105
Modalităţi de investigare a personalităţii Metodologia de investigare a personalităţii prezintă multe diferenţe faţă de alte niveluri ale psihismului în general, specificitate raportată la existenţa a peste 50 de definiţii ale personalităţii şi a identificării a mii de termeni care o definesc (G. W. ALLPORT şi H. S. ODBERT găsesc peste 18.000 de termeni în limba engleză). De aceea, se impune o sistematizare, iar caracteristicile exhaustive ale acestei abordări sunt greu de respectat. Probele prin care se realizează investigarea personalităţii (în ansamblu, atât la normali, cât şi în cadrul bolii) sunt extrem de polimorfe, alcătuite după criterii care pun accentul pe individualitate; din aceasta decurge dificultatea cuantificării rezultatelor obţinute, pentru a nu mai sublinia nota de subiectivitate prezentă aproape în orice încercare de investigare. 1. Se apreciază că există metode subiective, în care subiectul, pentru a fi cunoscut, este pus să vorbească despre sine. În prezent, psihologii consimt că personalitatea (măcar anumite faţete) se poate investiga şi cunoaşte cu ajutorul anamnezei, chestionarelor şi a scalelor de apreciere. 2. Există modalităţi de investigare grupate sub genericul metode obiective cu ajutorul cărora se urmăreşte cunoaşterea directă a comportamentului subiectului, a diferitelor lui reacţii perceptibile. Cercetătorii în domeniu, în special psihologii şi medicii, fac observaţie directă şi pot ajuta echipa de cercetare pentru reproducerea unor situaţii de viaţă, cu suficiente limite deja cunoscute. Pentru mai multă obiectivitate în cunoaşterea personalităţii umane, a conduitelor şi activităţii, psihologii şi medicii au apelat frecvent, în ultimele decenii, la o serie de înregistrări şi măsurători psihofiziologice. În abordarea structurii complexe a sistemului de personalitate, aceste date sunt recoltate, în special (realizând o notă de mai mare individualitate), în condiţii care provoacă un conflict ori o situaţie emoţională

Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Embed Size (px)

DESCRIPTION

EVALAURE PERSONALITATE, INSTRUMENTE PSIHOLOGICE

Citation preview

Page 1: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Modalităţi de investigare a personalităţii

Metodologia de investigare a personalităţii prezintă multe diferenţe faţă de alte niveluri ale psihismului în

general, specificitate raportată la existenţa a peste 50 de definiţii ale personalităţii şi a identificării a mii de

termeni care o definesc (G. W. ALLPORT şi H. S. ODBERT găsesc peste 18.000 de termeni în limba

engleză).

De aceea, se impune o sistematizare, iar caracteristicile exhaustive ale acestei abordări sunt greu de

respectat.

Probele prin care se realizează investigarea personalităţii (în ansamblu, atât la normali, cât şi în cadrul

bolii) sunt extrem de polimorfe, alcătuite după criterii care pun accentul pe individualitate; din  aceasta

decurge dificultatea cuantificării rezultatelor obţinute, pentru a nu mai sublinia nota de subiectivitate

prezentă aproape în orice încercare de investigare.

1.    Se apreciază că există metode subiective, în care subiectul, pentru a fi cunoscut, este pus să

vorbească despre sine. În prezent, psihologii consimt că personalitatea (măcar anumite faţete) se poate

investiga şi cunoaşte cu ajutorul anamnezei, chestionarelor şi a scalelor de apreciere.

2.    Există modalităţi de investigare grupate sub genericul metode obiective  cu ajutorul cărora se �

urmăreşte cunoaşterea directă a comportamentului subiectului, a diferitelor lui reacţii perceptibile.

Cercetătorii în domeniu, în special psihologii şi medicii, fac observaţie directă şi pot ajuta echipa de

cercetare pentru reproducerea unor situaţii de viaţă, cu suficiente limite deja cunoscute.

Pentru mai multă obiectivitate în cunoaşterea personalităţii umane, a conduitelor şi activităţii, psihologii şi

medicii au apelat frecvent, în ultimele decenii, la o serie de înregistrări şi măsurători psihofiziologice. În

abordarea structurii complexe a sistemului de personalitate, aceste date sunt recoltate, în special

(realizând o notă de mai mare individualitate), în condiţii care provoacă un conflict ori o situaţie

emoţională reprezentativă, caracteristică psihică generic umană sau personală.

Aceste date, uneori doar, crâmpeie, câteodată definitorii pentru comportamentul uman sunt recoltate cu

ajutorul electroencefalografiei (EEG), electromiografiei (EMG), electrocardio-grafiei (EKG) etc., fiind

rezultatul prelucrării reflexului psiho-galvanic ori al modificărilor electrice cerebrale, musculare etc.

Page 2: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

3.    Metodele proiective sunt constituite din  totalitatea tehnicilor prin care subiectului i se solicită

răspunsuri faţă de stimuli nestructuraţi, pe care acesta va tinde să-i interpreteze prin prisma propriilor

trăsături de personalitate.

În general, răspunsurile subiectului sunt în funcţie de sensul sugerat de stimul, de stările prin care el trece.

De asemenea, ele sunt influenţate de particularităţile personalităţii subiectului, de nivel de cultură şi

educaţie, nivel de aspiraţie, motivaţie, imagine de sine etc.

Pentru o înţelegere cât mai profundă şi pentru raţiuni de ordin metodologic trebuie să menţionăm că

aspectele obiective şi subiective din structura psihicului uman se înterpătrund, astfel că această încercare

de clasificare, mai sus prezentată conţine elemente eclectice, deşi este mult utilizată. 

Există multiple împărţiri şi clasificări ale tehnicilor proiective; efortul psihologilor de a imagina probe fiind

concretizat în mii de dovezi:

a.    tehnicile asociative mai cunoscute şi mai des utilizate sunt: experimentul asociativ-verbal şi tehnica

RORSCHACH;

b.    tehnici constructive  TAT sau testul aprercepţiei tematice, imaginat de Murray şi Morgan� ;

c.    tehnici de completare: prin imagini – ROSENZWEIG;

   prin fraze MICHIGAN, Rotter etc.;

d. tehnici de ordonare: SZONDI (diagnostic pulsional);

e. tehnici expresive: testul arborelui (KOCH); desenul figurii umane.

Cunoscând o mai mare dezvoltare în ultimele două decenii, scalele de evaluare ţintesc estimarea

cantitativă a comportamentului uman, dovedindu-şi utilitatea în aprecierea cvasi-obiectivă a efectelor

psihofarmacologice a diferitelor substanţe psihotrope.

Acestor scale de evaluare ,,rating scales” li se adaugă recentele procedee „check-list şi lista de adjective �

pentru control. De exemplu, o variantă în care din 300 de adjective considerate concludente pentru

Page 3: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

comportamentul uman, subiectul este rugat să sublinieze adjectivele care l-ar caracteriza.

În această tehnică, examinatorul (evaluatorul) apreciază fiecare simptom (psihic ori somatic) cu o cifră, în

funcţie de intensitatea acestuia. Prelucrarea statistică obţinută din  scoruri, la etape anume stabilite de

cercetători, oferă posibilitatea alcătuirii unui profil clinic (în dinamică) al bolnavului respectiv.

Scalele de evaluare sunt adaptate nosologiei şi sindromologiei din  clinicile, de exemplu, de psihiatrie. Se

vorbeşte de scale pentru nevroze, psihoze etc., ori pentru testarea anxietăţii, a depresiei.

Cele mai cunoscute sunt: scalele LORR, HAMILTON, ZUNG, WITTENBORN.

Pentru aprecierea efectelor terapeutice (aspecte comparative, tratamente standard şi depôt ori standard şi

retard etc.), scalele au fost folosite şi la noi în ţară, pentru unele medicamente cum ar fi: fluanxol,

oxipertină, clorpromazină, oxazepam.

Chestionarelesunt modalităţi de cercetare, de cunoaştere, prezente în majoritatea disciplinelor ca şi în

activităţile cotidiene, alcătuite din  întrebări cu un anumit grad de generalitate, dar urmărindu-se

o ,,radiografiere” a stărilor, atitudinilor, intereselor, poziţiilor subiectului. Se înţelege că răspunsurile pot fi

mai mult sau mai puţin subiective, de aceea se alcătuiesc fie cu răspunsuri închise(„DA”, „NU”, „NU

ŞTIU”), fie cu răspunsuri deschise (libere).

Unul dintre chestionarele cunoscute şi frecvent utilizate este Chestionarul Cornell (Universitatea Cornell

din  S.U.A.), alcătuit din  101 întrebări, la care subiectul este „forţat” să răspundă cu DA ori NU.

Întrebările sondează în ansamblu aspecte somatice, psihice, comportamentale. din  cele 101 întrebări: 18

se referă la frică şi dificultăţi adaptative; 7 întrebări investighează timia, dispoziţiile afective; 7 întrebări

sunt referitoare la anxietate şi nervozitate, altele privesc aspecte hipocondriace, neîncrederea ori

sensibilitatea excesivă, iar altele se referă la tulburări gastro-intestinale, circulatorii etc. Se obţine o notă

care poate varia între 10 şi 100, iar cei cu punctaj peste 23 sunt consideraţi bolnavi.

 A.  Inventarul de personalitate multifazic Minnesota (MMPI) este considerat cel mai complet şi cel

mai răspândit chestionar.

Este alcătuit din  550 întrebări la care subiectul trebuie să se decidă pentru unul din  răspunsurile:

Page 4: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

„ADEVĂRAT”; „NEADEVĂRAT”; „NU ŞTIU”.

Rezultatele se apreciază în funcţie de 4 scale de validare: ,,?”, L, F, K şi 9 scale clinice.

Următoarele Scale de validare vor fi succint prezentate:

a)    Scala ,,?” – este cea dată de numărul total de răspunsuri la care persoanele răspund prin ,,nu ştiu” (se

numără). O notă relativ crescută indică un subiect cu o structură psihastenică, depresivă ori numai

inhibată. O notă prea mare poate invalida testul.

b)   Scala L (lie = minciună) – Obţinerea de scoruri mari este proprie persoanelor rigide, psihopate ori cu

tendinţe interpretative (în special când doresc, în urma efectuării testului, să apară într-o lumină

favorabilă, falsificând rezultatele).

c)    Scala F – apreciază validitatea întregului test. Un scor mare arată o posibilă lipsă de atenţie în sortarea

enunţurilor ori incapacitatea de a da un răspuns corect.

d)   Scala K – are un rol corectiv prin măsurarea atitudinii persoanei faţă de răspunsurile date. Scorul mare

arată tendinţa de a se realiza un profil normal, indicând atitudinea de apărare a persoanei, faţă de propriile

slăbiciuni. El indică şi un bun prognostic pentru bolnav, ilustrând capacitatea lui de a-şi rezolva propriile

probleme.

Scale clinice  vizează, în fond, trăsături ale personalităţii� .

1.    Scala Hs – pentru hipocondrie  măsoară interesul individului pentru funcţii şi carac� teristici

somatice. Scorul ridicat arată tendinţe spre acuze somatice lipsite de suport organic, neîncredere în medic,

relaţie terapeutică compromisă, inactivitate psihică. Scala diferenţiază aspectele hipocondriac �

cenestopate sau tulburări organice.

2.    Scala D – pentru depresie  este sensibilă la apariţia depresiei şi anxietăţii; scorul poate să crească �

şi la subiecţii normali dar blazaţi, sceptici, introvertiţi ori cuprinşi de sentimentul inutilităţii. Detectează

depresiile subiacente şi disimulate.

3.    Scala Hy  � pentru isterie – arată inactivitatea psihică, egocentrismul, atitudini sociale de mare

Page 5: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

naivitate, ca şi tulburări funcţionale de ordin general. Scala indică potenţialitatea histeroidă.

4.    Scala Pd � pentru deviaţie psihopatică  indică� superficialitatea stărilor emoţionale, lipsa unor

capacităţi de a folosi experienţa proprie, indiferenţă faţă de normele etico-morale, potenţial toxicomanic,

tendinţă spre perversiuni, tendinţe narcisice.

5.    Scala M/F  � masculinitate-feminitate  poate� avea un scor mare, arătând devierea structurării

intereselor în direcţia sexului opus. Scala M/F cu scor mare la bărbaţi este legată câteodată, mai mult de

anumite trăsături intelective decât de homosexualitate. Tendinţa de homosexualitate este considerată ca

prezentă când percepem o mărire concomitentă a scorurilor la M/F, Pd şi Pa. Scorul mare la femei indică

existenţa tendinţei de dominare, agresivitate, lipsă de inhibiţie.

6.    Scala Pa – paranoia  identifică o serie de trăsături ca: neîncredere, sus� piciune, hipersensibilităţi,

moralitate excesivă, tendinţe interpretative.

7.    Scala Pt  � psihastenie – se caracterizează prin încercarea de decelare a fobiilor, obsesiilor, a

tendinţelor compulsive. Identifică şi personalităţi psihastenice care se manifestă prin depresie, disprosexie,

neîncredere în sine.

8.    Scala Sch  � schizofrenie  nu este în special ilustrativă pentru personalităţi schizoide ori schizofrene, �

întrucât schizofrenia are o multitudine de forme clinice.

9.    Scala Ma  � hipomanie  ne � ajută să identificăm persoanele cu structuri de personali-tate ce conţin:

tumult ideativ, polipragmatism, entuziasm incorigibil, non-conformism.

ˇ   Scoruri ridicate la Pd şi Ma indică imaturitate, toleranţă scăzută la frustrare, ostilitate, impulsivitate,

agresivitate, comportament delictual.

ˇ   Scoruri mari la D, Hy, Hs caracterizează personalităţile pasive, resemnate, dependente, iritabile, în

tensiune.

ˇ   Psihologii clinicieni au stabilit că scorurile ridicate la D, Hy, Hs asociate cu valori mari la scala Pt se

întâlnesc la alcoolicii vechi cu modificări biologice şi psihice.

ˇ   Persoanele cu scoruri ridicate la scala Pt şi D pot obţine rezultate bune în activitatea de rutină, deşi

Page 6: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

sunt lipsite de iniţiativă, curaj, simţ de răspundere.

ˇ   De asemenea, scoruri mari la Pt, D şi M/F caracterizează personalităţile nevrotice, inhibate.

În concluzie, inventarul MMPI relevă potenţialul psihopatologic, dar are unele dezavantaje: este

rigid, răspunsurile pot fi uşor trucate, este permanent un monolog, iar în clinică are mult mai mult succes

dialogul; subiectul poate face în mod inconştient proiecţie, încărcându-se cu un grad mare de

subiectivitate (în mod frecvent subiectul se apreciază aşa cum crede că este, cum şi-ar dori uneori să fie

etc.).

Considerate ca fiind mai potrivite pentru activitatea clinică, metodele proiective au un grad mai mare de

aderenţă în investigarea conduitelor şi trăirilor, oricât de polimorfe ar fi ele. Permit investigarea conduitei

intrinseci, iar numărul de răspunsuri nu este limitat. Totodată, interpretarea răspunsurilor subiectului nu

este univocă (specific al testelor de inteligenţă), ci extrem de complexă – fapt ce constituie pe alt plan un

obstacol evident în tentativele de apreciere cantitativă.

Având la bază o concepţie globală, sintetică asupra personalităţii, acestea furnizează datele unui portret

descriptiv.

Din cauza imposibilităţii aprecierii (estimării) cantitative este de preferat să fie catalogate

drept tehnici şi NU teste proiective. Cu ajutorul lor, se desprind aspecte globale ale personalităţii

abordată sintetic.

Dacă încercăm o comparaţie cu probele cognitive, aceasta arată că în probele proiective participarea

afectiv-imaginativă a subiectului ajută transpunerea în situaţii, care măreşte gradul de fidelitate al

răspunsurilor în probe. În testele cognitive abordarea subiectului este de tip analitic, iar participarea

afectivă şi disprosexia scad nivelul de eficienţă al rezultatelor.

Când materialul adunat cu ajutorul tehnicilor proiective este restructurat, cel mai adesea subiectul dă

răspunsuri raportate, prin analogie, la configuraţia universului său afectiv, fapt ce impune un interes mai

mic pentru aspectul cantitativ al rezolvării de probleme, al corectitudinii la probe.

Tehnica asociativ-verbală a fost iniţiată de Fr. Galton care a construit prima tehnică proiectivă, ulterior

Page 7: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

dezvoltată de Jung.

Galton  a ordonat o serie de cuvinte-stimul la care subiectul trebuie să răspundă cu primul� cuvânt care-i

vine în minte şi a cronometrat timpul de reacţie.

Jung utilizează testul ca un ,,detector” de complexe: la atingerea unor astfel de complexe printr-un cuvânt

inductor, el presupune că se va produce o tulburare sau o blocare a răspunsurilor, manifestată prin

mărimea timpului de reacţie sau chiar uitarea cuvântului indus. Jung arăta că pornind de la această

tehnică, cu unele suplimentări (înregistrări RED, ritmul şi amplitudinea respiraţiei, observarea modificărilor

mimicii) se pot studia reacţiile emoţionale, componente ale structurii de personalitate.

În prezent, tehnica se foloseşte pentru studiul amănunţit în nevroze, stări depresive (potenţialitatea

suicidară) şi în toate bolile cu coeficient psihopatogenetic.

 B.  Tehnica Rorschach, imaginată şi definitivată de Herman Rorschach în 1921, se bazează pe

răspunsurile pe care le dă subiectul, pe rând, în faţa a 10 planşe, relatând tot ce îşi poate reprezenta în

legătură cu stimulii standard.

Planşele sunt cunoscute ca alcătuind tehnica „petelor de cerneală” alcătuite prin suprapuneri de imagini

simetrice, 5 dintre ele fiind alb-negru, 2 cu nuanţe de cenuşiu şi roşu şi 3 planşe sunt multicolore.

Cotarea se face în raport de numărul total al răspunsurilor (care pot fi globale sau detaliu; formă, culoare

etc.) şi de timpul necesar pentru toate cele 10 planşe. De o mare importanţă pentru interpretare este

conţinutul pe care subiectul îl prezintă în răspunsuri: forme umane, animale, plante, anatomie etc., ca şi

raportul banalitate/originalitate.

Pe baza tehnicii Rorschach sunt descrise (Beck) arii centrale ale personalităţii:

a.    activitate intelectuală;

b.    emoţii exteriorizate;

c.    viaţă emoţională înnăscută.

Page 8: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Planşe din proba Rorschach

Tehnica Rorschach, foarte mult utilizată, ajută la evidenţierea unor trăsături de personalitate la subiecţi

normali, iar la bolnavi, atât la cei somatici, cât şi la cei psihici, având rol important în diagnosticare,

diferenţiere şi prognoză psihiclinică. Dorim să arătăm că, numai pe baza semnelor (fie ele şi patagnomice)

nu se pot diagnostica tipuri precise de maladii mentale, dar unele indicii, mergând chiar spre cunoaşterea

Page 9: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

detaliată le putem obţine prin această tehnică. Astfel, perceperea predilectă a amănuntelor de formă este

o dovadă a clarităţii percepţiei şi un indicator al bogăţiei intelectuale.

Perceperea, în special după culoare a stimulilor din  planşe arată unele ,,deschideri” spre zonele de mai

mare sensibilitate afectivă, specifică pentru femei, iar la cele realizate preponderent după formă arată

prezenţa unor capacităţi cognitive deosebite a tendinţelor spre sinteză etc. Cei care au o fire sociabilă

realizează o bună asociere formă-culoare (FC+). Cei ce dau răspunsuri construite pe elementul ,,umbră”

denotă prezenţa unor trăiri emoţionale negative: anxietate, depresii, inadecvare.

Utilizarea în mod deosebit a spaţiilor albe din  imaginile planşelor arată încăpăţânare, perseverenţă,

ostilitate. Viaţa interioară apare reflectată în răspunsuri care surprind mişcarea (K+), fiind dovada unor

elemente ale emoţiei interiorizate.

Când răspunsurile tip mişcare (K) depăşesc numărul celor de tip culoare se apreciază că gândurile

predomină asupra acţiunilor, iar simptomele bolii privesc în special modificările la nivel cognitiv.

Predominanţa răspunsurilor de tip culoare (C) asupra celor de mişcare (K) arată prezenţa exagerată a

simptomelor somatice şi motorii.

 C.  Test Zulliger (Test Z)

Testul Z diferă de Testul Rorschach

El reprezintă în esenţă o metodă colectivă destinată depistării subiecţilor patologic neadaptaţi ori

dezechilibraţi.

Testul Z - trebuie să fie etalonat de psihologi pe populaţie de limbă şi cultură omogenă.

Nu e bine să se facă suprapuneri şi analogii între testul Z şi Rorschach, este chiar periculos.

Testul Z este diferit de Rorschach pentru că este test colectiv, realizează o bună cunoaştere elementară

(banală) cu exteriorizarea profunzimilor psihice.

Se acceptă că doar testul Rorschach descrie personalitatea. Testul Z nu poate face aceasta în profunzime

dar permite descoperirea semnelor tipic patologice, arată anomaliile simpto-matice, dar nu dă diagnostice

Page 10: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

diferenţiale

Istoric  a apărut în timpul celui de al doilea război mondial (1942), în Elveţia, selectând persoanele apte �

pentru a fi ofiţeri

-      La mulţi subiecţi normali nu trebuiau aprofundate structurile mentale pentru că unele erau evidente la

prima privire ori manifestare. În 1942 Zulliger       a elaborat un set nou de planşe ca Rorschach –

preparând şi pregătind 600 planşe; în final a optat pentru 3 planşe.

-      ele au fost etalonate pe 800 subiecţi cu dovedirea validităţii şi fidelităţii.

Comparativ cu metoda Rorschach, testul lui Zulliger este mai modest, dar ,,recunoaşte” normalii şi îi

selectează pe cei pentru examinări aprofundate

Testul Z este considerat că are o mare obiectivitate chiar aplicabilitate şi în alte domenii decât în armată.

Descrierea testului

Planşa I este alcătuită doar cu tonuri de gri închis şi deschis; imagini masive şi cu margini „adâncite”.

Planşa I

Răspunsurile pot fi de tip interpretare globală, primară. Apar

reacţii la diferite tonuri – denumite reacţii de ,,estompaj” şi de

tip „clob” (apud Rorschach).

Poate să apară şoc la culoarea negru iar subiecţii afirmă că

planşa ar fi „sinistră”, imagine de mort, fantomă etc.

Conţinutul acut disforic este generat de anumite interpretări.

 

Planşa II – este colorată divers şi considerată ,,ciudată”, evocând: numeroase interpretări ale culorilor;

interpretări de tip detaliu; rare interpretări de tip „G” (elaborate) – fapt important pentru structura

Page 11: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

mentală; elemente kinestezice; şoc  � culoare frecvent.

Pata roşie – interpretarea culorii dar şi a mişcării este frecvent decodificată drept: „doi copii care se ţin în

braţe”

Pata albă  sugerează inter-pretare imediată fapt ce demonstrează prezenţa elementului patologic şi � �

răspuns tip şoc-culoare.

Pentru imaginea verde lateral se obţin interpretări botanice (de plante) – determinate de culoarea

respectivă.

Imaginea din partea inferioară a paginii Brun – maroniu determină interpretări nuanţate, fie statice, fie de

tip mişcare. 

Interpretarea petelor verzi şi brune – arată o reacţie primară; iar subiectul care lasă roşul la sfârşit îl

descrie ca fugind de roşu şi ne arată teama de a se implica emoţional a subiectului – decodoficată drept:

„refulare afectivă”.

Planşa II

Planşa III – oferă interpretări mai dificile – pentru că este mai complicată. Această planşă este importantă

pentru surprinderea mişcării

Ea sugerează, în mod analog, cu planşa III din testul  Rorschach – imagini umane.

Page 12: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Pata roşie exterioară adesea este  interpretată în manieră kinestezică.    

Ea dă loc la răspunsuri pentru surprinderea banalităţii.

Planşa III

Administrarea testului

De regulă, se face într-o sală pentru 30 subiecţi cu vizibilitate egală. În sală trebuie să fie întuneric, iar sala

să fie dotată cu lumină cât să permită subiecţilor doar să scrie, în timp ce imaginea rămâne proiectată pe

ecran.

Distanţa faţă de ecran a primei planşe este pentru primul rând de subiecţi de 2,50 m (standard); iar

distanţa maximă este de 15 m.

Fiecare subiect primeşte o foaie liniată – care are în partea de sus un spaţiu pentru date generale (nume,

dată) şi o margine în stânga pentru cotaţiile psihologice. Foaia este împărţită în 2 părţi: I şi II pe prima faţă,

iar pe verso spaţiu pentru planşa III.

După mai multe încercări a fost fixat la 5 minute timpul necesar pentru răspunsuri, testul putând fi

terminat în 20 de minute.

Notarea răspunsurilor se face pe marginea dreaptă. Răspunsurile  pe care pacientul le face în funcţie de

percepţia lui sunt notate în funcţie de localizare, determinant, conţinut şi, după caz, în funcţie de

banalitatea sau originalitatea interpretării.

Page 13: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Localizare

Răspunsurile tip G şi D sunt notate ca în Rorschach. Considerăm „D” răspunsurile care revin cel puţin o

dată la 22 de interpretări.

Se ştie că „Dd” este un segment insolit sau foarte limitat, iar ”Do” este o parte din ceea ce subiectul

normal vede în general ca pe un tot; „dbl” este interpretarea părţilor albe.

Determinantul

Determinantul reprezintă formă F+ sau F– şi  se regăseşte în statisticile autorului cel puţin de 50 de ori din

100.

Determinantul poate să reprezinte mişcarea şi este desemnat prin „K” cu condiţia să se aplice unei figuri

umane care gesticulează.

Determinantul de tip culoare se notează exact ca în Rorschach: C, CF sau FC

În cazul în care interpretarea se referă la culoare ori  este o interpretare a imaginii negre sau gri, o vom

nota: „Clob” - pentru o interpretare inspirată de aspectul de „masă sumbră” şi compactă, iar „E”

– ,,estompaj” –  pentru toate celelalte interpretări provocate de diverse nuanţe de gri.

Culorile, „Clob”-urile şi „E”-urile pot fi pure sau determinate de formă şi vor fi notate

§    Clob sau E

§    F Clob sau FE

§    Clob F sau EF

Banalităţi sau originalităţi

Acceptăm ca răspunsuri banale pe cele care revin o dată la 4 enunţuri; ele comportă aceeaşi interpretare a

semnificaţiei de adaptare socială şi de participare la gândirea colectivă ca în testul Rorschach.

Originalitatea unui răspuns, mai dificil de stabilit, este în funcţie de mediul social, naţional şi cultural.

Page 14: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Numai o lungă experienţă şi cunoaştere a unei populaţii permite recunoaşterea cu certitudine a

originalităţii şi valorii sale.

Tipuri de răspunsuri:

-      Tip de aprehensiune

-      Tip de rezonanţă intimă

-      Formulă secundară

-      Succesiune

-      Banalitate (ban)

-      F + %

-      A %

Tipul de aprehensiune reprezintă gradul de predominare a unuia sau maximum 2 elemente caracteristice

de localizare: G – D – DD – Dbl – Do

Testul Z – ca test colectiv nu ar trebui administrat grupurilor ce depăşesc 10 persoane. În acest caz, nu va

fi dificil unui examinator cu experienţă să repereze de la prima vedere punctele litigioase şi de a pune

eventual unele întrebări subiecţilor.

Metoda Zulliger prezentată de noi a fost recent tradusă, etalonată şi validată pe populaţie românească,

graţie eforturilor susţinute ale colectivului Catedrei de Psihologie a Universităţii de Vest din Timişoara –

coordonate de psiholog IOANA RADULOVICI, doctor în psihologie ca şi a colegei psiholog, medic şi doctor în

psihologie Simona Trifu de la Institutul Naţional de Expertiză şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, din

Bucureşti.

Autorul şi colaboratorii au examinat iniţial rezultatele a 100 de protocoale de bărbaţi adulţi care au dat un

total de 1194 răspunsuri. În context, exemplificăm utilitatea probei prin prezentarea analizei a 3 cazuri de

persoane investigate cu această tehnică.

Page 15: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Protocol nr. I

-      tânăr, 28 de ani, absolvent Politehnică

-      nivel mental: superior

-      examen de selecţie a cadrelor.

Test Z – Protocol nr. 1

R = 23

  Tip de aprehensiune

  Tip de rezonanţă intimă

  Formulă secundară

  Succesiune: lăsată

  F+% : 70

  A % : 26

  Semne patologice: fără.

Analiză

Subiect introvertit, care are o anumită tendinţă să se replieze asupra lui şi să trăiască o viaţă interioară,

imaginativă, poate un pic secretă. Comportamentul îi este dirijat mai mult de intelect decât de afectivitate.

Productivitatea este ridicată (R 23) şi este cu atât mai eficace cu cât gândirea îi este aptă să abordeze

probleme de ordin general cu capacitatea de a le elabora şi sintetiza (număr şi analize ale G). Păstrează în

acelaşi timp un bun contact cu realitatea şi cu sentimentul practic (12 D). Este deci vorba despre un

subiect capabil să înţeleagă ideile şi să le realizeze. Ţine cont de detalii fără însă să se lase dominat de ele

(5 Dd). Adaptarea socială este destul de puternică obiectivată prin răspunsuri de tip ,,Ban” (4 Ban).

Page 16: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Gândirea, destul de variată şi cu numeroase puncte de interes (conţinut), nu este întotdeauna foarte

controlată (F + % 70). Subiectul nu formulează şi nici nu acceptă idei absurde, dar datorită

uneipropensiuni datorată probabil anxietăţii (,,Clob”) gândirea sa a rămas uneori vagă şi nesigură (Fą).

Viaţa interioară şi imaginaţia sunt destul de bogate şi active (4 K de extensie) pentru a prezice acestui

tânăr o bună productivitate în domeniul profesional. Se pare că în gândirea sa interioară şi secretă,

anxietatea nu este foarte puternică, cu toate acestea „K” în albul Pl II este tulburător, „personajul oribil”

putând reprezenta, pentru că este perceput în alb, fie un personaj de care subiectului îi este teamă, fie un

personaj de care se teme să nu ajungă. Celelalte „K” arată o atitudine amuzată, simpatică în faţa figurii

umane.

Accentul este pus voluntar pe partea pozitivă a vieţii. Agresivitatea este combătută: „K” –ul care o indică

este incomplet (Kp Pl I). Elementele constructive, productive (II, 2 – scene – artă) domină elementele

distructive, respectiv, încredere în viaţă, energie, dinamism.

Aceste tendinţe sunt totuşi contracarate de o anumită doză de pesimism şi de anxietate (Clob şi Pl I, 7 şi

10), împotriva cărora subiectul luptă prin inteligenţă şi raţiune. Se forţează să-şi construiască şi să-şi

modeleze personalitatea.

Acelaşi lucru se observă şi în domeniul afectiv. Tendinţele impulsive (C Pl III) sunt refulate dar pot apărea

brusc, într-o manieră neaşteptată; de obicei emoţiile sunt adaptate, socializate, trimise controlului raţiunii

(2 FC). O parte rămâne totuşi secretă şi refulată (E).

În rezumat: un tânăr echilibrat intelectual, ponderat, energic şi dinamic, dotat cu un control emoţional

suficient, apt să reuşească într-o carieră liberală sau într-un post de răspundere de conducere.

Protocol nr. II

-      tânăr, 23 de ani, licenţiat în Litere

-      nivel mental: bun

-      tânăr intelectual în căutare de lucru.

Page 17: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Analiză

Trăsătura şocantă în acest protocol este verbalizarea excesivă care adăugată la o slabă productivitate

(Rq), la numărul relativ mare de G (în care nici unul nu a fost elaborat), la reminiscenţele şcolare, la

căutarea unui limbaj, la tendinţă de a cofabula, indică la acest subiect aspiraţii cu mult peste capacităţile

reale.

Subiectul şi-a dat sau a acceptat o sarcină intelectuală care îl depăşeşte; are dificultăţi pe care încearcă să

le depăşească folosind un limbaj abundent şi scolastic, care nu compensează capacităţile instructive. Este

obligat în permanenţă să se sprijine pe gândirea ambiantă (5 Bau); când gândirea sa se depărtează de la

normă, ea devine prea slab structurată (I, 2 şi III, 2).

Contactul cu realul este insuficient (4 D). Din cauza dorinţei de a trăi într-un climat de gândire abstractă

care nu îi aparţine, subiectul a pierdut sensul realităţii şi are prea puţin discernământ în viaţa practică.

Este pretenţios, îşi supraestimează cunoştinţele care nu sunt suficient asimilate. Neînţelegerea cu privire

la propria lui valoare îl împiedică să se mulţumească cu un post care i s-ar potrivi.

În viaţa interioară şi imaginativă, care este o banalitate extremă, el nu face decât să înfrumuseţeze cu

cunoştinţele căpătate foarte scolastic o gândire fără originalitate, dar de care este mândru şi foarte

satisfăcut. „Eu”-ul foarte frecvent, arată hipertrofia lui „Eu” şi dorinţa de afirmare prin mijloace pseudo-

culturale spectaculare.

El nu lasă să se întrevadă în acest protocol nici o emotivitate (OC şi OE). Totul se petrece ca şi cum dorinţa

de a „părea” a distrus orice altă formă de sensibilitate.

În rezumat: tânăr cu inteligenţă medie, tributar anturajului, cu ambiţii excesive şi care caută într-un

verbalism uşor şi spectacular confirmarea unei pretinse superiorităţi.

Protocol nr. III

-  şcolar de 17 ani

-  nivel mental: bun, Q.I. 110.

Page 18: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Analiză

Trăsătura caracteristică a acestui protocol este introvertirea pură, puternică, la un subiect aflat încă

aproape de pubertate. Ea indică o repliere pe sine cauzată de nemulţumiri şi de insatisfacţii din motive

afective, probabil familiale. Simţindu-se sau crezându-se insuficient iubit, subiectul a găsit o compensare

mai mult sau mai puţin reuşită în viaţa interioară, secretă, unde şi-a construit cu propriile fantasme o lume

mai agreabilă decât cea reală.

Se remarcă în conţinut o fantezie destul de bogată, alimentată de cunoştinţele dobândite. În imaginile

observate se constată detaşarea faţă de mediul ambiant (I, 2), câteva idei autiste (I, 3), câteva idei de

evaziune fie în spaţiu (II, 3) , fie în realitate (II, 4). Subiectul plonjează în propriile construcţii imaginare

unde îşi găseşte probabil un amuzament şi o formă de compensare împotriva unei realităţi mai puţin

plăcute. Detaşarea afectivă care urmează este totală (OC şi OE); la ora actuală emoţiile nu joacă nici un rol

în comportament.

Calitatea „K”-urilor, bună şi adesea de extensie, lasă să se întrevadă că acest tânăr ar putea mai târziu să

atingă o anumită productivitate.

Dar gândirea foarte concretă, ataşată la realitatea imediată, fără mare anvergură şi fără capacitate de

elaborare, nu permite previziunea unei productivităţi creative (8D). Subiectul ar putea fi eficient în

domeniul realizărilor practice sau tehnice.

Ataşarea la realitate, dorinţa de a face bine, de a nu greşi, menţine acest şcolar „în instanţă de

bacalaureat” într-o stare de anxietate şcolară care determină o rigiditate de gândire (F + % 100) care nu îi

este în caracter. Subiectul face fără îndoială un efort de adaptare, se preocupă să fie sau să pară ca toată

lumea (4 Bau) în ciuda influenţei imaginaţiei. Acest efort limitează în prezent interesele subiectului (numai

2 categorii de conţinut), el nu se simte liber şi probabil îşi refulează adevăratele tendinţe în favoarea unui

conformism şcolar care trebuie, crede el, să-l ajute la obţinerea diplomei.

În rezumat: şcolar preocupat să reuşească, care îşi sacrifică tendinţele unui scop şcolar. Repliat asupra lui,

imaginativ, puţin sensibil şi puţin comunicativ, nemulţumit poate de anturaj sau aflat într-o stare de

conflict familial.

Page 19: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Pl. I

Imaginea pe care am văzut-o mi-a sugerat 3 idei diferite.

În primul rând, cea care mi-a atras atenţia este cea a unei mari pete de cerneală, a unui fluture de

cerneală creat prin juxtapunerea simetrică a unor foi de hârtie pliate în două, peste care aş fi vărsat

călimara.

După aceea, imaginea unui crab hidos şi acoperit de asperităţi. Această idee mi-e sugerată de un fel de

cleşti care se ridică deasupra capului şi de stalactitele de cerneală care atârnă pe părţi.

În fine, partea centrală (C) îmi dă ideea unei frunze, pur şi simplu, ţinând cont de formă şi de decupaje.

Pl. II

În această imagine, am impresia că nu ne putem face o idee de ansamblu, în afară de culori, care sunt

diferite şi caracterizează planşa.

Dar, individual, am fost lovit de asemănarea dintre verde (3 şi 9) şi peştii din Walt Disney, disproporţionaţi,

cu ochii blegi şi gigantici, sau dintre verde şi fauna submarină şi surprizele pe care aceasta le ascunde

(fapt ignorat până acum).

Pl. III

Cât despre această planşă, mi se pare mult mai clară şi comprehensibilă decât celelalte două, poate şi

datorită amintirii livreşti pe care o păstrez despre bufonii vechilor regi înconjuraţi de pitici şi de fiinţe

diforme din care aceştia îşi făceau o temă de amuzament.

Partea de sus a acest or figuri mă face să mă gândesc la pălăriile care se purtau la Curte pe vremea lui

François I sau Henri al VIII-lea.

Personajele apar unul în faţa celuilalt ca pentru a-şi bate joc unii de alţii, înconjuraţi de micii lor servitori

comici şi interesanţi.

 D.  T.A.T. – Thematic Apperception Test  a fost im� aginat de Murray şi Morgan în 1935 şi este frecvent

Page 20: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

utilizat. Autorii au realizat 30 de fotografii de dimensiuni standard care reprezintă una sau mai multe

persoane într-o situaţie incertă, atitudinile fiind redate ambiguu.

Totdeauna planşele se distribuie diferit: 10 sunt pentru femei, 10 pentru bărbaţi şi 10 pentru adolescenţi.

La terminarea probei se mai adaugă o planşă albă pentru care subiectul este rugat să alcătuiască o

poveste mizându-se pe exteriorizarea  de tip proiectiv a problematicii individuale.

La baza proiecţiei şi a posibilităţii de identificare a subiectului cu unul din  personaje, prin intermediul unei

povestiri stă tocmai această prezentare neclară a situaţiilor şi de aici tentaţia subiectului de a se asimila cu

poza, cu imaginea din planşă.

Sunt analizate elementele formale ale povestirii (mărimea raportată la timp, organizarea materialului,

bogăţia limbajului şi a detaliilor etc.), care dau informaţii asupra posibilităţilor cognitive, ca şiconţinutul,

care aduce date asupra laturii afectiv-emoţionale a personalităţii subiectului.

Elementele de conţinut sunt ilustrate prin sesizarea temei de bază, prin identificarea forţelor care

acţionează favorabil sau nefavorabil, prin stabilirea eroului cu care se identifică subiectul, prin felul cum se

termină povestea (cu optimism sau pesimism), ca şi perspectivele eroului.

În afecţiunile somatice şi în unele stări reactive de intensitate nevrotică apar următoarele aspecte:

-      atitudinea perceptivă a bolnavului este extrem de permeabilă faţă de influenţele exterioare;

-      relatarea este totdeauna saturată emoţional, conform cu dinamica vieţii afective a persoanei;

-      deşi diferite, imaginile redau adesea acelaşi aspect al vieţii afective, pentru că în perioada respectivă

aceasta este dominantă;

-      rezolvarea favorabilă pe care o dau bolnavii situaţiilor conflictuale din  tablouri se traduce prin

speranţa depăşirii propriilor dificultăţi.

T.A.T. nu aduce date suplimentare deosebite în psihoze, poate doar în formele incipiente sau cu

manifestare clinică discretă:

-      ca o consecinţă a senzaţiei de transformare pe care o trăieşte bolnavul, sunt cazuri când el apelează

Page 21: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

frecvent la examinator, dorind parcă să ,,verifice” transformarea lui sau autenticitatea realităţii;

-      în descrierea imaginilor bolnavul lasă impresia unei lumi paralele cu alte criterii de apreciere, cu alte

sisteme de referinţă;

-      uneori ideile prevalente sau dominante se impun chiar când nu sunt sugerate de imagini;

-       alteori, bolnavul impune în prim-plan conţinutul propriilor lui trăiri.

Fig. 12. Planşa T.A.T. pentru adolescenţi

Fig. 13. Planşa T.A.T. pentru adulţi

 

În bolile vârstei înaintate, în mod frecvent acţiunea redată de subiect este amplasată în  trecut, pentru că

posibilităţile reprezentative sunt mai bine conservate decât cele imaginative. Sunt prezente atitudini

bănuitoare, revendicative, chiar protestatare.

În povestirile lor, bătrânii fac apel la cazul individual, care are o anumită pregnanţă conferită de încărcarea

lor afectivă.

 E.  Tehnica Rosenzweig (Picture Frustration Study-PF Test) este alcătuită anume pentru a sonda

toleranţele şi modul de a reacţiona la stresul cotidian.

Page 22: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Fig. 14. Varianta pentru adulţi     Fig. 15.  Varianta pentru copii

Formată din  24 de imagini precum cele din figurile 14 şi 15, în care sunt minimum 2 personaje, în situaţii

frustrante determinate de un obiect sau personaj, tehnica solicită subiectului să-şi exprime spontan

atitudinea prin câteva cuvinte sau o frază (în primele 16 imagini). In următoarele 8 situaţii subiectul

trebuie să răspundă unei acuzaţii sau injurii.

După administrarea probei, bolnavul citeşte răspunsurile pe care le-a dat, iar examinatorul notează

mimica, inflexiunile vocii etc., clarifică eventualele ambiguităţi.

Răspunsurile sunt apreciate după: direcţia agresiunii, fapt care delimitează subiecţii în mai multe

categorii. Aceştia pot fi: extrapunitivi, intropunitivi şi impunitivi, respectiv subiecţi ce îndreaptă reacţia

agresivă în afară, spre ei înşişi sau nu acordă semnificaţie situaţiei transmise: „nimeni nu e vinovat”.

Fiecare item este compus din două pesoane aflate într-un dialog şi o situaţie curentă de frustraţie. Una din

persoane spune ceva. Problema subiectului este de a se aşeza în situaţia celui de al 2-lea personaj (din

situaţia de frustraţie) care trebuie să răspundă ca şi cum ar fi implicat în acea situaţie de frustrare în mod

real.

Există grade diferite de răspuns, dar modul de a răspunde poate fi împărţit în 3 tipuri:

1.    răspunsuri extrapunitive;

2.    răspunsuri intropunitive;

Page 23: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

3.    răspunsuri impunitive.

În contextul acestor 3 tipuri de răspunsuri se detaşează trei feluri ăn care predomină ceva:

1.    există predominarea obstacolului şi a tot ce şine de el;

2.    există apărarea eului;

3.    există persistenţa – cerinţei,

        – necesităţii.

Din combinarea acestor 3 tipuri cu 3 răspunsuri se ajunge la existenţa a 9 factori.

Teoria frustrării consideră că este vorba de un obstacol.

Există perspective principale în reacţia de frustrare care se exprimă într-un fel de tipologie – Rosenzweig a

delimitat 3 tipuri de R-uri:

a.     tipil de reacţie după trebuinţele frustrate,

b.    tipil de reacţie după direcţie,

c.     tipil de reacţie după caracterul mai mult sau mai puţin adecvat al reacţiei.

Testul are o anumită gradaţie a situaţiilor frustrante şi evidenţiază destul de satisfăcător toleranţa la

frustraţie.

Rosenzweig spunea că fiecare om dispune de o anumită capacitate fie de a evita descărcarea tensiunii; fie

de a încerca să-şi impună un grad de idiferenţă faţă de situaţiile frustrante iar toleranţa la frustrare are

atât componente individuale cât şi educaţionale şi datorită acestui fapt poate exista o ,,amânare”

raţionaşă fie a satisfacerii unei trebuinţe, fie a răspunsului agresiv de saturaţie.

Există subiecţi care au toleranţa foarte scăzută.

În interpretarea rezultatului testului se mai calculează indicele de conformitate la grup şi se notează cu

GCR; are ca scop măsurarea conformaţiilor răspunsurilor subiecţilor, raportarea acestora la media

Page 24: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

răspunsurilor populaţiei în astfel de situaţii frustrante.

Ele oglindesc gradul de adaptare socială a insului.

Testul se poate aplica la:   

oameni normali� ,

�   dizarmonici,

�   cazuri cu trăsături sau tendinţe anti-sociale.

Tehnica constituie un mod de selecţionare a bolnavilor pentru psihoterapie. Totodată, ea dă indicii asupra

relaţiilor interpersonale cu medicul, cu psihiatrul chiar privind riscurile intervenţiilor exploratorii sau

terapeutice.

 F.  Tehnica Szondi, elaborată de Leopold Szondi în 1939, vizează explorarea pulsiu-nilor intime ale

individului. Formal, bazându-se pe noţiunea de preferinţă estetică, proba este alcătuită din 48 fotografii ale

unor bolnavi psihici – 6 serii a câte 8 fotografii, cu reprezentanţi din  8 entităţi nosologice recunoscute

clinic.

Bolnavul alege din  fiecare serie 2 fotografii care-i plac mai mult şi 2 care-i displac, în ansamblu va alege

12, considerate simpatice şi 12 drept antipatice. Se repetă de mai multe ori, la 1-2 zile. Pentru alcătuirea

unei poze, unii psihologi solicită şi algeri precum: ,,mai puţin simpatic” ori ,,mai puţin antipatic”.

Alegerile sunt considerate ca reprezentând trebuinţe aprobate de persoană, iar respingerile ca trebuinţe

reprobate, refulate, ele manifestându-se în toate domeniile vieţii omului: profesiune, prietenie, dragoste,

boală.

Tehnica este bazată pe o metodologie psihologică originală, numită de Szondi „analiza destinului”, ce

explorează „inconştientul familial” situat între inconştientul personal al lui Freud şi inconştientul colectiv al

lui Jung.

Tehnica este destinată investigaţiei pulsionale, având pretenţia de a formula diagnostice psihiatrice.

Page 25: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

În acest sens, Moser (1954) compară pe 40 de cazuri diagnosticul clinic cu rezultatele tehnicii şi găseşte o

corespondenţă de 86%.

Totuşi, Arnold şi Kohlmann arată că numai epilepticii au putut fi identificaţi, pe baza probei, de alte grupe

nosologice.

 G.  Tehnica arborelui (Koch, 1958). Subiectului i se cere să deseneze un copac oarecare, dar i se

interzice să deseneze un brad.

Tehnica sesizează stadiile de evoluţie ale personalităţii, dar şi distorsiunile apărute datorită modificărilor

distorsionate.

Se apreciază că bogăţia şi fineţea ramificaţiilor arată permeabilitatea afectivă, sensibilitate,

impresionabilitate, imaginaţie, ca şi înţelegere vie, dar şi pragul senzorio-afectiv coborât, cu un mare

potenţial reactiv.

Ramurile desenate împletite, cu aspect de reţea, arată introversie, dar şi o personalitate psihastenică, în

pendulare obsesională.

Page 26: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

A       B 

Page 27: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Desenul A – Cătălin.

În familie au existat probleme diverse afective

ori tip social. Desenul neavând rădăcini ne

arată că minorul nu are nici o legătură stabilă.

În acelaşi timp, la vârsta şcolarităţii mici este

prezentă gândirea concretă, deci nu apar

rădăcinile.

Copilul poate fi nesocializat: înclinaţie spre

trecut şi proiecţie spre viitor conform aşezării

în pagină a copacului.

Desenul B – Luiza.

Minora a desenat tulpina puternică – fapt ce ne

arată că în viitor va avea multă forţă şi aspiraţii

înalte, dar nu-şi găseşte obiective şi fetiţa se

separă de restul lumii.

Desenul C – Mihai.

Desenul ne arată probleme în partea primă a

copilăriei, în primii ani de viaţă. Este vorba şi de lipsă

de forţă (tulpina este desenată  foarte subţire). Sau,

putem să interpretăm că minorul realizează cu

dificultate cunoaşterea în genere.

În acelaşi timp antepreşcolaritatea poate fi apreciată

ca ,,bună”, dar există o nebuloasă în prezent.

În perspectivă, copilul ar putea deveni un om cu

voinţă, dar adaptarea prezentă este dificilă.

Despre unele teste proiective în psihodianoza clinică

Acestea nu sunt teste strict specifice pentru a măsura strict depresia, nici măcar nu sunt teste pentru

măsurarea afectivităţii în ansamblu, ci exprimă structura personalităţii insului cu multe diferenţe

chiar în interiorul acestei categorii: unele dau informaţii asupra trăsăturilor latente şi manifeste,

C

Page 28: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

evidenţiind elementele de structură, cât şi decompensările prezente, iar altele evidenţiind doar

aspectele actuale (de exemplu Lüscher).

O bună interpretare a acestora poate evidenţia elemente depresive de structură sau decompensări

prezente. Pentru exemplificare, prezentăm cele mai frecvente profile obţinute la Lüscher şi Szondi, care

exprimă depresia:

ˇ     în prim plan  Negru + Galben = decizii inconsecvente;

                          Maro + Verde = disconfort anestezic;

                          Maro + Roşu = disconfort anestezic;

ˇ     Roşu, Verde, Galben respinse = scindarea grupului muncă;

ˇ     În prim plan Violet + Alb = reprimarea nevoii de relaţie intimă;

ˇ     Negru în primă alegere = psihopatie distimică.

Ř    d1 sublatent = depresie atipică;

Ř    k + d manifest = asteno-depresie (nevroză astenică + depresie);

Ř    p rădăcina + s/e sublatent + k fata = depresie atipică;

Ř    k0 = astenie,

Ř    m0 = dificultăţi de contact;

Ř    s5d0 = depresie cu elemente obsesionale.

Datorită subiectivităţii mari în aplicare, cât mai ales conceptului de proiecţie* (ce îşi păstrează valabilitatea

în acest sens) a celui ce interpretează, rezultatele acestor teste trebuie corelate cu anamneza şi mai ales

cu alte modalităţi de examinare.

Din această perspectivă ele pierd astăzi tot mai mult teren în favoarea unor posibilităţi mai obiective de

evaluare.

Page 29: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Analizând examenele psihologice ale unor pacienţi, prezentăm în continuare tabloul pacientului depresiv

cu care se confruntă psihologul şi medicul în activitatea din Institutul de Expertiză (date furnizate de Dr.

SIMONA TRIFU). Acest profil se suprapune numai parţial tabloului depresiei aşa cum este actualmente

acceptată în literatura de specialitate:

§       fatigabilitate, facies hipomimic, cefalee, anxietate, atenţie labilă, voce stinsă şi monotonă;

§       iritabilitate, irascibilitate;

§       demobilizare motivaţională şi voliţională ce acompaniază stări depresive legate de scăderea

capacităţii de muncă;

§       fatigabilitatea EU-lui, înclinaţie spre dependenţă, sentimente de incapacitate;

§       lipsa tenacităţii, fragilitate emoţională, dificultăţi de contact;

§       reprimarea nevoii de relaţie intimă, decizii inconsecvente, disconfort cenestezic, insomnie, plâns facil,

adezivitate, lamentativitate, prezenţa psihotraumelor;

§       hipercenzurare, percepţie hiperbolizată a stării de boală;

§       insecuritate emoţională, nelinişte pentru dorinţele sale;

§       sensibilitate, susceptibilitate crescută, tristeţe, scăderea toleranţei la frustrare;

§       hipermnezie şi adezivitate la situaţiile traumatice, idei de suicid;

§       sentimente de inutilitate, dependenţă de medicamente;

§       tremur al vocii, al extremităţilor, scăderea libidoului, elemente funcţionale;

§       inactivism, blocaj existenţial;

§       fenomene demisive, refugiu în trecut, autolimitare, probleme de identificare, resimţirea acută a

restricţiilor, frustraţii în încercările de realizare a securităţii, epuizarea forţei nervoase;

§       elemente pseudo-auto-distructive, refugiu în singurătate;

Page 30: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

§       frustra reducţie performanţială, context reactiv, suprasolicitare performanţială, creşterea perioadei

de latenţă la stimuloi exteriori;

§       accentuarea introversiei, rezerve emoţionale, izolare şi singurătate;

§       nelinişte interioară, ticuri, grimase;

§       agresivitate mascată, probleme de identificare, conştientizarea senzaţiei de vid interior

§       apatoabulie, defensivitate, nevoie crescută de afectivitate şi tandreţe, justificare de sine nerealistă;

§       anxietate de autoculpă, blocaj legat de trăirea situaţiilor de ambiguitate, nevoie reprimată de suport

social, introversie, deprimare;

§       lipsa iniţiativei, privire evitantă, autorepliere, contact psihic superficial, preocupări tanatofile,

pesimism, sexualitate pasivă, trăire anxioasă a aşteptării şi ambiguităţii;

§       impresionabilitate, frică în faţa noului, anxietate de fundal, neîncredere în forţele proprii;

§       izolare existenţială, dificultate în luarea deciziilor, risc de autoagresiune;

§       intoleranţă la zgomote, sentimente de incurabilitate, evaziune în boală;

§       insecuritate emoţională, dereglarea raporturilor conjugale;

§       permeabilitate faţă de inducţiile iatrogene;

§       demisie de la obligaţiile sociale, dispoziţie pesimistă de fond;

§       agravarea nemotivată a simptomelor, regresie afectiv-comportamentală, atitudine problematizantă

asupra bolii, impas existenţial, pierderea gratificaţiilor, nevoie de comprehensiune.

           Acest listing – veritabil inventar al conduitelor, reacţiilor şi modificărilor psihopatologice prezente la

depresivi – ne arată complexitatea extraordinară de schimbare, în planul comportamentului uman: uneori

uşor observabil, alteori ascuns şi nepătrunzând în intimitate nici măcar cu ajutorul probelor. Soluţia ar fi

o abordare integrativă a psihologului care va efectua anamneza psihoclinică şi va utiliza probe

preferenţial proiective (de personalitate). Menţionăm că la un pacient depresiv nu sunt folositoare

Page 31: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

rezultatele probelor de performanţă (atenţie, memorie, QI, timp de reacţie) întrucât concetrarea atenţiei,

dorinţa reuşită de a fi cooperant, dorinţa de a duce lucrurile la bun sfârşit sunt de cele mai multe

ori estompate sau, în depresiile grave, de intensitate psihotică total nereprezentate, chiar ,,şterse”.

Teste proiective de completare

Una dintre diversele modalităţi utilizate de psihologii pentru a facilita mecanismul proiecţiei constă în a

prezenta subiectului o situaţie dezvoltată doar parţial, acestuia revenindu-i sarcina de a completa cum

crede că este mai bine, fără a se gândi prea mult timp. În această accepţie se înscrie şi testul Wartegg,

care are forma unei serii de desene de completare.

Un alt test de completare este cel creat de Louisa Duss. El constă în a-i pune pe copiii mai mari de 3-4 ani

să completeze o povestire deja începută.

Povestiri ce trebuie completate

Metoda povestirilor Louisei Duss, concepută încă din  1940, constă într-o serie de mici povestiri (zece în

total) pe care subiectul trebuie să le completeze. Fiecare povestire se referă la o situaţie care corespunde

unui stadiu de dezvoltare psihică în conformitate cu teoria psihanalitică şi trebuie să pună în evidenţă

eventuala problematică (sau complexele) care ar corespunde fiecărui stadiu de dezvoltare. De aceea, este

necesar ca examinatorul să posede noţiuni clare asupra dezvoltării personalităţii, din  punct de vedere

psihanalitic ca şi capacitatea de a înţelege situaţiile simbolice.

L. Duss a pornit de la următoarea ipoteză: dacă subiectul dă uneia dintre povestiri un răspuns simbolic,

sau manifestă vreo rezistenţă în a răspunde, aceasta înseamnă că situaţia „protagonistului” povestirii îl

stimulează să evoce complexul în cauză.

Povestirile sunt extrem de simple, în aşa fel încât să poată fi înţelese de un copil de 3 ani, dar să deţină şi

capacitatea de a suscita interes chiar din  partea unui copil mai mare ca vârstă.

Autoarea afirmă că testul nu a fost creat pentru adulţi, ci pentru copii, cu toate că ea însăşi a experimentat

povestirile şi cu adulţi obţinând în anumite cazuri răspunsuri spontane şi simbolice asemănătoare celor ale

copiilor. Era vorba de adulţi încă tineri „inteligenţi, dar nu intelectuali”, conduşi mai mult de intuiţie decât

de raţionare (ex.: artişti şi lucrători manuali).

Page 32: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Pe de altă parte, cercetările întreprinse de Passi Tognazzo şi Zanettin Ongaro – 1975 asupra posibilităţii de

a aplica „Metoda povestirilor” şi la persoane adulte, utliizând subiecţi între 8 şi 22 de ani, a dus la rezultate

pozitive în sensul că răspunsurile la povestiri s-au dovedit a fi discriminatorii şi în măsură să prună în

evidenţă problemele afective proprii fiecărui subiect la orice vârstă.

Când a creat povestirile L. Duss a încercat să elimine orice situaţie familiară, prea particulară, în care

copilul ar fi putut să se recunoască, şi unde ar fi putut interveni frica de a fi judecat. Pentru aceasta, în trei

povestiri „protagoniştii” sunt animale, iar în celelalte subiecţii sunt puşi în situaţii cu totul banale: o

petrecere în familie, o înmormântare, o plimbare cu unul dintre părinţi prin pădure.

Iată cele zece povestiri ce sunt prezentate subiectului:

1. Povestea păsării – pentru a se observa ataşamentul copilului faţă de unul dintre părinţi sau de amândoi.

Un tată şi o mamă, păsări, dorm împreună cu propriul lor copil în cuib, pe creanga unui copac. Dintr-o dată

izbucneşte un vânt puternic, cuibul cade pe pământ. Cele trei păsări se trezesc brusc. Tatăl zboară pe un

brad, mama pe un altul, dar copilul ce urmează să facă? El/Ea ştie să zboare un pic.

2. Povestirea aniversării căsătoriei – pentru a se observa dacă subiectul a fost şocat în prezenţa părinţilor

săi; gelozia faţă de unirea părinţilor.

Este aniversarea căsătoriei mamei şi a tatălui. Mama şi cu tata se iubesc mult şi au făcut o petrecere

frumoasă. În timpul petrecerii, copilul se ridică şi se duce în fundul grădinii. din  ce cauză?

3. Povestirea mielului – pentru a se investiga complexul înţărcării şi al rivalităţii fraterne.

O oaie şi mielul ei se află pe o pajişte. În fiecare seară mama îi dă lapte bun şi cald mielului şi acestuia îi

place foarte mult. Dar acest miel mănâncă deja şi iarbă. Într-o zi cineva îi aduce mamei sale un alt miel

mai mic, căruia îi este foame, fapt pentru care aceasta îi dă şi lui un pic de lapte. Dar oaia nu are destul

lapte pentru amândoi, şi atunci îi spune fiului ei: „Nu am suficient lapte pentru amândoi, tu du-te şi

mănâncă nişte iarbă proaspătă!”. Ce va face mielul?

Pentru a se vedea doar dacă s-a instalat complexul înţărcării, se va omite etape venirii celuilalt miel, şi se

spune că oaia nu mai are lapte şi că mielul trebuie să înceapă să mănânce iarbă.

Page 33: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

4. Înmormântarea – pentru a investiga atitudinea privind agresivitatea, dorinţa de moarte, sentimentul de

vină, de auto-pedepsire.

Un cortegiu funerar trece pe stradă şi lumea se întreabă cine a murit. Soseşte răspunsul: o persoană care

locuia în casa de acolo. Cine să fie?

Pentru copiii ce nu înţeleg conceptul de moarte, relatarea se face astfel: „Cineva dintr-o familie a luat

trenul şi a plecat foarte departe, urmând să nu se mai întoarcă niciodată acasă. Cine este?

5. Povestirea fricii – folosită pentru a se investiga asupra angoasei şi auto-pedepsirii.

Un băiat spune încet-încet: „Cât de frică îmi este!” De ce anume îi este teamă copilului?

6. Povestirea elefantului – este utilizată pentru a se investiga complexul castrării.

Un copil are un mic elefant care-i place foarte mult şi care este atât de graţios cu trompa sa cea lungă.

Într-o zi, întorcându-se dintr-o plimbare, copilul intră în casă şi constată că elefantul s-a schimbat cu ceva.

În ce s-a schimbat elefantul? Şi de ce s-a schimbat elefantul?

7. Povestirea elefantului construit – relatarea se face pentru a investiga note caracteriale posesive şi

obsesive, eventual complexul anal.

Un copil a reuşit să construiască ceva pe pământ (un turn), care-i place mult, tare mult. Ce va face? Mama

sa îl roagă să i-l dea ei, el poate să i-l dea dacă vrea. I-l va da?

8. Plimbarea cu tata sau cu mama – de regulă folosită pentru a pune în evidenţă complexul lui Oedip.

Un băiat/o fată a plecat să facă o plimbare în pădure cu mama (sau cu tatăl, dacă este vorba de o fată).

Amândoi s-au distrat foarte bine. Când se întoarce acasă, îşi găseşte tatăl/mama cu o înfăţişare diferită

faţă de cea obişnuită. din  ce cauză?

9. Povestirea anunţului – în special utilizată pentru a cunoaşte dorinţele sau temerile copilului.

Un copil se întoarce de la şcoală/sau de la o plimbare; mama îi spune: „Nu începe imediat să-ţi faci temele,

am o veste să-ţi dau!”. Ce are de spus mama?

Page 34: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

10. Visul urât – imaginat pentru a controla povestirile precedente.

Un copil se trezeşte dimineaţă agitat şi spune: „Ce vis urât am avut!”. Ce a visat?

Modalitatea de aplicare

I se explică subiectului că i se vor spune mici povestiri/poveşti, neterminate, şi că va trebui să ghicească

continuarea. Va putea spune tot ceea ce vrea pentru că este ceea ce crede el că este corect.

La cei de vârste mai mari, povestirile vor fi prezentate ca o probă de imaginaţie. Ei vor putea să spună

ceea ce le vine în minte, pentru că nu este vorba de o probă de inteligenţă, ci de fantezie, şi oricine poate

avea idei diferite despre acelaşi lucru. Se povesteşte în mod direct, avându-se grijă să nu se dea nici o

intonaţie unor pasaje care-l pot influenţa pe copil. De exemplu, autoarea L. Duss spune că pentru

povestirea cu mielul nu este necesar să se spună că mielul ultim ajuns este pe punctul să moară de foame,

deoarece dacă un copil este amabil din  fire el se va simţi obligat să spună: „Îi lasă laptele său şi se duce

să mănânce iarbă”. Dacă este vorba de un subiect care are o puternică ostilitate faţă de noul venit sau

care este foarte ataşat de mama, greşeala ar fi şi mai mare. Aceasta, deoarece faptul că el ştie că viaţa

micului miel depinde de ataşamentul său, îi poate crea anxietate din  cauza conflictului dintre dorinţa de a

se debarasa de noul venit şi instanţa Super-Ego-ului care-i interzice să îşi satisfacă o astfel de dorinţă.

Această tensiune între Ego şi Super-Ego va genera o angoasă intensă. Inconvenientul cauzat de

dramatizare este valabil pentru toate povestirile.

Deseori răspunsul copilului este prea scurt, dar sub banalitatea sa se poate ascunde un conflict

neexprimat. De aceea, este nevoie să se pună întrebări ulterioare, pentru a se aprofunda răspunsul, pentru

a se obţine toate informaţiile ce sunt conţinute implicit în primul răspuns dat de subiect.

Evaluarea

În majoritatea cazurilor, un singur răspuns este suficient pentru a scoate la iveală existenţa unei probleme.

Totuşi, pentru a formula o judecată mai sigură este bine a se lua în considerare toate răspunsurile, pentru

că astfel creşte posibilitatea evidenţierii conflictului.

În general, autoarea arată că se poate presupune existenţa unui complex în prezenţa unora dintre

următoarele aspecte în comportamentul subiectului:

Page 35: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

1.      Răspuns imediat în aşteptare.

2.      Prezervarea complexului în răspunsul la alte povestiri.

3.      Răspunsul şoptit dat repede.

4.      Refuzul de a răspunde la una dintre povestiri.

5.      Tăcere şi rezistenţă la răspuns.

6.      Subiectul cere să reînceapă proba.

L. Duss prezintă o listă de răspunsuri date de subiecţii săi normali, ca şi liste cu răspunsurile date de

subiecţii nevrotici, de la care putem obţine răspunsuri de tip patologic.

Răspunsuri normale:

1. Povestirea păsării

Mica pasăre va zbura pe o ramură din  apropierea cuibului.

Va zbura spre mama sa.

Va zbura spre tatăl său pentru că este mai puternic.

Va rămâne pe pământ şi va plânge până ce părinţii vor veni să-l caute.

2. Povestirea aniversării căsătoriei

S-a dus să strângă flori pentru părinţi.

S-a dus să se joace.

Nu îl/o interesează conversaţia.

A primit o notă proastă la şcoală şi s-a dus să se aşeze pe o buturugă din  grădină.

3. Povestirea mielului

Page 36: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Va merge să mănânce iarbă.

Va căuta lapte în altă parte (la o altă oaie).

Este un pic supărat, dar va merge să mănânce iarbă.

4. Înmormântarea

Subiectul va indica o persoană ce a decedat recent în familia sa.

Este o persoană în vârstă, bunicul/bunica.

Este cineva important, sau un oaspete, de aceea lumea se interesează.

5. Povestirea fricii

Frica de a lua o bătaie.

Frica de a lua o notă proastă.

Frica de un animal.

Frica de război.

Frica de a-i muri singurul părinte.

6. Povestirea elefantului

Copilul a văzut o altă jucărie mai frumoasă, şi a lui nu-l mai interesează.

Nu elefantul s-a schimbat, ci copilul care a crescut şi nu-l mai interesează să se joace.

Nu s-a schimbat.

Şi-a schimbat pielea.

În tip ce copilul lipsea, îngrijitoarea a vărsat apă pe elefant.

7. Povestirea obiectului construit

Page 37: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

I-l va da mamei. Se va juca cu el şi apoi i-l va da mamei, dacă i-l va cere.

Îl va arăta tuturor.

8. Plimbarea cu tata sau cu mama

Mama/Tatăl este mulţumită/mulţumit.

Mama a pregătit o masă gustoasă.

Mama/Tatăl a muncit mult şi arată obosită/obosit.

S-au întors prea târziu de la plimbare şi tatăl/mama era îngrijorat/îngrijorată.

Mama/tatăl a primit o veste proastă în timpul absenţei lor.

9. Povestirea anunţului

Mama vrea să-i spună o poveste.

Este vorba de o masă bună sau de o vizită.

Mama a primit o veste bună.

Mama vrea să-i dea sfaturi despre cum să-şi facă lecţiile sau sfaturi despre viaţă (generale).

10. Visul urât

Nu ştiu pentru că eu nu visez.

A visat un război.

A visat un animal care-l/o mânca.

Răspunsuri patologice

1. Povestirea păsării

Va rămâne pe pământ.

Page 38: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Dacă încearcă să zboare, va cădea şi va muri.

S-a ridicat de la pământ, dar dacă va ploua mai tare va muri.

Mama şi tatăl îl vor ascunde într-o tufă, dar va muri.

2. Povestirea aniversării căsătoriei

Copilul s-a dus în grădină pentru că se simţea stânjenit. (De ce se simţea stânjenit?) Pentru că era

aniversarea părinţilor săi, şi mama nu vroia să-i dea tort, acela era numai pentru tatăl său.

S-a dus în grădină pentru că vroia să stea singur. (De ce vroia să stea singur?) Pentru că nu vroia să stea în

casă, tatăl şi mama făceau zgomot şi copilului nu-i plăcea. (Cum făceau zgomot tata şi mama?) Se distrau

împreună. (Unde dormi la tine acasă?) În camera părinţilor mei.

Pentru că s-a dus să mănânce în grădină, neavând destulă mâncare.

Prefera să fie singur.

Probabil că a văzut un alt copil mai vesel ca el şi este nemulţumit de ceva. (De ce anume?) Se gândeşte că

nu este distractiv ca părinţii să vorbească amândoi şi ca el să rămână singur. Se gândeşte că părinţii se

distrează prea mult şi copiii insuficient.

A plecat pentru că nu se simţea în largul său la această petrecere, pentru că înainte a fost rău,

insuportabil. Nu vrea să facă pe ipocritul.

Copilul se simte izolat, melancolic, gelos pentru că mama sa este atât de iubită de tatăl său, se simte în

plus, un străÎn în această dragoste.

Este foarte simplu: este supărat că nu se ocupă suficient de el, şi că petrecerea este pentru părinţii săi.

3. Povestirea mielului

Va merge să caute lapte la o altă doamnă. (Mielul va mânca iarbă?) Da, va mânca, dar este foarte supărat

pe mamă, îi va reproşa multe. Cred că va muri.

Page 39: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Nu va fi foarte mulţumit, dar se va duce să mănânce iarbă, va fi furios pe mama sa, îl va lovi pe cel mic şi

va pleca să mănânce iarbă.

Va fi gelos, va pleca departe şi nu va mai privi la mama sa, ba chiar va încerca să-şi găsească alta, dar nu

va reuşi. Va deveni cu timpul din  ce în ce mai plÎn de ura împotriva celuilalt, îl va împinge şi va încerca să-l

lovească cu capul, dar mai presus de orice se va îndepărta.

Va încerca să arate că este superior şi va bea în grabă laptele de la mama, chiar dacă a băut suficient

înainte. Nu va lăsa nimic celuilalt şi apoi va merge să pască iarbă.

Se va preface că este sătul, pentru a nu părea că-l interesează.

Dacă se va supăra va încerca să-l împingă pe celălalt miel într-o tufă cu spini.

Se va gândi: „Nu mai are lapte!”, şi nu va şti de ce, dar se va supune. Va merge imediat să mănânce iarbă

spunând: „Este dezgustătoare!”, şi va fi supărat pe mama şi pe cel mic, şi inima sa va fi neagră de

supărare. De fiecare dată când cel mic se va apropia îl va lovi cu coarnele pentru a-l face să se supere.

Se va supăra şi-l va lovi pe cel mic.

4. Înmormântarea

Este fată.

Era un lup, un leu, sau poate un copil. (De ce a murit?) Pentru că era rău şi trebuia să moară.

Tatăl său.

E tatăl sau mama unui copil, poate un copil.

Fiul cel mare.

Tatăl.

5. Povestea fricii

Page 40: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Pentru că a venit vrăjitoarea. (De ce a venit vrăjitoarea?) Pentru a-l ucide. (De ce vrea vrăjitoarea să-l

ucidă?) Pentru că fata/băiatul era uneori bună/bun, uneori rău/rea.

Îi este frică de un hoţ care vrea să-l ucidă. (De ce ar vrea hoţul să-l ucidă?) Pentru că acesta i-a strigat

vorbe urâte, pentru că nu-l place pe hoţ.

Îi este frică că-l va mânca lupul. (De ce ar vrea lupul să-l mănânce?) Pentru că este un copil foarte, foarte

rău.

Îi este frică de diavol. (Ce vrea să-i facă  Diavolul?) Vrea să-l pună în cazanul cu foc. (De ce?) Pentru că nu

şi-a ascultat părinţii. (De ce nu şi-a ascultat părinţii?) Pentru că este supărat pe mama sa.

Îi este frică să fie singur, să se piardă.

Îi este frică că mama lui îl va lovi pentru că nu a ascultat-o niciodată.

Îi este frică de şerpi.

6. Povestea elefantului

I-au retezat trompa.

S-a îmbolnăvit pe neaşteptate şi este pe moarte.

I s-a spart un fildeş.

Când îşi roteşte trompa se vede că s-a spart. (Ce gândeşte copilul?) Se face palid şi ceva se sparge în el.

Şi-a rupt trompa şi copilul este furios, sau dezamăgit şi trist.

7. Povestea obiectului construit

Îl va păstra pentru sine. (Dacă mama i-l va cere, el i-l va da?) Nu, pentru că este al lui şi el l-a făcut.

Nu i-l va da pentru că este foarte frumos, nici măcar dacă îl va cere, îl va păstra pentru el.

Îl va păstra în camera sa, dar nu-l va arăta nimănui, pentru că lumea este prea proastă pentru a-l aprecia.

Page 41: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

8. Plimbarea cu mama sau cu tata

Tata şi-a schimbat înfăţişarea pentru că s-a transformat într-un soldat şi eu cred că este foarte supărat pe

copilul său. (De ce?) Pentru că s-a purtat urât cu mama în pădure. (Ce a făcut?) A lovit-o!.

Tatăl şi-a schimbat aspectul pentru că este bolnav, a răcit, e bolnav rău, ceea ce nu-i va plăcea mamei.

Tatăl nu a vrut să vină cu ei, a rămas să lucreze, dar nu este mulţumit. (De ce?) Pentru că nu a stat cu

mama. (Ce l-a împiedicat să stea cu mama?) Copilul, care a luat-o pe mama.

Mamei îi este teamă de ceea ce  au făcut împreună în pădure, de ceea ce se putea întâmpla. (Ce se putea

întâmpla?) Îi era teamă că tatăl său să nu încerce să seducă fata.

Mama este geloasă.

9. Povestea anunţului

Mama îi spune că nu trebuie să meargă pe stradă. (De ce?) Pentru că îl va lovi o maşină.

Mama vrea să-i spună că nu a fost cuminte şi că nu a ascultat-o.

Mama îl va anunţa de moartea tatălui său, a fraţilor şi a surorilor sale, sau de o boală grea.

10. Visul urât

Pentru că au luat trompa elefantului.

A visat că mama sa murise. (Ce s-a întâmplat?) A fost lovită de o maşină.

Un om rău l-a ucis cu un cuţit mare. (De ce a făcut omul asta?) Pentru că băiatul vroia să treacă strada să

meargă la el.

Că diavolul a venit să-l ia. (De ce?) Pentru că nu ascultă niciodată.

A visat că rămăsese singur. (De ce era singur?) Aşa a vrut el. Îi era mai bine singur. (Cum poate ajunge să

fie singur?) Se poate pierde, poate greşi strada sau cădea într-o groapă şi muri.

A visat că era cineva în cameră care vroia să-l ia, un hoţ de copii.

Page 42: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Am insistat în prezentarea acestei probe pe identificarea tipurilor de completări de povestire pe care le

poate realiza copilul întrucât, deşi conţinutul lor arată provenienţa străină, proba este uşor de folosit la

preşcolari. Sunt psihologi care o folosesc în activitatea lor obişnuită iar rezultatele unei atari examinări ne

arată succese în interrelaţia psihologului cu preşcolarul. De asemeni sunt specialişti care vorbesc despre

creşterea gradului de audienţă al povestirilor la sondarea tensiunilor interne ale unor copii provenind din

familii conflictogene. Acestora ar trebui să li se aplice proba Koch şi eventual DAP ori, la vârsta şcolară

proba Rosenzweig (varianta pentri copii).

Teste de personalitate şi de adaptare

Unul dintre primele teste considerat că investighează personalitatea este testul R. S.

Woodworth (inventarul multifazic de personalitate). A fost intens folosit în timpul primului război mondial,

în Europa, pentru depistarea persoanelor cu anomalii psihice din rândul trupelor ce mergeau pe front.

Prima dată a fost aplicat în 1917. Deşi are o vechime considerabilă, deşi complexitatea schimbărilor în

societate, cultură, tradiţii, atitudini este uriaşă, fiind facil de administrat şi interpretat, el este în continuare

mult utilizat.

Chestionarul Cornell Index a fost alcătuit de un grup de psihologi şi psihiatri de la Universitatea Cornell. A

fost elaborat în timpul celui de-al doilea război mondial. Itemii chestionarului au fost centraţi pe

sentimentele de frică, anxietate, modificări anormale de dispoziţie, sensibilitate accentuată, neîncredere

excesivă, ipohondrie, reacţii psihosomatice etc.

Chestionarul are 101 atemi. Se introduc pe parcursul folosirii testului câteva întrebări de blocaj.

Răspunsurile nefavorabile la întrebările de blocaj induc (indiferent de modul de completare la celelalte

întrebări) necesitatea unui examen psihiatric mai complex. Metoda este utilă, mai ales în situaţiile de triere

a persoanelor cu tulburări somato-psihice sau psiho-somatice de urgenţă. Chestionarul s-a elaborat, mai

ales, pentru bărbaţi. A fost folosit preferenţial în Franţa.

� Chestionarul de personalitate al lui Thurstone are funcţii psihodiagnostice, de asemenea, complexe prin

cei 140 itemi pe care îi formulează. Se referă la 7 trăsături: (A) activism, rapiditate, rapidităţi în activităţile

curente, (V) rigurozitate evidentă şi în aspectul corporal general (musculatura scheletului etc.), (I)

impulsivitate în luarea şi realizarea deciziilor, (D) dominanţă, prezenţă şi prestanţă, însuşiri active care îl

Page 43: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

impun ca lider, (E) stabilitate emoţională, (S) sociabilitate, R) flexibilitate. Trăsăturile de mai sus au grade

de evaluare, fapt ce permite alcătuirea unui profil psihologic complex al personalităţii.

Proba�  Bernreuter Personality Inventory are ca obiectiv diagnosticarea de tendinţe nevrotice, trăsături de

autosatisfacţie, autoeficienţă, trăsături de intra- şi extraversie, încredere în sine şi sociabilitate. Are 125 de

itemi.

� Chestionarul lui C. Rogers, denumit “Money Problem Check list”, este foarte mult folosit. Se referă la

probleme de adaptare economică mai complexă, privind şi cunoaşterea valorizării prin monede a

preţurilor.

� Scala Guttman L. Scala se referă la analiza atitudinilor faţă de rasism şi solicită aranjarea în ordine

ierarhică şi corectă a atitudinilor în astfel de probleme. Problema rasismului începe să aibă o tendinţă de

democratizare în viaţa socială modernă, dar şi de manifestări sociale violente, nu numai în opinii.

� Scala de atitudini a lui O. Klineberg. Diferenţiază 5 caracteristici ale atitudinilor,

precum: direcţia (exprimată în însuşirea de a opta pentru o opinie sau alta), gradul (caracteristicile

generalizării atitudinii respective), intensitatea (priveşte nivelul până la care atitudinea respectivă este

importantă), coerenţa (se referă la corelaţia dintre atitudinea exprimată şi conduita de fiecare

zi), eficacitatea(spontaneitatea atitudinii care se pune în evidenţă).

� Scala Alain Sarton solicită evaluarea sănătăţii, atitudinile faţă de satisfacţiile imediate, faţă de bani, faţă

de prestigiul social şi faţă de muncă. Subiectul trebuie să opteze din 3 variante posibile.

� Scala de atitudini Bogardus a fost efectuată de Emery Bogardus, îmbunătăţită de câteva ori în 10 ani, şi

din nou restantă după 1982. Scala măsoară atitudinile faţă de diferite grupuri, etnii, religii şi popoare.

� Testul de aspiraţii Dembo este un test de atitudini faţă de propriile posibilităţi şi performanţe. Se prezintă

subiectului mai multe foi cu sarcini spre rezolvare a diferitelor secvenţe care solicită unele performanţe.

Într-o primă fază, subiectul este solicitat să privească motivele primei secvenţe a testului ce i se oferă spre

rezolvare şi să evalueze dacă va putea să rezolve sarcina şi în cât timp. Se notează cotaţiile subiectului şi

apoi se cronometrează rezolvarea şi timpul de reacţie. I se aduce la cunoştinţă subiectului rezolvarea din

punctul de vedere al corectitudinii şi al timpului. Urmează a doua etapă similară, apoi a treia. De fapt, prin

această strategie de testare se sondează atât performanţele efective, cât şi aspiraţiile solicitate. Ele

Page 44: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

reprezintă o evaluare a propriilor performanţe potenţiale şi ajustarea lor pe parcursul întregului test. Este

un test final care arată mai ales atitudinile faţă de sine ale subiectului (apud Ursula Şchiopu, 2002).

Menţionăm faptul că în literatura psihodiagnostică există o multitudine de chestionare de interese, de

opinii, de tip emoţional. Ele evidenţiază, în fond, atitudini şi ajută specialistul în completarea diagnostică a

unui caz.

În România a fost tradusă versiunea franceză de către C. Zahirnic versiune prelucrată. Există 3 variante, A,

B şi C, relativ similare. Chestionarul se remarcă prin densitate. Are 187 de itemi cu răspunsuri la alegere.

În testul PF16, Cattell a prezentat 16 factori de personalitate cărora le-a implicat 2 feluri de dominaţii

factoriale: factori manifeşti (conştienţi) şi factori voalaţi (inconştienţi). Aspectul acestui test implică o

optică multifazică în care este implicată inteligenţa.

Pentru un profil de personalitate normală dar şi în cazul celor cu unele tendinţe patologice, proba este

eficientă. Redăm notarea folosită de autor.

Etalon 16 P.F.

Nota

A B C E F G H I L M N O Q1 Q2 Q3 Q4

10 15-20

13 22-26

19-26

19-26

19-20

25-26

18-20

15-20

17-26

17-20

22-26

15-20

16-20

18-20

22-26

  9 13-14

12 20-21

17-19

18 - 22-24

15-17

13-14

15-16

14-16

16-21

13-14

15 17 18-21

  8 12 11 19 15-16

14-17

18 18-21

14 12 14 13 15 12 13-14

16 17

  7 - 10 18 13-14

13 17 16-17

13 10-11

13 12 13-14

11 12 15 15-16

  6 11 - 16-17

12 12 16 14-15

11-12

9 12 11 12 10 10-11

14 13-14

  5 10 9 14-15

11 11 15 12-13

10 8 11 10 10-11

9 9 12-13

11-12

  4 8-9 8 12-13

10 7-8 13-14

11 9 7 9-10 9 8-9 7-8 7-8 11 9-10

  3 7 7 10-11

7-9 6 12 9-10 6-8 6 8 8 7 6 6 10 8

  2 5-6 6 8-9 6 5 10-11

7-8 5 5 6-7 7 6 5 5 7-9 6-7

  1 2-4 4-5 6-7 4-5 3-4 7-9 5-6 3-4 3-4 4-5 6 3-5 3-4 3-4 5-6 4-5  0 0-1 0-3 0-5 0-3 0-2 0-6 0-4 0-2 0-2 0-3 0-5 0-2 0-2 6-2 0-4 0-3

Page 45: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Profil 16 P.F. (R. B. Cattell)

□ A   Numele ……………………….. Prenumele …………….. Sexul ……. Vârsta …….. Data ……………..

□ B

Rezervat, detaşat, critic, rece

(preponderent schizotim).

A  0  1    2  3  4  5    6  7   8  9   10 A Deschis, cald, amabil,

cooperant, sociabil

(preponderent ciclotm).

Mai puţin inteligent, gândire

corectă (lentoare în înţelegere

sau învăţare).

B  0  1    2  3  4  5    6  7   8  9   10 B Inteligenţă vie, capaciatate

de abstractizare.

Stabilitatea emoţională

scăzută, hipersensibilitate,

versatilitate, iritabilitate, lipsă

de toleranţă la frustrare (eu

slab).

C  0  1    2 3  4  5    6  7   8  9   10 C Stabil emoţional, realist,

calm, echilibrat (eu puternic).

Umil, amabil, acomodabil,

con-ciliant, docil.

E  0  1    2  3  4  5    6  7   8  9   10 E Afirmativ, sigur pe sine, cu

independenţă de spirit,

agresiv,încăpăţânat,

autoritar, dominator.

Moderat, prudent, taciturn,

rezervat.

F  0  1    2  3  4  5    6  7   8  9   10 F Impulsiv, entuziast,

expansiv, vesel, direct, plin

de viaţă.

Nepăsător, oportunist, fără

simţul datoriei, tendinţă spre

neglijenţă (supraeu slab).

G  0  1    2  3  4  5   6  7   8  9   10 G Conştiincios, perseverent,

cu simşul datoriei şi al

respon-sabilităţii, pozant

moralizator (supraeu

puternic).

Timid, timorat, suspicios;

prudenţă extremă

(exteriorizare dificilă,

sentiment de infe-rioritate).

H  0  1    2  3  4  5    6  7   8  9   10 H Îndrăzneţ, sociabil,

întreprin-zător, spontan, cu

rezonanţă bogată.

Page 46: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Dur şi realist, bazându-se pe

sine, pozitivist, cu spirit

practic, insensibil.

I  0  1    2  3  4  5   6  7   8  9   10 I Tandru, dependent afectiv,

imatur emoţional, sensibil.

Cere ajutorul şi atenţia

celorlalţi, îi lipseşte spiritul

practic.

Încrezător, cooperant,

adaptabil

L  0  1    2  3  4  5   6  7   8  9   10 L Neîncrezător, îndîrîtnic,

neindicat pentru munca în

echipă.

Practic, conştiincios, ţine la

formă, capabil să-şi păstreze

sângele rece; oarecare lipsă

de imaginaţie.

M  0  1    2 3  4  5    6  7   8  9   10 M Imaginativ, boem, visător.

Direct, naiv, sentimental,

natural.

N  0  1    2  3  4  5    6  7   8  9   10 N Subtil, perspicace,

clarvăzător, lucid.

Calm, încrezător în sine,

senin.

O  0  1    2  3  4  5    6  7   8  9   10 O Anxios, depresiv, cu senti-

mente de culpabilitate.

Conservator, cu respect

pentru convenţii.

Q1  0  1    2  3  4  5    6  7   8  9   10 Q1 Deschis spre nou, inovator,

critic, cu gust pentru analiză.

Dependent de colectiv, fidel

colectivului.

Q2  0  1    2  3  4  5   6  7   8  9   10 Q2 Independenţă personală,

decis, plin de resurse.

Necontrolat, în conflict cu

sine, fără grijă pentru

convenţii, impulsiv. Integrare

slabă.

Q3  0  1    2 3  4  5    6  7   8  9   10 Q3 Controlat, formalist, prudent

în raporturile sociale, cu amor

propriu.

Destins, calm, nepăsător,

satisfăcut. Slabă tensiune

energetică.

Q4  0  1    2  3  4  5   6  7   8  9   10 Q4 Tensionat, cu sentimente

defrustrare, depăşit de

evenimente. Tensiune

energetică ridicată.

Nu putem ignora din aceste restrânse prezentări�  chestionarul de temperament al lui Gh. Zapan (1897-

1976), psiholog român care a efectuat modele experimentale şi chestionare privind aptitudinile şi

Page 47: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

interesele elevilor pentru diferite profesii (şofer, strungar, dactilografă etc.). A publicat, de asemenea, un

studiu privind “Sistemul temperamental şi diagnosticarea lui” în Revista de psihologie 3, 1974.

� C.P.I.  Inventarul de personalitate California� .

Scalele inventarului utilizate iniţial au fost următoarele: 1. Do = dominanţă, 45 itemi; 2. Cs = capacitate de

statut; 3. Sy = sociabilitate, 30 itemi; 4. SP = prezenţă socială, 56 itemi; 5. SA = acceptanţă de sine, 34

itemi; 6. WB = bunăstare personală, 44 itemi; 7. RE = responsabilitate,42 itemi; 8. SO = socializare, 54

itemi; 9. SC = autocontrol; 10. TO = toleranţă, 35 itemi; 11. GI = impresie bună, 40 itemi; 12. CM = spirit

de comunitate, 28 itemi; 13. AC = conformism, 38 itemi; 14. AI = realizare prin independenţă, 32 itemi;

15. IE = eficienţă intelectuală, 52 itemi; 16. PY = simţ psihologic; 17. FX = flexibilitate, 22 itemi; 18. FE =

feminitate, 38 itemi.

Inventarul conceput iniţial la Berkeley – California, de către Gough în 1956 şi-a propus folosirea lui în

practica diagnostică. Autorul a împărţit cele 18 scale în 4 grupe de semnificaţii psihologice:

1.    dimensiunile personalităţii,

2.    opţiuni valorice şi maturitate interrelaţională,

3.    nivel motivaţional,

4.    stilul personal.

Studiul comportamentului şi a reactivităţii umane a fost scopul pentru care C.P.I. sondează interrelaţiile

sociale preferate celor anormale. Acest studiu rezultă din cunoaşterea unor itemi sistematizaţi în 26 de

rubrici. Acestea sunt următoarele: 1. starea generală a sănătăţii (9 itemi); 2. simptome neurologice

generale (19 itemi); 3. nervii cranieni (11 itemi); 4. motricitate şi coordonare (6 itemi); 5. sensibilitate (5

itemi); 6. sistemul vaso-motor, tulburări trofice, limbaj, organe de secreţie (10 itemi); 7. sistemul cardio-

respirator (5 itemi); 8. sistemul gastro-intestinal (11 itemi); 9. sistemul genito-urinar (5 itemi); 10. obiceiuri

(19 itemi); 11. familia şi viaţa conjugală (28 de itemi); 12. profesiunea (18 itemi); 13. educaţia (12 itemi);

14. viaţa sexuală (16 itemi); 15. religie (19 itemi); 16. politică – lege – ordine (46 de itemi); 17.

comportament social (72 de itemi); 18. afectivitate – depresiune (32 de itemi); 19. afectivitate – manie (24

de itemi); 20. tendinţe obsesive şi constrângere (15 itemi); 21. idei delirante, halucinaţii, iluzii, tendinţe

interpretative (31 de itemi); 22. fobii (29 de itemi); 23. tendinţe sadice şi masochiste (7 itemi); 24. morală

Page 48: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

(33 de itemi); 25. masculinitate şi feminitate (55 itemi); 26. tendinţe ale subiectului de a se arăta într-o

lumină neverosimilă (15 itemi). La acestea se adaugă 9 scale clinice: aspecte hipocondrice, depresii,

isterie, personalitate psihopată, masculinitate-feminitate, paranoia, psihastenie, schizofrenie şi hipomanie.

În versiunile din deceniile de după 1960 au fost îmbunătăţite alte scale privind sindroame psihice clinice,

care, de fapt, toate posedă o semnificaţie şi în domeniul normal. Testul s-a efectuat pentru a fi aplicat de

la 16 la 55 de ani, pentru ambele sexe. A fost etalonat iniţial pe 700 de persoane din populaţia Statului

Minnesota, dar şi pe vizitatori din S.U.A.: 250 de cursanţi pregătiţi pentru Universitate, grupe sociale de

muncitori, dar şi bolnavi de TBC şi de epilepsie.

� Chestionarul de personalitate Freiburg este un chestionar multifazic, factorialist, elaborat de Fahrenberg

Selg Hampel (1978). Are 12 scale (în total 212 itemi). Există o serie de variante prescurtate. Scalele au

saturaţii în diferite structuri, mai mult din domeniul afectivităţii şi a tendinţelor de tulburări ce se pot

structura.

FPI 1 pune în evidenţă: nervozitate, tulburări psihosomatice (34 de itemi), dar şi tulburări şi stări generale

proaste, insomnii, oboseală stagnantă, instabilitate, nelinişti, sensibilitate crescută la stimuli puternici şi

meteosensibilitate.

FPI 2 pune în evidenţă agresivitate, imaturitate afectivă (26 de itemi), la care se adaugă dispoziţii şi stări

de agresiune corporală, verbală sau imaginară, reacţii negative, impulsivitate, tendinţe sadice, lipsă de

control, nevoie intensă de schimbare, vulgaritate, glume proaste şi tendinţe spre exaltare.

FPI 3. Depresie, nesiguranţă (228 de itemi), proastă dispoziţie generală, momente numeroase de epuizare,

nemulţumire, anxietate, nelinişte, ca şi cum ar trebui să se întâmple ceva periculos, sentimente de gol

interior şi apatie, nemulţumire, concentrare redusă aproape permanentă.

FPI 4. Emotivitate, frustrare (20 de itemi), stări de iritabilitate, tensiuni, susceptibilitate, toleranţă scăzută

la frustrări, nerăbdare, nelinişte, tendinţe de iritabilitate urmate de agresivitate şi furie, acţiuni şi stări

afective adesea violente.

FPI 5. Sociabilitate (16 itemi). Tendinţe de a stabili contacte, cunoştinţe şi prieteni cât mai mulţi, vioiciune,

activism, tendinţe de a fi comunicativ, întreprinzător, vorbăreţ şi prompt în replici.

Page 49: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

FPI 6. Sânge rece, calm, încredere în sine (20 de itemi), iritabilitate, tendinţe de a fi decepţionat,

susceptibil decepţionat cu uşurinţă, tendinţe de a se simţi deranjat şi pus în încurcături, îngrijorări,

preferinţe de a rămâne în aşteptare, când trebuie să decidă ceva (deci amână), pesimism şi descurajare

frecvente.

FPI 7. Tendinţe de dominare, agresivitate, reactivitate, agresivitate (20 de itemi). Acte de agresiune fizică,

verbală sau imaginară, capacitate de a-şi impune interesele proprii, egocentrism, atitudini de suspiciune şi

de neîncredere în ceilalţi, conduite şi gândire autoritară, conformism, agresivitate socială.

FPI 8. Inhibiţie, tensiune (20 de itemi), timiditate şi inhibiţie în relaţiile curente, mai ales în colectivitate,

care poate evolua capacitatea de a relaţiona sau până la exprimarea unui comportament anormal.

Neplăceri şi trac înainte de unele situaţii, emoţii ce se manifestă fizic şi aspecte vegetative. În genere,

forţă de acţiune redusă, nesiguranţă în luarea de decizii, incapacitate de a duce la bun sfârşit cele

propuse, iritare şi teamă când este privit.

FPI 9. Fire  deschisă, autocritică (14 itemi), recunoaştere deplină şi uşoară a unor defecte sau slăbiciuni

generale umane. Tendinţe de autocritică, uneori însoţite de atitudini dezinvolte.

FPI E. Extroversie-introversie. Este o scală care are 34 de itemi. Se referă la sociabilitate, nevoie de

contacte, conduite degajate, plăcere de divertisment şi variaţie, tendinţe spre activitate. E vorba de

persoane întreprinzătoare care dau tonul, dar au şi tendinţe de a domina, uneori, cu lipsă de stăpânire.

FPI N. Labilitate emoţională. Este tot o scală suplimentară cu 24 de itemi. Se afirmă nu numai dispoziţia

labilă şi proastă, dominant agresivă, tristeţe multă şi lipsă de vlagă, iritabilitate şi vulnerabilitate la

frustrări, tensiune permanentă, tendinţe spre meditaţii şi reverii inutile, plin de griji, cu sentimente de

vinovăţie, de multe ori cu dificultăţi de contact, dar şi sentimente de a fi fost greşit înţeles şi chiar

nedreptăţit, uneori apatic.

FPI M. Masculinitate (26 de itemi). Subiectul are comportamente active, conştiinţă de sine, este optimist,

întreprinzător, gata de acţiune, cu dispoziţie echilibrată, cu puţine neplăceri organice şi, în genere, nu au

trac.

Această Scală FPI a fost tradusă şi folosită în România, începând cu 1984, la Universitatea din Cluj, de

către H. Pitariu.

Page 50: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Printre testele obiective de personalitate semnalăm la noi în ţară:�  Metoda aprecierii obiective a

personalităţii, elaborată de Gh. Zapan (1933, 1937-1938, 1957) şi prezentată la Congresul Internaţional de

Psihotehnică de la Viena (1937). A implicat un demers original de construcţie şi validare prin ,,rating-

method”, cunoscută în literatura de specialitate anglo-saxonă şi folosită în tehnicile de scanare. Prin

această metodologie, numită întâi de Gh. Zapan ,,Foaie de observaţie vocaţională” (metoda FOV, 1938),

apoi ,,Metodă de apreciere obiectivă” (MAO, 1957) se solicită profesorilor şi elevilor, ca după efectuarea

unei probe sau lucrări, teze pe baza cunoaşterii competenţelor colegilor, să-i semnaleze pe primii 20% din

colectiv. Aceştia ar trebui să fie cei care după părerea lor au realizat cel mai bine activitatea respectivă

într-o ordine clară; apoi să enumere pe ultimii 20% care au realizat într-o manieră necorespunzătoare

activitatea dată. La sfârşit, fiecare elev se va aprecia şi pe sine sau nu, după situaţie – printre cei mai buni

sau printre cei mai slabi. Cei medii nu intră în evaluarea nominalizată; în astfel de cazuri, elevul nu va fi în

listele de evaluare. Aprecierea de sine are o importanţă educativă deosebită, care creşte valoarea

originalităţii testului. Metoda de apreciere obiectivă prezintă un mare interes ştiinţific, mai ales, în privinţa

manifestării copilului de a-şi cunoaşte obiectiv semenii şi pe sine. Deoarece şi profesorii sunt implicaţi în

această evaluare, se vor pune în evidenţă caracteristicile perfecţionării obiectivizării evaluărilor. Testul

MAO a fost elaborat înaintea testului sociometric al lui Moreno din 1970 (corelează parţial cu acesta), dar şi

cu tehnica interaprecierii de grup, elaborată de R. F. Bales (apud Ursula Şchiopu, 2002).

În loc de încheiere

Dorim să subliniem faptul că acest suport de curs va fi completat de un material care va constitui partea a

II-a în care vom prezenta rezultatele ilustrative obţinute de subiecţi din clinică la unele probe

psihodiagnostice etalonate pe populaţie românească.

Intenţionăm ca în materialul ce va fi o continuare a acestei ,,Introduceri” să exemplificăm atitudini, scoruri,

rezultate în principalele entităţi din:

ˇ   clinica de boli interne,

ˇ   clinica de chirurgie,

ˇ   clinica de boli infecţiose (inclusiv hepatite şi SIDA),

ˇ   clinica de boli psihice (bolnavul schizofrenic, epileptic, maniacal etc.),

Page 51: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

ˇ   patologia dependenţilor de drog (alcoolism şi consumatori de droguri ilegale),

ˇ   suferinţele bolnavilor neoplazici,

ˇ   patologia bătrâneţii (boala Alzheimer).

Acestora intenţionăm să le completăm prezentarea cu sugestii pentru reuşita unei examinări

psihodiagnostice.

Totodată apreciem că ar fi de utilitate sugestiile şi exemplificările răspunsurilor la unele forme de terapie

mai frecvent utilizate în clinicile din ţara noastră şi în special din Bucureşti.

Desigur, aceste note de curs nu pot epuiza vastitatea dacă nu infinitatea şi complexitatea problematicii pe

care psihodiagnosticianul încearcă să o cunoască şi să o ierarhizeze. De aceea, gândim la un adaos privind

interrelaţiile sugerate de studiul aptitudinilor în funcţie de solicitările din anumite profesii. Cu aceasta

sperăm să venim în zona de sprijin şi de comunicare din domeniul psihodiagnozei clinice şi generic

să ,,protejăm” psihologul de virtuale capcane şi posibile erori umane.

BIBLIOGRAFIE

1. Acklin, M. W. (1996), Personality assessment and managed care, Journal of Personality Assessment, 66,

194-201.

2. Aikman, K. G., Belter, R. W., & Finich, A. J. (1992). Human figure drawings; Validity în assessing

intellectual level and academic achievement. Journal of Clinical Psychology, 48, 114-120.

3. Albu, Monica, Pitaner, H. (1993), ,,Proiectarea testelor de cunoştinţe şi examenul asistat de calculator”,

Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.

4. Albu, Monica (2000), ,,metode şi instrumente de evaluare în patologie”, Ed. Coloseum, Cluj-Napoca.

5. American Psychiatric Association. (1994). Diagnostic and statistical manual of metnal discorders (4 th

ed.), Washington, DC; Author.

6. Ames, L. B., Metraux, R. W., Rodell, J. L., & Walker, R. N. (1974), Child Rorschach responses:

Developmental trends from two to ten years (rev. ed.). New York: Bruner/ Mazel.

Page 52: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

7. Anderson, W. P. (1995). Ethnic and cross-cultural differences on the MMPI-2. în J. C. Duckworth & W. P.

Anderson (Eds.), MMPI-2: Interpretation manual for counselors and clinicians (4th ed., pp. 439-460), Bristol,

PA: Accelerated Development.

8. Ball, J. D., Archer, R. P., Gordon, R. A., & French, J. (1991). Rorschach depression indices with children

and adolescents: Concurrent validity findings. Journal of Personality Assessment, 57, 465-476.

9. Beavers, R, (1985), Manual of Beavers Timberlawn Family Evaluation Scale and Family Style Evaluation.

Dallas:Southwest Family Institute.

10.Bayley, N. (1993). Bayley Scales of Infant Development (2nd Edition) Manual. San Anatonio:

Psychological Corporation.

11.Bellak, L. (1971), The TAT and cât în clinical use (2nd ed.). New York: Grune & Stratton.

12.Benedict, R. H., Schretlen, D., & Bobholz, J. H. (1992). Concurrent validity of there WAIS-R short forms în

psychiatric inpatients. Psychological Assessment, 4, 322-328.

13.Brown, S. P., & Peterson, R. A. (1993). Antecedents and consequences of salesperson job satisfaction:

Meta-analysis and assessment of causal effects.

14.Burke, M. J. (1984). Validity generalization. A review and critique of the correlation model. Personnel

Psychology, 37, 93-115.

15.Burns A., Jacoby, R., & Levy, R. (1991). Progression of cognitive impairment în Alzheimer’s disease.

Journal of the American Geriatrics Society, 39.

16.Burns, G. L., & Patterson, D. R. (1990). Conduct problem behaviors în a stratified sample of children and

adolescents. New standardization data on the ryberg child Bihavoir Inventary in: Psihological Assessment”,

no 2, pp. 391-397.

17.Cattell, R. B. (1971), Abilities: Their structure, growth, and action. Boston: houghton Mifflin.

18.Cattel, R. B. (1986). The personality structure and Dr. Eysenck. Journal of Social Behavior and

Personality, 1, 153-160.

Page 53: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

19.Cattell, R. B., Cattell, A. K. S., & Cattell, H. E. P. (1993), 16, PF, Fifth Edition Champaign, IL: Institute for

Personality and Ability Testing.

20.Cohen. J., (1952a). A factor-analytically based rationale for the Wechsler-Bellevue. Journal of Consulting

Psychology, 16, 272-277.

21.Cohen, J., (1952b). Factors underlying Wechsler-Bellevue performance of there neuropsychiatric groups.

Journal of Abnormal andSchool Psychology, 47, 359-364.

22.Cohen, J. (1957a). The factorial structure of the WAIS between early adulthood and old age. Journal of

Consulting Psychology, 21, 283-290.

23.Cohen, J. (1975b). A factor-analytically based rationale for the Wechsler Adult Inteligence Scale. Journal

of Consulting Psychology, 21, 451-457.

24.Cohen, J. R. & Swerdlin, M. E. (1998), ,,Psohilogical testing and Assessment” Mayfield Pblishing

Company, California, SUA, ed. A IV-a.

25.Comănici, A., Crăciunescu, R., Neculaie, A., Rudică, T., Teodorescu, Şt. (1993), ,,Metode pentru

cunoaşterea personalităţii”, Rev. de psihologie, tomul 39, nr. 1.

26.Costa P. T., Jr., McCrae R. R. (1995). Domains and facets: Hierarchical personality assessment using the

Revised NEO Personality Inventory. Journal of Personality Assessment, 64, 21-50.

27.Costa, P. T., & McCrae, R. R. (1997). Stability and change în personality assessment: The Revised NEO

Personality Inventory în the year 2000. Journal of Personality Assessment, 68, 86-94.

28.Cucu-Ciuhan, Geanina (2000), ,,Psihologia şcolarului mic”, Ed. Sylir, Bucureşti.

29.DiClemente, C. C., & Hughes, S. O. (1990). Stages of change profiles în outpatient alcoholism

treatment. Journal of Substance Abuse, 2, 217-235.

30.Eysenck, H. J., & Eysenck, S. B. G. (1975). Manual of the Eysenck Personality Questionnaire. San Diego:

Ed ITS.

Page 54: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

31.Exner; J. E. (1986). The Rorschach: A comprehensive system; Vol. 1. Basic foundations (2nd ed.). New

York: Wiley; vol. 2 (1993); vol. 3 (1995).

32.Fischer, J., & Corcoran, K. (1994). Measures for clinical practice (2nd ed., Vols. 1–2). New York; Free

Press.

33.Geisinger, K. F. (1994). Cros-cultural normative assessment: Tranlation and adaptation issues

influencing the normative interpretation of assessment instruments. Psychological Assessment, 6, 304-

312.

34.Gough, H. G., & Bradley, P. (1999). CPI manual (3rd ed.). Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press.

35.Guilford, J. P. (1967). The nature of human intelligence. New York: McGraw-Hill.

36.Halpern, D. F. (1997), Sex differences în intelligence: Implication for education. American Psychologist,

52, 1091-1102.

37.Harris, D. (1963). Children’s drawings as measures of intellectual maturity. New York: Harcourt, Brace &

Jovanovich.

38.Hathaway, S. R., & McKinley, J. C. (1951). The MMPI manual. New York: Psychological Corporation.

39.Hăvâreanu, C. (2000), ,,Cunoaşterea psihologică a persoanei”, Polinu, Iaşi.

40.Heppner, M. J. (1998). The Carrer Transitions Inventory: Measuring internal resources în adulthood.

Journal of Career Assessment, 6, 135-145.

41.Horghidan, Valentina (1998), ,,Metode de psihodiagnostic”, EDP, Bucureşti.

42.Ionescu, Miron (2001), ,,Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, ed. a II-a.

43.Irvine, S. H., & Berrym J. W. (Eds.). (1983). Human assessment and cultural factors. New York. Plenum.

44.Kaufman, A. S. (1990). Assessing adolescent and adult intelligence. Nedham Heights, MA: Allyn &

Bacon.

Page 55: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

45.Kinston, W. Loader, P., & Miller, L. (1985). Clinical assessment of family health, London: Hospital for Sick

Children, Family Studies Group.

46.Lindstrom, E., Wieselgren, I. M., & von Knorring. L. (1994). Interrater reability of the Structured Clinical

Interview for the Positive and Negative Syndrome Scale for schizophrenia. Acta Psychiatrica Scandinavica,

89, 192-195.

47.McAllister, L., W. (1996). A practical guide to CPI interpretation (3rd ed.). Palo Alto, CA: Consulting

Psychologists Press.

48.McCrae, R. R. (1982). Consensual validation of personality traits: Evidence from self-reports and ratings.

Journal of Personality and Social Psychology, 43, 293-303.

49.McCrae, R. R., Costa, P. T., Jr. Del Pilar, G. H., Rolland, J. P. & Parker, W. D. (1998). Cross-cultural

assessment of the five-factor model: The Revised NEO Personality Inventory. Journal of Cross-Cultural

Psychology, 29, 171-188.

50.Messick, S. (1995). Calidity of psychological assessment. American Psychologist, 50, 741-749.

51.Millon, T. (1994). Millon Index of Personality Styles manual. San Antonio: Psychological Corporation.

52.Minulescu, Mihaela (1994), ,,Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică”, Garvel Publishing

House, Bucureşti.

53.Minulescu, Mihaela (2001), ,,Bazele psihodiagnosticului”, Ed. Universităţii ,,Titus Maiorescu”, Bucureşti.

54.Minulescu, Mihaela (2003), ,,teorie şi practică în psihodiagnoză”, Ed. Fundaţiei ,,România de Mâine”,

Bucureşti.

55.Mitrofan, N. (1997), ,,Testarea psihologică a copilului mic”, Mihaela Press, Bucureşti.

56.Mitrofan, N. (2001), ,,Psihometria şi direcţiile ei de dezoltare la început de mileniu”, în Psihologia la

răspântia mileniilor (coord. M. Zlate), Poleinu, Iaşi,

57.Mitrofan, Iolanda (2001), ,,Psihologia, psihoterapia şi consilierea copilului: aboedare experienţială”,Ed.

S.P.E.R., Bucureşti.

Page 56: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

58.Modrea, Margareta (1998), ,,Psihologia în exemple şi modele explicative”, Ed. Aliter, Focşani.

59.Montgomery, G. T., & Orzco, S. (1985). Mexican American’s performance on the MMPI as a function of

level of acculturation. Journal of Clinical Psychology, 41, 203-212.

60. Myers, I. B. (1962). The Myers-Briggs Type Indicator: Manual. Palo Alto, CA: Consulting Psychologists

Press.

61.Naglieri, J. A., IQ: Knowns and unknowns, hits and misses. American Psychologist, 52, 75-76.

62.Neculaie, Adrian (1998), ,,29 de teste pentru a te cunoaşte”, Poliun, Iaşi.

63.Osman, A., Gifford, J., Jones, T., et. al. (1993). Psychometric evaluation of the Reasons for Living

Inventory. Psychological Assessment, 5, 154-158.

64.Piotrowski, C. (1996a). The status of Exner’s Comprehensive System în contemporary research.

Perceptual and Motor Skills, 82, 1341-1342.

65.Piotrowski, C. (1996b). The Rorschach în Contemporary forensic psychology. Psycological Reports, 78,

458.

66.Predescu, V. (sub. red.), (1976), ,,Psihiatrie”, Ed. Medicală, Bucureşti.

67.Radu, I. (coord.), (1993), ,,Metodologie psihologică şi audiza datelor”, Sincron, Cluj-Napoca.

68.Raskin, D. C., & Yuille, J. C. (1987), Problems of evaluating interviews of children în sexual abuse cases.

în S. J. Ceci, M. P. Toglia, & D. F. Ross (Eds.), New perspectives on the child witness. New York: Springer-

Verlag.

69.Răşcanu, Ruxandra (1996), ,,Psihologie medicală şi asistenţă socială”, Ed. ,,Soc. Ştiinţă şi Tehnică”,

Bucureşti.

70.Răşcanu, Ruxandra (2000), ,,Introducere în psihologie aplicată”, Ed. Ars Docendi, Bucureşti.

71.Reitan, R. M., & Wolfson, D. (1993), The Halstead Reitan Neuropsychological Test Battery: Theory and

clinical interpretation (2nd ed.). Tucson: Neuropsyhology Press.

Page 57: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

72.Rosenzweig, S. (1978), The Rosenzweig Picture Frustration (P-F) Study: Basic Manual. St. Louis, MO:

Rana House.

73.Roşca, Mariana (1972), ,,Metode de Psihodiagnostic”, EDP, Bucureşti.

74.Russel, D. W. (1996), UCLA Loneliness Scale (Version 3); Reability, validity, and factor structure. Journal

of Personality Assessment, 66, 20-40.

75.Scheier M., & Carver, C. (1987), Dispositional optimism and physical well-being: The influence of

generalized outcome expectancies on heath. Journal of Personality, 55, 169-210.

76.Scott, L. H., (1981), Measuring intelligence with the Goodenongh – Harris Drawing Test. Psychological

Bulletin, 89, 483-505.

77.Sloan, P., et al., (1998), MMPI-2 prediction of physical symptoms în Gulf War veterans, în P. Sloan & J. H.

Quillen (Chairs), Assessment of cognitive, emotional and physical functioning în war veterans. Symposium

presented at the Society for Personality Assessment 1998 Midwinter Meeting, February 20.

78.Smith, R. G., & Iwatam B. A., (1997), Antecedent influences on behavior disorders, Journal of Applied

Behavior Analysis, 30, 343-375.

79.Spielberger, C. D., et al. (1983), Manual for the State – Trait Anxiety Inventory (STAI, Form Y), Palo Alto,

CA: Consulting, Psychologists Press.

80.Spielberger, C. D., & Piotrowski, C. (1990), Clinician’s attitudes towards computer-based testing. The

Clinical Psychologist, 43, 60-63.

81.Stan, Aurel (2002), ,,Testul psihologic: evoluţie, construcţie, aplicare”, Polirom, Iaşi.

82.Sternberg. R. J. (1997), Managerial intelligence. Journal of Management, 23, 475-493.

83.Şchiopu, Ursula (1997), Dicţionar de Psihologie, Ed. Babel.

84.Şchiopu, Ursula (2002), ,,Introducere în psihodiagnostic”, Ed. Fundaţiei ,,Humanitas”, Bucureşti.

Page 58: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

85.Torrance, E. P. (1987a), Guidelines for administration and scoring / comments on using the Torrance

Tests of Creative Thinking, Bensville, Il, Scholastic Testing Service.

86.Viglione, D. J. (1997), Problems în Rorschach research and what to do about them. Journal of Personality

Assessment, 68, 590-599.

87.Waldman, D. A., & Avalio, B. J. (1989), Homogenity of test validity. Journal of Applied Psychology, 74,

371-374.

88.Watkins, C. E., Jr. (1986), Validity and usefulness of WAIS-R, WISC-R, and WPPSI short forms.

Professional Psychology: Research and Practice, 17, 36-43.

89.Weiner, I. B., Exner, Jr., J. E., & Sciara, A. (1996), Is the Rorschach welcome în the courtroom? Journal

Personality Assessment, 67, 422-424.

90.Zhang, L. M., Yu, L-S, Wang, K-N, et. al. (1997), The psychophysiological assessment method for pilot’s

professional reliability. Aviation, Space, Environmental Medicine, 68, 368-372.

91.Zapan, Gh. (1992), ,,Cunoaşterea personalităţii semenilor”, Ed. Militară, Bucureşti.

92.Zlate, M. (1999), ,,Psihologia mecanismelor cognitive”, Policon, Iaşi.

93.Zlate, M. (2002), ,,Eul şi personalitatea”, ed. a III-a, Ed. Trei, Bucureşti.

Calcularea coeficientului (indicelui) de deteriorare intelectuală (QD)

            {n clinică, psihologul este în situaţia să calculeze nu doar Q.I. global, ci şi o serie de coeficienţi

absolut necesari în stabilirea diagnosticului psihologic şi medical.

Astfel pe foaia de notare este prevăzut de asemenea un spaţiu disponibil calculării coeficientului de

deteriorare. Procedeul de calcul este următorul:

Page 59: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

1. Se totalizează notele standard ale subtestelor care, ,,ţin cu vârsta; - Informaţie, Vocabular, Comple� tare

imagini şi Asamblare (reprezentand grupa A).

2. Se totalizează notele standard ale subtestelor care ,,nu ţin cu vârsta; - Raţionament aritmetic, Memorie, �

cifre, Cuburi, Cod (reprezentand grupa B).

3. După formula   se calculează coeficientul de deteriorarea psihometrică.

4. Din valoarea deteriorării psihometrice se scade coeficientul de deteriorare în funcţie de vârstă,

rezultatul reperezentand procentul de deteriorare patologică. Corecţia sau deteriorarea psihică în funcţie

de vârstă, calculată pe baza rezultatelor eşantionului folosit pentru etalonare se utilizează conform

tabelului de mai jos:

Coeficienţii de deteriorare medie (normală) la diferite varste (în %)

Probe

care ,,ţin/�                                                                    Vârsta

          probe care ,,nu ţin �              

                             

cu vârsta                                                                                                         20-24     25-29    30-34    35-

39    40-44    45-49    50-54    55-59                                                                                                               

          Valori calculate             0,5             2          3           3          7          9          11          11

  

          Valori rotunjite                      0             l     3           3          8          8          11          13

Page 60: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

  

De exemplu: dacă o persoană obţine la testele care ,,ţin cu vârsta un total (în notă standard) de 47 şi la �

testele care ,,nu ţin cu vârsta un total de 42, aplicând formula�     vom obţine valoarea deteriorării

psihometrice egală cu 10%.

Alt exemplu: dacă persoana este în varstă de 42 ani, iar  ,,corecţia la această vârstă este de 8, rezultă că �

ea are un procent de deteriorare (sau pierdere) de  2%,  şi respectiv, un procent de eficienţă intelectuală

prezentă de 98%.

Semnificaţia valorii procentului de deteriorare patologică dată de D. Wechsler este următoarea:

Până la 10%   corespunde unei deteriorări nesemnificative�

între 10-20%  corespund� e unei deteriorări probabile (medie)

peste 21%       corespunde unei deteriorări certe.�

În vederea realizării profilului (mai exact a Scatterului)  performanţelor intelectuale ale unei persoane, pe

baza rezultatelor obţinute cu Scala Wechsler-Bellevue clasifică notele standard care se extind pe o scară �

de 20 de puncte în următoarele clase (sau nivele):

  0 �   3 foarte slab

  4 �   7 slab

  8 11 mediu�

12 15 bine�

16 19 foarte bine.�

Foaia de notare include de asemenea, cele 5 rubrici corespunzătoare acestor nivele  care dau posibilitatea

repartizării în final a Scatterului.

Page 61: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Bateria ,,Wechsler-Bellevue caracteristici diagnostice şi clinice� �

Cu toate că un examen de testare a inteligenţei are ca scop esenţial să dea o măsură valabilă şi sigură a

capacităţii intelectuale globale a unui subiect se poate gândi în mod rezonabil că orice Scală de Inteligenţă

bine cunoscută va furniza ceva mai mult decât un simplu Q.I. sau o ,,vârstă mintală. De fapt, majoritatea �

probelor de inteligenţă, administrate individual reflectă un anumit numar de date privind modul de reacţie

al subiectului, aptitudinile sale şi incapacităţile sale particulare, şi destul de des anumiţi indicatori ai

trăsăturilor de personalitate. În prezent importanţa acestui tip de date auxiliare ce pot fi deduse dintr-o

probă de inteligenţă depind într-o mare măsură de experienţa clinică şi perspicacitatea personală a

examinatorului. Fără îndoială această observaţie va rămane întotdeauna mai mult sau mai puţin exactă.

Oricum examinarea şi prognoza lor depinde la fel de mult de meritele intrinseci şi de posibilităţile de

diagnosticare ale testelor înseşi. Comentariile următoare trebuie să ne conducă la discutarea acelor

caracteristici ale Scalei Wechsler-Bellevue a căror analiză preliminară şi experienţă ulterioară le-au relevat

valoarea clinică sau diagnostică. Caracteristica cea mai evident utilă a Scalelor Wechsler-Bellevue este

împărţirea lor în două părţi: una Verbală, cealaltă de Performanţă. Valoarea sa a priori constă în aceea că

ea permite compararea facilităţii unui subiect de a folosi cuvinte şi simboluri cu aptitudinea de a se servi

de obiecte şi a percepe scheme (patternuri)  vizuale. În practică, această separare este justificată prin

diferenţele între capacităţile asumate şi aptitudinile profesionale diverse. În general, funcţionarii de birou

şi profesorii reuşesc mai bine la testele verbale, în timp ce lucrătorii manuali şi muncitorii reuşesc mai bine

la testele de performanţă. Aceste corespondenţe sunt suficient de ridicate pentru a avea o valoare de

orientare profesională, mai ales când este vorba de adolescenţi din licee sau din facultăţi. În afara

raportului lor posibil cu aptitudinile profesionale, divergenţele între notele testelor Verbale şi cele ale

testelor de Performanţă, mai ales când aceste diferenţe sunt importante interesează în special pe � �

clinician. Aceasta deoarece asemenea dezacorduri sunt în mod frecvent asociate cu anumite tipuri de

patologie mintală. De fiecare dată când o tulburare mintală produce o schimbare în capacitatea de

funcţionalitate a individului, în general ,,pierderea care rezultă nu este uniformă, ci afectează mai mult �

unele aptitudini decat altele. Acest fapt este frecvent utilizat în mod sumar în psihiatrie şi neurologie, unde

tulburările sau deficienţele specifice sunt considerate ca simptome patognomonice ale diverselor tipuri

(clase) de boli. Tulburările de gen ,,fuga de idei din psihoza � maniaco-depresivă şi tulburările de memorie

din alcoolismul cronic (psihoza Korsakoff) sunt exemple bine cunoscute. În limitele semnificaţiei

diagnostice a diferenţelor mari dintreaptitudinile verbale şi aptitudinile de performanţă în ansamblul

lor, constatarea generală este în majoritatea tulburărilor mintale, că alterarea funcţiei este mai mare în

Page 62: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

domeniul Performanţei decât în domeniul Verbal. Această observaţie este valabilă pentru toate tipurile de

psihoze, maladiile organice ale creierului şi într-un anumit grad mai mic dar tot sensibil, în majoritatea

psihonevrozelor. Numai două grupe contrazic această constatare generală; cea a personalităţii psihopatice

a adolescentului şi cea a debilităţii mintale profunde. Cele două grupe reuşesc mai bine la testele de

Performanţă decât la testele Verbale. Este interesant de notat că cele două grupe: psihopaţi adolescenţi şi

debili mintal se deosebesc de celelalte stări psihopatice prin aceea că deficienţa lor de funcţionalitate este

datorată mai curând unei ,,lipse decât unei perturbări sau a unei dezorganizări a capacităţii de �

funcţionabilitate (apud Wechsler, D., 1954).

În momentul evaluării diferenţelor între notele testelor verbale şi testelor de perfor-manţă trebuie bine

înţeles să se ţină seamă de variabilitate, chiar pentru indivizi normali.

Printre indivizii care au un Q.I. destul de apropiat de medie, o variaţie de 8-10 puncte între nota Verbală şi

nota de Performanţă, într-un sens sau în celălalt este în limita normală. La fel ca şi totalul, direcţia

diferenţei variază, de asemenea, în funcţie de vârstă şi de nivelul intelectual al individului. Subiecţii cu o

inteligenţă superioară reuşesc în genere mai bine la testele verbale şi subiecţii cu o inteligenţă inferioară

realizează note mai bune la subtestele de performanţă (ibidem).

O a doua caracteristică a Scalei Wechsler-Bellevue, utilă din punct de vedere clinic este posibilitatea de a

compara între ele şi la orice nivel de funcţionalitate, diferitele aptitudini mintale testate de această Scală.

Acest lucru a fost realizat prin faptul că, pe de o parte acelaşi tip de material este utilizat în întreaga Scală

şi pe de altă parte, că subtestele izolate ale Scalei au o importanţă egală în contribuţia lor la nota globală.

Compararea notelor subiectului la testele izolate a devenit astfel posibilă, la fel ca şi cercetarea

patternurilor de teste semnificative. Pentru analiza oricărui pattern este necesar să cunoaştem care este

nota subtestului pentru oricare notă totală dată şi variaţiile acestei note care se modifică odată cu vârsta.

Dat fiind faptul că subtestele au fost egalizate între ele, în ceea ce priveşte importanţa lor, nota medie

presupusă la un subtest dat în raport cu oricare notă totală dată poate fi obţinută cu o bună aproximaţie,

împărţind nota totală la 10. Astfel că, dacă un subiect obţine notă totală de 95, media presupusă pentru

oricare subtest dat este de 9,5. Totuşi notele verbale şi cele de performanţă nu contribuie într-o manieră

identică prin semne egale la nota totală; o aproximare mai bună, într-un anumit fel se obţine prin

împărţirea sumei totale la punctele testelor verbale şi respectiv a testelor de performanţă prin 5. Astfel

pentru un subiect care a obţinut o notă totală (este vorba, bineînţeles, de note ponderate) de 95

Page 63: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

constituite din note pentru testele verbale şi note pentru performanţă, respectiv, de 50 şi 45, mediile

presupuse vor fi:  pentru testele verbale 10 puncte şi pentru testele de performanţă 9 puncte.

Problema care se pune este cea a definirii notei care variază într-o manieră semnificativă. Aceasta trebuie

fie în mod necesar stabilit după cele două validări: clinică şi statistică şi nu numai pentru oricare notă �

dată, ci de asemenea pentru orice combinaţie posibilă a notelor. Chiar dacă datele pentru o analiză atât de

completă, ar fi disponibile nu toate etaloanele necesare au fost stabilite. Se poate ajunge la aproximări

suficiente prin următoarea metodă empirică. Pentru oricare notă totală a Scalei complete, cuprinsă între

80-110 aceasta reprezentând o deviaţie aproximativă de ą1 de la media 95. Persoane între 20 şi 35 de ani,

având diferenţe mai mare de 2 puncte decât nota medie a subtestului va deveni semnificativă.

Exemplu: un subiect care a obţinut o notă totală de 95 cu repartiţia următoare:

Comprehensiune ..........� .. 11���            Clasare imagini ..................................�    9

Aritmetică ..............� �� ���   9           Completare imagini ............................�   6

Informaţii ....................... 10� ���            Cuburi .................� � ..........................  11

Memorie imediată a cifrelor ..� �    7           Asamblare obiecte ......................... 10� �

Similitudini......................� ��     13           Cod ................................................� �    9

  

                                               T =   50                                                                    T = 45

Subiectul nostru manifesta variaţii sau diferenţe semnificative la testele: Similitudini, Completare imagini,

Memoria imediată a cifrelor.

Pentru subiecţii care au obţinut note totale peste limitele de 80-110, la fiecare test izolat deviaţia faţă de

medie care să definească o diferenţă semnificativă poate fi obţinută în mare, împărţind nota medie a

subtestului la 4. De exemplu, subiectul ,,Andrei obţine o notă totală de 56, în consecinţă media unui �

subtest este de 5,6 puncte, din care 1/4 reprezintă 1,4 puncte. Urmează că fiecare din notele sale la un

subtest izolat care indică o deviaţie mai mare de 1,5 faţă de media subtestului vor fi semnificative.

Page 64: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Subiectul ,,Barbu obţine o notă totală de 132 puncte: media subtestelor fiind 13,2; urmează că pentru �

acest subiect numai notele parţiale cu o deviaţie de 3 puncte, sau mai mult (corect 3,3) vor fi de

asemenea semnificative.

Totalul diferenţei între nota obţinută şi media diferitelor subteste necesară ca un subiect să fie semnificativ

este aproape proporţional cu valoarea notei totale a subiectului. În anumite cazuri, atunci când dezacordul

între Performanţă şi Verbal este foarte mare este de dorit, şi adesea necesar să se trateze separat fiecare

parte a probei. Acest fapt este în special adevărat în anumite cazuri de boli organice care prezintă

dezacorduri importante între Verbal şi Performanţă, în ansamblu, dar este o variaţie relativ mică între

subtestele care constituie cele două părţi.

Metoda cea mai adaptabilă pentru utilizarea clinică este cea care consistă în ,,numărarea sau ,,integrarea �

semnelor. Un semn sau simptom este o notă slabă de test care s-a relevat a fi caracterist� ică unui tip

particular de tulburare mintală, disfuncţie mintală sau asociată acestei Scale. Astfel, dacă o notă scăzută la

un test de Performanţă este o notă în special micşorată la testul de Cuburi au fost găsite ca fiind fiecare

caracteristică tulburării organice a creierului. Un subiect care va reuşi prost la cele două probe va fi de

presupus că prezintă două semne de afecţiune organică posibilă.

Bineînţeles că se poate afirma cu certitudine că acesta va fi în mod necesar o persoană cu o deficienţă

organică, deoarece celelalte stări prezintă de asemenea aceste ,,semne.�

Dar este foarte important întotdeauna să notăm numărul de cazuri cu note relativ scăzute, sau dimpotrivă,

foarte ridicate, în distribuţia notelor la teste izolate, obţinute de subiect.

Grupele clinice care obţin în general o notă mai ridicată la testele Verbale:

maladii organice ale creierului,�

psihoză,�

psihonevroze.�

Grupele clinice care obţin în general o notă mai ridicată la testele de Performanţă:

dizarmonii (psihopatii) la adol� escenţă,

Page 65: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

debili mintal.�

A)     MALADIA ORGANICA A CREIERULUI

Caracteristicile testului la diverse grupe clinice

Informaţie ............................+

Comprehensiune ................. +

Aritmetică ...........................  �

Memoria imediată................. � �

Similitudini .......................... �

Vocabular ............................. + +

Aranjare imagini ................... 0

Completare imagini ............... 0

Asamblare obiecte ................. 0  la (conf. tip� � ului de deteriorare)

Cuburi ..................................... la 0 (conf. tipului de deteriorare)� �

Cod ......................................... � �

Menţiune: În maladiile organice suma notelor la probele verbale va fi mică sau net superioară notelor la

subtestele de performanţă, iar variabilitatea inter-teste scăzută.

B) SCHIZOFRENIE

Informaţie ........................ + la + +��

Comprehensiune .............��   la (conf. tipului de schizofrenie)� � �

Aritmetică................................. 0 la �

Page 66: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Memorie imediată .................... 0 la +

Similitudini ............................... la (conf. tipului de schizofrenie)� � �

Vocabular .................................. + +

Completare imagini ................... 0 la (conf. tipului de schizof� � renie)

Aranjare imagini ........................ la 0�

Asamblare obiecte ...................... �

Cuburi ......................................... 0 la +

Cod .............................................. �

Nivelul verbal este în general superior Performanţei, iar totalul la subtestul Aranjare imagini plus

Comprehensiune este inferior totalului , Informaţie plus ,,Cuburi. Rezultatele la subtestul� �  Asamblare

obiecte este inferior faţă de Cuburi, iar performanţele la ,,Similitudini foarte slabe. Notele �

la Vocabular ridicate ca şi la Informaţie reprezintă în mod categoric un semn patognomic. Variabilitatea

inter-teste este marcantă şi în majoritatea cazurilor este mai mare între subtestele părţii  Verbale decât

între cele ale părţii de Performanţă din  Scala Wechsler-Bellevue.

C) NEVROTICI

Informaţie ................................ +

Comprehensiune ...................... +

Aritmetică ................................. 0 la �

Memorie imediată cifre ............. �

Similitudini ................................ +

Vocabular ................................... +

Aranjare imagini ......................... �

Page 67: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Completare imagini ................. 0�

Asamblare obiecte ....................... �

Cuburi .......................................... 0

Cod ............................................... �

Observăm că verbalul este în general superior Performanţei. Totalul notelor la Completare imagini plus

Cuburi este în general mai mare decât totalul la Aranjare imagini plus Asamblare obiecte.

D)  Dizarmonii (psihopatii) la ADOLESCENTI

Informaţie ..................................... la � � �

Comprehensie ............................... 0 la �

Aritmetică ..................................... �

Memorie imediată cifre ................ 0 la �

Similitudini .................................. la 0�

Vocabular ................................. �  0

Completare imagini .....................   + la 0

Aranjare imagini ...........................  + + la +

Asamblare obiecte ........................   + + la  +

Cuburi ...........................................  + la 0

Cod ...............................................   0 la �

Menţiune. Totalul la probele de Performanţă în general este superior achiziţiilor  în planul Verbal. Totalul

la ,,Asamblare obiecte plus ,,Aran� jare imagini ajunge întotdeauna mai mare decât totalul la ,,Cuburi � �

plus ,,Completare imagini. Variabilitate inter-teste este comparativ limitată.�

Page 68: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

E) DEBILI MENTALI

Informaţie ..................................... 0 la �

Comprehensiune ........................... +

Aritmetică ..................................... � �

Memorie imediată cifre ................ 0

Vocabular .............................. + +��

Completare imagini ............... la 0�� �

Aranjare imagini ...................��   0

Asamblare obiecte ................��   +

Cuburi ................................... ��  0 la +

Cod .................................... la +� �� �

Menţiune. Notele la ,,Performanţă sunt în general superioare nivelului Verbal, dar variabilitatea inter-teste �

limitată (deşi notele la ,,Similitudini şi ,,Cuburi ating în general media).� �

Redăm semnificaţia simbolurilor utilizate în tabelele noastre: + şi + + semnifică: ,,relativ bun, ,,ridicat � �

sau considerabil peste media notelor celorlalte teste obţinute de subiect; şi � �  semnifică ,,relativ slab � �

sau ,,scăzut sau�  considerabil sub media subiectului la celelalte teste; 0 înseamnă nici o deviaţie

semnificativă de la media notelor subtestelor rămase.

{n general, simbolul plasat primul indică tendinţa generală. Astfel, la entitatea  ,,maladie organică a

creierului, testul de ,,Asamblare obiecte este marcat de la 0 la� �   . Aceasta semnifică în gener� � al că nota unui

subiect suferind de o tulburare organică nu este proeminentă la testul ,,Asamblare obiecte, dar că în �

anumite cazuri ea poate fi extrem de slabă.

Pe o bază cantitativă simbolurile au aproximativ semnificaţia următoare:

Page 69: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

+       deviaţia 1,5 - 2,5 unităţi peste nota medie a subtestului,

+ +    deviaţia de 3 sau mai multe unităţi peste nota medie a subtestului,

�       deviaţia de 1,5 - 2,5 unităţi sub nota medie a subtestului,

0        deviaţia de la 1,5 la -1,5 unităţi de la nota medie a subtestului,

� �     deviaţia de 3 sau mai multe unităţi sub nota medie a subtestului.

Toate deviaţiile sunt exprimate în termeni de unităţi ponderate de notare.

Comentarii

1)     Maladii organice ale creierului

Categoria aceasta înglobează un grup important de sindroame care  conţine de la tumori ale creierului

până la alcoolism cronic. Cazurile  nu sunt citate ca exemple de diagnostice diferenţiale între entităţile

unei maladii specifice oarecare, ci mai curând ca ilustrări de dezorganizare a proceselor intelectuale

observate în majoritatea cazurilor organice privind creierul fără a ţine seama de tip. Simptomele cele mai

frecvente ale cazurilor organice ale creierului sunt tulburările în sfera motrică a vederii, o pierdere a

flexibilităţii mentale, deficienţe variate ale memoriei şi o scădere a capacităţilor legate de aptitudini de

organizare şi sinteză.

În consecinţă, cazurile de deficienţă organică ale creierului, cu rare excepţii reuşesc mai bine la testele

Verbale decât la testele de Performanţă. Nereuşita cea  mai  mare şi cea mai uniformă se manifestă la

testul ,,Cod, dar este încă cea mai specifică pentru diagnostic, deşi aceasta nu este în mod necesar �

performanţa cea mai defavorabil afectată. Incapacitatea organică de a rezolva testul ,,Cuburi, reprez� intă

incapacitatea asociată în mod sistematic cu tulburările de organizare vizulă şi motrică. După notele

scăzute la testele ,,Cod şi ,,Cuburi, notele slabe cele mai frecvente sunt obţinute la testele de ,,Aritmetică � � �

şi conform genului de organ atins, la testul de ,,Asamblare obiecte. Deficitul de memorie se reflectă într-o �

notă slabă la testele de ,,Memorie imediată, în special la cifrele în ordine inversă. Anumiţi subiecţi reuşesc �

de asemenea să obţină note mari la testul de Similitudini. Aceasta poate reflecta fie o pierdere a

capacităţii de gândire conceptuală, fie mai frecvent, o rigiditate crescută în procesele de gândire. Orice

nouă sarcină de învăţat este afectată într-o manieră marcantă. Aceasta explică în principal nota slabă a

Page 70: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

bolnavului organic la testul ,,Cod, cu toate că tulburările vizual-motorii joacă un rol important în eşecurile �

sale.

Unele grupuri de cazuri, cum ar fi bolnavi paralizaţi şi indivizii cu arteroscleroză, prezintă adesea o

deteriorare generalizată, adică ,,reuşesc rău la� aproape toate testele. În general ei reuşesc mai bine la

testele verbale decât la testele de performanţă, dar nu prezintă o mare variabilitate în ceea ce priveşte

testele care constituie fiecare parte a scalării. Acest fapt are deseori valoare în diagnosticul diferenţial, ca

de exemplu, între leziunea traumatică a creierului în care alterările sunt inegale, şi paralizia generală în

care procesele intelectuale sunt mai mult sau mai puţin alterate într-o manieră uniformă.

2)     Comentarii privind schizofrenia

Schizofrenia în accepţia psihiatrilor germani identificată cu demenţa precoce include un grup de afecţiuni

mai curând decât o singură entitate, o singură maladie. Deşi împărţirea clasică a demenţei precoce în 4

tipuri: catatonic, paranoid, hebefrenic şi simplu ar fi mai mult teoretică decât reală, ea sugerează totuşi

ceea ce experienţa a demonstrat că schizofrenii pot prezenta între ei o mare varietate, cu aceeaşi

simptomatologie ca imagine generală. Pe lângă aceasta, diagnosticul general al schizofreniei însăşi,

depinde adesea de orientarea psihiatrului sau de şcoala căreia îi aparţine. Un caz care într-un spital este

diagnosticat ca schizofrenie, poate fi perfect desemnat într-altul ca psihoză maniaco-depresivă sau invers.

Luând în consideraţie această situaţie este evident că orice listă simplă de semne nu poate fi suficient de

întinsă, ori în totală contradicţie.

Din punct de vedere intelectiv-operaţional efectul cel mai general al proceselor psihotice din grupa

schizofreniei este diminuarea eficienţei mintale a subiectului. Această pierdere (QP) este pusă în evidenţă

prin scăderea notelor obţinute la majoritatea testelor cerând un efort imediat şi dirijat. Din punct de

vedere profesional aceasta se manifestă (apare) în faptul că adaptarea profesională a schizofrenului este

adesea considerabil inferioară faţă de ceea ce s-ar putea aştepta de la individ ce pare dotat la origine, din

naştere. Pe lângă slăbirea eficienţei mintale, schizofrenul se caracterizează prin încetinirea accentuată a

gândirii sale, o scădere a flexibilităţii mentale şi o tendinţă la perseverare. Aşa cum s-a remarcat deseori,

el reuşeşte mai bine la testele verbale. Această superioritate relativă a schizofrenului este de un interes

special deoarece în general nu se consideră că s-ar manifesta prin capacităţi de verbalizare. Din punct de

vedere clinic, el este în mod constant desemnat ca un individ închis în sine şi puţin comunicativ. Totuşi

acest ilogism între cele două constatări se explică parţial prin aceea că la testele verbale care cer mai

Page 71: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

puţin verbalizare decât precizie, schizofrenul reuşeşte mai bine. Atunci când testele cer o anumită

verbalizare, cum e cazul testului de similitudini există destule şanse ca el să eşueze. Acest eşec nu este

datorat unei deficienţe de comprehensiune sau de facilitare a limbajului, ci unei deformări în procesul de

ideaţie al bolnavului. Schizofrenul interpretează incorect sau rău cuvintele, în aceeaşi manieră în care el

interpretează prost (deformat) realitatea şi răspunsurile sale necuviincioase, iar ideile sale bizare sunt

urmare a acestei greşite interpretări.

O altă caracteristică a schizofrenului este incapacitatea de a se ocupa de situaţii concrete şi specifice. El

uită detaliile, nu înţelege (nu percepe, nu sesizează) asemănările obişnuite şi diferenţele, aceste dificultăţi

reflectându-se adesea în notele scăzute pe care le obţine la testele ,,Similitudini sau ,,Completare de �

imagini, sau chiar la ambele.�

În sfârşit, o altă caracteristică, dar nu mai puţin importantă este această imposibilitate de a face o

predicţie oarecare privind evoluţia schizofreniei, deoarece de la o perioadă la alta, se întâlnesc bolnavi

care reuşesc la unul sau mai multe din aceste teste la care eşecul a fost înregistrat ca o caracteristică a

schizofreniei. Cunoaşterea aprofundată a cazului particular permite în general a se da o explicaţie acestor

constatări contradictorii, dar ocazia unor astfel de excepţii arată că diagnosticul schizofrenului după semne

sau pattern-uri psihometrice nu este o treabă prea simplă. Cazurile pe care le prezentăm ca ilustrări sunt

tipice în sensul că ele privesc indivizii care prezintă majoritatea sau un mare număr de semne

caracteristice ale grupului schizofreniei, în ansamblul său.

3)     Psihopatie sau dizarmonie comportamentală

Trăsătura izolată cea mai prepon-derentă în pattern-ul unui adolescent viitor psihopat este nota sa în mod

sistematic ridicată la testele de Performanţă în comparaţie cu cele obţinute la testele Verbale. Se întâlnesc

în mod ocazional excepţii, dar acestea sunt în general reflectarea unei oarecare capacităţi sau incapacităţi

speciale. De asemenea, demn de a fi notat este nota obţinută în mod frecvent de psihopat la testul

de Completare imagini. Această constatare este surprinzătoare deoarece se presupune că acest test

constituie o bună măsură a inteligenţei sociale. Dacă această interpretare este corectă trebuie să se facă o

distincţie între Comprehensiunea (unei situaţii sociale, de exemplu) şi comportamentul rezultat. Psihopaţii

au în general comprehensiunea situaţiilor, dar ei au tendinţa de a le aduce, trata în propriul lor avantaj,

într-o manieră antisocială. Acestă idee nu trebuie împinsă prea departe, deoarece regula are numeroase

excepţii, cum ar fi cazul extrem al unor psihopaţi care sunt nu numai perverşi în comportamentul lor, dar

Page 72: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

deformaţi şi în comprehensiunea lor socială. Atitudinea la testul de performanţă al psihopatului este

caracterizată în ansamblul său, prin jovialitate şi o îndrăzneală (aplomb), contrastând într-un mod

pregnant cu cele ale unui nevrotic. El nu se împiedică de contradicţii şi când el nu este împiedicat face

orice lucru fără cel mai mic efort, iar gândirea sa abstractă este adesea sub medie, ceea ce se reflectă

adesea printr-o notă scăzută la testul de Similitudini. El are, de asemenea, tendinţa de a reuşi destul de

prost la Raţionamentul aritmetic, dar trebuie remarcat că nota medie a subtestului de calcul Aritmetic este

pentru adolescentul normal (vârstă 12-16 ani) în mod sistematic mai scăzută decât nota sa medie la

celelalte teste ale Scalei.

Pattern-ul testelor pe care le descriem este scăzut în special la performanţele adolescenţilor de sex

masculin psihopaţi. Experienţa ulterioară a arătat că aceasta se aplică de asemenea şi adultului bărbat

psihopat. Unele studii arată că s-ar putea ca acest pattern să nu aibă aceeaşi valoare diagnostică în cazul

femeilor psihopate. S-ar părea că există o diferenţă importantă conform sexului. Totuşi, nota relativ

scăzută la testul de Informaţie ar fi o trăsătură comună adolescenţilor psihopaţi, băieţi şi fete. Ea poate fi

datorată în parte unei întârzieri în educaţie (chiul la şcoală), asociată deseori adolescentului delincvent.

Totuşi o notă slabă la Informaţii este considerată întotdeauna un semn fidel pe care se poate sprijini

psihologul în selectarea cazurilor psihodiagnostice.

4)     Nevroticii

În general nevroticul ,,reuşeşte prost la testele care cer un efort imediat. El este înclinat să considere �

fiecare probă ca o sfidare şi se nelinişteşte pentru impresia pe care el ar putea s-o facă asupra

examinatorului. Rezultatul este că adesea încremenit exagerează critica şi neregularităţile. Aceste

caracteristici se pot manifesta la oricare test, dar la Performanţele nevroticului - testul deAsamblare

obiecte şi Memorie cifre - ele sunt cel mai bine puse în evidenţă. Cu toate că se întâmplă rar ca nevroticul

să asambleze într-un mod absurd piesele, la testul de Asamblare obiecte, efortul său la acest test se

caracterizează prin numeroasele sale încercări şi erori. Adeseori absenţa unor combinaţii absurde este

aspectul care distinge (diferenţiază) nevroticii de cazurile organice, care, şi ele de asemenea, obţin note

slabe la acest test. Succesele sau eşecurile nevroticului la testul de Memorie cifre sunt imprevizibile.

Adesea el eşuează la o serie uşoară de cifre şi reuşeşte la una mai dificilă. In mod frecvent el poate repeta

serii de cifre la fel de lungi (numeroase) sau uneori chiar mai lungi, în ordine inversată decât în ordine

directă.

Page 73: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Cu toate că nota la Performanţă a nevroticului este în general mai scăzută decât nota sa Verbală,

excepţiile sunt destul de curente, în special la isterici şi în nevrozele obsesionale. Un număr mare din

aceştia din urmă sunt obsedaţi de numere şi reuşesc adesea într-o manieră surprinzătoare la cele două

teste: Memorie şi Aritmetică. Nevroticii care lucrează într-un birou pot de asemenea obţine note ridicate la

testul Cod. Nota scăzută a nevroticului la testul Aranjare de imagini este în mod frecvent asociată

deficienţei de adaptare socială şi reflectă obişnuita lor inaptitudine de a se conduce în situaţiile sociale.

Anxietatea nevrotică se manifestă adesea în ezitarea subiectului, în eşecurile sale neaşteptate şi în

maniera sa de a se înverşuna contra diverselor întrebări ale testului. Bolnavii suferind de nevroze de

angoasă şi de depresie nevrotică pot să fie în mod constant încurajaţi. Dar în general, nevroticii supra

estimează propria lor capacitate intelectuală. Variabilitatea testului este mai mare la nevrotici decât la

subiecţii normali, dar mai mică decât la psihotici.

5)     Debilitate mentală

Debilii mental nu prezintă de obicei nici o problemă specială de diagnostic, în afară de cazul unui

prognostic social faţă de cel intelectual şi într-un număr mic de cazuri când trebuiesc diferenţiaţi de

schizofreniile simple. {n diferenţierea dintre schizofrenia simplă şi debilitatea mintală, testele care

îndeplinesc cel mai bine rolul de criterii ar putea fi: Calcul Aritmetic, Similitudini şi Cuburi. Se poate ca

schizofrenul să reuşească să obţină o notă ridicată la unul din aceste subteste, sau chiar la toate, dar

debilul mental aproape niciodată. Aceste trei subteste permit de asemenea diferenţierea cazurilor limită

(bordeline) de debilitatea mintală definitivă (apud D. Wechsler, H. Israel & B. Babinski ,,A study of the Sub-

test of the Bellevue Inteligence Scale în ,,Border-line and Mental Defective Cases, în American Journal of � �

Mental Deficiency, N: 115, pp. 555-558).

6)     Variabilitatea inter-teste

Notaţia mare variabilitate ,,inter-teste � îndeosebi când ea se aplică la schizofreni necesită un comentariu

special. {ntr-un studiu mai recent s-a consemnat că, în acest grup de bolnavi, variabilitatea inter-teste la

A-B nu este în mod special mare, şi în orice caz, nu în mod semnificativ mai mare decât cea întâlnită la

debilii mental. Aceste constatări sunt nu numai diferite de observaţiile autorului testului, dar de asemenea,

contrarii experienţei clinice a celorlalţi investigatori atât la Scala Wechsler-Bellevue cât şi la celelalte

Scale.

Page 74: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Datele privind Scala WB pot fi de un real folos din punct de vedere al diagnosticului diferenţial dacă

examinatorul este la curent cu problemele statistice şi nosologice care prezintă toate tablouri

asemănătoare.

Astfel un studiu atent va arăta că la aceleaşi teste sunt eşecuri repetate ale diverselor grupuri clinice. De

exemplu: toate grupurile clinice, în afara psihopaţilor şi debililor mental reuşesc mai bine la testele de

Performanţă decât la testele Verbale. Sau de asemenea, testul de Cod, ca test -  ,,eşec � este comun

nevrozelor, maladiilor organice şi în numeroase psihoze; în timp ce aproape toţi indivizii cu tulburări

mintale reuşesc relativ bine la testele de Vocabular şi Informaţie. In consecinţă, nu incidenţa unui ,,semn, �

dar caracterul celorlalte  ,,semne care-i sunt asociate în combinaţie determină semnificaţia sa diagnostică. �

In general, problema diagnosticului prin diferenţa specifică a notelor testului poate fi comparată cu

diagnosticul medical efectuat conform semnelor fizice.

Cu cât sunt mai numeroase ,,semnele asociate unei tulburări mentale definite, relevate printr-un examen �

psihometric, cu atât este mai mare probabilitatea de a stabili un diagnostic corect pe baza acestui

examen. Totuşi, dacă acestea sunt foarte accentuate, prezenţa unuia sau a două ,,semne nu mai pot fi �

definitiv patognomonice. De exemplu: o notă foarte scăzută la testul ,,Cuburi combinată cu o notă foarte �

joasă la testul de ,,Asamblare obiecte este în mod categoric indicativul unei afecţiuni organice, deşi unii �

autori cred că aceste semne pot absenta. Uneori ,,semnele sunt mai numeroase dar la fel de categorice şi �

în aceste cazuri trebuie să fie luate în considerare indicaţiile auxiliare. De exemplu: debilii mental prezintă

în mod ocazional distribuţiile notelor foarte apropiate de cele întâlnite la psihopaţi.

Noi concluzionăm la această discuţie asupra materialului psiho-diagnostic care ar putea fi extras din scala

Wechsler-Bellevue adăugând unele note care pot fi numite ,,indexuri calitative. Aceste indexuri sunt itemi� i

semnificativi care se relevă fie în forma, fie în conţinutul răspunsurilor subiectului.

Calităţile de perseveraţie şi de redundanţă ale definiţiilor schizofrenului la testul ,,Vocabular sunt un �

exemplu. Altul ar fi negativismul care se reflectă în tendinţa subiectului de a zice sau a face contrariu

decât ceea ce i se cere. Această dispoziţie se manifestă frecvent la răspunsurile subiectului la

testul ,,Similitudini unde în loc de a da asemănările cerute el citează diferenţele total gratuite. Tendinţa de�

a expune diferenţele când i se cer asemănările se întâlneşte de asemenea la subiecţii având capacitate

intelectuală limitată, tineri, copii şi debili mintal. Dar când ele sunt date în mai multe reprize de un individ

cu o inteligenţă peste normal, mediocru sau chiar bună, aceasta este aproape întotdeauna un semn

Page 75: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

patognomonie în schizofrenie. Iată de exemplu răspunsurile date de un schizofren la testul ,,Similitudini �

care s-a încăpăţânat de a cita diferenţele chiar după rugăminţi repetate şi terminând prin a obţine o notă

de zero la acest test:

ˇ   pentru portocală - banană: portocala este rotundă - banana este lungă;

ˇ   pentru palton - rochie: un palton se pune pe o rochie;

ˇ   pentru câine - leu: un leu este mai mare;

ˇ   pentru automobil - bicicletă: un automobil are 4 roţi, bicicleta 2;

ˇ   pentru ziar - radio: se ascultă noutăţile la radio şi se citesc istorisirile în ziar;

ˇ   pentru arbore - alcool: arborele este de toate culorile, alcoolul este alb.

Uneori bolnavul persistă pur şi simplu în a da un răspuns de tip clişeu: ,,ele nu sunt asemănătoare, ele nu

sunt la fel. In cazuri similare lui îi este imposibil să-şi schimbe formula (chiar greşită) şi dacă din întâmplare�

reuşeşte rezultatul obişnuit este obţinerea ca răspuns a unei diferenţe în loc de asemănare. De exemplu:

după ce a răspuns în mod sistematic ,,nu sunt la fel la primele 4 întrebări ale testului ,,Similitudini, � �

bolnavul după mai multe îndemnuri, îşi modifică răspunsul de la a 5-a întrebare ,,ziar-radio spunând: unul �

este făcut pentru noutăţi, altul pentru distracţie.�

O caracteristică relativ comună schizofrenilor şi ocazional anumitor tipuri de psihopaţi este

răspunsul ,,stricat sau ,,contaminat. Subiectul dă la început un răspuns bun sau acceptabil şi apoi el îl � �

strică adăugând ceva fără legătură sau excentric. Asemenea răspunsuri sunt cel mai frecvent provocate de

întrebările testului ,,Comprehensiune şi la fel uneori de întrebările testului ,,Similitudini. Astfel: ,,de ce se � �

fac pantofii din piele?. Răspunsul a fost ,,se merge m� ai uşor, este un vechi obicei (schizofren). �

Exemplu: ,,De ce terenul costă mai mult la oraş decât la sat?. Răspunsul poate fi: ,,În oraş terenul are mai �

mare valoare fiindcă oamenii au nevoie de mai mult spaţiu, în timp ce la sat sunt mai puţin cerute. La

întrebarea: ,,Ce trebuie să faci când găseşti pe stradă o scrisoare? Răspunsul a fost: ,,S-ar putea pune la �

poştă, dar întâi eu aş deschid-o pentru a vedea dacă nu cuprinde bani. La întrebarea: ,,Presupunând că ar �

conţine bani? Răspuns a fost: ,,O rup - poate fi caracteristic pentru structuri dizarmonice de personalitate.� �

Page 76: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Uneori o întrebare pusă de subiect poate releva tendinţe anormale. Astfel, înainte de a răspunde la o

problemă de aritmetică în final, în test se utilizează monede de tip franc. Dacă un om cumpără de 6 franci

timbre şi îi dă funcţionarului o piesă de 10 franci, cât trebuie să primească rest?. Un schizofren vrea să ştie

singur dacă este vorba de timbre de ,,2 sau de 3 franci. Alteori, o întrebare pusă la întâmplare de �

examinator poate avea ca efect un răspuns revelator. Iată un exemplu, mai curând amuzant. ,,Ce distanţă

este între New York şi Paris? Bolnavul răspunde: ,,nu ştiu. Examinatorul sugerează încearcă să afli. � � �

Bolnavul: ,,Ei, bine, trebuie să treacă aproape o săptămână pentru a ajunge de la Paris la New York. Sunt 7

zile într-o săptămână şi 24 de ore într-o zi: deci înmulţind 24 cu 7 se obţine 161, ceea ce dă numărul de

ore din 7 zile sau o săptămână. Ori, există 20 de grupuri de case într-o milă, multiplicând 161 cu 20,

aceasta face 3220. Distanţa de la Paris la New York este de 3220 mile. Calculul nu este în întregime just, �

dar mai importantă decât uşoara eroare de înmulţire este maniera în care subiectul dă un răspuns aproape

corect.

Acest răspuns a fost dat de un subiect schizofren care evidenţia în structura psihismului şi elemente

maniacale. Utilizarea unor expresii şi concepte cu iz arhaic ne arată că în istoricul Bateriei Wechsler-

Bellevue acestea au fost folosite în primele variante alcătuite şi administrate aproximativ în perioada

1939-1955.

Probe pentru investigare de tip performanţă

În psihologie şi în special în psihodiagnoză s-au utilizat diverse modalităţi de clasificare a probelor, a

testelor, scalelor etc. în funcţie de varietate de criterii. Influenţaţi de multe ori de clinică, de aspectele

psihopatologice puternic reprezentate chiar în conţinutul testelor, psihologii şi medicii din diverse clinici

(mai ales din psihiatrie) au încercat să ,,ordoneze“ experienţele câştigate pe acest plan, şi au sugerat 

ierarhizări, clasificări relativ acceptate. Este lesne de înţeles că existând aceste încercări de sistematizare,

doar simpla lor enumerare în cărţi şi tratate de specialitate nu elimină ,,iniţiativele“ şi ,,aventurile“

fascinante ale domersului psihoclinic ale unor psihologi, chiar bine intenţionaţi în cunoaştere.

De aceea, ne simţim datori să rememorăm faptul că finalizarea unor cercetări, structurarea unor concepte

în psihologia şi psihiatria jumătăţii de secol XX (aproximativ 1945–1965), evidenţierea beneficiilor aduse de

accepţia concepţiei psihosomatice pentru interpretările medicale şi psihologice au avut menirea de

a ,,deschide“ noi orizonturi în clinici, în spitale şi care nu au lăsat indiferenţi pe practicieni.

Page 77: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Încercările de clasificare, de sistematizare, de apropiere a criteriilor, a conceptelor teoretice, a metodelor

de investigare psihologică şi chiar psiho-socială sunt din nou într-o dinamică evidentă iar şansa de a fi ex-

haustivi este de domeniul inimaginabilului.

Interconexiunile viului – ale aspectelor biologice din psihismul uman cărora tot mai acceptate şi

recunoscute li se adaugă cele ale domeniilor socio-profesionale şi economice determină multitudinea de

aprecieri, de concepţii, de evaluări şi implicit multitudinea de probe, criterii, clasificări.

Ceea ce ar trebui să se distingă relativ uşor ar fi nevoia de cunoaştere aprofundată a subiectului uman,

indiferent dacă psihologul utilizează anamneza psihoclinică, probe de performanţă, de personalitate, scale,

chestionare sau doar unele dintre ele într-o suită organizată în funcţie de specificitatea cazului de

investigat.

Pentru motive pragmatice, sperând că le-am inclus implicit pe cele teoretice şi ale experienţelor nu doar

personale, am încercat în paginile următoare să prezentăm o posibilă schemă de urmat în clinică. Această

“schemă” ar putea cuprinde:

ˇ   anamneza psihoclinică;

ˇ   investigarea performanţelor surprinse prin probe de atenţie, memorie şi calcularea QI; investigarea

aspectelor globale de personalitate (prin diverse probe proiective ori combinate probe şi scale, chestionare

recent aprobate în circuitul profesiei de psiholog).

Astel, pentru a reuşi să învăţăm şi să memorăm cunoştinţele prezentate în cadrul unui proces de

învăţământ este necesar să avem cât mai viu în minte scopul de a memora materialul respectiv.

Aceasta măreşte eficacitatea păstrării şi reproducerii celor învăţate.

Materialul de memorat este necesar să fie înţeles şi să fie integrat în sistemul cunoştinţelor vechi.

Pentru că materialul care nu se reia se uită este nevoie să folosim repetiţia. Repetiţia trebuie să o

utilizăm înainte ca textul să fie „şters”. Revenind sistematic asupra materialului, consumăm mai puţină

energie şi pierdem mai puţin timp. S-a constatat experimental că simpla repetiţie nu este suficientă pentru

memorarea efectivă.

Page 78: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Când se organizează repetiţiile perceperea materialului nu trebuie să lase scoarţa cerebrală indiferentă.

Noi trebuie să realizăm o întărire pozitivă, efectivă, prin intermediul limbajului.

Totodată este cunoscut că se fixează mai temeinic cunoştinţele care ne ajută efectiv în munca şi

activitatea noastră. Aplicarea celor învăţate în practică reprezintă o condiţie de bază atât pentru trăinicia,

cât şi pentru exactitatea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor noastre.

În organizarea repetării informaţiilor trebuie să realizăm o eşalonare a repetiţiilor în timp pentru

consolidarea legăturilor nervoase şi pentru sistematizarea componentelor materialului. Invers,

concentrarea repetiţiilor s-a constatat că duce, în timp, la rezultate slabe, de genul „pregătiri în asalt

pentru examene”, cu incapacitatea reproducerii informaţiilor memorate.

Cel mai util este ca în procesul repetării să încercăm să reproducem materialul cu frazele şi cuvintele

noastre proprii. Recunoaşterea ne dă întotdeauna falsa impresie că materialul este reţinut. Este mai

uşoară, dar nu suficientă pentru reproducere – iar şcoala, apoi practica, viaţa, ne cer cunoştinţe reproduse,

însuşite şi aplicate în procesul muncii, al creaţiei etc.

Toate condiţiile, procedeele de memorare temeinică şi sistematică ne vor asigura achiziţii fidele şi

finalitate practică dacă le vom adapta principiilor obiective ale activităţii nervoase superioare, ca şi

particularităţilor individuale, cerinţelor muncii şi activităţii didactice, a celei profesionale în domeniul clinic,

medical şi social.

Metode de investigare a funcţiei mnezice

Este important de ştiut că:

Investigarea capacităţii de stocare nu poate fi făcută decât pe baza unei corecte funcţionări prosexice;�

Orice ,,amnezie iz� olată fără alte simptome clinice trebuie să atragă atenţia asupra eventualei posibilităţi �

de simulare din  partea subiectului;

De obicei, memoria interferă cu elemente de inteligenţă, cunoştinţe acumulate, experienţă cognitivă, �

afectivă;

Page 79: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Numai solicit� area de a fixa şi reproduce cupluri de silabe ne ajută în exprimarea fidelă a memoriei brute. � �

Psihologul poate folosi în clinică una sau mai multe tehnici, metode de cunoaştere a nivelului mnezic al

subiectului. Între cele existente enumerăm:

A. Metoda Viérregge: reprezintă o tehnică binecunoscută. Concret persoanei de investigat i se repetă

unele cifre pe care le pronunţă examinatorul. Se cere repetarea cifrelor după un minut petrecut în linişte şi

încă o repetare după un alt minut, în care s-a încercat distragerea atenţiei printr-un mijloc oarecare. Un

adult sănătos poate repeta după primul minut 6-8 cifre şi după al doilea 5-6 cifre.

O altă variantă este proba „oraşelor”: i se dau subiectului 6-10 nume de oraşe şi i se atrage atenţia că

trebuie să le reţină; după ce i se distrage timp de un minut atenţia, acesta este solicitat să le reproducă.

Generic, este important de urmărit relatarea subiectului în legătură cu istoria existenţei sale.

B. Metoda Bernstein: constă în prezentarea a două grupuri de figuri desenate în profil: în primul rând

sunt 9 figuri, iar în al doilea sunt 25, printre care se numără şi primele 9. Prima grupare se prezintă

subiectului timp de 30 de secunde. Apoi se înfăţişează a doua grupare, iar subiectul este îndemnat să

recunoască primele 9 figuri.

C. Scala Wechsler pentru memorie (W.M.S.) conţine următoarele probe:

-   de informaţie generală,

-   de orientare,

-   de control mintal (repetarea alfabetului sau numărare în sens invers),

-   memorarea unui paragraf,

-   memorarea imediată a cifrelor,

-   memorarea perechilor de cuvinte.

D. Proba auditiv-verbală REY  explorează funcţia mnezică reliefând capacitatea de fixare şi reproducere�

a ei. Proba este foarte utilizată ca metodă de psihodiagnoză a memoriei. Ea se desfăşoară în cinci etape,

stimulii fiind citiţi succesiv de examinator.

Page 80: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

După instructajul dat subiectului de a reţine şi reproduce cât mai mult şi cât mai corect (fidel) din  stimulii

prezentaţi, examinatorul pronunţă clar, cu voce tare cele 15 cuvinte ale uneia din  cele patru variante Rey,

etalonate pe populaţie românească. Proba poate fi folosită în clinică, în industrie, în şcoli etc., sub forma

test-retest.

Sunt notate toate cuvintele, atât cele corecte, cele „greşite” (imaginate de subiect), cât şi cele „duble”

(repetate în cadrul aceleiaşi reproduceri de 2-3 ori). Proba nu se desfăşoară contra-cronometru, iar

subiectului nu i se impune să redea cuvintele în ordinea stabilită de autor.

Operaţiunea se repetă de cinci ori chiar dacă subiectul a redat integral toţi stimulii din  a treia ori a patra

evocare.

Curba „dublelor” (cuvinte spuse de 2-3 ori) oferă un indice de impromptitudine, iar cea a greşelilor un

indice al infidelităţii mnezice.

Se ţine cont de rezultatele etalonării pe populaţia ţării noastre în evaluarea diferenţiată a capacităţii de

fixare şi reproducere în funcţie de nivelul cultural. De asemenea, se pot efectua medii aritmetice pentru

cele cinci etape când proba este folosită n maniera test-retest.

PROBA REY (15 CUVINTE)

VARIANTA AUDITIVĂ

                                                              

REY I      REY II

Nr. crt. Stimuli ETAPE Nr. crt. Stimuli ETAPEI II III IV V I II III IV V

  1. Vioară             1. Pară          

  2. Copac             2. Fotoliu          

  3. Cravată             3. Crap          

  4. Şuncă             4. Dop          

  5. Valiză             5. Trăsură          

  6. Pernă             6. Bărbie          

Page 81: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

  7. Ureche             7. Lac          

  8. Cuţit             8. Săpun          

  9. Scară             9. Hotel          

10. Câine           10. Cal          

11. Banană           11. Insectă          

12. Unealtă           12. Dulap          

13. Vânător           13. Oală          

14. Găleată           14. Soldat          

15. Câmpie           15. Broască          

Figura 1

Recunoaştere: Câinele (1) muzi-cianului (2) orb

(3) care cânta la vioară (4) stând pe o pernă (5)

veche lângă scara (6) podului (7) păzea

mâncarea (8) stăpânului (9) său alcătuită din 

pâine (10) şi şuncă (11). Merindele (12) erau

închise într-o valiză (13) aşezată în spatele zidului

(14) printre bolovani (15), unelte (16) vechi, coji

(17) de banane (18) şi găleţi (19) ruginite. El îşi

ciuli urechile (20) şi-şi arătă dinţii (21) căci

văzuse departe pe câmpie (22), lângă un copac

(23) pe cei doi prepelicari (24) ai vânătorului (25)

care, cu puşca (26) pe umăr (27) şi cuţitul (28) în

mână (29) dar fără pălărie (30) şi cravată (31) se

apropia fluierând un cântec (32).

Recunoaştere: Întors din  război (1), soldatul (2) îşi

căuta (3) prietenii (4) la barul (5) unui hotel (6) unde se

adunau de obicei ca să ciocnească o oală (7) cu vÎn (8).

El luă o trăsură (9) cu un cal (10) dar observă curând că

vehiculul (11) era plÎn cu insecte (12) aşa că se duse mai

întâi la lac (13) şi se spală pe tot corpul (14) cu săpun

(15). Apoi îşi scutură hainele (16) dar observă că totuşi

trebuie să le schimbe cu cele curate pe care le avea în

dulap (17) şi se întoarse acasă(18). Aici îşi puse costumul

(19) nou şi porni vesel (20) spre locul (21) unde socotea

că se va distra de minune. Ajuns acolo se aşeză într-un

fotoliu, comandă o bere (22), o porţie de crap (23) şi

pâine (24). El scoase dopul (25) sticlei (26), bău, mâncă

totul cu poftă şi mai ceru o pară (27). Deodată, o broască

(28) venită de nu ştiu unde începu să sară pe podea (29)

şi omul (30) nostru amuzat nu-şi putu stăpâni un hohot

(31) de rîs (32).

Page 82: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

PROBA REY (15 CUVINTE)

VARIANTA VIZUALĂ

                                                                           

REY III   REY IV

Nr.

crt.Stimuli

ETAPE Nr.

crt.Stimuli

ETAPE

I II III IV V I II III IV V

 1. Bancă            1. Toboşar          

 2. Cioban            2. Perdea          

 3. Vrabie            3. Curea          

 4. Pantof            4. Cafenea          

 5. Cuptor            5. Şcoală          

 6. Munte            6. Rudă          

 7. Ochelari            7. Soare          

 8. Burete            8. Grădină          

 9. Tablou            9. Şapcă          

10. Vapor           10. Ţăran          

11. Oaie           11. Mustaţă          

12. Puşcă           12. Gâscan          

13. Creion           13. Culoare          

14. Teatru           14. Casă          

15. Peşte           15. Râu          

Figura 2

Recunoaştere: Prietenii (1) şedeau pe o bancă (2) în Recunoaştere: Un bătrân ţăran (1) cu mustăţi (2) lungi

Page 83: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

grădina (3) publică schimbând (4) păreri despre teatrul (5)

care vizitase de curând orăşelul (6) lor de munte (7). Marele

actor (8) jucase rolul (9) unui cioban (10) care cutreiera ţara

(11) cu oile (12) şi puşca (13) lui. Iarna (14) şi-o petrecea pe

cuptor (15) aşteptând vremea zilelor (16) calde. Unul din 

cei doi (17) spuse că acţiunea (18) piesei (19) este lipsită de

interes (20) mai ales că în ultimul tablou (21) apărea pe

scenă (22) un vapor (23) pus acolo fără nici un rost. Autorul

(24) nu merită să ţină un creion (25) în mână (26), opera

(27) lui merită să fie ştearsă cu buretele (28). Celălalt amic

(29) povesti că nu aşteptase sfârşitul (30) spectacolului (31)

deoarece îşi uitase acasă (32) ochelarii (33), îl strângea un

pantof (34), iar pe masă (35) îl aştepta o straşnică mâncare

de peşte (36). Or, ar fi fost o greşeală (37) să dea vrabia

(38) din  mână (39) pe cioara (40) de pe gard.

şedea pe o bancă (3) la soare (4), în grădina (5) sa,

aproape de râul (6) ce curgea printre copaci (7) şi

supraveghea gâscanul (8) şi găinile (9). El privea un copil

(10) care trece pe şosea (11) prin faţa cafenelei (12) de

lângă gară (13) îndreptându-se spre şcoală (14). Elevul

(15) îşi uitase mănuşile (16), şapca (17), mantaua (18) şi

ghiozdanul (19) dar sufla fără grijă (20) într-o trompetă

(21) şi fâlfâia un steag (22). El purta, legată cu o curea (23)

de gât (24) o mic tobă (25) vopsită în culori (26) vii dar nu

o putea folosi. din  casă (27) de după perdea (28) rudele

(29) şi îndeosebi fratele (31) mai mic îl urmăreau cu

atenţie pe micul şcolar (32).

După cum se observă cu uşurinţă proba are atât o variantă de tip reproducere şi una de

tip reconoaştere. Ambele se pot utiliza, doar psihologul stabileşte ce variantă va folosi.

PROBA REY deţine etaloane pe populaţie românească.

Tabel cu etaloanele probei de memorie rey (15 cuvinte)

Nivel de instrucţie Etapele probei şi stimulii reţinuţi

  I II III IV V

Nivel scăzut de şcolaritate 4 6  8 10  12

Nivel mediu şi bun de şcolaritate 6 8 10 12 13,9

Exemplificarea cu acest tip de probe reprezintă un model de folosit pentru că probele au etaloane pe

populaţie românească. Trebuie ştiut că există alte numeroase probe (doar unele etalonate) care sunt

interesante şi pot tenta orice psiholog. Ele pot fi cunoscute şi doar după eforturi de validare şi etalonare

pot intra în patrimoniul psihodiagnozei clinice din România. În acelaşi timp, ţinem să subliniem că

Page 84: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

fragmente din alte probe sunt utilizate pentru investigarea funcţiei mnezice la normali şi la bolnavi – din

diverse clinici medicale.

Atenţia este o activitate care face parte integrantă din  psihismul uman, necesară reflectării lumii reale.

Ea reprezintă un nivel optimal de desfăşurare a diverselor forme de reflectare a realităţii. Poate fi înţeleasă

ca funcţie psihică de orientare şi concentrare a activităţii umane asupra unor obiecte sau fenomene, care

sunt reflectate la un moment dat mai clar, mai precis. Zlate M. (1994) arată că psihologii au oscilat în

aprecierea atenţiei drept „activitate”, „stare”, „condiţie”, „proces” etc., unii asimilând-o cu „setul”, alţii cu

„vigilenţa”. „Atenţia este mai mult decât vigilenţă crescută, ea constă în orientarea selectivă a percepţiei,

iluminând obiectele şi ajutându-ne să le cunoaştem cât mai adecvat” (M. Zlate, 1994).

Sunt obiecte şi fenomene care ne atrag atenţia fără un efort conştient, fără nimic special din partea

noastră, iar altele nu reuşesc aceasta. Când are loc o orientare şi concentrare neintenţionată, fără efort de

voinţă a activităţii psihice vorbim de atenţia involuntară. Cauzele care o provoacă sunt în genere

grupate în două categorii:

a.    particularităţile intrinseci ale obiectelor;

b.    însemnătatea care o prezintă obiectele şi fenomenele pentru persoana respectivă.

Particularităţile stimulilor se referă la: intensitatea acestora, schimbarea şi intermitenţa lor, caracterul

neobişnuit, neaşteptat al unui obiect sau fenomen, interesele şi cunoştinţele omului ca şi starea

organismului în general şi a scoarţei cerebrale în special.

� Intensitatea stimulentului presupune apariţia pe scoarţă a unei excitaţii puternice care va domina

celelalte punct excitabile din  scoarţă (o detunătură, un fulger, o explozie, o reclamă luminoasă, scrisă cu

litere mari va atrage obligatoriu atenţia).

� Schimbarea şi intermitenţa stimulilor  ne arată că atenţia involuntară apare la modificări şi nu la �

stimulare continuă, monotonă. Ca să atragem atenţia putem să creştem ori să reducem intensitatea

vorbirii (farurile din  porturi se aprind şi se sting intermitent; planşele şi diagramele din  clasă nu trebuie să

rămână ore în şir pe perete pentru că îşi pierd funcţionalitatea, nu mai atrag atenţia elevilor şi studenţilor).

� Caracterul neobişnuit, neaşteptat este, de asemenea, o condiţie care atrage involuntar atenţia.

Frecvent profesorii cu experienţă pun întrebări neaşteptate în cadrul expunerii pentru a stimula atenţia

Page 85: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

cursanţilor. Stimulii, cu toate calităţile lor, dacă nu au un caracter neobişnuit, provoacă reflexul de

orientare. Invers, repetarea unor situaţii identice, neîntărite, duce la stingerea reflexului de orientare şi

atenţia nu mai este atrasă.

� Stimulii care au o anumită importanţă pentru organism (fie pozitivă, fie negativă)

pentru activitatea şi preocupările omului reuşesc să atragă atenţia. Adolescenţii sunt preocupaţi,

interesaţi de radiofonie, calculatoare, aero-modelaj, cibernetică, fapt ce va face ca activitatea lor să se

concentreze pe interese utile.

� Starea generală a organismului şi a scoarţei cerebrale în special poate influenţa orientarea atenţiei.

Obişnuit, un om flămând va reacţiona la orice stimulent legat de satisfacerea senzaţiei de foame şi care în

alte condiţii poate rămâne neobservat.

Atenţia involuntară este, în general, de scurtă durată, ea este necesară în procesul de cunoaştere, dar

nu este suficientă pentru buna desfăşurare a activităţii umane.

Când trebuie să fim atenţi la anumite obiecte ori fenomene timp îndelungat, va fi nevoie de un efort de

voinţă.

Atunci apare atenţia voluntară, un construct care se instalează doar ca urmare a existenţei intenţiei

noastre şi a efortului involuntar.

O dată cu apariţia atenţiei voluntare omul se antrenează pentru menţinerea ei, întrucât în procesul muncii,

al activităţii sunt şi unele momente dificile, plictisitoare, care prin ele însele nu pot atrage atenţia. Pentru

atingerea unui scop, pentru obţinerea unor rezultate, insul trebuie să treacă peste ceea ce îl distrage,

trebuie să se concentreze. În acest caz, sarcina pe care o formulăm conştient (cu ajutorul cuvântului) este

aceea care realizează orientarea activităţii de reflectare, mărind valoarea de semnalizare a unor stimuli,

actualizând anumite conexiuni şi inhibând alte legături care nu sunt conexe cu sarcina dată. Notăm faptul

că în anumite împrejurări efortul de orientare şi concentrare a activităţii noastre într-o direcţie necesară se

poate realiza şi prin intermediul limbajului interior (omul singur îşi propune să fie atent, fie explicit, fie

mijlocit).

Page 86: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Atenţia voluntară şi cea involuntară nu sunt strict delimitate. În timpul activităţii umane, în mod

frecvent, cele două forme de atenţie se întrepătrund prin grade de trecere de la involuntar la momentul

conştient, la efort.

De asemenea, cele două forme de atenţie se pot transforma una în cealaltă. În timpul activităţii şcolare şi

universitare se poate observa această trecere: când un subiect – elevul, studentul – începe studiul unei

probleme (cu efort voluntar) participă atenţia voluntară. Treptat dificultăţile iniţiale sunt depăşite, apare

interesul, satisfacţia şi se instalează un fel de atenţie de tip involuntar. Acest fel de atenţie este uneori

denumită de către unii psihologi atenţie postvoluntară. Se notează că procesul este posibil şi în sens

invers.

Interviul – metodă în psihodiagnoza clinică

Principiile aplicate pentru a estima fidelitatea şi validitatea testelor pot fi, de asemenea, folosite pentru

a evalua interviurile. După realizarea unui interviu, cel care a pus întrebările îşi formulează nişte concluzii

despre persoana intervievată. Aceste concluzii, ca şi punctajele testelor, pot fi evaluate pentru a ne reliefa

nivelul lor de siguranţă şi validitate.

Dacă mai multe persoane care efectuează interviul pun întrebări aceluiaşi individ, fidelitatea de inter-

evaluare pentru datele interviului ar putea fi reprezentată de comprehensiunea care există între

concluziile diferitelor persoane care au pus întrebări. Într-un studiu care a cercetat diagnosticul

schizofreniei prin două tipuri diferite de interviuri, unul structurat şi celălalt nestructurat, Lindstrom et al.

(1994), au aflat că interviurile cu grad mai mare de structurare furnizau informaţii de mai mare încredere,

deşi conţinutul celor două tipuri de interviu era similar.

Conform descoperirilor lui Lindstrom et al. (1994), siguranţa de inter-evaluare a datelor interviului poate fi

mărită când diferitele persoane care pun întrebări iau în considerare în mod sistematic anumite chestiuni.

Luarea în considerare în mod sistematic şi cu exactitate a variatelor chestiuni ale interviului poate fi

dezvoltată în mai multe moduri. Un mod implică să-i pui pe cei care pun întrebările să completeze o scală

destinată estimării variabilelor celui intervievat  avizate la încheierea interviului. Într-un studiu, membrii

unei familii au fost intervievaţi de câţiva psihologi cu scopul de a diagnostica depresia. Conţinutul efectiv

al interviului a fost lăsat la discreţia persoanelor intervievate, deşi toţi cei care au pus întrebările au

Page 87: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

completat aceeaşi scală de rating la încheierea interviului. Realizarea scalei de rating după interviu a

îmbunătăţit siguranţa inter-evaluării.

În general, când se face un interviu cu scopul de a stabili un diagnostic, probabil

că fidelitatea şi validitatea concluziilor diagnosticului realizate pe baza datelor interviului vor creşte,

când criteriile de diagnosticare sunt clare şi specifice. Eforturile de a creşte fiabilitatea inter-evaluării

pentru stabilirea unui diagnostic sunt evidente în a treia revizuire a manualului Diagnostic and Statistical

Manual (DSM-III), publicate în 1980. Deşi ediţia anterioară DSM-II (1968) furnizase informaţii descriptive

pentru tulburările în cauză, descrierile erau inconsecvente în anumite detalii şi în unele cazuri erau destul

de vagi. Ca exemplu, prezentăm descrierea din  DSM-II pentru personalitatea paranoică:

Tipul de comportament era caracterizat de hipersensibilitate, rigiditate, suspiciune nemotivată, gelozie,

invidie, înfumurare excesivă şi tendinţa de a da vina pe alţii şi de a le atribui motive nereale. Aceste

caracteristici se amestecă adesea cu acea capacitate a pacientului de a menţine relaţii interpersonale

satisfăcătoare. Desigur, prezenţa suspiciunii însăşi nu justifică diagnosticul, de vreme ce suspiciunea poate

fi motivată în unele cazuri (American Psychiatric Association, 1968, p. 42).

 Deşi concepută cu mult timp înainte, o asemenea descriere poate fi folositoare pentru a face înţeleasă

natura tulburării, dar, din  cauza nonspecificităţii ei şi a deschiderii spre interpretare, ea nu are decât o

valoare minimală pentru a stabili un diagnostic. Făcând un efort de a susţine fiabilitatea şi validitatea

diagnosticelor psihiatrice, DSM-III (American Psychiatric Association, 1980) a furnizatinformaţii exacte

pentru diagnosticare, incluzând un anumit număr de simptome care trebuie să fie prezente, pentru

formularea unui diagnostic. Criteriile de diagnosticare pentru tulburareparanoică, de exemplu,

arătau opt moduri în care suspiciunea ar putea fi înfăţişată, dintre care cel puţin trei urmau să fie prezente

pentru a pune un diagnostic (American Psychiatric Association, 1980). Această tradiţie de a avea o

specificitate mărită în descrierile pentru punerea diagnosticului era evidentă într-o revizuire interimă a

DSM-III (publicată în 1987, numită DSM-III-R), cât şi într-o revizuire mai recentă, în DSM-IV (American

Psychiatric Association, 1994) şi poate folosi ca model psihologilor, clinicienilor pentru adecvarea

metodelor lor.

Evaluând consecvenţa concluziilor trase din  două interviuri separate de o perioadă de timp se realizează

un coeficient de siguranţă care, conceptual, este similar cu un coeficient de siguranţă al unei testări-

retestări. De exemplu, gândiţi-vă la un studiu făcut pentru a măsura siguranţa unui interviu

Page 88: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

semistructurat pentru diagnosticarea alcoolismului, ca şi a tulburărilor co-existente în mod frecvent

(precum dependenţa de substanţă, abuzul de substanţă, depresia şi tulburările referitoare la

personalitatea antisocială). Autorii au găsit că unele tulburări (dependenţa de substanţă şi depresia) au

fost diagnosticate cu o siguranţă mai mare şi prin testare/retestare decât alte tulburări (abuzul de

substanţă şi tulburare referitoare la personalitate antisocială; Bucholz şi alţii, 1994).

Valabilitatea criteriului pentru concluziile trase pe baza interviurilor este la fel de mult în atenţia

psihometricienilor ca şi valabilitatea criteriului pentru concluziile trase pe baza datelor testului. Măsura în

care descoperirile sau concluziile celui care pune întrebări sunt în acord cu alte rezultate ale testelor sau

cu alte dovezi legate de comportament se reflectă în valabilitatea concluziilor stabilite pe criterii. În acest

context, un studiu care a comparat acurateţe a două instrumente diferite de evaluare: un test obiectiv şi

un interviu structurat – au fost folosite pentru a prezice comportamentul celor eliberaţi condiţionat. Harris

(1994) a conchis că interviul structurat a dat dovadă de mai multă acurateţe în prezicerea criteriului

(comportamentul ulterior al celor eliberaţi condiţionat) decât testul. În alt studiu, acesta având drept

criteriu raportarea cu acurateţe a folosirii drogurilor de către subiect, testele tip „creion-hârtie” a fost de

asemenea comparat cu interviul. S-a dovedit că testul scris este mult mai valid, din  punct de vedere al

criteriului, decât interviul, poate pentru că oamenii sunt mai dispuşi să recunoască în scris de exemplu 

consumul ilegal de droguri decât să recunoască într-un interviu „face to face” (McElrath, 1994).

Între aspectele psihometrice ale interviului trebuie să ne amintim că un interviu este o interacţiune

dinamică între doi sau mai mulţi oameni. Natura şi forma specifică oricărui interviu sunt determinate de

mulţi factori, precum trimiterea la persoane calificate pentru interviu, cunoaşterea unor elemente ca:

natura, calitatea şi cantitatea informaţiilor despre mediul social, constrângeri de timp sau mediul în care se

face interviul, voinţa sau capacitatea celui intervievat să răspundă. Factorii culturali pot, de asemenea, să

aibă un rol important în această interacţiune dinamică.

Aspecte culturale ale interviului

În genere mult utilizat, tinzând să se  banalizeze interviul bine conceput, gândit şi adaptat rămâne cu toate

criticile aduse un veritabil instrument în mâna psihologului din clinică.

Când un interviu este făcut în vederea pregătirii pentru consiliere sau psihoterapie, poate fi folositor să se

cerceteze un număr de probleme legate de cultură. Acestea ar putea  fi:

Page 89: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

în ce măsură se simte subiectul diferit de alţi oameni şi în ce măs� ură este aceasta o problemă?

dacă există conflicte, care sunt cele evidente cu privire la motivaţia de asimilare versus încrederea într-o �

anumită cultură?

În ce măsură subiectul se simte diferit ca individ faţă de grupul cultural cu care el/ea se ident� ifică cel mai

mult?

Ce rol joacă rasa sau prejudecata ca obstacol în calea adaptării subiectului?�

Ce rol joacă standardele culturii dominante (precum farmecul fizic) în adaptarea acestui subiect?�

În ce mod factorii legaţi de cultură afectează sentime� ntele de utilitate ale subiectului? Există un potenţial

pentru sentimentul de pierdere culturală sau dezrădăcinare şi pierdere a moştenirii native depinzând de

eforturile de asimilare? De asemenea, ar putea fi adecvate întrebări legate de sănătatea fizică, mai ales

dacă subiectul este dintr-un grup cultural care are tendinţa dovedită de a-şi exprima tulburarea emoţională

prin simptome fizice (Cheung & Lau, 1982; Kleinman & Lyn, 1980).

Fie că foloseşte un interviu, un test, fie că foloseşte alte instrumente de evaluare cu o persoană supusă

evaluării care este diferită cultural, evaluatorul trebuie să sesizeze răspunsurile psihopatologice care pot fi

destul de obişnuite într-o anumită cultură. De exemplu, afirmaţiile de implicare a spiritului nu sunt

neobişnuite în unele grupuri de americani nativi deprimaţi (Johnson & Johnson, 1965), ca şi în alte grupuri

(Matchett, 1972). Concluziile diagnosticării şi judecăţile făcute ar trebui să încerce să distingă adevăratele

probleme psihologice şi de comportament de comportamentul care poate fi anormal după standardele

culturii dominante, dar poate fi normal după standardele culturii celui evaluat. Pentru a avea o valoare

maximă, rapoartele de evaluare ar trebui să meargă dincolo de ceea ce se stabileşte prin diagnostic.

Rapoartele ar trebui să furnizeze o prezentare foarte detaliată a problemei care există, cât şi a tipurilor

specifice de intervenţie recomandate.

Date despre antecedentele care alcătuiesc fişa

Datele biografice şi altele necesare despre cel evaluat pot fi obţinute intervievându-l pe acesta şi/sau alte

persoane importante din  viaţa persoanei respective. Sursele suplimentare includ fişele din  spital, de la

şcoală, de la locul de muncă şi alte documente necesare. Toate aceste date sunt combinate într-un efort

de sinteză pentru a obţine o înţelegere asupra celui evaluat, incluzând introspecţii ale tipurilor de

Page 90: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

comportament observate[1]. Datele astfel strânse pot fi extrem de valoroase în  ajutarea terapeutului de a

dezvolta un context semnificativ în care să interpreteze datele din  alte surse, precum transcrierile unui

interviu şi rapoartele testării psihologice.

Probe psihologice

Clinicienii şi consilierii au ocazia să folosească multe teste diferite în timpul practicii lor şi aproape toate

testele pe care le-am descris ar putea fi folosite, în mod imaginabil, în evaluarea clinică sau de consiliere.

Adesea, unei persoane evaluate i se fac mai multe teste. Sintagma folosită pentru a descrie grupul de

teste făcute unei persoane este „bateria de teste” („test battery”).

Bateria de teste psihologice

Probabil cuvântul „batter” se referă la un amestec de lichide care conţine un număr de ingrediente.

Oarecum similară ca înţeles cu definiţia lui „batter” este una dintre definiţiile cuvântului „battery”: un

sortiment bogat sau o grupare de lucruri asemănătoare care sunt folosite împreună. Când evaluatorii

psihologi vorbesc despre „baterie” se referă la un grup de teste făcute toate, împreună, cu scopul de a

aduna informaţii despre un individ, dintr-o varietate de instrumente.

O baterie de teste de personalitate se referă la un grup de teste de personalitate. O „baterie de teste

proiective” se referă, de asemenea, la un grup de teste de personalitate, deşi acest termen este mult mai

precis, pentru că ne spune, suplimentar, că bateria este limitată la tehnici proiective (precum Rorschach,

TAT, desenarea de figuri, completarea propoziţiilor sau frazelor şi teste de asociere de cuvinte). În argoul

clinicienilor, dacă un anumit tip de baterie rămâne fără o altă determinare sau dacă specialiştii se referă la

o baterie de teste prin o „baterie standard”, atunci se face referire la un grup de teste care include un test

de inteligenţă, cel puţin un test de personalitate, şi un test destinat să detecteze un deficit neurologic.

Fiecare test din  „bateria standard” îi oferă clinicianului informaţii care merg dincolo de zona precisă pe

care testul este menit să o exploreze. De aceea, de exemplu, un test de inteligenţă poate da informaţii nu

numai despre inteligenţă, ci şi despre personalitate şi despre funcţionarea neurologică. Şi invers, informaţii

despre inteligenţă şi despre funcţionarea neurologică pot fi adunate din  datele testului de personalitate (şi

aici ne referim în mod specific la teste proiective mai degrabă decât la un inventar de personalitate).

Insistenţa asupra folosirii a o baterie de teste şi nu doar un singur test în evaluarea pacienţilor a fost una

dintre multele contribuţii ale lui David Rapaport .

Page 91: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Consecutiv cu folosirea unei baterii de teste care ar putea însemna folosirea mai multor teste proiective,

Rapaport a argumentat că o testare ar fi incompletă dacă nu ar exista „răspunsuri corecte sau incorecte”

la cel puţin unul dintre testele făcute. El s-a referit la un test de capacitate intelectuală. Această orientare

este reflectată în munca devenită clasică a lui Rapaport în zona evaluării clinice, Diagnostic Psychological

Testing (Rapaport et al., 1967). Ogdon (1982) este o sursă folositoare de studii din  literatura de cercetare,

care dau mostre de interpretări variate ce pot fi făcute pe baza testelor tipice folosite într-o baterie

standard.

Teste pentru diagnosticare (actualizări)

Unele teste sunt în primul rând destinate să fie de ajutor clinicienilor şi consilierilor când fac o

diagnosticare. Un asemenea grup de teste a fost dezvoltat printre alţii şi de către Theodore Millon.

Testele Millon. Inventarul clinic multiaxial Millon (MCMI, Millon, 1983) are 175 de întrebări de tipul

adevărat/fals care oferă rezultate legate de trăsăturile unei personalităţi durabile, cât şi despre simptome

clinice acute. Inventarul MCMI a fost revizuit de două ori rezultând MCMI-II (Millon, 1987) şi MCMI-III (Millon

et al., 1994). MCMI-III oferă rezultate pentru 14 tipuri de scale de personalitate, care corespund tulburărilor

de personalitate din  DSM-IV. Mai sunt zece tipuri de scale clinice, incluzând scale care măsoară anxietatea

şi depresia şi patru indici de valabilitate. Asemenea informaţii pot fi folositoare în ajutarea clinicienilor de a

pune diagnostice raportate la DSM-IV multiaxial şi de a evalua rezultatul în psihoterapie. Pentru că testele

MCMI sunt destinate special pentru folosirea cazurilor clinice, standardele au fost stabilite doar pentru

oamenii cu tulburări mintale; mostra de standardizare a inclus 1000 de pacienţi, bărbaţi şi femei, cu multe

şi diferite tulburări mintale. În punctare, scorurile încă neanalizate de pe scale sunt transformate în

rezultate de evaluare de bază, care sunt punctajele standard corespunzând datelor cunoscute de

preponderenţă de diagnosticare. În versiunile anterioare ale testului, valabilitatea unora dintre scale a

preocupat investigatori independenţi. De exemplu, Millon (1983) a raportat că scala de abuz de droguri

MCMI a clasificat corect 94% din  eşantionul testat. Cu toate acestea, în cercetarea independentă a unor

oameni cunoscuţi ca abuzând de alcool şi de drog, mai puţin de jumătate din  procentul celor care au făcut

testul au fost corect clasificaţi, iar ratele de identificări pozitive (de abuz) false au fost de 50% (Bryer et al.,

1990; Marsh et al., 1988). Au fost consemnate (McCann, 1990) temeri cu privire la valabilitatea

defavorabilă a anumitor scale, mai ales când o persoană supusă testului manifestă simptome ale unor

afecţiuni psihiatrice.

Page 92: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Deşi autorii lui MCMI-III au avertizat ca acest instrument să nu fie folosit „cu nici un alt scop, decât pentru

verificarea diagnosticului sau pentru evaluarea clinică” (Millon et al., 1994, p. 5), testul pare să fi inspirat

unele strategii de intervenţie (Retzlaff, 1995a). Deşi receptat favorabil, în general, MCMI-III reţine unele

trăsături din  MCMI-II, pe care specialiştii le-au găsit controversate. De exemplu, procedura de eşantionare

folosită pentru a identifica subiecţi pentru mostra de standardizare, suprapunerea scalelor şi alte chestiuni

tehnice i-au determinat pe Haladyner şi Reynolds (1991) să caracterizeze versiunea anterioară a testului

ca „o comoară conceptuală, psihomotric undeva între un coşmar şi o enigmă” (p. 534).

Inventarul clinic pentru adolescenţi Millon (MACI; Millon et al., 1993) este o revizuire a Inventarului de

personalitate a adolescentului Millon şi o revizuire a predecesorului său, Inventarul pentru adolescenţi

Millon. Destinat folosirii adolescenţilor din  clinică, testul oferă date clinice, cât şi date legate de

personalitate, include scale de valabilitate şi de răspuns arătând prejudecăţi, şi are valoare în luarea

deciziei de diagnosticare DSM-IV. Timpul testării este un avantaj, pentru că adolescenţii vor completa cele

160 de întrebări ale testului în cca. 20 de minute. Problema acestui test este că aceleaşi răspunsuri la cele

160 de întrebări sunt folosite repetat pentru a obţine punctaje pe cele 30 de scale ale testului, majoritatea

scalelor  conţinând 30 sau mai multe chestiuni. „Ar trebui ca testul să aibă mai multe întrebări, mai puţine

scale şi/sau mai puţine întrebări per scală… aşa încât numărul mic de întrebări să nu poată fi întins atât de

mult” (Retzlaff).

În familia testelor Millon, aproximativ nou-venit este Indexul Millon pentru stiluri de personalitate (MIMPS;

Millon, 1994). Luat ca un instrument pentru evaluarea personalităţii adulte din  gama normală, MIMPS

oferă un index general de adaptare, cât şi informaţii despre cele 16 tipuri ale lui Jung. Acest test

computerizat poate oferi date de valoare individuală pentru personalul care lucrează la îndrumare

profesională şi la programe de dezvoltare pentru angajaţi.

La baza tuturor acestor teste (1968, 1981, 1986a, 1986b, 1990; Millon et al., 1961) se află concepţia lui

Millon despre două dimensiuni primare ale personalităţii. O dimensiune, de natură

comportamentală are legătură cu modurile de a obţine satisfacţie şi de a evita stresul. Cealaltă are

legătură cu un tipar general de a face faţă, care poate fi descris ca activ sau pasiv. Rezultatele

testelor Millon pot fi interpretate cu privire la aceste două dimensiuni ale personalităţii, care, la rândul lor,

pot fi interpretate conform categoriilor din DSM-IV.

Evaluarea factorilor specifici

Page 93: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

Mii de teste destinate concentrării asupra anumitor trăsături, stări, interese, atitudini şi a altor factori se

află la dispoziţia consilierilor şi clinicienilor. Aici, pentru edificare, ne concentrăm pe acela care poate fi

unul dintre cele mai folosite instrumente, exact orientate – testele menite să evalueze depresia.

Estimări/măsurări ale depresiei. Depresia este una dintre problemele mintale cele mai obişnuite şi unul

dintre motivele cele mai frecvente pentru spitalizare psihiatrică (Dean, 1985). Între 5-9% dintre femeile

adulte, între 2-3% dintre bărbaţii adulţi (American Psychiatric Association, 1994) şi între 18-35% dintre

adolescenţi (Clarizio, 1989) pot suferi oricând o depresie. Depresia clinică este un factor de risc pentru

suicid şi poate fi chiar cel mai răspândit dintre toţi aceşti factori (Silverman, 1968).

Criterii pentru diagnosticarea depresiei

Trebuie ca unul sau mai multe dintre următoarele simptome să fi fost prezente‚ în aceeaşi perioadă de

două săptămâni şi să reprezinte o schimbare faţă de purtarea anterioară; cel puţin unul dintre simptome

înseamnă fie dispoziţie deprimantă, fie pierderea interesului sau a plăcerii. Observaţie: Nu includeţi

simptomele care se datorează clar unei probleme generale de sănătate, nici iluziile distonante ale

dispoziţiei şi nici halucinaţiile.

1. Stare deprimantă aproape toată ziua, aproape în fiecare zi, aşa cum este indicat fie de raportul subiectiv

(e.g. se simte trist sau pustiit), fie de observaţiile făcute de alţii (e.g. pare temător). Observaţie: la copii şi

adolescenţi poate fi o stare de irascibilitate.

2. Diminuarea evidentă a interesului sau a plăcerii faţă de toate sau aproape faţă de toate activităţile

aproape toată ziua, aproape în fiecare zi (aşa cum este indicat fie de povestirea subiectivă, fie de

observaţiile făcute de alţii).

3. Scădere mare în greutate, când nu se ţine regim, sau îngrăşare (e.g. o schimbare mai mare de 5% într-o

lună, în greutate), micşorarea sau creşterea apetitului aproape în fiecare zi. Observaţie: la copii, luaţi în

calcul, faptul că nu câştigă în greutate, aşa cum se aşteaptă.

O recenzie literară a valabilităţii şi utilităţii clinice a monitorizării depresiei a dus la un număr de

descoperiri demne de menţionat.

Schade et al. (1998) a conchis că, în grup, instrumentele folosite pentru a depista depresia chiar

detectează o depresie clinică importantă. Unele probe au sugerat chiar că instrumentele de monitorizare

Page 94: Investigarea Personalitatii TESTE PSIHOLOGICE

au acţionat mai bine decât impresiile clinice. O excepţie este când demenţa gravă coexistă cu acea

depresie. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că instrumentele de detectare a depresiei nu aveau

specificitate şi tindeau să măsoare mai mult decât depresia. O altă descoperire-cheie a fost că „mai puţin

înseamnă mai mult” în detectarea depresiei la oameni, în general. „Pentru că instrumentele scurte cu

întrebări bine selecţionate par să acţioneze la fel de bine precum cele mai elaborate (pentru descoperirea

unui caz), conciziunea putând fi o trăsătură-cheie” (Schade et al., 1998, p. 60).

Instrumentele scurte, lungi sau intermediare sunt folosite în zone de specialitate ale practicii clinice. Unele

dintre aceste instrumente pot fi unice pentru un anumit tip de evaluare, în timp ce unele tipuri de evaluare

cer folosirea instrumentelor tradiţionale în moduri netradiţionale. Acum este cazul ca psihologii să îşi

îndrepte atenţia către evaluarea clinică în contexte speciale din ce în ce mai complexe şi mai greu de

diferenţiat acei factori determinanţi ai unei modificări comportamentale exterioare sau mai profunde.

[1] De exemplu, un studiu de caz din  literatura de specialitate, cititorul interesat este trimis la „Sicially

Reinforced Obsessing: Etiology of a Disorder în a Christian Scientist” (Cohen & Smith, 1976), în care autorii

sugerează că expunerea unei femei la Ştiinţa Creştină a predispus-o la o tulburare obsesivă. Articolul a

stârnit unele controverse şi a provocat un număr de comentarii (de exemplu, Coyne, 1976; Halleck, 1976;

London, 1976; McLemore & Court, 1977), inclusiv un comentariu al unui reprezentant al bisericii Ştiinţa

Creştină (Stolhes, 1977) – toate combătute de Cohen (1977, 1979a, pp. 76-83).