Istoria Limbii Române Anul I Sem II (1)

UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS, GALAłI FACULTATEA DE LITERE

ISTORIA LIMBII ROMÂNE (LITERARE)

ANUL I

specializarea limba română – limba engleză specializarea limba română – limba franceză

SEMESTRUL II

Conf.univ.dr. Doina Marta BEJAN

GalaŃi 2012

3

CUPRINS

Cap. I. Chestiuni teoretice…………………………………………………………………….4

Cap. II. ContribuŃia literaturii religioase la dezvoltarea limbii literare .......................13 Cap. III. Contributia cronicarilor la dezvoltarea limbii literare…………… …………..18 Cap. IV. Epoca modernă ......................................................................................................... 28

Cap. V. ContribuŃia Şcolii Ardeleane la dezvoltarea culturii şi

a limbii literare moderne ....................................................................................................... 31

Cap. VI . ContribuŃia cărturarilor din principate la cultivarea şi modernizarea

limbii române literare. Momentul Ion Heliade Rădulescu………………………………34

Cap. VII. DirecŃii în dezvoltarea limbii române literare moderne la mijlocul

secolului al XIX-lea ....................................................................................................................40

Cap. VIII. Titu Maiorescu şi problemele limbii române literare moderne....................49

Cap. IX. Rolul Academiei Române în fixarea şi cultivarea

limbii române literare…………………………………………………....................................52

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………..55

4

CAPITOLUL I

CHESTIUNI TEORETICE

1. DefiniŃia noŃiunii de limbă literară

“Limba literară este unul din aspectele limbii întregului popor, şi anume aspectul cel mai desăvârşit, cel mai conform cu structura gramaticală, cu sistemul fonetic şi cu sistemul lexical al limbii întregului popor.“

Iorgu Iordan, Limba literară (privire generală),în Limba Română, III, 1954, nr. 6, p. 52-77. “Limba literară este un aspect îngrijit, normat al limbii comune“.

Al.Graur, Cum se studiază limba literară, în Limbă şi literatură, vol. III, 1957, p. 120. “Se ştie că limba reprezintă un sistem complex de variante coexistente, care se întrepătrund reciproc […] s-ar putea spune că […] varianta literară, (limba literară), [este] o sintetizare a posibilităŃilor de exprimare a limbii întregului popor, destinată în special exprimării în scris, mijloc de comunicare a celor mai de seamă manifestări culturale, caracterizată prin existenŃa unui sistem de norme care îi conferă o anumită stabilitate şi unitate.“

Al.Rosetti, B.Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, 1971, p. 22. “Prin limbă literară înŃelegem aici limba unică supradialectală, care ia naştere ca o reacŃie împotriva diversificării teritoriale a unei limbi şi sfârşeşte prin a deveni limba întregii populaŃii, desfiinŃând dialectele”

I.GheŃie,Baza dialectală a românei literare, 1975, p. 43. “Limba literară este acea variantă a limbii naŃionale caracterizată printr-un sistem de norme, fixate în scris, care îi asigură o anumită unitate şi stabilitate, precum şi prin caracterul ei prelucrat, îngrijit. [..] Ea are o sferă largă, întrucât cuprinde producŃiile şi manifestările culturale, în sensul larg al cuvântului: este limba scrierilor ştiinŃifice, filologice, beletristrice, a presei, a vieŃii politice, precum şi limba folosită în diferte instituŃii, administraŃie, şcoală, teatru etc.“

Ştefan Munteanu,VasileD.łâra, Istoria limbii române literare, 1978, p. 17.

“Limba literară ar putea fi definită drept aspectul cel mai îngrijit (sau varianta cea mai îngrijită) al limbii naŃionale, care serveşte ca instrument de exprimare a celor mai diverse manifestări ale culturii şi se caracterizează prin respectarea unei norme impuse cu necesitate membrilor comunităŃii căreia i se adresează.“

I.GheŃie,Istoria limbii române literare. Privire sintetică, 1978, p. 13.

Ria

5

2. DistincŃia normă literară / normă lingvistică

“Pătratul mai mare ABCD reprezintă vorbirea efectiv realizată […] vorbirea este definită ca «actele lingvistice concrete înregistrate chiar în momentul producerii lor». Pătratul abcd «reprezintă primul grad de abstractizare, adică norma, care conŃine ceea ce, în vorbirea concretă, este repetiŃie de modele anterioare. În acest proces de abstractizare care se realizează în trecerea de la vorbire la normă, se elimină tot ceea ce în vorbire se prezintă ca inedit în întregime, ca variantă individuală, ocazională şi momentană». Norma nu reŃine decât «aspectele comune, constante» ale vorbirii. Pătratul a’b’c’d’ «reprezintă al doilea grad de abstractizare sau de formalizare». Acesta este sistemul, în care intră «numai ceea ce în normă este formă indispensabilă, opoziŃie funcŃională»“. “Ceea ce în realitate se impune individului, limitându-i libertatea expresivă şi comprimându-i posibilităŃile oferite de sistem în cadrul fixat de realizările tradiŃionale, este norma. Norma este de fapt un sistem de realizări obligatorii, de impuneri sociale şi culturale, şi variază după comunitate. […] În interiorul aceleiaşi comunităŃi lingvistice şi naŃionale şi înlăuntrul aceluiaşi sistem funcŃional e posibilă constatarea unor norme variate (limbaj familiar, limbaj popular, limbă literară, limbaj elevat, limbaj ordinar etc.)“

Eugen Coşeriu,Teoria de llinguagio e lingvistica generale, 1971, p. 80-83. “O operaŃie absolut necesară, care trebuie să preceadă încercarea de a defini conceptual de normă literară, este stabilirea unei distincŃii clare între noŃiunile de normă literară şi normă lingvistică. Un asemenea distinguo obligatoriu se întâlneşte la cei mai mulŃi dintre cercetătorii români. El e prezent, de exemplu, la Liviu Onu, după părerea căruia există norme ale limbii (care are caracter normat prin însăşi structura ei) şi norme ale limbii literare. [...] O distincŃie clară stabileşte I. Coteanu între norma intrinsecă (echivalată cu structura limbii şi având caracter abstract) şi norma academică, care sancŃionează drept normă corectă, una din combinaŃiile facultative la nivelul vorbirii. […] Nu are nici un sens să ne raportăm la opiniile lui Coşeriu în problema ce ne preocupă, întrucât ele se referă la norma lingvistică, nu la cea literară. Aşa cum arată însuşi autorul, cea dintâi ne indică cum se spune, cealaltă cum trebuie să se spună. Stabilind o distincŃie tranşantă între norma

C D

B A

a

c d

b

c’

a’ b’

d’

sistem

normă

vorbire

6

lingvistică şi cea literară, nu vom nega, desigur, existenŃa unor relaŃii nu numai strânse, ci şi necesare între ele.“

I. GheŃie, Introducere în studiul limbii române literare, 1982, p. 31-32.

“[…] În timp ce limba este o realitate ideală, structurată de un sistem, norma limbii este o realitate socială şi istorică, realizată prin tradiŃie şi convenŃie, iar vorbirea individuală este locul unde se manifestă libertatea de comunicare, între anumite limite totuşi, impuse de experienŃa lingvistică a generaŃiilor anterioare şi de viaŃa sufletească a indivizilor care alcătuiesc comunitatea socială respectivă. […] Cum se constituie normele unei limbi literare? Ele au la bază trăsăturile lingvistice ale unui grai sau ale unui dialect […]. Deşi continuă particularităŃile unui dialect (subdialect sau grai), limba literară se situează deasupra dialectelor teritoriale, ea reprezintă o normă supradialectală unică. Această variantă care reflectă structura limbii naŃionale se realizează cu timpul, prin contribuŃia – deşi inegală – a mai multor dialecte ale aceleiaşi limbi. […] fenomenele care au loc în procesul evolutiv de consolidare şi perfecŃionare a normelor, nu se confundă cu transformările petrecute la nivelul graiurilor. In cazul limbii literare operează un principiu conştient, voluntar. Din această cauză normele sunt în mare măsură un produs al selecŃiei. Prin caracterul lor selectiv, ele se opun normelor limbii comune şi dialectelor, ale căror transformări sunt un produs natural, istoric, al evoluŃiei. Chiar dacă sunt impuse de «sus în jos» de către o tradiŃie culturală şi literară de prestigiu sau, în ultimile secole, de către autorităŃile ştiinŃifice oficiale (academiile Ńărilor respective), normele consfinŃesc, de obicei, un uz mai mult sau mai puŃin general sau mai răspândit pe cale scrisă al unuia dintre graiuri la un moment dat.“

Şt.Munteanu,VasileD.łâra, Istoria limbii române literare, 1978, p. 18-20.

“Spre deosebire de dialecte sau de graiuri, folosirea limbii literare presupune o selecŃie mai atentă a mijloacelor de exprimare ; o particularitate a limbii literare, care o deosebeşte de celelalte varietăŃi ale limbii naŃionale unice, constă în aceea că toŃi care o folosesc – mai ales în forma ei scrisă – trebuie să Ńină seama de anumite norme, unanim adoptate. […] Crearea normelor limbii literare a fost condiŃionată de întregul proces istoric de dezvoltare a limbii, în strânsă legătură cu procesul de dezvoltare a societăŃii. De aici rezultă că normele nu trebuie concepute ca realizări statice, ci ele trebuie considerate în perspectiva dinamicii istoriei limbii; ele se constituie, aşadar, în diacronie, iar îndreptarele şi tratatele academice consemnează existenŃa lor în sincronie.“

Al.Rosetti,B.Cazacu,LiviuOnu, Istoria limbii române literare, 1971, p. 25.

“Norma literară (care nu trebuie confundată cu norma lingvistică, aşa cum a fost definită de E. Coşeriu) este expresia convenŃională la nivelul limbii literare a unui anumit uzaj lingvistic, impusă cu o forŃă coercitivă mai mare sau mai mică, oamenilor de cultură aparŃinând unei anumite comunităŃi.”

I. GheŃie, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, 1978. p.13. “Norma lingivistică are un caracter natural şi abstract, norma literară este întotdeauna concretă şi convenŃională, presupunând un acord prealabil din partea celor care o hotărăsc

7

şi o respectă. ConvenŃia se poate realiza fie prin consens tacit, fie prin reglementări exprese, în funcŃie de epoca istorică în care ne aflăm şi de nivelul cultural al comunităŃii care se serveşte de limba respectivă. Într-o primă fază, proprie epocilor mai vechi ale culturii, norma există în conştiinŃa fiecărui scriitor […]. Ea este implicită, nu explicită. Mai târziu, ea este consacrată în lucrări destinate special acestui scop şi există sub forma unui cod […] Indiferent de epoca în care este constituită, o normă literară consacră întotdeauna un anumit uz lingvistic, aflat, de regulă, în concurenŃă cu unul sau mai multe alte uzuri. […] Stabilirea unei norme presupune o selecŃie prealabilă şi o decizie în urma căreia unul dintre uzuri primeşte statutul de literar, refuzat celorlalte, care devin, astfel, neliterare.

I.GheŃie et.alli, Istoria limbii române literare. Epoca veche, 1997, p. 32.

3. Limba literară – categorie istorică

“Limba literară apare în anumite împrejurări istorice, în funcŃie de dezvoltarea social-culturală a unei colectivităŃi umane, iar formele ei îmbracă în mod necesar aspectul unei evoluŃii care se întinde pe o perioadă de timp nedeterminată. Privită în perspectivă diacronică, formarea limbii literare presupune […] un punct de plecare şi o dezvoltare progresivă sortită să se încheie într-o cristalizare definitivă. […] Începuturile românei literare trebuie plasate în momentul în care limba română devine instrumentul de expresie a unei literaturi […] în momentul în care se săvârşeşte prin limbă un act de cultură. Acest moment trebuie plasat în secolul al XVI-lea, epocă din care datează primele noastre texte literare, oricât de stângace şi de greoaie ar fi, la început, sub raportul limbii […]. În ceea ce priveşte momentul încheierii procesului de constituire a limbii române literare, el trebuie situat în secolul nostru […], odată cu fixarea normelor într-un ansamblu ordonat, prin publicarea îndreptarului ortografic, a gramaticii şi a dicŃionarului Academiei. »

I.GheŃie et. alli,Istoria limbii române literare. Epoca veche, 1997, p. 35.

4. Raportul limbă literară / graiuri, limbă literară / cultură

“În timpul dezvoltării sale istorice, limba literară suferă o serie de modificări sub influenŃa a doi factori fundamentali : graiurile, pe baza cărora s-a format, şi cultura, al cărei instrument de expresie a devenit […]. Limba fiind divizată în graiuri şi dialecte, este de la sine înŃeles că aspectul ei literar va cunoaşte la început unele varietăŃi locale, în funcŃie de graiurile pe baza cărora s-a întemeiat în diverse regiuni ale Ńării. Intrucât tendinŃa generală a limbii literare este aceea de a reduce şi, în cele din urmă, de a suprima diferenŃele existente în interiorul ei [...], unul dintre cele mai importante procese pe care le cunoaşte limba literară este cel al unificării. […] Unificarea se realizează prin impunerea unuia dintre dialecte (graiuri) la baza limbii literare. Constituindu-se prin intermediul variantei literare a dialectului (graiului) dominant, limba literară […] devenită unică […] trebuie să devină şi unitară [...]. Codificarea limbii literare […] presupune, în mod obligatoriu, intervenŃia conştientă a celor ce se folosesc de ea. […] Adâncirea şi diversificarea culturii, determinate de însăşi dezvoltarea socială a unei naŃiuni, cunosc un reflex nemijlocit în fizionomia limbii literare. Ea se înavuŃeşte cu termeni noi, tinzând

8

totodată să-şi perfecŃioneze mijloacele de epxresie (lingvistică şi stilistică). Procesul duce evident la îmbogăŃirea şi la perfecŃionarea limbii literare, […] la modernizarea ei continuă. Modernizarea limbii literare, indiferent dacă are loc în epoca veche sau în timpurile noastre, se oglindeşte mai cu seamă în sintaxă, în vocabular şi în formarea cuvintelor. In fonetică şi morfologie, modernizarea se face, de fapt, prin unificare, şi anume prin eliminarea diverselor norme regionale în favoarea unei norme unice.“

I. GheŃie et. alli, Istoria limbii române literare. Epoca veche, 1997, p. 36-37.

5. Baza dialectală a limbii literare

“[…] de regulă, la baza limbii literare se află un dialect sau un grai […] care din diverse motive îşi asigură o poziŃie dominantă în raport cu celelalte. Limba literară nu coincide niciodată cu dialectul aflat la baza ei […] fiind o limbă comună, o koiné, rezultată din integrarea diverselor varietăŃi teritoriale ale idiomului respectiv. […] limba literară este, în acelaşi timp, expresia unui dialect acceptat ca bază a unificării şi rezultatul colaborării tuturor dialectelor sau cel puŃin a unora dintre ele. […] Un dialect devine limbă literară datorită poziŃiei privilegiate pe care provincia în care se vorbeşte o deŃine în viaŃa economică, politică sau culturală a întregii comunităŃi lingvistice. […] Felul în care se constituie baza dialectală a limbilor literare prezintă unele aspecte semnificative. Unificarea lingvistică nu se produce, de regulă, la nivelul dialectelor, ci la nivelul variantelor scrise ale acestor dialecte, adică la nivelul aşa numitelor variante literare. […] Crearea limbii literare unice implică, aşadar, substituirea variantelor literare regionale prin varianta corespunzătoare a dialectului dominant.“

I.GheŃie et. alli, Istoria limbii române literare. Epoca veche, 1997, p. 38-39. Cei mai mulŃi cercetători, între care Mozes Gaster, Al. Philippide, Petre V. Haneş, Al. Rosetti, G. Ivănescu, Iorgu Iordan, E. Petrovici, I. GheŃie, Şt. Munteanu, Vasile D. łâra au recunoscut existenŃa «dialectelor literare româneşti». Reproducem opiniile lui G. Ivănescu legate de această problemă. “Limba literară veche nu era perfect unitară, […] ea avea diferenŃieri dialectale […] în acea epocă nu exista la scriitori o conştiinŃă lingivstică unică şi identică pe tot teritoriul dacoromânesc. […], dimpotrivă existau mai multe conştiinŃe lingvistice, deosebite, dar nu radical, de la o regiune la alta. […] Mă deosebeam (G. Ivănescu, nn.) de cercetători ca Hasdeu, Densusianu şi Rosetti nu prin aceea că am admis existenŃa mai multor dialecte scrise (numai cercetători ca Ibrăileanu, Haneş, Bianu şi Cartojan şi-au imaginat că limba literară era aceeaşi pe tot teritoriul dacoromânesc în epoca veche şi numai acestora trebuie să li se obiecteze că n-au văzut tradiŃiile regionale ale limbii literare vechi), ci prin faptul că nu consideram, ca ei, numai pe unul din aceste dialecte, şi anume pe cel muntean, drept limbă literară, reducându-le pe celelalte la simple graiuri populare ce pătrund în limba literară din neştiinŃa de carte […]. De altfel aşa este şi firesc într-o epocă feudală: să nu existe o limbă literară unică, aceeaşi peste tot teritoriul unei limbi, ci o limbă literară diferenŃiată regional, tot aşa după cum avem o fragmentare din punct de vedere economic şi politic. VariaŃia regională a limbii literare române este chiar mai mare ca în Apus, întrucât la noi existau mai multe state. Acest lucru trebuia să ducă numaidecât la o diferenŃiere a limbii scrise pe Ńări. Şi celelalte limbi literare europene care s-au născut în epoca feudală şi-

9

au început existenŃa prin mai multe dialecte literare. Româna n-ar fi putut să facă excepŃie. […] aceste dialecte literare există din secolul al XV-lea sau al XVI-lea până în secolul al XIX-lea, când se ajunge la o limbă literară unitară, aproximativ cea de azi. […] dialectul literar moldovenesc nu se poate separa net de dialectul literar ardelean şi de cel literar bănăŃean, decât prin fapte de vocabular; din punct de vedere al fonetismelor, morfomelor şi chiar al sintaxei, toate aceste dialecte alcătuiesc o unitate […] dialectul rotacizant nu poate fi încadrat în dialectul literar ardelenesc – moldovenesc, pe care-l putem numi nordic, în opoziŃie cu cel muntenesc, pe care-l putem numi sudic […] dialectul literar rotacizant e o altă realitate, şi ca timp şi ca material şi trebuie distins de celellate dialecte literare. […] SituaŃia dialectelor literare pe care am descris-o aici, nu este valabilă pentru toată perioada de existenŃă a limbii vechi. Ea este valabilă numai pentru secolele al XVI-lea şi al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. De pe la mijlocul secolului al XVIII-lea se produce o mare uniformizare din punct de vedere fonetic, în favoarea dialectului muntean […]“

G. Ivănescu, Istoria limbii române, 1980, p. 567-569.

6. Problema periodizării istoriei limbii române literare

Periodizarea “trebuie să cuprindă principalele momente ale procesului de unificare şi modernizare“. Există două mari epoci în evoluŃia limbii române de cultură : epoca veche (1532-1780) şi epoca modernă (1780-1960). Adoptăm concepŃia autorilor tratatului academic de istorie a limbii literare coordonat de I. GheŃie. “Epoca veche se împarte în două perioade :

1. perioada cuprinsă între 1532 şi 1640 delimitează faza formării variantelor teritoriale ale limbii române literare; 2. perioada cuprinsă între 1640 şi 1780 se caracterizează prin consolidarea acestor variante, prin influenŃele reciproce dintre ele şi prin realizarea celei dintâi unificări a românei literare.

Epoca modernă numără trei perioade : 1. între 1780 şi 1836 se constată o perioadă de diversificare lingvistică, la capătul căreia unitatea câştigată în veacul precedent este în mare măsură pierdută; 2. între 1836 şi 1881 se plasează faza de constituire a principalelor norme ale limbii literare unice de astăzi; 3. între 1881 şi 1960 are loc definitivarea în amănunt a normelor limbii române literare.

Epoca modernă continuă după 1960 cu o perioadă căreia putem să-i spunem contemporană, caracterizată prin păstrarea şi consolidarea unităŃii câştigate şi, totodată printr-o tot mai intensă difuzare a normelor literare în graiuri.”

(I. GheŃie et. alii, Istoria limbii române literare. Epoca veche, 1997, p. 52-53).

10

Teme

1. ComparaŃi diferitele definiŃii ale limbii literare şi stabiliŃi care sunt trăsăturile esenŃiale ale acestei variante a limbii române.

2. Ce înŃelegeŃi prin noŃiunea de normă a limbii ? 3. Ce sunt normele literare şi cum se constituie ele? 4. Se poate stabili o relaŃie între norma limbii, în general, şi norma limbii literare?

ArgumentaŃi. 5. ArgumentaŃi că limba literară este o categorie istorică. 6. Care sunt factorii care influenŃează evoluŃia limbii literare? 7. Cum se realizează caracterul unic şi unitar al limbii literare? 8. Ce factor este determinant în perfecŃionarea limbii literare? 9. ExplicaŃi în ce constă modernizarea la fiecare din nivelurile limbii literare. 10. Cum ia naştere o limbă literară? 11. Ce criterii trebuie să stea la baza periodizării limbii literare? 12. PrecizaŃi care sunt variantele literare din epoca veche şi care este raportul între

acestea şi graiurile populare. EXTRAS MATERIAL BIBLIOGRAFIC Ursu, N.A., Ursu, Despina, Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-

1860), I Studiu lingvistic şi de istorie culturală, Ed. Cronica, Iaşi, 2004, p.7 -11.

„1.1. Cultura literară românească a apărut relativ tîrziu, în secolul al XVI-lea, sub influenŃa nemijlocită a culturii slavone, în condiŃiile în care slavona era limba cultului creştin de rit bizantin al bisericii românilor şi limba administraŃiei celor două principate româneşti, Moldova şi łara Românească, întemeiate în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Creată după creştinarea slavilor, în secolul al X-lea, şi dezvoltată în diferite centre culturale şi administrative slave prin traduceri din greceşte şi latineşte şi prin uzul ei în biserică, în învăŃămînt şi în administraŃie, limba slavonă a îndeplinit în cultura românească un rol oarecum similar cu cel avut de limba latină în cultura popoarelor din centrul şi vestul Europei. Multe noŃiuni din diferite domenii ale culturii (teologie, filozofie, drept, istorie, ştiinŃe) sau privitoare la organizarea socială şi administraŃie au fost cunoscute de intelectualii români ai vremii prin intermediul culturii slavone, iar numeroasele traduceri din slavoneşte făcute în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea au contribuit în mare măsură, prin împrumuturi lexicale şi frazeologice, la crearea şi dezvoltarea limbii române literare. În slavoneşte au fost scrise primele cronici ale Moldovei şi łării Româneşti, controversatele ÎnvăŃături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie şi alte texte cu caracter mai mult sau mai puŃin original.

Spre mijlocul secolului al XVII-lea interesul societăŃii româneşti pentru limba şi cultura slavonă a început să scadă, datorită faptului stînjenitor în viaŃa socială că slavona, neînŃeleasă de majoritatea populaŃiei lipsită de cultură, era tot mai puŃin cunoscută şi de mica intelectualitate din rîndul clerului şi al administraŃiei. O undă tîrzie a Renaşterii începuse să adie şi în spiritualitatea românească. Se intensifică acŃiunea de înlocuire a slavonei cu limba română în cancelariile domneşti din łara Românească şi Moldova, concomitent se traduc în româneşte şi se publică pravilele necesare administraŃiei, se

11

înmulŃesc traducerile cărŃilor de învăŃătură şi educaŃie religioasă, iar în a doua jumătate a secolului al XVII-lea se reia de către mitropolitul Dosoftei al Moldovei acŃiunea de tradu-cere în limba română a cărŃilor de cult, care fusese iniŃiată în secolul al XVI-lea, sub influenŃa Reformei1, dar practic respinsă atunci de biserica ortodoxă românească, din prudenŃă religioasă şi, mai ales, politică. În scrisoarea din 15 august 1679 adresată patriarhului Ioachim al Moscovei, mitropolitul Dosoftei îşi motiva astfel cererea de a-i trimite o tipografie: „să ne trimiŃi tipografie să ne facem cărŃi, ce le-am tradus în limba românească din cea grecească şi slavonească, căci la noi a dispărut învăŃătura de carte şi sînt puŃini care înŃeleg limba cărturarilor”2. O afirmaŃie similară se află şi în prefaŃa mitropolitului Teodosie al łării Româneşti la Liturghie (Bucureşti, 1680), unde el arată că a tradus în româneşte doar tipicul slujbei, pentru ca preoŃii, cei mai mulŃi fără cultura corespunzătoare, „măcar cît de puŃin ar şti, să să povăŃuiască de a putea cunoaşte şi a sluji”, după ce, în cîteva fraze emoŃionante, tînguise astfel starea în care se afla cultura naŃională în acel moment: „Şi mai vîrtos aceasta şi den neînvăŃătură, şi den neînŃelegerea limbii pogoară, care noao jalnic şi plînguros lucru este într-atîta micşorare şi călcare rodului nostru cestui rumânesc, carele odată şi el numărat între puternicile neamuri şi între tarii oameni să număra, iară acum atîta de supus şi de ocărît este, cît nice învăŃătură, nice ştiinŃă, nice armă, nice legi, nici nice un obicei întru tot rodul care să pomeneşte astăzi rumân nu este, ce [ca] neşte nemernici şi orbi într-un obor învîrtindu-se şi înfăşurîndu-se, de la streini şi de la var-vari, doară şi de la vrăjmaşii rodului nostru cer şi să împrumutează, şi de carte, şi de limbă, şi de învăŃătură. O, grea şi duroasă întîmplare!”3.

Paralel cu această scădere a influenŃei slavone, în cultura literară românească se manifestă, începînd de prin anii 1640-1650, influenŃa culturii greceşti. Alături de slavonă şi latină, în academia domnească înfiinŃată de Vasile Lupu la Iaşi şi în cea înfiinŃată de Matei Basarab la Tîrgovişte se studia şi limba greacă, iar cîŃiva cărturari din Moldova, din łara Românească şi din Transilvania traduc din greceşte, în jurul anului 1650 şi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, unele lucrări deosebit de importante. Eustratie logofătul traduce Cartea românească de învăŃătură de la pravilele împărăteşti (Iaşi, 1646); Daniil Panonea-nul Îndereptarea legii (Tîrgovişte, 1652); Nicolae Spătarul (Milescu) Istoriile lui Herodot4, Mîntuirea păcătoşilor a lui Agapie Landos5, Apologia contra lui Mahomed a împăratului bizantin Ioan Cantacuzino6 şi Vechiul Testament, traducere care, revizuită întîi în Moldova, de

1 Vezi Ion GheŃie şi Alexandru Mareş, De cînd se scrie româneşte?, Bucureşti, 2001, p. 147-150. 2 Vezi Silviu Dragomir, ContribuŃii privitoare la relaŃiile bisericii româneşti cu Rusia în veacul XVII, în „Analele Academiei Române. Memoriile SecŃiunii istorice”, seria II, tomul XXXIV, 1911-1912, p. 1191-1912; sublinierea noastră. 3 Vezi Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche, tomul I, Bucureşti, 1903, p. 234. 4 Vezi Herodot, Istorii, ediŃie îngrijită de Liviu Onu şi Lucia Şapcaliu. PrefaŃă, studiu introductiv, note, glosar de Liviu Onu. Indice de Lucia Şapcaliu, Bucureşti, 1984, şi N.A. Ursu, Traducerea Istoriilor lui Herodot atribuită lui Hicolae Spătarul (Milescu) a fost remaniată de traducătorul cronografului numit „tip Danovici”, în volumul autorului, ContribuŃii la istoria culturii româneşti în secolul al XVII-lea. Studii filologice, Iaşi, 2003, p. 223-278. 5 Vezi N.A. Ursu, Nicolae Spătarul (Milescu), traducător al Mîntuirii păcătoşilor a lui Agapie Landos, în „Studii şi cercetări lingvistice”, XLIV, 1993, nr. 5, p. 417-432 (I), nr. 6, p. 489-502 (II), şi XLV, 1994, nr. 3-4, p. 173-186 (III), reprodus în volumul ContribuŃii..., citat la nota 4, p. 279-341. 6 Vezi N.A. Ursu, Încă o traducere necunoscută a lui Nicolae Spătarul (Milescu): Apologia contra lui Mahomed a împăratului bizantin Ioan Cantacuzino, în „Cronica”, XXXIV, 1999, nr. 9, p. 11, reprodus în volumul ContribuŃii..., citat la nota 4, p. 342-353.

12

Dosoftei şi colaboratorii lui7, apoi în łara Românească, de fraŃii Radu şi Şerban Greceanu, a fost editată în Biblia de la Bucureşti (1688); Dosoftei traduce ViaŃa şi petrecerea svinŃilor (Iaşi, 1682-1686) „de pre greceşte şi elineşte din 12 Mineie a svintei beserici şi din cărŃile visteriului besericii” şi, după toate probabilităŃile, cronograful numit „tip Danovici”, adică cronograful lui Matei Kigalas, emendat cu informaŃii extrase din cronograful mai vechi al lui Dorotei de Monemvasia, din care o bună parte a fost tradusă de preotul Vasile Grid de la biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului8.

InfluenŃa greacă asupra culturii şi a limbii române literare se amplifică în secolul al XVIII-lea, îndeosebi prin activitatea celor două colegii (academii) greceşti de la Bucureşti şi Iaşi, frecventate şi de numeroşi tineri români, atingînd nivelul de maximă intensitate între anii 1770-1820. Deşi au întîrziat cu peste o sută de ani procesul de emancipare a culturii şi a limbii române literare început în secolul al XVII-lea, efectele acestei puternice influenŃe asupra dezvoltării culturii româneşti au fost totuşi benefice. Prin intermediul în-văŃămîntului şi al numeroaselor şi variatelor cărŃi greceşti difuzate atunci în łara Românească şi în Moldova (cronografe, istorii universale, geografii universale, cărŃi populare, scrieri literare şi de educaŃie religioasă, coduri juridice, tratate de teologie, de filozofie sau de retorică, scrieri de educaŃie civică, manuale şcolare şi altele), dintre care multe sînt traduceri ale operelor unor autori italieni, francezi, spanioli, englezi sau germani, orizontul cultural al intelectualilor români din acea perioadă de bilingvism greco-român a fost în mod considerabil lărgit, iar faptul că o parte dintre scrierile respective s-au tradus atunci în româneşte a constituit, după cum vom vedea, o contribuŃie importantă la dezvoltarea limbii române literare. Multe neologisme de provenienŃă latino-romanică au pătruns în limba română prin intermediul limbii neogreceşti, iar datorită formaŃiei culturale greceşti a traducătorilor, chiar şi în traducerile făcute atunci în Moldova şi łara Românească din limbile franceză, italiană sau rusă predomină vocabularul de provenienŃă neogreacă9.

Încă din secolul al XVII-lea, mulŃi intelectuali români din Principate au manifestat un deosebit interes pentru limba şi cultura latină, cu care luau contact prin studiile făcute în şcoli din Polonia, Transilvania sau Italia, de la Constantinopol sau Kiev, în cele care au funcŃionat temporar la Iaşi şi la Tîrgovişte, ori prin dascăli particulari, în unele case boiereşti. Interesul pentru limba şi cultura latină continuă în secolul al XVIII-lea, paralel cu intensificarea influenŃei limbii şi culturii greceşti şi cu contactul, incipient atunci, cu limbile italiană şi franceză, amplificîndu-se în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi mai tîrziu.

7 Vezi N.A. Ursu, Noi informaŃii privitoare la manuscrisul autograf şi la textul revizuit al Vechiului Testament tradus de Nicolae Milescu, în „Limba română”, XXXVII, 1988, nr. 5, p. 445-448 (I), nr. 6, p. 521-534 (II), şi XXXVIII, 1989, nr. 1, p. 31-46 (III), nr. 2, p. 107-121 (IV), nr. 5, p. 463-470 (V), reprodus în volumul ContribuŃii..., citat la nota 4, p. 354-449. 8 Vezi N.A. Ursu, Traducerea cronografului numit „tip Danovici” poate fi o lucrare de tinereŃe a lui Dosoftei, în volumul ContribuŃii..., citat la nota 4, p. 134-222, şi Doru Mihăescu, ObservaŃii asupra versiunilor româneşti ale cronografului lui Dorotei al Monemvasiei, în „Revista de istorie şi teorie literară”, XXXIX, 1991, nr. 3-4, p. 259-282. 9 Vezi Ladislas Gáldi, Les mots d’origine neo-grecque en roumain à l’epoque des phanariotes, Budapest, 1939, iar pentru începuturile influenŃei franceze asupra culturii şi limbii române literare exercitate în łara Românească şi în Moldova prin intermediul grecilor şi al culturii greceşti, vezi Pompiliu Eliade, De l’influence française sur l’esprit publique en Roumanie, Paris, 1898, tradusă în româneşte de Aurelia CreŃia, cu prefaŃă şi note de Alexandru DuŃu, Bucureşti, 1982, şi alte lucrări de mai tîrziu menŃionate de A.D. în notele traducerii. Cf. şi Ana Goldiş Poalelungi, L’influence du français sur le roumain. (Vocabulaire et syntaxe), Dijon, 1973, precum şi studiile citate la notele 26, 27, 29, 30.

13

De mai mică intensitate au fost influenŃele turcă şi rusă, exercitate îndeosebi prin intermediul administraŃiei, în łara Românească şi Moldova, paralel cu influenŃa slavonă şi cea neogreacă. Efectele lor asupra culturii şi limbii române literare au fost minime şi caduce, termenii de provenienŃă turcă sau rusă care denumeau noŃiunile respective ieşind repede din uz.

Sub aceleaşi influenŃe slavonă şi greacă s-a dezvoltat vechea cultură românească şi în Transilvania şi Banat. Acolo însă românii aveau posibilitatea să studieze şi în gimnaziile sau colegiile germane sau maghiare, unde se familiarizau şi cu limba şi cultura latină. Unii dintre intelectualii români cunoscuŃi care în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au fost dascăli în case particulare, în mănăstiri sau în unele centre eparhiale din łara Românească şi Moldova erau originari din Transilvania ori din Banat şi studiaseră în şcolile germane şi maghiare de acolo ».

CAPITOLUL II

ContribuŃia literaturii religioase la dezvoltarea limbii române literare

Studiul vechii române literare se face pe baza monumentelor de limbă scrisă rămase

din veacurile anterioare. Încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, când s-au descoperit textele rotacizante, s-a pus problema cauzelor care au determinat folosirea limbii române în scrierile oficiale şi în biserică. În urma discuŃiilor purtate, se pot distinge următoarele poziŃii fundamentale:

1. românii au început să scrie în limba lor datorită unor factori externi – influenŃa unor curente culturale străine (bogumilismul, husitismul, luteranismul şi calvinismul, catolicismul);

2. începuturile scrisului românesc trebuie puse pe seama unor factori social-politici şi culturali interni – necesităŃi didactico-religioase (preoŃii neştiind slavoneşte, trebuiau să înveŃe după manuale bilingve slavo-române);

3. redactarea celor dintâi texte româneşti s-ar datora interacŃiunii factorilor interni şi externi, cu predominarea celor dintâi.

Primele scrieri în limba română sunt textele rotacizante (sec. XVI), traduceri de cărŃi religioase, care l-au obligat pe traducător să adapteze limba română vorbită la forme şi tipare noi, prin care exprimarea dobândea un carater mai artificial (semn modest al prelucrării literare). Ele reprezintă faza iniŃială a limbii literare, limitată, arhaică şi săracă în mijloace de exprimare literară propriu-zisă.

Actul de traducere a cărŃilor religioase în limba română în Transilvania se explică prin poziŃia mai şubredă a slavonei în această zonă (era întrebuinŃată doar în bisericile românilor ortodocşi, care, după mărturiile traducătorilor, ajunseseră s-o cunoască foarte puŃin), dar şi pătrunderii în Transilvania a ideilor general europene de utilizare a limbilor naŃionale în scris (reforma protestantă fusese acceptată de oficialităŃile transilvănene, iar clericii luterani şi calvini desfăşurau o aprigă propagandă printre transilvăneni, menită să facă prozeliŃi; în acest scop ei au încuviinŃat şi sprijinit direct traducerea cărŃilor bisericeşti în limba română). Manuscrisele ajunse pănă la noi sunt copii ale unor texte originale

14

pierdute, care nu pot fi datate şi localizate corespunzător – probabil din prima jumătate a secolului al XVI-lea, în partea de nord a teritoriului daco-român unde era răspândit rotacismul.

Dar cele mai importante monumente de limbă literară din secolul al XVI-lea sunt însă cărŃile bisericeşti tipărite în sudul Transilvaniei, prin strădania diaconului Coresi, tipograf priceput venit din Târgovişte, care în decursul a aproape 20 de ani (1558-1581) tipăreşte 11 cărŃi religioase în limba română. Aceste traduceri s-au bucurat de o circulaŃie largă, contribuind la consolidarea limbii române literare. În 1582 se tipărea la Orăştie, de către fiul lui Coresi, Şerban, Palia. Astfel, încă din secolul al XVI-lea se creează aici o tradiŃie culturală care nu va mai fi întreruptă până în vremea noastră. ParticularităŃile de limbă ale acestor cărŃi pot fi localizate în zona care începe cu Braşovul şi se continuă spre vest, până în Banat şi Crişana. Zestrea lăsată de traducătorii coresieni va fi îmbogăŃită apoi prin contribuŃii care vin din provinciile istorice româneşti. Varlaam şi Dosoftei în Moldova, Simion Ştefan în Transilvania şi traducătorii Bibliei de la Bucureşti (1866) sunt piscurile literaturii religioase din sec. al XVII-lea.

GraniŃele dintre provinciile istorice româneşti nu împiedică circulaŃia, dintr-o parte în alta a CarpaŃilor, a cărŃilor româneşti, păstrând şi consolidând legăturile între cei de un neam. Manuscrisele rotacizante se găseau, la un moment dat, toate în Moldova, de unde şi-au primit şi numele sub care le cunoaştem astăzi: Codicele VoroneŃean, Psaltirea VoroneŃeană, Psaltirea Scheiană şi Psaltirea Hurmuzachi. PuŃinele exemplare din traducerile coresiene, ajunse până la noi, au fost colectate de pe tot teritoriul românesc. Cazania lui Varlaam, cu cele aproximativ cincisprezece tipăriri ale ei, s-a bucurat de o circulaŃie neobişnuită în Transilvania, unde va fi fost trimisă, de la Iaşi, în vederea combaterii ideilor reformatoare.

Se confirmă astfel punctul de vedere asupra originilor limbii române literare al profesorului ieşean Alexandru Philippide, care susŃinea că fiecare carte nouă se inspiră din traducerile anterioare, indiferent de zona geografică din care provin. Cel mai elocvent exemplu îl constituie traducerea integrală a Bibliei în limba română. asupra originilor limbii române literare „În 1688, „cu porunca domnitorului” Şerban Cantacuzino şi „cu îndemînarea dumnealui Constantin Brîncoveanul, marele logofăt”, apare, la Bucureşti, prima traducere integrală, în limba română, „după limba elinescă”, a Bibliei. Acestă traducere a fost efectuată de fraŃii Şerban şi Radu Greceanu, cu concursul mai multor cărturari (Dosithei, patriarhul Ierusalimului, Gherman de Niş, episcopul Huşilor). Traducătorii au folosit, probabil, textul manuscris al traducerii lui Nicolae Milescu, precum şi principalele versiuni anterioare ale diferitelor părŃi ale Bibliei (Palia de la Orăştie, unele tipărituri ale lui Coresi, Noul Testament al lui Simeon Ştefan, Psaltirea în proză a lui Dosoftei, precum şi Evanghelia şi Apostolul tipărite la Bucureşti în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino). Biblia de la Bucureşti este un monument important al literaturii noastre vechi şi reprezintă o sinteză a eforturilor anterioare ale cărturarilor români pentru introducerea limbii române ca limbă oficială a cultului religios.

În patrimoniul spiritual al fiecărei naŃiuni din spaŃiul european, data traducerii Bibliei (cea mai mare şi mai importantă traducere a Evului Mediu) este un eveniment care marchează întotdeauna abordarea unei trepte culturale superioare. Cercetarea istorica a limbilor literare moderne europene a evidenŃiat, la majoritatea dintre ele, o epoca de început, a traducerilor şi a adaptărilor de texte redactate în limbi de cultură anterioare –limbile «clasice». Primesc denumirea de «clasice», limbile scrise «cultivate ca atare într-un mediu cultural aloglot, din raŃiuni diverse (liturgice, religioase, educaŃionale etc), în mod

15

exclusiv sau în paralel cu o limbă naŃională (populară)» (Munteanu, 1995:5). FuncŃia acestor limbi clasice au îndeplinit-o în culturile din Occident limba latină, iar în cele din Estul şi Sud-Estul Europei - greaca, slavona şi, parŃial, latina. Prin traduceri s-a transmis, din greacă în latină şi slavonă şi de aici în limbile literare moderne, un fond noŃional comun care a condus la realizarea unei adevarate «comunităŃi conceptuale europene» pe deasupra tuturor graniŃelor linvistice, ceea ce asigură astazi «o relativă facilitate a traducerii dintr-o limbă europeană într-alta, în pofida diferenŃelor tipologice, de origine şi de structură gramaticală» (Munteanu, 1995:10). InfluenŃa limbilor «clasice» asupra începuturilor limbilor literare moderne a fost deosebit de importantă, deoarece în actul de traducere din epoca medievală s-a impus metoda literală de traducere, singura îngăduită de necesitatea salvării integrale a sacralităŃii textului tradus. «Această preŃiure a literalismului în traducere, asociată părerii adânc înrădăcinate în conştiinŃa traducătorilor medievali că limbile vernaculare nu pot fi înnobilate decât prin imitarea limbilor scrise autorizate de practica liturgică a condus la aparŃia.unei forme artificiale a limbajului, pe care exegeŃii o descoperă la începutul oricărei limbi de cultură moderne.» (Munteanu,1995 :11).

S-a realizat de către Eugen Munteanu (1995) un studiu textual comparativ al diverselor versiuni româneşti biblice anterioare anului 1688. Cercetătorul pune în evidenŃă existenŃa unui “adevarat idiom de traducere care, în comparaŃie cu limba vorbită de la baza sa, este caracterizat printr-un aspect artificial, rezultat din imitarea strictă a structurilor lingvistice ale originalului grecesc sau slavon (Munteanu,1995:11). Transferul lingvistic prin intermediul căruia româna, ca limbă de cultură în stadiul potenŃial, şi-a asigurat cadrul primar necesar pentru achiziŃiile ulterioare cunoaşte următoarele trei etape principale: -Contactul lingvistic primar şi direct, realizat în actul traducerii, la nivelul textului. Are loc, ca urmare a interferenŃei între două coduri lingvistice, un transfer de substanŃă semantică, lexicalizată în limba română după modelul limbii de contact cultural. Textul rezultat prin traducere este o copie, o reconstituire cu material lexical românesc a structurii textului original. AbsenŃa unor norme literare româneşti ferme la nivel semantic şi sintactic, asociată obişnuinŃei de a exersa activitatea intelectuală în limba de cultură luată ca model, face adesea insesizabil pentru traducător, caracterul artificial al limbii traducerii. -Etapa idiomatizării elementelor lingvistice achiziŃionate prin transfer lingvistic, prin utilizarea de către alŃi cărturari a formelor şi sensurilor obŃinute prin transfer primar; se produce un proces de selecŃie şi de eliminare, în urma căruia o parte din formele adoptate capătă, prin uzaj extins, caracterul unor norme, integrandu-se în procesul de standardizare şi de normare. -Etapa asimilării complete. Structurile semantice şi sintactice de împrumut îşi pierd «amprenta străină», adaptându-se la sistemele semantic, derivativ, morfologic şi sintactic românesc.

16

Temă UrmariŃi evoluŃia normelor limbii literare in textele de mai jos.

CODICELE VORONEłEAN10

(Fragment din capitolul XX din Faptele apostolilor) Întru ura de sămbăte adunară-se ucenicii se frangă pănre, şi Pavel grăia cătră ei că demăreaŃa vrea să iasă, şi tinse cuvăntu pănră la miadză-noapte. Era lumănrarii multe întru comarnicu iuo era aduraŃi. Şi şedea lăngă o dzăbleală un giurelu ce-i era numele Evtih. Acela purtatu cu somnu adăncatu, şi grăindu Pavelu de multe, plecă-se giurele de somnu şi cădzu din comarnicu dinr-al treile podu giosu. Deaci luară elu mortu.

Pagini de limbă şi literatură română veche. Texte alese, prefaŃă şi note de Boris Cazacu [Bucureşti, 1964], p. 32-33

CORESI „Diaconul CORESI, originar din Tîrgovişte, are meritul de a fi pus sub tipar, la

Braşov, primele cărŃi româneşti : Întrebarea creştinească (Catehismul luteran),1559; Evengheliarul (Tetraevanghelul), 1561; Lucrul apostolesc (Apostolul),1563; Evanghelie cu tîlc (Cazania I), 1564; Molitvenicul, 1564; Psaltirea, 1570; Liturghierul, 1570; Psaltirea slavo-romînă (textul slav alternând cu textul românesc), 1577; Pravila, 1570-1580; Evanghelia cu învăŃătura (Cazania a II-a), 1581.

Originile limbii române literare sunt legate de activitatea de tipograf a lui Coresi şi a colaboratorilor săi.

Pornind de la textele rotacizante din nordul Ardealului,a căror limbă o supune unei serii de modificări în sensul adaptării lor la graiul vorbit în sudul Ardealului şi nordul Munteniei, Coresi contribuie la impunerea acestui grai la baza limbii române literare“.

Pagini de limbă şi literatură română veche. Texte alese, prefaŃă şi note de Boris Cazacu [Bucureşti, 1964], p.41

LUCRUL APOSTOLESC (1563)11 [Fragment din cap.XX din Faptele apostolilor]

Întru una de sămbete adunară-se ucenicii a frănge păine. Pavel grăi cătr-ănşii: vreare-aş să es de demăneaŃă să tinz cuvănt12 pănă în miază-noapte. Era lumănări multe în gorniŃă unde eram adunaŃi. Ce şedea un june în nume Evtih lăngă ocnă. Somnuros cu somnu adăncat. Grăia Pavel de multe, plecă-se de somn şi căzu dela al treilea acoperimănt

10 Acest manuscris, descoperit în anul 1871, la mănăstirea VoroneŃ, reprezintă o traducere din slavă; el conŃine în afară de Faptele apostolilor, trei epistole (una a lui Iacob şi două ale lui Petru). I s-a atribuit denumirea de Codice (deoarece reuneşte mai multe texte) VoroneŃean (după locul unde a fost găsit). 11 Lucrul apostolesc (Apostolul sau Praxiul), apărut la Braşov în 1563, este cea de a treia tipăritură romînească (dintre acelea care se cunosc pînă astăzi) a lui Coresi şi cuprinde „Fapte apostolilor” şi „Epistolele”. Textul lui Coresi a avut probabil, la bază, o traducere efectuată în nordul Ardealului -Maramureş. 12 Să tinz cuvănt = să prelungesc cuvîntarea.

17

jos, şi-l luară el mort. Deştinse Pavel, căzu sprinsul13 şi-l cuprinse el, zise: nu voroviŃi că sufletul lui întru el iaste. Aşezară-se şi frănse păine şi-îmbucă pănă la destul14, besedui pănă la zori.Aşa eşi,aduse feciorul viu şi măngăiară-se nu puŃin.

E15 noi vinem în corabie vănslămu-ne întru Asson,de aciia vru să ia Pavel aşa amu era zis vrea însuşi pedestru a merge.Ce ca fum întru As<so>nea luo el vinem în Mitilin.

Pagini de limbă şi literatură română veche. Texte alese, prefaŃă şi note de Boris Cazacu [Bucureşti, 1964], p.44-45.

SIMION ŞTEFAN (?-1656) „Contemporan cu Varlaam, SIMION ŞTEFAN, mitropolit al Ardealului între anii 1643-1656, este cel dintîi cărturar român preocupat de necesitatea creării unei limbi literare unice. Activitatea lui Simion Ştefan este legată de tipărirea la Bălgrad (Alba-Iulia) a Noului Testament (1648) şi a Psaltirei (1651). Împrejurările în care s-a tradus şi tipărit Noul Testament sunt precizate, de Simoin Ştefan, în dedicaŃia către Gheorghe RakoŃi, craiul Ardealului, şi în “predoslovia cătră cetitori”. Textul reprezintă prima traducere integrală a Noului Testament în limba română şi are ca model nu numai versiunea slavă, ci şi cea latină şi originalul grecesc. Prin străduinŃa ca textul traducerii să fie cât mai accesibil românilor de pretutindeni şi prin părerile referitoare la problemele limbii (însemnătatea valorii circulatorii a cuvintelor, necesitatea introducerii neologismelor) din prefaŃa către cititori, Simion Ştefan se situează, în cultura română, printre promotorii preocupărilor pe care astăzi le denumim – cu un termen consacrat – de “cultivare” a limbii.”

Pagini de limbă şi literatură română veche. Texte alese, prefaŃă şi note de Boris Cazacu [Bucureşti, 1964], p.71.

[Fragment din cap. XX din Faptele apostolilor]

Iară în zuoa de întîiu a săptămînii adunăndu-să ucenicii să frîngă pîine, Pavel propoveduiea, vrănd să iasă a doao zi, înlungi cuvîntul pînă la miadză-noapte. Şi era făclii multe în cerdac unde era strînşi. Iară şăzînd un voinic tinăr anume Evtih într-o fereastră, îngreuieat de somnu, povestind Pavel multă vreme, cebăluit de somnu, cădzu den al treile rînd de casă gios, şi-l luară mort. Iară Pavel pogorînd să plecă spre el, şi îmbrăŃişîndu-l pre el zise, nu gîlcevireŃi: că sufletul lui într-însul iaste. Iară suindu-să frînse pîine şi gustă, şi destul vorovind cu ei pănă în zuo, şi aşa să duse. Şi adusără pre fecior viu, şi să mîngăiară foarte. Iară noi suind în corabie mersem în Asson, de colo să luom pre Pavel, că aşa ne poruncise, că el va merge pre pămînt pedestru. Iară cum să aduna cu noi în Asson, luîndu-l pre el venim în Militin.

Pagini de limbă şi literatură română veche. Texte alese, prefaŃă şi note de Boris Cazacu [Bucureşti, 1964], p.75-76

13 Peste dînsul; compus din prepoziŃia spre + pronumele ins. 14 Pănă la destul = pînă la săturare. 15 Şi (din conjuncŃia latină et).

18

BIBLIA DE LA BUCUREŞTI (1688) „În 1688, „cu porunca domnitorului” Şerban Cantacuzino şi „cu îndemînarea dumnealui Constantin Brîncoveanul, marele logofăt”, apare, la Bucureşti, prima traducere integrală, în limba română, „după limba elinescă”, a Bibliei. Acestă traducere a fost efectuată de fraŃii Şerban şi Radu Greceanu, cu concursul mai multor cărturari (Dosithei, patriarhul Ierusalimului, Gherman de Niş, episcopul Huşilor). Traducătorii au folosit, probabil, textul manuscris al traducerii lui Nicolae Milescu, precum şi principalele versiuni anterioare ale diferitelor părŃi ale Bibliei (Palia de la Orăştie, unele tipărituri ale lui Coresi, Noul Testament al lui Simeon Ştefan, Psaltirea în proză a lui Dosoftei, precum şi Evanghelia şi Apostolul tipărite la Bucureşti în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino), Biblia de la Bucureşti este un monument important al literaturii noastre vechi şi reprezintă o sinteză a eforturilor anterioare ale cărturarilor români pentru introducerea limbii române ca limbă oficială a cultului religios. Datorită prestigiului şi largii răspândiri de care s-a bucurat acestă traducere în toate Ńinuturile româneşti, ea a contribuit la consolidarea variantei munteneşti a exprimării literare – ale cărei baze fuseseră puse prin tipăriturile lui Coresi.”

Pagini de limbă şi literatură română veche. Texte alese, prefaŃă şi note de Boris Cazacu [Bucureşti, 1964], p.92. Fragment din cap. XX din Faptele apostolilor] Iară într-una de sîmbete adunaŃi fiind ucenicii, a frînge pîine, Pavel să priciiea cu ei vrînd să iasă a doa zi, şi îndelungă cuvîntul pînă la amiază noapte. Şi era făclii cîteva în foişorul unde era adunaŃi. Iară şăzînd oare carele tinerel pre nume Evith la ferestră, împreunîndu-se cu adînc somn povestind lui Pavel, în multă vreme biruindu-se de somn, căzu den a treia straşină jos şi se ridică mort. Şi pogorîndu-se Pavel căzu preste el, şi îmbrăŃeşîndu-l zise nu vă tulburaŃi pentru că sufletul lui întru el iaste. Şi suindu-se şi frîngînd pîine şi gustînd şi oare cîte vorovind pînă la zio, aşa au ieşit. Şi aduseră pre copil viu şi s-au mîngăiat nu puŃin. Iară noi venind la corabie am mers la Asso<n>, de acolo vrînd ca să luom pre Pavel pentru că aşa era rînduit, vrînd el să meargă pedestru. Şi deacă s-au împreunat cu noi la Asoon, luîndu-l pre el, am venit la Mitelini.


CAPITOLUL III

CONTRIBUłIA CRONICARILOR LA DEZVOLTAREA LIMBII LITERARE

Literatura cronicărească s-a dezvoltat în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea,

contribuind la eliberarea limbii de cultură de canoanele străine impuse de literatura de traduceri religioase şi la orientarea spre limba vorbită. Cea mai importantă contribuŃie a cronicarilor rămâne însă cizelarea limbii în sensul îmbogăŃirii ei cu elementele necesare artei. „Nu ne gândim, când vorbim de cronici, la opere literare în sensul obişnuit al

19

cuvântului. În epoca în care îşi scria cronica marele vornic Grigore Ureche (a ocupat această înaltă dregătorie între anii 1642 – 1647) – Anglia fusese cutremurată de geniul lui Shakespeare şi Cervantes înflorise surâsul amar în Spania. În Italia, cu aproape trei veacuri înaintea acestora, reprezentanŃii celui mai strălucit secol de literatură italiană, il trecento, Dante, Petrarca, Bocaccio, îmbogăŃiseră patrimoniul culturii universale cu opere fără moarte. Perioada de creaŃie a marilor noştri cronicari corespunde epocii de înflorire a clasicismului francez şi sfârşeşte în plin iluminism. Cronicarii români vin, prin urmare, după un glorios trecut de literatură europeană. Împrejurările n-au fost favorabile, în acest colŃ de lume, dezvoltării artelor. În condiŃii cu totul deosebite de cele din occident, învingând greutăŃi mari, aceşti cărturari scriu primele pagini ale literaturii române, foarte modeste sub aspectul realizării artistice.“(Andriescu 1977 :10).

FONETICA. Principala piedică în studierea nivelului fonetic din cronici, o constituie

faptul că ele s-au transmis într-o serie de copii făcute, de multe ori, de copişti fără mare pricepere, care au modificat, după bunul lor plac, limba cronicarilor. Deşi continuau tradiŃia începută cu traducerile de literatură religioasă, se remarcă efortul cronicarilor de a scăpa de unele fonetisme strident regionale. Dintre particularităŃile fonetice moldoveneşti comune tuturor cronicarilor moldoveni amintim :

-velarizarea vocalei e (care se transformă în ă) în poziŃie accentuată şi neaccentuată precedate de sunetele Ń ,s, r şi de sunete labiale : fugisă, nemŃăscu, sămeŃi, primăscu, părechi ş.a. În această situaŃie se află şi e din diftongul ea : tocmală, lovască, sara, ivală.

-conservarea africatelor dz şi gi, prezente în graiul moldovenesc şi astăzi: astădzi, dzice, agiunsu, pregiur, agiunge, gios, giuca.

- palatalizarea labialelor, fenomen general în graiul moldovenesc, este reflectată în textele vechi în mică măsură. Cazuri de palatalizare conŃin în primul rând cuvintele care au un f +i, transformat în hi (h’), îndeosebi în formele verbului a fi (să hie), apoi în cuvinte ca hier, hiară. AlternanŃa între formele cu h şi cele cu f se întâlneşte la toŃi cronicarii moldoveni. Celelalte labiale apar nealterate, aproape peste tot, la cronicarii moldoveni.

Cronicarii munteni nu oferă un material de fapte fonetice pre bogat. ReŃine atenŃia : -înmuierea consoanei ş urmată de o vocală paşia, copilaşiul, vicleşiu ; - eliziunea vocalei e din prepoziŃiile de, pe, când cuvântul următor începe cu vocala a :

d-acela. Pentru câ urmărim reliefarea rolului cronicarilor în făurirea unei limbi literare

artistice româneşti, este necesar să reŃinem utilizarea elementelor fonetice populare sau dialectale cu scopul de a caracteriza personajele, pentru a sublinia anumite stări afective ; la Ion Neculce, de ex., introducerea muntenismelor haoilio, taică în fraza rostită de doamna de origine brâncovenă a domnului moldovean mazilit, Constantin Duca :„Iară doamna lui, fata Brâncovanului, fiind tânără şi dezmerdată de tată-său, să bocié în gura mare munteneşte : Haoilio, haiolio, că va pune taica pungă dă pungă din Bucureşti pân’în łarigrad şi, dzău, nu ne va lăsa, şi iar ne vom întoarece cu domnia îndărăpt.“

MORFOLOGIE. Nu există deosebiri prea mari la acest nivel de limbă între cronicarii

munteni şi cei moldoveni Vom insista asupra fenomenelor care arată legătura stabilită de cronicari între limba în care îşi scriau operele şi graiurile populare din regiunea natală, într-o vreme când nu exista o limbă literară unitară. OscilaŃiile între diferite forme morfologice

20

indică începutul limpezirii acestei varietăŃi de forme şi parcursul anevois spre limba literară viitoare.

Se întâlnesc fapte morfologice arhaice: -forma originară sor pentru substantivul soră; -pluralele ai, căli, goli, mânu; -articularea pronumelui relativ care (carele); -întrebuinŃarea particulei –şi pentru întărirea pronumelor şi adverbelor: acestaşi,

careşi, loruşi, încăşi, cândvaşi, oareşceş, sineşi, câŃivaşi; -răspândirea mai largă a infinitivului, întrebuinŃat şi în situaŃii când nu mai apare

astăzi; -condiŃionalul de tipul: vre fi stătut, vre rămâne; -conjunctivul perfect al verbului a fi diferenŃiat după persoane: să fie fost pentru să fi

fost. Fapte morfologice cu mare rezistenŃă şi astăzi în graiurile populare: -dativul analitic construit cu prepoziŃia la: la vizirul pentru vizirului; -întrebuinŃarea sigularului în locul pluralului, pentru nume de popoare: turcul

pentru turcii, în special în cronica lui Ion Neculce; -formele verbale iotacizate: auz, văz, scoŃ răspândite atât la cronicarii munteni, cât şi

la cei moldoveni; -prefacerea în e deschis a diftongului -ea accentuat, având drept consecinŃă

terminaŃia –ie, la finala verbelor de conjugarea a IV-a la imperfect, pers. a III-a, şi è în loc de –ea la imperfectul verbelor de conjugarea a II-a şi a III-a: făliè, credè, trimitè, nimeriè, putè, dzicè;

-prezenŃa frecventă, mai ales la cronicarii moldoveni, a mai mult ca perfectul perifrastic, care apare alături de forma simplă devenită mai târziu literară: au fost făcut, au fost ajuns. Formele perifrastice cu gerunziul, nu cu participiul, sunt întrebuinŃate pentru imperfect: „Pre unii ai noştri i-au fost spânzurându câte doi de păr, că au fost umblându pe acele vremi păroşi“(Ureche);

-formele de viitor popular fără v la auxiliar (afereza lui v), foarte frecvente, alături de formele literare:oi vidè;

-prezenŃa în cronici atât a infinitivului lung, cât şi a celui scurt, pendularea între cele două forme trebuie considerată ca o reflectare în scris a fluctuaŃiilor din limba vorbită.

SINTAXA. Este nivelul de limbă unde se trasează linia de hotar între limba operelor

cronicarilor şi limba literaturii de traduceri religioase, fixând două trepte deosebite în evoluŃia românei literare. Marele merit al cronicarilor este acela de a fi orientat limba scrisă în afara modelelor străine după care se traduceau textele religioase, afirmând hotărât influenŃa limbii populare asupra canoanelor vechi, străine; nu lipsesc însă nici influenŃele livreşti, elementele sintactice din latina medievală, limba savantă a Ńărilor catolice apusene. Se disting, la nivel sintactic, două maniere difreite de exprimare atât datorită intenŃiilor, cât şi surselor de la care pornesc autorii acestor scrieri. În vreme ce cronicarii savanŃi (Miron Costin, N.Costin, stolnicul C.Cantacuzino, D.Cantemir) s-au străduit să dea sintaxei româneşti o înfăŃişare deosebită, în care se pot recunoaşte modele străine, sintaxa dobândind astfel un caracter elaborat, livresc, structura sintactica a limbii celorlalŃi cărturari români, mai puŃin erudiŃi (Gr.Ureche, R.Popescu, I.Neculce ş.a.) se identifică, în bună măsură cu sintaxa vorbirii populare.

21

Principala trăsătură a sintaxei cronicarilor savanŃi este preferinŃa pentru o topică nefirească, incompatibilă, adesea, cu ordinea cuvintelor în limba română; cei mai mulŃi cercetători au văzut imitarea unor modele sintactice latine sau greceşti în:

- construcŃiile amplu şi savant alcătuite, cu predicatul situat la sfârşitul propoziŃiei sau al frazei:

�Care toate semnele, în loc bătrânii şi astronomii în łara leşască a mare răutăŃi că sintu acestor Ńări meniia (M:C., Let.),

�iară de tot răsipă acestor hoarde a face n-au putut (M:C., Let.), �care locuri nici un fel de vas a trece nu poate (M:C., Let.); - dislocarea frecventă a determinantului, în propoziŃie sau frază, de determinat: �sângele cât au vărsat acei tirani, creştinescu (C.C., Ist.ł.R.); �mare oarecând [...] a romanilor celor biruitori toată lumea era slava (C.C., Ist.ł.R.); -plasarea complementului direct sau indirect înaintea verbului pe care îl determină: � iară celorlalŃi boieri toate gândurile lui Alexandru vodă au descoperit Constantin

Aseni (M:C., Let.). - fraze greoaie, alcătuite din multe propoziŃii supraîncărcate cu construcŃii

gerunziale sau din propoziŃii cu mai multe construcŃii incidente: �Într-aceia dar vreme şi într-acel an, nemŃilor izbândă asupra turcilor li s-au

întâmplat, cap mare tuturor oştilor nemŃeşti fiind Ludovic, prinŃepul de Baden, fiind Beligradul luat de nemŃi, încă mai denainte în zilile lui Şerban-vodă şi lăsându-să mai jos până la Niş, au luat şi Nişul (C:C., Ist.ł.R.).

„Strădania acestor învăŃaŃi de a se exprima într-o manieră deosebită de cea existentă în cărŃile bisericeşti şi în graiul vorbit merită să fie reŃinută şi apreciată, chiar dacă limba literară de mai târziu n-a respectat calea urmată de cei mai erudiŃi cărturari din epoca veche a culturii noastre.“(Munteanu, łâra 1978:84)

În scrierile cronicarilor mai puŃin erudiŃi întâlnim aproape toate elementele proprii sintaxei populare. Ei preferă:

- frazele scurte, alcătuite din propoziŃii principale, legate între ele mai ales cu ajutorul conjuncŃiilor coordonatoare şi, ce (ci), iar :

�Petru vodă Rareş în al doilea an al domniei sale, rădicat-au oaste mare asupra săcuilor, la Ńara ungurească, şi şi-au împărŃit oastea în 2 pâlcuri şi pre 2 poteci şi-au trcut oastea, şi dacă au întrat la dânşii, în toate părŃile i-au spart şi i-au răsipit, şi oraşele le-au jăcuit, şi pre toŃi i-au supus şi i-au plecat sieşi, şi cu pace s-au întors apoi la scaunul său la Suceava. (G.U. Let.);

�A doua dzi s-au tocmit şi boierii cu Dumitraşco-vodă şi mitropolitul, şi au făcut toŃi scrisori la mână şi au iscălit toŃi, şi şi împăratul. (I.N. Let.);

�Iară ei să ruga să nu-i împungă, ce să-i bată cu biciuşcile, iar când îi bătè cu biciuşcile, ei să ruga să-i împungă. (I.N. Let.)

- construcŃiile paratactice, mai rare decât cele formate prin coordonare, sunt, de obicei, scurte şi lapidare, făra elemente de prisos:

�Acestu Dosofteiu mitropolit nu era om prostu de felul lui. Şi era neam de mazâl; prè învăŃat, multe limbi ştiè: elineşte, lătineşte sloveneşte şi altă adână carte şi învăŃătură, deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel. (I.N. Let.).

- frazele ample, formate prin subordonare, sunt mai puŃin frecvente, iar tipurile de propoziŃii subordonate sunt relativ puŃine, ca în vorbirea populară. Cele mai frecvente sunt propoziŃiile atributive, completive directe, cauzale, finale şi consecutive. Elementele

22

relaŃionale prin care sunt introduse acestea aparŃin vorbirii populare; conjuncŃia subordonatoare cea mai frecvent întrebuinŃată este că, element introductiv al propoziŃiilor subiective, predicative, complemente directe şi indirecte, al circumstanŃialeleor de cauză, iar uneori apare şi la începutul frazei, fără să aibă o funcŃie precisă. CircumstanŃiala de scop se introduce prin de, cea consecutivă prin cât, iar temporala prin cum, dacă şi cât.

Apar însă şi particularităŃi sintactice specifice limbii vechi, răspândite în egală măsură atât la marii cărturari, cât si la cei mai puŃin erudiŃi:

-cumulul de conjuncŃii: � [Vlad vodă Călugărul].carele mai apoi au făcut vicleşug asupra lui Ştefan vodă,

căci că dedese ajutoriu turcilor (G.U. Let.); �Au sfătuit pre Husain-paşe să iasă din şanŃu cu oastea împăratului, pentru căci că

oastea împăratului este deprinsă a da războiu nepriietinilor la largu. (I.N. Let.) - acordul în caz al apoziŃiei şi al atributului adjectival precedat de articol adjectival: �starea cetăŃii CameniŃâi, cheltuiala lui Şerban-vodă domnului muntenescu, jurământul ce-u giurat Cantemir lui GavriliŃă celui bătrân (I.N. Let.); �[..]. mergea la jupâneasa Stanca, cu mumă-sa băneasa Ilinca, sora jupânesii

Stancăi, mumei domnului şi plângea rugându-se. (An.Br.); - frecvenŃa mare a propoziŃiilor negative introduse numai prin conjuncŃia nici: �nice oaste au gătit împotriva turcului, nice CameniŃa au întărit-o cu neşticavai oşti

(I.N. Let.); - elementele relaŃionale (prepoziŃii, conjuncŃii) au, în majoritatea cazurilor, valori şi

funcŃii deosebite de cele cu care s-au fixat în limba literară actuală, fapt ce explică impresia de învechit în structura sintactică a limbii din scrierile acestor cărturari. Câteva exemple:

�cătră „faŃă de“ – cătră creştini blând; � dirept ce „unde, în care loc“ – Traian...s-au apucat a face podul de piatră

stătătoriu peste Dunăre, căruia până şi astăzi şi dincoace de Dunăre şi dencolo i să văd marginile şi începăturile cum au fost şi dirept ce loc au fost; sau „de ce“ – măcar că foarte puŃini sînt carii să ştie dirept ce să zic troianuri?

�împotriva „în faŃa, faŃă în faŃă“ – Turnul...dincoace de Dunăre împotriva Nicopoii iaste;

�pentru „din cauza“ – nimic de vrăjmaşi alta nu gândia, pentru Dunăre, ce era între dânşii, carea cu nevoie era a să trece;

�spre „pentru, în vederea“ – Eliu Adrian...numai decât spre acel războiu s-au gătit; sau „împotriva“ – Dachii s-au sculat spre romani.

LEXICUL. „Literatura istorică înseamnă o orientare nouă, poate la fel de importantă

ca cea sintactică, spre surse lexicale neexplorate în scrierile religioase“(Andriescu 1977:42). „Cu literatura istorică încep să pătrundă în limba noastră, într-un număr tot mai

mare, neologismele. Cronicarii erau, în general, oameni culti. Cultura lor se deosebea, deşi existau şi puternice puncte comune, de cea teologică, slavo-bizantină. Studiile cronicarilor moldoveni în şcolile poloneze (Gr. Ureche, Miron Costin şi Nicolae Costin) sau contactul pe alte căi decât şcoala cu cultura polonă (Ion Neculce), studiile stolnicului Constantin Cantacuzino în Italia, îi apropie tot mai mult pe aceşti cărturari de cultura occidentală, laică în mare măsură. Demnitarii fanarioŃi au fost apoi factori foarte importanŃi de difuzare la noi a culturii occidentale. În felul acesta au pătruns însă şi mulŃi termeni de cultură greceşti [...]. Efectele tuturor acestor cauze trebuie urmărite [...] în lexicul neologic din cronici, cu

23

foarte numeroşi termeni legaŃi de discipline de învăŃământ străine teologoiei.“(Andriescu 1977:43).

Latinisme şi neologisme romanice.La cronicarii moldoveni: Op „e necesar, trebuie“ „ cum se tâmplă, din pom bun, roadă bună op să iasă“ (Gr. Ureche); pedestru „om care merge pe jos“ „au dat la srâmtori ca acelea, de nu era nici de cal, nici de pedestru“(Gr. Ureche); Miron Costin a introdus câteva cuvinte latine în scrierile sale, explicându-le pe unele dintre ele; „consilium, lătineşte este sfatul“ (De neamul mold.), „boala ce-i zic desenteria, adică desnodarea vintrelui“ (ibid.), „dominus, de pre lătinie, este la noi domn“ (ibid.); „imperator, va să zică poruncitoriu, care nume apoi, pentru mare iybânde ce făcea imperatores, adecă hatmanii poruncitori“ (ibid.); altele sunt incorporate în text fără nici un comentariu (sensul dat între ghilimele ne aparŃine): astronomii, calendar, comisar, consul, fantastic „lipsit de simŃul realităŃii“, gheneral (filieră slavă), milă (măsură terestră), milion, răspublică, senator, sumă [de bani], tiran, Ńărămonie (prin filieră polonă). Cronicile muntene înregistrează de asemenea primele neologisme de origine latină şi de origine romanică: armesteŃie „armistiŃiu“, audienŃie „audienŃă“, canŃelariu „cancelar“, confermaŃie „întărire, confirmare“, coronaŃie „încoronare“, corcodel „crocodil“, dicret „decret“, elector „cel care avea dreptul sa aleagă pe conducător“, graŃie „iertare“, malcontent „nemulŃumit“, mediiator „mijlocitor, negociator“, monetă, parolă „angajament verbal“, poet, pompă „ceremonie, alai“, prezidiu „comandă, conducere“, protecŃie, rezident „reprezentant diplomatic“, sumă „cantitate“, reghement „regiment“, tractat „tratat“ ş.a.

Fonetismul unora dintre aceste neologisme indică, cu relativă precizie, filiera pe care au putut pătrunde asemenea termeni în limba română. De ex.: canŃelariu, coronaŃie, gheneral, ofiŃer, predicaŃie, reghement, Ńărămonie – prin limba polonă (aspect fonetic germano-polon); unele împrumuturi presupun etimologie multiplă (de ex ghinărariu, mod, sumă).

Elemente de origine neogreacă. Reprezintă în epocă un strat mai nou în limbă şi denumesc mai ales noŃiuni ale culturii spirituale şi ale vieŃii politice. Marea majoritate a cuvintelor din acest fond nu pătrunsese încă în limba comună. Exemple:acatastasie „tulburare“, ahtu „dorinŃă“, apòfasis „afirmaŃie, hotărâre“, apostat „care s-a lepădat de credinŃă, trădător“, aspidă „viperă“, catastih „condică, registru“, chir „domn, stăpân“, cocon „fiu de domnitor sau de boier“, comis „boier de divan care avea în sarcina sa grajdurile domneşti“, didahie „cuvântare, predică“, eftin „darnic“, eres„păcat, erezie, rătăcire“, fandasie „fantezie, închipuire“, hrisov „document, act public“, idiomă „grai, limbă“, ighemon „domnitor, conducător“, marghiol „şiret, pişicher“, mădulariu „membru, component“, monarhi „a guverna“, patimă „suferinŃă“, politie „cetate, stat“, scandalisi „a se certa“, scopos „scop, intenŃie“, sculă „bijuterie“, ticălos „sărman, nenorocit“, varvar „barbar“, vasilisc „şarpe fioros, animal din basme, care ucide cu privirea“.

Numărul cel mai mare de termeni de origine neogreacă se găseşte în cronicile lui Radu Popescu şi Radu Greceanu. Unele dintre împrumuturile neogreceşti încă nu se adaptaseră la structura morfologică a limbii române, ceea ce este un indiciu al caracterului relativ recent al împrumutului. Ex.: analoghi, cliros, epigramata, idropicos, moscos, scopos ş.a

Fondul lexical de origine turcă osmanlâe. Explicabili prin subordonarea łărilor Române faŃă de Imperiul Otoman, termenii de origine turcă osmanlâe reprezintă noŃiuni din domeniul vieŃii administrative, politice, militare, materiale, din domeniul vestimentar etc.; majoritatea acestor termeni au avut o circulaŃie limitată la clasa dominantă şi în timp foarte

24

puŃini dintre termenii respectivi au supravieŃuit. Ex.: alai (halai) „pompă, ceremonie“, agă „rang de boierie, dregătorie“, antiriu „haină lungă pe care o purtau boierii“, bairam „una dintre sărbătorile mari ale musulmanilor“, bei „guvernator de provincie la turci“, beizadea „fecior de domn“, caimacam „locŃiitor al domnului sau al marelui vizir“, celebi „distins, nobil“, cirac „om de încredere“, divan „sfatul boierilor, judecată, cercetare“, hain „rebel, trădător“, hazna „tezaurul împăratului turcesc“, ienicer „soldat turc de infanterie“, lefegiu „soldat mercenar“, olac „curier, ştafetă“, ortac „tovarăş“, pehlivan „saltimbanc“, pozănariu „buzunar“, saraiu „palatul sultanului sau al unui înalt demnitar turc“, seimeni „soldaŃi mercenari străini“, suleiman „fard“, tălpiz „viclean, intrigant“, terziman „traducător, interpret la Poartă“, vezir „ministru, în Ńările musulmane“, zaharea „provizie, hrană pentru oameni şi vite în vreme de război“, zorba (pl. zorbale) „răscoală, revoltă“, zeefet „ospăŃ, chef“ş.a..La anumiŃi cronicari, Radu Popescu, Radu Greceanu, se poate vorbi chiar de un abuz de turcisme.

Pentru veacul al XVII-lea şi al XVIII-lea, cuvintele turceşti aduc o notă specifică în limba română literară; devenite astăzi arhaisme, în cea mai mare parte, cuvintele turceşti erau foarte răspândite în epoca amintită, făceau parte din vocabularul activ al vorbitorilor limbii române.

Alături de elementle lexicale amintite, care s-au afirmat puternic în epocă, trebuie menŃionate cuvintele de origine poloneză şi rusească; lexicul vechi slav, bine reprezentat în scrierile religioase mai vechi, descreşte simŃitor în cronici.

ARTA LITERARĂ. Începuturile prozei literare româneşti sunt legate de activitatea

cronicarilor munteni şi moldoveni. NaraŃiunea este procedeul compoziŃional fundamental în cronicile moldovene şi muntene. Deşi îşi propuseseră să facă operă de istorici, evenimentul istoric povestit se colorează în funcŃie de simpatiile şi antipatiile cronicarului, astfel explicându- se pasajele lirice din opera lui Gr. Ureche sau nota pamfletară şi amănuntul pitoresc din cronica lui Ion Neculce; în cronicile muntene predomină naraŃiunile cu caracter tragic sau dramatic şi cele cu caracter anecdotic sau satiric ( episodul tragic al morŃii domnului Gheorghe Duca, ajuns rob în łara Leşească, sau asasinarea la Sibiu a lui Mihnea cel Rău în Cronica Bălenilor, asediul şi cucerirea Belgradului de către armata austriacă, 1717, expusă de Radu Popescu ş.a.)

DescripŃia nu ocupă multe pagini în cronici, notaŃiile asupra decorului în care se consumau acŃiunile oamenilor fiind rare ( celebră este descrierea năvalei lăcustelor în cronica lui Miron Costin, descrierea Ńării Italiei din De neamul moldovenilor de Miron Costin); la cronicarii munteni tablourile descrise au valoarea unor adevărate reportaje literare (scena priveghiului la capătâiul lui Şerban Cantacuzino din Anonimul brâncovenesc, scena cotropirii łării Româneşti de către austrieci, la 1716, sau scena secetei din timpul domniei lui Ioan Mavrocordat ,1718, în cronica lui Radu Popescu). Portretele oamenilor angajaŃi în acŃiunea povestită sunt o preocupare permanentă a cronicarilor ( celebru este portretul lui Ştefan cel Mare din cronica lui Gr. Ureche, portretele din cronica lui Neculce, bazate pe larga folositre a contrastelor; la cronicarii munteni portetul apare mai rar, personajul fiind definit printr-o trăsătură dominantă ).

Dialogul, procedeu literar care înviorează povestirea, este utilizat de toŃi cronicarii şi este unul din elementele fundamentale care fac să se deosebească cronicile de scrierile istorice propriu-zise. Vorbirea directă a personajelor este folosită atât în convorbiri, sub formă de dialog, cât şi în diferite monologuri (remarcabile sunt paginile din Anonimul

25

brâncovenesc prin care Constantin Brâncoveanu face rechizitoriul clucerului Constantin Ştirbei sau dialogul cu întorsături spirituale cultivat de Miron Costin, Ion Neculce).

CONCLUZIE. Operele cronicarilor români n-au cunoscut difuzarea largă a tiparului

decât foarte târziu, în prima jumătate a secolului al XIX-lea; retipărite după aceea în diferite ediŃii, ele au exercitat o puternică influenŃă asupra lui C. Negruzzi (Alexandru Lăpuşneanul), Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu (Zodia Cancerului)[...]. „Limba literară artistică românească îşi are unul din cele mai bogate izvoare în modesta literatură cronicărească din secolele XVII şi XVIII.“(Andriescu 1977:69).

MIRON COSTIN (1633 – 1691)

„Una dintre personalităŃile proeminente ale Moldovei din a doua jumătate a secolului al XVII-lea este Miron Costin, continuatorul lui Grigore Ureche în istoriografia moldovenească, adânc cunoscător al culturii umaniste. [...] De la Miron Costin ne-au rămas mai multe lucrări, dintre care, mai importante, în limba română, sunt LetopiseŃul łării Moldovei, De neamul moldovenilor şi poema ViaŃa lumii, iar în limba polonă Cronica łărilor Moldovei şi Munteniei (Cronica polonă) şi istorie în versuir polone despre Moldova şi łara Românească (Poema polonă). LetopiseŃul łării Moldovei de la Aron Vodă încoace continuă cronica lui Grigore Ureche şi povesteşte evenimentele de la a doua domnie a lui Aron Vodă (1595) până la domnia lui Dabija Vodă (1661). De neamul moldovenilor din ce Ńară au ieşit strămoşii lor este prima lucrare românească în care, pe baza unor numeroase izvoare, se încearcă rezolvarea problemei originii românilor şi se afirmă ideea unităŃii poporului român. ViaŃa lumii reprezintă începuturile lirice filozofice în literatura română. Prin pitorescul anumitor elemente descriptive şi, uneori, prin forŃa dramatică a expunerii, naraŃiunea lui Miron Costin depăşeşte limitele genului istoric, dobândind o certă valoare literar – artistică. Pornind de la limba scrierilor bisericeşti şi de la limba vorbită în vremea sa, Miron Costin realizează, sub influenŃa modelelor latine, modalitatea proprie de exprimare. InovaŃiile sintactice şi lexicale, topica mai liberă şi o anumită simetrie a frazei conferă, adesea, prozei lui Miron Costin, un caracter savant. Din acest punct de vedere, cronicarul moldovean poate fi considerat un premergător al eruditului istoric Dimitrie Cantemir.”


26

LetopiseŃul łărîi Moldovei de la Aronŭ Vodă încoace

Prédoslavie16 adecă voroava cătră cititoriul.

Fost-au gîndul mieu, iubite cititorule, să fac létopiseŃul Ńărîi nostre Moldovei din discălecatul ei cel dintăi17, carele au fostŭ de Traian împăratul şi urdzisăm şi începătura létopiseŃului18 ce sosiră asupra noastră cumplite acestea vrémi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji şi suspinuri. Şi la acestŭ fel de scrisoare gîndŭ slobod şi fără valuri trebueşte. Iară noi prăvim cumplite vrémi şi cumpănă mare pămîntului nostru şi noaă. Deci priiméste, în ceastă atîta din truda nostră, cît să nu se uite lucrurile şi cursul Ńărîi, de unde au părăsit a scrie răposatul Uréche vornicul. Afla-vei de la Dragoşe vodă, din descălecatul Ńărîi cel al doilè19, la létopiseŃul lui, pre rîndul său scrise domniile tărîi pînă la Aron vodă20. Iară de la Aronŭ vodă încoace începe acesta létopiseŃ, carea Ńi l-am scris noi, nu cum s-ari cădè, de-amănuntul toate. Că létopiseŃele céle streine lucrurile numai ce-s mai însămnate, cum sîntu războaiele, schimbările, scriu a Ńărîlor megiiaşe, iară céle ce se lucredză în casa altuia de-amănuntul, adecă lucruri de casă n-au scris. Şi de locŭ létopiseŃă, de mulduvanŭ scrisă, nu se află. Iară tot vei afla pre rîndŭ toate. Şi priiméşte acestă dată această puŃină trudă a noastră, care amŭ făcut să nu se trecă cumva cu uitarea de unde este părăsit, cu acestă făgăduinŃă că şi létopiseŃ întrég să aştepŃi de la noi de om avea dzile şi nu va hi pus prea vécinicul sfat puternicului Dumnedzău Ńărîi aceştiia Ńenchiu şi soroc de sfîrşire.


LETOPISEłUL CANTACUZINESC „Una dintre cele mai importante cronici din Muntenia este Istoria łării Româneşti (1290 – 1690), compilaŃie alcătuită – din părŃi inegale cu valoare istorică şi literară – la sfârşitul secolului al XVII-lea şi păstrată în numeroase copii manuscrise. Deoarece această cronică, în partea ei finală, este favorabilă partidei boiereşti a Cantacuzinilor, ea este cunoscută şi sub numele de LetopiseŃul Cantacuzinesc. Atribuite de unii cercetători (N. Iorga, N. Cartojan) logofătulul Stoica Ludescu, „slugă bătrînă la casa răposatului Constandin Postelnicu”, iar în ultimul timp diacului Dumitraşco-Dumbrovici (I. Ionaşcu) sau unui anonim în slujba Cantacuzinilor (Dan Simonescu), paternitatea acestei compilaŃii nu este încă definitiv rezolvată.

16 PrefaŃă; această precuvîntare exprimă plastic întreaga frămîntare sufletească a cronicarului: deşi timpurile erau vitrege şi tulburi, iar redactarea letopiseŃului necesita ”gînd slobod şi fără valuri”, el se hotărăşte totuşi să continue expunerea istoriei Moldovei de unde o lăsase predecesorul său, Ureche Vornicul. 17 De la colonizarea Daciei de către romani. 18 AfirmaŃia arată că Miron Costin schiŃase începutul unui letopiseŃ de la „Descăşecatul dintîi”, dar că din cauza unor împrejurări defavorabile nu putuse încă să treacă la redactarea definitivă a acestei lucrări. Acestă schiŃă („începătura letopiseŃului”) îi va fi folosit mai tîrziu la elaborarea lucrării De neamul Moldovenilor. 19 Descălecarea lui Dragoş vodă, socotit, în tradiŃia istorică, întemeietorul Moldovei. 20 Aron Vodă, zis Tiranul, domn al Moldovei (1591 – 1592; 1592 – 1595).

27

Important izvor istoric, însumând cele mai vechi anale ale łării Româneşti, LetopiseŃul Cantacuzinesc, este, în partea sa finală o cronică oficială în care se resimte puternic timbrul contemporaneităŃii şi în care se remarcă, pe plan literar, îndeosebi talentul polemic al autorului.„


ISTORIA łĂRII ROMÎNEŞTI, 1290-1690

[Uciderea lui Mihai Viteazul] Iar cînd fu într-o dimineaŃă, văzu Mihai Vodă oastea nemŃească viind cătră cortul lui, unii călări, alŃii pedeştri, şi socoti Mihai Vodă că acéstea sînt ajutor lui, şi nimica de dînşii nu se temea. Iar ei procleŃii, nu au fost ajutor, ci vrăjmaşi. Şi deaca văzu că sosesc, eşi Mihai Vodă din cortu-său înaintea lor vésel şi le zise: Bine aŃi venit voinicilor, vitejilor. Iară ei să repeziră asupra lui ca nişte dihănii sălbatece, cu săbiile scoase. Ci unul déte cu suliŃa şi-l lovi drept în inimă, iar altul degrab îi tăe capul. Şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu ştiuse, nici să împrilejise sabiia lui cea iute în mîna lui cea vitează. Şi-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că aşa au lucrat pizma încă dinceputul lumii. Că pizma au pierdut pre mulŃi bărbaŃi făr de vină, ca şi acesta. Căci era ajutor creştinilor şi sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cît făcuse pre turci de tremura de frica lui.


[Moartea vel paharnicului Constandin Vărzariul]

Să povestim şi de Constandin, ce era la Grigoraşco Vodă21 vel păharnic, sin22 Radului armaşul Vărzariul, fiind el amestecat în sîngele23 lui Constandin24 Postelnicul, precum era învăŃat la tată-său. Că, adevăr, cum nu poate face den mărăcine strugure şi din rug smochine, aşa nu să poate face din neamul rău, bun; ci din varza cea rea, ce-i zic morococean, au ieşit fie-său şi mai morococean el. Că au lua acolo, la acel război plată, căzînd într-o tină, tins ca un cîine ucis. SămînŃa acestor nelegiuiŃi şi drăciŃi s-ar cădea, ce ar fi parte bărbătească să se scopească, ca să nu mai răsară muştar şi ardei, ci să se topească şi să se concenească. Atuncea au perit şi Preda vel-logofătul Bucşanul şi Ivaşco Cepariul şi alŃii mulŃi. (Ibid., p. 136-137)

Temă EvidenŃiaŃi mijloacele lingvistice şi naravtive din fragmentele reproduse.

21 Grigore (Grigoraşcu) Ghica, domn al łării Româneşti între anii 1660 – 1664 şi 1672 – 1674. 22 Fiu. 23 Amestecat în sîngele = amestecat în moartea. 24 Constantin Cantacuzino (tatăl Stolnicului Constantin Cantacuzino, autorul Istoriei łării Româneşti), boier de mare autoritate în trebuirle Ńării şi cu trecere la Poartă, l-a ajutat pe Grigore Ghica să ocupe tronul łării Româneşti, dar acesta, sub influenŃa intrigilor de la curtea domnească, a poruncit să fie ridicat în timpul nopŃii de dorobanŃi şi ucis.

28

CAPITOLUL IV

EPOCA MODERNĂ

Aspecte generale ale unificării şi modernizării limbii române literare

Epoca modernă este etapa de evoluŃie a limbii de cultură cuprinsă între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi momentul actual, pe parcursul căreia asistăm la un lung proces de unificare şi normare a exprimării culte, care poate fi împărŃit în mai multe perioade :

a) Prima perioadă, numită perioada premodernă sau de tranziŃie, este delimitată între 1780 (data apariŃiei primei gramatici tipărite a limbii române) şi 1836 (data la care începe corespondenŃa publică între Ion Heliade Rădulescu şi Costache Negruzzi, privitoare la procesul de unificare a limbii române literare). Se produce în acest timp o orientare a culturii române spre Occident, o puternică influenŃă a ideologiei iluministe. Asistăm la o extraordinară expansiune a culturii scrise, cartea tipărită încetând a mai fi apanajul cercurilor ecleziastice ; scrierile laice, originale sau traduse, înlătură supremaŃia de veacuri a scrierilor religioase şi asistăm la o diversificare lingvistică, la capătul căreia unitatea câştigată în veacul precedent este, în mare parte, pierdută. Totuşi în primul sfert al secolului al XIX-lea este evidentă şi o tendinŃă, integral deliberată, de unificare a limbii culte prin cărŃile tipărite la Buda sub supravegherea lui Petru Maior. ÎnvăŃatul ardelean a întreprins, în lucrările pe care le-a publicat, o selecŃie cu caracter normativ a formelor lingvistice pe baza criteriului maximei apropieri de prototipul latin. Deşi spre sfârşitul perioadei Heliade adoptă, în bună măsură, acest principiu, la 1836 limba română literară cunoştea „trei variante principale, fiecare restrânsă la o anumită provincie, şi prezentând pe lângă unele trăsături comune, destule elemente deosebitoare“ (GheŃie, BDRL , p.486).

b) Între 1836 – 1881 (data la care Academia Română adoptă prima sa ortografie oficială) se plasează data de constituire a principalelor norme ale limbii literare unice de astăzi. Este o etapă caracterizată prin discuŃii teoretice şi propuneri concrete privind problema împrumuturilor şi a adaptării lor, a bazei populare a limbii literare şi a unificării formelor. Tot acum au loc ample discuŃii în sânul Academiei Române privitoare la normele scrierii cu alfabet latin. În linii mari, are loc unificarea variantelor literare şi consolidarea stilurilor funcŃionale ale limbii de cultură.

c) Între 1881 – 1960 are loc definitivarea în amănunt a normelor românei literare. S-au revizuit şi s-au definitivat unele norme primite la sfârşitul perioadei precedente, iar prin lucrările normative ale Academiei, apărute între 1953 – 1960, normele unice şi supradialectale ale limbii române contemporane s-au fixat şi modelat, în princpal, după modelul variantei muntene. Ca date importante ale perioadei, reŃinem : 1904, anul în care, prin modificările aduse ortografiei de Academia Română, se stabilesc definitiv bazele scrierii fonetice a limbii noastre ; 1954, anul apariŃiei, în două volume, a Gramaticii limbii române, elaborată sub egida Academiei, împlinindu-se astfel promisiunea făcută de această instituŃie la înfiinŃare , în 1867; se reia elaborarea DicŃionarului limbii române al Academiei, rămas neterminat din perioada antebelică. „Lucrările academice au contribuit [...] la insaurarea unui anumit spirit de recunoaştere şi de respectare a normei“ (GheŃie, BDRL, p.563).

29

d) Epoca modernă continuă, după 1960, cu perioada contemporană, caracterizată prin consolidarea şi păstrarea unităŃii limbii de cultură şi printr-o tot mai intensă difuzare a normelor literare în graiuri.

Pentru fiecare etapă prezentată succint mai sus, vom aborda, mai detaliat, câte unul sau două aspecte reprezentative, însoŃite de citate din textele epocii, care să constituie punctul de plecare în descoperirea şi analiza faptelor de limbă şi a ideilor lingvistice din epoca de constituire a normelor românei literare moderne.

EXTRAS MATERIAL BIBLIOGRAFIC

Ursu, N.A., Ursu, Despina, Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-1860), I Studiu lingvistic şi de istorie culturală, Ed. Cronica, Iaşi, 2004, p.12 – 15.

„Un factor hotărîtor în edificarea culturii româneşti moderne l-a constituit unirea din anul 1700 a unei mari părŃi a bisericii ortodoxe româneşti din Transilvania cu biserica Romei, fapt care a oferit tineretului român unit posibilitatea să se instruiască, în limba latină, în şcolile confesionale ale diecezelor greco-catolice şi ale celor romano-catolice din acest principat, încorporat în anul 1690 imperiului habsburgic, precum şi în unele şcoli superioare greco-catolice sau romano-catolice de la Viena şi Roma. În aceste condiŃii social-culturale intelectualitatea românească transilvăneană a sporit în mod substanŃial, numeric şi calitativ, iar în sînul ei s-a născut curentul ideologic numit Şcoala ardeleană, în al cărui program iluminist s-au aflat pe primul loc lupta pentru emancipare naŃională şi dezvoltarea culturii şi a limbii române literare. Corifeii acestui curent politic şi cultural au fost Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior şi Ion Budai-Deleanu, dar cercul celor care au împărtăşit ideologia Şcolii ardelene şi au activat în mod exemplar pentru înfăptuirea programului ei cuprindea de fapt întreaga intelectualitate românească reprezentativă de atunci din Transilvania şi Banat, atît uniŃi cît şi mulŃi neuniŃi, cum au fost Ioan Molnar, Di-mitrie Eustatievici Braşoveanul, Paul Iorgovici, Radu Tempea şi alŃii. În prima jumătate a secolului al XIX-lea ideologia Şcolii ardelene este larg difuzată, prin învăŃămînt şi presă, în Moldova şi în łara Românească, devenind astfel un ideal al întregii societăŃi româneşti25.

Limba română literară din scrierile ardelenilor, ale bănăŃenilor şi, după anul 1775, ale bucovinenilor a fost influenŃată, în perioada modernizării ei, şi de limba germană (austriacă), ea însăşi aflată atunci sub influenŃa puternică a limbilor latină şi franceză. Declarată în anul 1785 limbă oficială a imperiului habsburgic, germana devine în scurt timp o limbă de conversaŃie şi pentru intelectualii români din cuprinsul imperiului. Manualele şcolare oficiale pentru învăŃămîntul elementar, unele coduri juridice şi numeroase foi volante cu caracter administrativ erau traduse din limba germană şi adeseori publicate paralel cu textul german. Ca atare, limba germană avea atunci în provinciile româneşti din imperiul habsburgic o funcŃie similară cu cea avută în Principate de limba greacă, pînă pe la

25 Vezi N. Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, două volume, Bucureşti, 1901; D. Popovici, La littérature roumaine à l’époque des lumières, Sibiu, 1945; Lucian Blaga, Gîndirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1966; Alexandru DuŃu, Coordonate ale culturii româneşti în secolul XVIII, Bucureşti, 1968; Vlad Georgescu, Ideile politice şi iluminismul în Principatele române. 1750-1821, Bucureşti, 1972; Dumitru Ghişe şi Pompiliu Teodor, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972; Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului românesc, Bucureşti, 1975; Ion Lungu, Şcoala ardeleană. Mişcare ideologică naŃională iluministă, Bucureşti, 1978; Pompiliu Teodor, InterferenŃe iluministe europene, Cluj-Napoca, 1983.

30

1820-1830, apoi de limba franceză, între anii 1830-1860 şi mai tîrziu, adică ardelenii şi bănăŃenii practicau la nivel cultural bilingvismul român-german, iar muntenii şi moldovenii au practicat la început bilingvismul român-grecesc, apoi bilingvismul român-francez. În limba română literară folosită în Transilvania, Banat şi Bucovina au pătruns astfel numeroase neologisme de provenienŃă germană, dintre care cele mai multe sînt de origine latină sau franceză.

Într-o măsură mai mică, în Transilvania şi Banat limba română literară era influenŃată atunci şi de limba maghiară, care îi transmitea, într-o pronunŃare specifică, îndeosebi neologisme de provenienŃă latină şi germană, precum şi de limbile italiană şi franceză, prin scrierile traduse din aceste limbi.

Printre intelectualii ardeleni şi bănăŃeni, mai ales neuniŃi, erau şi mulŃi cunoscători ai limbilor neogreacă, rusă şi sîrbă, din care au tradus atunci diferite scrieri. Unii termeni neologici au fost împrumutaŃi de ei şi din aceste limbi.

1.2. Aşadar, modernizarea limbii române literare a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cînd poporul român păşea într-o etapă nouă a istoriei sale, caracterizată prin întărirea conştiinŃei de sine a naŃiei, prin intensificarea preocupărilor de emancipare naŃională şi prin dezvoltarea culturii româneşti. Atunci apar, mai întîi pe plan cultural, sub influenŃa iluminismului european, primele semne ale unor prefaceri care, în decursul a numai o sută de ani, au avut drept rezultat modernizarea gîndirii şi a vieŃii sociale şi politice a românilor, întemeierea învăŃămîntului elementar, gimnazial şi colegial în limba naŃională, dezvoltarea literaturii, înfiinŃarea presei, a teatrului, a primelor societăŃi ştiinŃifice şi literare, precum şi a altor instituŃii şi forme de manifestare ale unei societăŃi şi culturi moderne. Ca o încununare a eforturilor de afirmare naŃională de pînă la acea dată şi o condiŃie neapărată a dezvoltării naŃiunii noastre, în anul 1859 se realizează prima etapă a unităŃii politice a poporului român, prin unirea Moldovei cu łara Românească şi crearea statului naŃional România.

EfervescenŃa aceasta culturală şi politică s-a răsfrînt, în mod firesc, asupra limbii române literare a epocii, care, supusă şi ea unui adînc proces de prefacere, devine în perioada menŃionată o adevărată limbă de cultură modernă, capabilă să comunice în mod adecvat un anumit conŃinut de idei din orice domeniu de activitate spirituală sau materială. ÎmbogăŃindu-se, atît sub impulsul tendinŃelor proprii de dezvoltare cît mai ales prin împru-muturi din alte limbi de cultură, cu vocabularul necesar denumirii numeroaselor noŃiuni noi care au pătruns ori au fost create atunci în cultura românească şi dezvoltîndu-şi stilurile funcŃionale corespunzătoare, limba română literară devine astfel principalul instrument de făurire a culturii româneşti moderne.

Un rol deosebit de important în modernizarea culturii naŃionale, în îmbogăŃirea vocabularului şi în dezvoltarea stilurilor funcŃionale ale limbii române literare l-au avut, ca şi în epoca veche a culturii noastre, numeroasele traduceri din diversele limbi de cultură cu care intelectualii români ai vremii erau în contact: neogreaca, latina, franceza, italiana şi rusa în łara Românească şi Moldova, latina, germana, italiana, franceza, maghiara şi sîrba în Transilvania şi Banat, iar după 1775, germana, latina, greaca şi franceza în Bucovina. Căci traducătorii preluau din limbile evoluate din care traduceau nu numai cuvinte noi, ci şi unele expresii sau modalităŃi de construire a frazelor, cu care îmbogăŃeau inventarul frazeologic şi structura sintactică a limbii române literare, făcînd-o să corespundă necesităŃilor de exprimare specifice fiecărui stil sau variantă stilistică. Cele mai mari şi mai importante prefaceri la care a fost supusă limba română literară în procesul modernizării ei

31

s-au petrecut în domeniul vocabularului şi al sintaxei”. CAPITOLUL V

CONTRIBUłIA ŞCOLII ARDELEANE LA DEZVOLTAREA

CULTURII ŞI A LIMBII LITERARE MODERNE Prin coordonatele sale de bază, Şcoala Ardeleană este o mişacare culturală care se

manifestă la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea, în Transilvania, ca un reflex al iluminismului european, care va contribui la emanciparea naŃională a românilor ardeleni. Cei mai de seamă reprezentanŃi ai acestui curent inovator, care a introdus spiritul modern în ştiinŃa şi cultura noastră, sunt Samuil Micu, Gh. Şincai, Petru Maior şi Ion Budai-Deleanu, corifeii, alături de care amintim nume importante pentru istoria culturii şi a filologiei româneşti :Paul Iorgovici, Radu Tempea, Ioan Molnar-Piuariu, Constantin Diaconovici-Loga, Vasile Colosi, Al. Teodori, Ioan Corneli ş.a. Cărturarii transilvăneni şi-au căutat armele de luptă politică în domeniul istoriei limbii şi a poporului român ; de aceea, aproape întreaga lor activitate are ca obiect fundamental demonstrarea originii latine a limbii române, precum şi argumentarea continuităŃii noastre în Dacia.

Temă

ReŃineŃi şi comentaŃi ideile despre originea limbii române şi a deosebirilor dialectale din cadrul ei, pornind de la citatele de mai jos selectate din opera lui Petru Maior :

Aşa dară limba românească e acea limbă lătinească comună, carea pre la începutul sutei a doao era în gura romanilor şi a tuturor italianilor.

De oară ce dară, cum mai sus am însămnat, limba lătinească cea comună, după vremea eşirei romanilor din Italia la Dachia, cumplite schimbări au mai suferit în Italia, urmează că limba românească e mai curată limba lătinească a poporului roman celui vechiǔ, decât limba telienească cea de acum [...]. Aceea încă să pricepe căci întră români sînt mai multe dialecte. Fiind adecă, că şi atunci când au venit coloniile romane în Dacia, mai multe dialecte ale limbii lătineşti ceii de obşte era în Italia ; şi fiindcă coloniile acele din toate părŃile Italiei au fost adunate, urmează că mai multe dialecte au adus cu sine. Însă măcar că limba românilor e împărŃită în mai multe dialecte, a cărora osebire mai vârtos stă în pronunŃia sau răspunderea unor slove, totuşi românii cei dincoace de Dunăre toŃi se înŃeleg laolaltă ; ba în cărŃi nice nu au fără o dialectă singură : desclinarea dialectelor numai în vorbă se aude. Iară dialecta românilor celor dincolo de Dunăre atât e de înstreinată de limba românilor celor dincoace de Dunăre pentru copia sau mulŃimea cuvintelor celor greceşti cu carea e acoperită, cât românii cei de dincoace de Dunăre, până se dedau cu dânşii, puŃin îi pot pricepe ce vorbesc. Însă aceea ce se cade a li se da lor, că multe cuvinte lătineşti se află, care întră cei dincoló de Dunăre în deşert le vei căuta [...]. Iară de la anul 247 tăindu-se de tot Dachia cea veche de cătră împărăŃiia romanilor, cum am arătat în istorie, romanii cei din Dachia n-au mai avut nici o împărtăşire cu romanii cei din Italia. Pentru aceea schimbărilor limbei lătineşti ceii de obşte, care de la anul 247 încoace sau prin varvari, sau prin însuşi italianii căşunate s-au întâmplat, românii nu sunt împărtăşiŃi. (Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, 1812, Buda, fragmente din „Pentru începutul limbei româneşti“, reprodus după Rosseti, Cazacu, Onu, ILRL, 1971, p.475 – 476).

32

ÎnvăŃaŃii ardeleni şi-au pus în mod deliberat, pentru prima oară în cultura noastră, problema creării limbii literare. În atenŃia lor a stat, în mod deosebit, :

a) introducerea alfabetului latin în scrierea limbii române şi elaborarea unor principii ortografice ; buni cunoscători ai istoriei limbii române, şi-au propus să elaboreze un sistem ortografic românesc, bazat pe principiul etimologic. În felul acesta sperau să apropie, până la identificare, limba română scrisă de cea latină. Prima încercare de apune în practică această idee o găsim în Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestin, tipărită cu alfabet latin de Samuil Micu, la Viena, în 1779. Dar sistemul ortografic cu litere latine bazat pe criteriul etimologic a fost pe larg explicat în prima gramatică tipărită a limbii române, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, (Viena, 1780). ToŃi filologii transilvăneni de la începutul secolului al XIX-lea au susŃinut principiul etimologic în ortografie, pentru că acesta se potrivea cu programul lor social-politic şi cultural ; adoptarea scrierii etimologice dădea o înfăŃişare mai unitară şi convingător latină limbii române şi avea o consecinŃă importantă : integrarea mai rapidă a culturii noastre în cea romanică.„Deprinderea acestui sistem ortografic implica o bună cunoaştere a limbii latine şi, desigur, a gramaticii istorice româneşti, ceea ce i-ar fi obligat pe intelectualii noştri să se orienteze mai grabnic spre cultura latino-romanică.“ (Munteanu, Târa, ILRL, 1978, p.103).

b) stabilirea normelor limbii literare prin gramatici şi dicŃionare ştiinŃifice ; cărturarii transilvăneni au lăsat câteva gramatici, dintre care unele au văzut lumina tiparului în vremea când au fost scrise. Între acestea, locul cel mai de seamă, din punct de vedere cronologic, îl ocupă Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, (Viena, 1780). Deşi scrisă în limba latină, doar exemplele sunt româneşti, lucrarea este deosebit de importantă pentru că e cea dintâi gramatică românescă tipărită (scrierile similare, alcătuite la jumătatea secolului al XVIII-lea de Dimitrie Eustatievici Braşoveanul şi de călugărul Macarie, au rămas în manuscris) şi are meritul de a fi servit multor străini, cunoscători ai limbii latine, să-şi dea seama de originea latină a limbii române ; printre aceştia, Friederich Diez, întemeietorul lingvisticii romanice ca disciplină ştiinŃifică, a inclus în primul volum al Gramaticii limbilor romanice (1836), în urma lecturii Elementa..., limba română alături de celelate idiomuri romanice apusene : italiana, franceza, spaniola. În Elementa sunt pentru prima dată formulate sistematic cele mai importante legi fonetice ale limbii române. Gramatica lui Samuil Micu şi Gh. Şincai are o importanŃă deosebită pentru formarea terminologiei gramaticale româneşti, utilizând terminologia şi clasificările gramaticilor latineşti, mai potrivite şi mai conforme cu structura limbii române (predecesorii lor utilizaseră o terminologie slavonă greoaie şi o clasificare complicată). Lucrarea cuprinde patru capitole : I. Ortografia, II. Etimologia, III. Sintaxa, IV. Formarea cuvintelor. Cu toate greşelile inerente pentru vremea la care a fost elaborată, această primă gramatică tipărită a adus o contribuŃie reală la fixarea celor dintâi norme ale limbii române literare moderne.

Aproape toŃi cărturarii ardeleni, urmând exemplul lui S. Micu şi Gh. Şincai, s-au stăduit să elaboreze şi să tipărească gramatici româneşti, destinate mai ales şcolarilor. Între acestea, un loc aparte îl ocupă cartea bănăŃeanului Paul Iorgovici, ObservaŃii de limbă rumânească (Buda, 1799), care deşi are caracter normativ, nu este o gramatică, ci este prima lucrare importantă de lexicologie a limbii române. Iorgovici îşi dă seama că limba română are „lipse de îndreptare şi înmulŃire ; aceasta se poate face de vom aduce-o numai la regule fixe.“ El constată diferenŃa dintre vorbirea oamenilor instruiŃi şi a celor neinstruiŃi, şi încuviinŃează crearea limbajului savant. El propune câteva soluŃii judicioase de îmbogăŃire a lexicului românesc prin mijloace interne, pe care le ilustrează cu numeroase exemple.

33

Temă

SesizaŃi, în citatele de mai jos, soluŃiile de îmbogăŃire a lexicului românesc propuse de Paul Iorgovici :

Precum cuvintele care vorbim şi nomele care portem ne merturisesc pre noi a fi urmetorii naŃiei romanesci, aşa şi stare nostre a rumânilor de acuma ne arate chiar, că aşa departe am căzut de florea sciinŃelor şi a limbii, cât acuma cuvintele de sciinŃe, care s-au întrbuinŃat în redecina limbii care noi o vorbim, se par noo în starea acesta a fi streine

Iar tu, cetitoriule binevoitor, dache vei dechide ochii minŃii tale şi vei strebate la redecina cuvintelor a limbii nostre, adeche de vei judeca de limba nostre nu dope parere, ci dope fiinŃa limbii, te vei încredinŃa că cuvintele cele de lipse în limba nostre pentru sciinŃe se cuprind înveluite în redecina cuvintelor a limbii nostre şi pentru aceea s-au zeuitat din limba nostre, pentru că sciinŃele ca pricina a cuvintelor acelora s-au vescezit în limba nostre una cu starea naŃii. Deci[...] scuture a tot cuvântului redecina şi de acolo trage atâtea cuvinte, pre cât se poate întinge poterea vorbei de redecină. [...]Calea cătră lucru, la care eu te îndemn, e neumblată şi e pline de spini [...]Acestora serguinŃe şi tu urmeaze, şi din cuvintele limbii romanesci ceii de redecină suge cu acu minŃii tale ca albina din flori cuvinte spre înfrumseŃarea limbii nostre. (Paul Iorgovici, ObservaŃii de limba rumânească, Buda, 1799, fragmente din „La cetitoriu“, reprodus după Rosseti, Cazacu, Onu, ILRL, 1971, p.472).

c) sporirea vocabularului limbii culte termeni şi sensuri noi. În afară de procedeul

derivării, P.Iorgovici sugerează şi împrumuturile ca modalitate de îmbogăŃire a vocabularului, manifestând o preferinŃă deosebită pentru elementele de origine latină şi pentru elementele romanice. Autorul arată că el nu urmăreşte să înlăture cuvintele de origine străină din limba română : Să nu gândească cineva că eu umblu să laped din limba nastră cuvintele cle streine, căci mie bine este cunoscut că nici o limbă nu e să nu fie amestecată cu cuvinte streine. Eu am perceput, precum la toŃi este cunoscut, călimba noastră este foarte scurtă de cuvinte. Deci eu doresc a înmulŃi limba noastră cu cuvinte luate din vorbele de redecine a limbii noastre şi aşezate după regulele şi proprietăŃile din însă limba noastră trase. Latinizarea pe care o cultivă Paul Iorgovici priveşte, după cum se observă, atăt vocabularul, cât şi structura fonetică a cuvintelor.

O încercare practică de rezolvare, pe o scară largă, a problemei neologismelor, şi încununată cu mai mult succes, este aşa-numitul Lexicon de la Buda, cu titlul complet : Lexicon romănescu – latinescu – ungurescu – nemŃescu quare de mai mulŃi autori, în cursul a trideci, si mai multoru ani s’au lucratu (Buda, 1825). La redactarea, revizuirea şi desăvârşirea acestei lucrări monumentale au colaborat unii dintre cei mai de seamă reprezentanŃi ai Şcolii ardelene : S.Micu, P.Maior, I.Corneli, I.Teodorovici şi Al. Teodori. ImportanŃa acestei lucrări pentru limba română literară constă în numărul mare de neolegime latineşti şi romanice pe care le pune în circulaŃie, multe dintre ele păstrându-se cu forma dată de autori până azi ; exemple : bal, bancă, bibliotecă, cadavru, chirurgu, chitară, companie, condiŃie, conversaŃie, cortină, epilogu, examen, execuŃie, fabulă, familie, gazetă, generosu, magie, modă, plantă, poesie, proprietate, rată, respiraŃie etc.

Indicând drept principala sursă de îmbogăŃire cu neologisme a limbii române literare limba latină şi limbile romanice apusene, învăŃaŃii transilvăneni săvârşeau un act revoluŃionar de importanŃă capitală pentru modernizarea limbii noastre culte. Latina şi limbile romanice apusene au dat românei, începând din preajma anului 1780, un număr important de termeni, dintre care cei mai mulŃi au fost adaptaŃi şi asimilaŃi. CărŃile ştiinŃifice de tot felul, elaborate sau traduse de ei, reclamau crearea unei terminologii

34

ştiinŃifice adecvate, şi în acest sens contribuŃia Şcolii ardelene a fost hotărâtoare, ferindu-se de exagerări şi introducând în scrierile lor , de regulă, acei termeni care erau absolut necesari limbii române.

Temă

ComentaŃi afirmaŃiile de mai jos asupra procesului de îmbogăŃire a lexicului românesc :

....pentru aceea vorbim ca alŃii să înŃeleagă. Nu se cade să mestecăm cuvinte străine în limba românească, adică nemŃeşti sau ungureşti cu turceşti sau slavoneşti sau dintr-alte limbi [...] Iară unde lipseşte limba noastă românescă şi nu avem cuvinte cu care să putem spune unele lucruri, mai ales pentru învăŃături şi în ştiinŃe, atunci cu socoteală şi numai cât este lipsă putem să ne întindem să luăm ori din cea greacească, ca cea mai învăŃată, ori din cea latinească, ca de la a noastră maică, pentru că limba noastră cea românească este născută din limba cea latinească. (Samuil Micu, Logica, Buda, 1800, reprodus după Muntenu, łâra, ILRL, 1978,p.110).

Unde întru ştiinŃele cele înalte nu s-ar ajunge unele cuvinte, precum grecilor le este slobod în lipsele sale a se împrumuta de la limba elinească, şi sârbilor şi ruşilor de la limba slovenească cea din cărŃi, aşa şi noi toată cădinŃa avem a ne ajuta cu limba latinească cea corectă, ba şi cu surorile limbii noastre, cu cea italienească, cu cea frâncească şi cu cea spaniolească. ( P. Maior, Istoria besericei românilor, Buda, 1813, reprodus după Muntenu, łâra, ILRL, 1978,p.110).

Concluzie Privită în ansamblu, contribuŃia Şcolii ardelene la întemeierea limbii române literare

moderne este remarcabilă nu atât prin rezultatele practice immediate, cât mai ales prin ideile judicioase privitoare la cultivarea şi unificarea imbii române, care au rodit profitabil pentru limba şi cultura română din secolul al XIX-lea.

CAPITOLUL VI

CONTRIBUłIA CĂRTURARILOR DIN PRINCIPATE LA CULTIVAREA ŞI MODERNIZAREA LIMBII ROMÂNE LITERARE.

Momentul Ion Heliade Rădulescu

Activitatea lingvistică a lui Ion Heliade Rădulescu se desfăşoară într-o epocă de o

importanŃă covârşitoare pentru stabilirea normelor unice supradialectale ale limbii române literare şi pentru conturarea aspectului ei modern.

În prima parte a activităŃii sale lingvistice, până spre 1840, Heliade profesează idei care, puse în practică de el însuşi, au adus o contribuŃie pozitivă la formarea limbii de cultură. Astfel în 1828 publică, la Sibiu, Gramatica românească, lucrare ce anunŃă rolul hotărâtor ce-l va juca autorul ei în procesul de unificare a limbii culte în etapa imediat următoare, etapă ce poate fi numită „Momentul Heliade“. Prima scriere lingvistică a învăŃatului profesor de la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti devine, la scurt timp de la apariŃie, cea mai cunoscută lucrare normativă a limbii române. Heliade dobândeşte un deosebit

35

prestigiu care, întărit de excepŃionala sa activitate culturală, ştiinŃifică şi social-politică desfăşurată mai târziu, îl impune ca cea dintâi mare personalitate a culturii româneşti al cărei cuvânt în problemele limbii literare este ascultat şi a cărei voinŃă este respectată de majoritatea intelectualilor români din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Gramatica românească consemnează primele idei ale lui Heliade în problema ortografiei, în cea a îmbogăŃirii lexicului limbii literare şi în cea a cultivării limbii.

Problema ortografiei limbii române. Heliade procedează la o reformă radicală a ortografiei româneşti cu litere chirilice.

Motivându-şi acŃiunea, el se declară partizan al principiului fonetic în scriere, arătând că „pentru ce să nu scrim după cum pronunŃiem, când scrim pentru cei carii trăesc, iară nu pentru cei morŃi“. Sprijinindu-se pe argumente serioase şi bine alese, Heliade reuşeşte să-i convingă pe cei mai mulŃi dintre contemporani de inutilitatea semnelor diacritice (accente, spirite, eric, paeric, titlă), precum şi oportunitatea eliminării din scrierea limbii române cu alfabet chirilic a unor slove care nu redau realitatea fonetică a limbii noastre. Astfel Heliade a reuşit să impună un alfabet alcătuit din 30 de slove, pe care tot el l-a modificat de două ori, în 1836 şi 1844, asigurând în felul acesta înlocuirea treptată a alfabetului chirilic cu cel latin. Această îndrăzneaŃă reformă ortografică a avut consecinŃe dintre cele mai bune asupra unificării normelor fonetice ale limbii literare.

Temă

a) IdentificaŃi, în citatele de mai jos din prefaŃa Gramaticii româneşti, argumentele cu care Heliade şi-a convins contemporanii despre necesitatea reformării scrierii limbii române.

b) ObservaŃi susŃinerea principiului fonetic în scrierea limbii române şi critica sistemelor ortografice etimologice.

c) ComentaŃi pasajul care evidenŃiază importanŃa punctuaŃiei şi relaŃia ei cu ortografia.

Nevoia i-a făcut pe oameni să-şi afle ce le era de trebuinŃă; când oamenii au aflat mai întâi

slovele, au băgat de seamă câte sunete şi câte glasuri sunt în limba lor, şi aşa au hotărât pentru fieştecare sunet şi pentru fieştecare glas câte un semn, adică câte o slovă. Aşa au făcut toate neamurile când au avut să scape de semnele ieroglifice, şi aşa au făcut pe urmă, după dânsele, grecii [...]. Astfel au fost cu aflarea slovelor la greci; astfel după dânşii au făcut şi latinii, priimind numai cele ce le-au trebuit; astfel, şi încă şi mai înŃelepŃeşte, italienii; astfel şi toate naşiile cele înŃelepte şi gânditoare într- această pricină, ce au umblat numai după ce le-au trebuit; astfel a trebuit, fireşte, să urmăm şi noi; dar fiindcă am început a ne întrebuinŃa cu slovele cele sloveneşti, a fost tocmai în vremea când tulburările, neodihnele, fugile şi războaiele ce aveam cu vrăjmaşii noştri nu ne da pas să ne gândim de alte licruri mai interesătoare, necum de acest bagatel, de aceea, până deunăzi, câte slove au avut slavii, noi le grămădeam cu loc, fără loc prin cărŃile noastre; [...] de atunci cu de-a sila am început a subjuga nenorocita noastră limbă să se îmbrace în nişte haine de arlechen şi cu totul streine şi nepotrivite cu firea ei.[...]

Meşteşugul scrierii este aflat ca să ne înŃelegem cu cei ce nu sunt de faŃă cu noi. De multe ori însă scrierea cea nedesăvârşită a pricinuit confuzie şi neînŃelegere, care a stat cea dintâi pricină de a se pune rguli ortografii: tot ce aduce neînŃelegere trebuieşte lămurit.[...]Dar fiştecare limbă îşi are ortografia sa, şi aceea a stătut mai norocită, care s-a supus la mai puŃine reguli. PuntuaŃia numai a

36

stătut şi este tot aceea la toate limbile, pentru că oamenii tot într-un fel gândesc şi mişcările şi opririle lor în vorbire sunt tot acelea.. Cel mai delicat şi cu gândire lucru în ortografie, şi care face cinste duhului omenesc, este puntuaŃia: ea desparte şi face chiare judecăŃile noastre, arată şirul şi relaŃia lor şi ne face să ne înŃelegem şi să fim înŃeleşi în scrierile noastre.[...]

Aici îndrăznesc a vorbi pentru fraŃii noştri din Transilvania şi Banat, carii sunt vrednici de toată lauda pentru ostenelile şi silinŃa ce pun pentru literatura rumânească. Pentru ortografia, însă, care voiesc să o introducă, scriind cu literile latineşti, bine ar fi fost să urmeze duhului italienesc, adică a scri după cum vorbim; şi să nu se ia după ortografia franceză şi englezească, care păzeşte derivaŃia zicerilor ....şi de care chiar ar voi să se scuture. Un meşteşug care voiesc să rămâie păstrat numai pentru acei ce vor avea norocire să ştie latineşte, şi fără nici un folos aşa de mare încât să stea în cumpănă cu greutatea şi neînlesnirea. Cel ce cunoaşte limba latinească ştie că zicerea timpu vine de la tempus, sau de va fi scrisă timpu, sau de va fi scrisă tempu; [...] Pentru cel ce nu cunoaşte limba latinească este în zadar oricum vor fi scrise, căci mijlocul scrierii nu poate să-l facă să cunoască izvorul, când el niciodată n-a fost acolo. Aşadară, pentru ce nu scrim cum pronunŃiem, când scrim pentru cei carii trăesc, iar nu pentru cei morŃi? (Ion Heliade Rădulescu, Opere, ed. critică D. Popovici, II, p.185-203)

Problema modernizării lexicului românesc Gramatica românească este cunoscută şi pentru ideile asupra principalelor căi de

modernizare a lexicului românesc. Cunoscător al istoriei culturii şi al mai multor limbi străine, Heliade porneşte de la exemplul altor popoare care şi-au creat termenii necesari pentru exprimarea noŃiunilor ştiinŃifice şi a profesiilor, împrumutându-i de la popoarele şi din limbile unor civilizaŃii mai avansate. Drumul acesta este – şi trebuie să fie - şi al limbii noastre, cu deosebire că noi „....nu împrumutăm, ci luăm cu îndrăzneală de la maica noastră moştenire şi de la surorile noastre partea ce ni se cuvine“. Izvorul latin şi romanic i se părea legitim, alături de acceptarea terminologiei ştiinŃifice de origine grecească, şi, călăuzit de un remarcabil simŃ lingvistic, Heliade recomandă să nu se ia decât ceea ce este necesar, de unde trebuie şi într-o formă care să nu contrazică în chip flagrant spiritul limbii române.

Temă

DescoperiŃi, în citatele din textul „PrefeŃei“ Gramaticii româneşti, ideile lui Heliade despre îmbogăŃirea lexicului limbii de cultură: căile de îmbogăŃire a limbii, necesitatea adaptării neologismelor la sistemul fonetic şi morfologic al limbii noastre.

Limba este mijlocul prin care ne arătăm ideile şi cugetările noastre: acela ce cunoaşte şi ştie

mai multe lucruri, a aceluia limbă este şi mai bogată de vorbe, şi plăcută. [...] Fieştecare limbă, când a început să se cultiveze, a avut trebuinŃă de numiri nouă, pe care sau

şi le-a făcut de la sine, sau s-a împrumutat măcar de unde, şi mai vârtos de acolo de unde au văzut că este izvorul ştiinŃelor şi al meşteşugurilor: grecii s-au împrumutat de la fenicieni, egipŃieni, arapi, asirieni ş.cl., de acolo de unde şi învăîa ştiinŃele şi meşteşugurile; romanii de la greci; celelalte naŃii ale Europii de la romani. Noi asemenea o să urmăm, şi mai vârtos când avem de unde. Noi nu ne împrumutăm, ci luăm cu îndrăzneală de la maica noastră moştenire, şi de la surorile noastre partea ce ni se cuvine. [...]

Trebuie să ne împrumutăm, dar trebuie foarte bine să băgăm de seamă să nu pătimim ca negustorii aceia care nu-şi iau bine măsurile şi rămân bancruŃi (mofluzi). Trbuie să luăm numai

37

acelea ce ne trebuie, şi cum trebuie. Unii nu voiesc nicidecum să se împrumute şi fac vorbe nouă rumâneşti: cuvintelnic (dicsioner)...asuprăgrăit (predicat), amiezăiesc (meridian) ş.cl.; alŃii se împrumută de unde le vine şi cum le vine: de iau o vorbă grecească, o pun întregă grecească, precum patriotismos, enthusiasmos, cliros ş.cl.; de iau de la francezi, o pun întreagă franŃozească, precum: naŃion, ocazion, comision ş.cl.; de iau de la latineşte, le pun întregi latineşti, precum privileghium, coleghium, cendrum, punctum ş.cl.; de le iau de la italieni, asemenea, precum soŃieta, liberta, cvalita ş. Cl. Vorbele streine trbuie să se îmfăŃoşeze în haine rumâneşti şi cu mască de rumân înaintea noastră. Romanii, strămoşii noştri, de au primit vorbe streine, le-au dat tiparul limbii lor; [...] francezii asemenea [...] precum şi italienii [...]. Asemenea şi noi, de vom voi să rumânim zicerile toate de sus, trebuie să spunem patriotism, entuziasm, centru, punt [...], după geniul şi natura limbii.

Tot în materia pentru împrumutare intră şi acest paradox: noi când luăm câte un verb din latineşte sau de altundeva să-l conjugăm, fieştecare loc şi Ńară are câte o stravaganŃă, după vecinii şi conlocuitorii săi. Rumânii din łara Rumânească, având până acum a face cu grecii, ne-am învăŃat să sisiim şi să pipiriim; rumânii din Transilvania, Banat şi Bucovina, auzind iară totdeauna limbi mai tari şi mai aspre, s-au învăŃat să ururuiască şi să ălăluiască; adică când luăm verburile formare, recomandare, repetire, pretendere, cei din łara Rumânească zicem formalisesc,recomandarisesc, repetirisesc, pretenderisesc ş.cl.; cei din Transilvania, Banat şi Bucovina zicem formăluiesc, recomăndăluiesc, repetiruiesc, pretendăluiesc ş.cl. Nu băgăm de seamă să vedem fieştecare verb de ce conjugare este şi cum se conjugă; nu ne uităm că verburile formare, recomandare sunt de I-a conj. Şi că trebuie a se zice aşa: infinitivul, a forma şi formare; partiŃipia trecută, format; pe urmă prezentul la înmulŃit, formăm, şi la singurit form, formi, formă....(Ion Heliade Rădulescu, Opere, ed. critică D. Popovici, II, p. 368- 387)

Problema cultivării („desăvârşirii“) limbii de cultură I.H.Rădulescu este un discipol al Şcolii ardelene. Ideile sale coincid adesea cu ale lui

I. Budai-Deleanu, iar modelul da limbă pe care îl propune este, în linii mari, cel realizat pe la 1820 de Petru Maior. De aceea, meritul lui Heliade este nu numai acela de a fi înŃeles în mod just esenŃa procesului de unificare şi mijloacele practice prin care el putea fi îndrumat spre desăvârşire, ci şi de a fi reuşit să impună în conştiinŃa contemporanilor ideile fundamentale ale Şcolii ardelene, pe care le-a integrat însă într-o viziune lingvistică şi culturală mai largă, pe măsura timpului şi a personalităŃii sale.

Cele mai judicioase opinii referitoare la unificarea şi modernizarea limbii române literare sunt formulate în corespondenŃa publică purtată cu C.Negruzzi, Gh.BariŃ şi P.Poenaru în paginile revistelor Muzeul naŃional şi Curierul românesc, precum şi într-o serie de lucrări apărute între 1830-1840. În concepŃia lui Heliade, limba literară nu se putea constitui decât printr-un amplu efort de selecŃie din materialul întregii limbi româneşti, pornindu-se de la limba unitară a cărŃilor bisericeşti din veacul al XVIII-lea, cu caracter unitar prin generalizarea variantei literare muntene în toate cărŃile româneşti tipărite, care putea oferi scheletul viitoarei koiné, şi până la limba românească din cel mai îndepărtat colŃ de Ńară, păstrătoare de elemente de origine latină pe care vechea română literară le pierduse. Cei chemaŃi să facă această selecŃie, eliberaŃi de orice prejudecată sau subiectivism, trebuiau să aleagă tot ce era mai bun, mai frumos şi mai „clasic“ din toate variantele literare şi din graiurile româneşti. SelecŃia normelor unice ale românei culte urma

38

să se facă în baza a patru criterii fundamentale: 1) criteriul latinităŃii formelor; 2) criteriul uzului sau al circulaŃiei formelor; 3) criteriul regularităŃii gramaticale; 4) criteriul eufoniei. Peste toate trebuia să domnească „logica“ limbii, adică structura şi tendinŃele ei interne, pe care nici un „legiuitor“ nu le putea ignora. Întemeindu-se pe aceste criterii, Heliade propune o serie de norme fonetice şi gramaticale menite să ducă la unificarea limbii literare, dintre care cele mai multe s-au impus în a doua jumătate asecolului al XIX-lea.

În materie de cultivare a limbii literare prin împrumuturi, considerată o primă soluŃie , locul prdominant, aşa cum am arătat mai sus îl deŃinea latina, iar alături de ea limbile romanice şi graca.

În Repede aruncătură de ochi asupra limbei şi începutului rumânilor (1832) Heliade evidenŃiază deosebirea dintre limbajul popular şi limba literară, limba oamenilor instruiŃi fiind mai bogată decât cea „de obşte“, deoarece ea cuprinde cuvinte în plus pentru noŃiuni necunoscute omului simplu. Pentru a adăuga în chip firesc ceea ce-i lipseşte, româna literară trebuia să se călăuzească de principiul analogiei, care ar fi asigurat unificarea formelor gramaticale, mai ales în cazul cuvintelor luate din alte limbi.

Programul modernizării limbii fără sacrificarea specificului naŃional a devenit, prin autoritatea lui Heliade, un consens între intelectualii epocii, fie ei din Moldova sau din Ardeal.

Temă DescoperiŃi, în citatele din lucările şi articolele semnate de Heliade, ideile lui despre

căile cultivării limbii: Trebuie a cerceta şi a se învăŃa limba rumânească şi geniul său, şi pentru aceasta este destul o

băgare de seamă luminată şi fără prejudecăŃi şi un paralelism al limbilor ce au relaŃie cu dânsa. Ea a început a se cerceta încă din veacul trecut (al XVIII-lea,n.n.), şi gramatici s-au făcut şi mulŃi simŃitori bărbaŃi, carii au cunoscut-o, au ştiut să o preŃuiască.

Dar ca să se desăvârşească gramatica rumânească, n-au fost destul ca să fie făcute aceste gramătici; era de trebuinŃă şi de nevoie ca să se puie şi în lucrare, dându-se în mâinile copiilor prin şcoli, şi învăŃătorii cu ei dimpreună asupra acestor gramătici să facă analisul linbii atât grămăticeşte, cât şi loghiceşte. Şi încât pentru aceasta Bucureştii se pot făli, pentru că încă de la anul 1816 s-a deschis aici şcoală rumânească, unde cel dintâi profesor care a aruncat într-însa cele dintâi seminŃi spre luminarea rumânilor a stătut fericitul arhidiaconul şi doctorul în teologie şi legi Gheorghe Lazăr, a căruia pomenire trebuie să fie de mult preŃ la toŃi rumânii. El aici a început a croi muzelor haine rumâneşti şi a învăŃa matematica şi filosofia în limba patrii, la anul de sus numitpână la 1822.. Într-această şcoală şi-a luat începutul şi această gramatică şi s-a pus în lucrare. [...]

Dar ca să se desăvârşească limba şi mai bine şi ca să se hotărască o dată cum să rămâie terminii cei noi, aceasta nu se va putea până când nu se va întocmi o academie de câŃiva bărbaŃi, a căror treabă să fie numai literatura rumânească, carii cu vremea vor pune în regulă şi vor desăvârşi limba prin facerea unui dicsioner [...]. Lucreze care cum poate şi înlesnească-se traducŃiile; traducŃiile cele bune înfrumuseŃează şi nobileşte limba; prin ele intră în limbă toate frasurile şi mijloacele de vorbire cele mai frumoase a deosebiŃilor autori vestiŃi şi, îmbrăŃoşându-le, la face ale sale; apoi, în sfârşit se poate face şi un dicsioner rumâneşte cu rumâneşte.[...] Dea Domnul să sporească râvna culturii între rumâni. .(Ion Heliade Rădulescu, Opere, ed. critică D. Popovici, II, p. 200-203)

Până a nu intra a-mi da şi eu cu părerea la câte cu dreptate mă întrebi, voi să vă arăt că o limbă cu cât se lucrează, cu atăta se cultivă, se regulează şi se desăvârşeşte, legiuindu-se fiecare

39

termin şi fiecare fras, cum să se zică şi cum să se scrie. Prin urmare, când am început eu să scriu limba noastră, mai întâi mi-am croit o sisemă potrivită, după a mea părere, pe natura şi însuşirile ei. [...]Aşa am vrut mai întâi să-mi fac şi să-mi hotărăsc mie o limbă prin care să mă esprim şi să înŃeleg aceea ce gândesc; aşa am vrut să-mi fac vocabulerul terminilor tehnici, şi m-am apucat de traducŃii; am început mai întâi grămatica, şi nu ca să pui la locul lor zicerile unei limbi ce nu o cunoşteam, ci ca să trec prin tipii limbei şi ca să poci pune pe vocabulerul meu terminii cei ni gramaticali şi să-mi formez limba grămăticii. Pă urmă am făcut sau am cules o geografie, am tradus cursul de matemetică al lui Francoeur, logica lui Condillac ş.cl., câteva leŃii de literatură sau de poetică şi de retorică. Prin urmare eu a trebuit, vrând şi nevrând, a trece prin toŃi terinii trebuincioşi în aceste ştiinŃe, a-i boteza într-un fel, bine sau rău, şi a-mi îmbogăŃi vocabulerul meu. [...] După ce dară mi-am format limba ştiinŃelor sau a duhului, am vrut pe urmă să pâşesc şi la limba inimii sau a sintimentului. .(Ion Heliade Rădulescu, Opere, ed. critică D. Popovici, II, p. 213-216) [...]

[...] Întrebarea literaŃilor noştri este că materialul limbei noastre rumâne se află la toate noroadele rumâne din orice provinŃie sau loc, şi ca să se facă o limbă generală rumânească, de aici trebuie să alegem ce este bun şi să lepădăm ce e rău; şi pentru aceasta a mea părere voi aduce înainte câteva împrejurări sau esemple. [...]

IV.Noi zicem văz, auz, pui ş.cl.; dumneavoastră (moldovenii, n.n.) şi ungurenii văd, aud, pun...şi e mai bine şi mai clasic, cu toate că în cărŃile bisericeşti aveŃi ca şi la noi văz, auz, pui, care nu sunt altceva decât văd-eu, aud-eu, pun-eu, prin prescurtare, şi d înainte de i şi e, ce se pronunŃă ca ie, se schimbă şi se pronunŃă ca z.[...]

VI. Rumânii îndeobşte cum şi cărŃile lor zic: oamenii cînta, vorbea şi bănăŃenii în parte zic: oamenii cântau, vorbeau...şi gramaticeşte zic mai bine [...].(Ion Heliade Rădulescu, Opere, ed. critică D. Popovici, II, p. 220-222)

Vorbele mele n-au fost niciodată porunci, ci eu m-am supus totdeauna la poruncile şi glasul limbei, acolo unde am avut putere să-l înŃeleg; şi cine este rumân se va supune şi el cu mine. (Scrisoare către Negruzzi, III, p.109)

Concluzie Chiar dacă nu s-au manifestat în aceeaşi măsură ca filologii Şcolii ardelene,

cărturarilor din Principate nu le-a fost deloc indiferentă starea limbii române în primele decenii ale veacului al XIX-lea. Dacă filologii şi alŃi intelectuali din această perioadă au intuit calea teoretică a cultivării limbii, I.H.Rădulescu a încercat să stabilească principiile raŃionale şi practice care urmau să ducă la înfăptuirea ei.

40

CAPITOLUL VII

DIRECłII ÎN DEZVOLTAREA LIMBII ROMÂNE LITERARE

MODERNE LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-LEA

Toate problemele limbii literare la mijlocul secolului al XIX-lea sunt subordonate

ideii de cultivare a limbii, de transformare a ei într-un instrument modern din punctul de vedere al posibilităŃilor de exprimare şi unitar sub aspect naŃional, care să răspundă nevoilor unei culturi aflate în plin progres. Fenomenul, numit metaforic în epocă „fierbere filologică“, nu este un fenomen izolat şi propriu doar Ńării noastre. El s-a produs la noi cu două-trei secole mai târziu decât cel ce avusese loc în Ńările apusene. Fără a fi o copie a acestuia din urmă, el reeditează, cu unele deosebiri specifice, o întreagă mişcare filologică, avându-şi rădăcinile în preocupări filologice mai vechi.

În Apusul Europei, în epoca Renaşterii se aduce în discuŃie necesitatea folosirii limbii populare (vulgare) în locul celei latine. În secolul al XIV-lea, în Ńările vest-romanice, ca şi la noi mai târziu, s-au purtat discuŃii îndelungate despre crearea unei limbi unitare pe bază populară, care să fie expresia limbii naŃionale. Se căutau soluŃii privitoare la fixarea formelor gramaticale pe baza anumitor dialecte şi la stabilirea ortografiei menite să asigure unitatea folosirii limbii în vorbire şi în scriere. Mijloacele limbii populare trebuiau completate însă astfel încât să poată suplini golurile create prin renunŃarea la limba latină, utilizată până atunci în scris ca formă de comunicare în diverse domenii ale vieŃii social-culturale. Fiind „moştenitoare“ directe ale zestrei culturii latine, limbile romanice apusene au păstrat şi au introdus mereu în vocabularul lor, în mod firesc, acei termeni de care aveau nevoie pentru a-şi întări fondul lexical „vulgar“. ÎmbogăŃirea limbii nu a constituit deci o preocupare esenŃială şi vitală pentru Romania occidentală, deoarece în evoluŃia culturală de la Roma antică şi până în Evul Mediu nu a exixtat în Apus un hiatus intelectual, ci un proces de continuitate, menŃinut de o tradiŃie cărturărească neîntreruptă. Latina populară se transformase luând înfăŃişarea limbilor romanice: italiana, franceza, spaniola. Latina clasică se bucura în Occident de prestigiul unei limbi universale, recunoscut de întreaga Europă apuseană. Sursa nemijlocită din care Apusul romanic îşi lua termenii necesari perfecŃionării limbii vulgare era latina clasică şi medievală din scrierile ce alcătuiau patrimoniul culturii romanice occidentale. Aşadar, reforma limbii punea pentru popoarele romanice apusene alte probleme decât pentru limba română.

Limbile romanice apusene fuseseră confruntate mai devreme decât româna cu necesitatea de stabilire a formelor unitare, pe baza unei koiné supradialectale şi cu necesitatea de stabilire a normelor ortografice care să consfinŃească unitatea limbii naŃionale în scris. De exemplu, franceza ajunge să-şi fixeze, după lungi dezbateri în cursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea, normele actuale, păstrând trăsăturile graiului vorbit în jurul Parisului; Academia Franceză a fost chemată să consacre unitatea limbii şi să vegheze la menŃinerea ei prin elaborarea unei gramatici normative şi a unui dicŃionar general.

Limba română păstrată în scrierile bisericeşti şi în manuscrisele cronicarilor nu era pregătită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea să fie purtătoare a ideilor ştiinŃifice şi instrument de expresie literară, deşi era „sora“ limbilor romanice şi „fiica aceleiaşi maici“.

41

Trecând printr-o istorie diferită, poporul român şi limba română n-au avut avantajul drumului istoriei şi al civilizaŃiei popoarelor romanice apusene, care şi-au găsit răgazul „a-şi lucra“ limba prin scrieri felurite; dar avea dreptul să stea alături de ele şi să încerce să ajungă din urmă istoria, prin acŃiunile iniŃiate de Şcoala adeleană. Abia în secolul al XIX-lea problemele limbii au intrat în sfera centrală de preocupări a culturii noastre şi au fost subordonate ideii de unitate naŃională. Termenul cu care s-a denumit această acŃiune de interes major, cu profunde implicaŃii naŃionale şi culturale, este cel de „cultivare“ a limbii. Pe urmele Scolii ardelene şi ale generaŃiei lui Heliade, s-au iniŃiat în deceniile 4-6 ale secolului al XIX-lea o seamă de discuŃii în jurul căilor şi soluŃiilor de dezvoltare a limbii literare, în care au fost antrenaŃi, în afară de scriitori şi lingvişti, toŃi oamenii de cultură ai epocii. Un rol important în difuzarea acestor idei l-au avut revistele de cultură din epocă. În aceste discuŃii s-au găsit în luptă două tendinŃe opuse: prima, cea a curentelor raŃionaliste, reprezentate de direcŃia latinistă, prelungire şi amplificare în cursul veacului al XIX-lea a ideilor Şcolii ardelene, şi curentele înrudite cu ea – italienismul lui I.H. Rădulescu în Muntenia, urmat în Moldova de Gh. Asachi, şi purismul românesc al lui Aaron Pumnul, în Bucovina; cea de-a doua tendinŃă este cea a curentulului istoric şi popuar, iniŃiat de scriitorii grupaŃi, iniŃial, în jurul „Daciei literare“(1840).

Curentul raŃionalist: direcŃii DirecŃia latinistă îşi trage rădăcinile din concepŃia lui Petru Maior potrivit căreia

„limba română toată e limba romană, care fu alcătuită de latina poporană“. Slavonismele, infiltrate ulterior, n-ar fi intrat adânc şi n-ar fi afectat Ńesătura originală, latină, a limbii noastre. Refacerea caracterului ei străvechi, curat latinesc, ar fi fost posibilă dacă românii s-ar fi învoit să scoată din limba lor cuvintele slavone şi străine, în general, acŃiune justificată de Petru Maior astfel:„De vom vrea a grăi oblu, limba românească e mama limbii celei latineşti“. RaŃionamentul cărturarului ardelean este greşit, nefondat istoric, dar din el s-a reŃinut teza că este cu putinŃă revenire la formele primitive, latineşti, ale limbii române printr-o acŃiune comună de curăŃare a lexiculuide adaosurile lui nefireşti, târzii, şi prin întoarcerea la ortografia latină „iniŃială“.

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea soluŃiile latiniste în materie de îmbogăŃire a limbii erau susŃinute de un mare număr de intelectuali. Figurile proeminente ale latinismului sunt: August Treboniu Laurian, autorul unei lucrări savante scrise în latineşte, Tentamen criticum (1840), în care dezvoltă teza că limba română şi-a păstrat caracterul latin, neîntrerupt, din vremea lui Traian şi până astăzi, neschimbându-şi înfăŃişarea – cu excepŃia câtorva barbarisme preluate la contactul cu popoarele vecine, care însă nu atinseseră structura gramaticală a limbii. Tot eşafodajul teoretic al lucrării Ńintea spre înfăptuirea idealului latinist de care Laurian se va lăsa călăuzit şi în DicŃionarul limbii române (1871-1877), pe care-l va elabora peste trei decenii împreună cu I.C.Massim – potrivit concepŃiei latiniste, orice cuvânt sau formă „curat romanică“ avea dreptul, indiferent de răspândirea ei, „de a trece în gura tutor românilor“ şi de a figura în dicŃionar; restul cuvintelor de origine neromanică sau îndoiuelnică, precum şi neologismele de origine neromanică erau trecute separat, în Glosar; caracterul purist şi discriminatoriu în tratarea lexicului românesc este frapant şi nu a răspuns cerinŃelor aşteptate în privinŃa îmbogăŃirii, perfecŃionării şi normării limbii literare. Un alt apărător consecvent al ideii purităŃii limbii române este

42

Timotei Cipariu care susŃinea că limba română nu s-a născut din amestecul cu alte limbi; elementele slave au fost şi au rămas un corp străin „o pecingină“, datoria filologului fiind aceea de a îndepărta adaosurile străine care tulbură puritatea limbii şi-i întunecă faŃa ei străveche. Pentru a se ajunge la refacerea limbii în forma şi substanŃa ei, existente înt-o formă anterioară, trebuia să se introducă alfabetul latin în scriere şi să se revină în ortografie la înfăŃişarea iniŃială şi unitară a limbii din scrierile vechi româneşti. Cipariu rămâne fidel teoriei raŃionaliste a secolului al XVIII-lea, care conferea savantului, în numele prestigiului ştiinŃei, dreptul de a interveni şi de a decide în toate sectoarele activităŃii teoretice, inclusiv în domeniul limbii. El este autorul Gramaticii limbii române (Analitica 1867- Sintetica 1877) acceptată dla concursul SocietăŃii Academice, dar lucrarea nu a putut constitui un corp de norme pe baza cărora să se stabilească regulile fonetice şi gramaticale cerute de o exprimare unitară, naŃională; ideea de normă era subordonată de Cipariu concepŃiei sale latiniste şi arhaizante, şi prea puŃin uzului general al limbii, aşa cum cerea programul SocietăŃii Academice.

Calea preconizată de latinişti pentru dezvoltarea limbii române era în contradicŃie cu viaŃa istorică a limbii, cu evoluŃia ei firească. Între limba latină şi cea română era o distanŃă de peste 1500 de ani, în care latina populară s-a transformat într-o altă limbă, cea română. Aceasta, deşi şi-a păstrat structura latină, avea numeroase elemente noi care-i dădeau o individualitate proprie. Revenirea românei la modelul originar latin era o imposibilitate logică şi istorică. Limba preconizată de latinişti era livrescă şi artificială, străină de popor; pentru însuşirea ortografiei şi a vocabularului propus de ei trebuia să se cunoască foarte bine limba latină, ceea ce, practic, era imposibil pentru întregul popor şi chiar absurd. Pe de altă parte, formarea unei terminologii moderne exclusiv din latină nu mai era cu putinŃă în secolul al XIX-lea, deoarece latina nu mai era atunci decât purtătoarea unei culturi a trecutului. EvoluŃia limbii literare, Ńinută de latinişti departe de izvoarele reale ale graiului viu, a avut de suferit, cursul ei fiind oprit o vreme în loc sau deviat spre alte căi din cauza exceselor latiniste

Totuşi procesul perfecŃionării treptate a exprimării cultivate a câştigat mai cu seamă indirect de pe urma valului latinist care i-a transmis numeroase elemente latino-romantice şi i-a oferit modelul latin în pronunŃarea şi formarea multor cuvinte împrumutate din sursă romanică.

Temă RecunoaşteŃi în citatele de mai jos câteva din ideile latiniste:

- concepŃia care a stat la baza întocmirii DicŃionarului de la 1871; - principiul care a stat la baza sistemului ortografic al reprezentanŃilor curentului

latinist. [...] Asiá déro un dictionariu românu, demnu de acestu nume, cauta se comprenda tote

cuventele, tote formele si constructionele de cuvente curatu romanice, câte vre una data s’au scrissu si câte mai allessu se audu in gur’a poporului românu d’in tote partile, pre unde sortea a arruncatu pre Români: verece vorba, verece forma curatu romanica, aflese ea in verce ânghiu, in gur’a unui câtu de margenitu numeru de Români, are dreptulu neconsestatu de a trece in gur’a a totoru Româniloru, si prin urmare dreptulu de assemenea necontestatu de a capetá unu locu in dictionariulu limbei române. Sengurulu criteriu, care caut se conduca pre lessicografulu românu,

43

este si nu pote fi de câtu romanitatea cuventeloru in forma ca si in materia; abbatere de la acestucriteriu duce de neapperatu la neintellegere, şi prin acésta la periclu, la seissione intre fratii de acellu-asi sange, peno asta di asiá de strinsu uniti prin legamentele limbei.

D’in contra, vorbele de origine neromanica, ca slova, cinste, iubire, ibovnicu, vreme, vremelnicu, stapenire, slujba, slujbasiu etc., nu potu si nu se cade se aiba locu intru’unu dictionariu romanescu. [...] Cene déro pote sustiené, co romanescele: tempu si demandare nu au dreptulu de a inlaturá cu totulu parasitele: vreme şi poruncire? Romanesculu demandare cauta se allunge pre strainulu poruncire, cu atâtu mai multulu cu câtu acestu-a sterpu pre pamentulu romanescu nu a datu si nu mai poté dá decâtu porunca, pre cându acelu-a se presenta incongiuratu de una numerosa familia: mandare, mandatu, mandatariu, commandare, commanda, recommandare, recomandatione, recommandabile etc. (A.T.Laurian, I.C.Massim, Dictionariulu limbei romane, „Prefatione“, în CrestomaŃie românească. Texte de limbă literară. Alese şi adnotate de Şt. Munteanu, Doina David, Ileana Oancea, V.D.łâra, p.99-100).

Fiindcă fundamentul a toată ortografia e unitatea limbei, care însă nu se poate almentea

statori decât prin urmarea formelor genuina primitive şi lepădarea celor secundare spurie din limbă, deci până când încă niciun dialect român nu a luat preponderenŃă asupra a toată limba, întâiul postulat spre câştigarea acestei unităŃi este a determina strâns formele genuine ale limbei, atât în recpectul eufonic, cât şi gramateo- etimologic, şi în scriere a le urma strâns. [...] Toate sunetele primitive, etimologice, să se scrie cu literele răspunzătoare din alfabetul latin [...], toate sunetele sunetele secundare, derivate din fonetismul limbei, să se scrie cu literele semnelor primitive, din care derivă (deci /ă/ era scris cu a, /ğ/ cu gi, ge, /Ń/ cu t etc.).(Timotei Cipariu, Gramatica,I, Analitica, p. 147).

DirecŃia italienizantă (heliadistă). După o activitate fecundă, căreia i se datorează introducerea, în 1828, a metodei descriptive în fixarea regulilor gramaticale ele limbii române şi a principiului fonetic în scrierea ei, Ion Heliade Rădulescu a susŃinut, după 1840, că pentru a putea exprima noŃiunile culturii moderne, limba română trebuie să se adreseze limbii romanice celei mai apropiate de ea, şi anume celei italiene. El a propus şi a folosit, după această dată, un vocabular italienizant, nu numai pentru noŃiunile noi, ci şi pentru cele care aveau în limba română termeni uzuali consacraŃi. Heliade scria, spre exemplu, omnipotente pentru atotputernic, atentiv pentru atent, a ama pentru a iubi, fiertate pentru mândrie, specol pentru oglindă etc. Încercarea făcută de Heliade a avut ca rezultat o limbă – italiană în ortografie şi vocabular, - şi română în gramatică, o alcătuire hibridă, pe care n-o recunoşteau nici italienii, nici românii, ca fiind a lor.

În articolul Paralelism între limba română şi italiană (1840), Heliade respingea „ciumele literare“ - germanisme şi maghiarisme în Transilvania, rusisme, grecisme şi franŃuzisme în Moldova şi Muntenia - şi construieşte o întreagă teorie pentru a-şi sprijini încercarea de italienizare a limbii. Adept al ideilor lui Petru Maior, care susŃinea că între română, care se trage din latina populară, şi italiană este o mare asemănare (aici a găsit şi o justificare a adoptării ortografiei italiene în scrierea limbii noastre), el porneşte de la premisa că româna şi italiana sunt două dialecte ale uneia şi aceleiaşi limbi vorbite iniŃial în Italia; dacă ele nu se aseamănă astăzi întru totul, aceasta se datoreşte faptului că asupra italienei s-a exercitat timp de secole influenŃa culturii, pe când româna a fost lipsită de acest privilegiu. Pentru a se reda unitatea limbii şi a o readuce la înfăŃişarea ei dintr-o perioadă veche, când înrudirea strânsă cu italiana i se părea evidentă, el porneşte de la un număr de peste 1300 de cuvinte de origine latină, care puteau servi ca punct de plecare pentru formarea de noi familii de cuvinte. Heliade dă o listă de afixe – neologice şi moştenite – precum şi derivatele ce s-ar

44

putea alcătui cu ajutorul lor; cuvintelor li se dau şi corespondentele din italiană pentru a ilustra asemănarea dintre cele două limbi. Consecvent şi purist ca latiniştii, el decretează în Vocabular de vorbe streine în limba română (1846), alungarea elementelor slavone, turceşti, maghiare, germane, greceşti din limbă şi înlocuirea lor cu altele de origine latină, italiană sau făcute de el.De exemplu, vrednicie se poate înlocui cu demnitate, viclean prin astuŃ, bogat cu avut, înavuŃit ş.a.

Rezultatele la care ar fi dus acest mod de înŃelegere a cultivării limbii poate fi văzută în „adaptările“ pe care Heliade le-a făcut după principiie şi ortografia recomandate de el: „Quând va resbumba ultima trumbă, / Quare quele mai închise morminte investe şi desferră... “. Italienismul şi-a făcut loc mai ales în traduceri şi în activitatea unor lexicografi din epocă. Deşi ecoul teoriilor heliadiste, după afirmaŃiile specialiştilor, a fost destul de limitat, o parte dintre italienismele introduse de Heliade au cunoscut, totuşi, o oarecare răspândire, fiind întâlnite în scrierile lui N.Bălcescu, C.Bolliac, I.C.Drăguşanu şi, sporadic, la M.Eminescu („visul selbelor bătrâne“).

„Clădit pe o teorie falsă, [....] eroarea lui Heliade este.[...] eroarea savantului din secolul al XVIII-lea care pun teoria înaintea faptelor şi caută apoi să constrângă faptele să intre în formula construită înainte.“(Şt.Munteanu, V.D.łâra, ILRL, 1968, p. 150)

Temă ObservaŃi ingeniozitatea de care dă dovadă I:H:Rădulescu în argumentarea ideilor

sale despre originea comună a limbii române şi a celei italiene. ExplicaŃi în ce constă, după Heliade, urmarea modelului italian în îmbogăŃirea vocabularului limbii române.

Aceste două limbi sau mai bine dialecte sunt una, şi n-au altă deosebire decât aceea ce a putut face cultura italiană prin autorii săi, şi prin drumul ce au luat ei în cultura limbii poporului italian[...]; deosebirea limbei noastre de cea de atunci, din timpul colonizării a Italiei, nu este alta decât ceea ce au putut aduce nişte prefaceri de două mii de ani aproape; şi deosebirea limbei noastre de cea italiană literară din ziua de astăzi nu este alta, decât că a noastră a rămas în starea cea dintâi pe cât a putut să o Ńie un norod prigonit de soartă şi întâmplări, şi cea italiană izbită până la o vreme de multe năvăliri ale barbarilor, a început de atâtea veacuri încoace a se cultiva prin autorii şi poeŃii săi.[...] Limba latină ni s-a făcut numai ca o limbă doctă ce are relaŃie cu a noastră, şi ceea ce trebuia să facem noi acum şapte sute şi o mie de ani, au făcut fraŃii noştri italienii: ei au avut de normă pe latina şi au cultivat limba poporului roman, cum am zice şi pe a noastră; aşadar am greşi foarte când am lăsa un lucru gata şi ne-am întoarce înapoi cu o mie de ani înapoi decât dânşii.[...]

Vrând a vorbi despre materia şi forma limbii române şi italiene şi arătând pe amăndouă, n’avem a face decât un vocabular de ziceri şi o prescurtare de gramatica acestor două limbi. [...]Vocabularul acesta va tracta despre om, despre trebuinŃele lui, despre natură şi eemente, şi arătând că românul vorbeşte aceeaşi limbă cu italianul în lucrurile ce niciunul, nicialtul n-au pierdut din vedere, va da o pricină a se putea afla istoria fiecărei ziceri străine, a căria origină nu se află în limba poporului român.[...]Iar încât pentru forma sau grămatica limbii rumânilor[...] vom vedea că singură limba românească din toate limbile surori de familia latină a păstrat mai mult haracterul unei limbi cultivate oarecând, ce şi-a avut cazurile sale. Şi când italiana, franŃeza, spaniola ar fi avut soarta româniei de a rămânea necultivate până astâzi, din toate atunci româna ar fi fost cea mai mare şi mai bogată, cu toate că şi astăzi surorile sale o întrec în haine, iar nu în trup. Singură limba română păstrează şi tăria, şi simplitatea, şi egalitatea, şi libertatea, şi energia limbii latine. [...]

45

Pete 1300 de vorbe mai de rădăcină, care ar putea sluji ca nişte tulpine la mai multe ramure de vorbe ce pot să încheie familii, s’au adunat în vocabularul ce l-am înfăŃişat[...]. Ca să înmulŃim dintr’o vorbă sau tulpină radicală mai multe ramure, avem doă mijloace: unul al derivaŃiei şi altul al compunerii. Al derivaŃiei precum de la bunǔ, bunětate, buneçe, bunicâ ş.cl. şi al compoziŃiei precum din doă vorbe sau dintr’o vorbă şi prepoziŃii facem alte vorbe, scriere, pre-scriere, pro-scriere, de-scriere, în-scriere, sub-scriere. Prin aceste doă mijloacele în toate limbile se înmulŃesc vorbele, încât în limba noastră numai di vorbele arătate în vocabularul acesta putem face peste 17 mii vorbe de origine latină, a cărora sau rădăcina se află în limba românesacă, sau mai multe ramuri fără rădăcină care, nefiind întrbuinŃate din pricina lipsei ideilor, acum îşi pot lua locul lor în dicsionarul românesc şi a se întrebuinŃa în cărŃile autorilor români.(Ion Heliade Rădulescu, Opere, ed. critică D.Popovici, II, p.245-249, 290-291)

DirecŃia analogistă (pumnistă). Teoreticianul acestei direcŃii reformatoare a fost Aron Pumnul26, care dorea să românizeze limba, şi anume aspectul fonetic al neologismelor pătrunse; el cerea aplicarea principiului analogiei, potrivit căruia cuvintelor noi urma să li se aplice legile care au przidat transformările petrecute în elementele moştenite: de exemplu, dacă a accentuat din lat. lana, cantat, campus etc. a dat în româneşte lână, cântă, câmp, atunci trebuie să supunem acestei reguli toate cuvintel noi care conŃin acelaşi fonetism ( a acc.+ n, + n+ cons., sau +m + cons.). Prin urmare în „firea“ limbii române este să se scrie şi să se pronunŃe plântă, nu plantă, germână, nu germană. Deoarece a latin neaccentuat a dat în româneşte ă (farina >făină), se va zice lătină, nu latină;fiindcă grupul consonantic lat. ct a evoluat în română în pt (pectus > piept, octo > opt), era firesc ca să urmeze aceeaşi lege toate cuvintele noi care conŃin grupul consonantic respectiv, cărăpter, subiept, leptură etc. În felul acesta credea Pumnul că se va ajunge la realizarea unei scrieri unitare pentru toŃi românii.

Teoria pumnistă este interesată şi de românizarea lexicului neologic. În Formăciunea cuvintelor româneşti, el cere, ca şi latiniştii, scoaterea din limbă a cuvintelor neromanice, deoarece „strică“ natura limbii noastre sau altele „sunt mincinoase, precum sunt mai toŃi Ńărmurii ştiinŃiali (termenii tehnici), de exemplu gramatică, etimologie, filologie, filozofie.... carile româneşte s-ar zice limbământ, vorbământ, ştiinŃa limbistică, cugetământ.[...] Prin această formă(adică pornind de la o rădăcină existebtă în româneşte şi adăugăndu-i sufixul –mânt) se pot face în limba romănească toŃi Ńărmurii ştiinŃiali cu mult mai bine şi mai răspicativ decât în toate celelalte limbi“. Urmează o listă de asemena „Ńărmurii ştiinŃiali “ propuşi de Pumnul: literământ (abecedar), aşezământ limbariu (sintaxă), scriemânt (ortografie), descriemânt pământal (geografie), tâmplământ (istorie), cugetământ (logică), simŃământ (estetică), spirământ (psihologie), stelământ (astronomie) etc. Pumnul a fost deplin convins că „despre fiecare sunet se poate da cuvânt deplin din legile cel universale ale limbii sub carile stau toate cuvintele ei.“ În virtutea acestor legi, omul de ştiinŃă îşi arogă dreptul de a decreta cum trebuie să se transforme limba. Pumnul interpretează faptele într-un mod foarte personal, ignorând caracterul limitat în timp al acŃiunii acestor legi. O astfel de uniformizare analogică făcută de dragul unor pretinse legi universale, în contradicŃie cu

26 Aron Pumnul este originar din Ńinutul FăgăraŃului; a avut un rol important în pregătirea politică a revoluŃiei din 1848 din Transilvania. Fiind arestat, reuşeşte să fugă de sub escortă, trece munŃii pe jos şi ajunge la Bucureşti. În 1849 este numit ptofesor de limba română la Gimnaziul superior din CernăuŃi, unde l-a avut, mai târziu, elev pe Mihai Eminescu. Este autorul cunoscutei antologii de literatură română, Lepturariu românesc, 6 volume, Viena, 1862-1865.

46

uzul curent, el spera să înlăture ameninŃarea de înstrăinarea şi stricarea limbii. Dar în faŃa unui rău el a găsit o soluŃie care ducea la un rău şi mai mare.

Temă ComentaŃi ideile lingvistice ale lui Aron Pumnul din citatul de mai jos: [...] limba, încât trebuie să o învăŃăm, se cere să fie regularie ca cu atâta să o putem învăŃa

mai uşor; organele de vorbit cer ca să fie uşoară de rostit; auzul cere ca să fie dulce sunătoare; încât sămnează cugetările noastre, se cere să fie atâtea cuvinte în ea, câte cugetări poate omul avea, şi fiecare cuvânt să aibă atâtea forme, câte referinŃe are cugetarea sămnată prin el, şi în urmă să fie defiptă, adecă, fiecare cuvânt să sămneze numai o cugetare anumită, şi fiecare formă să înfăŃoşeze numai o referinŃă de cugetare; deci limba după scopul spre care e produsă de mintea omenească să fie „regularie, uşoară de rostit, dulce sunătoare , avută şi defiptăn ciuvinte şi forme“. Aceasta este deplinătatea limbei, şi pentru aceea limba, care se apropie mai tare de ea,(căci până acuma niciuna nu-i a răspunde în toate), aceea este mai firească, mai plăcută şi mai deplină; şi cătră această deplinătate trebuie să năzuiască fiecre limbă în dezvoltarea sa.[...] cel mai înalt îndreptari al limbei zice: cugetă bine, adecă după legile cugetământului (logicei); răspică fiecare cugetare prin cuvânt anumit, şi fiecare referinŃă de cugetare prin formă anumită, iar de n-ai cuvânt şi formă pentru vreo cugetare şi pentru vreo referinŃă de cugetare, formează-le amândouă: scrie cum vorbeşti; însă vorbeşte, scrie şi formează fiecare cuvânt aşa ca să fie regulariu, uşor de rostit şi dulce sunători.

S-ar putea părea cuiva că noi am trecut cu vederea analogia, care este regula cea mai strânsă în formarea cuvintelor; nicidecum, ci noi acesta am luat-o în regularitate, din cauză că regularitatea este însuşi organismul limbii; regularitatea în formarea cuvintelor din rădăcinile lor şi scoaterea rădăcinelor din cuvinte deduse este organismul cel din lontru, iar organismul cel din afară stă în regularitatea schimbării finalului cuvintelor şi a Ńeseturei cuvintelor în judecăŃi drepte. Pentru aceea neregularitatea în deducerea cuvintelor din rădăcinile lor este rumperea organismului celui din lontru al limbei [...]. Iat[, pentru aceea se cere ca să se păzească regularitatea în deducerea şi strămutarea cuvintelor, ba încă să se aducă la regularitate pe cât se pot şi acele cuvinte care poporul, neajungând la conştiinŃă chiară despre organismul limbei, le-au format şi strămutat fără nici o regulă.

Încât am putut noi străbate lucrul, acesta ar fi îndreptarul după care să se judece şi să se îndrepteze în dezvoltarea sa orişice limbă, şi după care să sugerăm rostirea şi scrierea limbei româneşti din orice provinŃă şi din orice carte, fie vechie sau noauă, precum şi care litere sunt corespunzătoare firei ei, deci prin acest îndreptari sau principiu ne înălŃăm peste toate provinŃialismele şi particularităŃile şi de-l vom urma cu toŃii, vom ajunge în rostirea şi scrierea cuvintelor la uniformitatea care o cere însăşi unitatea limbei.(Aron Pumnul, Neatârnarea limbei româneşti în dezvoltarea sa şi în modul de a o scrie, reprodus după CrestomaŃie românească. Texte de limbă literară, alese şi adnotate de Şt. Munteanu, Doina David, Ileana Oancea, V.D.łâra, p. 91).

Curentul istoric şi popular Lupta teoretică organizată împotriva reformelor lingvistice artificiale a fost începută

şi susŃinută cu vigoare de scriitorii care, grupaŃi în jurul revistelor „Dacia literară„, Propăşirea“, „România literară“, au format curentul istoric popular ce şi-a menŃinut influenŃa până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Din acest curent au făcut parte M.Kogălniceanu,

47

N.Bălcescu, V.Alecsandri, C.Negruzzi, Alecu Russo, Gr. Alexandrescu, I.Ghica. Ei au privit limba ca o creaŃie istorică a poporului şi au susŃinut că limba literară trebuie să se dezvolte pe baza limbii populare şi a tradiŃiei literare existente. Principalul obiectiv al grupării a fost „ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toŃi“, aşa cum se preciza în „IntroducŃiunea“ „Daciei literare“. Tot aici este denunŃată mania primejdioasă a imitaŃiei care „ucide duhul naŃional“, fiindcă „traducŃiile nu fac o literatură“, şi îşi înscrie în program combaterea acestei manii, indicând ca surse de inspiraŃie faptele trecutului istoric al Ńării, peisajul patriei şi obiceiurile poporului, adică aspecte din realităŃile autentice ale vieŃii naŃionale.

Cercetarea trecutului istoric alcătuieşte o preocupare esenŃială a oamenilor de cultură în jurul anului 1840. „Arhiva românească“, scoasă de Kogălniceanu, şi „Magazin istoric pentru Dacia“, editat de Laurian şi Bălcescu, publică documente din trecutul celor două Ńări, iar în 1852 Kogălniceanu editează LetopiseŃele łării Moldovei, în trei volume, aşa încât limba cronicarilor, cunocută până atunci doar din copiile manuscrise, intră în cercul larg al atenŃiei marilor scriitori ai epocii. Intersul pentru limba veche se va prelungi de la Alexandrescu, Bolintineanu, Negruzzi, Bălcescu până în scrierile lui Odobescu şi, mai târziu, la începutul secolului al XX-lea, când îşi va găsi o expresie fericită în opera lui Sadoveanu.

Tot în jurul anului 1840, prin „Dacia literară“, scriitorii influenŃaŃi de romantism descoperă folclorul, în a cărui limbă se găsesc argumente convingătoare pentru apărarea bazei populare a limbii literare împotriva tendinŃelor reformatoare, în general, şi împotriva latinismului, în special. În centrul luptei de opinii declanşate acum şi continuate în deceniile următoare, stă ideea constituirii unei limbi literare avându-Ńi izvoarele în graiul viu şi în expresia poetică din creaŃia populară, singurele care puteau conferi exprimării literare însuşirea de limbă naŃională.

Doctrina curentului istoric şi popular îşi găseşte fundamentarea în seria de articole publicate de AL. Russo sub titlul Cugetări în „România literară“ din 1855. Autorul combate cu o argumentaŃie temeinică, condusă de bun simŃ, ceea ce el numea „pedantismul lingvistic“ al reformatorilor raŃionalişti, în general, şi, în special al latinişilor, care priveau lumea prin „ochianul lumii vechi“şi nu înŃelegeau că „lumea merge înainte şi nu se poate întoarce. [...] Cea mai înŃeleaptă limbă - precizează Russo - este limba care ajută pe om a-şi tălmăci gândul într-un chip ca toŃi ascultătorii să-l poată înŃelege. “ Viciul fundamental comun tuturor teoriilor sistemelor lingvistice care se străduiau să facă o limbă „nouă“, era, după Russo, ignorarea faptului că limba română, ca orice altă limbă, este rezultatul unui proces istoric îndelungat, care şi-a lăsat urmele asupra structurii ei. Întoarcerea la un trecut îndepărtat, în speŃă la limba latină, este o utopie. Eroarea purismului latinist venea din căutările teoreticienilor de a găsi apropierea dintre latină şi limbile romanice, în loc să caute deosebirile care determină originalitatea limbii române. De aceea, o reformă radicală a limbii create în decursul istoriei era o încercare de a strica şi de a înstrăina fără nici un drept o moştenire naŃională, căci limba română este expresia naŃiunii române.

Temă UrmăriŃi în citatele de mai jos ideile lui Alecu Russo asupra rolului filologilor în

formarea şi evoluŃia limbii române:

48

Răul n-ar fi fost prea mare, dacă oamenilor cu sisteme limbistice le-ar fi plăcut a produce numai gramatece şi sisteme; răul este că au scris multe şi de toate după visurile gramaticale şi au deschis era literturii cu patosul. De se mărgineau în sintaxe, în ortografie, limba putea să scape la largul ei, să-şi plămădească după nevoie şi sporul ideilor, cuvintele şi vorbele fără a trece prin patimile de faŃă... Dar gramerianii, pe lângă fiece sintaxă, au alăturat, cum am zis, producŃiile lor şi câte un lexicon de cuvinte ideale, care fac din limba de astăzi o amestecare foarte curioasă la auzire şi mai curioasă la analis. [...] Ne este milă de cetitori, altmintere am încărca câteva coale de cuvinte culese în potopul cuvintelor străine ce îneacă literatura, cuvinte ce n-au nici o noimă, nici rudire cu ideea care autorii vor să deie la lumină. MulŃi scriitori de astăzi, autori sau poeŃi, şi-au pus gloria nu a traduce o idee oarecare într-o limbă înŃelegătoare, ci a înăbuşi, a sperie şi a câştiga mirarea mirarea păcătoşilor români cu cuvinte cât mai strălucite şi mai şturlubatice.

Nu de astăzi a simŃit neamul român alunecarea limbii din matca ei; de pe la 1834, urechile pedantismului se arătau cu vânarea cuvintelor.[...] Să tălmăcim ce înŃelegem prin pedantism, căci ar fi mare durere ca românii să-şi închipuiască că pedantismul şi învăŃătura, ştiinŃa şi erudiŃia sunt tot una. Pedantismul pentru noi nu este nici gramaticile ce ar da regulele de ortografie şi de Ńesetură, nu este nici lexicoanele ce ar fi arfiva limbii, pedantismul nu este nici silinŃa de a îmbogăŃi limba cu cuvinte nouă de lipsă, căci am zis din început că idei, vremi şi nvoi nouă cer şi gânduri şi cuvinte nouă [...]. Pedantismul este voinŃa de a statornici prin logică gramaticală, cursă din regulile gramaticei latine, tâlcuirea şi forma cuvintelor vechi şi nouă; pedantismul este a lega limba noastră de modul declinaŃiilor unei limbi străine de noi prin Ńesătura şi regulele ei; sunetul şi forma, până şi noim, adică sufletul cuvintelor este dreptul scriitorilor şi a neamului, mare plămîditor de limbi şi de cuvinte, iar nu a gramaticilor ce sunt numai arhivişti. Prin pedantism şi pedntism antiromân înŃelegem iarăşi cercare de a împărŃi nemul în douŃ limbi, când dimpotrivă încercările ei ar trebui Ńintite la înrudirea limbii obşteşti[...].

După socotinŃa mea, rolul adevăraŃilor învăŃaŃi ce se vor îndeletnici cu filologia va să se mărginescă la definiŃia rânduielilor limbii, statornicia sintaxei şi a ortografiei; iar alcătuirea, întrebuinŃarea, iscodirea sau depărtarea cuvintelor trebuie să rămâie proprietatea urechii, a bunei judecăŃi a scriitorilor. Codul limbii nu poate fi mai aspru decât cele politiceşti. Cuvântul, fie slav, fie turc, fie latin, ce se va români, are dreptul de împământenire şi numai obşteasca frământare şi nevoia poate să-i dea indigenatul, iar nu autoritatea fabricanŃilor de sisteme. Oare elementul fundamental german al limbii engleze este necinstit, deşi limba engletescă cuprinde multe cuvinte franceze, italiene, latine? [...] Cănd românii vor întemeia o societate serioasă spre aşezarea şi dezbaterea chestiilor limbii; când vor pune pe izvod tot ce au; când socitatea aceea va încheia jurnal de toate cuvintele primite, indigenate,lepădate, înnoite sau învechite din Ńările unde se vorbeşte româneşte; când se va aşeza sintaxa şi ortografia, nu după placul fieştecăruia, dar după duhul istoriei şi al originilor neamului, atunci literatura îşi va lua zborul şi va fi expresia neamului. (Alecu Russo, Cugetări, în Problemele limbii literare în concepŃia scriitorilor români, p.104-108)

49

CAPITOLUL VIII

TITU MAIORESCU ŞI PROBLEMELE

LIMBII ROMÂNE LITERARE MODERNE

Cu apariŃia lui Titu Maiorescu în cultura română, începe acŃiunea unei direcŃii noi de combatere a „neadevărului“ şi de restabilire a „adevărului“ în toate manifestările vieŃii culturale româneşti, printre care problemele limbii şi problemele limbii sunt supuse judecăŃii criticului, cu scopul restabilirii adevărului în drepturile lui. Neadevărul în preocupările de cercetare şi cultivare a limbii era identificat de Maiorescu cu exagerările latiniste pe care le-a combătut cu consecvenŃă şi argumentare ştiinŃifică până la înlăturarea lor. Maiorescu a fost intersat de toate problemele limbii literare din epoca sa.

ContribuŃia lui Titu Maiorescu la impunerea principiului fonetic în ortografie. Preocupările sale în legătură cu problema în discuŃie datează din 1866, din primele şedinŃe ale Junimii (societate culturală constituită în 1864), în care s-au dezbătut problemele scrierii cu alfabet latin şi au condus la geneza studiului lui T.Maiorescu, Despre scrierea limbii române, ce cuprindea, la apariŃia ediŃiei I în 1866, numai primele două părŃi, ultimele două fiind publicate succesiv în „Convorbiri literare“, partea a IV-a în 1867, partea a III-a în 1873. În primele două capitole, Maiorescu este proecupat de stabilirea semnelor grafice latine care trebuiau să înlocuiască pe cel chirilice, precum şi de stabilirea principiului fonetic la baza scrierii cu litere latine. Ultimele două capitole ale lucrării cuprind o critică a fonetismului în variantă pumnistă (partea a III-a) şi a etimologismului ciparian (partea a IV-a). Maiorescu subordonează principiul fonetic celui „logic“ sau „intelectual“, promovând ideea modernă a scrierii fonetice fundamentate teoretic pe baze fonologice. ConsideraŃiile critice ale lui Maiorescu privind etimologismul sunt conduse de principii evoluŃioniste: criticul disociază latura relativ constantă a unei limbi, „câteva forme caracteristice şi fundamentale, oarecum o canava pentru Ńesătura viitoare, o parte a scheletului sintactic şi flexionar “, de latura ei în perpetuă mişcare, „cuvintele izolate şi pronunŃarea lor“. Sub o altă formă, ideea fusese exprimată şi de Heliade, Cipariu, dar aceştia o folosiseră în scopuri puriste. Îndreptarea limbii prin întoarcere la izvorul ei latin nu este acceptată de critic.

Aceste idei ale lui Maiorescu în privinŃa scrierii vor determina raporturi de neînŃelegere cu Societatea Academică Română, care, dată fiind orientarea membrilor săi, elaborase ortografia limbii române pe baza unor principii etimologizante. În 1869, Titu Maiorescu se va retrage din Societatea Academică, fiind reprimit în 1879, la reconstituirea societăŃii sub forma Academiei Române, când problema ortografiei este readusă la ordinea zilei. Raportul asupra noului proiect ortografic academic, elaborat de o comisie din care fâcea parte şi Maiorescu, va fi citit de acesta în sesiunea generală din 1880. Raportul reflecta, în esenŃă, principiile din lucrarea Despre scrierea limbii române, adoptate în stabilirea regulilor de scriere la „Convorbiri literare“. După expresia lui Maiorescu, raportul din 1880, faŃă de proiectul din 1869, reprezenta un „fonetism temperat prin necesităŃi etimologice“ în locul „unui etimologism temperat prin concesii fonetice“. Prin eliminarea celor mai multe resturi de etimologism, reforma ortografică din 1904 a impus fonetismul în scrierea limbii române.

50

Privită în totalitate, lupta lui Maiorescu în problema ortografiei, pornită într-un timp neprielnic, a fost o mare biruinŃă a bunului simŃ susŃinută pe o luciditate de viziune şi documentare.

Temă Sprijinindu-vă pe ideile din citatele de mai jos, argumentaŃi că lucrarea lui Maiorescu

Despre scrierea limbii române este cea dintâi expunere clară asupra scrierii cu alfabet latin, bazate pe principii fonetice.

Fonetismul nu este un principiu fundamental al scrierii, ci este o regulă secundară, supusă

adevăratului principiu, care este intelectual. Fără îndoială, scrierea va fi în cea mai mare perte a ei fonetică, dar nu pentru a exprima sonul în sine, ci numai întucât şi sonul exprimă ideea şi este cea dintâi încorporare a ei. Aceasta este dependenŃa raŃională a regulei fonetice de principiul logic în scrierea limbii. [...] Întrucât dar scrierea este„ imaginea fidelă“ a sonurilor? Întrucât sonurile sunt imaginea fidelă a ideilor şi a raporturilor lor. Dar întrucât s-ar afla sonuri care, departe de a exprima curat ideile şi relaŃiunile, sunt numai nuanŃe confuze ale pronunŃării, va să zică nu un element ideal, ci numai un produs fiziologic al limbagiului sau o desprindere material a urechei, într-atât scrierea le va alunga de la sine, ca pe nişte lucruri străine şi afară din misiunea ei seculară. [...]

Întrebarea este dar: care din sonurile româneşti cărora nu la corespunde o literă latină trebuiesc exprimate, descoperindu-li-se nouă însemnare? Cercetarea noastră de mai sus ne dă următorul răspuns: să analisăm care din ele au dobândit în limba noastră misiunea de a deosebi ideie în cuvinte radicale sau a exprima raporturile flecsionare între ele, cu alte cuvinte, care sunt sonuri logice, iar nu numai producte brute ale gâtlejului nostru, bine ştiind că n-ar fi o prefecŃionare, ci o cnfundare dacă am introduce rea multe litere.[...]

Marca distinctivă a limbilor indoeuropene Ńi în specie a limbii române şi totodată legea fatală, după care se matamorfozează limbile noastre până unde le putem urmări în istoria omenirii. Aici un individ cu schematismele sale gramaticale, nu poate să folosească şi nu poate să strice nimic. Dezvoltarea limbii, şi anume şi corupŃia fonetică, este un product instinctiv al naturii omeneşti, un fapt de istorie naturală, şi niciodată nu se va pleca după raŃiunea calculatoare a individului. [...]

Ortografia limbii, în orice epocă dată, afară de aceea în care a fost stabilită, este de la sine destul de deosebită de vorbirea aceleiaşi epoci. Cauza este că limba se tot modifică pe nesimŃite şi lasă astfel ortografia învechită îndărătul său. [...] purismul etimologic, încercând introducerea în scriere a unei fonetice pe care limba a învins-o şi din care a ieşit, este un fapt imposibil, o piedică pentru dezvoltarea intelectuală. (Titu Maiorescu, Critice, vol II, p. 78-79, 107, 117 )

Problema neologismelor, atât de discutată în epocă este dezbătută şi de Maiorescu. Cercul „Junimii“ luase în dezbatere această problemă şi adoptase o poziŃie în mare măsură comună, şi anume rezervată, uneori chiar ostilă faŃă de neologism. În studiul În contra neologismelor, publicat în „Convorbiri literare“ 1881, reprodus în ediŃiile ulterioare ale Criticelor sub titlul „Neologisme“, Maiorescu stabileşte patru criterii de orientare în modernizarea lexicului limbii române:

1) dacă pe lângă cuvântul slavon există în limbî un cuvânt popular curat românesc, atunci cuvântul slavon trebuie eliminat, iar cuvântul românesc păstrat, Deci binecuvântare şi nu blagoslovenie, precurată şi nu precistă, bunăvestire şi nu blagoveştenie;

2) pentru a menŃine baza naŃională a limbii care are „geniul ei propriu şi cuvintele ei proprii“ nu trebuie să se introducă neologisme Ńin locul unor cuvinte de origine latină existente. Deci împrejurare nu circumstanŃă, de ajuns şi nu suficient, aprig şi nu impetuos, aspru

51

şi nu sever, dinadins şi nu cu intenŃiune. Acest principiu logic, în virtutea căruia Maiorescu şi-a îndreptat atacurile împotriva neologismelor italienizante ale lui Heliade (belă, capelură) sau împotriva termenilor arbitrari propuşi, în jurul anului 1840, de Laurian (dedecore „ruşine“, granditate „mărime“), nu poate fi cu stricteŃe respectat, întrucât în adoptarea neologismelor intră şi considerente de ordin stilistic, în sensul că cele mai multe cuvinte sinonimice diferă prin întrebuinŃare contextuală, prin zonă socio-culturală, chiar dacă ele coincid ca sferă semantică. Astfel neologismele pot exista alături de termenii vechi şi populari, cu care formează lanŃuri sinonimice în sistemul lexical al limbii;

3) dacă în limbă lipseşte un cuvânt şi ideea este neclară, trebuie adoptat cuvântul întrebuinŃat în celelalte limbi romanice, mai ales în limba franceză. Aşadar condiŃiile restrictive ale primirii neologismelor sunt de ordin logic (termenul împrumutat să fie absolut neesar, adică să exprime o noŃiune nouă care trebuie neaparat introdusă) şi etimologic (limba din care se împrumută să fie mai ales franceza);

4) eliminarea tuturor cuvintelor slavone din limba română prin înlocuire lar cu neologisme nu este posibilă:„a le da deodată afară şi a decreta academiceşte ale cuvinte în loc este cu neputinŃă; sunt prea multe şi prea legate de de viaŃa zilnică a Ńăranului“ (Titu Maiorescu, Critice, vol II, p.173).

Punctul de vedere al lui Maiorescu în privinŃa adoptării neologismelor este complex şi contradictoriu; atitudinea lui antineologistă trebuie judecată în raport cu situaŃia din vremea lui, când se afirma o manie a neologismelor şi a traducerilor artificiale de termeni străini, cauzată atât de necesitatea de a introduce în vocabularul românesc noŃiunile moderne ale culturii, cât şi de tendinŃa greşită şi nefirească a puriştilor latinizanŃi de a elimina cuvintele slave, înrădăcinate de secole.

Cultivarea limbii, expresie ce datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, a fost o preocupare constantă a lui Maiorescu, concretizată prin contribuŃii care reflectă grija pentru păstrarea caracterului naŃional şi popular al limbii prin combaterea tuturor exagerărilor manifestate în limba scrisă a epocii: în Limba română în jurnalele din Austria (1868) se critică tendinŃa de germanizare a exprimării, exagerările şi confuziile stilistice, falsa originalitate în întrebuinŃarea cuvintelor; BeŃia de cuvinte în Revista contimporană. Studiu de patologie literară (1873) şi Răspunsurile Revistei contimporane, al doilea studiu de patologie literară (1873)sunt îndreptate împotriva stricătorilor de limbă, ale căror pleonasme, neglijenŃe stilistice, expresii bombastice stau sub semnul unei culturi aproximative, tăios sancŃionate; în Oratori, retori şi limbuŃi (1902) se adoptă o poziŃie intransigentă faŃă de stilul oratoriei parlamentare a vremii- emfaza exprimării, excrescenŃa frazeologică, abundenŃa barbarismelor, limbajul franŃuzit, fiind doar căteva din viciile stilistice ale pseudooratoriei.

Temă CitiŃi unul dintre studiile maioresciene referitoare la cultivarea limbii sau la

neologisme şi comentaŃi ideile lingvistice din perspectiva timpului nostru. Concluzie. Spirit contestatar şi constructiv în acelaşi timp, dotat cu un remarcabil

spirit analitic şi ajutat de o solidă formaŃie intelectuală, Titu Maiorescu va Ńine sub semnul autorităŃii sale evoluŃia limbii literare în ultimile decenii ale secolului al XIX-lea.

52

CAPITOLUL IX

ROLUL ACADEMIEI ROMÂNE ÎN FIXAREA ŞI CULTIVAREA LIMBII ROMÂNE LITERARE

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea , preocupările fundamentale pentru

aproape toŃi reprezentanŃii de seamă ai culturii române erau orientate spre problema scrierii limbii române, a încorporării neologismelor latine şi romanice, necesare exprimării noŃiunilor culturii moderne, precum şi a eliminării cuvintelor învechite – elemente slavone, turceşti şi neogreceşti. Diversitatea discuŃiilor teoretice pentru dezvoltarea limbii literare dintre latinişti şi reprezentanŃii curentului istoric-popular a condus la necesitatea înfiinŃării unei societăŃi de învăŃaŃi, pregătită pentru elaborarea unei ortografii unitare cu litere latine, a gramaticii şi dicŃionarului limbii române.

Astfel, în 1866, se înfiinŃează Societatea Literară Română, devenită în 1867 Societatea Academică Română (având ca preşedinte pe Heliade), iar în 1879 Academia Română. Noul for ştiinŃific era format, pe lângă munteni şi moldoveni, şi din transilvăneni (Timotei Cipariu, Gh:BariŃiu), precum şi dintr-un reprezentant al Bucovinei, I.G.Sbiera, fost elev al lui Aron Pumnul şi succesorul acestuia la catedra de limba română de la Gimnaziul superior german din CernăuŃi. În felul acesta, toate provinciile româneşti erau reprezentate prin oamenii de cultură cei mai autorizaŃi să-şi exprime opinia în problemele limbii; prin componenŃa membrilor ei, noua instituŃie dobândea un caracter naŃional, înfăptuindu-se astfel dezideratul mai vechi exprimat de înaintaşi, I.Budai-Deleanu, I.H.Rădulescu, Gh. Asachi ş.a., care ceruseră înfiinŃarea unei societăŃi alcătuite din bărbaŃi iluştri, chemaŃi să stabilească „canoanele gramaticeşti“ ale limbii. Deoarece majoritate membrilor fondatori erau de orientare latinistă, concepŃia care s-a impus în elaborarea celor trei acŃiuni importante pentru unificarea limbii române literare moderne a fost cea latinistă.

Introducerea oficială a alfabetului latin în Principate (în Muntenia, evenimentul se produce în 1860, iar în Modova, în 1862) marchează o etapă nouă în discuŃiile privitoare la problemele limbii literare. Acceptarea scrierii cu liter latine – în care filologii Şcolii ardelene avusesră iniŃiativa – a determinat firesc lărgirea preocupărilor asupra perfecŃionării şi alegerii unor norme de scriere. Complexitatea problemelor scrierii limbii române cu litere latine s-a reflectat în diversitatea de sisteme ortografice care au precedat şi urmat actul cultural revoluŃionar de impunere oficială a alfabetului latin; dezbaterile asupra problemelor ortografiei se continuă în şedinşele SocietăŃii Academice cu scopul de a se stabili o normă „fixă şi certă.“

DiscuŃiile în jurul ortografiei s-au purtat doi ani, între 1867-1869, perioadă în cere se prezintă mai multe proiecte ortografice. Dezbaterile sunt reluate în 1879, când se stabileşte proiectul ortografic votat la 1881.

În istoria scrisului românesc, perioada dintre 1867 şi 1881 constituie momentul de confruntare decisivă între repezentanŃii principalelor sisteme ortografice: etimologismul, susŃinut de I.C.Massim, A.T.Laurian, I.H.Rădulescu, T.Cipariu şi alŃii, fonetismul în variantă pumnistă, promovat de G.Sbiera, şi fonetismul reprezentat de Titu Maiorescu. Societatea Academică adoptă în scriere un principiu etimologic latinizant, ce va fi expus în prefaŃa primului dicŃionar academic (Cap.III – Ortografia cuvintelor), elaborat ca proiect de A.T.Laurian şi I.C.Massim. Autorii dicŃionarului precizează că Societatea Academică a formulat şi adoptat cu unanimitatea membrilor săi, mai puŃin unul, principiul ortografic

53

următor: Pentru scriere limbei române se va urma principiul etimologic, întrucât regulele, pentru essecutarea lui, se pot trage din limba română însăşi şi completa prin analogie, înlăturându-se semnele de prisos. Principiul etimologic adoptat la 1869 şi concretizat în scrierea dicŃionarului academic nu s-a putut impune. Critica faŃă de ortografia etimologică se intensifică după 1870 chiar în cadrul SocietăŃii Academice. In 1879, cănd devine Academia Română, iar Titu Maiorescu îşi reia locul în Academie, se constituie o comisie (Titu Maiorescu, B:P:Hasdeu, G.BariŃiu ş.a.) cu scopul de a efectua o reformă a ortografiei, care să corespundă „uzului“. În 1881 se publică noul sistem ortografic al Academiei, bazat şi pe principiul fonetic, deşi etimologismul rămâne predominant. Ortografia de la 1881 este utilizată în publicaŃiile Academiei şi este introdusă în şcoli. În 1895, această ortografie este supusă unor modificări. După 1880 în literatura română se folosea o scriere mai ales fonetică, iar fonetismul este susŃinut de autorităŃi ca Al.Lambrior, H.Tiktin, Al. Philippide, Moses Gaster, Ov. Densusianu, Ion Bianu. În 1904, Academia Română realizează o nouă reformă ortografică, ce constituie prima ortografie română elaborată pe baze fonetice propriu-zise.. Ortografia din 1932, deşi a perfecŃionat regulile celei din 1904, nu a fost lipsită de unele inconsecvenŃe, fluctuaŃii şi urme de etimologism. O nouă reglementare a ortografiei s-a efectuat prin fixarea normelor ortografiei limbii române de către Institutul de Lingvistică din Bucureşti, în cursul anlor 1950-1953, norme intrate în vigoare la 1 aprilie 1954.

Elaborarea gramaticii academice. Autorul primei gramatici academice este Timotei Cipariu, cu experienŃă atât în domeniul gramaticii limbii române, cât şi în domeniul gramaticii latine. Gramatica lui Cipariu cuprinde două părŃi, publicate la date succesive: Gramateca limbei române. Partea I Analitica., Bucureşti, 1869, şi Gramateca limbei române. Partea II Sintetica., Bucureşti, 1877, cu un supliment apărut în acelaşi an, la Blaj, purtând numele Despre limba română, o prezentare succintă a istoriei limbii române.

De la mijlocul secolului al XVIII-lea şi până la data apariŃiei Gramaticii lui Cipariu, se scrisesră numeroase gramatici ale limbii române, dintre care unele dăduseră prioritate aspectului normativ (în special de orientare latinistă), altele, aspectului descriptiv. Gramaticile vechi româneşti nu aveau un obiect strict delimitat. Cel mai multe tratau, pe lângă problemele de morfologie şi de sintaxă, probleme de fonetică şi de ortografie, de prozodie şi de poetică, probleme de adaptare a neologismelor şi aveau preocupări de istorie a limbii. Caracterul eterogen al problemelor tratate se menŃine şi în Gramatica lui Cipariu, al cărei aspect istoric, decriptiv, comparativ şi normativ a fost deseori subliniat. Criticată pentru etimologismul manifestat în scriere, dar reflectat şi în clasificările morfologice, în recomandările normative, ea a fost apreciată pentru latura ei istorică şi descriptivă, fiind considerată, în raport cu epoca publicării ei, cea mai bogată în fapte şi în interpretări, cea mai modernă în terminologie şi cea mai ştiinŃifică în conŃinut, exceptând orientarea etimologistă (Mioara Avram).

După 1880, gramaticile limbii române s-au orientat din ce în ce mai mult spre uzul modern al limbii, iar Academia realizează mult mai târziu o gramatică ştiinŃifică cu caracter descriptiv-normativ; elaborată de un colectiv al Institutului de Lingvistică din Bucureşti coordonat de Al. Graur, Mioara Avram, Laura Vasiliu, această gramatică a fost publicată în 1954 (ediŃia a II-a, revăzută şi adăugită, 1963).

Ultima gramatică academică a fost publicată în 2005 (două volume: I Cuvântul, II EnunŃul), fiind elaborată sub egida Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al.Rosetti“ din Bucureşti al Academiei Române, de un colectiv coordonat de Valeria GuŃu Romalo;

54

înscriindu-se în direcŃia cercetărilor descriptive şi normative, se propune o descriere a structurii gramaticale şi a modului de funcŃionare a limbii române în ipostaza ei actuală.

Primul dicŃionar academic apre între 1871-1876, DicŃionarul limbii române, în trei volume, elborat ca urmare a câştigării unui concurs al SocietăŃii Academice Române de către A:T.Laurian şi I.C.Massim. Criteriul etimologic de selecŃie a cuvintelor şi formelor a condus la soluŃia de a opune net DicŃionarul, Glossarului şi, implicit, de a recomanda cuvintele care trebuiau reŃinute sau introduse în uzul literar, dicŃionarul urmând să îndeplinească un rol important în consacrarea vocabularului limbii române literare. Orientarea normativă a alcătuirii lucrării corespundea momentului de fixare a limbii române literare moderne; adaptarea termenilor neologici se făcea mai ales după model latin sau italian, limbi care justifică în genere analogia cu legile fonetice româneşti. În acest fel, dicŃionarul impunea tendinŃa mai veche urmată de latinişti în adaptarea neologismelor romanice, tendinŃă care s-a consacrat ulterior pentru forma multor neologisme româneşti luate din limbile romanice. Totuşi în epocă dicŃionarul academic nu s-a bucurat de o bună primire.

După încercarea lui Laurian şi Massim de elaborare a dicŃionarului academic, a fost însărcinat cu realizarea acestei lucrări Bogdan Petriceicu Hasdeu. Acesta a redactat şi publicat între anii 1884- 1897 DicŃionarul limbei istorice şi poporane a Românilor, „Etymologicum Magnum Romaniae“. După cum indică şi titlul, concpŃia dicŃionarului academic reprezentată de B:P:Hasdeu era cea istorică şi populară a secolului al XIX-lea. Ritmul lent în cre s-a lucrat la acest dicŃionar se explică prin atitudinea marelui savant faŃă de opera lexicografică. Hasdeu a cunsiderat că o asemenea operă trebuie să fie o enciclopedie, în consecinŃă, în dicŃionar trebuie să se redacteze articole complete din punctul de vedere al explicaŃiilor privitoare la forma cuvântului, la sensurile şi noŃiunile exprimate de un cuvânt. În aceste condiŃii, dicŃionarul academic rămânea nerealizat şi lucrarea trece asupra altor lingvişti ( Al. Philippide, Sextil Puşcariu), care, de asemenea, nu izbutesc să termine un dicŃionar istoric al limbii române. Institutele de Lingvistică din Bucureşti, Cluj şi Iaşi au continuat pănă astăzi dicŃionarul istoric început sub conducerea lui Sextil Puşcariu.

Concluzie. Necesitatea creării limbii literare unitare nu a mai fost susŃinută în secolul al XIX-lea accidental şi dezorganizat, ci odată cu înfiinŃarea SocietăŃii Academice se trece la elaborarea lucrărilor practice (gramatica şi dicŃionarul) de normare şi cultivare a limbii, pe baza unor principii de unificare în sens latin şi romanic, pe cale savantă. Exagerările latiniste de orice nuanŃă vor fi, în cele din urmă, combătute şi înlăturate, Academia rămânând până în zilele noastre forul tutelar al limbii române.

55

BIBLIOGRAFIE CURS

Andriescu, Al., Stil şi limbaj, Ed. Junimea, Iaşi, 1977. Bejan, Doina Marta, Istoria limbii române literare. Epoca veche. Caiete de seminar, EDP, Bucureşti,

2004 Cazacu, Boris, Pagini de limbă şi literatură română veche, texte alese, prefaŃă de Boris Cazacu, 1968 Diaconescu, Paula, Elemente de istorie a limbii române literare moderne. Partea I – Probleme de

normare a lmibii române literare moderne (1830-1880), Tipografia UniversităŃii Bucureşti, Bucureşti, 1974.

GheŃie, Ion (coord.), Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532 -1780), Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1997.

Ivănescu, G., Probleme capitale ale vechii române literare, Iaşi, 1947. Ivănescu, G., Studii de istoria limbii române literare, Iaşi, 1989. Macrea, Dimitrie, Studii de istorie a limbii şi lingvisticii române, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1965. Munteanu, Şt., łâra, Vasile D., Istorie limbii române literare. Privire generală, EDP, Bucureşti, ediŃia I

– 1978, ediŃia a II-a 1983. Rosetti, Al., Cazacu, B., Onu, L., Istoria limbii române literare.I. De la origini până la începutul secolului

al XX –lea, Ed. Minerva, Bucureşti, 1971. łepelea, Gabriel, Pentru o nouă istorie a literaturii şi culturii române vechi, Ed. Tehnică, Bucureşti,

1994. Ursu, N.A., Ursu, Despina, Împrumutul lexical în procesul modernizării limbii române literare (1760-

1860), I Studiu lingvistic şi de istorie culturală, Ed. Cronica, Iaşi, 2004. Zugun, Petru, Unitate şi varietate în evoluŃia limbii române literare, Editura Junimea, Iaşi, 1977.

Documents

Istoria Limbii Române Anul I Sem II (1)