Iași, 1996

40

11. Bodiu, Andrei, Moarcăs, Georgeta (eds.), Trupul și litera. Explorări critice în biografia

și opera lui Gheorghe Crăciun, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012

12. Călinesc, Matei. Cele cinci fețe ale modernității, Editura Polirom, Iași, 2005

13. Călinescu, Matei. Conceptul modern de poezie, Editura Paralela 45, Pitești, 2009

14. Cărtărescu, Mircea. Postmodernismul românesc, Humanitas, Bucureşti, 1999

15. Cărtărescu, Mircea. Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, București,

2012

16. Chivu, Marius. Ce-a vrut să spună autorul, Editura Polirom, Iași, 2013

17. Chrétien, Jean-Louis, Marion, Jean-Luc, Henry, Michel. Fenomenologie și teologie,

Editura Polirom, Iași, 1996

18. Cistelecan, Al. Aide-mémoire. Aspecte ale memorialisticii românești, Editura Aula,

Colecția Frontiera, Brașov, 2007,

19. Ciocan, Cristian. Întruchipări. Studiu de fenomenologie a corporalității, Editura

Humanitas, București, 2013, ebook

20. Cordoș, Sanda. Lumi din cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română

postbelică, Editura Cartea Românească, București, 2012

21. Crăciun, Gheorghe. Aisbergul poeziei moderne, Editura Paralela 45, Pitești, 2009

(Ediția a II-a)

22. Crăciun, Gheorghe. Dimensiuni tranzitive în poezia modernă, Editura Paralela 45,

1999

23. Crăciun, Gheorghe. Introducere în teoria literaturii, Editura Cartier Educaţional,

Chişinău, 2003 (Ediția a II-a)

24. Crohmălniceanu, Ovid S. Amintiri deghizate, Editura Nemira, București, 1994

25. Crohmălniceanu, Ovid S. Al doilea suflu, Editura Cartea Românescă, Bucureşti, 1989

26. Detienne, Marcel. Stăpânitorii de adevăr în Grecia Antică, Editura Symposion,

București, 1996

27. Genette, Gérard. Palimpsestes. La littérature au second degré, Editions du Seuil, Paris,

1982

28. Enăchescu, Constantin. Fenomenologia trupului: locul și semnificația trupului carnal

în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005

29. Evola, Julius. Metafizica sexului, Editura Humanitas, București, 1994

41

30. Hăulică, Cristina. Textul ca intertextualitate. Pornind de la Borges, Editura Eminescu,

București, 1981

31. Henry, Michel. Întrupare. O filosofie a trupului, Editura Deisis, Sibiu, 2003

32. Holban, Ioan. Istoria literaturii române contemporane, volumul II, Proza, Editura Tipo

Moldova, Iași, 2006

33. Holban, Ioan. Profiluri epice contemporane, Editura Cartea Românească, București,

1987

34. Ignat, Mihai. Onomastica în romanul românesc. Studiu monografic, Editura

Universității Transilvania, Brașov, 2009

35. Ivăncescu, Ruxandra. O nouă viziune asupra prozei contemporane, Editura Paralela

45, Piteşti, 1999

36. Gaultier, Jules. Bovarismul, Editura Institutul European, Iași, 1993

37. Kripke, Saul. Numire și necesitate, Editura All Educational, București, 2001

38. Kristeva, Julia. Desire in Language: A Semiotic Approach to Literature and Art,

Editura Columbia University Press, New York, 1980

39. Lefter, Ion Bogdan. Șapte postmoderni: Nedelciu, Crăciun, Müler, Petculescu, Gogea,

Danilov, Ghiu, Editura Paralela 45, Pitești, 2010

40. Levinson, Paul. McLuhan în era digitală: Ghid al mileniului informațiilor, Editura

Incitatus-Librom Antet, București, 2001

41. Lodge, David. The Art of Fiction, Editura Penguin Books, Londra, 1992

42. Lovinescu, Monica. O istorie a literaturii române pe unde scurte 1960-2000, Editura

Humanitas, București, 2014

43. Manea, Norman. Pe contur, Editura Cartea Românească, București, 1984

44. Manolescu, Nicolae. Despre poezie, Editura Aula, Braşov, 2002

45. Manolescu, Nicolae. Despre poezie, Editura Aula, Brașov, 2002

46. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești,

2008

47. Manolescu, Nicolae. Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu 2. proza.

Teatrul, Editura Aula, Braşov, 2001

48. Manolescu, Nicolae. Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, Editura

Polirom, Iași, 2003

42

49. Marion, Jean Luc. Fenomenul erosului. Șase meditații, Editura Deisis, Sibiu, 2004

50. Marion, Jean Luc. În plus. Studii asupra fenomenelor saturate, Editura Deisis, Sibiu,

2003

51. McLuhan, Marshall. Galaxia Gutenberg: omul și era tiparului, Editura Politică,

București, 1975

52. McLuhan, Marshall. Understanding Media: The Extensions of Man, Editura

Routledge, Londra și New York, 2001

53. Mihăilescu, Dan C. Literatura română în postceauşism, vol 2, Prezentul ca

dezumanizare, Editura Polirom, Iaşi, 2006

54. Mincu, Marin. Experimentalismul poetic românesc, Editura Paralela 45, Pitești, 2006

55. Moraru, Cornel. Textul şi realitatea, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984

56. Mușina, Alexandru. Paradigma poeziei moderne, Editura Aula, Brașov, 2004

57. Muşat, Carmen. Ipoteze asupra romanului postmodern. Repere teoreticce, Editura

Paralela 45, Piteşti, 1998

58. Muşat, Carmen. În căutarea scrisului încet, prefaţă la Frumoasa fără corp, Grupul

Editorial Art, Bucureşti, 2007

59. Mușat, Carmen. Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni

teoretice, Editura Paralela 45, Pitești, 1998

60. Mușat Carmen. Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodernă, Editura

Cartea Românească, București, 2008

61. Negrici, Eugen. Introducere în poezia contemporană, Editura Cartea Românescă,

București, 1985

62. Negrici, Eugen. Sistematica poeziei, Editura Cartea Românescă, București, 1988

63. Ortega Y Gasset, José. Studii despre iubire, Editura Humanitas, București, 2001

64. Oțoiu, Adrian. Ochiul bifurcat, limba sașie. Proza generaţiei ’80 (volumul II), Editura

Paralela 45, Pitești, 2003

65. Oţoiu, Adrian. Trafic de frontieră. Proza generaţiei ’80, Editura Paralela 45, Pitești,

2000

66. Paz, Octavio. Dubla flacără și erotismul, Editura Humanitas, București, 2003

67. Perian, Gheorghe. Scriitori români postmoderni, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1999

43

68. Petrescu, Liviu. Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Pitești, 2000

69. Petrescu, Radu. Meteorologia lecturii, Editura Cartea Românească, București, 1982

70. Petrescu, Radu. Ocheanul întors, Editura Cartea Românească, București, 1977

71. Petrescu, Radu. Părul Berenicei. Însemnări, Editura Cartea Românească, București,

1981

72. Podoabă, Virgil (coord.). Cărțile supraviețuitoare, Editura Aula, Brașov, 2008

73. Podoabă, Virgil. Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revelatoare, Editura

Paralela 45, Piteşti, 2004

74. Podoabă, Virgil. Micea Zaciu, ultimul latin: monografia unei opere, Editura Limes,

Cluj-Napoca, 2005

75. Podoabă, Virgil. Punctul critic. Pagini despre și de confesso-literatură. Studii și

mărturii, Editura Paralela 45, Pitești, 2007

76. Podoabă, Virgil. Secvența inflamată, Editura Paralela 45, Pitești, 2010

77. Rougemont, Denis de. Iubirea și Occidentul, Editura Univers, București, 1987

78. Simion, Eugen. Scriitori români de azi, vol. IV, Editura Cartea Românească, Bucureşti,

1989

79. Sora, Simona. Regăsirea intimității. Corpul în proza românească interbelică și

postdecembristă, Editura Cartea Românească, București, 2008

80. Șimonca, Ovidiu. Pot să vă enervez cu ceva? Interviuri între vehemență și emoție,

Editura Cartier, Chișinău, 2009

81. Turcuș, Claudiu. Estetica lui Norman Manea, Editura Cartea Românească, București,

2012

82. Țeposu, Radu G. Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, ediția

a III-a, Editura Cartea Românească, București, 2006

83. Truță Liliana. Experimentalism și Antropocentrism în proza postmodernă românească,

Editura Paralela 45, Pitești, 2010

84. Ursa, Mihaela. Gheorghe Crăciun. Monografie, Editura Aula, Braşov, 2000

85. Vakulovski, Mihai. Nicolae Manolescu, Editura Aula, Brașov, 2000

86. Vakulovski, Mihai. Portret de grup cu generația ’80. Interviuri, Editura Tracus Arte,

București, 2011

87. Vianu, Tudor. Arta prozatorilor români, Editura Minerva, București, 1981

44

88. Zaciu, Mircea (coord.), Liviu Rebreanu după un veac, Editura Dacia, Cluj Napoca,

1985

TEZE DE DOCTORAT CONSULTATE:

1. Ionică Naomi. Trup și literă în opera lui Gheorghe Crăciun (cond. prof. univ. dr.

Alexandru Mușina/ prof. univ. dr. Virgil Podoabă), Universitatea ,,Transilvania”,

Brașov, 2013

2. Ștefîrcă (Popescu), Cristina. Gheorghe Crăciun. Trupul și litera ca fețe ale dublului

(cond. prof. univ. dr. Vasile Spiridon), Universitate ,,Ștefan cel Mare”, Suceava, 2013

45

GHEORGHE CRĂCIUN. MONOGRAFIE (Rezumat)

Scopul lucrării de față, intitulată Gheorghe Crăciun. Monografie, rezultat, pe de o parte, al unei cercetări

întinse de-a lungul a mai mulți ani și, pe de cealaltă, un posibil prim răspuns pentru acoperirea unei zone

lacunare în receptarea scriitorului optzecist, este de a constitui un demers coerent și complet al investigării

operei scriitorului optzecist, dar și a biografiei sale relevante pentru activitatea sa literară și de om de

cultură. Explorarea a fost gândită ca structură pe trei mari dimensiuni, acoperind fiecare trei zone esențiale

ale cercetării operei crăciuniene și care se reunesc într-o viziune de ansamblu coerentă, totodată necesară

și absentă momentan. Acestea vizează, în ordine, o prezentare a operei crăciunene în ansamblul său, pe

laturile sale fundamentale (romane, teorie, critică, eseistică, antologii, carte didactică și prefețe/postfețe),

cu accente analitice, o tratare a biograficului prin prisma inventarierii momentelor, perioadelor și

evenimentelor relevante pentru evoluția autorului de mai târziu și, în final, o explorare a scrisului crăciunian

ca pact între trup și literă, prin definiții proprii, prin analiza unor experiențe cu potențial creator dar și prin

clarificarea sensurilor cu care Crăciun folosește termeni ca trup și corp. Perspectiva monografică a fost

aleasă în intenția de a contura o imagine cât mai completă, într-o tratare ce își propune să fie detaliată și

complexă, caracterizată de pluriperspectivism, pentru scriitorul Gheorghe Crăciun, imagine care lipsește

încă.

GHEORGHE CRĂCIUN. MONOGRAPHY (Abstract)

The purpose of this paper, entitled Gheorghe Crăciun. Monography, on the one hand, the result of extensive

research over the years and, on the other, a potential first answer covering an absent area in the field of the

critical analysis of the eighties writer, is to provide a coherent and comprehensive approach investigating

the work of the author, but also the relevant biography for his literary and scholar activity. The exploration

was designed based on three major structures, covering, each, a key area in the research of Crăciun’s works

and which eventually meet in a coherent, necessary and yet absent overview. These three dimensions

concern, in order, a presentation of Crăciun’s work as a whole, in its fundamental aspects (novels, theory,

criticism, essays, anthologies, educational books and forewords/afterwords), with analytical accents, a

biographical treatment in terms of identifying the key moments, periods and events relevant to the author’s

later development and finally, an exploration of Crăciun’s writing as a pact between the flesh and the letter,

by definitions, by analysing the experiences with creative potential and by clarifying the meaning of words

such as flesh and body used by Crăciun. The monographic perspective was chosen with the intention to

outline a more complete, complex and pluriperspective in character image that Crăciun’s work still lacks.

46

CURRICULUM VITAE

INFORMAȚII PERSONALE Nume: UNGUREANU (căs. ATĂNĂSOAIE) Prenume: Alexandra Data nașterii: 23.07.1985 Adresa: Str. Jepilor nr. 48, bloc B49, scara A, ap, 29, Brașov Telefon: (+)40767346685 E-mail: alexandra.ungureanu.1985@gmail.com EDUCAȚIE ȘI FORMARE 2011-2014: Doctorand cu frecvență, domeniul Filologie, Universitatea „Transilvania” din Brașov 2008-2010: Master (postuniversitar) în Literatură și Comunicare, profilul Filologie, Facultate de Litere, Universitatea „Transilvania” din Brașov 2004-2008: Licențiat în Limba și literatura română – Limba și literatura engleză, profilul

Filologie, Facultatea de Litere, Universitatea „Transilvania” din Brașov 2000-2004: Colegiul Național Unirea, Brașov, Romania ACTIVITATE PROFESIONALĂ 2011- prezent: Cadru Didactic Asociat, Facultatea de Litere, Universitatea „Transilvania” din Brașov 2009-2010: Profesor limba engleză, Colegiul Național Grigore Antipa, Brașov 2008-2009: Profesor limba și literatura română, Colegiul Național Aprily Lajos, Brașov ACTIVITATE DE CERCETARE Articole publicate: Lucrări ISI: 1. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Gheorghe Crăciun’s Later Works: The Vices of the Postmodern World and Blue Women, The Book of Proceedings of the International Conference Literature, Discourse and Multicultural Discourse, Iulian Boldea (coord.), Studies on Literature, Discourse and Multicultural Dialogue, Editura Arhipeleag XXI, Târgu-Mureș, 2013 2. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Femei albastre de Gheorghe Crăciun: o analiză din perspectivă intertextuală, The Book of Proceedings of the International Scientific Conference Globalisation, Intercultural Dialogue and National Identity, Editura Arhipeleag XXI, Târgu-Mureș, 2014 Lucrări BDI: 1. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Jurnal de familie: <<Familia scrisa. Caietul mamei>>. Jurnal la două mâini, în Literatura română contemporană. Augustin Buzura și Ilie Constantin, Andrei Bodiu (coord.), Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012 2. Ungureanu-Atănăsoaie, A. <<Aisbergul poeziei moderne>>, <<Pactul somatografic>> și <<Viciile lumii postmoderne>>: analiza receptării critice, în Trupul și litera. Explorări critice în biografia și opera lui Gheorghe Crăciun, Andrei Bodiu, Georgeta Moarcăs (coord.), Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012

47

3. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Between Centre and Margin: the Construction and Deconstruction of Identity in Good Night, Children!, Analele Ştiinţifice ale Universităţii Ovidius Constanţa. Seria Filologie, volumul XXIV, nr. 1/2013 4. Ungureanu-Atănăsoaie, A. The Concept of Intertextuality in Gheorghe Craciun’s Novels, Buletinul Universității Transilvania Brașov, Seria IV Filologie și Studii Culturale, vol. 6 (55), no.2/2013 5. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Rethinking Postmodernism: <<The Vices of the Postmodern World>> by Gheorghe Crăciun, Buletinul Universității Transilvania Brașov, Seria IV Filologie și Studii Culturale, vol. 7 (56), no.1/2014 6. Ungureanu-Atănăsoaie, A. <<Pupa russa>> by Gheorghe Crăciun: Names and Naming Techniques as a fost of Identity Construction (în curs de apariție) Alte categorii de lucrări: 1. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Cara Aurita (recenzie), Corpul T, nr. 4/2011, Editura Tracus Arte, Brașov, 2011 2. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Divanul scriitoarei (recenzie), Corpul T, nr. 1/2012, Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 3. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Matei Brunul (recenzie), Corpul T, nr. 1/2012, Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 4. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Bărbat pe tocuri (recenzie), Corpul T, nr. 2/2012, Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 5. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Configurări obsesive în simbolismul românesc (recenzie), Corpul T, nr. 2/2012, , Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 6. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Independența se câștigă numai prin luptă (Cartea în dezbatere), Corpul T, nr. 2/2012, , Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 7. Ungureanu-Atănăsoaie, A. O zi.ultima (recenzie), Corpul T, nr. 3/2012, Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 8. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Biblidioteca (recenzie), Corpul T, nr. 1/2013, Editura Tracus Arte, Brașov, 2013 9. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Poveștile Duniazadei, (recenzie), Corpul T, nr. 1/2013, Editura Tracus Arte, Brașov, 2013 10. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Lansarea romanului <<Femei albastre>> de Gheorghe Crăciun, Observator Cultural, nr. 671, aprilie 2013 Lucrări științifice susținute la conferințe internaționale 1. Ungureanu-Atănăsoaie, A. <<Pupa russa>> by Gheorghe Crăciun: Names and Naming Techniques as a fost of Identity Construction, Conferința Internațională IADA: (Inter)Faces of Dialogue: Constructing Identity Through Language Use, organizată de Universitatea ,,Transilvania” din Brașov, 5-7 iunie 2014 * Contribuție în curs de publicare 1. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Gheorghe Crăciun’s Later Works: The Vices of the Postmodern World and Blue Women, Conferința internațională Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity, organizată de Institutul de Studii Multiculturale ALPHA în parteneriat cu Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș și Institutul de Științe socio-umane ”Gheorghe Șincai” al Academiei Române, 29-30 mai 2014

48

* Contribuție publicată în volum: Globalization and Intercultural Dialogue: Multidisciplinary Perspectives, Section: Literature, (ed.) I.Boldea, Arhipelag XXI Press, Târgu Mureș, 2014 (în curs de indexare ISI) 2. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Femei albastre de Gheorghe Crăciun: o analiză din perspectivă intertextuală,Conferința internațională Literature, Discourse and Multicultural Dialogue, organizată de Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș, Școala Doctorală de Studii Literare în colaborare cu Institutul de Studii Multiculturale ALPHA, 5-6 decembrie 2013 * Contribuție publicată în volum: Studies on Literature, Discourse and Multicultural Dialogue, Section: Literature (ed.) I.Boldea, Arhipelag XXI Press, Târgu Mureș, 2013 (în curs de indexare ISI)

49

CURRICULUM VITAE

INFORMAȚII PERSONALE Surname: UNGUREANU (căs. ATĂNĂSOAIE) First name: Alexandra Date of birth: 23.07.1985 Adress: 48 Jepilor Street, block no. B49, ap, 29, Brașov Telephone no.: (+)40767346685 E-mail: alexandra.ungureanu.1985@gmail.com EDUCATION AND TRAINING 2011-2014: PhD researcher, Philology, „Transilvania” University of Brașov 2008-2010: Master’s degree in Literature and Communication, Philology, „Transilvania” University of Brașov 2004-2008: Bachelor’s degree în Limba și literatura română – Limba și literatura engleză, Philology, „Transilvania” University of Brașov 2000-2004: Unirea National College, Brașov, Romania WORK EXPERIENCE 2011- present: Associate Teaching Assistant, Faculty of Letters, ”Transilvania” University of Brașov 2009-2010: English Language Teacher, Grigore Antipa National College, Brașov 2008-2009: Romanian Language and Literature Teacher, Aprily Lajos National College, Brașov RESEARCH ACTIVITY Articles: ISI Papers: 1. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Gheorghe Crăciun’s Later Works: The Vices of the Postmodern World and Blue Women, The Book of Proceedings of the International Conference Literature, Discourse and Multicultural Discourse, Iulian Boldea (coord.), Studies on Literature, Discourse and Multicultural Dialogue, Editura Arhipeleag XXI, Târgu-Mureș, 2013 2. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Femei albastre de Gheorghe Crăciun: o analiză din perspectivă intertextuală, The Book of Proceedings of the International Scientific Conference Globalisation, Intercultural Dialogue and National Identity, Editura Arhipeleag XXI, Târgu-Mureș, 2014 BDI Papers: 1. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Jurnal de familie: <<Familia scrisa. Caietul mamei>>. Jurnal la două mâini, in Literatura română contemporană. Augustin Buzura și Ilie Constantin, Andrei Bodiu (coord.), Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012 2. Ungureanu-Atănăsoaie, A. <<Aisbergul poeziei moderne>>, <<Pactul somatografic>> și <<Viciile lumii postmoderne>>: analiza receptării critice, in Trupul și litera. Explorări critice în

50

biografia și opera lui Gheorghe Crăciun, Andrei Bodiu, Georgeta Moarcăs (coord.), Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012 3. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Between Centre and Margin: the Construction and Deconstruction of Identity in Good Night, Children!, Analele Ştiinţifice ale Universităţii Ovidius Constanţa. Seria Filologie, volumul XXIV, nr. 1/2013 4. Ungureanu-Atănăsoaie, A. The Concept of Intertextuality in Gheorghe Craciun’s Novels, Buletinul Universității Transilvania Brașov, Seria IV Filologie și Studii Culturale, vol. 6 (55), no.2/2013 5. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Rethinking Postmodernism: <<The Vices of the Postmodern World>> by Gheorghe Crăciun, Buletinul Universității Transilvania Brașov, Seria IV Filologie și Studii Culturale, vol. 7 (56), no.1/2014 6. Ungureanu-Atănăsoaie, A. <<Pupa russa>> by Gheorghe Crăciun: Names and Naming Techniques as a Form of Identity Construction (în curs de apariție) Other categories of papers: 1. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Cara Aurita (review), Corpul T, nr. 4/2011, Editura Tracus Arte, Brașov, 2011 2. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Divanul scriitoarei (review), Corpul T, nr. 1/2012, Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 3. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Matei Brunul (review), Corpul T, nr. 1/2012, Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 4. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Bărbat pe tocuri (review), Corpul T, nr. 2/2012, Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 5. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Configurări obsesive în simbolismul românesc (review), Corpul T, nr. 2/2012, , Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 6. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Independența se câștigă numai prin luptă (The Book for Debating), Corpul T, nr. 2/2012, , Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 7. Ungureanu-Atănăsoaie, A. O zi.ultima (review), Corpul T, nr. 3/2012, Editura Tracus Arte, Brașov, 2012 8. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Biblidioteca (review), Corpul T, nr. 1/2013, Editura Tracus Arte, Brașov, 2013 9. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Poveștile Duniazadei, (review), Corpul T, nr. 1/2013, Editura Tracus Arte, Brașov, 2013 10. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Lansarea romanului <<Femei albastre>> de Gheorghe Crăciun, Observator Cultural, nr. 671, aprilie 2013 Contributions to International Scientific Conferences 1. Ungureanu-Atănăsoaie, A. <<Pupa russa>> by Gheorghe Crăciun: Names and Naming Techniques as a Form of Identity Construction, IADA International Conference: (Inter)Faces of Dialogue: Constructing Identity Through Language Use, organised by ,,Transilvania” University of Brașov, 5-7 June 2014 * Contribution due for publication 2. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Blue Women by Gheorghe Crăciun: An Analysis from an Intertextual Perspective, Literature, Discourse and Multicultural Dialogue International Conference, organised by the „Petru Maior” University of Târgu Mureș, Doctoral School of

51

Literary Studies and the ALPHA Institute for Multicultural Studies, 29-30 May, 2014, Târgu Mureș * Published in: Studies on Literature, Discourse and Multicultural Dialogue, Section: Literature (ed.) I.Boldea, Arhipelag XXI Press, Târgu Mureș, 2014 (due for ISI indexing) 3. Ungureanu-Atănăsoaie, A. Gheorghe Crăciun’s Later Works: The Vices of the Postmodern World and Blue Women, Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity International Conference, organised by the „Petru Maior” University of Târgu Mureș, Doctoral School of Literary Studies and the ALPHA Institute for Multicultural Studies, 5-6 December 2013, Târgu Mureș * Published in: Globalization and Intercultural Dialogue: Multidisciplinary Perspectives, Section: Literature, (ed.) I.Boldea, Arhipelag XXI Press, Târgu Mureș, 2013 (due for ISI indexing)