ISTORIA, adevãrul ºi mitul - Revista Tribuna · 2 TRIBUNA • nr. 6 • 1-15 decembrie 2002 C u siguranþã, nu sunt singurul care respec-tã cultul pentru muncã al nemþilor,

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

interviuIoan-Aurel Pop

serie nouã • anul I • nr. 6 • 1-15 decembrie 2002 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

Markus Lupertz: Naturã moartã

ISTORIA,adevãrulºi mitulColaboreazã:

Denis DeletantCãlin Felezeu

Toader NicoarãOvidiu PecicanTudor Sãlãgean

2 TRIBUNA • nr. 6 • 1-15 decembrie 2002

C u siguranþã, nu sunt singurul care respec-tã cultul pentru muncã al nemþilor, carele admirã migala, seriozitatea, dovedite în

mai toate domeniile practicate. N-am avut privi-legiul de a-i vedea la ei acasã, dar, într-un satunde mi-am petrecut bunã parte a copilãriei, amavut destui amici saºi. Dintre toþi, n-a mai rãmas(din pãcate!) decît formidabilul Hans Bauer, unsinguratic apreciat ca fiind cel mai bun mecanicdin întreaga zonã, pe deasupra posesorul uneigrãdini parcã pictate ºi deþinãtorul pasionat alunei stupãrii cu randament uluitor. Dar nudespre asemenea „amintiri din copilãrie“ e locaici. Am citit ºi eu cîteva articole despre Tîrgul deCarte de la Frankfurt ºi m-a întristat sã aflu cãpatria, din nou, n-a fost la înãlþime, standulromânesc arãta jalnic, sãrãcãcios nevoie mare. M-a dezmorþit însã informaþia potrivit cãreia oediturã germanã vinde cãrþi tipãrite pe hîrtie igie-nicã. Ei da!, asemenea veste complicã mult aºeza-rea obiºnuitã a lucrurilor, tulburã viaþa paºnicã decititor. Din pãcate, nu sunt furnizate detalii despreediturã, autorii promovaþi în asemenea condiþii,tiraje etc. Ca sã vezi de ce le arde sobrilor nemþi,ce le mai piuie mintea. La noi, pe mai nobilatotuºi hîrtie de ziar, se rãsfaþã anunþul cum cã unbrav cetãþean de etnie romã s-a dus la primãrie cuproaspãta-i progeniturã, intenþionînd sã botezenou-nãscutul Osama bin Laden. Doamne, ceghiveci trebuie cã e în capul bizarului tatã, cum ofi þinînd el în braþe micuþul terorist, cum i-o fi

plantînd în loc de suzetã o grenadã dolofanã!Sminteala de mai sus s-a petrecut în vreme ce aapãrut un numãr nou-nouþ al teribilei revisteCireºica – Magia vrãjitoarelor. Mã perpeleam decuriozitate sã aflu cine e Cireºica, creierul magical tipãriturii în cauzã; am aflat: „nepoata vrãji-toarei «Mama Omida». Datoritã harului moºtenitvindecã epilepsia, scoate argintul viu, dezleagãbãrbat, dezleagã cununii, ajutã oameni în afaceri,redreseazã firme, are plante împotriva beþiei“.Cum ar veni: umbli hai-hui, pînã ce încremeneºtivãzînd o coadã imensã de manageri ai unor firmediverse, aºteptînd cu biletul în mînã, rãsturnaþi pescaunele moi ale limuzinelor ºi „gipanelor“ sã levinã rîndul la Cireºica, tresãrind, încruntîndu-senumai cînd vreun beþiv de vocaþie se propteºte demaºini, prea obosit sã ajungã dintr-o datã la fai-moasa Cireºicã. Ea, la pagina a patra, e fotografia-tã ºezînd ºi meditînd, are guºulicã, e în generalplinuþã ºi plinã de bijuterii, parcã are în mîini niº-te cãrþi (de joc, bineînþeles!). Adevãrul e cã Cire-ºica se concentreazã la „fãcutul de fapt“, descris lapagina a cincea. E lucru mare cu asemenea nãpas-tã, cãci „aduce boala în casã ºi trupul duºmanuluinumit“. Aici intervine sublima Cireºicã, ºtie eacum sã scãpãm de necaz noi, bieþii neºtiutori. Sãvedeþi cum procedãm: „Timp de ºapte duminicila rînd, strîngeþi într-o oalã nouã cîte o canã cuapã, luatã din fîntînã chiar cînd se aude toaca labisericã. (Este bine ca oala sã fie de furat, dar dacãnu se poate, folosiþi una cumpãratã.) Tot în ace-

leaºi zile, adunaþi ºapte fire de urzicã, rupte cumîna stîngã. Urzicile le fierbeþi în apã neînceputã,iar în timp ce stau pe foc le vrãjiþi de trei ori,chemînd aºa:“ (urmeazã chemarea, o minune li-ricã, sunt prea emoþionat, n-o mai reproduc, citeznumai consecinþele): „Zeama lucrãturii o veþiarunca în poarta ori în pragul celui ce vreþi a-lvrãji, aºa ca el sã calce în fapt ºi sã nu mai aibãleac“. Personal, recunosc cã am probleme cu oala:de furat nu pot, iar bani pentru una nouã nu am;restul, cu apa, toaca, urzicile – merge, dar iatã cãeste insuficient, lamentabil chiar. În consecinþã ºicu mare durere, tot un defavorizat rãmîn: bi-bliotecã pe hîrtie igienicã n-am, un sugar cu onomasticã exotico-teroristã nu posed, cît despreoala furatã sau nouã nici nu poate fi vorba. De, aºa e viaþa asta extrauterinã.

n

Cartea, hîrtia igienicã ºi oalan Mihai Dragolea

salonul defavorizatului

blocnotes

Markus Lupertz Gândite ºi fãcute

O amenii bogaþi au ºi ei proverbele lor, cãdoar nu sunt proºti. Proverbe pe care lefolosesc ocazional ºi justificativ. Unul

din acestea spune cã banii se fac din bani, iar dinmuncã doar cã se trãieºte. Cam pe sponci, amadãuga noi. Dar zilele acestea am avut prilejul sãconstat (a câta oarã?) cã nu doar banii aduc bani.Paradoxal, ºi sãrãcia aduce bani. Adicã sãrãciaunora aduce bani altora. Dacã nu am banii nece-sari sã mã utilez cu o centralã de apartament voicontinua sã-i îmbogãþesc, în special în lunile deiarnã, pe magnaþii de la Termoelectrica sau Ter-mogaz, sau cine or fi ãºtia, pentru cã nu-i cunoscprea bine. Le port sâmbetele atât de tare încât nicinu vreau sã-i cunosc. Personal, vreau sã zic.

Boala, ca ºi sãrãcia, aduce ºi ea bani. Altora.Spun asta pentru cã, de Ziua Mondialã a

Diabetului, în faþa Teatrului Naþional din Cluj,care gãzduia o conferinþã de specialitate, erau par-cate zeci de maºini de lux pãzite de un agentplãtit. Firesc, participau specialiºti ºi somitãþi înale diabetului, care poate cã ºi-au câºtigat renu-mele ºi banii pe munca lor. Cel puþin unii dintreei. Doar cã, prin proiecþie, nu puteai sã nu tegândeºti la servituþile acestei boli cronice ºi labietul diabetic, la cât costã doza sãptãmânalã deinsulinã, indiferent dac-o plãteºte statul sau omul

din puþinul sãu. Sau la cei care, în vremea luiCeauºescu, trãiau terorizaþi de lipsa medicamen-tului de care erau dependenþi. Cunosc persoanecare s-au expatriat în primul rând pentru cã numai puteau suporta aceastã teroare.

Nu cu multã vreme înainte aceeaºi clãdire ge-neroasã a teatrului gãzduia „Zilele OncologiceRomâne“. Sau poate clujene. Dar, oricum, zilelenu erau ale oncologiei, ci erau oncologice. Exact aºascria pe bannerul alb care flutura pe faþada clãdirii,ºi asta a sfârºit prin a-mi da un frison. O exprimarecam imprecisã, involuntar generalizatoare, încâtam avut pentru o clipã senzaþia cã poate subaceastã titulaturã are loc un colocviu despre tran-ziþia noastrã nesfârºitã ºi pãguboasã. Adicã tranziþiade la rãu la ºi mai rãu. De la sãrãcie la boalã. Pecoridoarele nesfârºite ale spitalului oncologic dinoraº vezi oameni veniþi de peste tot, cu sarsanalesãrãcãcioase la picioare, aºteptând în tãcere sã levinã rândul sã intre în cabinetul unui diagnosticianîn alb. Acesta, asemenea unui înger judecãtor, facetrierea, dupã care vor urma cheltuielile disperatepentru recuperarea ºansei. Toatã agoniseala omuluiîncepe o ameþitoare cursã inversã, topindu-se odatã cu zilele. Ceea ce ai adunat cât ai fost sãnãtoscheltuieºti acum disperat. Ca într-un joc frenetic,movila micã de jetoane se mutã din faþa omului

spre farmacii, medici curanþi, spre naturiºti bizariºi bioenergeticieni. Banii încep sã fugã ºi ei deacolo de unde a fugit sãnãtatea. ªi unde ajungaceºti bani? Parte din ei în sistem, dar mare parteajung la cei care administreazã spaima, boala ºisãrãcia. E aproape ca o lege a naturii.

Pentru cã totuºi maºinile acestea erau mult preascumpe ºi mult prea elegante ca sã fi fost luate dinsalariile acordate de Ministerul Sãnãtãþii sau dinretribuþia anemicã ce se acordã în cercetare. Erauatât de scumpe ºi de elegante, cu numere prefe-renþiale ºi ciudate ca niºte anagrame, agentul depazã era atât de conspicios ºi pãtruns de importanþavigilenþei sale, atmosfera din jurul clãdirii acesteiacare de obicei adãposteºte spectacole frumoase(unde am vãzut D’ale Carnavalului) era atât desobrã, totul atât de bine pus la punct, încât nici nuþi-ai fi închipuit cã ascunde un lucru atât de sim-plu: anume cã viaþa e asemeni unei clepsidre, încare mizeria dintr-o jumãtate se scurge ºi se trans-formã în bani în cealaltã jumãtate.

Apoi am ajuns sã vãd într-un ziar local vilelemaiestuoase ale preoþilor noºtri. ªi în faþa acesto-ra, desigur, iarãºi maºini. ªi n-am putut sã nu mãgândesc cã, ºi la taxele bisericeºti sau la cutiamilelor, cei mai consecvenþi contribuabili sunt totcei sãraci sau cei cu necazuri, cei care ºi-au încre-dinþat soarta în mâinile lui Dumnezeu, cei pecare de fapt biserica ar trebui sã-i ajute, sã-i spri-jine ºi sã lupte pentru ei.

ªi lucrurile nu se opresc aici, pentru cã iesbani buni ºi din înmormântãri, de altfel.

n

Bani amarin Alexandru Vlad

TRIBUNA • nr. 6 • 1-15 decembrie 2002 3

editorial

D acã e greu de spus cum trebuiesã arate o revistã de culturã ide-alã, nu e din alte pricini, ci pur ºi

simplu pentru cã fiecare cititor cautãaltceva în ea. Nu avem pretenþia de a faceaici o tipologie exhaustivã a cititorilor dereviste de culturã, dar e cert cã o inven-tariere grãbitã a acestora nu poate ignoradouã principale grupe: consumatorii ºiproducãtorii de texte culturale, ceea ce s-ar traduce prin amatorul (iubitorul) de culturã ºi profesionistul domeniului.Consumatorul poate fi oricine, de la pro-fesorul de românã, istorie ori matematicãla studentul în litere, de la doctor lainginer, de la domniºoara sensibilã lapensionarul plictisit, de la politician lafuncþionarul de bancã, de la artistul plas-tic la bibliotecar etc. Pe scurt, oricinevrea sã fie cât de cât informat în legãturãcu ce se mai întâmplã în miºcarea de ideidin vremea sa va rãsfoi periodic o astfelde publicaþie.

Categoria profesioniºtilor (folosesctermenul într-un sens foarte generos) e ºi ea destul de coloratã. Intrã aici o sume-denie de lume: scriitorul care aºteaptã sãaparã o cronicã despre ultima lui cartesau chiar un studiu despre opera sa,criticul care a scris cronica ºi vrea sã ovadã tipãritã, doctorandul ce are nevoieca fragmente din lucrarea la care trudeºtesã vadã lumina tiparului (se înþelege,însoþite de note de subsol ºi bibliografie),polemistul ce pândeºte urmãtoareamiºcare a adversarului, savantul care îºispune punctul de vedere într-o problemãspinoasã ºi care e convins cã a adus ocontribuþie esenþialã în ºtiinþa de care seocupã, filozoful dornic de a face ordineîn viziunile asupra lumii contemporaneetc. Cu permisiunea dumneavoastrã, voiintroduce tot în sacul profesioniºtilor (cuspecificarea cã e vorba de aspiranþi la a-ºiface din culturã o profesie) pe prozatorul,poetul sau criticul începãtor. Poate cã niciunul dintre cei enumeraþi mai sus nu eatât de nerãbdãtor, nu aºteaptã mai „pespini“ apariþia numãrului urmãtor alrevistei unde i s-a promis cã textul sãu vafi gãzduit. Debutul este o stare de spiritde care cultura are nevoie, or, tocmai ceicare vin din urmã, cei care încearcã, ceicare bat la uºã gãsesc intrãrile blindate,ferecate. Pentru debutant spaþiul esteadministrat cu o superioarã zgârcenie. El, care chiar ºi pentru o apariþie la Poºtaredacþiei îºi cumpãrã câteva numere, ledãruieºte rudelor ºi cunoºtinþelor, îºi

citeºte cu o studiatã neglijenþã contribuþia(eventual însoþitã de o fotografie) în cafe-nea, iar când se ridicã „uitã“ pe masãpreþioasa apariþie. Cam în aceeaºi arie denobilã excitabilitate recepteazã revista deculturã ºi cel despre care s-a scris înpaginile ei, mai ales dacã recenzia îi estecum nu se poate mai utilã pentru dosarulde primire în Uniunea Scriitorilor.Aceasta pe fondul în care doar câteva zecide cãrþi dintre miile care apar într-un anîn toatã þara au ºansa de a atrage câtevarânduri de consemnare. Cel mai interesatînsã de posibilitatea de a avea la îndemâ-nã o revistã în care sã se exprime îmipare a fi criticul aflat la început de drum.Fie el critic literar, critic de teatru, filmsau artã, pentru acesta cronica de sertareste un nonsens. Îmi aduc aminte cuplãcere de critici importanþi ai generaþieimele care îºi scriau cu trudã ºi admirabilãstângãcie opiniile prin Echinox ori prinTribuna, pentru ca, dupã un an, judecãþilelor sã capete precizie, siguranþã ºi autori-tatea datã de talent, lecturã ºi exerciþiu.Nu mai vorbesc de ºansa de a publicaalãturi de un nume sau altul de rezo-nanþã în cultura românã ori de a firemarcat de un astfel de „monstrusacru“.

Cam în aceastã zonã de interferenþã ºide osmozã îmtre debutant ºi elitã, cam înaceastã neliniºtitã zonã de treceri prin fil-tre succesive de atenþie de la debut laacademie cred eu cã ar trebui sã se pla-seze o revistã de culturã eficientã. Unadeschisã creatorului.

În partea de sus a modelului aproxi-mat aici stã publicaþia elitistã, cu materi-ale lungi, fãrã limitã de spaþiu, tematice,cu semnãturi mereu verificate, selecte.Un univers închis, oricum, greu accesi-bil. În partea de jos, cedând gustuluipublic, scrisã dupã norme publicitare ºiîn numãr de semne comandate de editor,înclinându-se în faþa crizei de timp ºirãbdare a cititorului grãbit, veºnic în crizã de timp, stã suplimentul cultural al cotidianelor. Dacã revista de elitã favo-rizeazã contribuþia subtilã ºi rafinatã,suplimentul literar este casa atitudinilorculturale tranºante, jucãuºe ºi, pe câtposibil, incomode.

E de preferat, zic eu, un spaþiu mereuventilat, un loc, cu o celebrã expresie alui Octavian Paler, al „întâlnirilor admi-rabile“.

n

Reviste de culturã, culturã de revisten Ion Mureºan

Markus Lupertz Peisaj


I. Maxim Danciu: Domnule profesor Ioan-AurelPop, aþi publicat nu demult o lucrare polemicã, avândun titlu incitant: Istoria, adevãrul ºi miturile, pentru arãspunde, pe de o parte, în mod expres, unei lucrãri aistoricului Lucian Boia, de la Universitatea din Bucu-reºti, care trata despre raportul dintre istorie ºi mit înconºtiinþa româneascã, dar, pe de altã parte, ºi pentru alãmuri o problemã de fond în cunoaºterea istoricã,anume raportul dintre adevãrul istoric ºi interpretarealui, dintre informaþia documentarã ºi deformarea aces-teia, mai mult sau mai puþin intenþionatã, în lucrãrimai vechi sau mai noi de istorie. Cum vedeþi, aºadar,ecuaþia „adevãr-mit“, cãreia orice cercetãtor al trecutuluiistoric trebuie, într-un fel sau altul, sã-i dea o soluþie?

Ioan-Aurel Pop: Am scris recent, într-adevãr,o carte despre o altã carte, socotitã „avangardistã“ºi „iconoclastã“, a profesorului Boia ºi s-ar putea,de aceea, sã spunã unii cã lucrarea mea este „con-servatoare“ ºi „academistã“. Eu nu am intenþionatsã fie decât un alt punct de vedere, dupã princi-piul roman de drept conform cãruia trebuie „as-cultatã ºi cealaltã parte“ sau dupã dictonul carespune: „calea de mijloc este cea de aur“. Nu credcã am reuºit decât în parte sã-mi expun inteligibilpunctul de vedere, dar asta este o altã chestiune...

Ecuaþia, cum spuneþi dumneavoastrã, adevãr-mit îi preocupã de multã vreme pe istorici, pefilosofii istoriei ºi pe alþi gânditori, fiindcã ea esteun fel de cheie a cunoaºterii trecutului, iar acesttip de cunoaºtere, pe fondul relativismului gene-ral în care ne miºcãm, este, în mod paradoxal, ceamai accesibilã nouã. Prezentul este întotdeauna osecvenþã prea scurtã pentru a-l putea percepe „larece“, „chiar dacã plenitudinea lui face sã ni se parãetern“ (cum zicea poetic Marguerite Yourcenar),iar viitorul rãmâne mereu incert. Toate se trans-formã invariabil în trecut. De aceea, studiind tre-cutul, istoricul sondeazã complexitatea vieþii înansamblu ºi istoricului nu îi este indiferent în cemod poate cunoaºte ºi poate face cunoscutãaceastã viaþã trecutã, care a fost foarte vie ºiprezentã pentru cei care au trãit-o.

De circa douã milenii ºi jumãtate, istoricii sestrãduiesc sã descopere „adevãrul“ despre trecut,adicã sã reconstituie sau sã reînvie lumea de altã-datã „aºa cum a fost“ (dupã expresia lui Leopoldvon Ranke). Din pãcate sau din fericire, ºi-au datseama repede, cei mai mulþi ºi mai buni, cã acestlucru este imposibil. Adevãrul complet sau abso-lut rãmâne „îngropat“ pentru totdeauna. De alt-minteri, nici adevãrul absolut din alte domenii alecunoaºterii nu este apanajul omului, ci al divi-nitãþii. Aºa stând lucrurile, s-a înþeles relativrepede cã istoricul, tinzând spre adevãr, vadescoperi numai adevãruri relative, parþiale,corectabile. În afara incapacitãþii omeneºti funcia -re de a ajunge la adevãrul unic ºi absolut, maiexistã ºi alþi factori perturbatori în aceastã cãutarea secretelor trecutului: nepriceperea, tendinþaasumatã de demonstra „ceva“ pentru prezentluând ca exemplu trecutul, concepþia filosoficã,politicã a autorului, angajarea sa, „comandasocialã“, instrumentalizarea istoricului etc.Istoricul autentic este însã conºtient de majori-tatea acestor factori perturbanþi ºi se strãduieºte sã le diminueze efectul. Nu disperã, ci cautã încontinuare.

Spre deosebire de istoricul de meserie, pu-blicul de rând, subiect al istoriei ºi preocupat decunoaºterea trecutului, conºtientizeazã arareoridiferenþa dintre istoria ca realitate ºi istoria careconstituire. Pe de o parte, publicul vrea o „isto-rie adevãratã“, pe de alta recepteazã cu plãcereuna poetizatã sau narativã, apropiatã sufletului ºigustului sãu de la un moment dat. Poporul,oamenii de rând, publicul larg au avut întotdeau-na reprezentãri fantastice, fabuloase, legendare,alegorice, pline de ficþiune etc. despre trecut.Istoricii le-au înregistrat de la o vreme, iar uniidintre ei chiar le-au confundat cu realitatea.Exemplul „descãlecatului“ nostru este edificatorîn acest sens: Grigore Ureche, în secolul al XVII-lea, preia ºi redã vânãtoarea de bouri la carepornise o ceatã de români din Maramureº, omo-rârea fiarei, moartea cãþelei Molda etc., ca ºi cumtoate ar fi avut loc aievea ºi ar fi dus imediat laconstituirea statului românesc est-carpatic. Încãdin secolul al XIX-lea s-au teoretizat aceste dife-renþe în receptarea trecutului ºi s-a ajuns la con-cluzia cã istoricul este specialistul, profesionistul,care trebuie sã fie preocupat de adevãr, sã tindãspre adevãr, chiar dacã ºtie cã nu va ajunge nicio-datã la adevãrul total. Tot de-atunci, istoricii auînceput sã „primeneascã“ istoria, adicã discursuldespre trecut, de deformãri, fantasme, legende.Între aceste deformãri, mitul ocupã un loc im-portant. Aº spune cã miturile despre trecut sereferã la un trecut „inventat“, închipuit, nãscocit,cu mijloacele fabulosului, ale imaginaþiei umaneneîngrãdite, pe când adevãrul despre trecut sereferã la sondarea lumii care a fost de cãtre spe-cialiºti, cu metode consacrate, spre a „reface“parþial, dar realist, tabloul de altãdatã. Natural,diferenþa nu este atât de tranºantã, fiindcã nemiºcãm pe un fond general relativ: ºi mitulporneºte de la un fond real, de la o realitate, de lao întâmplare care s-a petrecut aievea, aºa cum tre-cutul reconstituit de istorici nu se poate despãrþicomplet de mituri. Diferenþele nete se fac numaiîn plan teoretic, realitatea este mult mai compli-catã, mai nuanþatã.

– Desigur, se ridicã apoi ºi problema – nu mai puþincontroversatã – a obiectivitãþii ºi onestitãþii cercetãtorului.Din aceastã perspectivã, cum aþi defini responsabilitateacercetãtorului?

– Pentru a fi istoric autentic ºi a scrie real-mente despre trecut, cercetãtorul trebuie sã fieonest ºi sã tindã în mod conºtient spre obiectivi-tate. Am mai spus cã istoricul se deosebeºte deartist, prin aceea cã el nu cautã „frumosul“ sau„urâtul“ ori alte categorii estetice, ci cautã „ade-vãrul“, aºa relativ, mãrginit cum este el. Istoricul,în ciuda factorilor perturbatori ºi a gustului osci-lant al publicului, nu are voie sã mintã deliberat,sã oculteze în mod conºtient unele fapte, sã ledeformeze pe altele, sã pledeze pro domo, ca unavocat la barã. Istoricul de mare calibru este ºiformator de opinie, este în centrul „Cetãþii“; elpoate fi om politic sau istoric-participant. Totuºi,nu are voie sã foloseascã istoria, aparent obiectivã,în scopuri politice, trebuie sã se fereascã de ten-taþiile modelor. Fireºte, se iau adesea exemple dintrecut – unele nimerite, altele prost alese – la tri-

bunele parlamentare, dar o lucrare de istorie tre-buie sã îndeplineascã niºte condiþii. Istoricul „dãseamã de ale lui, câte scrie“, în faþa confraþilor, înfaþa publicului larg, cât timp este în viaþã, dar ºidupã moarte. Responsabilitatea istoricului esteconvingerea celui care sondeazã ca specialist tre-cutul cã nu are voie sã spunã ceea ce vrea sau ceeace îi serveºte la un moment dat, ci cã este obligatsã spunã ceea ce descoperã pas cu pas ºi ºtie saucrede cã s-a întâmplat aievea. Istoricul nu trebuieblamat nici pentru cã el cautã adevãrul, nici pen-tru cã nu-l descoperã niciodatã pe deplin ºi nicinu trebuie obligat sã cerceteze altceva decât ade-vãrul. A face aceasta este ca ºi cum ai pretindeunui medic sã nu mai încerce sã-i vindece peoameni, fiindcã oricum nu-i poate vindeca defi-nitiv ºi pânã la urmã aceºtia tot mor. Menireaistoricului este ca, ºtiind cã nu ajunge niciodatã la adevãrul definitiv, sã dezvãluie lumii ceea ce afost ºi aºa cum vede specialistul cã a fost. Natural,existã mai multe adevãruri trecute, în funcþie depunctul de vedere adoptat, dar oamenii au nevoiede ele, ca de o memorie a comunitãþii. O lumefãrã memorie este bolnavã. Istoricul, cu onestitateºi responsabilitate, întreþine vie aceastã memoriecolectivã a omenirii, ceea ce nu este puþin lucru.

– Se cunoaºte faptul cã o naraþiune istoricã nu este,de fapt, niciodatã pe deplin încheiatã. Construcþia nara-tivã – fie ea ºi „ºtiinþificã“ – a istoricilor este, pânã la unpunct, ºi deconstrucþie, ºi reconstrucþie, cercetarea criticãpresupunând demontarea vechilor cliºee istoriografice odatã cu acceptarea unor noi metode de investigaþie. Careeste punctul dvs. de vedere?

– Cãutând adevãrul ºi fãcând prin aceasta ºtiinþã– o ºtiinþã sui generis, e drept, ale cãrei rezultate nupot fi verificate prin repetare în laborator – istoricultrebuie sã ºtie cã nu terminã niciodatã nimic defini-tiv. Nici istoricul (sau mai ales el!) nu are la dispo-ziþie toate datele necesare pentru studierea uneiteme specifice. Cu date limitate, face o cercetare ºiemite niºte concluzii, care sunt sau par obiective laun moment dat. Oricând, o nouã descoperire ºichiar o nouã interpretare pot schimba imagineadatã de un istoric la un moment dat. Mai sunt apoiºi gustul publicului, tendinþa dominantã, tentaþiamomentului. Astãzi, de exemplu, o parte impor-tantã a conºtiinþei colective la noi este preocupatãde integrarea euroatlanticã a României, de Europaunitã a viitorului, de globalizare etc. De aceea,mulþi istorici (ºi nu numai) cautã sã dea noi lecturiºi interpretãri unor fapte ale trecutului. Aºa, se scrie

interviu„Istoricul nu are voie sã mintã deliberat“

n Ioan-Aurel Pop

STORIA, adevãrul ºi mitulI


uneori cã România este integratã în Europa încãde-acum douã milenii, fiindcã provincia Dacia afãcut parte atunci din cel mai civilizat ºi mai avansatstat al lumii (ce mai conteazã cã pe-atunci nu exis-tau românii?!). În alte cazuri, se acrediteazã ideea cãistoria ne trage înapoi, cã nu vom putea „intra“ înEuropa din cauza naþionalismului nostru funciar, a tradiþionalismului, a balcanismului, a nevoii detotalitarisme pe care ar resimþi-o acut românii, cãtoatã cultura româneascã modernã este completdefazatã ºi cã ar trebui sã ne fãurim o nouã culturãºi o nouã conºtiinþã publicã, ca la o comandã etc.

Eu nu vorbesc neapãrat despre acest gen de„reconstrucþii“ deliberate ºi, pânã la un punct,neoneste, fiindcã „îndrumã“ conºtient publiculspre direcþia doritã de autor, folosind trecutul cainstrument (chiar ºi atunci când „cauza“ estedreaptã); vorbesc despre nevoia fireascã, intrinsecãde renovare a disciplinei, de folosirea noilor surse,care apar mereu, de metodele recente de cercetare.Din acest punct de vedere, într-adevãr, istoria nueste niciodatã scrisã, terminatã sau adevãratã. Ea secautã ºi se descoperã permanent, dar dupã reguliacceptate. Cel care nu respectã regulile ºi se dãdrept istoric este ori farsor, ori artist, ori lipsit deonestitate ºi este repede depistat de confraþi.

– Se recunoaºte astãzi cã pentru ºtiinþele socio-umane un anume pluralism metodologic este, într-un fel,inevitabil. În fond, un asemenea pluralism este denaturã a face comentariul istoricului mai nuanþat. Nucredeþi cã punctul dvs. de vedere nu este atât opus, câtcomplementar celui susþinut de dl Lucian Boia ºi deºcoala sa?

– Aveþi perfectã dreptate ºi pentru acest plu-ralism am pledat ºi în rândurile de mai sus.Istoria umanã este nu doar fãcutã de oameni, ci ºiscrisã de ei. Este natural ca istoricii sã respecte unset de reguli ale disciplinei ºi sã aplice câtevametode verificate. De exemplu, un documentlatin cu grafie goticã, indiferent unde este elabo-rat, se citeºte ºi se transcrie la fel la Paris, la Vienasau la Cluj. Aici nu prea este loc de inovaþie ºiimaginaþie. Existã însã ºi metode moderne,necunoscute istoricului de-acum câteva decenii ºicare conduc la rezultate spectaculare ºi deosebitede cele din trecut, aplicate chiar pe acelaºi mate-rial. Dar cel mai important lucru este personali-tatea istoricului, unicã ºi irepetabilã. De aceea,niciodatã doi istorici, fie ºi contemporani, nu vorscrie identic despre aceeaºi temã. Nici nu ar fi dedorit, fiindcã altminteri viaþa ar fi complet ternã ºicãutarea nu ar mai avea nici un rost.

Punctul meu de vedere, în raport cu al profe-sorului Lucian Boia, este, aº zice, complementar ºiopus în acelaºi timp. Mã întâlnesc cu Domnia sa înideea cã scrisul istoric românesc din ultimele douãsecole ºi conºtiinþa româneascã din acest momentse cuvin primenite de anumite cliºee, exagerãri ºichiar mituri. Dar nu cred cã istoria ºi conºtiinþanoastrã publicã sunt complet aservite miturilor ºicã, pe acest fond de mituri malefice, românii ºiistoricii lor cei mai mari – de la Bãlcescu ºiKogãlniceanu la Iorga, Gh. I. Brãtianu, Petre P.Panaitescu ºi Constantin C. Giurescu – au fost ºisunt funciarmente naþionaliºti (de dreapta sau destânga), tradiþionaliºti, ortodoxiºti, adepþi ai totali-tarismelor etc. ºi cã de aceea am fi la periferiaEuropei ºi incapabili de integrare în valorile ºiinstituþiile europene. Nu consider corectã definiþiamitului datã de profesorul Boia ºi cred cã în„miturile“ Domniei sale se ascund foarte multecliºee, stereotipii, idei fixe, erori, legende istorice,care trebuie numite ca atare. Sunt de acord cã inte-grarea României în NATO ºi în Uniunea Euro-peanã pretinde o schimbare radicalã de mentalitate

a românilor, dar nu mentalitatea deformatã despretrecut – care este o realitate ºi care se schimbãtreptat – este piedica principalã în calea noastrã dea fi „buni europeni“. Majoritatea românilor de azinu ºtiu sau au uitat lozincile naþionaliste ale luiCeauºescu, nu ºtiu mai nimic despre MihaiViteazul sau Alexandru Ioan Cuza ºi nu se întreabãdacã dictatura lui Carol al II-lea a fost mai blândãsau nu decât cea a lui Antonescu. Fireºte, mulþiromâni au o mentalitate istoricã deformatã (ºi înalte pãrþi este aºa!), dar acest lucru nu constituie o catastrofã ºi, repet, nu este o cauzã esenþialã aneaderenþei noastre la Europa. În plus, vãd cubucurie cã, deºi percepem trecutul – conform profesorului Boia – atât de deformat, Europa neacceptã ºi aºa! Ori este Europa prea indulgentã ºine trece cu vederea „miturile naþionaliste“, oriacestea nu sunt un criteriu de integrare!

Lãsând gluma la o parte, sunt convins – ca ºiprofesorul Boia – cã educaþia noastrã, orientatãrealmente, în oarecare mãsurã, în spirit naþiona-list, tradiþionalist ºi totalitar, se cuvine treptatcorectatã. Acest lucru nu se poate face la o datãprecisã ºi cu o carte, ci presupune timp ºi eforturiconjugate. Modificarea conºtiinþei merge mânã înmânã cu privatizarea, cu eficientizarea, cu creº-terea prosperitãþii populaþiei.

Încã un cuvânt despre „ºcoala dlui Boia“.Acolo se studiazã insistent „miturile“ ºi nu estenimic rãu în asta, chiar dacã – aºa cum spuneam –în unele cazuri nici nu este vorba de mituri.Viziunea „mitizantã“ asupra trecutului este ºi ea o modã care va trece, cum au trecut ºi altele, nuînainte, sã sperãm, de a lãmuri multe aspecte aletrecutului. Unii au cãutat în trecut numai fapteconcrete, atestate în scris, alþii numai conflicteîntre clase, alþii elite, alþii muncitori, alþii numaiidei pure etc. Din toate aceste eforturi a câºtigatcunoaºterea.

Nu suntem de acord nici cu blamul aruncatasupra istoricilor români sau asupra celor preocu-paþi de istorie, de oricând ºi de orice fel, de lacercetãtori ºi profesori universitari pânã la dascãlide ºcoalã primarã ºi secundarã. Fireºte, ºi istoriciisunt oameni ºi fac erori omeneºti, dar nu maimulte ºi mai grave decât alþii. Nimeni nu deþinesecretul absolut al profesiei de istoric, care estetotuºi una onorabilã ºi plinã de responsabilitate.Dar istoricii nu sunt spirite ale rãului, care i-au„prostit“ intenþionat de douã secole încoace peromâni, ca sã-i îndepãrteze de valorile europeneautentice. Acuzele acestea, venite dinspre profe-sorul Boia ºi „ºcoala“ sa, directe sau voalate, suntnedemne, pericliteazã profesiunea de istoric ºi oaºazã pe nedrept sub semnul incertitudinii. Deacum nu ni se mai pune pe stradã întrebareanaivã, plinã de candoare: „Când veþi scrie, voi,istoricii, istoria cea adevãratã?“, ci ni se spunedirect cã suntem niºte „mincinoºi“ incorigibili,incapabili sã cercetãm onest trecutul ºi sã-l facemºi altora inteligibil. Ceea ce este deconcertant ºiprofund nedrept.

Natural, nu am respins de plano demersul dom-nului Boia, de aceea m-am ºi aplecat asupra lui.Pânã la un punct este fascinant ºi-ºi poate seduceuºor cititorii, mai ales pe cei insuficient avizaþi îndomeniul istoriei. Dar am oroare de „opinii“ ºi de„adevãruri unice“ sau de cei care pretind cã ºtiutot. Am avut un moment 1989 ºi pentru ca, întrealtele, sã ne recâºtigãm pluralitatea de opinii, liber-tatea de a spune argumentat ce gândim. În „Ceta-te“ nu numai cã este, dar trebuie sã facem mereu sã fieloc pentru toate opiniile oneste.

– Se vorbeºte despre o grupare a tinerilor istoriciclujeni, care continuã ºi, în acelaºi timp, se ºi delimitea-zã de ceea ce s-a numit „ºcoala istoricã clujeanã“,

cu vestiþii ei profesori. Pânã la un moment ºi dvs. fãceaþiparte din aceastã grupare, care venea cu un spirit novatorîn domeniu. Ce ne puteþi spune despre aceastã grupareºi, bineînþeles, despre reprezentanþii ei?

– „ªcoala istoricã clujeanã“ este un nume careincumbã multã tradiþie, realitate, mândrie, o dozãde ficþiune, un anumit spirit de a cerceta ºi redatrecutul ºi multe altele. Chiar ºi pe vremearegimului comunist, deºi s-a „pliat“ (ca sã fimeufemistici) regulilor dictaturii, ºcoala istoricã dela Cluj ºi-a pãstrat o anumitã personalitate ºi,uneori, o distincþie, izvorâtã din erudiþie, seriozi-tate ºi onestitate, remarcate de unii. Tinerii isto-rici ieºiþi din mâinile modelatoare ale dascãlilorlor au aspirat mereu sã intre în aceastã „ºcoalã“ ºi,când au fost mai mulþi tineri foarte buni, s-au ºidetaºat, cu respect, dar ferm, de ea. Acesta este unlucru firesc. Tinerii istorici clujeni de-acum, depânã la 35-40 de ani, sunt ºi ei distincþi ºi uniichiar strãluciþi. Au, cum se spune, scânteie. Auînvãþat de la dascãlii lor istorie socialã, politicã,economicã, istoriografie, instituþii etc., dar auînvãþat mai ales cum sã inoveze, cum sã caute ºiau ajuns la imaginar, la mentalitãþi, la demografie,la alteritate, la modele culturale, la antropologie,chiar la mit, de ce nu? Au ºi un anumit spirit allor de emulaþie. Eu am depãºit, cel puþin calen-daristic, vârsta lor, dar cred cã nu sunt încã unconservator ºi închistat. Cine ºtie?! Oricum,aceºti tineri aduc un suflu înnoitor, poate preadebordant ºi ameþitor uneori, dar asta face partedin regulile jocului. Nici ei nu sunt chiar deaceeaºi generaþie ºi, treptat, cei mai buni dintre eiºi mai „copþi“ ca vârstã se absorb în aceeaºi„ºcoalã istoricã clujeanã“. Pentru cã nihil novi subsole . Nu-i pomenesc nominal, fiindcã sunt mulþifoarte buni ºi risc sã las la o parte pe cineva.

– Conduceþi Centrul de Studii Transilvane dinCluj, de pe lângã Fundaþia Culturalã Românã. Careeste programul de cercetare al centrului ºi cum vã rapor-taþi la alte instituþii similare din þarã?

– Centrul de Studii Transilvane, deºi stã oare-cum în acest moment sub semnul incertitudinii,are o tradiþie de câteva decenii bune, chiar dacãregimul comunist l-a desfiinþat brutal în 1948-1949. El continuã o veche tradiþie de cercetãriinterdisciplinare referitoare la Transilvania ºi latoate realitãþile ei atât de variate. Ne înscriem întestamentul lãsat de unii antecesori de marcã, pre-cum Silviu Dragomir, Constantin Daicoviciu,David Prodan ori Pompiliu Teodor, fãrã a pierdedin vedere modernizarea viziunii de investigaþie,noile metodologii ºi abordãri grafice ale materiale-lor, receptarea în lume a periodicului nostru,Transylvanian Review etc. Avem raporturi de colabo-rare amicalã cu alte instituþii de profil, deºi acestea,aparþinând Academiei Române sau universitãþilor,se deosebesc formal de noi, care fiinþãm sub egidageneroasã a Fundaþiei Culturale Române.

Fireºte, în cadrul centrului pun uneori maiapãsat accentul pe cercetarea trecutului, dar nu ofac în sens paseist, ci cu privirea spre prezent ºiviitor, cu credinþa cã trecutul este necesar omuluide astãzi. Se poate sã fie aceasta o deformare deistoric, dar de istoric care crede în forþa profesiu-nii sale, în posibilitatea cunoaºterii – aºa trun-chiate, incomplete – a celor ce s-au întâmplatînaintea noastrã. Dacã nu aº fi fost convins deacest lucru ºi de nevoia imperioasã a oamenilorde a ºti ce s-a întâmplat cu antecesorii lor, aº fiales sã fac altceva în viaþã.

Interviu realizat de I. MAXIM DANCIU


IOAN-AUREL POPIstoria, adevãrul ºi miturile

Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2002

P ublicarea, de cãtre Ioan-Aurel Pop, a volu-mului Istoria, adevãrul ºi miturile este prilejulunei puneri sub acuzare a unui anumit

mod de a concepe istoria. Autorul este, în moddeclarat, nedumerit de istoria imaginarului ºi amitului.

„Nu înþelegem cum poate fi mitul construcþie imaginarã, nici realã, nici irealã, din moment ce

adjectivul imaginar înseamnã nereal, fictiv, închipuit?Nici ce poate sã fie logica imaginarului nu este deloc

clar, dacã ne amintim cã logica singurã înseamnãdemonstraþie, raþiune, raþionament sau ordonarea

gândirii?“ (p. 23). „Imaginarul este ceea ce nu existã decât în spirit, în gând, ceea ce nu corespunde întocmai realitãþii

tangibile. [...] Prin urmare, sinonime ale cuvântuluiimaginar sunt inventat, himeric, fantastic sau ireal, iar antonime ar fi istoric, real, veritabil. Atunci cum

se poate sã nu vedem nici o contradicþie între imaginar ºi realitate?“ (p. 25)

Fãrã a insista asupra acestui punct, îmi exprimtotuºi nedumerirea cã Ioan-Aurel Pop studiazãnaþiunea ºi naþionalismul, – fie ºi în ipostaza lormedievalã –, aderând empatic la ele, fãrã a le situaîn orizontul problematicii imaginarului. Aceastadeoarece, în mod evident, ele aparþin sferei reali-tãþilor sociale ºi deci au o strânsã legãturã cuinstituþionalizarea realului. „Ordinea socialã este unprodus omenesc sau, mai exact, o producere umanã con-tinuã“ (Peter L. Berger, Thomas Luckmann,Construirea socialã a realitãþii , Bucureºti, EdituraUnivers, 1999, p. 65). Prin urmare, ea nu esteoferitã de mediul natural, ci este continuu nego-ciatã între indivizii care alcãtuiesc societateaumanã. Nu poate fi deci decât evident cã ºi naþi-unea ori naþionalismul sunt niºte realitãþi obiec-tive doar în acest sens: cã ele reprezintã rezultatulunei negocieri, apãrute la un moment dat în isto-rie, între membrii societãþii sau, mai exact, aidiverselor societãþi (nici mãcar a tuturor). Elesunt fapte instituþionalizate, – cum le-ar numiJohn R. Searle –, nu date de la naturã. Or, dacãaºa stau lucrurile, devine limpede ce rol impor-tant joacã imaginarul în procesul apariþiei ºiacreditãrii lor, ca ºi al altor realitãþi de acelaºiordin (banii, de exemplu).

Dar, refuzând sã recunoascã imaginaruluirolul sãu în istorie, Ioan-Aurel Pop se declarãnemulþumit de tratarea de care se bucurã naþio -nalismul astãzi; nu în general, ci într-o carte a luiLucian Boia.

„Autorul înclinã sã condamne naþionalismul pentru autoritarism ºi xenofobie, deºi pânã la regimul comunist noþiunea nu desemna decât

preþuirea propriei naþiuni sau promovarea intereselornaþiunii. Sã admitem cã naþionalismul, astãzi, în cele

mai multe limbi, presupune o apreciere exclusivã ºiexageratã a tot ce aparþine propriei naþiuni, ceea ce

poate sã fie jignitor pentru alte naþiuni ºi contraproductiv

pentru propria comunitate. Dar semnalarea ºi condamnarea deliberatã doar a miturilor naþionaliste

(ºi naþionale) dã impresia cã numai acestea au deformatistoria României ºi cã numai ele sunt rãspunzãtoare

pentru profilul inadecvat al conºtiinþei româneºti, ceea ce este fals” (p. 29).

Cum se vede, Ioan-Aurel Pop îºi înscrie de-mersul într-un program istoriografic de susþinerea naþionalismului, încercând o legitimare a luiprin recursul la un trecut cât mai îndepãrtat. Apa-rent, el este un istoric al naþiunii medievale,mulþumindu-se cu afirmarea existenþei acesteia înevul de mijloc. De fapt însã, istoricul merge chiarmai departe de atât, identificând o existenþã co-munitarã româneascã pânã ºi înainte de venireaslavilor! („De cãtre cine ºi de când este întâietatea sla-vilor la est de Carpaþi – în raport cu românii – o reali -tate definitiv stabilitã, nu ni se spune“, se mirã el la p. 127, uitând pesemne cã daco-romanii nu audevenit propriu-zis români decât dupã amesteca-rea lor cu slavii!) Se prea poate, cine ºtie, caaceastã aserþiune sã fi fost o simplã – deºi semni-ficativã – scãpare din condei. Frapant însã, – aici,ca ºi în cãrþile dedicate deja subiectului (Genezamedievalã a naþiunilor moderne, Bucureºti, EdituraFundaþiei Culturale Române, 1998 ºi Naþiunearomânã medievalã, Bucureºti, Editura Enciclopedi-cã, 1998) –, este cã Ioan-Aurel Pop nu încearcã sãelucideze chestiunea spinoasã a existenþei saunonexistenþei naþiunii medievale ºi cu ajutorulantropologiei sociale ºi culturale. Ea l-ar fi ajutat,poate, sã clarifice mai credibil natura solidaritã-þilor comunitare în societãþile arhaice, ca ºi în celeunde existã interese de grup antagonice. Practic,în literatura de specialitate, mulþi dintre specialiº-tii disciplinelor socio-umane tind sã afirme con-vergent cã legãturile de rudenie oferã suportulrelaþiilor sociale celor mai trainice. Familia, clanulºi tribul sunt forme de solidaritate întemeiate peînrudire care au supravieþuit pânã în pragul epociimoderne, uneori ºi dupã aceea. Înrudirea desânge sau spiritualã (nãºia, cumetria etc.) oferã, în societãþile tradiþionale din Europa, baza ceamai solidã a coeziunii sociale. În cazul familiei ºial clanului familial originea are un sens foarteprecis, fiindcã trimite la strãmoºul comun (real ºicunoscut sau mitic, eroul eponim). La Ioan-AurelPop rãmâne total neexplicatã translaþia de la clanla trib ºi de la acesta la popor. Naþiunea medievalãconceputã etnic devine astfel, în absenþa explica-þiilor de profunzime, puþin credibilã, mai mult oproiecþie a solidaritãþii etnice conºtiente ºi asumateconstatabile la nivelul modernitãþii.

În evul mediu european unde se exersa o cul-turã scrisã de expresie latinã, natio desemna altce-va decât naþiunea modernã. Într-un loc ºi untimp dat ea însemna comunitatea vorbitoare aunei limbi (cazul studenþilor înregistraþi la uni-versitãþi strãine cu un cognomen ce trimitea laetnie), într-un alt timp ºi loc ea indica stareasocialã sau apãreau chiar ºi ambele accepþiunideodatã (ca în Transilvania uniunii celor trei„naþiuni“: nobili, secui ºi saºi). La fel ºi patria, carepentru un francez din secolul al XIV-lea puteaînsemna Anjou, sau Poitou, sau Bourgogne, dar ºiþinutul difuz din jurul localitãþii natale, adicã teri-toriul unde se nãscuserã pãrinþii lui (patres).

Nu altfel stau lucrurile cu terra, care printreromâni a dat „þarã“, cu multiplele lui semnificaþii:de uniune de cnezate, de totalitate a boierimii, destat, de provincie ruralã. ªi nici celelalte cuvinte –precum gens, populi (o excelentã analizã a acestuitermen într-un act papal din secolul al XIII-leareferitor la români a publicat Daniel Barbu) oriexpresii precum amor patriae ºi patria defendere – nu au avut alt destin.

Fãrã îndoialã, au existat solidaritãþi religioaseîn evul mediu. Urmele lor sunt pãstrate clar dedocumente. Au existat ºi solidaritãþile datorateînrudirii, chiar dacã din bibliografia româneascãlipsesc cercetãrile despre stadiul tribal al orga-nizãrii noastre sociale (câte ceva totuºi la H.H.Stahl ºi Paul Stahl). Afirmarea originii comune învirtutea comunitãþii de limbã este însã tardivã,datând din modernitatea timpurie (cronicile eliteicãrturãreºti autohtone din secolul al XVII-lea).Într-o lume a tuturor localismelor ºi particularis-melor posibile, cum a fost cea medievalã, undedoar ideea de imperiu ori cea de papalitate eraupurtãtoarele universalismului, a vorbi despre naþi-une înseamnã, dupã pãrerea mea, sã dai o lecturãdin cale afarã de expresionistã trecutului, sublini-ind excesiv o laturã – misterioasa „etnie“ – înraport cu celelalte, cel puþin la fel de importante.Pentru a fi convingãtor în acest punct, Ioan-AurelPop ar trebui sã elucideze înainte de orice aspec-tele teoretice ale naþiunii medievale. În pofidafaptului cã a publicat douã cãrþi pe aceastã temã,ºi cu toate cã în acest terþ volum pe care îl discutreia chestiunea într-o notã înalt polemicã, aceastãexigenþã nu a fost încã satisfãcutã. Rãmâne pe maideparte o întrebare dacã românii – dar ºi altepopoare – au „imaginat“ naþiunea în spiritherderian cu câteva secole înainte de Herder sau,pur ºi simplu, expropriem noþiunile de propri-etatea lor, fãcându-le prea laxe pentru a maiexprima ceva.

n

n Ovidiu Pecican

Imaginar ºi naþiunecartea


ALEXANDRU MADGEARURomânii în opera Notarului Anonim

Cluj-Napoca, Fundaþia Culturalã Românã,Centrul de Studii Transilvane, 2001

(Bibliotheca Rerum Transsylvaniae, XXVII)

Lucrarea pe care Alexandru Madgearu (n.1964, cercetãtor ºtiinþific la Institutul pentruStudii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã

din Bucureºti) o consacrã analizei pasajelor referi-toare la români din Gesta Hungarorum, opera nota-rului anonim al regelui Bela, reprezintã, din maimulte puncte de vedere, o premierã în istoriografiaromâneascã. Ea se remarcã nu doar în calitate deprimã cercetare monograficã consacratã acestui su-biect, cât, mai ales, prin complexitatea sa ºi prinmaniera lipsitã de patimi ºi idei preconcepute în ca-re este realizatã. Într-adevãr, autorul, aparþinândtinerei generaþii de istorici medieviºti, este cu to-tul detaºat de spiritul îngust al polemicilor naþio-naliste care a otrãvit, pânã acum, o mare parte aliteraturii consacrate acestui subiect. Cercetareasa, care se doreºte animatã de un „adevãrat spiritcritic“, nu ezitã sã reacþioneze împotriva exagerã-rilor ºi stereotipiilor întâlnite într-o lungã serie delucrãri consacrate evului mediu timpuriu, con-testând, pe bunã dreptate, o tradiþie istoriograficãdevenitã, astãzi, inutilizabilã. Alexandru Madgea-ru a abordat aceastã problemã aºa cum, din pãca-te, prea puþini cercetãtori au fãcut-o pânã la el:lãsându-ºi la o parte, din start, convingerile, el le-a înlocuit cu îndoieli. Animat de un asemeneaspirit cartezian, el a reuºit sã producã o lucrareremarcabilã, chiar dacã, pe alocuri, curajul sãuinovator pare sã-l fi împins la formularea unorinterpretãri discutabile.

Structura lucrãrii lui Alexandru Madgearu es-te una echilibratã. Cele douã capitole ale primeipãrþi (p. 19-50) sunt consacrate izvorului propriu-zis, formulând o opinie cu privire la datarea aces-tuia ºi discutând problema veridicitãþii sale. Lacapãtul unei analize credibile ºi prudente, Alexan-dru Madgearu ajunge la concluzia potrivit cãreiaGesta Hungarorum ar fi fost scrisã dupã încheiereadomniei lui Bela al II-lea, în jurul anului 1150. Încontinuare, evidenþiind caracterul acestei opere –fiind o gesta, scopul sãu era unul propagandistic,de legitimare a prezentului prin intermediul isto-riei – autorul pune în evidenþã atât sursele folo-site de notarul anonim, cât ºi remarcabilul spiritcritic de care acesta dã dovadã.

A doua parte a lucrãrii (p. 53-114), organizatãîn trei capitole, este consacratã menþiunilor fãcutede notarul anonim asupra populaþiei romanicedin Pannonia. Analiza izvoarelor care-i menþio-neazã pe blachii din aceastã regiune îl conduce peautor la concluzia cã ele se referã, fãrã îndoialã, laromâni, pentru mult discutatul pasaj Blachii acpastores Romanorum el preferând traducerea: „bla-chii, adicã pãstorii romanilor“ (prin romani, notarulanonim desemnându-i pe „romanii vechi, autentici,care în mod anacronic au fost transpuºi în vremea luiArpad“). Autorul prezintã, de asemenea, o schiþã a evoluþiei populaþiei romanice din Pannonia însecolele V-X, oferind o serie de argumente însprijinul supravieþuirii unor enclave romanice, pe malul drept al Dunãrii, pânã în epoca veniriiungurilor. În continuare, punând în evidenþãexistenþa unor pãtrunderi ale elementului româ-nesc în Pannonia de la vest de Dunãre, produse,încã din secolul al IX-lea, atât din direcþia

Transilvaniei, cât ºi dinspre regiunile balcanice,autorul concluzioneazã cã informaþiile notaruluianonim despre prezenþa românilor în Pannonia,în perioada venirii ungurilor, sunt veridice.

Ultima parte a lucrãrii lui Alexandru Madgearu(„Blacii“ din Transilvania, p. 115-209), consacratãanalizei capitolelor 24-27 din gesta notarului ano-nim, formuleazã o serie de ipoteze temerare carevor provoca, fãrã îndoialã, numeroase controverse.În prima dintre acestea, autorul pune sub semnulîntrebãrii afirmaþia notarului anonim potrivit cãre-ia cucerirea þãrii lui Gelou ar fi fost realizatã de cã-tre conducãtorul maghiar Tuhutum. Pe baza unordiferenþe identificate de autor între genealogiileoferite în capitolele 6, 20 ºi 27 ale gestei (între careînsã, trebuie sã mãrturisim, nu am reuºit sã sesi-zãm nici o contradicþie) acesta considerã cã notarulanonim ar fi fãcut o confuzie între douã personajepurtând numele de Geula, atribuind, în mod gre-ºit, cucerirea Transilvaniei lui Tuhutum, strãmoºulunuia dintre aceºtia. Raþiunea acestei confuzii –care ar fi fost, din câte înþelegem, una deliberatã –era determinatã de interese propagandistice: pen-tru a-ºi justifica dominaþia asupra Transilvaniei, re-galitatea maghiarã ar fi avut interesul de a ºtergeamintirea cuceririi acesteia de cãtre un purtãtor altitlului de gylas, un demnitar de rang înalt, înlo-cuindu-l cu un personaj de o mai micã importan-þã. În legãturã cu problema Tuhutum existã, fãrãîndoialã, anumite semne de întrebare, asupra cãro-ra s-au pronunþat ºi alþi cercetãtori; logica argu-mentaþiei lui Alexandru Madgearu ni se pare a fiînsã una dificil de acceptat. Sunt greu de înþelesmotivele care l-ar fi putut determina pe notarulanonim sã prefere, în calitate de cuceritor al Tran-silvaniei, un personaj de rang mai puþin înalt; înplus, ne îndoim cã tocmai Tuhutum ar trebui con-siderat ca fãcând parte din aceastã categorie (nu în-þelegem de ce, dacã a fost animat de asemenea in-tenþii, Anonymus nu a lãsat, de exemplu, întreagaacþiune în seama tatãlui Ogmand). De asemenea,trebuie sã avem în vedere faptul cã nu dispunemde informaþii exacte cu privire la evoluþia titluluide gylas în aceastã perioadã ºi, prin urmare, nu pu-tem preciza nici conþinutul sãu concret – care paresã fi suferit, în timp, nu numai un proces de de-gradare, ci ºi unul de multiplicare – ºi nici mo-mentul exact al transformãrii sale în nume propriu– care a fost ºi ea, în orice caz, destul de timpurie.Nu existã, astfel, nici o dovadã concludentã cã acelGeula pe care autorul îl considerã adevãratul cuce-ritor al Transilvaniei ar fi avut, cãtre mijlocul seco-lului al X-lea, o poziþie mai înaltã în ierarhia ma-ghiarã decât cea deþinutã de Tuhutum în preajmaanului 900. În aceste condiþii, tipul de argumen-taþie folosit de autor nu poate decât sã deschidãcalea unor speculaþii interminabile, care nu vorputea contrabalansa, în lipsa unor argumente maisigure, mãrturia clarã ºi explicitã a notarului ano-nim. Aceleaºi lucruri ar putea fi spuse ºi despre în-doielile manifestate de autor faþã de o altã impor-tantã informaþie furnizatã de gesta : aceea referitoarela înþelegerea realizatã între cuceritori ºi cuceriþi. Es-te greu de înþeles de ce inventarea unui asemeneaepisod le-ar fi oferit maghiarilor mai multe drep-turi asupra Transilvaniei decât o cucerire realizatãprin forþã, dupã cum nu înþelegem de ce, în cazulîn care ei ar fi avut totuºi astfel de scrupule, nu afost inserat un asemenea motiv narativ ºi în relata-rea cuceririi Ungariei propriu-zise. Relevând fap-tul cã astfel de relatãri constituie locuri comune înnaraþiunile medievale, autorul nu face nici un efortpentru a stabili dacã ele sunt simple invenþii alecronicarilor sau dacã, dimpotrivã, astfel de înþele-

geri constituiau o practicã comunã în epocã. Deasemenea, cronologia propusã pentru cucerirea du-catului lui Gelou (în jurul anului 930, faþã de cca896 la notarul anonim) nu este prin nimic dovedi-tã. Din moment ce acesta – potrivit demonstraþieirealizate de autorul însuºi – nu era dependent deBulgaria lui Simeon, nu exista nici un motiv carei-ar fi împiedicat pe maghiari sã îl atace înainteamorþii acestuia. În aceste condiþii, încercarea luiAlexandru Madgearu de a include campania îm-potriva lui Gelou în rândul evenimentelor maitârzii, atribuite de Anonymus perioadei vieþii luiArpad, este irelevantã. Dimpotrivã, relatarea nota-rului anonim este foarte logicã: aici, expediþia îm-potriva lui Gelou figureazã imediat dupã obþinereade cãtre maghiari a teritoriului reclamat de la Sala-nus, împreunã cu iarba ºi apa acestuia. Or, pentru opopulaþie nomadã, doar dobândirea neîntârziatã aunui al treilea element fãcea posibilã constituireaunei triade a supravieþuirii: acest element era sarea,care a constituit, dupã cum autorul însuºi o confir-mã, unul dintre principalele mobiluri ale cuceririiTransilvaniei. Cucerirea þãrii lui Gelou face, aºadar,parte, în opinia noastrã, dintr-o altã categorie, cevamai bine reprezentatã: aceea a evenimentelor pecare notarul anonim le dateazã în timpul vieþii luiArpad ºi care s-au desfãºurat, într-adevãr, în peri-oada indicatã de acesta. Datarea post - 930 este însãfoarte probabilã în ceea ce priveºte cucerirea decãtre Geula a structurii politice dominate de bul-gari din sudul Transilvaniei; contribuþia autoruluieste, în acest caz, una remarcabilã, iar meritele salenu se opresc aici. Printr-o analizã în generalconvingãtoare, el reuºeºte sã restrângã aria teritori-alã în interiorul cãreia trebuie cãutatã þara luiGelou la regiunea din nordul Transilvaniei delimi-tatã de Munþii Meseºului, Valea ªieului, ocneleTurzii ºi confluenþa Someºurilor. Nimic nu dove-deºte însã cã Gelou ar fi controlat acest teritoriu înîntregime; astfel, includerea de cãtre autor a ocne-lor Turzii în zona controlatã de Gelou trebuieprivitã cu rezerve, iar clarificarea situaþiei cetãþilorde la ªirioara ºi Cuzdrioara ar putea rezulta, even-tual, doar în urma unor cercetãri arheologice maicomplexe. O foarte utilã analizã a descoperirilorarheologice maghiare vechi din Transilvania îl con-duce pe autor la confirmarea faptului cã cucerireaacestei provincii s-a realizat, în etape succesive,pornind din direcþia nord-vest. În sfârºit, discuþiarealizatã de Alexandru Madgearu în legãturã cucetãþile existente în nordul Transilvaniei în sec. IX-X îi oferã ocazia de a-ºi prezenta propriile opiniiasupra cronologiei acestora ºi a altor probleme îndiscuþie. Va provoca, desigur, controverse propu-nerea de localizare a capitalei lui Gelou la Cluj, înaria vechiului oraº roman Napoca. O mai vechepropunere în acest sens fusese formulatã de cãtreKurt Horedt, într-o perioadã în care cercetareaarheologicã a zonei centrale a oraºului se afla în-tr-un stadiu mai puþin avansat, care lãsa încã locpentru numeroase speranþe. Astãzi însã, o aseme-nea ipotezã are mult mai puþine ºanse de a fi con-firmatã pe aceastã cale.

În pofida celor câteva obiecþii pe care ne-ampermis sã le formulãm, considerãm, cu toatãconvingerea, lucrarea lui Alexandru Madgearu cafiind una cu totul remarcabilã. Mai puþin, poate,prin rãspunsurile, uneori riscante, pe care leoferã, ea este importantã, mai ales, prin între-bãrile pe care le pune ºi prin spiritul inovator ºinonconformist în care autorul abordeazã proble-mele. O asemenea lucrare care invitã la discuþii,care aduce un suflu nou în discutarea unorchestiuni care au fost tratate, pânã acum, într-omanierã mult prea rigidã, va constitui, suntemconvinºi, un extraordinar imbold pentru cercetã-torii istoriei Transilvaniei în evul mediu timpuriu.

n

n Tudor Sãlãgean

O premierã istoriograficã


DAN NICOLAE BUSUIOC-VON HASSELBACHÞara Fãgãraºului în secolul al XIII-lea. Mãnãstirea cistercianã Cârþa , vol. I-II

Cluj-Napoca, Fundaþia Culturalã Românã,Centrul de Studii Transilvane, 2000

(Bibliotheca Rerum Transsylvaniae, XXVI)

C eea ce frapeazã de la bun început lalucrarea lui Dan Nicolae Busuioc-vonHasselbach este amploarea acesteia ºi

imensul material documentar folosit la realizareaei. Impresia pe care o oferã din start autorul esteaceea a unei erudiþii profunde, din nefericire pecale de extincþie dintr-o epocã din ce în ce maiexpeditivã. Absolvent al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj (1972), autorul s-a stabilit, dinanul 1980, în Republica Federalã Germania, pro-fitând din plin, în vederea continuãrii cercetãrilorsale, de multiplele posibilitãþi de documentareexistente acolo ºi afirmându-se în calitate de repu-tat cercetãtor al istoriei artei medievale. Lucrareaaflatã acum în discuþia noastrã oferã, într-adevãr,o probã a mãiestriei sale în domeniul colectãriimigãloase a surselor, al coroborãrilor ºi asocierilorsavante, al concluziilor care beneficiazã de odemonstraþie întemeiatã, întotdeauna, pe analizaexhaustivã ºi temeinicã a interpretãrilor istori-ografice exprimate pânã în acel moment. Întregacest efort este cu atât mai demn de admiraþie, cucât el se concretizeazã într-o operã de 700 depagini, cu aproape 1900 de note de subsol, o con-siderabilã bibliografie ºi un temeinic ºi foartecomplet material ilustrativ.

Dupã cum o aratã însuºi titlul lucrãrii, struc-tura acesteia constituie rezultatul conjugãrii adouã teme, cãrora autorul se strãduieºte sã ledescopere mecanismele unei îmbinãri cât maifericite. Din protagonista acestei opere istorio -grafice, abaþia cistercianã Cârþa va deveni, în celedin urmã, un „personaj“ mai degrabã secundar al

acesteia: autorul pare a manifesta tendinþa, cât sepoate de modernã, de a propune perceperea ei încalitatea de cheie pentru pãtrunderea în interiorulcontextului cultural, etnic, geografic ºi istoric încare aceasta a fost instalatã, al mediului în caremonahii cistercieni au fost introduºi, asupracãruia au acþionat ºi cu care s-au confruntat. Înfinal, cu toatã erudiþia minuþioasã pe care autorulo dedicã reconstituirii celui dintâi secol al istorieisale, abaþia devine doar un pretext pentru intro-ducerea cititorului în lumea strãvechilor structurisociale ºi politice ale Þãrii Fãgãraºului, pentru acãrei înþelegere autorul ne oferã o analizã remar-cabilã prin puterea de pãtrundere ºi prin prospe-þimea sa.

Primul capitol al lucrãrii (p. 19-31/I) se con-stituie într-o succintã, dar foarte necesarã Intro-ducere în istoria ordinelor monahale , autorul urmã-rind aici evoluþia generalã a monahismului creºtin ºi diferitele sale manifestãri, elaborareaprincipalelor reguli ºi întemeierea ordinelorbenedictin ºi cistercian, precum ºi extindereaacestora spre centrul Europei. Începând cu celde-al doilea capitol al lucrãrii, Fondarea mãnãstiriicisterciene Cârþa (p. 32-170/I), cititorul este intro-dus în miezul problematicii studiate, pe un terenpe care autorul stãpâneºte magistral informaþiadocumentarã ºi bibliografia problemei. Subli-nierea importanþei istorice a mãnãstirii Cârþa esteurmatã de o extrem de detaliatã prezentare –probabil chiar epuizantã pentru cititorul nespe-cialist – a tuturor tentativelor de datare a acesteiaºi de identificare a ctitorului ei. Sunt citate, înacest context, opiniile unui numãr de aproape 50de cercetãtori care au formulat, în aceastã pro-blemã, aprecieri mai mult sau mai puþin avizate,propunând diferite datãri ale întemeierii acesteia,într-un interval cronologic care acoperã aproapedurata unui secol (1173-1259). Înainte de aprezenta cititorului propria sa viziune asupraproblemei, autorul considerã necesar sã aducãunele clarificãri de ordin metodologic cu referirela conþinutul noþiunii de fondare, privitã prinprisma normelor ºi uzanþelor ordinului cister-cian, în analiza cãrora se face din nou resimþit unremarcabil efort de documentare ºi o excepþionalãcapacitatea de sintezã. Dupã parcurgerea acestoretape, Dan Nicolae Busuioc-von Hasselbach reia analiza izvoarelor documentare, oferind odatare restrânsã, cu maxima precizie îngãduitã de acestea, la intervalul cronologic cuprins întreurcarea pe tron a lui Andrei al II-lea (29 mai1205) ºi începerea lucrãrilor capitlului general alordinului din 14 septembrie 1206, la care a fostînregistratã participarea unui abate transilvãneancare trebuie identificat, potrivit concluziilor jus-tificate ale autorului, cu superiorul mãnãstiriifãgãrãºene. În acest interval cronologic ar fi fost,prin urmare, preluat în folosinþã domeniul defondare al mãnãstirii Cârþa, fiind însã posibil caacest eveniment important sã fi fost precedat de o serie de etape prealabile, consumate în timpuldomniei regelui Emeric, cãruia i-ar fi aparþinut,prin urmare, iniþiativa întemeierii abaþiei. În con-tinuarea acestui lung ºi complex capitol, autorulconsacrã un spaþiu extins analizei noþiunii deexempþiune, prezentã în conþinutul diplomeiacordate de regele Andrei al II-lea abaþiei dinCârþa, prin care teritoriul delimitat de râurile Olt,Arpaºu, Cârþa ºi munþii Carpaþi „a fost eliberat sauretras din sfera jurisdicþiei exercitate de români“. Potri-vit clarificãrilor operate de autor, respectiva

formulã documentarã „nu evocã alungarea locuito-rilor români ºi nici pustiirea þinutului donat abaþiei“,natura realã a acestei exempþiuni fiind, potrivitinterpretãrii sale, una „strict religioasã“ (p. 90/I).Concluzia autorului beneficiazã de suportul uneiample ºi documentate incursiuni în istoria rapor-turilor confesionale din interiorul regatuluimedieval al Ungariei, fãrã sã înlãture însã întrutotul, în opinia noastrã, totalitatea incertitudinilorcare planeazã asupra sa.

Cel de al treilea capitol al lucrãrii, consacratreconstituirii unor Aspecte etno-demografice din ÞaraFãgãraºului în secolele XI-XIII (171-338/I), seremarcã prin bogãþia ºi varietatea informaþieitoponomastice ºi onomastice utilizate, care vinesã suplineascã carenþele documentare ºi arheolo-gice pe care autorul le semnaleazã. Bazându-se, înprincipal, pe aceste categorii de izvoare, autorulconcluzioneazã, la capãtul unei analize derulatecu o lãudabilã consecvenþã, cã habitatul ÞãriiFãgãraºului în intervalul cronologic menþionat eraalcãtuit dintr-un numãr de aproximativ douãzecide aºezãri, dintre care nouãsprezece continuã sãfiinþeze ºi în prezent. Structura etno-teritorialã aÞãrii Fãgãraºului oglindeºte, de asemenea, pã-trunderea ºi stabilirea vremelnicã a unor populaþiialogene în regiunea de la sudul Oltului, procescare a luat o deosebitã amploare în ultima treimea secolului al XII-lea ºi, mai ales, în primeledecenii ale secolului urmãtor. În timp ce aºezãrilecu populaþie catolicã au apãrut în zonele joase aleregiunii, zonele piemontanã ºi deluroasã au con-tinuat sã fie populate, în secolul al XIII-lea, deromâni, pecenegi, cumani ºi, eventual, alani.Aceste constatãri constituie baza necesarã pentruînþelegerea evoluþiilor istorice locale, reconstituitede autor în capitolul intitulat Prolegomena la istoriaÞãrii Fãgãraºului în secolele XI-XIII (p. 7-118/II).Procedând, potrivit bunului sãu obicei, la reali-zarea unei sinteze realizate prin epuizarealucrãrilor de specialitate consacrate acestui subi-ect, autorul privilegiazã interpretãrile pe care leconsiderã a fi cele mai pertinente, neomiþând sãintroducã, în aceastã expunere, propriile salepuncte de vedere. Întemeiat pe corecta inter-pretare a regionimului Altland (care îºi are ori-ginea în vechea denumire româneascã „Þara

n Tudor Sãlãgean

Erudiþia medievistului

Markus Lupertz Judith

Markus Lupertz Femeie cu ulcior


Oltului“), autorul conchide cã formaþiunea me-dieval timpurie a Þãrii Oltului depãºea cu multlimitele restrictive incluse în sensul actual al noþi-unii ºi cã ea coincide, sub aspect lingvistic, cuzona de convieþuire slavo-românã din zona cen-tralã a sudului Transilvaniei. Autorul analizeazãcu spirit de pãtrundere fenomene istorice dificilde surprins, cum ar fi prezenþa pecenegilor însudul Transilvaniei ºi evoluþia raporturilor acesto-ra cu populaþia sedentarã localã, cucerirea suduluiTransilvaniei de cãtre maghiari, constituirea linieifortificate din dreapta Oltului, raporturile româ-nilor cu regatul arpadian ºi procesul dezmebrãriiteritoriale a Þãrii Oltului de cãtre forþele acestuiadin urmã. O întreagã serie de precizãri ºi identi-ficãri punctuale vor reþine, cu certitudine, atenþiaistoricilor medieviºti, care vor avea, de asemenea,prilejul de a-ºi exprima propriile puncte de ve-dere asupra unora dintre interpretãrile autorului.În sfârºit, ultimul capitol al lucrãrii, Contribuþii laistoria mãnãstirii Cârþa în veacul al XIII-lea (p. 119-224/II) revine la evoluþia abaþiei în perioada men-þionatã, care este însã una situatã, de aceastã datã,într-un context geografic ºi istoric asupra cãruiacititorul a fost edificat. Poate fi, din nou, remarcatexcepþionalul efort de documentare al autorului,pentru a încadra istoria acestei abaþii în aceea generalã a ordinului cistercian.

Descrierea detaliatã ºi competentã a monu-mentului, cu identificarea plinã de siguranþã aetapelor ridicãrii sale, trãdeazã, fãrã nici un dubiu,formaþia de istoric de artã a autorului. De o re-marcabilã utilitate pentru specialiºti este ampla

analizã consacratã de cãtre autor activitãþii colo-nizatoare a cistercienilor în spaþiul EuropeiCentrale ºi Central-Orientale. Reconstituireaetapelor generale ale evoluþiei acestei mãnãstiri,în mãsura în care este ea îngãduitã de puþineleizvoare documentare disponibile, este reluatã deautor ºi în Consideraþiile finale ale lucrãrii (p. 218-224/II), în care se oferã cititorului grãbit o foartesuccintã expunere a concluziilor cercetãrii. Lu-crarea este completatã de o deosebit de amplã ºiutilã listã bibliograficã (p. 225-276/II), de unrezumat în limba englezã care respectã structuralucrãrii (p. 277-306/II), de un indice general (p. 307-360) ºi de un bogat material ilustrativ (4 planºe, 39 de ilustraþii).

Mesajul autorului ar fi putut beneficia, proba-bil, de o mai largã receptare în eventualitatea încare structura lucrãrii ar fi fost conceputã într-oformã ceva mai accesibilã. Cele patru capitoleextrem de ample (II-V) ar fi putut fi divizate, larândul lor, în mai multe subdiviziuni care sã seregãseascã în tabla de materii, facilitând regãsireaunora dintre informaþiile ºi interpretãrile de mareutilitate oferite de cãtre autor. Eforturile depuseîn vederea parcurgerii exhaustive a bibliografieifiecãreia dintre problemele analizate sunt impre-sionante; prezentarea rezultatelor acesteia putea fiînsã realizatã, probabil, ºi într-o manierã maidirectã. „Circumscrierea rolului“ abaþiei Cârþa„pe fundalul istoric al Þãrii Fãgãraºului“, explica-bilã ºi pe deplin justificatã, ar fi putut beneficia,probabil, de o mai consistentã argumentare dinpartea autorului: cititorul nu poate evita cu

uºurinþã impresia cã are în faþã douã lucrãri dis-tincte reunite sub aceeaºi copertã, generozitatearareori întâlnitã în rândurile autorilor epociinoastre. Aceste obiecþii de formã nu afecteazãînsã fondul acestei lucrãri, care s-a afirmat deja ca o contribuþie de valoare în medievisticaromâneascã.

Dan Nicolae Busuioc-von Hasselbach este,fãrã îndoialã, un autor care nu face nici un fel deconcesii facilului, insistând pânã la capãt în de-mersul sãu erudit, în parcurgerea cãruia doar unfoarte mic numãr dintre istoricii zilelor noastre îlvor putea urmãri. Un asemenea tip de demersreprezintã, într-adevãr, cea mai sigurã cale pentrua avansa în cunoaºterea unui teritoriu al istoriei încare progresele nu se aflã la îndemâna oricui, încare întrebãrile ºi rãspunsurile trebuie lãsate înseama celor chemaþi. Recunoscând în DanNicolae Busuioc-von Hasselbach pe unul dintreaceºtia din urmã, apreciem poziþia pe care, carezultat al apariþiei acestei lucrãri, el ºi-a cucerit-oprintre specialiºtii acestui domeniu.

n

NAPOLEON SÃVESCUNoi nu suntem urmaºii Romei

Bucureºti, Editura Intact, 1999

F lamura „renaºterii dacice“ este purtatã laînceputul mileniului al III-lea de doctorulromân în exil Napoleon Sãvescu. Pe lângã

cele douã congrese internaþionale de dacologieorganizate, grupul girat de dl Sãvescu deþine peInternet site-ul www.dacia.org, unde poate figãsitã, în versiune digitalã, ºi lucrarea-manifestNoi nu suntem urmaºii Romei .

Transformat de presã într-o vedetã ad-hoc,Napoleon Sãvescu nu se ridicã la înãlþimea misi-unii sale. Cartea Noi nu suntem urmaºii Romei estescrisã de un personaj ce nu posedã atributele unuiom de litere. Ediþia pe care am consultat-o sea-mãnã cu o carte pentru vârsta preºcolarã, cu hârtie lucioasã ºi multe poze colorate. Se adaugãmulte hãrþi imprecise sau depãºite, însoþite deexplicaþii puerile de câte o jumãtate de paginã.

Capitolul Începuturi este o prezentare infantilãa epocilor geologice ºi istorice vechi. Autorul,deºi pune sub un mare semn de întrebare întrea-ga reconstituire istoricã de pânã acum, jongleazãcu denumirile culturilor arheologice, fãrã mãcarsã le reþinã corect numele: cultura (Gura Baciului)– Cârcea devine cultura „Carcea“, cultura Vãdas-tra – „Vãdeasa“ (p. 12), cultura Sãlcuþa se trans-formã în „Stãncuþa“. Sunt gata sã respect dispre-þul pe care dl Napoleon Sãvescu îl are pentru dis-ciplina istoriei, dar faptul cã stâlceºte jenant niºtenume de localitãþi eponime nu aratã decât cã nucunoaºte ceea ce combate. Nu poþi desfiinþa odisciplinã, nu poþi contrazice o teorie fãrã sã o cu-noºti. Poþi, eventual, sã faci abstracþie de ea, dar

nu sã-i preiei defectuos ºi sã-i corupi nu doardatele, ci ºi metoda ºi instrumentele.

În linii mari, cartea dlui Sãvescu nu este decâtun decalc ieftin dupã Dacia preistoricã a lui NicolaeDensuºianu. Tema centralã este aceea a daco-traco-pelasgilor, care vorbeau o limbã-matcã dincare au derivat atât latina, cât ºi limba dacã, pe-lasgi ce au populat, înainte de epoca istoricã,întreaga Europã. Astfel, nu a fost nevoie de o ro-manizare a dacilor, pentru simplul fapt cã vor-beau deja o limbã similarã latinei (anume pelasgaveche). Ideea este cea enunþatã de N. Densuºianula începutul secolului XX, nãscutã din necesitateade a explica, în opinia promotorilor ºi adepþilorei, etnogeneza poporului român (nãscut, conformreconstituirii istorice curente, prin romanizareaelementului traco-get în spaþiul balcano-carpatic).

De ce o teorie ca aceea a lui Nicolae Den-suºianu, presupunând prin absurd cã este ceacorectã, nu a câºtigat în credibilitate la un secoldupã enunþare? De ce nu s-a constituit o ºtiinþãpozitivã cu un set de metode proprii, cu izvoarecare sã poatã fi analizate (sau cel puþin sesizate ºide cei care nu cred necondiþionat în aceste teo-rii)? Poate pentru cã epigonii se aflã infinit subnivelul maestrului fondator.

Care sunt argumentele contra romanizãriidacilor din spaþiul carpato-danubian? Faptul cãromanii au ocupat doar 14% din teritoriul Daciei,înþelegându-se, probabil, prin Dacia întregul teri-toriu locuit de triburi traco-dacice. Nici aºa nuputem explica prin ce calcule a ajuns autorul lacifra absurdã de 14%, pentru cã romanii au ocu-pat, pe lângã Dacia nord-dunãreanã, ºi Moesiile ºi Tracia.

Autorul sperã în gãsirea „manuscrisului doctoruluilui Traian, Criton, care ne descrie pe noi, geto-dacii“ (p.32). Opera lui Criton e pierdutã ºi noi ºtim despre

existenþa ei doar din citarea câtorva pasaje de cãtrealþi autori antici ºi bizantini: Ioannes Lydos, unscoliast al lui Lucian din Samosata, lexiconulSuida etc. (I.I. Russu, Getica lui Statilius Crito, înStCl, XIV, 1972, p. 111-128). Napoleon Sãvescu,fãrã sã cunoascã din literatura istoricã nimic de-spre acest Criton, afirmã: „Aparent, el ar fi unul careauzind limba vorbitã de daci, ar fi exclamat «sunt aceºtia(daci) romani?» ...ºi de atunci am primit numele de«români»“. Trecând peste incoerenþa cu care ideeaeste exprimatã, trebuie sã ne întrebãm ce înseam-nã „aparent,..., el ar fi exclamat...“? De unde ºtieNapoleon Sãvescu ce „ar fi exclamat“ Criton,când aceastã exclamaþie nu este menþionatã de niciun izvor pãstrat din antichitate? Nu suntem con-temporani evenimentelor descrise ºi, „aparent“,scriem istoria servindu-ne de izvoare, mãrturiilevremii. Dar izvoarele nu sunt esenþiale pentru ceicare ºtiu fãrã sã cerceteze ºi cred fãrã sã-ºi punãîntrebãri. În preambul, autorul pozeazã în per-soanã onestã, ne avertizeazã cã este vorba deipoteze, ºi nu de lucruri certe, dar mãsura onesti-tãþii este datã de faptul cã „nu am introdus nici o ipo-tezã de care sã nu fiu personal convins“ (p. 23). Esteacest lucru suficient? Ajunge sã fii cinstit, convinsde adevãrul prezumþiilor tale, ca sã le înºiri pehârtie? Pentru un istoric nu, pentru un autor deistorie ezotericã nu are importanþã. Doar creeazãcalat pe lozinca: „scriu convins, deci sunt onest“.

Capitolul intitulat Burebista începe cu propo-ziþia: „Dupã ce v-am purtat cu imaginaþia peste EuropaPreistoricã...“. Noi nu suntem urmaºii Romei este opseudoistorie paralelã care se scrie în imaginaþie.În vis, în imaginar, structurile sunt laxe, timpuleste fluid, reperele spaþiale diluate. Nimic din ces-a sedimentat în cunoaºterea noastrã factualãmedieval-modernã asupra trecutului nu poateconstitui un punct de reper pentru învãþãceii luiNicolae Densuºianu. Ei au preferat ca ipotezã delucru un mit grecesc al originilor: terra mirabilisrãmâne o transfigurare a þãrii pelasgilor.

n

n S. Nemeti

Terra Mirabilis ºi istoricii ei


Imaginarul social - dificultateaunei definiþii

O bogatã bibliografie atestã ºi pe meridia-nul nostru prezenþa unui nou teritoriu, aunui relativ nou domeniu de investiga -

þie, care invitã pe specialiºtii din ºtiinþele socio-umane la meditaþii ºi reflecþii metodologice ºirestitutive. Instalarea imaginarului în spaþiul isto-riografiei româneºti s-a dovedit însã foarte repedeun teritoriu disputat, controversat, dezbaterile,comentariile ºi punerile la punct marcând ultimuldeceniu într-o confruntare salutarã pentru însãºisoarta obiectului în discuþie. În acest context,încercarea noastrã nu-ºi propune altceva decât sãrecapituleze ºi sã sistematizeze, în mãsura posi-bilului, lucrurile, încercând sã contureze pro-blemele, metodele ºi instrumentele unui subiectincitant, despre care cu siguranþã se va mai scrieºi se va mai vorbi în climatul intelectual contem-poran. Încrâncenarea dezbaterilor, diversitateaargumentelor ºi uneori imposibilitatea punerii deacord au evidenþiat foarte repede cã avem de-aface cu un teritoriu disputat, cu concepte ºiinstrumente încã insuficient digerate ºi afinate,care continuã sã provoace mai degrabã confuzii ºineînþelegeri flagrante.

Într-o întreprindere atât de riscantã, în carefluiditatea conceptele ºi alunecãrile semantice serealizeazã aproape pe nesimþite, se cuvine pornitde la câteva încercãri de clarificare ºi definire aacestora. Ca ºi în cazul altor sintagme folosite înabuz, s-a ajuns ºi în cazul imaginarului la accepþi-uni diverse, uneori contradictorii, generatoare deconfuzii ºi neînþelegeri. Cuvântul ca atare, „ima-ginar“, are înþelesuri ºi sensuri multiple. Ca ºimentalitãþile la timpul lor, prima accepþiune a ter-menului avea o puternicã tuºã peiorativã, imagi-narul fiind opul realului ºi având accepþiunea dehimeric, fantasmatic, atunci când nu era conside-rat de-a dreptul mistificare, falsificare sau eroare.Faptul se datoreazã, evident, pariului raþional pecare s-a bazat ºtiinþa modernã, care, o datã cuLuminile, avea tendinþa de a pune la o parte încategoria irealului ºi de a devaloriza tot ceea ce nucorespundea canoanelor ºi judecãþii raþiunii.

O datã cu noua sensibilitate romanticã, care arestaurat în bunã mãsurã iraþionalul, reveria,visul, termenul este reluat ºi reînvestit cu un sensmai puþin peiorativ, ca sinonim cu „imaginaþia“,facultatea spiritului uman de a imagina.

Mai târziu, în secolul XX, imaginea a stârnitun interes deosebit, reuºind sã punã în cauzãatotputernicia raþiunii. Pe mãsurã ce s-au dez-voltat teorii foarte complexe asupra realului, carenu mai era redus la o accepþiune aristotelicianã,noþiunea de imaginar începe sã nu mai fie opusãrealului ºi sã piardã sensul de eroare sau de diva -gaþie, exilatã în teritoriul poeþilor, cãpãtând sensulde sistem, de dinamism organizator de imagini,care leagã aceste imagini între ele ºi le conferãprofunzime. Aºadar, imaginarul nu mai desem-neazã o colecþie de imagini, ci mai degrabã o fi-lierã, o reþea în care sensul este dat tocmai deaceastã relaþie dintre imagini1.

Rolul imaginarului ºi chiar definirea sa maiclarã se realizeazã în relaþia sa cu praxisul, din-

tr-un motiv foarte simplu. Schemele dinamice aleimaginarului se suprapun structurii lumii vii. Sepoate susþine cã imaginarul reprezintã harta cucare citim cosmosul, lumea care ne înconjoarã,deoarece ºtim acum cã realul este o noþiune inse-sizabilã ºi cã noi nu cunoaºtem decât reprezen-tãri, prin intermediul unor sisteme care suntmereu simbolice. Chiar în momentul în carerolul imaginii a fost subestimat, subvalorizat,umanitatea a realizatã, uneori cu intenþii perverse,extraordinara sa putere. Trebuie înþeles prinaceasta cã, la nivelul psihicului fiinþei umane,imaginea este fondatoare. Întregul nostru sistemde relaþii cu lumea trece prin imagini. Imagineaeste ca un medium prin intermedierea cãruiavedem lumea. Imaginea, ca mediator de neocolit,devine elementul central, la fel cum imaginarulse dovedeºte a fi singurul cadru capabil sã iaseama de aceastã perspectivã nouã a complexitãþiidin lumea imaginilor. În acest context în careºtiinþa contemporanã revalorizeazã teoria ima-ginilor, imaginarul îºi regãseºte ºi reocupã un loccentral în cadrul preocupãrilor ºtiinþifice.

Definit ca atare, imaginarul este deci un sis-tem, o relaþie, o „logicã dinamicã de compunere aimaginilor“, un fel de pod imaterial, dar în acelaºitimp real, în mãsura în care ne oferã puterea realãa acestor imagini, de neînþeles atât timp cât elerãmân fragmentare.

Simbolurile, miturile, utopiile sunt astfel indi-sociabile imaginarului. Tocmai organizarea lor estecea care dã sens datelor brute ale memoriei sau alepercepþiei ºi prin acest fapt le face autonome ºicapabile de o fecunditate care nu este numai oreproducere identicã, ci o adevãratã creaþie. Imagi-narul, ca lume de imagini în autoorganizare, esteun spaþiu unic de libertate care defineºte aventuraumanã. Prin intermediul lui omul poate vedealumea ºi se pune în relaþie cu aceasta. Este ceea cepovestesc, într-o monotonie sublimã, toate cos-mogoniile, toate mitologiile, toate povestirilefondatoare. Dar acest fapt este relevat ºi de reali-tatea lumii în care trãim. Imaginile virtuale au oputere extraordinarã, sunt ireale, dar teribil dereale în eficacitatea lor, de la imaginile deturnatede mercantilismul publicitãþii pânã la vârtejurileînspãimântãtoare ale isteriilor colective care auînsoþit creºterea sistemelor imaginare ale marilorideologii ale secolului XX, fascismul ºi comunis-mul. Aºadar, imaginarul capãtã aspecte protei-forme, poate suferi derive extraordinare 2.

Un teritoriu la frontiera dintre ºtiinþe

Multã vreme, istoria ºi celelalte ºtiinþe sociale,demne moºtenitoare ale Luminilor ºi ale Raþiunii,au rãmas prizonierele modelului raþionalist alºtiinþelor exacte. Paradigma raþionalistã a jucat unrol hotãrâtor în organizarea unui corpus de in-strumente ºi metode ºi în elaborarea unui eºafodajteoretic pentru aceste ºtiinþe. Dar în acelaºi timp obunã parte a specialiºtilor au luat act de mareacomplexitate a realitãþilor socio-umane ºi mai alesde existenþa acelui „ceva“ care scãpa unei logiciraþionale foarte strânse. Experienþele dramatice ale

secolului XX ºi relativismul sfârºitului de secol i-au condus pe specialiºti spre depãºirea realitãþiiprime, în cãutarea ºi asumarea a ceea ce este dinco-lo, în configurarea acestei realitãþi profunde, de aldoilea nivel, o „realitate mentalã“, virtualã am pu-tea spune astãzi, care configureazã sensibilitatea ceamai profundã ºi viziunea asupra lumii, care oferãinstrumentarul adecvat de luare în stãpânire ºiordonare a realului ºi a ceea ce este dincolo de real.

Imaginarul social a beneficiat de multiple în-cercãri de definire ºi luare în posesie. Psihanalizalui Freud, funcþionalismul lui Dumézil, trecândprin structuralismul lui Lévi-Strauss, criticismulde inspiraþie kantianã al lui Cassirer, arhetipologialui Jung sau fenomenologia lui Bachelard suntdoar câteva dintre aceste tentative remarcabilecare au circumscris o altfel de realitate, care estecea a imaginarului, dându-i sens ºi materie.

O „ºtiinþã“ a imaginarului s-a nãscut relativrecent, graþie investigaþiilor pluridisciplinare cul-tivate mai ales începând cu sfârºitul secoluluiXIX, o datã cu irumperea în câmpul cunoaºterii anoilor (pe atunci) ºtiinþe ale socialului: psiholo-gia, psihanaliza, antropologia, sociologia, etnogra-fia, demografia, psihologia socialã, istoria religii-lor etc. Drumul spre conturarea unui domeniu afost unul lung ºi plin de peripeþii, cu cãutãri fe-brile ºi dezamãgiri, cu descoperiri disparate ºifragmentare. Savanþi ºi cercetãtori din varii do-menii ºi-au adus contribuþia la constituirea aces-tui edificiu al imaginarului, care pãrea cã rãmânemereu, în ciuda unor acumulãri semnificative,niciodatã terminat, precum turnul Babel.

Problematica fascinantã a imaginarului a intratrelativ recent în preocupãrile istoricilor ºi a spe-cialiºtilor din ºtiinþele sociale. Organizarea sa caun teritoriu autonom, cu problemele ºi instru-mentele sale specifice, a fost rezultatul unortatonãri succesive, uneori independente, alteoriconvergente ºi sincrone ale specialiºtilor din aces-te varii domenii ale cunoaºterii. Ea se datoreazãfãrã îndoialã curiozitãþii ºtiinþifice ºi nevoii de apãtrunde în mecanismele intime ale sensibilitãþiiindividuale ºi colective, spre a restitui visele ºifantasmele, aºteptãrile, iluziile ºi speranþele careanimã ºi regleazã în mod inefabil atitudini ºicomportamente.

Descoperirea imaginarului este legatã de evi-denþierea faptului cã psihicul uman nu lucreazãnumai la lumina zilei ºi nu este reperabil doarprin percepþia imediatã ºi cu instrumentele raþiu-nii, ci el se regãseºte în zone de umbrã, la nivelulprofund unde inconºtientul relevã imaginileiraþionale ale visului, ale nevrozei sau ale creaþieipoetice.

Sigmund Freud, studiind izvorul profund alimaginii – una din componentele fundamentaleale imaginarului – o considerã drept un interme-diar între inconºtient ºi conºtient, una din cheilecare ne introduc în secretele profunde ale psihis-melor individuale3.

Carl-Gustav Jung împinge lucrurile maideparte atunci când considerã imaginea „un modelde autoconstrucþie a psihicului“, cu rol de agent terapeut în faþa provocãrilor realului. Jung a fostpreocupat de ceea ce el considera „imagini primor-diale“ sau „arhetipuri“, pe care le identifica la toaterasele ºi în toate epocile istoriei umane.

Constatând cã reprezentãrile imaginare nu sesupun mecanismelor logice ºi raþionale, LucienLévi-Bruhl le asimileazã cu o gândire prelogicã,cu o mentalitate inferioarã, specificã primitivilor.El lanseazã ideea dupã care gândirea umanã arconþine un patrimoniu primitiv, un fond incon-

Istoria imaginaruluin Toader Nicoarã

historia


ºtient, care are un impact permanent asupra vieþiiindividuale sau colective. El îndeamnã la admite-rea, studierea ºi reconstituirea elaborãrilor incon-ºtiente, care nu pot sã nu joace un rol în compor-tamentul individual ºi colectiv. Lévi-Bruhl i-a în-demnat pe istorici sã ia în serios miturile ºi mito-logiile, care oferã imaginea unor structuri stabileºi bine determinate, a unei activitãþi mentale, fãrãde care cuprinderea ºi înþelegerea realitãþii rãmânincomplete.

Contribuþii substanþiale la inserarea în istori-citate a imaginarului a adus Ernst Cassirer. Elîncearcã sã evalueze modul cum se articuleazãideea de invariantã simbolicã, ce permite asocie-rea imaginaþiei cu o funcþie universalã ºi cu oistorie a culturii unde se observã o succesiune adiferitelor imaginare ºi a diferitelor raþionalitãþi.Cassirer reevalueazã toate formele culturii, înspecial mitul ºi religia, aprofundeazã noþiunile de„formã simbolicã“ ºi „pregnanþã simbolicã“, pornindde la înþelegerea imaginaþiei ca formã de simbo-lizare, legatã de afectivitate 4.

Alþi ºi alþi cercetãtori împing lucrurile înainte,reconfigurând frontierele unei problematici ºisporind baza achiziþiilor teoretice din varii domeniiºi ºtiinþe. Karl Marx încearcã sã stabileascã inci-denþele imaginarului cu realul, cu viaþa socialã. El a cãutat sã surprindã eficacitatea simbolicului –componentã majorã a imaginarului – în raporturilesociale, implicaþiile lui profunde asupra vieþiicolective. Dar nu vedea în simbolic ºi imaginedecât forme ale alienãrii economice ºi un efect alacestora la nivelul conºtiinþei5.

Georges Sorel, implicat în miºcãrile sociale dela sfârºitul secolului XIX ºi de la începutul secolu-lui XX, a constatat faptul cã oamenii care participãla marile miºcãri sociale îºi reprezintã acþiunea lorviitoare sub formã de imagini ale bãtãliei menite sãasigure triumful cauzei lor. El numeºte aceste re-prezentãri mituri ºi constatã o datã în plus impor-tanþa lor pentru restituþia istoriograficã6.

Tot la nivelul incidenþei realului cu imagina-rul îºi plaseazã constatãrile ºi Emile Durkheim.Reprezentãrile colective circulã în viaþa socialã ºideterminã intriga imaginarului ºi a conºtiinþeicomunitare. Durkheim cuprinde în sfera noþiuniide imaginar social „întreaga lume a sentimentelor,ideilor, imaginilor, care o datã nãscute se supun unor legicare le sunt proprii“7. El recunoaºte autonomiareprezentãrilor colective ºi surprinde relaþia sub-tilã dintre real ºi imaginar. Este vorba de faptul cãreprezentãrile sociale se constituie, fuzioneazã, sefragmenteazã ºi se recompun, fãrã ca toate acestecombinaþii sã fie direct comandate ºi provocate destarea realitãþii subiacente. Dar în ciuda acestuifapt, societatea nu este deloc lipsitã de logicã sauincoerentã. Dimpotrivã, conºtiinþa colectivã con-stituie forma cea mai înaltã a vieþii psihice, plasatãîn afara ºi deasupra contingenþelor individuale ºilocale, ea sesizând lucrurile sub aspectul lor per-manent ºi esenþial. Dintre reprezentãrile sociale,Durkheim le considerã ca fiind dominante însensibilitatea colectivã pe cele religioase 8.

La rândul sãu, Vilfredo Paretto susþine cã soci-etãþile sunt transformate prin mituri, iar în viaþaunei colectivitãþi nimic nu este mai eficace decâtirealul. „Realitatea idealului nu se gãseºte în sine însuºi, ci în sentimentele pe care le relevã, iar peste tot aceste senti-mente... sunt marile forþe din care rezultã forma ºi dez-voltarea societãþilor.“9 Cãutarea acestor dimensiuniprofunde în tradiþii, legende, cântece populare, ri-turi reprezintã o condiþie a descoperirii ºi înþelege-rii mesajului universului imaginar, al fanteziilorsociale, pe care filosoful ºi sociologul italian le con-sidera mijlocul de satisfacere de cãtre societate asentimentelor ºi sensibilitãþilor sale.

În aceeaºi materie a analizei raporturilor din-tre real ºi imaginar a adus precizãri semnificative

Marcel Mauss, accentuând aspectul simbolic alfaptului social, precum ºi frontiera miºcãtoaredintre real ºi imaginar. Interesul pentru o teorie amagiei l-a condus pe Mauss spre constatãri utile.El realizeazã faptul cã între semnul magic ºilucrul semnificat se plaseazã subtile resorturiimaginare 10.

Analiza unor aspecte ale imaginarului cu pro-funde implicaþii pe plan social, precum sãrbãtoa-rea, mitul, visul, jocul, literatura fantasticã, a con-dus încercãrile lui Roger Caillois spre gãsirea unei„logici a imaginarului“, spre dezvãluirea „raþionali-tãþii“ sale. La fel cum explorarea miturilor ºi mito-logiilor în expresia lor modernã, în care se materi-alizeazã ºi se transfigureazã speranþe, aºteptãri ºispaime ale societãþilor contemporane, a reprezen-tat preocuparea de succes a lui Edgar Morin.Pentru el, imaginea este motorul constitutiv alpsihicului, locul unde se compun ºi se recompunelementele imaginarului. Morin susþine cã struc-turile imaginarului sunt în strânsã legãturã cunoþiunile de relaþie ºi de complexitate 11.

În prelungirea conjugãrii realului cu imagi-narul ºi a impactului acestuia în realitatea social-istoricã au fost privilegiate analizele consacrateunor fenomene precum contagiunea mentalã,panici ºi psihoze colective care alimenteazã unimaginar al insecuritãþii, refuzul realului ºi evazi-unile în lumi imaginare. Astfel a fost privilegiatãutopia, structurã imaginarã care reprezintã vari-anta alternativã unei lumi reale pline de conflicteºi inconfort psihologic, materializare imaginarã anevoii unei societãþi ideale, egale ºi suficiente

sieºi, perfecte, fericite, imuabile. Analizând con-stantele arhetipale ale gândirii utopice, JeanServier constatã cã utopia este un vis colectivunic, al coborârii spre origini, ºi refuzul unuiprezent considerat imperfect ºi tulburãtor 12. Alteinvestigaþii au surprins rolul utopiei în schim-barea socialã. Astfel, dupã Karl Mannheim,cetatea idealã reprezintã un program perfect rea-lizabil ca element seducãtor al ideologiei. Utopiaapare, dupã filosoful german, ca o formã specificãde autoexprimare a elitei, singura în stare sãtransforme ºi sã controleze istoria în interesuldemocraþiei, libertãþii ºi raþiunii 13. RaymondRuyer considera, la rându-i, imaginaþia utopicã,prin puterea de a anticipa viitorul, una din strate-giile de adaptare la viaþa socialã a societãþilor14.

Aºa cum se cunoaºte, literatura reprezintã unteren privilegiat de manifestare a imaginarului.Imaginarul literar, analizat din perspectivã com-paratã, s-a dovedit un revelator al situaþiilorsociale, al spaimelor ºi angoaselor provocate deistorie, dar ºi al speranþelor ºi idealurilor socialenutrite de o societate. Noua criticã deschide calea spre sondarea conþinuturilor imaginare prinanaliza documentelor literare ºi artistice, sursecare nu reprezintã doar categorii estetice, ci ºidocumente ce privesc atmosfera socialã sau mo-dele sociale. În acest sens, Gaston Bachelardîncearcã sã demonstreze cã visul este tot atât deputernic ca experienþa ºi cã imaginile evocate de

Markus Lupertz Cap IV

à


metaforã creeazã un voiaj oniric, care ne conducela un þesut arhetipal, fãrã de care mecanismulvital al echilibrului psihic care diferenþiazã omulde alte specii s-ar deregla15.

Una dintre cele mai însemnate contribuþii îndegajarea unor importante aspecte ºi problematiciau adus-o studiile de istoria religiilor. Rolul imagi-narului, þesãtura simbolicã ce caracterizeazã toatereligiile lumii, hierofaniile religiosului au fost resti-tuite de istorici ai religiilor precum Mircea Eliadesau Henri Corbin. Eliade demonstra, prin cerce-tãrile sale, cã toate religiile se organizeazã într-oreþea de imagini simbolice, legate de mituri ºi ri-turi, care relevã trãsãtura transistoricã ce urmeazãtuturor manifestãrilor de religiozitate. Eliade ºiCorbin au sesizat ideea cã existã timpi specifici, cãtrecutul ºi viitorul nu depind obligatoriu unul decelãlalt, dar cã evenimentele sunt repetitive, suntcapabile de reveniri, relecturãri, cã existã ritualurirepetitive care compromit logica linearã a evoluþieiistorice. Apoi, sublinierea perenitãþii imaginilor, amiturilor fondatoare ale fenomenului religiosdevine componentã relevantã pentru un imaginarcare a marcat ºi marcheazã profund ºi durabil men-talitatea colectivã a oricãrui timp istoric16.

Despre imaginar se poate susþine pe bunãdreptate cã se situeazã la frontiera dintre multipleºtiinþe ºi preocupãri care aparent nu au vreorelaþie directã unele cu altele. Se cuvine remarcatîn acest sens impactul avut de cartea lui GilbertDurand privind Structurile antropologice ale imagi-narului, ca ºi contribuþiile sale recente care sesitueazã pe poziþia identificãrii unei metodologiiadecvate, a unei adevãrate „ ºtiinþe a imaginarului“,care sã identifice conceptele-cheie, instrumenteleºi sursele pentru luarea în stãpânire a acestui teri-toriu. Sondarea psihismelor colective, înþelegerea„logicii“ sale specifice impun o cuprindere pluri-disciplinarã prin excelenþã17.

Imaginarul în teritoriul istoricilorAºa cum s-a mai remarcat, istoricii au asumat

târziu teritoriul ºi problematica imaginarului, peurma altor specialiºti din ºtiinþele socio-umane.Probabil ºi pentru cã istoria a trãit multã vremecu obsesia de a-ºi organiza obiectul de studiu, dea-ºi consolida statutul de ºtiinþã, urmând paradig-ma galileeanã, a ºtiinþelor naturii. Abia modifi-carea sensibilitãþii ºi schimbarea paradigmei decunoaºtere – rezultat al mutaþiilor din celelalteºtiinþe socio-umane – au deschis istoricilor posi-bilitatea de a se elibera de vechile marote, carecãutau a identifica în istorie legi ºi regularitãþiimuabile, ºi le-au permis celor mai curajoºi dintreei, deºi rezistenþele au fost ºi mai sunt puterniceºi greu de dislocat, sã se ocupe de aceastã pro-blematicã fascinantã care permite o evaluare mainuanþatã a determinaþiilor intime ale fenomene-lor ºi proceselor istorice.

Istoricii au descoperit târziu imaginarul. Deºianumite explorãri evidenþiaserã deja prezenþastructurilor imaginare în restituþiile istorice, de oaplecare metodicã asupra problematicii sale nu sepoate vorbi decât relativ recent. Contactele istorieicu ºtiinþele umane, istoria mentalitãþilor, antropo-logia istoricã ºi critica paradigmelor scientiste aufavorizat explorarea sistematicã a acestei problema-tici complexe. Abia în 1978, în cunoscutul mani-fest al noii istorii dirijat de Jacques Le Goff, RogerChartier ºi Jacques Revel, La Nouvelle Histoire,unul dintre cele nouã capitole esenþiale este dedi-cat istoriei imaginarului, sub semnãtura EvelyneiPatlagean. Chiar în debutul studiului, autoareadefineºte ºi balizeazã acest nou teritoriu al istoricu-lui: „Domeniul imaginarului este constituit de ansamblul

reprezentãrilor care depãºesc limita pusã de constatãrileexperienþei ºi înlãnþuirile deductive pe care acestea leautorizeazã [...] curiozitatea orizonturilor foarte îndepãr-tate ale spaþiului ºi timpului, tãrâmurile de necunoscut,originea oamenilor ºi a naþiunilor, angoasele inspirate denecunoscutele neliniºtitoare ale viitorului ºi ale prezentu-lui, conºtiinþa corpurilor trãite, atenþia faþã de miºcãrileinvoluntare ale sufletului, viselor spre exemplu, interogaþi-ile asupra morþii, armonia dorinþelor ºi represiunea acesto-ra, constrângerile sociale, generatoare de puneri în scenãale evaziunilor sau ale refuzului, prin povestiri utopiceascultate sau citite, prin imagini ºi prin joc, prin arta sãr-bãtorilor sau spectacolelor “18.

Studiul inventariazã apoi o serie de problemecare, avant la lettre, au atras atenþia istoricilor ºi auprefigurat teritoriul imaginarului istoric.

În cazul imaginarului se verificã cu prisosinþãideea dupã care este mai uºor sã indici structuriimaginare, sã le refaci fizionomia ºi impactul însocial ºi în istorie, decât sã dai o definiþie care sãrespecte normele raþionale prin care se defineºteconþinutul unui concept ºtiinþific. Alte încercãri îldefinesc negativ, prin ceea ce nu este, mai degrabãdecât prin ceea ce reprezintã el cu adevãrat.

Dar, în ciuda reþinerilor, deschiderea esteoperatã ºi, din aproape în aproape, domeniul esteasumat de istoriografiile europene ºi americanã.Printre încercãrile care se cuvin reþinute, meritãsemnalat numãrul 14 din 1988 al cunoscuteireviste Storia della Storiografia, cu un sumar dedicatimaginarului istoric, revista specializatã LesCahiers de l’imaginaire, cu numere speciale dedicateimaginarului politic ºi social, ca ºi lucrãrile sem-nate de Lucian Boia, în principal Pour un histoirede l’imaginaire (Paris, Les Belles Lettres, 1998)19.

În istoriografia româneascã, alãturi de studiileprecursoare datorate regretatului Alexandru Duþuºi cele sus-amintite ale lui Lucian Boia, apãrute ºiîn versiune româneascã, bibliografia imaginaruluise îmbogãþeºte de la o zi la alta. Contribuþiile luiAlexandru Zub20, Sorin Antohi 21, Simona Nicoarã22

au amorsat o dezbatere ºi au conturat deja o proble-maticã complexã, de naturã fie teoreticã ºi concep-tualã, fie istoriograficã sau pur ºi simplu restitutivã.

Sunt demne de semnalat o seamã de iniþiativecolective, care încearcã sã organizeze echipe com-plexe de specialiºti. Astfel, la iniþiativa profesoruluiLucian Boia, la Universitatea din Bucureºti fiinþea-zã deja cu bune rezultate un Centru de Istoria Ima-ginarului. În alte pãrþi, iniþiativele aparþin filosofilor

sau literaþilor. Astfel, un asemenea centru funcþio-neazã la Craiova, iar la Cluj, în jurul unui centrusimilar coordonat de Corin Braga, a fost amorsatdeja un program deosebit de ambiþios cu privire la studiul interdisciplinar al imaginilor ºi ima-ginarelor23.

Imaginar tradiþional ºi imaginar religios

Din chiar zorii originilor sale, umanitatea alãsat o cosmologie plinã de mituri ºi structuriimaginare care aveau rolul de a organiza haosul ºia face sã domneascã ordinea ºi coerenþa în lumeºi în societate. Miturile ancestrale, miturile fun-damentale n-au intrigat pe nimeni, toþi exegeþii s-au aplecat spre restituirea lor.

Miturile ºi mitologiile societãþilor tradiþionaleau beneficiat de exegeze numeroase. Mitologiilereprezintã ansambluri de mituri specifice, consti-tuite în corpusuri proprii unei civilizaþii definiteîn spaþiu ºi în timp. Acestea permit punerea înevidenþã a structurilor simbolice care constituie,prin configuraþia lor, mitul, infuzia de imaginardin fiecare civilizaþie. În ce priveºte imaginarulcivilizaþiei occidentale, europene, acesta s-a con-stituit într-o succesiune în timp a mai multormitologii, care nu au fost abolite, ci contaminate,suprapuse ºi întãrite prin moºteniri succesive24.

Claude-Gilbert Dubois distinge cel puþin ur-mãtoarele categorii de mituri care au alimentatimaginarul civilizaþiei europene: în primul rând,mitologiile diverselor pãgânisme, mitologiile greco-lati-ne, cu rol capital în civilizaþia europeanã, dar ºi mi-tologii celtice, scandinave, germanice sau slave.Toate aceste mituri au întreþinut un raport direct,de imanenþã cu natura. Zeii sunt forþe naturale per-sonificate, cu care se pot stabili legãturi, care influ-enþeazã cursul lucrurilor prin schimburi (sacrificii,ofrande, rugãciuni). Trecerea de la natural la supra-natural se realizeazã cu uºurinþã prin umanizareapanteonului. Avem de-a face, aºadar, cu un poli-teism care admite existenþa a numeroºi zei, careadmite de asemenea o oarecare toleranþã ºi chiar odeschidere spre zeitãþi strãine, care sunt asimilate.Aceste mitologii nu sunt fixate o datã pentru tot-deauna, ele se transformã în timp, evoluþie care aputut favoriza trecerea de la un mit la altul 25.

à

Markus Lupertz Cap de învingãtor


Mitul creºtin reprezintã a doua mare categoriemiticã din societãþile tradiþionale. De origine iu-daicã, el surplombeazã pãgânismul începând dinsecolul I al erei creºtine ºi se instaleazã definitivdin secolul V. Mitul creºtin este rezultatul uneiadaptãri de elemente împrumutate iudaismului,de cãtre o mentalitate pãgânã. Mitologia iudaicãdiferã însã radical de mitologia pãgânã. Ea se ca-racterizeazã în principal prin monoteism, credinþãîntr-un zeu unic, cu putere absolutã, universal,care nu lasã nici o posibilitate coabitãrii cu zeiistrãini, care sunt taxaþi drept idoli. O altã carac-teristicã priveºte transcendenþa divinã. Dumnezeueste de nenumit ºi absolut. Natura ºi toate crea-turile sunt inferioare. Ea se carac-terizeazã de asemenea printr-unelitism etnic care face dinpopoarele care au primit revelaþiapopoare „alese“, depozitare aleCuvântului, iar prin mesianismstabileºte un orizont de aºteptarecare mizeazã pe viitor.

Este evident cã un asemeneamit ar fi putut cu dificultate sã seadapteze miturilor pãgâne, faptcare a condus la lipsa unor adepþiprea numeroºi pentru iudaism.Abia religia creºtinã, cu originiiudaice, a permis, prin adaptãri,integrarea sa în lumea pãgânã aMediteranei Orientale ºi a Euro-pei. Creºtinismul considerã cãDumnezeul revelaþiei fãcute po-porului lui Israel este adevãratul ºiunicul Dumnezeu. Dar creºtinis-mul modificã relaþiile oamenilorcu Dumnezeu, insistând pe iubire,puternic valorizatã de fondator,care-l numeºte pe Dumnezeu tatãºi utilizeazã curent metafore fami-liare ºi familiale pentru a umanizaimaginea divinã. Dar cea mai im-portantã inovaþie este cea care re-zidã în dogma Incarnãrii. Dumne-zeu s-a fãcut om, avem, aºadar, odublã naturã a lui Iisus Hristos,divinã ºi umanã, care reprezintãcea de-a doua persoanã a Trinitãþii.Evident cã o asemenea inovaþie nuputea fi acceptatã de iudaism, dar afost bine primitã de pãgânism.

Creºtinismul a asumat apoialte caracteristici importante,printre care universalismul;menþinând monoteismul, di-versificã imaginea divinã prindogma Trinitãþii, amplificã apoirolul anturajului lui Hristos, Sf.Fecioarã Maria, sfinþii, apostolii,martirii, instituind o lume inter-mediarã care îl armonizeazã cupãgânismul. El abandoneazã saumodificã practicile specificevreieºti (circumcizia, statutulfemeilor, raporturile cu strãinii,sãrbãtori specific evreieºti etc.), din nevoia uni-versalizãrii, dar ºi ca urmare a stabilirii primatuluispiritualului asupra ritualului26.

În sfârºit, aºteptarea mesianicã evreiascã semodificã radical prin naºterea lui Hristos, consi-derat de creºtini adevãratul Mesia. Primii creºtiniau aºteptat, se pare, revenirea imediatã a lui Hristos, iar în ciuda punerii la punct a lucrurilorde cãtre Sf. Augustin, miºcãrile mesianice au fostmereu prezente în istoria creºtinismului, între-þinând speranþele milenariste de emancipare ºieliberare ale tuturor nãpãstuiþilor din toateepocile istorice 27.

Mitologiile modernitãþii, constituite în numeleºtiinþei, al tehnologiei, al productivitãþii, al eficaci-tãþii, þin sã diminueze rolul imaginarului ºi se ca-racterizeazã în principal prin modificarea ºi declinularhetipului patern dominant în cele tradiþionale,pãgâne sau creºtine. Mai întâi, Dumnezeu esteconsiderat un arhitect, un inginer suprem, caregaranteazã ordinea lumii. Este apoi valorizatã raþi-unea debarasatã de toate credinþele, considerateprejudecãþi, în timp ce unii dintre cei mai radicalideclarã „moartea lui Dumnezeu“ ºi impun unateism cu origini în antichitate. Omul, eliberat delegea ºi de constrângerile paterne ºi beneficiar albogãþiilor corpului matern, devine un fel de copil-

zeu, al cãrui orizont de aºteptare este libertatea ºi fericirea. Acest spirit cuceritor, ce trece prinevoluþia ºtiinþificã ºi prin binefacerile ºtiinþei, dãnaºtere unei diversitãþi de utopii terestre care nusunt altceva decât forme moderne ale mai vechiiescatologii religioase.

Cu un marcat caracter elitist, mitul modernitãþiidezvoltã ceea ce se va numi de cãtre exegeþi „com-plexul prometean“, cu numeroasele lui avataruri,mitul supraomului, mitul victoriei rasei/clasei supe-rioare, mitul perfectei împãrþiri a bunurilor etc.;mituri care au cunoscut recent eºecuri rãsunãtoare.Avem de-a face cu crizele de isterie ale moder-

nitãþii. Emergenþa unei mitologii a timpurilormoderne, dupã o perioadã conflictualã, apare ca opreluare a moºtenirilor pãgâne ºi creºtine, adaptatela noul spirit al timpului, în care se amalgameazãvalori fundamentale ale pãgânismului ºi creºtinis-mului, precum demnitatea umanã, laicizareacunoaºterii etc., care elibereazã activitãþile ºtiinþificede presupunerile dogmatice 28.

Imaginarul tradiþional a cedat în bunã mãsurãîn faþa ºtiinþelor ºi tehnologiilor celor mai perfor-mante. Dar, sã nu ne înºelãm, noile structuriimaginare cu puternicã tentã ºtiinþificã au cedatdoar o parte din teritoriu. De la o latitudine laalta, de la un mediul cultural la altul, structuri

imaginare tradiþionale contaminatede patina modernitãþii subzistãlaolaltã în combinaþii stranii ºineaºteptate ale celui mai modernimaginar29.

n(Continuare în nr. viitor)

NOTE

1. JOËL THOMAS , Introduction la Introduction auxméthodologies de l’Imaginaire, Paris, Ellipses,1998, p. 15.

2. Ibidem, p. 16-17.3. SIMONA NICOARÃ , Istorie ºi imaginar. Eseuri de

antropologie istoricã, Cluj, PUC, 2000, p. 58-59;JOËL THOMAS, op. cit. , p. 83-90.

4. J.-J. WUNENBURGER , Figures. Ernst Cassirer(1874-1925) , în Introduction aux méthodologies de l’Imaginaire , Paris, Ellipses, 1998, p. 91-92.

5. SIMONA NICOARÃ , op. cit., p. 60.6. GEORGES SOREL , Réflexions sur la violence , Paris,

1906, p. 32.7. EMILE DURKHEIM, Formele elementare ale vieþii

religioase , Iaºi, Polirom, 1995, p. 388.8. Ibidem, p. 388-406.9. VILFREDO PARETTO, Le mythe vertuiste et la lit-

térature immorale , Paris, 1911, p. 184-186.10. MARCEL MAUSS , Sociologie et anthropologie,

Parus, PUF, 1950.11. SIMONA NICOARÃ, op. cit., p. 62-63.12. JEAN SERVIER , Histoire de l’utopie, Paris,

Gallimard, 1991.13. KARL MANNHEIM, Idéologie et Utopie, Paris,

Marcel Rivière, 1956.14. RAYMOND RUYER , L’Utopie et les Utopies, Paris,

1950.15. J.-J. WUNENBURGER , Gaston Bachelard, în op.

cit., p. 111-119.16. SIMONA NICOARÃ, op. cit., p. 67-68.17. GILBERT DURAND, Les structures anthropolo-

giques de l’imaginaire, Paris, Bordas, 1979;L’imagination symbolique , Paris, 1974; L’Imagi -naire. Essai sur les sciences et la philosophie de l’image, Paris, Hatier, 1994.

18. EVELYNE PATLAGEAN, Histoire de l’imaginaire, în La Nouvelle histoire, Bruxelles, Complexe,1978, p. 307.

19. LUCIAN BOIA, Pentru o istorie a imaginarului,Bucureºti, Humanitas, 1998.

20. ALEXANDRU ZU B, Istorie ºi finalitate , Iaºi, 1991,p. 20-25; Discursul istoric ºi seducþiile imagina -rului, în Dacia literarã, XII, I, 2001, reluat înOglinzi retrovizoare. Istorie, memorie ºi moralã înRomânia. Alexandru Zub în dialog cu SorinAntohi , Iaºi, Polirom, p. 167-181.

21. SORIN ANTOHI , Utopica. Studii asupra imagi -narului social, Bucureºti, Editura ªtiinþificã,1991; Civitas imaginalis. Istorie ºi mit în culturaromânã, Bucureºti, Litera, 1994.

22. TOADER NICOARÃ , SIMONA NICOARÃ,Mentalitãþile colective ºi imaginarul social. Istoria ºi noile paradigme ale cunoaºterii, Cluj, PUC-Mesagerul, 1996; SIMONA NICOARÃ, Istorie ºiimaginar. Eseuri de antropologie istoricã, Cluj,PUC, 2000.

23. CORIN BRAGA , Phantasma. Centru de Cercetare aImaginarului (I-II), în Caietele Echinox , 2, Cluj,

Dacia, 2001, p. 5-10 ºi Caietele Echinox, 3, Cluj, Dacia, 2002, p. 5-14.24. MARCEL DETIENNE, L’invention de la mythologie, Paris, Gallimard,

1992; JEAN -PAUL VERNANT , Mythe et société dans la Grèce ancienne,Paris, Maspero, 1965; PAUL VEYNE, Les Grecs ont-ils cru à leursmythe? , Paris, Seuil, 1992.

25. CLAUDE-GILBERT DUBOIS, Les modes de classification des mythes , în JOËL THOMAS, op. cit., p. 28-30.

26. CLAUDE-GILBERT DUBOIS, op. cit. , p. 30-31.27. W.E. MUHLMANN, Messianisme révolutionnaire du Tiers Monde, Paris,

Gallimard, 1968; HENRI DESROCHE s, Dieux d’hommes. Dictionnairedes messianismes et millenarismes de l’ère chretienne , Paris, Mouton,1969; IDEM, Sociologie de l’ésperance , Calman-Lévy, 1973.

28. CLAUDE-GILBERT DUBOIS, op. cit. , p. 33.29. LUCIAN BOIA, Pentru o istorie a imaginarului , p. 93.

Markus Lupertz Dansul morþilor – Bãtrân


Ce este adevãrul istoric?

Nu vom ºti niciodatã totul despre trecut.Acest lucru nu trebuie sã ne ducã la disperare.Nu le este dat fiinþelor umane sã ºtie tot. Dupãcum spunea Kierkegaard – adevãrul pur estenumai al lui Dumnezeu. Ceea ce ne este datnouã este numai cãutarea adevãrului. În sufletulfiecãrui om rãmâne acel ceva pe care nici un altom ºi nici chiar el însuºi nu îl poate înþelege,descoperi sau desluºi. În cercetarea ºi scriereaistoriei nu existã rezultate finale. Scopul istorieinu este atât înregistrarea cronologicã a eveni-mentelor perioadei respective, cât mai degrabãdescrierea ºi înþelegerea problemelor: descrieremai mult decât definire, înþelegere mai multdecât enumerare exhaustivã a datelor, deoarece ocunoaºtere perfectã a trecutului este imposibilã,în timp ce putem ajunge la un grad mai avansatde înþelegere. Istoria înseamnã un proces de con-tinuã regândire, de revizuire ºi revizitare a trecu-tului. Istoria, în sensul larg al cuvântului, este„revizionistã“: oamenii ºi evenimentele suntrejudecaþi ºi rejudecate. Nu e nimic profund înaceastã observaþie, acesta este scopul gândirii.

Ce este mitul istoric?Lucian Boia a dat o explicaþie sugestivã în

artea lui intitulatã Istorie ºi mit în conºtiinþa româ-neascã, la care subscriu în mare parte. Pentru Boia,existã la toate nivelurile un proces inevitabil demitificare a istoriei. Mitul presupune o anumitãstructurã ºi este indiferent, în fond, pentru defi-nirea lui, dacã aceastã structurã înglobeazã mate-riale adevãrate sau fictive sau adevãrate ºi fictiveîn acelaºi timp. Singurul lucru important este cãle dispune potrivit logicii imaginarului. Mitifica-rea unor personaje ca Napoleon sau Mihai Vitea-zul constã în aºezarea faptelor reale în tipare aleimaginarului (istoric ºi politic). Atunci când Mi-hai Viteazul apare ca fãuritor al „unitãþii naþiona-le“, ne aflãm în faþa unui proces de mitificare,pentru simplul motiv cã asupra faptei sale reale seproiecteazã ideologia statului naþional a ultimelordouã secole, inexistentã în anul 1600. Dacã îlprezentãm pe Mihai în termenii aceºtia, suntemvinovaþi de a scrie istoria pe dos sau de a conside-ra istoria ca predestinatã. În analizarea gradului în

care mitul s-a implantat în conºtiinþa româneascã,Boia îi aratã cititorului cã ceea ce este importantnu este de fapt ceea ce s-a întâmplat, ci ceea cecred românii cã s-a întâmplat. Se acordã impor-tanþã interpretãrii, nu doar evenimentelor. Boiaaduce o mulþime de exemple – în ordine crono-logicã – pentru a-ºi ilustra argumentul, printre eleºi dezbaterea despre simbioza daco-romanã ºi ro-lul lui Mihai Viteazul. Câteodatã astfel de dezba-teri serveau unui scop social pozitiv, ca de exem-plu în timpul formãrii statului naþional român,între anii 1856 ºi 1918, perioadã în care creareaunei mitologii naþionale a avut ca scop, ca ºi înmulte alte þãri, consolidarea conºtiinþei naþionale,care pânã atunci fusese oarecum difuzã. Dar aces-te interpretãri ale miturilor, considerate folosi-toare pe vremuri, au degenerat în perioada comu-nistã ºi au fost folosite ca sã justifice o politicãoficialã xenofobã ºi naþionalistã. Virtuþi ca erois-mul, ospitalitatea ºi cinstea au fost generalizate înacest scop ºi o întreagã literaturã patrioticã, cu ca-ractere exemplare ºi comploturi diabolice în careerau implicaþi strãini ºi trãdãtori, a fost încurajatã.Evenimente reale au fost prezentate fals ºi mani-pulate în numele acestor noi virtuþi ºi au fost rãs-pândite în propaganda comunistã la nivel istoric,social ºi cultural. Aceastã istorie deformatã apãtruns ºi în manualele ºcolare, a fost repetatã înprogramele de televiziune ºi reafirmatã în ºedin-þele de partid. Consecinþele se vãd peste tot. Deºiunii români au trecut aceastã propagandã prin fil-trul scepticismului, mulþi dintre ei au acceptat-o,în lipsa unei dezbateri critice, strict interzise decenzurã. De abia dupã Revoluþia din 1989 s-auputut evalua consecinþele acestei propagande.Este de ajuns sã citeºti unele din editorialele pre-sei româneºti privind conflictul din Kosovo ca sãvezi cum o istorie mitizatã poate influenþa opiniapublicã de azi. S-a inventat din senin o solidarita-te de conjuncturã cu fraþii sârbi ortodocºi, trecân-du-se sub tãcere pe perioada acestui conflictinvazia sârbã a Banatului românesc din 1919 ºitratamentul minoritãþii româneºti din Voivodina.

Sentimentul naþionalist promovat în epoca deaur a lãsat un ecou puternic în conºtiinþa publicã.Dupã cum scrie Andrei Pippidi, naþionalismul sefixeazã uneori asupra acelor morþi simbolici cãrorale atribuie rolul de a personifica prin drama lor per-sonalã injustiþia înduratã de o naþiune întreagã: deexemplu, cultul postum fabricat pentru Antonescuºi, întrucâtva, spontan popular pentru Ceauºescu.

Când eseistul britanic Samuel Johnson a fãcutcelebra remarcã potrivit cãreia „patriotismul esteultimul refugiu al unui ticãlos“, a vrut de fapt sã spu-nã ‘naþionalismul’, deoarece cuvântul naþionalismnu exista încã în limba englezã. Patriotismul(dupã cum nota George Orwell într-unul dinpuþinele eseuri despre deosebirea dintre patrio -tism ºi naþionalism) este un sentiment pozitiv, pecând naþionalismul este agresiv, patriotismul îºiare rãdãcinile în pãmânt, într-o anumitã þarã, întimp ce naþionalismul se aplicã miturilor unuipopor. Aceastã tendinþã a devenit aproape univer-salã în secolul 20. Cu 100 de ani mai înainte dis-tincþia fãcutã de Orwell în 1943 ar fi pãrut forþatã,chiar nu s-ar fi înþeles. Chiar ºi acum se con-fundã deseori naþionalismul cu patriotismul însufletul ºi inima aceluiaºi om. Dar noi trebuie sãfacem aceastã deosebire, pentru cã fenomenulnaþionalismului, spre deosebire de tradiþionalulpatriotism, este strâns legat de miturile unuipopor. Poþi sã fii patriot ºi, cel puþin din punct devedere cultural, sã fii cosmopolit. Dar aceasta nuse aplicã ºi în cazul unui naþionalist. Patriotismul,de asemenea, este mai puþin rasist decât naþiona-lismul. Un patriot nu va exclude o persoanã dealtã rasã din comunitatea în care au trãit împre-unã, pe când un naþionalist va avea întotdeaunasuspiciuni în privinþa altei persoane care pare anu aparþine aceleiaºi comunitãþi ca el – sau, maidegrabã, nu gândeºte la fel ca el.

Una dintre cele mai dãunãtoare urmãri aleregimului comunist din România a fost imagineapervertitã a trecutului pe care a lãsat-o. Din 1990au mai apãrut istorii ale României ºi nu ne îndo-im cã vor mai apãrea ºi altele în anii urmãtori.Abordarea unora va fi nouã ºi de valoare, ºi astanu numai datoritã unor fonduri de documentenou-descoperite. Acest lucru este inevitabil, darnu înseamnã cã toate studiile istorice scriseînainte de cãderea comunismului sunt mai puþinvaloroase decât cele mai noi. Mult înaintea luiCeauºescu, românii se agitau în jurul istoriei lor.Originea lor este un subiect politic care a produso ‘istoriografie naþionalã’. Deseori ei au acordatmai multã importanþã pãrerilor lor decât faptelor.În privinþa aceasta nu se deosebesc mult de cele-lalte popoare europene. Cercetarea istoricã a fostfolositã cu scopul de a consolida, de a sprijiniideea unui stat-naþiune, pe motivul cã viaþa politi-cã poate fi trãitã numai în cadrul unui stat-naþiu-ne, cã numai statul-naþiune putea oferi unitateaculturalã în care membrii sãi puteau sã prosperedin punct de vedere intelectual ºi economic. Deaceea toþi cei nãscuþi în aceeaºi culturã trebuie sãtrãiascã sub un singur acoperiº politic.

Este de înþeles de ce principala preocupare aistoricilor ºi a publicului este istoria contempo-

Adevãr ºi mit în istorien Denis Deletant

Nãscut în 1946, în comitatul Norfolk din estulAngliei, este profesor de studii româneºti la School ofSlavonic and East European Studies, UniversityCollege, Londra. A vizitat România prima oarã în1965, ca participant la cursurile de varã organizate laSinaia de Universitatea din Bucureºti. S-a întors înRomânia în 1969, ca bursier al British Council, sã-ºifacã studiile de doctorat ºi dupã aceea a vizitat în repe-tate rânduri þara, pânã în 1988, când a fost declaratpersona non grata, datoritã comentariilor nefavorabile laadresa regimului Ceauºescu, pe care le-a fãcut în mediilede informare britanice. Dupã decembrie 1989 a revenitde multe ori în România, pentru activitãþi ºtiinþifice,publicistice, politice ºi umanitare, ultimele ca membru alcomitetului executiv al Fondului ‘Know How’, stabilitde guvernul britanic în 1990, pentru transferuri deexpertizã în þãrile ex-comuniste. Dintre lucrãrile sale

amintim: Historians as Nation Builders: Central and South-East Europe, London, Macmillan, 1988 (în colaborare cu H. Hanak), Studies in RomanianHistory, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 1991,Ceauºescu and the Securitate: Coercion and Dissent inRomania, 1965-1989, London, Hurst, New York,M.E. Sharpe, 1995, Communist Terror in Romania.Gheorghiu-Dej and the Police State , London, Hurst,1999, Security Intelligence Services in New Demo-cracies: The Czech Republic, Slovakia and Romania,London, New York, Palgrove, 2001 (în colaborare cu Kieran Williams).

Prezent la Cluj, invitat sã þinã un curs despreRãzboiul Rece la Facultatea de Istorie, dl DenisDeletant a avut amabilitatea sã ofere Tribunei textul de mai jos. (I.M.D.)


ranã. În momentul de faþã, istoria comunismuluiabsoarbe o bunã parte din energia depusã pentrucercetarea istoricã din România. ‘Adevãrurile’promovate de propaganda comunistã privindoriginile populare ale puterii regimului au dis-pãrut rând pe rând, împreunã cu versiunile ulte-rioare, deseori contradictorii, când au fost expusela luminã.

Generaþia mai tânãrã, a cãrei memorie istoricãnu are cum sã cuprindã impunerea comunismu-lui în România, are acum ocazia, prin manualealternative, mai ales prin acela scris de un colectivde la Facultatea de Istorie din Cluj, sã afle cã,departe de a fi rezultatul unei ‘revoluþii populare’a maselor înfuriate de regimul burghez ºi deexploatarea capitalistã ºi imperialistã, regimulcomunist a fost de fapt produsul ocupaþiei mili-tare sovietice, al dorinþei lui Stalin de a transfor-ma România ºi alte þãri ocupate în þãri-satelit ºide a le impune sistemul politic, social ºi econo-mic sovietic. Chiar dacã documente esenþiale dinarhivele partidului ºi ale Securitãþii apar mai multdin întâmplare decât intenþionat, avem azi ocunoaºtere mai profundã a subiectului datoritãmarelui numãr de memorii ale foºtilor deþinuþipolitici ai închisorilor comuniste. Deºi suntsubiective, acestea constituie totuºi baza pe careputem judeca teroarea anilor comuniºti, condiþi-ile de trai ale deþinuþilor politici ºi reeducareapracticã în închisoarea de la Piteºti. Ca sã îºi dis-trugã duºmanii, regimul comunist a trebuit sãzdrobeascã nu numai rezistenþa celorlalte forþepolitice ale þãrii, dar ºi pe cea a partizanilor, a cãror rezistenþã a durat pânã la sfârºitul anilor1950. Colectivizarea agriculturii, unde regimul aaplicat metodele cele mai brutale, formeazãobiectul unui proiect de cercetare al unor istoriciai universitãþii clujene.

Dezbaterea despre trecutul comunist atinge ºiprobleme legate de realitãþile politice care au pre-cedat instaurarea comunismului. Mai multe din-tre aceste probleme sunt inspirate de polemiciistoriografice, în spatele cãrora zac uneori motivepolitice: Garda de Fier, dictatura lui Ion Anto-nescu, rolul jucat de România pe frontul de est,ca aliat al Germaniei naziste, soarta evreilorromâni ºi ucraineni din Transnistria ºi amploareaHolocaustului în spaþiul politic al României, roluljucat de monarhia constituþionalã în dezvoltareasocietãþii române moderne ºi, îndeosebi, loviturade stat de la 23 august, al cãrei autor a fost regeleMihai. Toate aceste subiecte au fost dezbãtuteîntr-un mare numãr de publicaþii ºi, deºi petre-cute cu mult în urmã, au cãpãtat o nouã actuali-tate, provocând controverse în politica de astãzi,ºi prin aceasta confirmând maxima cã trecutuleste mai puternic decât prezentul.

Arena politicã în care au loc aceste polemicieste naþionalismul în versiunea promovatã vi-guros de Ceauºescu. Regimul lui a adãugat pan-teonului simbolurilor naþiunii române personali-tatea lui Ion Antonescu, cultivat din cauza poli-ticii lui antisovietice. În ochii publicului român,Antonescu a devenit în scurt timp simbolul lupteianticomuniste ºi antisovietice, ca ºi al dorinþeiunora de a recupera Basarabia ºi nordulBucovinei. Propaganda regimului comunsit, ca ºiargumentele celor care au urmat regimuluicomunist au încercat sã exploateze acest respectpentru Antonescu ca o armã împotriva regeluiMihai, care a fost acuzat cã a ordonat arestareamareºalului ºi predarea lui sovieticilor, devenindprin aceasta autorul moral al condamnãrii ºi exe-cuþiei lui Antonescu. Exaltarea lui Antonescu ºiexagerarea meritelor lui politice, îmbinate cu ominimalizare a rãspunderii lui pentru moartea apeste 250.000 de evrei ºi a 20.000 de romi, au fost

folosite ca un instrument de propagandã de cãtrecei care invocã patriotismul în numele naþionalis-mului împotriva atât a monarhiei constituþionale,cât ºi a forþelor democratice în general. Publicareaunor materiale bogate despre Antonescu se dato-reazã fascinaþiei pe care o exercitã personalitateaacestuia asupra multor oameni; deºi inegale cavaloare, aceste materiale oferã o înþelegere maiamplã ºi mai nuanþatã a timpurilor ºi acþiuniloracestuia.

De asemenea, ca sã împrumut cuvintele dis-tinsului ºi regretatului profesor Pompiliu Teodor,cercetarea istoriei Transilvaniei solicitã înlãturareaunor simplificãri fãrã suport, spre exemplupolarizarea societãþii transilvãnene, pe de o partenaþiunile politice, pe de alta iobãgimea românã,procedurã care a dus la o imagine deformatã, ºianume a naþiunilor istorice ºi neistorice. Cerce-tarea a reconstituit un diferit tablou social transil-vãnean, prin relevarea unor autonomii româneºtipopulate de o nobilime româneascã, cu institu-þiile sale proprii, participantã la întemeierea statu-lui medieval de la sud ºi rãsãrit de Carpaþi. Dupãdecenii de tratare izolatã a Transilvaniei, istorio-grafia contemporanã trebuie sã dezvãluie acelefenomene care reprezintã partea jucatã de Tran-silvania în istoria europeanã.

Profesia de istoric în epoca globalistã

Istoriografia este vie asemenea vieþii ºi evo-lueazã în funcþie de ea. Istoria este un subiectcare ne defineºte pe toþi. Ne învaþã, dar noi nuînvãþãm de la ea. A nu ºti ceea ce s-a întâmplat cuadevãrat înainte de a te naºte înseamnã sã rãmâiun copil toatã viaþa. A fi istoric în ziua de astãziînseamnã sã atragi atenþia cititorilor asupra faptu-lui cã tot ce cunoaºte umanitatea azi izvorãºte dintrecut. Trecutul este singurul lucru pe care îl ºtimsau credem cã îl ºtim. Cu toate acestea, înþelege-rea limitelor cunoºtinþelor noastre, în loc sã nefacã sã ne simþim sãrãciþi, poate de fapt sã neîmbogãþeascã. Sau, dupã cum spunea Pascal,înþelegem mai mult decât ºtim. Aceastã observaþienu este un paradox, ar trebui sã ne facã sã reali-zãm cã nu acumularea de cunoºtinþe duce laînþelegere, ci înþelegerea poate duce la cunoºtinþã,iar cunoºtinþa duce la toleranþã.

n

Markus Lüpertz Vedere de nori


F actor important în istoria sud-esticã ºieuropeanã, Imperiul Otoman a interesatde la începuturile sale istoriografia euro-

peanã, preocupatã sã dezvãluie dimensiunile ºioriginile celui mai mare adversar al creºtinãtãþiide-a lungul evului mediu. În deplin consens cudirecþiile politicii europene, începând cu secolulal XVI-lea, important pentru cristalizarea turcolo-giei, istoriografia bãtrânului continent a consacratistoriei otomane remarcabile capitole, reliefândtot atâtea momente ale imaginii europenilordespre puternicul adversar. Oscilantã ºi uneoricontradictorie, în funcþie de prioritãþile momen-tului politic sau ale prozelitismului religios(Reformã, Contrareformã), imaginea europeanu-lui s-a elaborat treptat, pe mãsura impactuluisocietãþii continentale cu problematica otomanã,cristalizând o viziune de cele mai multe ori uni-lateralã, dar care tinde sã fie tot mai completã pemãsurã ce ne apropiem de epoca modernã.

Cu atât mai mult în istoria româneascã,impactul otoman a fost simþit cu cea mai mareacuitate, datã fiind prezenþa Þãrilor Române înprima linie a luptei antiotomane ºi apoi în sistemulpolitic ºi economic al Înaltei Porþi. Salvgardareaindependenþei, apoi a autonomiei þãrilor dunãrene,pãstrarea raporturilor speciale cu Poarta, iminenþatransformãrii în provincii otomane a Principatelorsunt tot atâtea motive, pe lângã multe altele, care auacordat prioritate istoriei otomane în scrisul istoricromânesc. Prin statutul special al Þãrilor Românefaþã de Poartã în evul mediu ºi în epoca modernã,istoria imperiului sultanilor a stat în permanentãlegãturã cu spaþiul geopolitic românesc, a influenþatevoluþia în timp a statelor româneºti, constituindcel mai important factor politic care a grevatevoluþia Principatelor.

În egalã mãsurã, impactul otoman a determi-nat, de o manierã categoricã, spiritualitatea ro-mâneascã, a imprimat o direcþie aparte, puternicindividualizatã, fenomenului cultural românesc,ilustrând atitudini mentale ce oscilau în funcþiede imaginea epocii despre turci ºi imperiul ce lepurta numele.

În atare condiþii, cercetarea istoricã româneas-cã s-a aplecat cu prioritate, încã din zorii istori-ografiei moderne, asupra raporturilor româno-otomane ºi asupra particularitãþii legãturilor cuPoarta, asupra aspectelor administraþiei otomane,cu multiplele lor faþete, ºi, mai ales, asupra efor-tului antiotoman al Principatelor Române, de laprimele contacte cu turcii pânã la epoca modernã.În mod firesc, istoria imaginii a fost una a con-fruntãrii între douã lumi, între douã civilizaþii ºidouã forþe inegale, fapt ce a impietat asupra obi-ectivitãþii imaginii respective.

Demersul istoriografic contemporan, în tenta-tiva de a lãrgi aria tematicã ºi credibilitatea istorieiscrise, a diversificat paleta metodologicã ºi con-ceptualã cãtre domenii mai puþin frecventate întrecut, de la istoria civilizaþiei ºi a mentalitãþilorcolective pânã la felul în care realitãþile istoricesunt reflectate în programe ºi manuale ºcolare.

Tentativa noastrã, cantonatã în aria imaginiiImperiului Otoman ºi a reflectãrii istoriei acestuiaîn învãþãmântul românesc preuniversitar contem-poran, ºi-a propus reconstituirea imaginii societãþiiotomane începând cu epoca emiratului lui Osmanºi pânã la Revoluþia Kemalistã, fiind preocupaþi de

restituirea componentelor fundamentale ale viziu-nii asupra turcilor otomani reflectatã în noul curriculum naþional românesc. O atare temã îºi areraþiunile în necesitatea descifrãrii atitudinii învãþã-mântului românesc de istorie faþã de otomani, darºi în exigenþele cercetãrii trecutului relaþiilor româ-no-otomane. Imaginea obiectivã asupra evoluþieiImperiului Otoman oferã elevilor argumente ºidate suplimentare pentru înþelegerea legãturilor cuÎnalta Poartã pe tot parcursul existenþei sintezeiotomane.

ªcoala a fost, este ºi va fi un veritabil barometrual realitãþilor obiective ºi de aceea, nu întâmplãtor,prin intermediul ei pot fi comunicate unele mesajea cãror încãrcãturã conferã greutate anumitorsubiecte sau teme de meditaþie. Istoria ImperiuluiOtoman ocupã, din aceastã perspectivã, un loc cen-tral în programa ºcolarã de istorie din România.Aici considerãm cã un aport deosebit l-a avutDimitrie Cantemir, geniu revendicat deopotrivã deromâni ºi de turci, prin a cãrui operã se inaugurea-zã epoca cercetãrilor ºtiinþifice consacrate istorieiotomane. Nu întâmplãtor, impactul noii imaginiinaugurate prin opera cantemirianã se va reflectaatât la nivelul istoriografiei, cât ºi la acela al învãþã-mântului ºi al percepþiei istoriei otomane, cadomenii de studii pentru tinerii învãþãcei.

În spaþiul românesc, prima manifestare deacest gen este a lui Popa Flor, profesor la BisericaSfântul Gheorghe Vechi din Bucureºti, în jurulanului 1756. Ne gãsim în faþa primului manualºcolar românesc consacrat în exclusivitate istorieiImperiului Otoman. Intitulat Chipurile împãraþilorturceºti dimpreunã cu istoriile lor scrise pre scurt, în ce felau a urmat unul dupã altul de la cel dintâi pânã laacesta de acum la împãrãþie, manualul se pãstreazã înoriginal la Biblioteca „Ossolimeum“ din Lwow ºiare 21 de file, de dimensiunile 34,5 × 20,5 cm.Pe prima filã sunt prezentaþi în medalion 27 desultani, de la Osman pânã la Osman III, subfiecare medalion fiind scris numele sultanuluiprecedat de un numãr de ordine. Manuscrisul afost redactat în limba românã ºi are o importanþãistoriograficã deosebitã din mai multe motive. Înprimul rând prin faptul cã este o lucrare specialãconsacratã otomanilor; apoi pentru prefaþa în careautorul justificã de ce începe istoria sultanilor cuOsman, ºi nu cu Mehmet II, „pe care unii istorici îlnumesc întâiul împãrat al turcilor ca unul care a luatîntâiaºi datã stãpânirea Þarigradului“: de fapt,Osman „au luat întâiaºi datã stãpânire turceascã ce oau pânã în ziua de astãzi toþi împãraþii turceºti“. În aldoilea rând, importanþa lucrãrii lui Popa Flor con-stã în caracterul ei didactic, explicabil prin calitateade dascãl a autorului. Se înregistreazã astfel o pre-ocupare pentru studierea istoriei otomane încadrul ºcolii româneºti încã de la mijlocul secolu-lui al XVIII-lea, ceea ce semnificã lãrgirea sfereiinteresului pentru istoria Imperiului Otoman. Uninteres deosebit îl reprezintã planºele cu portreteleîn medalion ale celor 27 de sultani. Pe lângã valoa-rea lor artisticã, care atestã talentul dascãlului Flor,portretele au o forþã sugestivã remarcabilã în reda-rea creºterii ºi descreºterii puterii otomane. Prime-le portrete prezintã sultani cu o fizionomie extremde viguroasã – reprezentând vitalitatea imperiuluiîn ascensiune – pentru ca începând cu Selim IIportretele sã fixeze slãbiciunile fizice ale unor sul-tani, care corespund evident statului otoman înderivã. Este un exemplu clasic de felul în care cer-cetarea istoricã ºi realitãþile contemporane sunt re-

flectate în paginile manualelor. prezentarea ciclicãa fenomenului istoric otoman de cãtre Popa Florfiind de sorginte cantemirianã, ceea ce ne face sãcredem cã profesorul bucureºtean cunoscuse ºistudiase Istoria lui Dimitrie Cantemir.

Interesul pentru raporturile româno-otomane,în general pentru istoria Înaltei Porþi, sporeºte o da-tã cu afirmarea conºtiinþei naþionale ºi a curentuluicultural ideologic al romantismului, care aduce înistoriografie o preocupare aparte pentru evul mediuºi pentru studiul istoriei universale. În introducereasa la Elemente de istoria lumii, Aaron Florian subliniaînsemnãtatea istoriei universale, mai cu seamã aacelor „state ºi naþii ale cãror întâmplãri ºi fapte au influ-enþat asupra soartei noastre“. Chiar dacã istoriografiaromanticã nu a întreprins cercetãri speciale dedicateistoriei otomane, contribuþiile sale prezintã o im-portanþã deosebitã. Cele mai multe informaþii,prezentate cu multã obiectivitate ºi referitoare înmare mãsurã la istoria societãþii otomane, ne parvindintr-un manual de istorie universalã, Elemente deistoria lumii, redactat de Aaron Florian ºi apãrut înanul 1847. În acest manual adresat studenþilor,autorul schiþeazã o schemã factologicã a istoriei tur-cilor otomani, încadratã în ansamblul istoriei uni-versale. Inspiratã de numeroasele istorii universalece apar în epocã, informaþiile furnizate de istoricstudenþilor sãi reconstituie evoluþia imperiului pebaza unei informaþii relativ bogate, chiar dacãaceasta este presãratã cu o serie de greºeli cronolo-gice, ca de exemplu cea referitoare la cucerireaAdrianopolului ºi transformarea lui în capitalãotomanã, datatã greºit în 1358, ºi nu în 1361. Cutoate erorile sale cronologice, manualul de istorieuniversalã reprezintã o sursã utilã pentru reconsti-tuirea unei imagini obiective asupra ImperiuluiOtoman. Cucerirea Adrianopolului sub Murad Ireprezintã o perioadã de creºtere a puterii otomane,marcatã de rapidele ascensiuni în teritoriile balcani-ce. În dorinþa sa de a reflecta cât mai obiectiv fapte -le ºi evenimentele istorice ºi de a le prezenta cursanþilor într-o notã corectã ºi coerentã, AaronFlorian vede cauza generalã a creºterii puterii Înal-tei Porþi în rivalitãþile ºi dezbinãrile existente întreprincipii creºtini, în decãderea Imperiului Bizantin,dar ºi în rigoarea ºi forþa organizãrii emiratului fon-dat de Osman. Deºi inamici ai întregii creºtinãtãþi,turcii otomani sunt priviþi, în anumite momenteale expansiunii lor balcanice, ca niºte eliberatoripentru o populaþie pauperizatã ºi traumatizatã dedegringolada unui anarhism care atinsese note dra-matice la finele veacului al XIV-lea. CucerireaConstantinopolului este receptatã ca un ºoc ºi,reluând o temã de la sfârºitul secolului al XVIII-lea(mai ales în Transilvania), ca o pedeapsã divinãasupra grecilor, pentru nedreptãþile fãptuite de ei în epoca bizantinã.

În opinia noastrã, punctul forte al acesteilucrãri îl reprezintã fixarea apogeului otoman învremea sultanilor Selim I ºi Suleyman I, cândîmpãrãþia otomanã ajunge „la cel mai înalt punct demãrire ºi putere“.

Istoricul ºi profesorul Florian zugrãveºte înculori vii creºterea treptatã a puterii otomane,asaltul sãu pe trei continente ºi, implicit, prinaceste cuceriri, crearea unei sinteze ca valoare demoºtenire. În paralel cu aceastã concepþie evo-luþionistã, marcat de problematica politicã aepocii sale, Aaron Florian abordeazã ºi raporturilePrincipatelor Române cu Poarta, relansând îndezbatere problema ahd-name-lor ºi a statutului

Istoria Imperiului Otoman în programaºcolarã ºi în manualele de istorie româneºtin Cãlin Felezeu

-


tributar al românilor faþã de statul otoman.Tematica otomanã este integratã în contextulistoric universal, autorul raportându-se echidis-tant ºi obiectiv la evoluþia societãþii otomane.Acest ultim aspect este cu atât mai important cucât manualul se adresa tinerei generaþii, prinurmare unui segment al populaþiei care solicitãprin el însuºi obiectivitate ºi adevãr.

Impactul operei cantemiriene, puseul roman-tic ºi, nu în ultimul rând, consecinþele Rãzboiuluidin 1877-1878 pãstreazã în prim-plan problema-tica otomanã în atenþia atât a cercetãrii istoriogra-fice, cât ºi a învãþãmântului. Cu toate acestea,influenþa cea mai covârºitoare se va regãsi tot subincidenþa culturalului ºi, mai ales, a forþei cre-atoare excepþionale a celui care a fost NicolaeIorga. Imensa sa operã a atins toate domeniileistoriei naþionale ºi universale. Lucrãrile istoricu-lui cu privire la Occidentul european, ImperiulBizantin ºi Imperiul Otoman, statele balcanice,slavii de apus ºi de rãsãrit s-au bucurat la vremealor de unanime aprecieri, fiind ºi astãzi studii dereferinþã.

Sub incidenþa travaliului depus de NicolaeIorga în primele decenii ale secolului al XX-lea,ºcoala româneascã, prin pro-gramele ºi manualele ºcolare,a reuºit sã menþinã interesulpentru istoria universalã ºi,implicit, pentru aceea aImperiului Otoman. Informaþiaistoricã a fost în aºa fel prelucratã ºi trans-misã elevilor încât adevãrul istoric sã prevaleze.

Deceniile care au urmat Celui de al DoileaRãzboi Mondial au lãrgit aria cercetãrilor, demer-surile istoricilor axându-se tot mai mult pe cer-cetarea relaþiilor bilaterale româno-otomane. Înacest context, cercetarea surselor otomane adevenit o prioritate. Consecinþa a fost editareaunor adevãrate corpusuri de documente turco-osmane, vizând istoria raporturilor româno-oto-mane, sub toate aspectele, în epoca medievalã ºimodernã. Ele s-au datorat, în primul rând, unorcercetãtori de la Institutul „Nicolae Iorga“ ºi de laInstitutul de Istorie Sud-Est-Europeanã, cum arfi: Mustafa Ali Mehmed, Mihail Guboglu, TahsinGemil, Valeriu Veliman, Virgil Ciocâltan, CristinaFeneºan, Anca Ghiaþã. Cercetãrile în domeniulreevaluãrii documentelor turco-osmane au fostrevigorate dupã 1985, când din iniþiativa profe-sorului Mihai Maxim s-a înfiinþat pe lângãUniversitatea Bucureºti Laboratorul de StudiiOtomane , transformat în noiembrie 1993 înCentrul de Studii Turco-Osmane , al cãrui scopdeclarat constã în pregãtirea unor specialiºti com-petenþi, dar ºi în oferirea unor informaþii exacteasupra istoriei otomane ºi asupra raporturilorbilaterale romano-turce. Rezultatele nu auîntârziat sã aparã ºi unul din primele a fost tocmaimanualul ºcolar, care a început sã reflecte într-oaltã notã realitatea istoricã.

Aºa cum s-a putut observa, nu am dorit oprezentare cu lux de amãnunte a prezenþeifenomenului otoman în ºcoala româneascã, cimai mult punctarea unor situaþii inedite ºi suge-rarea existenþei unei tradiþii îndelungate a pro-blematicii care ne intereseazã. Ca sã nu rãmânemdatori, vom fi mai expliciþi în ceea ce priveºteraportarea istoriei otomane la nivelul programeiºcolare de dupã declanºarea reformei învãþãmân-tului românesc din 1999.

Parte extrem de importantã a curriculum-u-lui scris, programa ºcolarã a trecut în Româniaîn ultimii ani printr-un proces complex deelaborare ºi revizuire în viziunea curricularã,care presupune o proiectare în interacþiunealor a obiectivelor, conþinuturilor, activitãþilorde învãþare ºi a principiilor ºi metodelor de

evaluare. Elaborarea unor noi programe ºcolare în învãþãmântul obligatoriu a fost începutã în1994-1995, dar a atins notele specifice unei adevã-rate reforme în domeniu abia în 1999, programeleºcolare pentru gimnaziu ºi liceu fiind elaborate înconcordanþã cu noile planuri-cadru de învãþãmânt,iar în situaþia multor discipline, inclusiv istoria,este vorba de o adevãratã revoluþie didacticã în ceeace priveºte conceperea predãrii/învãþãrii la clasã. Înaceastã situaþie, conþinuturile nu devin neimpor-tante, ele fiind asamblate ca vehicule de formare acompetenþelor intelectuale ºi raþionale la nivel su-perior, a atitudinilor ºi comportamentelor necesareunui tânãr într-o societate democraticã a timpuluinostru.

Prin reforma învãþãmântului din 1999, istoria,ca disciplinã ºcolarã, se studiazã începând dinclasa a IV-a. Este o istorie a României prezentatã

pe înþelesul elevilor din ciclul primar, temeleavând forma unor povestiri prin care ºcolarii suntdeprinºi cu primele noþiuni istorice. La acestnivel, referirile la istoria universalã ºi implicit latrecutul Imperiului Otoman sunt doar tangen-þiale. Începând cu clasa a V-a ºi pânã la clasa aVII-a, elevii ciclului gimnazial studiazã istoriauniversalã. Tematica otomanã este abordatã înprograma de clasa a VI-a, care acoperã intervalulde timp de la anul 1000 pânã la RãzboaieleNapoleoniene. Elevii iau contact cu primele noþi-uni de istorie orientalã ºi, implicit, cu termeniicare se referã la Imperiul Otoman: profet, calif,Coran, Djihad, ºiiþi, suniþi ºi otoman, Poartãotomanã, sultan, padiºah, expansiune otomanã,administraþie otomanã. Sunt propuse mai multestudii de caz, dintre care unul se referã laImperiul Otoman ºi la expansiunea acestuia înPeninsula Balcanicã. În majoritatea temelor carese referã la Bizanþ ºi Islam sau la geneza statuluimedieval, existã referiri la evoluþia ImperiuluiOtoman ºi la organizarea acestuia în PeninsulaBalcanicã. Spre deosebire de anumite manualedin deceniile anterioare, Imperiul Otoman nu

mai este prezentat strict caun adversar, ci mai degrabãca o parte integrantã a isto-riei europene ºi universalede dupã anul 1300.

În clasa a VII-a se studia-zã evoluþia istoriei universale

de la 1815 pânã în zilele noas-tre. Imperiul Otoman este pre-

zentat într-un capitol distinct,care se referã la societãþi moderne

/ societãþi tradiþionale. Aici sunt uti-lizate noþiuni istorice pe o temã datã, cum ar fi:tradiþionalism ºi modernitate, birocraþie ºi pater-nalism. Lecþia este structuratã pe Reforma Tanzi-matului pentru Imperiul Otoman ºi „Era Meiji“pentru Japonia. Imperiul Otoman este prezent ºiîn lecþiile referitoare la Problema orientalã ºi la Rãz-boiul din 1877-1878. Pentru perioada premergã-toare Primului Rãzboi Mondial existã referiri într-un studiu de caz intitulat Problema orientalã,care are ca etape: decãderea Imperiului Otoman,Constituþia din 1876, Revoluþia „Junilor Turci“,aceasta din urmã fiind tratatã ca un curent naþio-nal ce începe lupta pentru un stat otoman înte-meiat pe o naþiune omogenã, o reacþie la naþio-nalismul european ºi la panslavism. Sunt tratateºi Rãzboaiele Balcanice, iar pentru perioada ime-diat urmãtoare Primului Rãzboi Mondial, printr-un nou studiu de caz, sunt jalonateetapele revoluþiei conduse de Mustafa KemalAtatürk ºi constituirea Republicii Turcia.

Ca o concluzie pentru manualele de clasa aVI-a ºi a VII-a: Imperiul Otoman ºi istoriaturcã sunt vãzuþi ca protagoniºti importanþi aiistoriei universale pe care elevii o studiazã lagimnaziu. Deosebit de importantã ni se pareintroducerea, pentru clasele a VI-a ºi a VII-aaparþinând minoritãþii turco-musulmane dinRomânia, a unei programe care se referã, pede o parte, la întreaga evoluþie istoricã a popu-laþiei turce din þara noastrã, iar pe de altãparte, la atingerea tuturor temelor esenþialedin istoria generalã a turcilor de la începuturi

pânã în zilele noastre.Clasa a VIII-a încheie ciclul

gimnazial ºi, în consecinþã, tematicaistoricã are, în cazul manualului de

istorie, ca arie de cuprindere trecutulRomâniei ºi al românilor din cele mai vechi

timpuri pânã în prezent. Imperiul Otoman ºirelaþiile româno-turce sunt prezente mai ales pe

Markus Lüpertz Titan à


segmentele de istorie medievalã ºi modernã.Chiar dacã între Þãrile Române ºi Poartã a existato stare conflictualã, termenii istorici cheie, con-ceptele ºi, în general, problematica istoricã sunttratate corect, astfel încât otomanul sau turcul numai sunt descriºi ca niºte cuceritori sau ca niºtebarbari.

Relaþiile româno-turce sunt prezentate prinprisma suzeranitãþii otomane sau a raporturilorcu marile puteri în contextul crizei orientale.Demnã de remarcat, ca exemplu de corectitudineºi obiectivitate, este tratarea Rãzboiului din 1877-1878 ºi, mai ales, a raporturilor ulterioare dintreRomânia ºi Turcia, ca raporturi excelente întredoi foºti adversari.

În învãþãmântul liceal, istoria, ca disciplinã destudiu, reia, cu unele modificãri, tematica abor-datã în ciclul gimnazial. Astfel, în clasa a IX-a sestudiazã istoria universalã din cele mai vechi tim-puri pânã la începutul secolului al XIV-lea, înclasa a X-a se studiazã istoria universalã de laumanism pânã la Congresul de la Viena din 1815,iar în clasa a XI-a se studiazã istoria de la 1815

pânã în zilele noastre. Problematica otomanã esteprezentã constant, existând ºi aici câteva studii decaz concludente, dupã cum urmeazã: la clasa a X-a, în capitolul Diplomaþia europeanã de la raþiuneade stat la echilibru existã studiul de caz ImperiulOtoman ºi Europa. Debutul problemei orientale ; laclasa a XI-a, un studiu de caz privind organizareaadministrativã ºi reformele epocii Tanzimatului.În clasa a XII-a, în care se studiazã istoriaRomâniei ºi a românilor din cele mai vechi tim-puri ºi pânã astãzi, tematica studiatã în clasa aVIII-a este reluatã la o altã dimensiune, în con-formitate cu nivelul intelectual ºi afectiv alelevilor dintr-o clasã ce încheie ciclul preuniver-sitar. Imperiul Otoman ºi raporturile româno-turce sunt prezentate în aceeaºi notã corectã, înconformitate cu adevãrul istoric. Existã, ºi la acestnivel, mai multe studii de caz care se referã laraporturile româno-otomane, la criza orientalã ºi la felul cum au evoluat relaþiile României cuTurcia dupã 1878 ºi, mai ales, dupã 1923.

Studiul nostru, consacrat reflectãrii istorieiImperiului Otoman în programa ºcolarã ºi în

manualele de istorie din învãþãmântul românescpreuniversitar, de ieri ºi de azi, desprinde o con-cluzie importantã. Anume cã, atât în trecut, cât ºi în prezent, printr-o prezentare corectã ºicoerentã, elevul român are o percepþie realãasupra fenomenului otoman ºi, nu în ultimulrând, cã poporul turc a avut legãturi strânse cupoporul român ºi cã astãzi între cele douã naþiuniexistã relaþii de prietenie adevãratã.

n

REPERE BIBLIOGRAFICE

1. DIMITRIE CANTEMIR, Istoria Imperiului Otoman (creºterea ºiscãderea lui), Bucureºti, Editura Societãþii Academice, 1876.

2. POPA FLOR, Chipurile împãraþilor turceºti, B.A.R., Ms. rom.306, f. 1-17.

3. AARON FLORIAN, Elemente de istoria lumii, Bucureºti, 1847.4. Ministerul Educaþiei Naþionale, Curriculum Naþional.

Programele ºcolare , vol. II-III, Consiliul Naþional pentruCurriculum, Bucureºti, 1999.

Z ãmislit în anii obscuri ai perioadei post-Mohács, printr-un concurs complex deîmprejurãri interne ºi externe, Principatul

Transilvaniei avea sã joace un rol important înpolitica regnicolarã a Europei de Rãsãrit timp deaproape douã secole, înainte de-a fi înglobat forþatîn structurile Imperiului Habsburgic.

Spre deosebire de celelalte douã þãri române, încare funcþiona o autonomie restrictivã în raport cuPoarta, principatul ardelean benficia de o autono-mie protectoare, ce-i asigura pãstrarea neºtirbitã astructurilor social-politice ºi administrative interne.Astfel, marea nobilime tradiþionalã, privilegiatãjuridic prin unio trium nationum , se afla în prim-planul vieþii publice, fiind în mod permanentinteresatã nu numai de pãstrarea ºi acumularea ca-pitalului privat, ci ºi de propria-i evoluþie, cu ochiimereu aþintiþi spre modelele Europei Apusene, deunde veneau progresul ºi modernitatea.

De altfel, sondarea comportamentului nobilimiitransilvane, indiferent cã este vorba de cea maghia-rã, secuiascã, de vârfurile comunitãþilor sãseºti orichiar româneºti de religie calvinã din Þara Fãgãra-ºului sau Haþeg, defineºte tendinþa acesteia de în-cadrare în mentalul nobiliar european. PierreChaunu considera cã esteticul reflectã cel mai fideltransformarea matricilor ideologice, fiind un senzorfin, ce semnaleazã naºterea unei alte mentalitãþi.Muzica, arhitectura, arta, modificarea vestimen-taþiei, liniilor, culorilor, formelor, decorului vieþiisunt repere ale unei societãþi în evoluþie, ce cautã înmod permanent noi baze politice, economice ºiculturale.

În cele ce urmeazã ne propunem sã urmãrimo parte dintre aceste componente ce au marcatprofund evoluþia vieþii private ºi au ocupat loi-sir-ul aristocraþiei ardelene în secolele XVI ºiXVII, cu referiri concrete la vestimentaþie, petre-ceri, obiceiuri ºi diverse distracþii de curte dinTransilvania epocii principatului.

Pastorul Conrad Jakob Hiltebrandt (1629-1679), originar din Stettin, a efectuat patru cãlã-torii în Ardealul mijlocului de secol XVII ºi ne-a

lãsat o preþioasã descriere a realitãþilor transilvane,în opera sa Jurnal de cãlãtorie . Referindu-se la ceinumiþi în limba latinã „magnifici“, recte aris-tocraþii, pastorul menþioneazã faptul cã aceºtia„aveau marea putere în þarã…“ În privinþa vestimen-taþiei, autorul aratã cã „… nobilii poartã o hainã camlung, dar foarte strâmtã, pânã la genunchi, numitã dol-man, de atlas sau damasc roºu, albastru sau de oriceculoare, pantalonii de postav fin de felurite culori ºi cio-rapi. Încãlþãmintea lor este ca ºi aceea a turcilor… adicãpoartã cusut jos, de ciorapul de pânzã, unul de safiangalben, iar peste el gheata cea adevãratã, ca un papuc desafian galben sau roºu potcovit dinapoi cu un fier scund,iar dinainte întãrit cu o tablã cu vârful ascuþit. Cizmelede safian galben sau roºu, tivite în partea de sus cu ºnur,sunt largi ca ale turcilor ºi ajung pânã la genunchi, fãrãsã fie rãsfrânte ºi se leagã sus obiºnuit cu o curea lungã.Pintenii cu rotiþe, puþin ieºiþi în afarã, sunt prinºi departea dinapoi a cizmelor ºi bãtuþi cu cuie în locul undecãlcâiele sunt întãrite cu piele. În jurul corpului sau alvestei strâmte ei poartã un brâu de mãtase, cusut iarãºidupã moda turceascã“.

Observãm astfel în vestimentaþia nobiliarãinfluenþe orientale, fireºti dacã ne gândim la con-textul politic internaþional ce caracteriza în aceavreme Europa Esticã, aflatã în mare parte sub pu-terea Porþii. Stambulul, fosta cetate de scaun aîmpãraþilor bizantini, acum fieful sultanilor oto-mani, tindea sã devinã o capitalã a modei europene.De aceea principele Gheorghe Rákóczi II îi încre-dinþa nobilului Francisc Földvári, în zilele de 16 ºi19 ianuarie 1651, liste cu mãrfurile pe care urma sãi le achiziþioneze din Constantinopol, mãrfuri dincare nu lipseau piese de vestimentaþie masculinã,dar mai ales femininã.

Fin observator, pastorul Hiltebrandt constatã,chiar în sânul nobilimii transilvane, diferenþe înprivinþa calitãþii veºmintelor. Astfel, principele „eraîmbrãcat somptuos, având o manta cãptuºitã cu blanãscumpã de samur; pe cap are un calpac tot de samur, pecare era prins în faþã un giuvaier minunat cu o panã micãridicatã în sus“. Cãlãtorul german precizeazã în con-tinuare faptul cã „… cei de condiþie mai modestã, cu

haine mai puþin împodobite cu garnituri, poartã brâielungi împletite din aþã, care atunci când sunt desfãºuratepar o micã plasã, din care atârnã ciucuri împletiþi cu aur ºiîmpodobiþi cu mãrgãritare ºi rubine. În partea de sus avestei este gulerul care rãmâne neîncheiat, [astfel] încât sepoate vedea gâtul gol. De acelaºi brâu atârnã, pe o cruce,teaca cu cuþitul ºi furculiþa pe care le împodobesc fraþiianabaptiºti. Pe deasupra acestora mai au o hainã cãptuºitãcu blanã de jder sau vulpe ºi de oaie; în partea de jos, dejur-împrejur ea e tivitã cu blanã mai cu cinste rãsfrântã, ca ºi cum haina ar fi cãptuºitã în întregime în felul acesta.În faþã sunt prinºi niºte nasturi mari ºi lunguieþi, iar subnasturi se aflã hârtie cusutã mãrunt cu mãtase. În loculcheotorilor, care nu sunt folosite la dânºii ºi pe care nu lepot face, au niºte gãitane de ºnur rotund. Aceastã hainã dedeasupra numitã «mentek» (mente = manta), care nu eprea lungã, ci ajunge peste ºolduri doar pânã aproape degenunchi, ei o atârnã descheiatã în jurul lor ca pe o mantaatunci când încalecã sau ºi la mers când este cald, prin-zând-o sus cu un singur nasture sau legând-o cu un ºnu-ruleþ, o întorc dupã vânt ºi dupã vreme, ea stând deschisã“.

Cu privire la coafurã, autorul Jurnalului pre-cizeazã urmãtoarele: „capul este tuns chilug, dar cuun smoc de pãr ce atârnã pe lângã ureche, pe care îlnetezesc mereu când vorbesc ºi pe care îl dau îndãrãtulurechii. Pe cap poartã în loc de pãlãrie o cãciulã roºie, pecare o pot rãsfrânge înapoi ºi care este tivitã pe margineade jos cu o coadã micã de samur“.

În privinþa vestimentaþiei feminine, aceasta nuera mai prejos, sub aspectul liniei ºi bogãþiei orna-mentaþiilor, decât îmbrãcãmintea bãrbaþilor. Abun-dau, dupã moda timpului, podoabele, de care soþii-le nobililor, de la simplii armaliºti pânã la puterniciimagnaþi ai principatului, nu au dus lipsã. Iatã, depildã, cazul Zamfirei, fiica lui Moise-Vodã, dom-nitorul Þãrii Româneºti în anii 1529-1530, caredupã moartea tatãlui ei s-a refugiat în Transilvania,cãsãtorindu-se cu Stanislau Nisovski, un magnatpolon cu mare trecere la curtea reginei Isabella deZápolya. Din cãsãtoria acestora s-au nãscut doibãieþi: Ioan ºi Mihail. La moartea panului, Zamfirai-a moºtenit importanta avere mobilã, pe care adepozitat-o în mare parte în cetatea Gherla. Cuaceastã ocazie s-a întocmit inventarul ei (Regestumrerum aurearum et argentearum relictae Magci buondam

n Gabriel Virgil Rusu

Viaþã privatã ºi loisir la nobilimea transilvanã în epoca principatului

à


Stanislai Nisoczki in arce Uivar), în Anno Domini1575. 2. die Decembris. Din lectura registrului oficialconstatãm existenþa unui numãr mare ºi foarte variat de giuvaiericale, lucruri de toaletã femininã ºiargintãrie, precum ºi alte obiecte de podoabã dinaur, toate pãstrate în ºase lãzi voluminoase.

Viaþa privatã se desfãºoarã în principal la adã-posul frumoaselor castele gotice sau renascentis-te, reºedinþe construite atât din nevoi practice, câtºi din mândria ori ambiþia nemãsuratã a unor no-bili. De cele mai multe ori, construcþiile urmeazãlinii arhitectonice moderne, având la bazã modeleapusene, farã a fi neglijate însã nici tradiþiile sauinfluenþele regionale. Adesea sunt angajaþi ingi-neri italieni, cei mai pricepuþi ºi mai cãutaþi arhi-tecþi ai Europei, cum ar fi cazul lui Andrea deTravisano, numit „mai-marele zidarilor din Transil-vania“, Francesco del Pozzo, care a lucrat laedificarea noii cetãþi de la Alba-Iulia, Domenicoda Bologna, constructorul castelului Martinuzzidin Gherla ºi al edificiului din Vinþu de Jos, Fran-cesco Brilli, Augostino Serena ºi mulþi alþii. Deasemenea, exista o adevãratã tradiþie în amena-jarea unor spaþii verzi în proximitatea castelelor,dupã modelul curþilor apusene.

Iubitori ai naturii, nobilii principatului ºifamiliile lor nu se limitau doar la promenadã,delectându-se adesea cu organizarea unor vânã-tori pe domeniile proprii. Aceastã distracþie eraînsã una privatã, întrucât nimeni nu avea voie sãvâneze pe moºie în afara stãpânului; dacã vreuniobag „cãdea în pãcat“, el sfârºea adesea prinspânzurãtoare sau era supus altor osânde.

Transilvania, „þara de dincolo de pãduri“, posedaºi în acea vreme o impresionantã zestre forestierã,astfel încât organizarea, la curþile princiare sau alenobilimii, a unor mari vânãtori, cu personal spe-cializat, cu gonaci ºi câini dresaþi ori ºoimi ageri,pãrea un lucru obiºnuit. În rândul personalului an-gajat cu ocazia unor asemenea iniþiative delectantesau în ºirul supuºilor, gãsim maiºtri de vânãtoare,vânãtori-dresori sau îngrijitori de câini (peczerek).Întâlnim de asemenea un mare numãr de cîini devânãtoare – copoi, ogari sau prepelicari, ce benefici-au, potrivit inventarelor, de substanþiale raþii depâine ºi carne.

Ioan Kemény, generalul-cronicar ºi viitorulprincipe al Ardealului, menþiona faptul cã GabrielBethlen þinea la curþile sale circa 50 de copoi ºidoi îngrijitori, în timp ce Mihail Apafi avea înpoieþile sale din spatele castelului de la Ebeºfalãu(Ebesfálva = satul cu câini) nu mai puþin de 129de ogari ºi 53 de prepelicari, ceea ce dovedeºtefaptul cã în secolul al XVII-lea vânãtoarea, camod de destindere al nobilimii, era în floare.

De altfel, la curþi se consuma multã carne devânat, aceasta fiind o mâncare preferatã în universulartei culinare nobiliare. În acelaºi timp, carnea devânãtoare figura în mod obiºnuit printre daruri. Lanunþi ºi ospeþe ea era de nelipsit, la fel ca ºi peºtele,bucãtãria ardeleanã fiind apreciatã chiar ºi de cãlã-torii strãini, cum a fost cazul aceluiaºi Jakob Hilte-brandt: „… masa era rânduitã în felul urmãtor: noiaveam câteva talere (farfurii) de cositor ºi câteva de lemn,de care a trebuit sã facã rost locuitorii, precum ºi o faþã demasã… Mâncãrurile erau demne de toatã lauda ºi bune,drese ºi presãrate cu mirodenii, cum se obiºnuieºte înUngaria, aºa fel cã din aceastã pricinã sosul ardea ca unrachiu gura ºi gâtul celui ce le mânca; drept bãuturã aveaudomnii un vin bun. Ungurii (în sensul de nobili) tãiau ºipartea de sus ºi partea de jos la pâinile mici ºi rotunde,încât nu mai rãmânea decât miezul pentru mâncare.Mureºul trebuia sã dea peºte bun. Desertul consta în totfelul de fructe, aºa cum le îngãduia anotimpul; totdeaunala acest fel se servea ºi o ridiche mare ºi neagrã; iar pentruca aceste fructe sã rãmânã proaspete, domnul comisar, sauun tânãr nobil de la curte, pe care câteodatã îl alegeprincipele… îºi lua cuþitul, spãrgea peste masã mai multebucãþele dintr-o bucatã mare de gheaþa ºi stropea cu ele

acest desert. Uneori când vremea era caldã, un servitor tre-buia sã alunge muºtele de pe masã ºi de pe bucate…Cândse ridicau de la masã ungurii (nobilii) se bãteau pentruridiche. Tot aºa se întrebuinþeazã adesea ºi ceapa ºi ustu-roiul: din aceastã cauzã li se întâmplã adeseori sã scape câteo râgâialã, de care lucru nu le este deloc ruºine…“

Nobilii ardeleni erau neîntrecuþi în organizareaunor banchete, iar documentele trãdeazã dorinþaacestora de-a urma modelele apusene chiar ºi înacest domeniu. Genovezul Franco Sivori, care avizitat Transilvania cu ocazia unei solii în anul1588, a sesizat acest lucru, consemnând în notelesale faptul cã „… în sunetul feluritelor instrumente, amavut parte de un banchet regesc dupã moda italianã“.Atmosfera de chef ºi destindere este redatã prinfaptul cã „am stat la masã cu mare veselie ºi de câte ori eusau principele duceam paharul la gurã, în curtea palatuluioºtenii trãgeau o salvã de archebuze însoþitã de sunete detrâmbiþe ºi tobe… transilvãnenii la banchete închinã multîn sãnãtatea altuia; totuºi îmi îngãduie sã mã port dupãobiceiul meu ºi sã beau numai cât îmi este voia… Amintrat în multe discuþii curtenitoare, vorbind despre toatelucrurile de pe lume…“

Hiltebrandt descoperã cu surprindere cã, dupãmoda apuseanã, „… principele avea ºi un mãscãrici;era un om mãrunt, cu genunchii încovoiaþi ºi era unnobil ungur. În timpul mesei el lua peste picior când peunul, când pe altul, dar avea cel mai mult de-a face cudomnul general Ioan Kemény, care în acel timp era toc-mai vãduv ºi în doliu. Acest mãscãrici a luat de pe masão prunã proaspãtã, a curãþat-o de pieliþã ºi i-a aºezatpieliþa pe nas, a aruncat în sus un mãr, care în cãdere s-a lovit de nas, încât coaja de prunã a cãzut ºi ea; acestlucru l-a fãcut de câteva ori“.

O mare trecere o avea la ospeþe vinul deTransilvania. Cu ocazia unui chef dat în cinsteasolilor suedezi, înainte de semnarea tratatului din1656, care a aruncat principatul în mijlocul „poto-pului“ polonez, licoarea bahicã ardeleanã a fostapreciatã în mod deosebit, solii cãzând repede pra-dã beþiei. Conrad Hiltebrandt a observat faptul cãunul dintre soli, nobilul suedez Gotthard Welling,„… a muºcat din paharul de vin o bucatã ºi a mâncat-o,bând vinul fãrã sã-ºi rãneascã gura“.

O parte dintre îndeletnicirile private le gãsimconsemnate într-un act de înnobilare a lui Bog-dan din Arpaºu Mare, act emis de principeleSigismund Báthory la data de 8 august 1596. Cu

aceastã ocazie, proaspãtul armalist de etnieromânã primea însemnele nobiliare, despre careprincipele spunea cã „… dupã obiceiul celorlalþi ade-vãraþi ºi însemnaþi nobili, sã fie folosite în lupte, înjocurile cu suliþe, dueluri, lupte în doi ºi alte exerciþiimilitare ºi nobiliare“.

Dupã cum constatãm, viaþa privatã ºi loisir-ulunui nobil, categorie în care am introdus ºiprincipele, ce accede la funcþia cea mai înaltã astatului conform principiului „primum inter pares“(desigur, cu unele excepþii), comportã o gamãvariatã de activitãþi recreative. Constatãm ºi oserie de similitudini în gândire ºi în atitudini cucele ale nobilimii din alte state europene, semn cãacestea pot proveni dintr-o convieþuire într-unspaþiu comun de norme ºi reguli, scrise orinescrise, ce ignorã uneori frontierele abstracte.

n

BIBLIOGRAFIE

1. ANGHEL, G HEORGHE, Cetãþi medievale din Transilvania ,Bucureºti, Editura Meridiane, 1972.

2. CÂMPEANU, REMUS , Elitele româneºti din Transilvania veaculuial XVIII-lea, Presa Universitarã Clujeanã, 2000.

3. COSTEA, IONUÞ , Omul medieval: atitudine ºi comportament.Cazul nobilimii române în a doua jumãtate a secolului al XV-lea,în volumul Viaþã privatã, mentalitãþi colective ºi imaginar socialîn Transilvania, Oradea, Muzeul Þãrii Criºurilor, 1995-1996.

4. HILTEBRANDT, CONRAD IACOB, Jurnalul de cãlãtorie, înCãlãtori strãini despre þãrile române , vol. 5, Bucureºti,Editura ªtiinþificã, 1973.

5. KÁDÁR JÓZSEF, Szolnok-Doboka vármegye Monographiája, vol. VI, Dej, 1903.

6. MOTOGNA, VICTOR, Relaþiunile dintre Moldova ºi Ardeal înveacul al XVI-lea, Dej, 1928.

7. POP, IOAN-AUREL , Genealogie ºi istorie: o familie boiereascã din Þara Fãgãraºului în secolele XV-XVII, în vol. David Prodan– Puterea modelului, Cluj-Napoca, Fundaþia CulturalãRomânã, Centrul de Studii Transilvane, 1995.

8. PRODAN , DAVID, Iobãgia în Transilvania în sec. XVII, vol. I,Bucureºti, Editura Stiinþificã ºi Pedagogicã, 1986.

9. SABÃU, NICOLAE, Maeºtri italieni în arhitectura religioasã barocãdin Transilvania , Editura Ararat, 2001.

10. SIVORI, FRANCO, Memoriale…, în Cãlãtori strãini despre þãrileromâne, vol. 3, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1971.

11. VERESS, ANDREI, Documente privitoare la istoria Ardealului,Moldovei ºi Tãrii Româneºti, vol. II, Bucureºti, EdituraCartea Româneascã, 1930.

Markus Lüpertz Peisaj

STORIA, adevãrul ºi mitulI


(Urmare din nr. trecut)

Virgil Ciomoº: Pentru a putea întemeia vera-citatea cunoaºterii umane, Descartes inventeazã,de pildã, niºte adevãruri infinite, anume create(de Dumnezeu) pentru a face cu putinþã celebramathesis universalis. Acelaºi tip de optimism onto-logic îl întâlnim (într-un fel) ºi la Kant, pentrucare nu existã nici o îndoialã cu privire la legiti-mitatea presupusei sinonimii dintre tabela cate-goriilor (transcendentale) ºi cea a judecãþilor (formale), sinonimie care stã la baza nu mai puþincelebrei deducþii a categoriilor pure ale intelectu-lui. Pânã ºi primul Heidegger identificã încã (înFiinþã ºi Timp) analitica existenþialã a lui Dasein(fiinþa umanã) cu ontologia generalã. Fiinþa „îngenere“ (das Sein) revine astfel, întotdeauna, lafiinþa fiindului (das Sein des Seienden). Pe de altãparte însã, nu putem sã nu observãm cã toateaceste pulsiuni sin-onimice ºi, prin urmare, sin-tactice (judicative) ale modernitãþii relevã totuºide un anume efect, simptomatic pentru întreagacivilizaþie occidentalã, legat de apariþia, prin creº-tinism, a unui nou tip de raport între „uman“ ºi„transuman“. Într-adevãr, asumând ca deplin rea-lã unitatea (fãrã de confuzie) a celor douã naturi –transcendentã (transumanã) ºi imanentã (umanã)– în Cuvântul lui Dumnezeu (cel întrupat), Oc-cidentul creºtin avea sã fie pregãtit pentru relan-sarea vechii teme aristotelice a unitãþii „paroni-mice“ a fiinþei ºi fiindului. Or, tocmai aceastãunitate paronimicã (prost înþeleasã) este „respon-sabilã“ de confuzia dintre sintaxa umanã ºi cea„transumanã“. Cãci, dacã (în acest caz unic) ana-litica existenþialã (a Fiului Omului) coincide în-tr-adevãr cu ontologia generalã (a Fiului lui Dum-nezeu), nu înseamnã totuºi cã orice analiticã exis-tenþialã (posthristicã, dar umanã) are, în mod au-tomat, ºi o valoare ontologicã. Par-onimia se vã-deºte a fi astfel doar efectul para-tactic al unei in-stituiri originare (trans-umane) asupra unei sin-taxe (umane) mereu dis-locate. Pe scurt, esenþia-lul experienþei paronimice relevã de intervalul dene-determinare creat între o sintaxã determinatãºi altã sintaxã, nu mai puþin determinatã. Transu-manul sur-vine prin dis-locarea umanului însuºi,prin pasajul (sau, dacã vreþi, Paºtele) de la o me-lodie la variantele ei, de la interpret la ascultãtoriilui etc.

Oleg Garaz: Sã presupunem douã forme de repre-zentare ale fenomenului muzical: a. o primã formã al

cãrei destinatar exclusiv ar fi receptorul (publicul), deci o formã al cãrei singur scop este sã comunice ºi sã trans-forme sensibilitatea receptorului ºi b. a doua, care repre-zintã o realitate în sine, un model sau o proiecþie încapodoperã a ontologismului stihial al realitãþii. Cealegeþi ºi cum vã motivaþi alegerea, fãrã a uita însã cã ofugã de Bach sau o sonatã de Beethoven nu-ºi pierd cunimic din valoare chiar dacã sunt interpretate în absenþaunui receptor? Sau, poate, este suficient ºi un interpretchiar datoritã faptului cã doar el este singurul apt sã confere fenomenalitate operei muzicale ºi deci este sin-gurul apt sã activeze ontologismul conservat în operamuzicalã?

– Trebuie sã concedem totuºi cã primul „as-cultãtor“ al muzicii lui Bach a fost Bach însuºi,dupã cum ºi primul „interpret“ al muzicii luiBach a fost unul ºi acelaºi Bach. Nu este vorbaaici de o succesiune ordinarã între o compoziþie(iniþialã) ºi ascultarea sau interpretarea ei (ulte-rioarã), ci de simultaneitatea de principiu dintreprimul moment al emisiunii muzicale ºi momen-tul recepþiei sale (de cãtre unul ºi acelaºi autor).În mod analog, orice vorbitor este, simultan, ºipropriul sãu „ascultãtor“. În cazul contrar, cel cenu se poate asculta pe el însuºi trebuie mai întâi...demutizat. De altfel, încã din primul moment alapariþiei sale, limbajul presupune advenirea inter-subiectivitãþii (sau, mai precis, dis-locarea subiec-tului însuºi ca inter-subiectivitate). În consecinþã,din perspectiva originii creaþiei „sale“, muzicianuleste deja un interpret, mai precis, interpretul pri-mei sale variante. (Dacã ar avea deplinã „putere“asupra originii muzicii, atunci el ar putea actuali-za infinitatea variantelor sale posibile.) ªi totuºi,deºi existã o coincidenþã între creaþia muzicalã (în act) ºi receptarea ei, aceasta nu înseamnã cãautorul „Artei Fugii“, de exemplu, a compus purºi simplu cu intenþia (conºtientã sau inconºtientã,puþin importã aici) de a se „manipula“ sau, even-tual, de a se „educa“ (pe el însuºi). Relaþia dintre„producãtor“ ºi „beneficiar“ este, în cazul autoru-lui, una imediatã. Vrem doar sã subliniem prinaceasta cã muzica presupune o dis-locare anume,care trans-formã subiectivitatea într-o inter-su-biectivitate definitã prin chiar de-dublarea auto-rului (în „cineva“ care emite ºi „cineva“ care re-cepteazã). Altfel spus, muzica produce întotdeau-na de-dublarea autorului, creând astfel spaþiul ºitimpul inter-mediar necesare sus-pomenituluipasaj. Ea inaugureazã un alt fel de individuaþie,

care nu mai presupune identitatea, ci, dimpotrivã,diferenþa. De aceea, aparenta ei „fragilitate“ – cedecurge din însãºi aceastã perpetuã dislocare –este, mi se pare, cea mai bunã camuflare a uneiputeri (precum cea a muzicii) discretã prin excelenþã.

– Putem defini drept capodopere doar acele lucrãrimuzicale care, dincolo de aspectele valorice definitorii înacest context, „sparg“ temporalitatea, debordând pestelimitele istoricitãþii. Muzica lui Bach ºi Mozart, amân-douã ºi cu acelaºi succes, reuºesc acest lucru deja de maimult de douã secole. Lévi-Strauss defineºte muzica, alã-turi de mitologie, drept „maºinã de suprimat timpul“.Poate cã ar fi nevoie de o redefinire a ontologicului încontextul specific al fenomenului muzical, dat fiind fap-tul acestei „cronofagii“ de care dã dovadã muzica?

– Cred cã ar fi oportun sã facem mai întâidiferenþa dintre mit ºi mitologem ºi, implicit, din-tre experienþa miticã (propriu-zisã) ºi cea mitolo-gicã. Încerc prin aceasta sã sugerez cã mitologiaeste deja un discurs secund (fie el evocator sauinvocator) întemeiat pe experienþa unui martororiginar, singurul în mãsurã s-o ateste. Din acestmotiv, în calitatea ei de simplu reflex (discursiv) al mitului, mitologia însãºi (dimpreunã cu toatemitologemele sale) nu poate scãpa spectrului tem-poralitãþii. Nu este totuna sã fii eroul unei istoriiexemplare – „petrecute“, oricum, illo tempore – saumodestul ei rapsod, fie el talentat. În aceastã pri-vinþã, scolasticii fãceau o diferenþã radicalã întreinesse ºi dicitur. Prin urmare, dacã muzica este che-matã sã trans-greseze timpul ordinar, atunci va tre-bui sã ne întrebãm mai degrabã asupra nespecifi-cului acestui „timp“ al trans-gresãrii. Ajungem, înacest fel, din nou la experienþa liminarã a interva-lului deschis între temporalitatea ordinalã a expe-rienþei primare ºi temporalitatea, nu mai puþinordinalã, a experienþei secundare (precum ceamuzicalã). Muzica însãºi poate, aºadar, prilejuipasajul de la ordinalitatea unor experienþe tempo-rale la cardinalitatea unei experienþe de-dublateîntre un timp-obiect (primar) ºi un timp-subiect(secundar). Ea nu mai þine, practic, de temporali-tate (fie ea a obiectului sau a subiectului), ci deinter-temporalitate, dupã cum, în mod analog,esenþialul scriiturii (ºi al sintaxei sale) nu þine detextualitate, ci de inter-textualitate. Altfel spus,

interviu„Simt o irezistibilã atracþiepentru melodia «infinitã» ºi pentru recitativul «fãrã de sfârºit»“

n Virgil Ciomoº

Virgil Ciomoº este nãscut în 9 octombrie 1953, laDeva. Dupã absolvirea Liceului „George Bariþiu“(Cluj-Napoca), secþia matematicã, studiazã la Uni-versitatea „Babeº-Bolyai“ din Cluj, la Facultatea deIstorie ºi Filosofie, secþia filosofie. Doctor în istoria filo-sofiei al Universitãþii din Bucureºti, cu teza Timp ºieternitate , Aristotel, Fizica IV, 10-14, Interpretarefenomenologicã (conducãtor ºtiinþific Andrei Pleºu).

ªeful Departamentului de Filosofie al Universitãþii dinCluj, ºeful catedrei de istorie a filosofiei ºi logicã, respon-sabil al masteratului de filosofie francezã. Profesor asociatal Universitãþii din Bucureºti (1998/1999), profesorinvitat al Universitãþii din Poitiers (Franþa, 2000),profesor invitat al Universitãþii Paris I, Panthéon-Sorbonne (2000). Membru corespondent al Societãþii de Filosofie din Toulouse (1992).


pentru noi, oamenii, singura modalitate de aexperimenta eternitatea este inter-temporalitatea.

– Este evident cã modelele cu ajutorul cãrora con-struim realitatea muzicalã intrã într-un vãdit conflict cureprezentãrile tradiþionale (strictamente filosofice) aleontologicului. Muzica suprimã temporalitatea chiar princonstruirea acelui „prezent continuu“, extensibil atât îndirecþia trecutului, cât ºi în direcþia virtualului. Se im-pune astfel o stare de dezechilibru în favoarea spaþiali-tãþii mentale. Ar trebui, poate, sã suprimãm termenul detemporalitate ºi sã-l înlocuim printr-un cuvânt mult maipotrivit care este procesualitatea? Aceastã substituire fiindvalabilã, bineînþeles, în condiþiile în care acceptãm cãtemporalitatea ºi procesualitatea nu sunt chiar acelaºilucru. Nu mizãm pe succesiune, ci pe consistenþa calita-tivã a acesteia.

– Aristotel remarca deja faptul (curios, deºiprea puþin exploatat de comentatori) cã, în expe-rienþa plãcerii, timpul însuºi nu pare sã mai suc-ceadã. Într-adevãr, când eºti bucuros, eºti bucurostot timpul, dupã cum ºi invers, când eºti trist, eºtitrist tot timpul. Sau, cu alte cuvinte, în fiecareclipã avem toatã bucuria (sau tristeþea). Nu estevorba aici de vreo succesiune determinatã, ci,eventual, doar de o schimbare de la o stare deter-minatã la o altã stare determinatã. Tocmai deaceea se spune cã bucurosul nu crede niciodatãtristului, dupã cum ºi invers, tristul nu credeniciodatã bucurosului. Nu poþi povesti (dicitur)cuiva care n-a experimentat (încã) bucuria ceanume este tocmai bucuria (inesse ). (AcelaºiAristotel mai remarca cã nu existã nici o „stare astãrii“, adicã o „bucurie a bucuriei“ sau o „tristeþea tristeþii“.) Bucuria ºi tristeþea existã „pur ºi sim-plu“, ele sunt ne-diferenþiate. Continuitateastãrilor noastre afective – mai ales a celor cu va-loare mundanã (o bucurie sau o tristeþe fãrã demotiv anume, „nonobiectuale“) – anuleazã suc-cesiunea. Toate astea par sã sugereze un fel dedepãºire a timpului succesiv. Cred totuºi cã nu laacest mod de anulare a succesiunii se referã pro-cesualitatea la care vã referiþi. Dacã acceptãm cãmuzica (cea autenticã) prilejuieºte dis-locareaexperienþei noastre continue, urmeazã cã nu vomputea fi niciodatã cu adevãrat bucuroºi (sau triºti)ascultând muzicã... Or, de aici mai urmeazã cãdis-locarea produsã prin inter-mediul muziciipresupune, între altele, o dislocare a bucuriei (saua tristeþii). Existã, cu alte cuvinte, un „sentiment“anume, nãscut din dis-locarea sentimentuluiînsuºi ºi, prin analogie, existã o anume „bucurie“,nãscutã din însãºi dis-locarea bucuriei însãºi.Uneori dispunem de cuvinte pentru a desemna oasemenea „stare“ dis-locatã (sau, dacã vreþi, pro-cesatã), alteori nu. Dis-locarea bucuriei, bunã-oarã, produce (în limba românã) fericirea, un„sentiment“ cu totul ne-diferenþiat, ºi totuºi, numai puþin sensibil. Fericirea þine de pasajul (sautrecerea la limitã a) bucuriei.

– Cum aþi putea comenta, eventual combate sau jus-tifica ideea filosofului rus Alexei Fiodorovici Losev, careîn lucrarea lui Muzica – obiect al logicii afirmã necesi-tatea suprimãrii categoriilor raþiunii în zona fenomenu-lui muzical pur ºi absolut? Iraþionalismul lui Skriabinºi Wagner (de substanþã evident schopenhauerianã), darºi al lui Debussy (de aceastã datã de esenþã bergsonianã)stau drept argument în favoarea ideii loseviene.

– Nu cunosc, din pãcate, scrierile lui Losev.Dacã „iraþionalismul“ lui vizeazã critica unui in-telectualism sui-generis (ºi, implicit, a manierismu-lui, formalismului, academismului etc.), atuncirisc sã subscriu la o parte din afirmaþiile sale. Luatîn sine însã (ºi, mai ales, dincolo de funcþiunea sacriticã, beneficã uneori), iraþionalismul pare, deregulã, sã promitã mai mult decât oferã. Nu cred,de pildã, cã un deficit de raþiune ne poate asiguraun acces direct la „fenomenul (muzical) pur ºiabsolut“. De altfel, atât Skriabin, cât ºi Debussy(fãrã a mai vorbi de Wagner) sunt foarte departede ceea ce ar însemna, la propriu, un anarhismmetodologic „pur ºi absolut“ (coincident, în fond,cu o „purã“ ºi nu mai puþin „absolutã“ diso-nanþã). Trebuie, în genere, sã facem deosebireaîntre ceea ce spun muzicienii ºi ceea ce fac eiefectiv. De altfel, acelaºi tip de tentaþie anarhistã îibântuie ºi pe filosofi, fascinaþi periodic de exce-lenþa (aparentã a) unei gândiri pur „meditative“.Or, aºa cum am încercat deja sã sugerez, singuramodalitate de trans-gresare a raþiunii constã înpropria ei de-dublare sau, dacã vreþi, în propria eimulti-pliere. (În aceastã din urmã multi-pliererezidã ºi smerenia ei.) Încã Merleau-Ponty con-statase (în Vizibilul ºi invizibilul) cã tematizareafundamentului þine, pentru noi, de experienþaunei de-dublãri. Fundamentul (cel autentic) nurelevã niciodatã de un pro-fund (inaccesibil nouã,oamenilor), ci de un dublu-fund. În consecinþã,departe de a se situa undeva „dincolo“ de raþiune,inter-zisul originii, spunea odatã pãrintele AndreiScrima, adesea perceput ca „iraþional“, se aflã si-tuat „undeva“ în intervalul (ºi, ca atare, în pasajul)creat între o zicere ºi o altã zicere. Dacã existã ointer-zicere expresã (fie ea religioasã sau nu) cuprivire la misterul existenþial al originii este toc-mai pentru ca inter-zisul misterului însuºi sã nufie confundat cu o simplã zicere obiectualizatã(solidificatã). Parafrazând, am putea conchide(pentru a spune astfel) cã fructul (oprit) ce adastãdintotdeauna în pomul cunoaºterii nu esteinterzis, ci doar inter-zis. (Legãtura dintre fruct ºizicere – care este întotdeauna un logos – va fi rãs-cumpãratã prin cuminecãturã.) Adevãrul nu esteniciodatã sedentar; el (ne) trans-greseazã (trans-cende) ca un veritabil nomad.

– Trecând prin transtemporalitatea ºi iraþionalitateafenomenului muzical, ajungem la definirea Cosmosuluimuzical. Ce ar putea fi acesta altceva decât un Cosmosstihinic? Chiar ºi Emil Cioran, atunci când scrie despremuzicã, utilizeazã atributele celor patru stihii care suntapa, focul, aerul ºi pãmântul, entitãþi care îl preocupã ºipe Gaston Bachelard. Poate vorbim aici despre entitãþimai degrabã arhetipale, pe care muzica le activeazã prinînseºi modurile ei sugestive, pe care sensibilitatea umanãle traduce drept incandescenþã, plutire, revãrsare, înãl-þare, densitate ºi greutate.

– O sã vã parã poate obsesiv dacã voi reveni,iarãºi, la unul ºi acelaºi Aristotel. Mã grãbesc s-ofac doar pentru a reaminti, foarte rapid, cã el esteprimul care a încetat sã mai conceapã elementeledupã modelul unor simple subzistenþe, pentru a leacorda, în schimb, misteriosul statut al unor mediisau, mai bine, al unor inter-medii comune con-trariilor. Dupã Stagirit, filosofia nu face altceva

decât sã mediteze asupra misterului cuprins în ce-lebra sintagmã „a fi în“ (pãmânt, apã, aer, foc, depildã, dar ºi „a fi în“ timp, spaþiu, miºcare etc.). A spune cã suntem „în ceva“ revine, dupãAristotel, la a asuma cã nu suntem tocmai în noiînºine. Putem vedea albul sau negrul tocmai pen-tru cã lumina însãºi (ºi, prin analogie, aerul) numai are nici o culoare, putem percepe dulcele sausãratul, acrul sau amarul tocmai pentru cã salivaînsãºi (ºi, prin analogie, apa) nu mai are nici ungust etc. În calitatea lor de inter-medii, elementeledevin astfel niºte adevãrate analogoane ale interva-lului care se creeazã prin dis-locarea sensului ori-ginar. Nu mai este vorba aici de relaþia dintre unobiect ºi un subiect, ci de inter-mediarul comun(elementar) în care relaþia dintre obiect ºi subiectdevine ea însãºi posibilã sau, mai precis, de un felde carne „stihialã“ (inter-stiþialã) a lumii, dupãfericita expresie a lui Merleau-Ponty, carnea în carese consumã (între altele) dis-locarea bucuriei noas-tre în fericire, dis-locarea tristeþii noastre în ne-fericire.

– Sã credem cã prin intermediul muzicii devine tan-gibilã ºi, eventual, activabilã zona stihinicului primor-dial? (Intenþionat nu folosesc cuvântul haos.)

– Dacã nu experienþa elementarã este impor-tantã, ci doar ceea ce elementarul însuºi face cuputinþã (ca unitate a contrariilor), atunci da, mu-zica poate sã ne ofere prilejul unei asemenea mis-terioase deschideri. Ea poate, bunãoarã, sã prile-juiascã unitatea în acest act inter-mediar a unordispoziþii sufleteºti contrare cum ar fi o „bucurietristã“ sau o „tristeþe bucuroasã“, preþioase izvoare„elementare“ ale lacrimilor (analogon al apei). Înfond, grecescul khaos provine din verbul khaino,care înseamnã efectiv „a (se) deschide“, un epo-nim care ne-a dat, pe de altã parte, celebra khôraplatonicianã (din Timeu), receptacol in-corporal al tuturor corpurilor, vãzutelor ºi ne-vãzutelor.Aluzia, în acest context precis, la esenþa eternfemininã (iar nu feministã) a funcþiunii acestuiinterval fundamental (pentru cã matricial) este,cred eu, suficient de transparentã pentru a (ne)pãstra (într-)o mereu binevenitã, de altfel, discreþie (vorbitoare).

– Dle profesor Virgil Ciomoº, existã ºi o ultimãîntrebare a acestui interviu, una cu o vãditã tentã fatalis-tã: la ce bun muzica? Este doar o „maºinã de suprimattimpul“ sau, poate, o „maºinã de defulat dinamismulinconºtientului uman“, sau, poate, o „maºinã de excitatafectivitatea“, sau, poate, o „cutie poºtalã de transmismesaje de la compozitor la receptor“? Ce alegeþi sau ceaþi putea propune în cazul în care modelele de mai susnu vã sunt suficiente?

– Nimic din toate astea. Propunerea meu arputea coincide, dacã veþi fi de acord, tocmai cuacest interviu.

n

Interviu realizat de OLEG GARAZ

pentru noi, oamenii, singura modalitate de a experimenta eternitatea este inter-temporalitatea

„„

muzica produce întotdeauna de-dublarea autorului, creând astfel

spaþiul ºi timpul inter-mediar necesare.Ea inaugureazã un alt fel de individu-aþie, care nu mai presupune identitatea,

ci, dimpotrivã, diferenþa. De aceea, aparenta ei „fragilitate“ – ce decurge din însãºi aceastã perpetuã

dislocare – este cea mai bunã camuflarea unei puteri (precum cea a muzicii)

discretã prin excelenþã.

„

„


O introducere extrem de convenþionalã vaschiþa cadrul discuþiei noastre din pagi-nile de faþã: în perioada 5-10 noiembrie

a avut loc la Cluj-Napoca, în organizarea Uni-versitãþii de Artã ºi Design, prima ediþie aAcademiei de Toamnã „Europa Artium“, mani-festare a cãrei listã de invitaþi a fost marcatã denume sonore precum Marcus Lüpertz (Ger-mania), Jean-Pierre Greff (Franþa), DominiqueAuerbacher (Franþa), Fred Bunsen (SUA),Aurelia Mocanu, Roxana Trestioreanu, CiprianPaleologu de la Universitatea de Arte dinBucureºti, Dan Raþiu ºi Ciprian Mihali de laUniversitatea „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca.Responsabili din partea Universitãþii de Artã ºiDesign din Cluj-Napoca au fost CorneliuAilincãi, Alexandru Alãmoreanu, Mircea Baciu,Ioan Horvath Bugnariu, Dorel Gãinã, RaduMoraru, Radu Pulbere, Ioan Sbârciu. Scopulvizat prin iniþierea acestei academii a fost creareaunei dimensiuni hermeneutice prin dialog ºiinteracþiune culturalã. Rectorul universitãþii, pic-torul Ioan Sbârciu, a deschis în mod oficial con-ferinþele printr-un discurs inaugural. Toate aces-tea sunt cunoscute din programul afiºat al mani-festãrii ºi din comunicatele de presã prin care s-aanunþat evenimentul. Pentru cei care nu au reuºitsã pãtrundã în sala mare a Casei Matei Corvinnumele acestea rãmân simple manifeste de indi-vidualitate, fãrã a semnifica poate nimic maimult... Pentru ceilalþi, sãptãmâna petrecutã înspaþiul interior al locaþiei amintite a generatdescoperirea unor identitãþi specifice, un fel de„persona“ care se construieºte pe sine în modcontinuu. ªi face asta prin douã modalitãþi deraportare la realitatea artisticã: pornind de la artasa de pânã atunci, de la tot ceea ce înseamnã actulontologic identitar, sau regãsind în realitatea exte-rioarã un ritm, o dinamicã esenþialã, prin careartistul se poate reface pe sine. În fiecare spaþiu –cadru, decor, linie – Dominique Auerbacher des-coperã ceva, un semn de întrebare, o propunerede identificare sau de individualizare... A gãsidinamica oraºului privind amplasarea firelor detramvai... iatã un mod de a privi Clujul trecând învitezã într-o maºinã care traverseazã oraºul de laun capãt la altul. În fotografia pe care o propuneartista e mereu un context ºi un mod de apro-priere a acestuia, o decontextualizare a lui înmaniera proprie artistului, un mod de raportare laimagine ºi o construcþie de imagine, o afirmarede sine prin fiecare atingere a reprezentãrii. O analizã a discursului susþinut în cadrul mani-festãrii de cãtre fotograful francez se poate axa pedouã coordonate: modul în care artista propuneun context de evoluþie (catalogul DATAR – în careexpune contribuþia colectivã la modul de inter-pretare a problematicii urbane), alãturi de alþiartiºti ale cãror lucrãri le-a prezentat, sau modulîn care se raporteazã la opera proprie, se prezintãºi se construieºte ea însãºi prin imagine ºi discurs.Propunere interesantã, care sã ofere ceea ce eanumeºte „reprezentarea obiectelor”, artista aprezentat instalaþia muralã cu titlul „Demolarea“,în care abordarea paralelã urban / uman, prinimaginile fotografice ale unei construcþii îndemolare ºi ale morbiditãþii corpului feminincombinã gestica paradoxalã a peisagistului cu

analiza simbolicã a hermeneu-tului, urmãrind dubla senzaþiela vederea demolãrii (fenomenpe care îl priveºte cu bucurianaºterii unei noi construcþii) ºila vederea degenerãrii corpuluiuman (care provoacã nu o sen-zaþie de spaimã, ci una de beat-itudine). ªi pentru a prezentaceva mult mai recent, Domi-nique Auerbacher compune un efect de manipulare vizualãprin utilizarea unor structuripublicitare în imaginile cata-logului IKEA, în care punctulde discuþie extrem de intere-sant îl constituie modul deconceptualizare a obiectului,prin crearea unei imagini caredevine autonomã prin de-montarea ºi reconstrucþia ei.Figura artistei a fost mereuactivã la conferinþele ºi discuþiile academiei, înciuda faptului cã ploaia ºi frigul i-au produs orãcealã cumplitã, obligând-o sã se scuze mereupentru arsenalul de haine pe care îl purta.

Punctul de maximã atracþie al manifestãrii l-aconstituit sosirea la Cluj a maestrului MarkusLüpertz, rector la Düsseldorf, artist complex a cãruireuºitã socialã ºi în plan artistic i-a învãluit pe toþicei prezenþi într-o aurã de euforie, i-a copleºit ºi i-aîncântat totodatã. Artistul este unul din cei maiimportanþi pictori contemporani, care, alãturi dePolke, Basselitz, Richter, Kieffer, a contribuitesenþial, mai ales în perioada optzecistã, la apariþia ºidezvoltarea neoexpresionismului, ei fiind promo-vaþi îndeosebi de galeria lui Michael Werner. Auexistat în desfãºurãtor douã momente Lüpertz: o conferinþã inauguralã (miercuri, 6 noiembrie)dimineaþa ºi ceremonia de decernare a titlului deDoctor Honoris Causa, însoþitã de o conferinþã depresã dupã-masa. Farmecul absolut incitant ºiextrem de convingãtor al artistului, încrederea înmodul sãu de a fi, discursul cuprinzãtor ºi eficient,lejeritatea de expresie ºi atitudinea exhaustivã audeterminat succesul total al momentului, aplauzelefurtunoase ºi starea de euforie generalã. Vorbinddespre picturã, Lüpertz cosiderã cã aceasta este ceamai dificilã dintre arte, criteriile ei rãmânând iden-tice în timp, – pensulã, culoare, pânzã –, arta de azifiind copleºitã de intruziunea mijloacelor moderne,artiºtii tineri fiind mai interesaþi de fotografie,video, instalaþii care combinã diversele medii, ceeace duce la o situare a picturii pe o dimensiune eli-tistã. Pictura, în opinia lui, este de sine stãtãtoare,oferindu-i-se spaþiul în care nu se vorbeºte despreartã, ci despre picturã. Tocmai de aceea, pictura sedefineºte ca o disciplinã absolut independentã, caretrebuie în mod necesar sã se ocupe de ea însãºi.Rãspunzând la diferitele întrebãri din salã, artisulconsiderã cã nu se poate vorbi de o artã interna-þionalã, dacã prin internaþionalitate se înþelege oglobalizare ºi o uniformizare a artei, întrucât aceastaîºi pãstreazã identitatea ºi integritatea naþionalã. Deasemenea, considerã cã într-un mediu academic celmai important lucru nu sunt studenþii, ci profe-sorii, maestrul bucurându-se de o autoritate ºi osupremaþie exemplare: „E prost înþeles faptul cã stu-dentul vine la academie cu un drept de a i se preda. E

important ca studentul sã-ºi admire, sã-ºi iubeascãmaestrul, sã meargã pe acelaºi drum cu maestrul sãu“; fãrã talentul artistului, acesta nu se poate constituipe sine ca mare figurã artisticã. În acest fel, spunemaestrul, prin profesorii care sunt acolo se oferãºansa studenþilor de a profita. Ca Doctor HonorisCausa al Universitãþii de Artã ºi Design din Cluj-Napoca, Markus Lüpertz se angajeazã într-o cola-borare viitoare, miza fiind un schimb de experienþeprofesionale ºi experimentale în acelaºi timp, artis-tul declarându-ºi dorinþa de a se întoarce la Cluj învarã pentru a lucra aici împreunã cu pictorul IoanSbârciu, în atelierul acestuia. ªi pentru a nu mergemai departe fãrã a cunoaºte câteva detalii incitante,v-aº propune demascarea unei figuri care se joacãmereu pe sine ºi care îi joacã pe ceilalþi într-un dansal fantasmei reuºitei sociale. „Nu existã nici un artistcare sã nu fi avut la un moment dat succes“, afirmã pic-torul. Un succes al experienþei artistice, al puteriide a da formã unei tentaþii ºi unor expresii interio-rizate. Conteazã astfel imaginea a ceea te preocupãca artist, existând mereu posibilitatea de a opta. Arta este o provocare ce trebuie afirmatã prin eaînsãºi. Artistul Markus Lüpertz este o manifestareprovocatoare, care se modeleazã în permanenþã înfuncþie de tangenþele sale experienþiale. E cople-ºitor, o figurã proeminentã, un zâmbet binevoitormereu compus spre încântarea celorlalþi, o staturãde o verticalitate mereu pregnantã, fumul unui trabuc care îl învãluie într-o ceaþã protectivã, careîndepãrteazã ºi fascineazã în acelaºi timp. MarkusLüpertz e pictorul, e rectorul, e celebritatea care secunoaºte pe sine ºi îi cunoaºte pe toþi ceilalþi, figurisociale sau nu, artiºti, studenþi, oameni de presã.Markus Lüpertz a venit la Cluj, a venit în Româniapentru a se simþi bine, pentru a-ºi gãsi un loc înuniversul unei þãri care are nevoie de momente deeuforie...

Al treilea moment de înscriere la discurs a fostsusþinut de Jean-Pierre Greff, directorul de laªcoala Superioarã de Arte Decorative din Stras-bourg. Ca teoretician al artei, discursul sãu a fostextrem de analitic, structura conferinþei, bazatã pediscutarea problematicii comunicãrii artistice înraport cu actul de comunicare publicitarã, fiindfoarte actualã ºi bine conturatã. Vorbind desprelogica im-mediatului, despre proliferarea paratex-

„Europa Artium“n Anamaria Tãtaru

evenimentMarkus Lüpertz


profil

tului care însoþeºte opera, despre mediatizareaoperei de artã, despre deconstrucþia codurilorpublicitare, Jean-Pierre Greff face o analizãremarcabilã a fenomenului publicitar, aducândargumente de imagine ºi structurându-ºi analizapornind de la acestea, constituind o esteticã acomunicãrii. Teoreticianul urmãreºte relaþiileactuale dintre opera de artã ºi fenomenul publici-tar, artã ºi comunicare, un spectacular deteritori-alizat care contureazã o ideologie a confuziei.Experienþa artisticã se situeazã într-un orizontsecund, de facturã interpretativã. Pentru teoreti-cianul artei, legãtura dintre studenþi ºi profesorieste modificatã. Ea nu mai þine de o motivaþie ºide o identitate a exerciþiului celor doi, ci de undiscurs legat de artã. Diferenþa nu este numai deopþiune, ci de adevãratã modificare structuralã.Nici mãcar nu se mai pune problema unei situ-aþii maestru - elev, ci se vizeazã doar discursul legat de actul artistic. Greff vine la Cluj pentru apatra oarã ºi regãseºte aceeaºi cãldurã ºi intensi-tate, preþuire ºi respect. Un personaj dinamic,rapid, plin de vitalitate ºi energie, extrem deindependent, fãrã sã aibã douã minute de pierdut,economisind spaþiul ºi timpul pentru oricemiºcare, Jean-Pierre Greff e un cunoscãtor alClujului, simþindu-se aici acasã.

Dupã cum era de aºteptat, manifestarea a fostîncadratã între douã evenimente expoziþionale:primul organizat de cãtre studenþi sau tineriabsolvenþi, al doilea de cãtre profesorii Universi-tãþii de Artã ºi Design. Au fost prezentate la CasaMatei Corvin ºi la Galeria Ataº urmãtoareleexpoziþii: Super Us, Savi/new dream, Contact –sãrbãtorirea copacilor – intervenþii si instalaþii înpeisaj documentate fotografic (anul II ºi III foto),expoziþia Recyclable a lui Kim Attila, proiecþiilevideo ale lui Camil Tulcan. Apoi, finalul mani-festãrii a fost marcat de Expoziþia Linie de vedere,prezentatã la Galeria UAP. Au participat: IoanSbârciu, Dorel Gãinã, Mircea Baciu, AlexandruAlãmoreanu, Radu Pulbere, Radu Moraru, IoanaAntoniu, Ioan Horvath Bugnariu, Radu Solo-vãstru, Victor Ciato, Liliana Moraru, Eugen

Moritz, Theo Mureºan, Radu Comºa, KudorIstván, Feleki Karoly, Ioan Aurel Mureºan, TituToncian, Tibor Koloszy, Florin ªtefan, AndorKömives, Elena Basso Stãnescu, Emil Dobriban,Victor Rãcãtãu. Ideea expoziþiei aparþine rectoru-lui Universitãþii de Artã ºi Design, pictorul IoanSbârciu. Condiþia de participare a fost aderenþa lao dimensiune ludicã a existenþei artistice. Pro-iectul a fost de colaborare ºi de construcþie a uneitransparenþe ideatice, prin împachetarea unorlucrãri ale unor artiºti de cãtre alþi artiºti, lãsân-du-se liberã o scurtã „linie de vedere“ dinlucrarea iniþialã. „Versus“ pare a fi titlul cel maipotrivit al acestei expoziþii. Se constituie în acestfel o ambivalenþã, un joc între artiºti ºi artã,fiecãrui artist oferindu-i-se posibilitatea de ainterpreta o lucrare ºi de a o transforma înfuncþie de propriul unghi de vedere. Expoziþia afost extrem de apreciatã de Jean-Pierre Greff,Dominique Auerbacher, Fred Bunsen, cel dinurmã remarcând faptul cã o astfel de expoziþie nuar fi fost posibilã în spaþiul occidental, în contex-tul „raporturilor de putere“ practicate de cãtreartiºtii din Vest. Conceptul se susþine ca principiude ontologizare artisticã, urmãrind crearea unuispaþiu de dialog artistic de aceastã datã, care vinesã dubleze sau poate sã marcheze conceptuliniþial al Academiei de Toamnã „Europa Artium“.Gãsirea unor unghiuri de vedere, a unor formulede proiectare a unor opere prin alte opere con-struieºte o dimensiune a intertextualitãþii, con-struind o hermeneuticã a postmodernitãþii artistice.

n

Markus Lüpertz Actorul

D e-a lungul timpului, cam de cînd Cervan-tes i-a dat drumul în lume, Don Quijote afost desenat, sculptat ori pictat de nume-

roºi artiºti. Dar pentru Ioan Sbârciu, figura cavale-rului nu este un subiect pe care sã-l atingã doartangenþial, doar pentru cã aºa au mai fãcut ºi alþiiînaintea lui. Pentru el, Don Quijote a devenit oadevãratã obsesie. Una creatoare, una fructuoasã,evident. Deseori, în timp ce-ºi fixeazã culorile, ata-cînd suprafeþele largi ale pînzelor, cu furie ori gin-gãºie, pictorul se confundã cu personajul, se identi-ficã cu acesta. El nu vede lumea aºa cum este, cicum ar trebui sã fie, pentru cã nu este mulþumit deprezent. Asta nu înseamnã cã încearcã sã evadezeîn lumi imaginare. E un „joc“ pe care-l practicã,adesea, adevãraþii creatori. Iar atunci, pictorul-cavaler se preschimbã în „niño“, într-un copil cusuflet inocent care nu profeseazã duplicitatea, în-tr-un „homo ludens“ care însã îºi controleazã,deseori, cu luciditate jocul penelului. Dupã cumzice Eschil, trãirea celei mai formidabile seriozitãþise desãvîrºeºte în forma ºi calitatea unui joc. Ade-vãratul artist trebuie sã fie în acelaºi timp tragic ºicomic, pentru cã întreaga viaþã omeneascã trebuieprivitã în acelaºi timp ca tragedie ºi comedie. IarIoan Sbârciu este un artist adevãrat care nu suportãurîtul, aºa cum nu-l suportã nici Don Quijote ºiatunci, pentru cã nu-l suportã, îl substituie creaþiilesale, precum cavalerul rãtãcitor himerele sale. Eu pot afirma despre artistul Ioan Sbârciu cã esteomul cel fãrã de fiere, pe care nu l-am auzit vor-bind „urît“ despre cineva, cu atît mai puþin despreconfraþii sãi, cum prea adesea se întîmplã printrecreatori. Cred cã este omul cu cei mai puþin duº-mani ºi, chiar dacã existã unii, aceºtia sînt produsulunei caraghioase ºi penibile invidii. Cînd un talentse manifestã în mod evident, ar trebui sã fie pentrunoi doar prilej de bucurie, iar orgoliile sã nu aibãdecît valenþe artistice. Desigur, asemenea afirmaþiipot fi catalogate cu uºurinþã drept donquijoteºti...

Era o primã dupã-amiazã cãlduroasã de varã aanilor ’80. Tocmai îmi apãruse primul roman, Vîn-zãtorul de aripi , ºi am dat o fugã pînã la atelierulprietenului meu, sã i-l fac cadou, ºtiind cã cel puþintitlul îl va încînta. Am stat de vorbã o bunã bucatãde vreme, pînã cînd umbrele înserãrii pornirã sãºteargã cu meticulozitate fîºiile de luminã ce ze-brau încãperea. Iar umbra prietenului meu, picto-rul, prindea tot mai multã consistenþã, punînd stã-pînire pe acel teritoriu magic în care se sãvîrºeºtecreaþia. ªi-mi fãcu semn, la un moment dat, sãrenunþãm la vorbire. Pe el sporovãiala îl deranjeazã,o vede cum mînjeºte atmosfera, cum stricã armo-nia dintre doi prieteni, precum linia melodicã unacord disonant. Am vãzut umbra lungindu-se, sub-þiindu-se, conturînd o frunte înaltã, o pereche deochi ironici, un nas coroiat, mustãþi lungi ºi o bãr-buþã ascuþitã. Apoi am zãrit mîna dreaptã apucîndspada, iar spada transformîndu-se în penel. Luptacavalerului cu pînza de pe ºevalet începu ºi-amînþeles cã era timpul sã-mi desfac aripile ºi sã-l lassingur. Ioan Sbârciu, cavalerul penelului, urcat pe-un cal de lemn, pãtrundea în lumea pînzelorsale, pînze pe care nimeni nu are voie sã lepriveascã decît atunci cînd el hotãrãºte asta.

n

Umbra cavaleruluin Radu Þuculescu


TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

I. M AXIM DANCIU

(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA

(secretar tehnic de redacþie)

ION MUREºAN

ION CRISTOFOR

D IANA ADAMEK

(redactori asociaþi)

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii, nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98Fax (0264) 19.14.97

E-mail: [email protected]

blocnotesAlexandru Vlad: Bani amari • 2

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Cartea, hîrtia igienicã ºi oala • 2

editorialIon Mureºan: Reviste de culturã, culturã de reviste • 3

I S T O R I A , A D E V Ã R U L S I M I T U L

interviuIoan-Aurel Pop • 4

carteaOvidiu Pecican: Imaginar ºi naþiune • 6Tudor Sãlãgean: O premierã istoriograficã • 7Erudiþia medievistului • 8S. Nemeti: Terra Mirabilis ºi istoricii ei • 9

historiaToader Nicoarã: Istoria imaginarului • 10Denis Deletant: Adevãr ºi mit în istorie • 14Cãlin Felezeu: Istoria Imperiului Otoman în programaºcolarã ºi în manualele de istorie româneºti • 16Gabriel Virgil Rusu: Viaþã privatã ºi loisir la nobilimea transilvanã în epoca principatului • 18

interviu

Virgil Ciomoº • 20

evenimentAnamaria Tãtaru: „Europa Artium“ • 22

profilRadu Þuculescu: Umbra cavalerului • 23

plasticãOvidiu Petca: Consolidarea unui mit • 24

plasticã

bour

SUMAR

Sub denumirea „New York CorresponDanceSchool 1962 – 2002 / 40 de ani de Mail-Art“, castelul San Pietro Terme, aproape de

Bologna, a gãzduit o amplã expoziþie de artãpoºtalã, cu participarea a 370 de creatori din 48 deþãri. Tema anunþatã cu mult înainte de pictoriþaAna Boschi, curatorul expoziþiei, a fost celebrareaacestui inedit curent de masã, iniþial cu pretenþiide act antiartistic, care a devenit apoi istorie, fiindintegrat treptat în circuitul muzeal, transformatîn obiect de colecþie. Asemenea miºcãrii dada, alcãrei spirit îl adoptã, mail-art s-a transformat, caºi celelalte curente de avangardã ale secolului XX,în obiect de studiu pentru istoricii de artã. Ceeace s-a pãstrat din spiritul anilor de început ºi îi dãºi astãzi unicitate, diferenþiind-o de celelalte cu-rente, este caracterul democratic, o nestinsã vi-goare, putere integratoare ºi Reþeaua (Network),prin intermediul cãreia poate mobiliza un numãrînsemnat de creatori. Este o miºcare care seadapteazã, renaºte, generând noi, ingenioase,nebãnuite forme de creaþie, multe din ele fiindintegrate apoi de alte miºcãri artistice.

Acum patru decenii, când Ray Johnson a lansatacele „moticos“ în expoziþii instantanee ºi necon-venþionale, s-a semnat actul de naºtere al mail-art-ului. Iniþial a vrut sã fie o parodiere a expresionismu-lui abstract, curent de care era legat spiritual, dar încare a refuzat sã se integreze. Nimeni nu bãnuiaatunci cã acea micã reþea de colaboratori se vatransforma într-o miºcare planetarã. Nu credeanimeni cã acest spirit contestatar, antiartistic, va fiîmblânzit, cosmetizat de muzeografi, se va trans-forma în artã socialã în America Latinã, va deveniunealtã în lupta împotriva mondializãrii sau cã vaîmbrãca cele mai diverse veºminte artistice, vapãtrunde în muzee, va fi apreciat de colecþionari.Iatã cã astãzi arta poºtalã este recuperatã, analizatã ºirescrisã chiar de autorii sãi. Pe de altã parte, adevenit suportul plastic al celor mai trãznite ideisau al celor mai grandioase proiecte. Sistemele dictatoriale, naþionaliste uzeazã de ea pentru a promova sentimente patriotice, miºcãrile de stângao folosesc ca armã de luptã ºi de promovare a ideologiilor lor.

Gestul autodistructiv al „pãrintelui artelorpoºtale“, acea ostentativã cãdere în neant laînceputul lui 1995, a vrut sã fie un ultim avertis-ment, o purificare prin sacrificiul suprem, dorindsã distrugã mitul care se þesuse în jurul lui, dar arãmas un gest fãrã ecou. Mitul a fost convertit înistorie, iar arta poºtalã a devenit un bun cultural,

obiect de muzeu, asemenea produselor dada. Bamai mult, prin dispariþia prematurã a unor piloniai miºcãrii – Antonio Vigo, Guillermo Deisler,Robin Crozier – se creeazã noi mituri. Se fac ex-poziþii omagiale, se scriu monografii, sunt strânseºi clasificate operele lor prin intermediul reþelei.Cred cã asemenea momente dintr-un lung ºir demanifestãri, cum a fost ºi expoziþia organizatã deAna Boschi, vor contribui la rediscutarea, reactu-alizarea artelor poºtale, iar sublinierea aportuluiunor personalitãþi va duce la consolidarea mitu-lui, cu riscul pierderii treptate a vigorii creatoare.

Catalogul care a însoþit expoziþia rãmâne undocument semnificativ peste timp al stãrii artelorpoºtale la a 40-a aniversare. Sunt reproduse color,însã miniatural, toate lucrãrile expuse. Acesteminiaturi au fost utilizate de organizatori ºi ca tim-bre, pentru a da mai multã culoare trimiterilor ºipentru a fi în spiritul artelor poºtale. În catalog sunttexte ale unor oficialitãþi locale, o poezie de VittoreBaroni dedicatã lui Ray Johnson, o contribuþie teo-reticã a lui Henning Mittendorf despre situaþiaartelor poºtale. Sã nu uitãm cã expoziþia „Nord“din cadrul ultimei bienale clujene a beneficiat deun minunat text scris de acest veteran teuton alartelor poºtale. Este de remarcat articolul Last post,un text esenþial despre activitatea ºi enigmatica dispariþie a celui mai original artist american postbelic, Ray Johnson.

n

Consolidarea unui mitn Ovidiu Petca

Ilustraþia numãrului: MARKUS LÜPERTZ

Lucrãri de artã poºtalã de Ray Johnson

¸

Documents

ISTORIA, adevãrul ºi mitul - Revista Tribuna · 2 TRIBUNA • nr. 6 • 1-15 decembrie 2002 C u siguranþã, nu sunt singurul care respec-tã cultul pentru muncã al nemþilor,