IIstoria dezvoltării storia dezvoltării cunoaşterii ştiinţifice. cunoaşterii ştiinţifice. Particularităţile ştiinţei Particularităţile ştiinţei

neclasice neclasice (contemporane).(contemporane).

În secolele al XV-lea şi al XVII-lea, în Europa ştiinţa a cunoscut un mare avînt. Marii gînditori, deschizători de drumuri şi noile instrumente ştiintifice au schimbat radical concepţiile despre univers şi locul omului in el.

Revoluţia ştiinţifică şi progresul tehnic

• Revoluţia ştiinţifică s-a produs într-o societate dinamică, aflată în plină expansiune şi avansată din punct de vedere tehnologic. Inventarea prafului de puşca şi a armelor de foc, construirea unor vase care permiteau efectuarea calătoriilor oceanice, le-au dat posibilitatea europenilor să exploreze, să facă hărţi şi bineînţeles să cucerească noi teritorii. Inventarea tiparului a permis păstrarea şi transmiterea celor mai importante informaţii, noilor generaţii. Începînd cu secolul al XVI-lea între societate, ştiinţă şi tehnologie s-au născut legături din ce în ce mai strînse, fiecare influentînd în mod continuu dezvoltarea celorlalte două.

Drumul spre progres

• Cu excepţia cîtorva descoperi ştiinţifice remarcabile, gîndirea ştiinţifică din epoca medievală tîrzie a făcut relativ puţine progrese în comparaţie cu tehnologia. Tehnologia se ocupa de problemele practice, care puteau fi testate imediat, determinîndu-se dacă funcţionează sau nu. În schimb, ştiinţa studia mai ales natura universului şi legile care îl guvernează. Noile idei erau greu de demonstrat şi din această cauză se loveau de o opoziţie generală. Aceste idei veneau în contradicţie cu vechile teorii dogmatice si cu explicaţiile religioase date fenomenelor naturale, motiv pentru care erau considerate şocante şi calificate drept sacrilegii.

Drumul spre progres

• La începutul secolului al XVI-lea – începutul erei moderne – majoritatea ideilor privind universul erau bazate pe teoriile gînditorului grec Aristotel (384 – 322 î.e.n.) şi pe completările aduse de astronomul grec Ptolomeu (secolul al II-lea e.n.). Scrierile greceşti şi romane aveau o influenţă puternică în ţările din vestul continentului, mai ales dacă Biserica le considera acceptabile.

• Acest lucru era valabil si pentru descrierea dată de Ptolomeu cerurilor. El susţinea că Pămîntul se află în centrul sistemului solar. Potrivit lui Ptolomeu, Soarele, Luna şi restul planetelor se roteau în jurul Pamîntului, care era fix.

Drumul spre progres

• Nu toţi gînditorii greci erau de acord cu Ptolomeu, care susţinea că Soarele se roteşte în jurul Pamîntului, dar totuşi teoriile lui au rămas în picioare de-a lungul Evului Mediu. Prima alternativă bine demonstrată a aparţinut savantului polonez Nicolaus Copernicus (1473 – 1543). De fapt, Copernicus prezintă o imagine nouă şi revoluţionară a universului. El susţinea că Soarele e centrul universului, iar planetele se rotesc în jurul lui. Nici Pamîntul nu făcea excepţie de la acesta regulă, în fiecare an efectua o mişcare de rotaţie în jurul Soarelui şi zilnic o mişcare de rotaţie în jurul axei proprii. Pentru prima dată s-a lansat ideea că Luna e un satelit al Pamîntului.

Drumul spre progres

• Astăzi, ştim cu certitudine că ideile lui Copernicus au fost în cea mai mare parte corecte.

• El a aranjat planetele în ordinea reală, Mercur cea mai aproape de Soare şi Saturn cea mai departe (Uranus, Neptun şi Pluton încă nu erau descoperite.)

• O lovitură decisivă a fost dată de astronomul danez Tycho Brahe (1546 – 1601), care a notat poziţia unui număr mare de corpuri cereşti şi a publicat primul catalog modern de stele.

Descoperirile lui Galileo Galilei• Savantul italian Galileo Galilei (1564 – 1642) a reuşit să

aducă o serie de dovezi mult mai spectaculoase. • El a beneficiat de avantajele unei noi invenţii – telescopul,

conceput in jurul anului 1600, în Olanda. • După ce a aflat de existenţa acestui instrument in 1609,

Galileo a construit o versiune mai performantă a telescopului, pe care a folosit-o pentru studierea bolţii cereşti.

• Descoperirile lui au avut un impact deosebit: Galileo a arătat existenţa unui număr mare de stele ce nu puteau fi observate cu ochiul liber, de asemenea a dovedit că suprafata Lunii nu e netedă, că Jupiter are sateliţi, că Venus are mai multe faze, iar Soarele prezintă pete. Galileo şi-a folosit descoperirile pentru a susţine teoria heliocentrică (Soarele se afla in centrul universului) a lui Copernicus.

• În 1632 publică cartea “Dialog” privind cele două sisteme ale lumii, demolînd argumentele lui Ptolomeu. Dar a fost judecat de inchiziţie şi găsit vinovat de erezie.

Descoperirile lui Johannes Kepler

• Astronomul german Johannes Kepler (1571 – 1630) a adus dovezi zdrobitoare în favoarea lui Copernicus, cînd in 1609 – 1616 a prezentat cele trei legi ale mişcării planetare. Kepler a descoperit că aceste traiectorii sunt de fapt eliptice, reuşind astfel să înlăture dificultăţile cu care se confruntaseră predecesorii săi. Kepler a creat Tabelele lui Rudolphine, cu ajutorul cărora mai tîrziu se puteau determina mişcările planetelor.

Descoperirile lui Newton

• Englezul Sir Newton (1642 – 1727) a fost cel mai mare om de ştiinţă de la Galileo încoace. Lucrarea sa “Principia matematică” (1687) a demonstrat că Pămîntul şi restul planetelor nu sunt entităţi separate, ci sunt guvernate de aceleaşi legi naturale. De fapt, toate corpurile materiale se supun celor trei legi ale mişcării.

• O altă contribuţie importantă a lui Newton a fost formularea conceptului de atracţie universală şi a principiilor matematice conform caroră functionează. Prin legile descoperite, Newton a confirmat teoria heliocentrică. Acest model universal, guvernat de legile newtoniene a dăinuit în timp pînă la revoluţia ştiinţifică din secolul al XX-lea, iniţiată de Albert Einstein.

Descoperirile medicale

• Cercetarea ştiinţifică s-a extins foarte mult, incluzînd corpul omenesc şi bolile sale.

• Medicul Andreas Vesalius (1514 –1564), originar din Flandra, face primul studiu complex de anatomie umană.

• Primele baze ale ştiinţei medicale moderne au fost puse abia un secol mai tîrziu, cînd învăţatul englez Sir William Harvey (1578 – 1657) a facut publică descoperirea sa: sîngele circulă prin corp pompat de inimă şi nu de ficat, cum se presupunea.

Descoperirea unui nou limbaj

• Pînă la începutul secolului al XVII-lea, cele mai simple simboluri matematice (plus, minus, înmulţit, împărţit şi egal) au ajuns să fie folosite în mod obişnuit. Mai tîrziu, in 1614 John Napier (1550 – 1617) introduce logaritmii.

• Primul calculator capabil să efectueze adunări – strămoşul computerului de astăzi – a fost construit în anii 1640, de Blaise Pascal (1623 – 1662).

• Peste 30 de ani, germanul Gottfried Wihelm Leibnitz (1646 – 1716) crează o maşină de calcul ce poate efectua înmulţiri. Leibnitz a inventat calculul diferenţial şi integral, ce se numără între cele mai importante descoperiri matematice ale secolului.

Invenţii• Pe lîngă telescop, au fost inventate şi alte instrumente de o

importanţă deosebită: microscopul, termometrul, barometrul şi pompa de aer.

• Ulterior progresele ştiinţei au cunoscut o amploare şi mai mare. Newton a explicat că lumina e alcatuită din mai multe culori spectrale, ce pot fi separate cu ajutorul unei prisme.

• Robert Hooke (1635 – 1703) a fost primul om ce a folosit cuvîntul celulă pentru a descrie ce a observat cu ajutorul microscopului;

• William Gilbert (1544 – 1603) a efectuat primele studii de electricitate si magnetism.

• Irlandezul Robert Boyle (1627 – 91) a creat pompa cu aer comprimat si a enunţat „Legea lui Boyle”, ce defineşte relaţia dintre volum şi presiune.

• Savantul olandez Christiaan Huygens (1629 – 1695) a construit primul ceas de tip pendul, valorificînd observaţiile lui Galileo cu privire la pendul şi credinţa lui că acest mecanism poate măsura timpul.

Pompă cu vid

Răspandirea cunoştinţelor

• În acele timpuri interesul pentru ştiinţă a cunoscut o răspîndire largă. Acest interes era reflectat în participarea la societăţi academice, cum ar fi Societatea Regală din Londra (fondata in 1662) şi Academia Regală Franceză de Ştiinţe (1660).

• Se înregistra o participare intensă la redactarea revistelor de ştiinţă, precum “Studii filozofice” publicată de Societatea Regala – prima revistă de acest tip publicată în Anglia.

• Existenţa acestor societăţi şi reviste, favoriza circulaţia informaţiilor despre noile descoperiri ştiinţifice.

Revoluţia comercială

• Între 1500 şi 1750, Europa de Vest a cunoscut progrese economice şi sociale deosebite. Comerţul a înflorit, oraşele s-au extins, fiind create condiţii pentru revoluţia industrială care avea să urmeze.

• Dupa anul 1500, ritmul schimbărilor s-a intensificat. Noile descoperiri geografice au creat noi contacte cu Africa, Asia şi cele doua Americi.

• Italia şi Germania au devenit mai puţin importante, iar conducerea economică a fost preluată de statele care aveau acces la Atlantic – Portugalia şi Spania, Olanda, Anglia şi Franţa.

• Comerţul a dus la apariţia unei clase mijlocii prospere şi la creşterea numărului de oraşe, care au încurajat dezvoltarea unei pieţe monetare şi a unei producţii agricole pentru piaţă, în schimbul celei particulare.

• Ritmul acestor schimbări a variat într-o mare măsură de la o ţară la alta. Chiar şi în anul 1800, agricultura era încă principala activitate economică aproape în toată Europa.

Meşteşugarii • Pînă în secolul al XVIII-lea, expansiunea s-a realizat cu precădere

în domeniul comercial şi în cel al relaţiilor comerciale, semnalîndu-se o dezvoltare modestă a fabricilor.

• Ateliere care puteau fi numite fabrici, erau puţine. Mulţi muncitori industriali, erau mai puţin specializaţi, rămîneau la casele lor şi îşi cîştigau o parte din venituri cultivînd suprafeţe restrînse de teren. Printre aceştia se numărau filatorii şi ţesătorii, care primeau materiale neprelucrate pentru a le transforma în textile pentru comercianţi.

• Cu toate acestea, s-au realizat progrese în tehnologie, în special în prelucrarea fierului şi a alamei, stimulată de cererile noilor monarhii europene, active şi ambiţioase.

• De asemenea, invenţia secolului al XV-lea: tipărirea cu ajutorul maşinii de scris mobile, a facut ca noile tehnologii să se răspîndească rapid.

• Asemenea metalelor destinate uzului industrial, a aurului şi a argintului din America Latină, cărbunele a început să fie solicitat în unele zone în care cheresteaua era greu de procurat.

Schimbări revoluţionare

• Această perioadă din istoria Angliei este cunoscută ca revoluţie industrială, cu toate că procesul de transformare a implicat progrese în diferite domenii, multe dintre ele nu aveau nimic în comun cu procesele industriale, dar acţionau convergent asupra economiei, producînd efecte atît de spectaculoase încît puteau fi considerate revoluţionare.

• O serie de invenţii şi descoperiri au transformat producerea textilelor şi prelucrarea metalelor în industrii recunoscute pe plan mondial.

• Noi surse de energie – mai ales motorul cu aburi – au fost valorificate. Exploatarea cărbunilor a fost „catalizatorul” acestei revoluţii, iar numărul populaţiei a asigurat forţa de munca necesară şi o piaţă pentru bunurile produse industriale.

• O revoluţie rapidă a mijloacelor de transport a condus la scăderea costurilor de transport a materiilor prime şi produselor finite;

• De asemenea, „revoluţia agriculturii” a pus capat fricii de foamete şi a devenit posibilă susţinerea unei populaţii în creştere.

• Modificări spectaculoase au avut loc în producţia de textile, datorită unor noi utilaje. Suveica zburatoare a lui John Kay (1733) a făcut procesul de ţesut mai rapid, iar „spinning jenny” (1767), roata de tors creată de James Hargreaves, a îmbunatăţit procesul de tors.

• Războiul de ţesut electric, inventat de Edmund Cartwright (1785), a dezvoltat procesul de ţesut.

• În curînd producerea textilelor, o activitate domestică, de mici proporţii, a fost concentrată în fabrici mari, modificînd radical modul de viaţa al muncitorilor şi ducînd la ieftinirea produselor textile.

• La început, lîna era cel mai important produs de export al Marii Britanii; Dar mai tîrziu bumbacul cîştigase teren, profitînd de cererea imensă de imbracaminte uşoara şi răcoroasă necesară în zonele toride ale Africii şi Asiei.

• Primele manufacturi textile, foloseau energie hidraulică, gratuită, dar nesigură, deoarece o secetă putea duce la încetarea lucrului.

• Folosirea motoarelor cu aburi pentru funcţionarea utilajelor a fost un pas decisiv pentru producerea textilelor, dar şi pentru întreaga industrie.

• Motoarele cu aburi erau folosite înca din secolul al XVII-lea, dar implicau cheltuieli mari. În 1769, James Watt, un inginer de origine scoţiană, a creat un condensator capabil să menţină constantă temperatura în cilindrul principal. Aceasta descoperire era extrem de importantă.

• In 1774, Watt s-a asociat cu Matthew Boulton şi au început să producă motoare cu aburi la fabrica “Soho” din Birmingham.

• Efectul asupra industriei britanice poate fi dedus din faimoasa frază a lui Boulthon „Eu vînd aici ceea ce întrega lume îşi doreşte să aibă – putere!”

• Calitatea proastă a căilor de comunicaţie facea dificil şi scump transportul bunurilor; Pînă în secolul al XVIII-lea drumurile erau atît de rele, încît se prefera transportul mărfurilor grele pe apă.

• Introducerea taxelor pentru drumuri a avut ca rezultat întreţinerea mai bună a căilor foarte circulate;

• O importanţă deosebită a avut-o construirea canalelor, începînd cu canalul Bridgewater (1763), construit de James Brindley pentru a lega minele.

• În 1850, erau nu mai puţin de 10.000 km de linii de cale ferată, folosite pentru transportul călătorilor şi mărfurilor, la viteze de neimaginat.

• Un alt triumf al epocii motorului cu aburi l-a constituit dotarea vapoarelor cu motoare; În 1833 vasul canadian Royal William a făcut prima călătorie transatlantică cu ajutorul unui motor cu aburi.

• Flota impresionantă a Marii Britanii şi uriaşul său imperiu colonial i-au oferit pieţe de desfacere gata create peste hotare şi mijloace de aprovizionare cu mărfuri.

Revoluţia agricolă • Revoluţia agricolă, ca şi cea industrială, a fost rezultatul multor

schimbări, cea mai importantă fiind abandonarea cultivării ciclice, care presupune ca prin rotaţie, în fiecare an, o treime din terenurile cultivate să fie lăsate neînsămînţate. Acest sistem a fost înlocuit cu rotaţia culturilor în aşa fel încît pămîntul era cultivat fără a-şi epuiza potenţialul.

• Încercarea de a creşte eficienţa şi profiturile în agricultură a dus la delimitarea si consolidarea micilor ferme.

• Micii fermieri şi ţăranii erau înlăturaţi de un nou tip de fermieri, iar îngrădirea terenurilor comune şi a celor necultivate a însemnat un adevărat dezastru pentru ţăranii săraci, a căror supravieţuire depindea deseori de cultivarea sau păşunatul liber.

• Îngrădirea terenurilor şi mecanizarea au dus la scăderea cererii de muncă şi, în timp, surplusul de populaţie a părăsit pămîntul pentru a se alătura muncitorilor din fabrici. Viaţa rurală se schimbase pentru totdeauna.

Ştiinţa şi tehnica în perioada contemporană

a) Caracteristici ale dezvoltării ştiinţei şi tehnicii

b) Cucerirea spaţiuluic) Tehnologia şi viaţa cotidianăd) Tehnologia şi mediul

înconjurătore) Noile tehnologii şi timpul liber

Caracteristici ale dezvoltării ştiinţei şi tehnicii

- accelerarea descoperirilor ştiinţifice;

- apariţia unor ştiinţe noi ( genetica, informatica, cibernetica );

- mobilitatea oamenilor de ştiinţă;

- ştiinţele au devenit interdisciplinare;

- scurtarea perioadei dintre cercetarea teoretică şi aplicarea practică a acesteia;

- creşterea costurilor cercetării ştiinţifice;

- implicarea directă a statului în susţinerea şi finanţarea activităţii ştiinţifice;

Date importante

1901 – Guglielmo Marconi realizează prima

transmisiune fără fir între Europa şi America ( Marconi

este un fizician şi inginer italian care a inventat

telegrafia fără fir; laureat al Premiului Nobel pentru

Fizică în 1909 )

1916 – Albert Einstein publică “bazele teoriei relativităţii generalizate”

• Albert Einstein ( 1879 – 1955 ) a fost un fizician german care în anul 1933 a emigrat în SUA.

• Celebritatea sa se datorează în special formulării teoriei relativităţii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.

• Cercetările sale au contribuit (nu în mod direct aşa cum se crede) la realizarea bombei atomice şi la evoluţia studiului energiei nucleare.

• În cinstea sa, elementul cu numărul de ordine 99 în sistemul periodic al elementelor a fost numit Einsteiniu.

• Deasemenea, un crater lunar îi poartă numele.

• Einstein a fost considerat omul secolului XX, iar numele său este asociat, în cultura comună, cu ideea de geniu.

1928 – descoperirea penicilinei• Penicilina a fost descoperită în 1928, în Anglia,

de Alexander Fleming ( 1881 – 1955 ). Fleming, care a participat la primul Război Mondial ca medic, cunoşteau ravagiile septicimiei şi efectua cercetări pentru descoperirea unor agenţi antibacterieni.

• Întâmplător, în 1928, Fleming, a constatat acţiunea bacteriostatică a ciupercii penicillium, din care biochimisul Howard Florey ( 1898 – 1968 ) a extras Penicilina sub formă pură, iniţiind astfel era antibioticelor.

• Astăzi, medicina este de neconceput fără apelul la antibiotice.

• Pentru descoperirea lor, care a salvat mii de vieţi omeneşti, Alexander Fleming, Howard Florey şi Ernst Chain, un alt biochimist implicat în cercetări, au primit Premiul Nobel în anul 1945.

1945 – armele nucleare

O armă nucleară, numită şi bombă atomică, este o armă tehnicizată extrem de distrugătoare care se bazează pe energia eliberată prin următoarele procese fizice:

• la prima generaţie de bombe nucleare: prin fisiune nucleară ;

• la a doua generaţie (bomba cu hidrogen): prin fisiune, urmată de fuziune nucleară.

• Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar de două ori, şi anume în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial , când SUA au aruncat câte o singură bombă atomică cu fisiune asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki.

1946 – ENIAC ( Electronic Numerical Integrator and Calculator ), primul calculator electronic,

este pus în funcţiune în SUA

1953 – este descoperită structura ADN

• Grupul de majuscule ADN este binecunoscutul acronim pentru acidul dezoxiribonucleic.

• În 1944, cercetătorii americani demonstrează că materialul genetic al fiinţelor vii este conţinut de acidul dezoxiribonucleic ( ADN ).

• Americanul James D. Watson şi britanicul Francis Crick , sunt cotaţi ca fiind cei care au descrifrat primii structura de dublă spirală a ADN-ului (DNA, deoxyribonucleic acid, în limba engleză).

• Conform propriilor afirmaţii, saltul calitativ al descrifrării "secretului vieţii," s-ar fi produs în ziua de 23 februarie 1953.

1967 – primul transplant de inimă

• În domeniul chirurgiei, transplanturile de organe dau speranţe de supravieţuire multor bolnavi,

altfel incurabili.

• În 1967, chirurgul sud-african Christian Barnard a efectuat primul transplant de inimă cu o echipă de 31 de specialişti la Clinica Groote Schuur din

Cape Town, Africa de Sud.

1975 – înfiinţarea companiei MICROSOFT

• Microsoft Corp. este o companie americană cea mai mare producătoare de software din lume, cu peste 50.000 de angajaţi în mai multe ţări.

• Deseori numele firmei se prescurtează "MS". Are sediul în Redmond, Washington, SUA.

• Compania a fost fondată în 1975 de către Bill Gates şi Paul Allen, după ce, cu 3 ani în urmă, aceiaşi înfiinţaseră compania Traf-O-Data, cu care însă nu au avut succesul scontat.

1978 – primul copil conceput în “eprubet㔕 Britanica Louise Brown, primul bebelus conceput în eprubetă, s-a nascut

pe 25 iulie 1978, iar astăzi este căsătorită şi are un baieţel de 2 ani.

• După ce timp de 9 ani a încercat fara succes să rămînă însărcinată, Lesley Brown l-a convins pe soţul ei, John, să accepte propunerea

specialiştilor de la Universitatea Cambridge, printre care psihologul Robert Edwards şi ginecologul Patrick Steptoe, care tocmai puseseră la

punct, după zece ani de cercetări, tehnica fecundării in vitro.

• Revoluţionara metoda, perfecţionată pe parcursul anilor care au trecut, a permis multor mijloane de cupluri cu probleme de fertilitate din

întreaga lume să se bucure de naşterea copiilor lor.

1996 – prima clonare reuşită a unui mamifer

• 5 iulie 1996. Este data la care a avut loc primaclonare reusită a unui mamifer, adica "formarea" unui viitor pui dupa modelul genetic al celulelor unui exemplar matur.

• Nasterea micutei oi Dolly a fost anuntata pe 22 februarie 1997, ca o mare reusita a echipei de oameni de stiinta conduse de Ian Wilmut, de la Institutul Roslin, din Scotia. Numita mai intai cu codul "6LL3", prima oaie clonata a fost botezata apoi cu prenumele cantaretei si actritei Dolly Parton, la sugestia crescatorilor de ovine care au sprijinit acest proiect.

• Dar clonarea a avut sustinatori doar cat a fost prezentata ca un experiment genetic si atat timp cat nu s-a pus problema de a se face acelasi lucru si in cazul oamenilor. Imediat cum cei mai curajosi dintre geneticieni au adus in discutie clonarea umana, numarul oponentilor a crescut continuu, iar guvernele mai multor state chiar au interzis prin lege aceasta posibila incercare.

Oaia Dolly a trait doar sase ani, pana la 14 februarie 2003, fiind apoi impaiata si expusa la Muzeul Regal Edinburgh.

Repere cronologice din istoria computerului

• 1947 – tranzistorul; Tranzistorul a fost inventat la Bell Telephone Laboratories din New Jersey în

decembrie 1947 de John Bardeen, Walter Houser Brattain, şi William Bradfor Shockley . Descoperirea

tranzistorului a determinat dezvoltarea electronicii fiind

considerat una din cele mai mari descoperiri ale erei moderne.

• 1955 – Hard disk-drive ( HDD )

• 1963 – mouse; Mausul a fost inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research Institute în anul 1963 după un vast test de utilizabilitate. Dispozitivul a fost denumit şi bug (în engleză, ceea ce înseamnă gândac), dar denumirea a dispărut în favoarea celei de maus (mouse).

• 1971 – e-mailul sau poşta electronică; 1971 –monitorul cu cristal lichid ( LCD );• 1971 – microprocesorul;

• 1973 – PC-ul;

• 1980 – CD –ul;

• 1983 – Internetul; Cuvântul "Internet" provine din împreunarea artificială şi parţială a două cuvinte englezeşti: interconnected = interconectat şi network = reţea.

• 1990 - World Wide Web

Tehnologia şi viaţa cotidiană

Dezvoltarea tehnologică are efecte pozitive pentru viaţa cotidiană ( sănătate, uşurarea comunicării,

accesul la informaţie etc ).

Aplicaţii electronice:• e-learning;• e-working;

• e-commerce;• e-banking;• e-health;

Cucerirea spaţiului • 12 aprilie 1961 – URSS lansează pe orbită în jurul

Pământului prima navă cosmică-satelit din lume, având un om la bord, pe IURII GAGARIN. Cu nava “Vostok”, Iurii Gagarin a înconjurat o singură dată planeta, în 108 minute.

Completaţi schema de mai jos, indicând şi alte domenii care utilizează computerul, precum şi moduri de utilizare

în fiecare domeniu menţionat.

Tehnologia şi mediul înconjurător

Industrializarea şi noile tehnologii are efecte

negative asupra mediului înconjurător:

• poluarea aerului, apei, solului;

• efectul de seră ( 1967 );• gaura din stratul de ozon

( 1985 );• epuizarea resurselor;

În condiţiile poluării accentuate multe state au optat pentru surse alternative de

energie, precum:

• energia eoliană• energia solară• energia apei

– energia hidraulică– energia mareelor

• energia geotermică• energie derivata din biomasa: biodiesel, bioetanol, biogaz

Cele mai mari emisii de CO2 le au Statele Unite ale Americii, urmate de China, Indonezia, Rusia, India şi Brazilia. Emisiile de CO2

ale SUA se datorează economiei sale, mare consumatoare de petrol, iar ale Chinei şi Rusiei industriilor lor energetice bazate pe

arderea cărbunilor.

Efecte ale încălzirii globale

• Efectele asupra atmosferei se manifestă prin creşterea vaporizaţiei, a precipitaţiilor şi a

numărului furtunilor. • Creşterea precipitaţiilor poate

duce la intensificarea eroziunii în unele zone, de exemplu în Africa , ceea de poate duce chiar la deşertificare, sau la favorizarea creşterii vegetaţiei în zonele aride.

• În general uraganele apăreau doar în Atlanticul de Nord. Totuşi, în 2004 a apărut primul ciclon în Atlanticul de sud, ciclonul Catarina, care a afectat Brazilia.

Efectele încălzirii globale asupra hidrosferei

• Topirea calotelor polare;

• Retragerea şi dispariţia gheţarilor, topirea

zăpezilor (Kilimandjaro a pierdut în secolul al

XX-lea 82 % din gheţarii săi, care se estimează

că vor dispărea complet în jurul anului 2020 );

• Creşterea nivelului mărilor;

Efecte asupra litosferei şi biosferei

• Încălzirea globală determină ridicarea temperaturii solului,

ceea ce duce la uscarea lui, favorizînd incendiile de pădure;

• Desincronizarea anotimpurilor faţă de

prevederile astronomice;

Ce este ozonul ?

• Ozonul- componentă naturală a atmosferei, este prezent la o altitudine între 15 şi 50 km şi se dispune într-un înveliş

protector pentru planeta Pământ, fiind o componentă foarte rară în atmosfera Pamântului, la 10 milioane molecule de aer

doar 3 sunt de ozon;

• Cea mai mare cantitate de ozon, aproximativ 90%, se află în stratul cuprins între 8 şi 18 km care este numit stratul de ozon. Ozonul cuprins în acest strat - foarte fragil, fiind concentrat ar

forma o fâşie cu o grosime de numai 3 mm în jurul Pământului.

• Acest filtru foarte fin reţine aproape în totalitate radiaţia ultravioletă biologic nocivă care se îndreaptă spre suprafaţa

Terrei, reglând temperatura din stratosferă cu implicaţii deosebite în condiţionarea circulaţiei atmosferice şi a climei

globului terestru, protejînd toate formele de viaţă de pe Pământ.

Gaura din stratul de ozon

• Oamenii de ştiinţă de la British Antarctic Survey au

fost primii care au descoperit în 1985 că nivelul de ozon

este în declin şi că deasupra Antarcticii a apărut o gaură.

• Gaura din stratul de ozon a crescut de la 25 de milioane

de km pătraţi, cît avea în 2007, la 27 de milioane de km pătraţi ( septembrie

2008 )

Deteriorarea stratului de ozon

• Există numeroase substanţe care contribuie la deteriorarea stratului de ozon, cele mai nocive sunt C.F.C.-urile (cloro-fluoro-carburile) şi halonii (care conţin brom);

• C.F.C.-urile sunt folosite la fabricarea frigiderelor, spray-urilor, spumei care sting incendiile, instalaţiilor de aer condiţionat sau ca solvent de curăţire în fabricile de circuite electronice; acestea nu sunt uşor degradabile, persistând în atmosferă de la 20 la 150 de ani;

• Erupţiile vulcanice puternice, au un efect indirect asupra stratului de ozon, din cauza cantităţii mari şi eterogene de aerosoli care pătrund în stratosferă şi conduc la creşterea eficienţei clorului în distrugerea atomilor de ozon;

Care sunt efectele negative ale subţierii stratului de ozon ?

• scăderea eficienţei sistemului imunitar, cu apariţia infecţiilor, a cancerului de piele, a cataractei şi orbirii;

• arsuri grave a zonelor expuse la soare;

• este afectată şi creşterea plantelor terestre şi a culturilor agricole, precum şi viaţa acvatică;

• degradarea unui număr mare de materiale plastice utilizate în construcţii, vopsele, ambalaje;

CE PUTEM FACE FIECARE DINTRE NOI ?

• folosirea mijloacelor de transport în comun, a bicicletei, mersul pe jos;

• reducerea folosirii aerului condiţionat cât se poate de mult;

• înlocuirea cărbunilor sau a păcurii cu alţi carburanţi;

• înlocuirea îngrăşămintelor agricole poluante cu altele mai puţin poluante;

• înlocuirea gazelor cu conţinut de clor şi brom ( freonii şi halonii) cu hidrocarburi;

• înlocuirea tehnologiilor poluante cu altele alternative, care să reducă sau să elimine emisiile de substanţe care pot provoca efecte adverse ale stratului de ozon.

Măsuri privind protecţia mediului

Agenda 21 ( 1992 ) În 1992, în Brazilia, s-a desfăşurat Conferinţa ONU pentru

mediu şi dezvoltare; a fost adoptat documentul „Agenda 21” prin care statele semnatare îşi propuneau să lupte

pentru:• eradicarea sărăciei;

• protecţia mediului înconjurător;• dezvoltarea durabilă;

Preambulul Agendei 21“Umanitatea se află într-un moment decisiv al istoriei sale. Ne

confruntăm cu o disparitate crescută între popoare şi, în cadrul acestora, cu o creştere a sărăciei, tot mai multă foamete, tot mai multe boli şi tot mai mulţi analfabeţi,

precum şi cu o deteriorare continuă a ecosistemelor de care depinde bunăstarea noastră. Prin integrarea şi respectarea sporită a intereselor cu privire la mediu şi dezvoltare, vom reuşi să facem posibilă îndeplinirea necesităţilor de bază,

ameliorarea nivelului de trai al tuturor oamenilor, o protecţie sporită şi o mai bună administrare a

ecosistemelor şi un viitor mai sigur şi mai prosper. Nici o naţiune nu poate face lucru de una singură. Dar împreună

putem: într-un parteneriat global pentru o dezvoltare durabilă.”

Măsuri privind protecţia mediului: Protocolul de la

Kyoto

• În anul 1997, 160 de state au semnat un acord internaţional privind mediul, cunoscut sub numele de Protocolul de la Kyoto. Acordul prevede, pentru ţările industrializate, o

reducere a emisiilor poluante cu 5,2 % în perioada 2008 – 2012, în comparaţie cu cele din 1990.

• În noiembrie 2004 ţările participante erau în număr de 127 inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zeelandă,

Rusia, cei 25 de membri ai Uniunii Europene împreună cu România şi Bulgaria, precum şi Republica Moldova.

• Printre ţările care nu au ratificat acest protocol se află Statele Unite responsabilă pentru 36 % din totalul emisiilor

de gaze de seră.

Noile tehnologii şi timpul liber

• Timpul liber este o valoare importantă a lumii contemporane, este accesibil oricui şi, datorită noilor tehnologii, poate fi petrecut în moduri diferite;

• Dezvoltarea mijloacelor de transport, în mod special a aviaţiei, a dus la schimbarea destinaţiilor de vacanţă;

• Televiziunea, prin programele sale variate, ocupă o parte importantă a timpului liber; totodată, naşte dependenţă şi are efecte neplăcute asupra limbajului, intelectului şi comportamentului;

• Internetul a dezvoltat o multitudine de mijloace de interacţiune umană: e+mail, forumuri, chat, blog etc;

• Jocurile pe calculator concurează televiziunea în privinţa petrecerii timpului liber. Şi în cazul lor, se poate vorbi de efecte duble asupra persoanelor;

Evoluţie sau involuţie ?