Universitatea Dimitrie Cantemir Târgu Mureș

Istoria artei și a religiilorArta Egipteană

Smith Teodor, Geografia Turismului Anul III

Cuprins

• 1. Cadrul istoric• 2. Arta Egiptului Antic• 2.1 Sculptura• 2.2 Arhitectura• 2.3 Pictura• 3. Bibliografie

1. Cadrul istoric• Întreaga istorie a Egiptului Antic, inclusiv istoria era împărțită

în 33 de dinastii, ca și cea a Mesopotamiei.• Întreaga istorie a Egiptului Antic este domninată de câteva

idei:• - Ideea nemuririi• - Divinitatea faraonului• -Faraonul este un zeu în viață

• Cronologia istoriei Egiptului antic, în sinteza recentă a lui • Alberto Carlo Carpiceci (Art et histoire de l’Egypte. 5000 ans

de civilisation, Florenţa, Editura Bonechi, 1997) se întinde pe durata a trei milenii înainte de Hristos.

• În Egiptul antic, în afara de cadrului natural sol, climă, resurse de materii prime etc. Două instituţii şi-au pus amprenta în mod hotărâtor asupra întregii societăţi, inclusiv asupra artei.

• • Aceste două instituţii au fost puterea religioasă

şi puterea politică.

Fig 1. Cele mai vechi piramide sunt cele de la Saqqara, dintre care prima a fost Piramida Djoser, construită în perioada 2630-2611 î.e.n.(sursa: www.infoturism.ro)

• Faraonul era considerat zeul viu. Tocmai de aceea obiectele dedicate lui, palatul, templul, mormintele, statuile care îl reprezentau ca şi decorarea acestora cu picturi erau supuse unor norme extrem de severe. Acestea “echivalează aproape cu un ritual religios ce nu poate fi modificat. Rezultă de aici o fixitate, un imobilism, imperioase mai ales în cazul statuilor şi al imaginilor din temple.

2. Arta Egiptului Antic

• Arta vechiului Egipt a fost o artă unitară sub raportul stilului, coeziune care îşi găseşte explicaţia în normele religioase şi condiţiile politice.

• Arta Egiptului antic cuprinde pictură, sculptură și arhitectură dezvoltate de civilizația din valea Nilului din timpurile preistorice (c. 5.000 î.Hr.) până în momentul cuceririi romane (31 î.Hr.).

• Arta a avut totuşi o anume libertate. Această libertate a fost determinată de credinţa în supravieţuire şi în reîncarnarea lui Ka (este parte a fiinţei omeneşti care continuă să trăiască şi după moartea trupului şi care, depinzând de zei, se poate reîncarna), la care spera orice muritor.

Fig 2. Spiritul Ka (sursa: www.historymuseum.ca)

• O altă trăsătură a artei Egiptului antic a fost supradimensionalitatea, prezentă îndeosebi în arhitectura funerară (morminte: piramidă, mastaba şi hipogeu) şi religioasă (temple) pentru a sugera şi evoca mărimea zeilor, a stăpânilor care domneau peste un teritoriu imens de-a lungul Nilului.

• Aceleaşi dimensiuni colosale, supradimensionale, le întâlnim şi în sculptura statuară dedicată faraonilor Ramses al II-lea, al III-lea şi al IV-lea sau cele ale lui Amenofis al III-lea. Statuile acestora măsurau în înălţime 8–14 metri.

2.1 Sculptura • Sculptura a fost un accentuat imobilism pentru că de

secole de-a rândul reproduce aceleaşi forme, cu aceleaşi materiale şi cu aceleaşi tehnici. Aceasta presupune o puternică tradiţie dar şi un anume conservatorism.

• Sculptura Egiptului antic a stat sub semnul reprezentativităţii, frontalităţii, proporţiilor şi portretisticii.

• Sculptura are un caracter static, cu atitudini simple şi maiestuoase din care lipsea mişcarea. Aceste atitudini erau dictate de însăşi natura construcţiei pe care trebuie să o împodobească templu sau mormânt.

Fig 3. Bustul, realizat din calcar în anul 1347 i. H., este expus la Berlin, în Neues Museum. El a fost descoperit în 1912 în sudul Egiptului de arheologul german Ludwig Borchardt. (sursa:www.biography.com)

• Printre capodoperele sculpturii egiptene se numără: marele Sfinx de la Gizeh (capul faraonului Kefren), statuia lui Kefren, prinţul Rahotep şi soţia sa, scribul, statuile faraonului Ramses al II-lea, masca de aur a lui Tutankamon şi cele patru statui gigantice (20 m) din faţa templului de la Abu Simbel.

Fig 4. Marele Sfinx de la Giza este o statuie gigantică, care reprezintă un leu cu cap de om. Pe Sfinx nu există nicio inscripție care să reprezinte anul construirii.Dimensiuni: 20,2 m x 19,3 m x 73,5 m (sursa:ro.wikipedia.org)

Fig 5. Masca funerară din aur a lui Tutankhamon, care are o vechime de peste 3.000 de ani.

2.2 Arhitectura

• Arhitectura egipteană a fost determinată în caracteristicile ei esenţiale de destinaţia pe care o avea, religioasă (templele) şi funerară (locuinţe pentru eternitate – mastaba, piramidă, hipogeu).

• Templele erau destinate celebrării cultului religios, zeului soare Amon-Ra, datând încă din perioada regatului vechi, menfită (2778-2263 î. Chr.) dar care nu s-au păstrat.

Arhitectura funerară

• Mastaba, termen de origine arabă care înseamnă banchetă, pentru că are partea de jos a zidurilor larg înclinată, putând fi folosite pentru odihnă.

• Mastabele erau morminte particulare, la început regale, folosite cu timpul, până la sfârşitul Imperiului de mijloc, ca morminte funerare ale prinţilor, înalţilor funcţionari care foloseau în paralel, unii, şi mormântul rupestru.

Fig 6. Mastaba (sursa:valdearcos.es)

• Piramida, mormânt regal apărut la începutul mileniului al III-lea, datorată în mare parte arhitectului Imhotep, al faraonului Djeser.

• Pentru început piramidele au fost construcţii în trepte, apoi romboidale, pentru a se ajunge în vremea faraonilor Cheops, Khefren şi Mikerinos la aşa-zisele piramide perfecte.

• În interiorul piramidelor se găseau camera mortuară (cavoul), camera ofrandelor şi serdabul.

Fig 7. Piramida Khafra (sursa:dop.ucoz.ro)

2.3 Pictura

• Două sunt particularităţile vizibile ale desenului Egiptului vechi: lipsa de perspectivă şi figurarea din profil.

• Lipsa perspectivei caracterizează, de altfel, întreaga artă primitivă, arta egipteană, arta Orientului apropiat pregrec. Regulile perspectivei permit reprezentarea volumelor pe o suprafaţă bidimensională, cu diferenţele şi deformările datorate poziţiei şi depărtării.

• O intenţie a concepţiei de perspectivă întâlnim în rarele cazuri de surprindere a păsărilor în zbor şi mai cu seamă a fluturilor în zbor.

Figurarea din profil

• Această particularitate, caracteristică atât desenului cât şi sculpturii în relief, constă din reprezentarea figurilor din profil.

• Cu rare excepţii în Noul Imperiu, vom întâlni câteva figuri de femei în morminte tebane şi grupuri de prizonieri asiatici masacraţi de rege reprezentate frontal.

Fig 8. Pictura Egipteană (sursa:www.ziarulatac.ro)

Cromatica• Artistul egiptean era constrâns în utilizarea culorilor de

însăşi predestinarea lor. • Culoarea roşie sau roşul cărămiziu era distinată

personajului negativ, culoarea verde era a bucuriei, negrul era culoarea pământului Egiptului, albastrul era culoarea preferată a lui Amon, zeul cerului, culoarea galben sugera aurul.

• Pentru obţinerea acestor culori egiptenii foloseau negru de cărbune, alb de var, ocru, roşu şi galben, firtă de faianţă egipteană pentru verde şi albastru, pietre semipreţioase triturate în mojar şi amestecate cu ulei vegetal.

3. Bibliografie• http://istoria-artei.blogspot.ro/2009/09/arta-egiptului-antic.html• http://ro.nccmn.wikia.com/wiki/Arta_egiptean%C4%83• http://eantic.weebly.com/arta.html• http://povestea-artei.blogspot.ro/2014/04/antichitatea-prima-

parte.html#.VikanH7hDIU• http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-10-poze-magice-cu-

piramidele-si-sfinxul-din-egipt• http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/ce-nu-stiati-

egiptul-antic• http://taramulfaraonilor.ro/ce-sunt-elementele-de-arta-egiptene/• http://egiptulantic.3x.ro/pag4.html• http://ruminref.eu/index.php?newsid=407306• http://despre-egipt.uv.ro/egiptul_antic.html• Enciclopedia civilizaţiei şi artei egiptene, Bucureşti, 1974.