Anii 60 au reprezentat perioada n care publicitatea a nceput s prind importan, cnd industria i-a desvrit limbajul televiziunii, i-a nsuit mediul fotografiei i a produs lucrri de o creativitate nemaintlnit pn atunci. Influenat de schimbrile sociale i culturale ale deceniului, publicitatea a demonstrat o tendin ctre inovaie, sofisticare i o evoluie a culturii tinerilor. n Statele Unite, abundenta anilorr 50 de dup rzboi a continuat i n anii 60, asigurnd o dezvoltare n mas a lucrurilor produse pentru consumatorii doritori care se bucurau de timp liber i venituri de care se puteau lipsi mai mult dect oricare alt generaie de dinaintea lor.

Avertising-ul a furnizat informaia i stimulul de care era nevoie pentru a menine consumul la un nivel nalt permanent, fiind cunoscut in aceasta perioad mai mult pentru revoluia creativ n care s-a renunat la stilurile i formatul tradiional n favoarea noului tip de advertising, caracterizat ca obraznic, plin de umor, peiorativ, ironic i rezonant. Advertising-ul a fost deasemenea asaltat n timpul acestui deceniu de critica i grijile regulilor prin care susintorii consumatorilor cutau drepturi i tipuri noi de protecie pentru cumprtori. Revolutia creativDepinznd din ce in ce mai putin de cercetare, advertising-ul s-a orientat catre instinctual creative. Descrierile lui Eschewing pentru elitism, materialism, autoritarism, supunerea in fata institutiilor si a altor credinte traditionale au fost combatute de publicitate in fata consumatorilor prin umor, candoare si ironie, mai presus de toate celelalte mentionate. Contopirea artelor cu comertul a devenit punctul forte al deceniului. Noul tip de advertising a fost directionat de mediul vizual al televizorului si a posterelor cunoscute ale zilelor respective, care presupuneau imagini mari cu copier cat mai minimal pentru a obtine un effect dramatic, ametitor. Reclamele printate au inceput sa fie mai degraba realistice, fiind sustinute de fotografie mai mult decat ilustrare, iar reclamele TV au castigat sofisticare prin noile tehnici de editare care incepeau sa fie mult mai bine dezvoltate si cunoscute. Incepand din 1959 si continuand cu prima parte a anilor 60, Doyle Dane Bernbach a creat una dintre cele mai innovative campanii din istoria advertising-ului pentru firma germane, Volkswagen. Aceasta dorea sa-si promoveze Beetle-ul de mici dimensiuni in Statele Unite intr-un moment in care americanii erau hipnotizati de marile automobile puternice cu detalii fine de aripioare. Doyle Dane Bernbach a decis sa se concentreze pe indatoririle masinii si sa o promoveze prin onestitate. Titlurile lui Bernbach: Lamaie, Urat si Ganditi in cantitati mici(Think small!) au incalcat regula stabilita de timp in advertising prin folosirea negativului pentru a evidential caracteristicile unui produs. In cazul celor de la Wolkswagen, acest lucru a insemnat lipsa podoabelor inutile, lipsa farmecului, lipsa schimbarilor de model si lipsa cailor putere din abundenta.

Campania pentru numarul 100 al Benson&Hodges - Dezavantajele- dirijata de Wells, Rich si Green s-a concentrate asupra produsului gimmick, o tigara extra-lunga. Abordarea lor a fost aceea de a expune prin umor numeroasele metode prin care o tigara lunga iti poate sta in cale, spre deosebire de banala cale de a surprinde numarul de pufuri in plus pe care aceasta ti le poate aduce. Alte campanii au fost caracterizate de impactul lor. Printre acestea s-a aflat reclama TV intitulata Daisy din 1964 pentru Campania prezidentiala a lui Lyndon Johnson. Aceasta surprindea o fata numarand petalele unei margarete (Daisy) in timp ce o voce exterioara enunta numaratoarea inversa pana la declansarea unei bombe nucleare, urmarea imediata a eventualitatii in care Senatorul Baryy Goldwater oponentul lui Johnson ar fi fost ales presedinte.

Unele campanii au devenit memorabile prin persoanele care vorbeau in acestea: Reparatorul Maytag, Doughboy-ul din Pillsbury, Ronald McDonald si pestele Charlie (tonul). Altele au fost cunoscute pentru impactul lor vizual (seria reclamelor publicitare de la Canada Dry). Canada Dry a ales sa-si reprezinte bautura ca fiind imperfect, avand ca titluri Desigur ca am putea sa o facem mai ieftina sau Mereu am spus ca nimic nu se poate compara cu o sticla rece ca gheata de Canada Dry. Ne-am inselat. Copia a oferit explicatii ulterioare iar discursul vanzarilor pe perioada promovarii lor publicitare a tintit umorul, candoarea si ironia consumatorilor. Decada a fost marcata si de publicatiile innovative ale mai multor indivizi, unii cu o lunga istorie in industrie. David Ogilvy a devenit cel mai cunoscut om al advertising-ului in octombrie 1963 prin publicarea memoriului sau Confesiunile unui om din publicitate care s-a vandut in peste un million de copii si a fost tradus in paisprezece limbi.

Unii cred ca cea mai influenta figura a advertising-ului a fost William Bernbach. Acesta se adresa unei noi generatii de consumatori cu un numar memorabil de campanii in timpul anilor 1960, incluzand lucrari pentru Avis, Volkswagen si Ohrbach. El a structura Doyle Dane Bernbach intr-un parteneriat intre jurnalisti si artisti, astfel incat creativitatea revolutionara a agentiei a facut istorie in industrie.

Un alt superstar al deceniului a fost Mary Wells Lawrence care si-a deschis propria agentie (Wells, Rich, Greene) in 1966 si care a devenit repede una dintre cele mai influente femei din istoria publicitatii. In 1969, ea a devenit cea mai tanara persoana care a ajuns in Copywriters' Hall of Fame.Alte schimbari

Decada a surprins si finalul deteriorarii relatiei dintre agentie si televiziune prin care advertiser-ul avea control deplin asupra mediul programator al mesajelor publicitare si televiziunea furniza timpul si facilitatile fizice. In anii 60, costurile programarii devenisera atat de mari incat putini advertiseri mai puteau sa suporte o asemenea povara de unul singur. Pana la sfarsitul deceniului, sponsorizarile au devenit modul principal de supravietuire a publicitatii. Astfel, advertiserii cunoscuti la nivel national cumparau momente comerciale dintr-un inventar al programelor sustinute de televiziune.

In timp ce revistele isi pierdeau veniturile provenite din publicitate catre televiziune, ziarele care se sprijineau mai putin pe advertising-ul national ramanand mai mult dominante in mediul local iar publicul larg consumator al programelor de muzica inregistrata continuau sa atraga advertiserii catre radio.

Revistele cunoscute pana atunci pentru publicul larg au fost spulberate de competitia cu televizorul. The Saturday Evening Post (Revista de Duminica Seara) si-a incetat activitatea in 1969 (Collier isi publicase ultimul numar 1956, Look si Life urmau sa cedeze in fata puterii televiziunii in 1971 si respective, 1972). In timp ce advertiserii se retrageau din randurile revistelor cu public larg, ei s-au folosit totusi de publicatiile cu public restrans, definit in functie de domenul de interes. Printre aceste reviste specializate care si-au gasit punctual de nastere in 1960, se aflau numerele regionale si orasenesti, ca New York Magazine, Texas Monthly si Washingtonian. Magazinele mici si independente incepeau sa lase loc supermarketurilor, magazinelor de reduceri si altor feluri de outlet-uri cu autoservire. Tendinta catre produsele preambalate si autoservire s-a datorat preponderent promovarii anumitor brand-uri si concentrarii asupra unor detalii specific acestora.

Dand produse personalitate si imagine a fost un lucru care a adus multe beneficii. Avis devenise underdog-ul, Volkswagen-ul minimalist si Esso tigrul din propriul tau rezervor. Economia scarii in manufactura si vanzari de dimensiuni mici insemna o era a fuziunilor si expansiunii si un deceniu care a vazur cresterea numarului companiilor, majoritatea fiind infiintate in Statele Unite si devenind ulterior de factura international. Acelasi deceniu a fost martorul cresterii franchizelor si lanturilor de magazine, in timp ce concentrarea puterii proprietatii lua amploare. In 1963 de exemplu, lanturile regionale ca A&P si Safeway controlau aproape jumatate din vanzarile de mancaruri. Catre sfarsitul deceniului, avand in fata profilul unei recesiuni economice, clientii incepeau sa ceara ca publicitatea sa incepe sa-si justifice costurile. In agentii, contabilii si administratorii afacerilor isi cautau calea catre pozitiile ocupate inainte de cei din partea creativa a afacerilor. Cercetarea pietii revenise ca prioritate, punand creativitatea ca o solutie la care se aspira pentru o incetinire economica. Recesiunea si tendinta catre conservatorism a marcat sfarsitul unui deceniu cunoscut ca cel mai creativ val de pana atunci, nu doar in advertising ci si in cultura, acestea doua fiind luate ca un intreg.