PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
1 Martie
Text: Iov 29:1-17
Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Iov
2:3
UNUL DINTR-UN MILION
In anul 1984, ziarele au descris condiţia cumplită a unui copil
din capitala Mexicului. Băiatul de 4 ani era orfan şi suferise
arsuri deosebit de grave în urma unei explozii de gaz care a curmat
vieţile a peste 500 de persoane. Milioane de oameni au citit
istoria suferinţei lui şi, probabil, au uitat repede de el. Dar o
femeie din New York a fost adânc mişcată de fotografia acestui
copil pe care o publicase ziarul. Nu-şi mai putea lua gândul de la
el. Interesul ei a condus-o la efortul de a-l găsi, după care au
urmat doi ani de cadouri, vizite, asistenţă medicală şi, în final,
complicatul proces de adoptare. Apoi copilul a trebuit să facă faţă
unui şir lung de operaţii estetice. Dar acum avea pe cineva care îl
iubea atât de mult, cineva care se îngrijea de el până la a se
dărui cu totul pentru el. Aş putea spune că femeia aceasta este una
dintr-un milion! Istoria aceasta mi-a adus aminte de patriarhul
Iov. Adesea ne gândim la el ca la un om neprihănit, care a avut de
suferit. Dar au fost mult mai multe în viaţa sa care L-au făcut pe
Domnul să spună: „Nu e nimeni ca el pe pământl" Capitolele 29, 30
şi 31 amplifica portretul lui Iov. În aceste capitole citim despre
modul cum şi-a dovedit dragostea pentru Dumnezeu prin ajutorul dat
altora. El a fost „unul dintr-un milion" pentru orfani, văduve şi
alţi oameni aflaţi sub opresiune. Tată, vrem să-i ajutăm pe alţii.
Te rugăm dă-ne o astfel de inimă care să bată pentru Tine, pentru
ca, la fel ca Iov, să putem să ne evidenţiem şi noi ca exemple
excepţionale ale iubirii Tale pentru alţii. M.R.D. II
Sugestii de acţiune: Cere-I lui Dumnezeu să-ţi scoată în cale o
persoană aflată în nevoişi să-ţi arate modul în care o poţi ajuta
în numele lui Isus.
Apoi planifică-ţi săptămâna aceasta să faci ceva din dragoste
pentru ea -trimite-i o carte poştală de felicitare, sau cu urări de
bine, dă-i un telefon sau viziteaz-o, adu-i un cadou, sau oferă-te
s-o ajuţi la ceva.
Dragostea adevărată înseamnă să-i ajuţi în numele lui lsus pe
cei ce nu pot s-o răsplătească.
2 Martie
Text: 2 Petru 3:14-18
...să doriţi laptele duhovnicesc şi curat,...dacă aţi gustat în
adevăr că bun este DomnuL 1 Petru 2:2, 3
MAI MULT DECÂT SATISFĂCUT
Intr-una din zile, împreună cu soţia, ne-am oprit la o cofetărie
renumită, cunoscută pentru larga varitate a sortimentelor de
îngheţată. în timp ce stăteam lângă tejghea, consumând îngheţata
comandată, am început să-i studiez pe cei ce intrau în magazin.
Erau două feluri de oameni: unii care ştiau ce voiau şi alţii care
nu ştiau. Unii dintre clienţi nu ştiau ce să aleagă. Puteau studia
lista diferitelor arome şi gusturi şi le puteau examina în vitrina
frigorifică. O femeie a cerut să guste mai întâi dintr-un anumit
sortiment. După ce i s-a dat puţin ca să guste, a făcut o
strâmbătură urâtă şi s-a grăbit să arunce restul la coşul de gunoi.
Câţiva au încercat trei, patru feluri înainte de a se decide. Alţi
clienţi, ştiau exact ce doreau. Se îndreptau direct spre tejghea,
comandau şi plecau bucurându-se de alegerea făcută. Gustând mai
întâi din acel fel de îngheţată au luat mai mult „din acelaşi fel"
şi erau satisfăcuţi. Ii văd pe credincioşii în Cristos ca fiind ca
şi cei din al doilea grup. Noi am „gustat" deja din bunătatea
Domnului. Pentru că ne-am încrezut în El, acum dorim fierbinte
„laptele curat" al Cuvântului lui Dumnezeu pentru a ne hrăni mereu,
mereu. Tânjim după hrana spirituală continuă care vine prin citirea
şi studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin auzirea lui în predici
şi învăţături. Am învăţat din experienţa personală că Dumnezeu şi
Cuvântul Lui este mai mult decât satisfăcător. -
D.C.E.
Frânge-mi pâinea vieţii, o Doamne sfânt, Cum pâinile pe malul
mării ai frânt. Dincolo de pagini, Te caut cu tot ce sunt, Tânjind
de dorul Tău, o viule Cuvânt.- Lathbury
Biblia este pâinea vieţii care nu se învecheşte niciodată.
3 Martie
Text: Filipeni 1:1-14
...împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la
înaintarea Evangheliei. Filipeni 1:12
LUCRURI RELE - REZULTATE BUNE
A fi în închisoare nu este un lucru plăcut, dar poate duce la
rezultate bune. De fapt, cunosc câteva persoane care au fost
convertite în urma acestei experienţe. Apostolului Pavel nu i-a
plăcut că a fost întemniţat pentru predicarea Evangheliei, dar a
fost mulţumitor lui Dumnezeu chiar şi în închisoare. Oficialităţile
şi gardienii au auzit şi au crezut Evanghelia. Exemplul său i-a
impulsionat pe mulţi creştini să aibă un zel mai mare şi să fie
fără frică în proclamarea lui Cristos. Să ne gândim la John Bunyan.
Când a scris Călătoria creştinului, era în închisoare. Mereu,
mereu, Dumnezeu transformă situaţiile neplăcute şi dureroase în
ceva folositor. Să ne gândim numai la masacrarea lui Jim Elliot şi
a celor patru tovarăşi ai lui misionari,de către indienii Auca din
Ecuador, în 1956. Martirajul lor i-a provocat pe mulţi tineri să-şi
predea vieţile pentru slujirea misionară. El a fost un factor care
a dus ca mulţi din tribul Auca să devină creştini deosebit de buni.
Să ne gândim apoi la Joni Eareckson Tada. În adolescenţă, în urma
unui accident, a rămas paralizată. Dar azi conduce o misiune unică
şi de mare folos comunităţii creştine. Dacă eşti prins în
împrejurări potrivnice, nu te lăsa cuprins de disperare, de
auto-compasiune, sau de amărăciune. In schimb, încrede-te în Domnul
pentru a primi putere. Mii de oameni pot mărturisi cum vieţile
le-au fost schimbate în bine tocmai de vremurile rele. In ceruri,
mulţi martiri se bucură că prin moartea lor au contribuit la
înaintarea cauzei lui Cristos. Da, pentru un copil al lui Dumnezeu,
lucrurile rele pot duce la rezultate bune.
H.V.L.
Suferinţa pentru Domnul nu-i cădere ci înălţare, nu e pierdere
în viaţă, ci-i câştigul cel mai mare. Traian
Dorz
Dificultăţile vieţii sunt lăsate să ne facă vieţile mari bune,
nu pline de amărăciune.
4 Martie
Text: 1 Regi 3:3-14
Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de
la Dumnezeu, ...şi ea îi va fi dată. Iacov 1:5
RUGĂCIUNEA PENTRU ÎNŢELEPCIUNE
Împăratul Solomon şi-a dat seama că dacă Dumnezeu nu-i va da
înţelepciune spirituală ca să guverneze Israelul, toate
capacităţile şi cunoştinţele sale omeneşti nu-i vor fi de mare
folos.
Oliver G. Wilson a spus: „Rugăciunea umple neputinţa omenească
de omnipotenţa lui Dumnezeu şi-i deschide noi porţi realizărilor
sale. Ea îl face pe slab puternic şi pe cel simplu înţelept".
Abraham Lincoln a simţit o mare nevoie de înţelepciune în timpul
Războiului Civil din America. Un prieten apropiat a scris: „Am
petrecut trei săptămâni la Casa Albă ca oaspete al preşedintelui.
Intr-o noapte - chiar înaintea bătăliei de la Bull Run - eram
obosit, nu puteam dormi. Din dormitorul lui Lincoln auzeam tonul
scăzut al vocii lui. Privind prin uşa uşor întredeschisă, am văzut
ceva ce n-am să uit niciodată. Înaltul şef executiv era
îngenuncheat în faţa Bibliei. Nu ştia că voi auzi agonia rugăciunii
când zicea: „O, Dumnezeule mare şi atotputernic, care ai ascultat
rugăciunea lui Solomon când s-a rugat şi a strigat la Tine pentru
înţelepciune, ascultă-măl Nu pot conduce acest popor. Nu pot
conduce afacerile acestei ţări fără ajutorul Tău. O Doamne,
ascultă-mă şi salvează această naţiune". Răspunsul pe care l-a
primit este acum istorie, pentru că Uniunea a fost salvată. În loc
să te bizui pe înţelegerea ta, credinciosule, admite lipsa
înţelepciunii şi a puterii personale pentru atingerea scopului
ce-ţi stă în faţă. Cere cu umilinţă înţelepciunea care vine de sus.
Dumnezeul care 1-a auzit pe Solomon şi pe Lincoln te va asculta
şi-ţi va răspunde. -H.G.B.
Ruga mea mi-o înalţ la bunul Dumnezeu, Voinţa Lui e mai bună
decât dorul meu. Şi sigur sunt că de la El primesc Mai mult decât
ştiu cere, sau gândesc.
-Hickok
Răspunsurile lui Dumnezeu sunt mai înţelepte decât rugăciunile
noastre.
5 Martie
Text: 2 Corinteni 8:1-15
..să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a
zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti". Fapte 20:35
BENEFICIILE DĂRNICIEI
Dumnezeu este mulţumit când copiii Săi împărtăşesc din
binecuvântările lor materiale altora, dar El vrea ca ei s-o facă
dintr-o inimă plină de recunoştinţă şi din motive curate. Nu
trebuie să fie generoşi numai pentru a câştiga atenţia altora sau
pentru a-şi satisface eul. Dărnicia nu trebuie să fie făcută „cu
părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte
Dumnezeu" (2 Corinteni 9:7). D.L. Moody, în cartea sa: „Nestemate
de fiecare zi", a spus că în urma marelui incendiu din Chicago din
1871, s-a dus la New York pentru a solicita fonduri pentru
victimele focului. Când a sosit, a fost prezentat unui om bogat,
despre care i s-a spus că este deosebit de generos. Impresionat de
marile nevoi din Chicago, i-a dat lui Moody un cec cu o sumă
importantă de bani. După aceea, i-a dat lui Moody adresele altor
oameni bogaţi din acea zonă, care au dat şi ei sume importante de
bani. Când Moody voia să plece, i-a strâns mâna omului şi a făcut
următorul comentariu: „Dacă veţi trece într-o zi prin Chicago, vă
rog să mă căutaţi. Am să fac totul să vă reîntorc binefacerea".
Omul a răspuns: „Domnule Moody, nu mă aştepta. Fă ceea ce ţi-ai
propus primului om cu care te vei întâlni". Comentând experienţa,
Moody a spus: „N-am să uit niciodată remarca aceea. Avea aureola
Samariteanului milostiv". Omul acela era dătătorul pe care-l
iubeşte Dumnezeu. Mişcat de nevoile altora, el dă cu bucurie pentru
a le alina suferinţele. Putem fi siguri că el a beneficiat cel mai
mult, deoarece Domnul Isus a spus: „Este mai bine să dai decât să
primeşti". El a primit cea mai mare
binecuvântare! R.W.D.
Nu în a primi, sau a avea Ci în a da e fericire. Când plăcere
alta n-ai, de ea Te-i bucura în nemurire.
- Anonim
Mâna care dă, adună.
6 Martie
Text: Ioan 14:1-6
Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce
şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan
14:3
CERUL - O SPERANŢĂ SIGURĂ
Cei mai mulţi dintre oameni vor să meargă în cer. Ei speră că,
într-o zi, cumva, vor intra pe „porţile de mărgăritar". Dar
cuvântul speranţă, aşa cum este folosit în Biblie, este mult mai
mult decât o dorinţă puternică. El înseamnă „aşteptări sigure." El
nu lasă loc îndoielii. Aceasta a fost speranţa care i-a umplut
inima lui Rowland Hill, predicatorul din Londra care a exercitat o
puternică influenţă în a doua parte a secolului al 18-lea, atât
prin predicile pe care le-a ţinut în aer liber, cât şi prin acelea
din Surrey Chapel. Ultima dată când Hill a predicat în biserica
aceea, a rămas după terminarea serviciului până ce au plecat toţi,
în afară de îngrijitorul clădirii. In timp ce se plimba încoace şi
încolo pe culoarul dintre bănci, îngrijitorul I-a auzit repetând cu
profundă convingere cuvintele unui imn: „îl voi vedea acolo, O cât
este de frumos! El nu va fi în glorii şi să mă lase jos". De unde
avea Rowland Hill o asemenea nădejde? Pentru că experimentase ceea
ce spune un alt verset al cântării: „In locul meu pe cruce, Isus
purtă păcatul. Şi-acum sunt liberi, şi robul şi chezaşul".Da, noi,
cei care ne-am încrezut în Cristos, avem siguranţa că vom merge în
paradis. Putem spune: „El a murit în locul meu - luând asupra Sa
mânia Dumnezeului sfânt şi drept - şi acum Dumnezeu mă vede pe
deplin identificat cu Fiul Său". Ne putem bizui pe cuvintele lui
Isus spuse ucenicilor Săi: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc,
Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să
fiţi şi voi". Aceasta este o siguranţă pentru orice creştin.
Nădejdea noastră că vom merge în ceruri este o speranţă sigură.
P.R.V.
Sunt al Lui şi cred făgăduinţa Sa: Toţi ne-om strânge iar, la al
vieţii râu curat, In sfânta, glorioasa-mpărăţie, Şi greul vieţii
fi-va un trecut uitat. - Smith
Să fii salvat aici înseamnă să fii în siguranţă dincolo.
7 martie
Text: 1 Tesaloniceni 5:12-22
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile...
1 Tesaloniceni 5:18
PUTEA FI ŞI MAI RĂU
Expresia „pentru toate lucrurile" acopere un teritoriu imens, în
special atunci când definim împrejurările vieţii în care suntem
îndemnaţi să aducem mulţumiri lui Dumnezeu. Foarte repede includem
acele binecuvântări şi lucruri bune care fac viaţa plăcută.Dar ce-i
cu suferinţa? Putem să fim mulţumitori lui Dumnezeu în suferinţe şi
necazuri? Da, chiar în situaţiile potrivnice ale vieţii, Ii putem
mulţumi lui Dumnezeu că nu sunt mai rele de cum sunt. La anii
bătrâneţii, preşedintele James Madison a suferit de mai multe
dureri contra cărora lua diferite medicamente. Se spune că un
prieten al preşedintelui din altă ţară i-a trimis o cutie cu
pastile fabricate din diferite plante, care erau unul din remediile
folositeîn propriul său cămin şi l-a rugat pe preşedinte să-i scrie
dacă erau bune la ceva. După o vreme, a primit una din scrisorile
lui Madison scrisă cu multă migală şi caligrafiată graţios, în
stilul binecunoscut al preşedintelui. Scrisoarea spunea cam aşa:
„Dragul meu prieten,îţi mulţumesc foarte mult pentru cutia cu
medicamente. Le-am luat pe toate; deşi nu pot spune că mă simt mai
bine pentru că le-am luat, totuşi este foarte posibil să fi fost
azi mult mai rău dacă nu le-aş fi luat".Pentru un creştin un astfel
de răspuns este mai mult decât o remarcă amabilă. Nu contează cât
ai pierdut, întotdeauna a mai rămas ceva. Nu este adevărat oare
atunci când condiţia noastră este lipsită de orice speranţă? La
gura prăpastiei, Dumnezeu îşi întinde mâna reasigurindu-ne că
întotdeauna ne putem baza pe El. Nu ne va lăsa să cădem. Nu e de
mirare că apostolul ne sfătuieşte să mulţumim lui Dumnezeu „pentru
toate lucrurile". El ştia că Dumnezeu lucrează întotdeauna spre
binele nostru. D.J.D
Putem să-I mulţumim în orice lucru
Şi să spunem: „Să se facă voia Ta".
Dumnezeu lucrează să ne facă
După chipul şi asemănarea Sa.- D.J.D-
Nu murmura că nu capeţi ceea ce doreşti,Fi mulţumitor că nu
primeşti ceea ce meriţi.
8 Martie
Text: Ioan 1:35-42
El, cel dintâi a găsit pe fratele său Simon.... Şi l-a adus la
Isus... Ioan 1:41, 42
ADUCEŢI-I LA ISUS
In cartea sa „Cei doisprezece", Leslie B. Flynn a scris despre
un om de afaceri care, intrând într-un restaurant, a observat un
copil care privea înăuntru cu năsucul turtit de vitrina
localului.„Ti-e foame?" a întrebat omul. Copilul a răspuns timid:
„Sigur că da, domnule". Omul l-a luat cu el înăuntru şi a comandat
o porţie bună de mâncare pentru el. Dar în loc să mânânce, copilul
se tot uita afară, arătând puţin interes mâncării delicioase ce-i
fusese pusă în faţă. Omul l-a bătut pe umăr: „De ce nu mănânci? Ai
spus că ţi-e foame". Copilul i-a răspuns: „Vedeţi copilul acela
care se uită pe fereastră? Este frăţiorul meu mai mic. Cum pot să
mănânc când se uită la mine aşa?" Când găsim ceva care ne
satisface, vrem ca şi alţii să aibă parte de acel lucru. Aşa s-a
întâmplat şi cu Andrei, fratele lui Simon Petru. Cu toate că nu
ştim prea multe despre acest ucenic, ştim că el întotdeauna a
condus pe alţii la Isus. In primul rând l-a dus pe fratele său
Simon la Domnul (Ioan 1:41, 42). Cu câţiva ani mai târziu, l-a adus
pe băieţelul cu pâinile şi peştii (Ioan 6:8, 9). Aproape de
sfârşitul misiunii Domnului Isus, I-a spus Domnului despre nişte
greci care doreau să-L vadă (Ioan 12:20-22). Noi, cei care am
experimentat mântuirea prin credinţa în Cristos, avem o legătură
„interioară" cu Isus. Dar sunt mulţi încă „afară" care nu s-au
încrezut încă în El ca în Mântuitorul lor personal. Nu aţi vrea, la
fel ca Andrei, să răspundem nevoilor şi să facem efortul să-i ducem
la Isus? - D.C.E.
Doresc să fiu creştinul roditor Ce suflete la Tine-aduce.
Spunând mereu, oricând şi tuturor, Să-i mântui, ai murit pe
cruce. - Ozbun.
Trebuie să mergem la păcătoşi, dacă dorim ca păcătoşii să vină
la Isus,
9 Martie
Text: Psalmul 90
Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă
înţeleaptă. Psalmul 90:12
SĂ NE NUMĂRĂM BINE ZILELE
Când suntem tineri şi privim în viitor, viaţa ne pare atât de
lungă. Iţi vine greu să-ţi imaginezi că-i adevărat ceea ce spun
adesea cei mai în vârstă - timpul a trecut atât de repede încât ei
se întreabă unde s-a dus. Dar pe măsură ce înaintăm în vârstă, anii
prezentei existenţe par mai scurţi, în special comparaţi cu
eternitatea. În cartea sa: „Când râd nu fac decât să sufăr", Ethel
Barrett relatează o povestire despre o profesoară de liceu din Los
Angeles care avea o metodă unică prin care îşi stimula elevii să
gândească. Din când în când, scria pe tablă scurte mesaje care nu
aveau nici o legătură cu lecţia în care elevii erau implicaţi.
Într-o dimineaţă, când elevii au intrat în clasă, au văzut scris pe
tablă numărul: 25.550. In final, un elev a ridicat mâna sus şi a
întrebat ce reprezintă numărul scris pe tablă. Ea le-a explicat
astfel: cifra de 25.550 reprezintă numărul de zile din viaţa unui
om care trăieşte 70 de ani. Profesoara voia să-şi impresioneze
elevii în legătură cu scurtimea vieţii. Redusă la numărul zilelor
şi nu al anilor, viaţa pe care ne-o petrecem pe pământ nu mai suna
atât de lungă pentru ei. Acest fapt subliniază ceea ce spunea lacov
despre viaţă: „Nu este decât un abur, care se arată puţintel şi
apoi piere" (lacov 4:14). De aceea, este important să folosim toate
ocaziile ca să-L slăvim pe Dumnezeu, să slujim altora şi să-L
proclamăm pe Cristos. Timpul nostru pe pământ este limitat. Să-l
folosim cu înţelepciune! R.W.D.
Nu-mi pare rău, Isus, de anii Jertfiţi pentru calvarul Tău, Dar
şi de-o clipă ce-mi ia lumea Din inimă îmi pare
rău. Traian Dorz.
Nu cheltui timpul, investeste-L!
10 Martie
Text: Proverbe 18:1-12
Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge in el şi
stă la adăpost. Proverbe 18:10
UN LOC SIGUR
Mulţi oameni sunt obsedaţi de securitatea lor personală. în anul
1930 un australian foarte bogat, alarmat de semnele că un conflict
global este inevitabil, a hotărât să-şi caute un loc sigur unde să
trăiască. A ales o insuliţă din Pacific, numită Guadalcanal.S-a
dovedit a fi cel mai râu loc de a trăi în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial. Frica de cutremure l-a făcut pe un om să se mute
din California în Ohio. Puţin după aceea, casa i-a fost complet
distrusă de o furtună. Un tâmplar, temându-se să nu fie sărac la
bătrânete, a muncit zi şi noapte trăind foarte modest. Afacerea în
care şi-a investit banii a dat faliment şi a pierdut totul. Nu este
greşit să ne căutăm adăpost de bombardament, de dezastrele naturale
sau de sărăcie. Dar primul interes ar trebui să fie siguranţa
noastră spirituală, şi pentru aceasta există un singur loc sigur.
Este „numele Domnului," pe care scriitorul Proverbelor îl numeşte
„un turn tare". In vremea aceea, oamenii fugeau la turnuri foarte
bine fortificate pentru a se adăposti din calea atacului
duşmanilor. Din această cauză, el a folosit această figură de stil
pentru a descrie numele lui Dumnezeu, care reprezintă tot ceea ce
este Dumnezeu - Atotputernic, Sfânt, Creatorul iubitor şi
Susţinătorul tuturor lucrurilor. Când ne punem încrederea în Isus,
suntem la adăpost faţă de condamnare pentru păcatele noastre.
Numele Lui este „Mântuitorul". In timp ce păstrăm legătura intimă
cu El, prin reînnoirea zilnică a consacrării noastre şi căutarea
sinceră de a-I asculta poruncile, primim în adâncul fiinţei noastre
un profund sentiment al siguranţei. Creştinul ascultător cunoaşte
bucuria de-a fi în siguranţă pentru eternitate. - H.V.L.
Te slăvesc, Isuse Domnul meu, Şi pururi voi cânta cu bucurie.
Puterea Sângelui divin îmi e Adăpostul meu pe veşnicie.
- Stairs.
Sângele lui Cristos ne aduce siguranţă, Cuvântul lui Dumnezeu ne
face siguri de ea.
11 Martie
Text: Marcu 6:30-34
Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă
puţin. Marcu 6:31
UN ARC DESTINS
Cu toţii avem nevoie de odihnă şi relaxare. Domnul a sugerat
acest fapt atunci când le-a prescris o pauză celor 12 ucenici
obosiţi, după ce s-au întors dintr-o lungă perioadă din lucrare. In
zilele noastre, se pare că pe măsură ce avem mai multe aparate
pentru economisit timp, vom avea tot mai multă vreme pentru
reîmprospătarea şi reînnoirea resurselor fizice şi spirituale. Cu
toate acestea, uităm să ne facem timp suficient pentru odihnă. O
legendă greacă spune că un cetăţean al Atenei antice, l-a văzut pe
marele şi binecunoscutul povestitor, Esop, jucându-se în stradă cu
nişte copilaşi. Observatorul a râs şi şi-a bătut joc de Esop pentru
comportamentul lui lipsit de demnitate. În loc să-i răspundă, Esop
a luat un arc cu care se jucase imitând un istrument cu coarde. A
destins arcul şi l-a pus jos pe pământ. Apoi i-a spus criticului
atenian: „Acum, răspunde la ghicitoare, dacă poţi, şi spune-ne
despre ce vorbeşte acest arc destins". Omul n-a putut să spună
nimic. Nu avea nici o idee ce însemna acest lucru. Esop a explicat:
„Dacă ţii tot timpul arcul încordat, în cele din urmă se va rupe;
dar dacă îl laşi slobod, va deveni mult mai potrivit atunci când
vrei să-l foloseşti". Acelaşi lucru se petrece cu oamenii. De
aceea, avem nevoie să ne facem vreme pentru odihnă - când arcul
vieţii se poate relaxa. Dumnezeu „S-a odihnit de toată lucrarea
Lui" (Genesa 2:3). N-ar fi bine să-I urmăm exemplul? Începe prin a
pune deoparte un timp special, în fiecare zi, pentru a te relaxa şi
a-ţi reînnoi forţele. Nu poţi face tot ce este mai bun pentru
Domnul dacă nu te odihneşti puţin. - P.R.V.
Aveam nevoie de pace şi m-a luat de-o parte La umbra unde-n
linişte puteam vorbi, Departe de larma, mulţimii agitate Să-I pot
în taină Cuvintele de foc sorbi. - Mortenson
Timpul în serviciul Domnului cere pauze pentru reînnoirea
forţelor.
12 Martie
Text: Efesem 4:7-16
...credincioşi adevărului în dragoste, să creştem în toate
privinţele, ca să ajungem, la Cel ce este Capul, Cristos. Efeseni
4:15
ADEVĂR: MANEVRAŢI CU ATENŢIE!
Intr-un articol publicat de revista „Moody Monthly", intitulat:
„Să fim pe deplin cinstiţi", Calvin Miller îşi aduce aminte de o
femeie din biserica pe care o păstorise, care se supărase foarte
rău pe el pentru că nu l-a pus pe fiul ei să cânte mai multe
cântări în biserică. îşi însemnase într-un caiet fiecare ocazie în
care Miller a procedat faţă de ea într-un fel care „nu era în
spiritul lui Cristos". Câteva luni mai târziu, i-a arătat tot ce-i
făcuse, lucruri care o ofensaseră. Miller a spus: „Ceea ce m-a
uimit cel mai mult era că lista ei era aproape în întregime
adevărată. Nu scrisese nimic ce nu era adevărat, dar ceea ce
scrisese nu era deloc amabil". Vorbind adevărul fără dragoste poate
sluji cauzei răului, fie că o facem când predicăm sau când învăţăm
pe alţii Cuvântul lui Dumnezeu, când mustram un credincios, sau
când ne disciplinăm copiii. Adevărul poate fi devastator. Când este
îmbrăcat cu dragoste, atunci el elimină eroarea, zideşte încrederea
şi promovează binele altuia. Calvin Miller afirmă: „Adevărul
răutăcios strigă ca un învingător. Adevărul iubitor plânge că
trebuie să-şi confrunte fratele în greşeala lui. Adevărul răutăcios
calcă falnic de puterea sa. Adevărul iubitor plânge deoarece
corectarea ce i-a fost inspirată va provoca dureri pentru o vreme.
Adevărul răutăcios strigă: „Şahmat, eşti bătut!" Adevărul iubitor
şopteşte: „Te corectez cu aceeaşi durere ce o simţi şi tu. Dar când
durerea se va termina ne vom bucura împreună că am servit atât
cinstei cât şi dragostei". Duhul adevărului lui Dumnezeu ne cere să
spunem adevărul, dar să nu-l spunem fără dragoste. Numai când ne
vom preda limba Lui vom putea manevra adevărul cu multă grijă.
D.J.D.
la-mi limba, Doamne, şi a Ta să fieŞi dă-mi în viaţa-ceasta unic
ţel,Să spun doar adevărul din iubire, La toţi cei mari şi mici, la
fel. - D.J.D.
O bucăţică de dragoste este singura momeală în stare să pună
frâu limbii.
13 Martie
Text: Psalmul 100
Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile
Lui! Psalmul 100:4
ÎNCHINAREA ACTIVĂ
Pastorul Ray Stedman, în cartea sa „Psalmii populari ai
credinţei", spune că ar dori ca toţi cei ce merg la biserică să
aibă ocazia să stea la amvonul bisericii şi să privească spre sală
în timpul unei predici. El spune că, în timp ce cei mai mulţi din
audienţă par să dea atenţie predicatorului, un număr destul de mare
din ei au mintea în altă parte. Stedman scrie: „Ar fi fascinant ca
la sfârşitul unei predici să ştii unde au fost aceşti oameni!" In
legătură cu acest aspect, putem fi siguri de un lucru: Acei care
şi-au disciplinat minţile cu succes să „stea" în biserică, aceia
sunt cei mai câştigaţi în urma serviciului. Pentru ca să
obţii cel mai mare beneficiu din mersul la biserică, trebuie să
devii un participant activ. În primul rând, înainte de-a pleca de
acasă, trebuie să ne pregătim inimile. Apoi, la biserică, trebuie
să ne implicăm cu toată inima în serviciile ce se ţin - intonarea
cântărilor, rugăciunea în tăcere. În timp ce pastorul se roagă cu
voce tare, închinarea împreună cu corul, bucurându-ne de părtăşia
caldă cu ceilalţi credincioşi. In final, trebuie să ne disciplinăm
noi înşine să ascultăm, şi aceasta înseamnă să primim cu grijă,
deschis şi cu intensitate,învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu. Ar
trebui să avem o foame după Adevărul care ne linişteşte duhul, ne
înspiră închinarea, care ne face să-L lăudăm pe Dumnezeu şi care ne
îndeamnă la acţiune. Este uşor să dai vina pe pastor atunci când
părăseşti biserica descurajat şi cu un gol interior. Dar el nu
poate face totul. Trebuie să ne facem partea noastră. Cei care
beneficiază cel mai mult dintr-un serviciu, sunt cei care investesc
cel mai mult în el. R.W.D.
Casa Domnului e sfint locaş De laudă şi rugăciune. Intrând, să
fii în orice ceas Cu duh zdrobit şi gânduri bune. -
H.G.B.
O închinare activă cere o implicare activă.
14 Martie
Text: Coloseni 3:16-25
Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca
pentru oameni. Coloseni 3:23
COMPLEXUL „BĂTRÂNUL CHARLIE"
Cuvântul: „orice" din Coloseni 3:23, cuprinde o mulţime de
îndatoriri. El le cere creştinilor să fie cu toată inima în orice
efort nobil care merită să fie depus. Aceasta înseamnă că trebuie
să dăruim aceeaşi răbdare sarcinilor uşoare ca şi celor importante.
Evanghelistul Sam Jones se referea adeseori la un cal al tatălui
său, pe care-l botezaseră „Bătrânul Charlie". Când animalul era
prins la plug, se dădea înapoi şi devenea o problemă. Dar când era
înhămat la şareta cu roţi vopsite în roşu cu hamurile de lux, îşi
ridica capul sus şi era plin de vigoare şi încântare. Nu era
niciodată nevoie să-l struneşti sau să-l loveşti cu biciul. Se
părea că acestui cal îi plăcea să fie văzut cu harnaşamentele de
paradă - în special când greutatea pe care o avea de cărat era
mică. Sam Jones a spus: „Natura umană este asemănătoare acestui
cal. Unii oameni pur şi simplu nu lucrează pentru Domnul în
umilinţă. Trebuie să aibă un birou proeminent cu un titlu sonor ca
să facă ceva pentru El". Cât de contrar este acest lucru spiritului
creştin! Orice ocazie de-a aduce glorie lui Dumnezeu nu trebuie
niciodată considerată prea mică pentru a nu investi eforturile
noastre cele mai bune. Nu are importanţă cât de umile sunt
sarcinile, dacă ele fac parte din datoriile noastre, trebuie să le
vedem ca fiind lucrarea de slujire pentru Dumnezeu şi trebuie să le
facem cu bucurie, fără să ne plângem şi să căutăm satisfacerea
eului. Să nu ne dăm înapoi atunci când ne stă în faţă un lucru
dificil şi fără recompense. Făcând toate lucrurile „din toată
inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni", vom fi feriţi să nu
dobândim complexul „bătrânului Charlie". H.G.B.
Nimic nu e pierdut ce-i pentru Domnul;Chiar lucrul cel mai mic
sub soare,Când are privirea Lui aprobatoare Devine fapta lumii cea
mai mare. - Anonim
Lucrurile mici devin lucruri mari atunci când sunt făcute cu
dorinţa de a fi pe placul lui Dumnezeu.
15 Martie
Text: Daniel
1:1-16
Daniel s-a hotărât să nu se supună... Daniel 1:8
CÂSTIGAREA RESPECTULUI
In calitate de creştini, ar trebui să fim oamenii care să
câştige respectul celor necredincioşi. Dacă suntem curaţi,
cinstiţi, amabili şi prietenoşi, vom fi respectaţi chiar şi de
către aceia care au o atitudine negativă faţă de Evanghelie. Când
un muzicant profesionist, poreclit „Fericitul", s-a convertit, s-a
lăsat de cântat prin barurile de noapte şi şi-a oferit serviciile
unei misiuni. Peste câteva zile, a primit un telefon de la unul din
directorii cluburilor de noapte pe care le frecventase şi care îi
cerea să facă ceva ce i-ar fi adus foarte mulţi bani. Dar
„Fericitul" a refuzat oferta, spunându-i directorului că intenţiona
să cânte pentru misiune. „M-a felicitat, a redat mai departe
„Fericitul". Acest lucru m-a surprins. Aveam de-a face cu un om
care dorea să cânt pentru el şi care mă felicita pentru că îi
refuzasem oferta".„Fericitul" câştigase respectul omului. Daniel şi
prietenii lui erau captivi într-o ţară străină, dar nu şi-au uitat
principiile religioase. Nu puteau, cu o conştiinţă curată, să
mănânce carnea care în ţara aceea era închinată unui zeu păgân.Au
cerut să li se aducă doar legume şi apă. Supraveghetorul lor şi-a
riscat viaţa ca să onoreze această cerere. Cred că el a făcut-o din
cauza respectului pe care şi l-au câştigat ei prin comportarea lor
nobilă. Lumea priveşte cu dispreţ la creştinii care nu trăiesc
conform cu credinţa lor. De aceea trebuie să fim sinceri şi să
rămânem tari în convingerile noastre. Numai atunci vom câştiga
respectul altora. H.V.L.
Vei fi respectat atunci când lumea Va vedea credinţa în Cuvântul
Său. Deşi nu toate îţi vor accepta, Dar şti-vor că-L iubeşti pe
Dumnezeu. - D.J.D.
Când creştinii trăiesc Evanghelia, păcătoşii vor asculta ce
spune Evanghelia.
16 Martie
Text: Matei 6:1-13
Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea
oamenilor... Matei 6:1Tot aşa să lumineze şi lumina voastră
înaintea oamenilor... Matei 5:16
CARE-ŢI SUNT MOTIVELE?
Unul dintre prietenii mei are Biblia la el oriunde se duce. Unii
se întreabă dacă nu crede despre sine că este un supra-om
spiritual. Dar prietenul meu crede exact opusul. Spune că el poartă
Biblia nu din cauza unei puteri spirituale, ci tocmai pentru că
ştie cât de slab este. În timpul vieţii sale creştine a avut câteva
experienţe de „fiu risipitor", când a alunecat în păcat, şi acum
s-a hotârât, prin harul lui Dumnezeu, să umble drept cu Domnul. El
îşi imaginează că atâta timp cât poartă Biblia în mâna sa, îşi va
reaminti de atenţionările şi de promisiunile ei, astfel că se va
gândi de două ori înainte de-a cădea din nou în vechile lui păcate.
Motivul său îmi aduce aminte de cuvintele Iui Isus din Matei 6.
Deşi acolo El vorbeşte despre facerea de bine, El enunţă principiul
potrivit căruia este greşit să faci paradă de credinţa ta în public
(v. 2). Pe de altă parte, El ne învaţă şi în Matei 5:14-16, că este
important ca alţii să vadă mărturia credinţei noastre. Cheia
înţelegerii acestei contradicţii aparente, este motivaţia. Dacă
dorinţa noastră este să facem binele - să dăm lumină - atunci
acţionăm în spiritul lui Cristos. Dar dacă dorinţa noastră este să
„părem" neprihăniţi - să atragem atenţia - atunci avem un motiv
greşit. Sunt atât de mulţumitor lui Dumnezeu pentru viaţa
prietenului meu. Prin faptul că poartă Biblia la el oriunde se
duce, poate fi interpretat greşit, dar motivul acestei acţiuni,
este bun. El îmi aduce aminte de propriile mele slăbiciuni şi de
nevoia mea după Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 6:13). Fie ca
acţiunile noastre să reflecte nu dorinţele de a-i impresiona pe
alţii ci dorinţa să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. - M.R.D. II.
Trăim în văzul tuturor, mereu, Şi tot ce facem este pe cântar;
Motivul însă-l vede Dumnezeu, De e curat sau e
murdar. - D.J.D.
Este posibil să facem lucruri corecte din motive greşite.
17 Martie
Text: Psalmul 37:21-25
Da, mă va ucide...dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui Iov
13:15
ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU!
Am citit recent cele scrise de Allen Gardiner, despre un
misionar care a murit în Africa de Sud din cauza unor boli şi a
foamei. Referinţa atenţiona pe cititor să citească promisiunea lui
Dumnezeu că El va da hrană celui flămând (Ps. 37:19, 25; 146:7). Ea
a spus: „Dacă nu le credem pe acestea, atunci oare nu ne putem
îndoi şi de celelalte promisiuni pe care le-a făcut?" O întrebare
bună! Într-un articol cu acelaşi subiect, Stanley Baldwin dă trei
răspunsuri parţiale la această întrebare. In primul rând, oamenii
sunt cei ce falimentează si nu promisiunile divine. In al doilea
rând, unele promisiuni sunt spirituale şi nu trebuie luate literal.
În al treilea rând, unele „promisiuni" sunt afirmaţii generale ale
unor fapte, sau se adresează altora. Ele nu sunt garanţii
personale. Aceste răspunsuri poate că se aplică în unele cazuri, şi
de aceea trebuie să studiem Scripturile cu umilinţă, încrezându-ne
în Duhul lui Dumnezeu, pentru a ne călăuzi în vederea revendicării
unei promisiuni. „Dar, chiar când fac astfel, spune Baldwin, încerc
să-mi centrez credinţa în Cel ce promite şi nu în promisiune. Este
o mare diferenţă." Ne putem încrede întotdeauna că Dumnezeu va
acţiona din dragoste, dar El este şi atotcunoscător şi poate face
excepţii de la unele din regulile generale. David n-a ştiut nimic
despre Allen Gardiner atunci când a scris: „...n-am văzut pe cel
neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea" (Ps.
37:25). Asemenea întâmplări nu trebuie să ne distrugă credinţa. Cel
ce face promisiunile merită toată încrederea. El este suveran.. A-I
lăsa loc pentru a acţiona sau a ne abţine de la acţiune ne deschide
calea unui nou nivel de a ne încrede în Dumnezeu în orice
circumstanţă - chiar şi atunci când pare că promisiunea Sa a
falimentat. D.J.D.
Şi dacă-ntrebi cum e credinţa Ce m-a suit prin anii grei,
Priveşte-mi urmele şi crucea Şi-ai să-nţelegi răspunsul
ei. Traian Dorz
Când o promisiune pare că falimentează, putem, totuşi să ne
încredem în Cel ce promite.
18 Martie
Text: Psalmul 14
...toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să
facă binele, nici unul măcar. Psalmul 14:3
PORTRETUL UNUI PĂCĂTOS
Unii oameni pretind că sunt corecţi din punct de vedere moral şi
că n-au nevoie de mântuirea asigurată de Domnul Isus la cruce. Ei
se cred destul de buni să stea în faţa lui Dumnezeu pe baza
propriilor merite. Dacă aceşti oameni s-ar vedea în realiate aşa
cum sunt, aşa cum îi vede Dumnezeu, ar fi deosebit de şocaţi! H.L.
Hastings povesteşte despre o femeie care s-a căsătorit cu un
alcoolic. Bărbatul credea că „se poate lăsa" de alcool, dar cu
toate acestea se dădea în spectacole umilitoare. Intr-o zi, soţia,
i-a făcut câteva fotografii în timp ce era mort de beat. După
câteva zile, le-a pus pe masă alături de farfuria din care îşi lua
micul dejun. Văzându-le, alcoolicul a avut parcă o revelaţie. Nu
mai putea nega adevărul condiţiei în care ajunsese. Hastings a
spus: „Câţi sunt aceia care, dacă ar putea să se vadă măcar odată,
şi-ar schimba odată şi pentru totdeauna cursul vieţii". Pentru
„fotografia" făcută de Dumnezeu omului păcătos, căutaţi la Romani
3:9-18. Este o imagine tulburător de clară a ceea ce suntem în
realitate, despărţiţi de harul Lui mântuitor. Ea subliniază nevoia
de-a fi curăţiţi şi iertaţi prin sângele vărsat de Cristos. Te-ai
privit cu atenţie vreodată? Ţi-ai recunoscut adevărata înfăţişare
înaintea ochilor lui Dumnezeu şi ţi-ai pus încrederea în Domnul
Isus? El îţi va spăla toate păcatele făcând din tine o făptură
nouă. Apoi Dumnezeu nu se va mai uita la tine ca la un păcătos, ci
ca la un sfânt. R.W.D.
Odată păcatul domnea-n sufletul meu Îndepărtându-mi calea de-al
meu Dumnezeu. O, ce fericire, Isus m-a găsit; Sunt azi păcătos,
prin har mântuit. Gray
Nimic nu ne orbeşte mai mult faţă de adevăratul caracter al
păcatului decât faptul că este păcatul nostru.
19 Martie
Text: Ioan 16:23-28
Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 16:24
CERÂNDU-I CEVA LUI DUMNEZEU ÎL ONORĂM
Printre cei ce slujeau la curtea lui Alexandru cel Mare, era un
filozof faimos care avea o abilitate uimitoare dar puţini bani. I-a
cerut Iui Alexandru ajutor financiar şi acesta i-a spus că poate
scoate oricât doreşte din visteria imperială. Când a cerut o sumă
echivalentă cu 5 milioane de lei, a fost imediat refuzat. Cel
însărcinat cu visteria imperiului a verificat dacă suma aceea aşa
de mare era autorizată de împărat. Când l-a întrebat pe Alexandru
cel Mare, acesta a replicat: „Plăteşte-i imediat. Filozoful mi-a
făcut o onoare specială. Prin suma mare de bani ce mi-a cerut-o, el
dovedeşte că mi-a înţeles atât bogăţia cât şi generozitatea."
Oamenii care exercită o credinţă mare prin faptul că-I cer lui
Dumnezeu să se îngrijească de nevoile lor, demonstrează în mod
similar înţelegerea bogăţiei şi bunătăţii Lui. Un exemplu în acest
sens, este George Miiller din Anglia (1805 - 1898). La începutul
lucrării sale pentru orfani, Miiller a jurat să nu ceară bani
nimănui cu excepţia Tatălui ceresc. Nu a spus niciodată vreunei
persoane care nu era asociat cu el în această lucrare, despre
nevoile lucrării. Cu toate acestea, milioane de dolari au trecut
prin mâinile sale pentru îngrijirea acelor copii, cât şi pentru
sprijinul şcolilor creştine, al misionarilor, şi pentru
distribuirea de Biblii. Toate acestea au rezultat din credinţa sa
în Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Atunci când îi cerem ajutor lui
Dumnezeu, cerând potrivit cu voia Sa, îi spunem că noi credem în
El, şi credem că El ne poate împlini nevoile potrivit cu bunătatea
Sa fără margini. O astfel de cerere îl onorează pe Dumnezeu. -
P.R.V.
Roagă-te, copil al Domnului, te roagă,Aceasta ţi-e chemarea,
sfânta datorie.Răspunsul e a Domnului misiune; A ta-i să-I ceri
mereu, cu bucurie. - Chisholm.
Cereri mari duc la răspunsuri mari, pentru că rugăciunea mişcă
mâinile care mişcă lumea.
20 Martie
Text: Efeseni
5:15-21
... să aduceţi trupurile voastre...ca să puteţi deosebi bine
voia lui Dumnezeu cea bună...şi desăvârşită...
Romani 12:1,2
„SUNT CU TOTUL AL TĂU!"
Un arhitect a spus că cei mai mulţi clienţi care i-au cerut să
le facă proiectul unei case, aveau deja planul în minţile lor. Ceea
ce doreau era doar să li se aprobe ideile şi satisfacţia de a-l
vedea desenând ceea ce credeau ei că le va satisface nevoile. Unii
creştini fac exact acelaşi lucru atunci când Îi cer Arhitectului
divin să le planifice vieţile. Se roagă pentru înţelepciune şi
călăuzire, în timp ce în inima lor au hotărât deja cum să atingă
anumite scopuri. Ei au pierdut sensul lui Romani 12:1, 2. Deşi se
încred cu bucurie în Cristos pentru mântuirea lor, se abţin să nu
facă o predare totală care este necesară ca „să puteţi deosebi bine
voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită". O fată a
participat la o întrunire unde a fost îndemnată să se predea întru
totul lui Cristos. Dorea să facă voia lui Dumnzeu dar se temea că
El o va conduce spre ceva ce nu-i va plăcea. După serviciu,
vorbitorul, Stephen Olford, a vorbit cu ea şi i-a spus: „Citeşte
Romani 12:2 cu atenţie, şi vei vedea că „voia cea bună şi
desăvârşită a lui Dumnezeu" este partea ta. Cu toate că nu este un
drum uşor, acesta va fi plăcut pentru El şi-ţi va aduce adevărata
bucurie pe care o cauţi". Citând imnul scris de George Matheson:
„Doamne, fă-mă un rob", Olford a ajuns la cuvintele: „Voinţa mea
nu-i a mea până ce n-o faci voia Ta." Deodată totul a căpătat sens
pentru ea şi a început să plângă, rugându-se: „Iţi mulţumesc,
Dumnezeule. Sunt a Ta, cu totul. Te-ai predat tu totul
Domnului? H.G.B.
Lui Isus eu mă predau, Viaţa mea-i în mâna Sa. O, ce pace,
fericire, Are-un plan cu viaţa mea! Thiesen
Numai mergând pe calea Domnului putem cunoaşte voia
Domnului,
21 Martie
Text: Psalmul 30
...seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia. Psalmul 30:5
GATA DE PLECARE
Viaţa din ceruri este cu mult mai bună decât orice poate oferi
pământul, şi cu toate acestea facem tot ce putem pentru a evita
moartea. Dacă ne îmbolnăvim, ne rugăm pentru însănătoşire. Nici
psalmistul n-a fost un om diferit de noi. Îşi începe psalmul 30
prin a-L lăuda pe Domnul, pentru că l-a salvat de la moarte
(versetele 1-4). Apoi, declară că suferinţa sa, care reflectă mânia
lui Dumnezeu, a fost numai temporară, pe când îndurarea Domnului
este veşnică (versetul 5). Ne spune, apoi, de ce s-a îmbolnăvit şi
ce a învăţat din suferinţe. Devenise mândru şi Dumnezeu a lăsat
boala ca să-l umilească şi să-i dea o nouă perspectivă a vieţii. El
vede mai clar ca oricând că binecuvântările veşnice sunt mult mai
mari ca suferinţele prezentului. Încheindu-şi cântarea, se bucură
de perspectiva pe care o are, de a-L lăuda pe Domnul veşnic.
Dumnezeu l-a pregătit, astfel că poate muri de-acum în pace. Când
mama avea în jur de şaizeci de ani, doctorul i-a spus că va muri
curând datorită unei boli de inimă. A fost deznădăjduită. Iubea
viaţa şi nu voia să-şi lase familia. Ne-am rugat pentru
însănătoşirea ei, şi Dumnezeu i-a răspuns cu bunătate, dându-i încă
12 ani de viaţă. Cu puţin înainte de-a muri, am întrebat-o:
„Mămică, încă ţi-e frică de moarte?" Cu un zâmbet mi-a spus: „Nu,
sunt gata." Creştine, să nu te simţi vinovat dacă nu doreşti să
mori. Dumnezeu te-a făcut astfel. Şi nu te îngrijora de moarte.
Dumnezeu te va pregăti pentru ziua aceea. Continuă să umbli cu El,
să faci voia Sa, să te încrezi în El pentru toate lipsurile tale.
Când vei fi chemat acasă, Dumnezeu îţi va da harul Său şi vei fi
gata de drum. H.V.L.
Cum sigur vine noaptea, necazu-i aici Şi sigur ca ziua se duce-n
uitare. Dar mai sigur ca toate va fi bucuria În ceruri, sublimă şi
fără hotare. - D.J.D.
Moartea este ultimul capitol al vieţii şi primul capitol al
eternităţii.
22 Martie
Text: Luca 6:27-33
... binecuvintaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce
se poartă rău cu voi. Luca 6:28
O RUGĂCIUNE PLINĂ DE PUTERE
In anul 1973, pastorul Kefa Sempangi predica în biserica sa din
Uganda. Afară, ascunşi în umbră, stăteau cinci agenţi ai poliţiei
secrete a lui Idi Amin, cu puştile mitraliere rezemate de şolduri.
In biserică erau văduvele multora dintre cei ucişi în mod bestial
de către poliţie. După ce Kefa şi-a terminat predica, cei cinci
l-au urmat la biroul său. „Am venit să te ucidem" a spus
conducătorul lor. „Ai ceva de spus?" Pastorul îşi aminteşte că
genunchii îi tremurau, şi cu vocea sugrumată de frică a spus: „Aş
vrea să mă rog pentru voi, ca Dumnezeu să nu vă judece pentru ceea
ce veţi face" Liderul criminalilor l-a întrerupt: „Ce-i cu oamenii
aceştia - de ce arată aşa de fericiţi? Chiar văduvele păreau să
aibă pace." Pastorul i-a explicat că viaţa pe care o dă Isus nu
poate fi luată de nimeni, nici măcar de moarte. Oamenii ascultau,
muşchii feţei li se relaxaseră. Şeful a spus că niciodată n-a
cunoscut dragostea şi l-a rugat pe pastor să se roage pentru el.
Apoi s-au întors şi au plecat. Peste câteva luni, liderul acela a
ajuns să-L cunoască pe Cristos. Rugăciunea pentru cei care ne
persecută nu aduce întotdeauna eliberarea sau sfârşitul
suferinţelor. Ştefan a murit cu cuvintele iertării pe buze (Faptele
7:60). Dar rugăciunea sa a gravat o amintire de neşters adânc în
inimi lui Saul, care mai târziu a devenit apostolul Pavel. Poate nu
vom muri de mâna unui duşman. Dar, uneori membrii familiei sau
colegii de lucru ne pot dispreţui şi cuvintele lor taie adânc.
Cere-I lui Dumnezeu să-şi arate dragostea faţă de ei prin tine.
Aceasta este o rugăciune plină de putere. D.J.D.
Nu-ţi urâ duşmanii nici în gând măcar, Nu-ntrista iubirea cu
nimic amar. Numai rugăciunea arma ta s-o faci Şi blândeţea, punte
când răspunzi sau taci. Traian Dorz.
Acolo unde se concentrează rugăciunea, coboară puterea lui
Dumnezeu.
23 Martie
Text: 2 Timotei 2:14-26
Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea...
2 Timotei 2:22
FUGI!
Fiecare om este confruntat cu ispitele, dar nu fiecare le
mânuieşte în acelaşi fel. Unii nici măcar nu încearcă să se opună.
Alţii flirtează cu păcatul, crezând că se pot opri înainte de-a se
cufunda prea adânc. Dar Biblia ne spune „să nu purtăm grijă de
firea pâmântească" (Romani 13:14), iar în textul de azi ni se
spune: „Fugi de poftele tinereţii". Următorul exemplu ilustrează
două moduri de-a trata cu ispitele. Unul duce la înfrângere, altul
la victorie. Un copil, pe nume Bobby, a întrebat-o pe mama sa dacă
poate să meargă să joace mingea cu prietenii săi. Mama a consimţit,
dar fiindcă ştia că băieţii vor trece pe lângă locul lor favorit de
scaldă, i-a spus ca el să nu meargă la scăldat. Totuşi când Bobby a
plecat de acasă, a luat costumul de baie cu el - pentru orice
eventualitate! Cred că ştiţi ce-a făcut când şi-a văzut prietenii
bucurându-se în apele răcoroase ale lacului. Bobby făcuse o
invitaţie ispitei atunci când şi-a luat costumul de baie cu el. Ce
atitudine diferită a avut tânărul care a spus: „Când trec prin
grădina cu pepeni, nu pot să mă abţin să nu salivez, dar pot fugi!"
Acţiunea sa exemplifică cele scrise de Pavel lui Timotei în citatul
de azi. Potrivit cu 1 Corinteni 10:13, Dumnezeu este credincios şi
nu va permite ispitei să fie peste puterile noastre şi odată cu
ispita va asigura şi o cale de ieşire din ea, ca s-o putem răbda.
Când ispita vine, Dumnezeu îşi va face partea Sa - El ne va asigura
„mijlocul să ieşim din ea." Dar nouă ne revine sarcina să
fugim! R.W.D.
Fii înţelept şi fugi de ispită; Nebunii se-ntrec cu ea-n tărie,
Iar cei ce se prind cu rău-n joacă Curând vor şti că nu-i
jucărie. D.J.D.
Fiecare ispită este o ocazie să fugim la Dumnezeu.
24 Martie
Text: Psalmul
36:5-9
La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Psalmul 36:7
ARIPI BINEVENITE
Primăvara trecută, o pereche de sticleţi şi-au făcut cuib în
nucul din grădină. Îmi plăcea să privesc la pasărea mamă care
stătea cu multă răbdare clocindu-şi ouăle. Peste câteva zile, în
timp ce priveam de pe prispa casei, am observat o nouă etapă în
viaţa acestei familii de păsări. Tatăl zbura deasupra cuibului, iar
mama stătea pe marginea lui şi patru guri mici se vedeau
agitându-se în cuib. Pentru a vedea mai bine, m-am apropiat de pom.
Apoi m-am ridicat foarte încet şi am urmărit ce făcea mama puilor.
Insă când am ajuns prea aproape, mama şi-a desfăcut aripile,
acoperindu-şi odoarele. Îşi mişca apoi capul cu repeziciune într-o
parte şi alta. Era în gardă, protejându-şi puii la adăpostul
aripilor ei. Această imagine minunată a protecţiei mi-a adus aminte
de cuvintele lui David din Psalmul 36:7. Când a spus că putem să ne
adăpostim „la umbra aripilor" lui Dumnezeu, se poate să se fi
referit la cuvintele strămoşului său Boaz (Rut 2:12). Boaz i-a spus
lui Rut: „Domnul să-ţi răsplătească, ce ai făcut şi plata să-ţi fie
deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui
aripi ai venit să te odihneşti!" Cu siguranţă că şi noi avem nevoie
de o asemenea promisiune. Viaţa este plină de pericole, atât fizice
cât şi spirituale. Cu toate acestea, ne putem odihni în siguranţă
deoarece ştim că Dumnezeu le ştie pe toate. Suntem acoperiţi de
omnipotenţa Sa. Ce refugiu mai bun poate fi decât să trăieşti la
umbra aripilor Sale?" P.R.V.
Sub aripa Lui, oh ce bucurie divină! Acolo m-ascund,
pân-încercarea se duce; Şi până aici nici răul nu poate să vină
Să-mi tulbure pacea lui Isus, cea dulce.
Cushing
Pentru creştini, norii negri ai necazului nu sunt decât umbra
aripilor lui Dumnezeu.
25 Martie
Text: Ioan 3:16-21
Voia Tatălui Meu este ca oricine... crede în El, să aibă viaţă
veşnică... Ioan 6:40.
MÂNTUITOR PENTRU TOŢI
Uneori credem că creştinismul este numai pentru oameni ca noi.
Am crescut într-o comunitate destul de mică, unde cei mai mulţi
dintre credincioşi au aceeaşi condiţie socială cu noi, aceeaşi
origine etnică şi afiliere confesională. Dar apoi începem să ne
mărim orizontul. Mergem la şcoală sau începem să întâlnim creştini
adevăraţi şi în afara cercului nostru. Ne dăm seama cât de înguşti
am fost în cercul nostru strimt. Scriind despre aceste lucruri în
revista „Eternity", Rebecca Manley Pippert a spus: „Ce tonic a fost
pentru îndoielile elevilor mei să-L vadă pe Cristos manifestându-se
în culturi cu totul diferite de a noastră! Să-i urmăreşti pe
creştinii din Tailanda care dramatizează pilda fiului risipitor
pentru oamenii fără carte din ţara lor. S-o asculţi pe femeia
indiană îmbrăcată în hainele ei lungi, care vine dintr-o familie
hindusă, şi care spune cât de mult a costat-o pe ea ca să-l urmeze
pe Isus. Ori să-i asculţi pe evreii mesianici din Israel care cântă
în ebraică cântări de dragoste pentru Mesia". Pippert
concluzionează: „Cu toţii, din culturi şi naţiuni diferite şi atât
de variate, ne-am plecat genunchii în numele lui Isus, singurul
nume din cer şi de pe pământ care ne poate mântui". Cristos, nu
este calea spre cer numai pentru români. El este calea mântuirii
pentru filipinezi, japonezi, bulgari, sudanezi, pentru locuitorii
din Chile si Insulele Aleutine - pentru toţi. Să-L vedem ca pe Unul
care caută să-i mântuiască pe cei pierduţi din toate triburile şi
naţiunile lumii. Da, Isus este Mântuitorul tuturor. D.C.E.
Din toate cele patru părţi de lume Suim spre Tine mii şi mii de
mii Având pe buze-acelaşi dulce Nume Şi-n piept aceleaşi sfinte
bucurii. Traian Dorz.
Isus a venit să mântuiască pe cei pierduţi, pe cei din urmă si
pe cei mai mici.
26 Martie
Text: Ioan 11:17-44
Isus i-a zis: „Fratele tău va învia." Isus plângea.
Ioan 11:23, 35
CUM SĂ-I AJUŢI PE CEI ÎN SUFERINŢĂ
Când eram tânăr, mă temeam să-i vizitez pe cei care pierduseră
pe cineva drag. Mă întrebam ce aş putea să le spun. De-alungul
anilor, am descoperit că nu trebuie să avem o astfel de frică. Cred
că o persoană care este instruită din Cuvântul lui Dumnezeu, care
se lasă călăuzită de Duhul Sfânt, şi este sensibilă la nevoile
altora, va face şi va spune ceea ce trebuie. Pentru a aduce
mângâiere, uneori se cere să spui cuvinte de încurajare, deşi altă
dată este suficientă numai prezenţa ta acolo.Putem învăţa de la
Isus, de la felul cum s-a ocupat de Maria şi Marta, atunci când
fratele lor Lazăr a murit. Atunci când Isus a întâlnit-o pe Marta,
cea care gândea atât de logic şi practic, El a vorbit cu ea despre
siguranţa învierii. Dar când a întâlnit-o pe Maria, fiinţă mult mai
emoţională, a vorbit puţin, dar a plâns cu ea. Unul dintre cele mai
greşite lucruri este să încercăm să mângâiem pe cineva prin
discursuri pline de clişee religioase. N-am să uit niciodată cum
stăteam în spatele unui prieten la o înmormântare şi ce deranjat
m-am simţit când l-am ascultat ţinând o predicuţă de 3 minute unei
tinere văduve cu inima zdrobită. Dorise să facă binele, dar n-a
fost sensibil la durerea ei. Ar fi trebuit să ştie că nu era în
stare să asculte ceva. Tot ce ar fi avut nevoie ea, ar fi fost să
ştie că el era preocupat de durerea ei. Nu sta departe de cei care
suferă. Ei au nevoie de ajutorul unor credincioşi sensibili. Îi
poţi mângâia chiar şi atunci când nu spui nimic. Prezenţa ta acolo
poate să spună că-ţi pasă de suferinţele lor. H.V.L.
Cei ce suferă au nevoie de iubire,Vor să ştie că ne pasă şi
suntem aceiCe cu vorba bună, mângâierea tandră În necazuri suntem
alăturea de ei. - D.J.D.
Antrenează-ţi inima să ofere simpatie si mâinile s-ajute cu
bucurie.
27 Martie
Text: Luca 19:28-44
Binecuvântat este împăratul care vine în Numele Domnului!
Luca 19:38
A SOSIT ÎMPĂRATUL
Un filozof american a fost întrebat odată: „Dacă Isus şi
Platon s-ar reîntoarce pe pământ şi ar ţine conferinţe în aceeaşi
universitate, în acelaşi timp, pe care m-aş duce să-l ascult?"
Cugetând puţin la întrebare, a răspuns: „Cine s-ar duce să-l
asculte chiar pe marele Platon vorbind DESPRE adevăr, când ar putea
asculta pe Cel care ESTE Adevărul?" Mulţimea gălăgioasă care-L
înconjura pe Isus în Duminica Floriilor a răspuns foarte asemănător
cu filozoful. Nimeni nu L-a egalat pe Isus. El era Adevărul, Mesia
Cel promis mai dinainte prin Zaharia (Zaharia 9:9). Minunile L-au
revelat a fi Unsul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, era ceva care nu
se potrivea la El. Călărea un măgăruş. Un cal puternic de lupte
s-ar fi potrivit mult mai bine ocaziei. Apoi, niciodată El nu a
incitat mulţimea să strige: „Jos cu romanii!" Pur şi simplu călărea
măgăruşul, calm spre Ierusalim, a vizitat Templul şi s-a reîntors
în Betania (Marcu 11:11). Mulţimea aşteptase mult mai mult. Evreii
căutau eliberarea de sub romani, dar El venise să-i elibereze de
sub domnia lui Satan. Recunoşteau că Isus a venit de la Dumnezeu,
dar nu înţelegeau deloc misiunea Sa spirituală. Îi slujim noi oare
lui Isus pentru a primi răsplătiri materiale sau pentru cine este
El? Supunându-ne Lui înseamnă să-i iubim pe cei ce nu merită, să
întoarcem bine pentru rău şi să murim faţă de natura noastră
păcătoasă. Ca şi filozoful şi mulţimea, să-L vedem ca Adevărul,
Mesia venit din Cer. Dar să ne fie clar, împăratul a venit să
domnească peste inimile noastre. D.J.D.
E Domnul Domnilor! Mărirel E Împărat peste-mpăraţi! A-nfrânt
duşmanul prin iubire, E-ntâiul frate între fraţi! C. Ioanid.
A fi creştin înseamnă a fi supus credincios Regelui regilor.
28 Martie
Text: 2 Corinteni 5:1-11
Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă,... căci se va descoperi
în foc. 1 Corinteni 3:13
CONFRUNTAREA CU MUZICA
Potrivit unei legende, cu mulţi ani în urmă, trăia în China un
om care a fost acceptat ca membru în orchestra imperială, prin
ajutorul unui prieten deosebit de influent. Pretindea să fie un
flautist desăvârsit, deşi nu ştia să cânte nici o notă. Lucrurile
au mers bine până la o vreme. In timpul concertelor, îşi punea
flautul la gură la momentul potrivit şi mima dibaci cântatul. Dar,
într-o zi, împăratul a anunţat că doreşte ca fiecare membru al
orchestrei să prezinte un solo la instrumentul la care cânta. Omul
îngrozit a făcut imediat aranjamente să ia lecţii de cântat, dar
aceasta nu l-au ajutat aproape la nimic. S-a gândit să se prefacă
bolnav în ziua când era programat să cânte, dar s-a temut că
medicul Imperial va raporta înşelătoria. Aşa au trecut zilele, iar
când timpul recitalului său a sosit, pentru a nu fi descoperită
frauda a luat o doză fatală de otravă. S-a temut să fie confruntat
cu muzica sa. Va veni ziua când toţi oamenii vor fi chemaţi
înaintea Domnului pentru „recitalul" lor. Noi, credincioşii,
„trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui
Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau
răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup (2 Corinteni 5:10).
Necredincioşii vor sta şi ei în faţa lui Dumnezeu ca să fie
Judecaţi după faptele lor" (Apocalipsa 20:12). Nu este scăpare,
nici măcar în moarte. Iată de ce este esenţial să-L acceptăm pe
Cristos ca Mântuitorul nostru personal şi să trăim cu cinste
înaintea Domnului.Da, cu toţii vom fi confruntaţi cu muzica
noastră! R.W.D.
Curând vom fi chemaţi de jos Să stăm cu toţi în faţa Sa. Vei
merge-acolo bucuros, Sau îngrozit vei
tremura? Anonim.
Trăieşte azi aşa cum ai dori să fi trăit atunci când vei sta în
faţa lui Dumnezeu.
29 Martie
Text: Psalmul 42
...noaptea cântam laudele Lui, şi înălţăm o rugăciune
Dumnezeului vieţii mele. Psalmul 42:8
CÂNTĂRI ÎN NOAPTE
Un pastor şi compozitor german din secolul al 17-lea, Paul
Gerhardt, a fost confruntat cu multe încercări în timpul vieţii
sale. În timpul unui incident din Războiul de Treizeci de ani, a
fost silit ca, împreună cu familia, să fugă de acasă. Era
îngrijorat de soarta familiei şi a celor ce se putea petrece cu
soţia şi copiii. Într-o noapte, în timp ce stăteau la un han
dintr-un sătuleţ, fără casă şi tremurând de frică, soţia a izbucnit
într-un plâns nestăpânit. Pentru a o mângâia, Gerhardt i-a amintit
versete din Scriptură, cu promisiunile lui Dumnezeu de-a le purta
de grijă. Apoi a mers în grădină unde şi el a izbucnit în plâns. Nu
mult după aceea, a simţit din nou prezenţa Domnului. A luat pana de
scris şi a început să scrie un imn, care în ultimele versuri spune
aşa: „Alungă-ţi frica în vânt şi nu te lăsa înşelat; Dumnezeu îti
aude suspinul şi-ţi adună lacrimile - El iarăşi te va ridica".
Gerhardt ne-a dat un cântec născut în noaptea prin care trecea. La
scurtă vreme, Dumnezeu l-a scăpat împreună cu toată familia de
orice pericol şi i-a dat tânărului pastor o nouă biserică, în care
să-I servească. Adeseori, în cele mai întunecate perioade ale
vieţii, Dumnezeu îşi face cel mai bine simţită prezenţa. De fapt,
El foloseşte adeseori suferinţele şi greutăţile pe care le îndurăm,
ca să ne arate din nou că El este singura noastră sursă a puterii.
Când, în încercările noastre, vedem acest adevăr revelându-ni-se,
ne întoarcem spre El cu rugăciuni şi laude reînnoite. Prietene,
eşti confruntat cu frământârile vieţii chiar acum? îmbărbăteză-ţi
inima. în mijlocul suferinţelor, pune-ţi viaţa în mâna lui
Dumnezeu. El încă mai dă şi azi cântări în
noapte.
P.R.V.
El ştie durerea când e mai adâncă: Lacrimi ce curg ziua şi
noaptea Şoptindu-ne dulce: Te iubesc! Nu uita! Ne-a şterge lacrima
ce-n ochi vom avea. Anonim
Când te caută necazurile, caută-L pe Dumnezeu.
30 Martie
Text: Marcu 15:6-15
Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru
noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. 2 Corinteni
5:21
ÎN LOCUL MEU
Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt:
Cristos a murit pentru noi. Gândindu-ne la cele ce s-au petrecut cu
Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul
mulţimii: „Baraba! Baraba!" în timp ce stătea în celula
condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a
cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se
răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre
uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat
locul. Comentând evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey
Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut
spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus
Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce
meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea mâniei
divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a
fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina
păcatelor mele... Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea
datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că
întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam
iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămâne acum decât cerul
Lui." Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în
locul Fiecăruia dintre noi. Când ne încredem în Cristos, ieşim
afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi
a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El
mi-a luat locul! D.C.E.
Cristos nu a murit martirUrcând calvarul greu,Ci din dragoste
S-a dat, iertând Păcatul tău şi-al meu. Adams
Cristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem pacea Sa; El a
luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mântuirea Lui.
31 Martie
Text: 2 Samuel 12:15-25
Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.
Luca 23:43
CU CRISTOS IN PARADIS
Misionarul David Miner Stern a căzut pradă amărăciunii când
Dumnezeu a crezut de cuvinţă s-o ia la El pe fetiţa sa. Se părea că
Stern nu va putea depăşi această mare durere, deşi era un bun
creştin. Devenise atât de deprimat, că mergea zilnic la cimitir să
plângă pe mormântul ei. Cu bastonul în care se spijinea putea
atinge mormanul de pământ care acoperea sicriul. Într-un fel,
aceasta îi dădea o oarecare mângâiere - ca şi cum în felul acesta
putea avea un contact cu ea. Durerea îi era atât de mare, încât se
temea că va trebui să renunţe la lucrarea sa de misionar. Totuşi,
Dumnezeu, în bunătatea Sa, i-a adus eliberarea din această stare,
într-o zi, în timp ce stătea la cimitir, deodată şi-a dat seama cât
de greşit era să-şi concentreze atenţia asupra trupului
neînsufleţit al fetiţei. Duhul Sfânt i-a imprimat în minte cele
scrise în Luca 23:43, acolo unde Domnul Isus vorbeşte tâlharului în
agonia morţii: „Astăzi vei fi cu Mine în rai". A început să repete
cuvintele: „cu Cristos în rai", în timp ce mergea spre casă.
Realitatea binecuvântată că fetiţa lui era cu Isus i-a pătruns
adânc în suflet. Şi-a spus: „Ce aş putea cere mai mult pentru
iubita inimii mele decât aceasta?" În mângâierea acestor gânduri a
putut să-şi reia îndatoririle cu bucurie, în loc să se mai
gândească la fetiţa lui în mormânt, se gândea la ea văzând-o în
siguranţă, în prezenţa lui Isus. Eşti rănit pentru că Dumnezeu ţi-a
luat pe cineva drag? Adu-ţi aminte adesea că cei care mor în Domnul
sunt cu Cristos în paradis. H.G.B.
A fost cândva... vor spune cronici sfinte. Şi n-or mai fi nici
lacrimi, nici nevoi. De cele vechi nu ne-om aduce-aminte Căci vom
străbate veşnic ceruri noi. C. Ioanid
Când Dumnezeu Îşi şterge lacrimile, durerea lasă loc cântării
nemuritoare.
