Istoria romanã în timpurile Noului Testament I. De la republicã la imperiu De pe la anul 500 în. Hr. Roma a devenit, cel puþin cu numele, republicã. Din timp în timp s-au ridicat conducãtori puternici, însã o teamã continuã de puterea autocratã a pãstrat intactã forma, ºi, într-o mãsurã surprinzãtoare, guvernarea republicanã. Totuºi, în timpul celor douã secole înainte de naºterea lui Hristos problemele sociale ºi politice care urmaserã cuceririlor au fãcut ca vast rãspânditul imperiu sã fie tot mai greu de administrat pe baza unei forme de guvernare ce se dovedise mai mult sau mai puþin satisfãcãtoare în zilele când interesele romane erau limitate la Italia. Cu un secol înainte de Hristos aceste stãri sociale ºi politice complexe necesitau o schimbare în structura politicã a statului ºi în acest fel au pregãtit calea spre o luptã pentru putere în rândul conducãtorilor naþionali ai zilei. Totuºi, pânã atunci nici unul dintre pretendenþi nu a îndrãznit sã-ºi asume titlul de monarh. Exista teama popularã cã Iuliu Cezar ar fi aspirat sã-ºi asume titlul ºi prerogativele unei asemenea poziþii, ceea ce a dus la asasinarea sa în idele lui martie 44 în. Hr. Acest eveniment a precipitat o stare de anarhie care a continuat aproape cincisprezece ani ºi care, în alte vremuri, ar fi fost semnalul pentru colapsul puterii romane. Cã aºa ceva nu s-a întâmplat poate fi pus pe seama faptului cã nu mai rãmãsese nici un popor plãtitor de tribut sau vreun duºman strãin suficient de puternic ca sã se rãzvrãteascã împotriva autoritãþii romane. Privinciile erau într-o stare de nepãsare în acest moment de extenuare politicã. Deºi subminatã de o mie de maºinaþiuni, structura financiarã romanã a rãmas intactã în aceastã perioadã crucialã. Ceea ce a rãmas din vechiul ºi solidul caracter roman ºi priceperea legalã ºi administrativã romanã la nivelele de jos, în special în municipalitãþi, trebuie considerat ca salvând Roma ca naþiune ºi stãpânire mondialã. În ciuda frãmântãrilor interne, republica de fier a rãmas în picioare. Al doilea triumvirat.-Un al doilea triumvirat - adicã o stãpânire alcãtuitã din trei bãrbaþi - a fost format în vidul lãsat de primul triumvirat (vezi Vol. V, p. 37), sau, mai exact, la moartea lui Iuliu Cezar. Antoniu, un partizan al lui Cezar, a luat în stãpânire bogãþia colegului sãu mort ºi conducerea trupelor sale din vecinãtatea Romei. Nepotul lui Cezar ºi moºtenitorul lui, Octavian, pe atunci un tânãr de optsprezece ani, ºi-a cerut drepturile ºi, printr-o perspicacitate politicã neaºteptatã a reuºit sã contracareze puterea în creºtere a lui Antoniu. În cele din urmã, aceºti trei bãrbaþi au trecut peste diferenþele dintre ei ºi au format o alianþã care l-a inclus ºi pe Lepidus, o altã figurã politicã în formare. Aceastã alianþã a devenit cunoscutã sub numele de al doilea triumvirat. Prin înþelegere reciprocã, lui Octavian, care ºi-a luat numele de Iuliu Cezar Octavian, i s-a acordat stãpânirea asupra Italiei ºi a unor provincii din vest. Lui Lepidus i-au fost desemnate alte provincii din vest în timp ce Antoniu a primit Grecia ºi Orientul. Acest aranjament era în funcþiune la anul 42 în. Hr., ºi a fost legalizat de un senat docil ºi neajutorat. Manevrele politice care au urmat nu au fost în folosul Romei, ºi nu au dus la realizarea unui monopol al puterii din partea nici unuia dintre rivali. Lepidus a fost considerat impotent din punct de vedere politic la anul 36 în. Hr. ºi astfel lupta pentru putere s-a restrâns la Octavian în vest ºi Antoniu în est. Antoniu ºi-a stabilit cartierul general în Egipt, care era încã sub conducerea vechii case a lui Ptolemeu, în persoana frumoasei Cleopatra. Regina conducea Egiptul ca pe propria ei proprietate personalã ºi îºi creºtea, pentru un viitor nesigur, pe copiii ei de la un frate-soþ mai tânãr ºi un fiu de la Iuliu Cezar. Fisura dintre Octavian ºi Antoniu a fost lãrgitã prin divorþul celui din

urmã de Octavia, sora lui Octavian ºi cãsãtoria acestuia cu Celopatra. Exista acum temerea cã Antoniu urmãrea sã se întroneze rege la Roma, având o reginã strãinã, în persoana Cleopatrei. Supremaþia lui Octavian.-Când Octavian s-a simþit destul de puternic, a pornit împotriva lui Antoniu ºi l-a învins complet în marea bãtãlie navalã de la Actium, pe coasta de vest a Greciei, în anul 31 î.Hr. În timpul bãtãliei Cleopatra ºi-a retras corãbiile sale ºi s-a întors în Egipt. Antoniu a urmat-o, lãsându-ºi generalii sã se descurce cum puteau mai bine. Calea spre puterea supremã era acum deschisã înaintea lui Octavian, un tânãr de treizeci de ani. În urmãtorul an el a invadat Egiptul ºi a înfrânt armatele lui Antoniu. Antoniu s-a sinucis iar Cleopatra, nereuºind sã-l câºtige pe Octavian prin farmecul ei, a procedat în cele din urmã la fel. Urmând exemplul faraonilor ºi ptolemeilor dinaintea lui, Octavian a preluat Egiptul ca proprietate a sa personalã. Victoria asupra ultimilor sãi rivali i-a conferit o poziþie invincibilã în ce priveºte puterea, ºi astfel a început perioada de tranziþie de la republicã la imperiu. II. Octavian, Împãratul Augustus (27 î.Hr.-14 d.Hr.) În timp ce aduna laolaltã iþele imperiului, Octavian a cãutat sã legitimizeze fiecare pas fãcut în înaintarea sa în ce priveºte puterea politicã. El a menþinut formele de guvernare republicanã ºi la început nu a fãcut nici o încercare de a pretinde demnitatea imperialã, deºi acum era în fapt împãrat. În ianuarie anul 27 î.Hr., i-a fost conferit titlul de Augustus, un titlu care exprima atât respect cât ºi gratitudine pentru remarcabilele sale realizãri. În acelaºi an, el a primit un imperiu de zece ani asupra provinciilor care l-au fãcut comandant ºef al forþelor militare romane, ºi, având în vedere cã stãpânirea asupra armatei constituia de fapt baza puterii imperiale (vezi Vol. V, p. 38), istoricii dateazã începutul perioadei imperiale a istoriei romane cu începere de la acest an. Pânã la anul 23 î.Hr. Senatul i-a votat anual funcþia de consul, însã în acest an i-a fost acordatã puterea proconsularã supremã ºi a primit autoritatea tribuniciarã (vezi Vol. V, p. 237). Aceste puteri erau reînnoite periodic. În acest fel el a adunat iþele puterii în propriile lui mâini. Cu toate acestea, Augustus a continuat sã conducã prin forme republicane. Consulatele au fost pãstrate, de asemenea tribunatele. Senatul ºi-a continuat mecanismele de guvernare, iar Augustus a lãsat proconsulilor, guvernarea celor mai supuse provincii. Aceºti proconsuli erau "dregãtorii" din cartea Faptelor apostolilor (vezi cap. 13,7,8,12; 18,12; 19,38). Însã autoritatea consularã a lui Augustus îi conferea de fapt putere asupra tuturor provinciilor. Augustus a menþinut guvernarea provinciilor mai îndãrãtnice în propriile sale mâini. În aceste provincii el a desemnat delegaþi ca agenþi ai sãi; guvernatorul Siriei era un trimis al lui Augustus. El a numit de asemenea procuratori ca agenþi financiari ai sãi în toate provinciile. În unele regiuni mai mici, procuratorul era administratorul. Guvernatorii Iudeii din Noul Testament (Matei 27,2; Faptele apostolilor 23,24) erau procuratori, care dãdeau socotealã împãratului dar erau, de asemenea rãspunzãtori, într-o anumitã mãsurã, ºi faþã de trimisul Siriei. În timpul republicii, Comitatul, sau adunarea popularã, a fost intenþionatã ca un echilibru faþã de Senatul aristocratic. În practicã, Senatul a ajuns sã aibã stãpânirea supremã asupra provinciilor, în timp ce Comitatul a devenit doar formal, iar sub Tiberiu, succesorul sãu, acesta a fost redus la o

umbrã. Puterea legislativã a fost rezervatã pentru Senat, însã chiar ºi acest corp era supus împãratului. La moartea lui Lepidus în anul 13 î.Hr., Augustus a devenit Pontifex Maximus, preotul conducãtor al religiei de stat. Aceasta era o poziþie de mare însemnãtate politicã, în principal datoritã controlului sãu asupra calendarului ºi de aici, indirect, asupra momentului stabilit pentru alegeri. El þinea acum în mâinile sale puterea la cel mai înalt nivel: religioasã, militarã ºi civilã; nimic nu mai era necesar. Domnia lui Augustus a fost prosperã ºi încununatã de succes. De fapt, acest lucru a salvat Roma de la prãbuºire. Imperiul era guvernat bine ºi cu hotãrâre. Faimoasa Pax Romana, sau pacea romanã a fost menþinutã într-un imperiu vast cu popoare diferite cu ajutorul unei armate stabile, probabil cu un numãr de nu mai puþin de 250.000. Cu privire la aceastã perioadã M. Rostovtzeff comenteazã: "Pericolul invaziei strãine dispãruse; ... chiar ºi provinciile de graniþã au încetat sã se teamã de nãvãlirea triburilor vecine. ªi astfel prestigiul lui Augustus ca apãrãtor ºi pãzitor al statului s-a ridicat la o înãlþime invincibilã. " (A history of the Ancient World, vol. 2, p. 197). Cu excepþia problemei succesiunii imperiale, constituþia civilã a Romei avea o temelie solidã. Extinderea cetãþeniei a fost restricþionatã. Dezrobirea sclavilor a fost pusã sub reglementare atentã, avându-se în vedere piaþa muncii ºi ordinea publicã. Legile privind cãsãtoria au fost recodificate iar celibatul era penalizat. Diversele mãsuri pe care le-a luat Augustus pentru stabilizarea societãþii au salvat Roma, pentru moment, de la o totalã decãdere moralã ºi fãrâmiþare naþionalã. În timpul domniei sale, Augustus a încurajat întoarcerea la religie. Aceasta nu a fost, poate, în folosul religiei în sine, ºi nici de dragul vechilor zei ai Romei, în care Augustus ºi consilierii sãi nu prea avea încredere. A fost mai degrabã urmarea unui simþãmânt cã respectul faþã de zei ºi pãzirea ritualurilor religioase erau bune pentru oameni în mod individual cât ºi pentru societate ca ansamblu. Impozitele.-Înainte de Augustus, adicã în perioada republicii, sistemul de impozitare al stãpânirii romane era efectuat prin intermediu publicani. Aceºtia erau oameni angajaþi în strîngerea taxelor în bani de la municipalitãþile din afara Italiei. Fiecare publicanus se angaja sã furnizeze stãpânirii privinciale o anumitã sumã de bani din districtul sãu. Era datoria lui sã obþinã aceastã sumã de bani din districtul sãu, plus atât cât mai putea obþine pentru folosul ºi profitul sãu personal. Sistemul de taxe a fost reformat în timpul lui Augustus, astfel cã taxele directe nu mai erau arendatepublicani, deºi colectarea unor sume indirecte se poate sã fi continuat a fi la dispoziþia lor. "Vameºii" menþionaþi în Noul Testament, evident cã nu erau oficiali romani, ci mici colectori de taxe angajaþi de Irod Antipa. Ei sunt categorisiþi în mod direct ºi simplu ca fiind pãrãtoºi, oameni urâþi ºi dispreþuiþi de populaþia Palestinei (vezi Matei 9,9-11). Vezi Vol. V, p. 66. Comunicaþiile.-Nu trebuie trecutã cu vederea îmbunãtãþirea de cãtre omenire a calitãþii transporturilor. Puterea Imperiului Roman, ºi extraordinarul control al legiunilor acelui imperiu, cel mai mare ca întindere cunoscut pânã acum de oameni, trebuie înþeles avându-se în vedere marele sistem de drumuri al romanilor. Cu mult înainte ca Roma sã utilizeze marea pentru a ajunge la provinciile subjugate ºi cele aliate, ea construia drumuri pentru a lega cetatea de oraºele ºi provinciile Italiei. Materialele locale erau disponibile din abunenþã. Piatra calcaroasã, care se dovedise atât de eficientã pentru case ºi clãdiri

publice, s-a dovedit utilã ºi în construcþia de drumuri. Pe o temelie solidã de piatrã neprelucratã, care era acoperitã cu pietriº ºi nisip, erau puse blocuri de calcar ºi apoi, dacã era necesar, erau cimentate. În aproprierea oraºelor mari, în special Roma, unde traficul era greu, suprafaþa pavatã era alcãtuitã din plãci de granit. Partea de mijloc a drumului era ridicatã ca o întãriturã sau terasã ºi era folositã pentru transporturile privilegiate sau rapide în timp ce pistele de pe margini erau pentru traficul local sau mai lent. Drumurile traversau dealuri ºi chiar munþi, ºi treceau, prin intermediul podurilor, peste defilee ºi vãi înguste, pentru a grãbi calea trecãtorului. Gaius Gracchus, conducãtorul revoltei populare din anul 133 în. Hr. se crede cã ar fi clãdit sistemul de drumuri din Italia dupã ce a urmat la putere dupã fratele sãu. Cum graniþele puterii romane se extindeau tot mai mult, drumurile de la cetatea de centru au ajuns la toate periferiile imperiului. Augustus a înfiinþat ºi un sistem de poºtalioane, rezervat doar pentru agenþii guvernamentali. Poºtalioanele, fiecare cu patruzeci de cai în interior se aflau la cinci, ºase mile unul de altul. Cu ajutorul cailor din aceste forturi un mesager putea cãlãtori pe atunci remarcabila distanþã de o sutã de mile sau mai mult într-o zi. Sub împãratul Nerva (96-98), poºtalioanele au fost deschise pentru uzul general, iar cheltuielile erau achitate de cãtre trezoreria imperialã. Adrian (117-138) a extins acest privilegiu pretutindeni în imperiu dar mai târziu conducãtorii au pus îngrijirea drumurilor pe seama "datoriilor comune"-întreþinerea apeductelor, mobilizãri pentru serviciul de curieri, ºi sarcini pentru armatele care treceau pe acolo -care deja apãsau greu asupra municipalitãþilor. Aceste artere atât de extinse erau intenþionate în primul rând pentru miºcarea rapidã a trupelor, spre a pãzi liniile vitale ale imperiului ºi a apãra graniþele sale. Prin urmare, pe lângã ceilalþi care cãlãtoreau pe aceste drumuri acestea erau parcurse de paºii grei ai legiunilor romane. Pe lângã acestea, desigur, cãlãtoreau cei mari ºi cei umili, cei cu diverse preocupãri ºi cei ce iroseau timpul, cãlare pe cai sau pe mãgari, cu lectica sau pe jos, în trãsuri rapide sau în cãruþe ce hodorogeau. Printre astfel de cãlãtori, primul secol al erei creºtine trebuie sã-i fi vãzut pe Petru, Pavel ºi alþi apostoli beneficiind de avantajul drumurilor romane, alãturi de pacea unui imperiu unificat, pentru îndeplinirea planurilor lor misionare. Slãbiciunea ºi puterea Romei.-Când pune în contrast pacea ºi prosperitatea din timpul domniei lui Augustus cu anarhia aproape a întregului secol precedent (vezi Vol. V, pag. 36,37), cercetãtorul istoriei este silit sã observe cât de aproape se afla Roma de colapsul politic, economic ºi social atunci când Augustus a preluat cu fermitate frânele stãpânirii în mâinile sale (vezi Vol. V, pag. 37,38). Numai legiunile romane rãmãseserã o forþã potenþialã în vederea unitãþii. Cu toate acestea, soldaþii nu mai rosteau jurãmântul lor de credinþã (sacramentum) faþã de statul roman, ci faþã de comandantul lor general (imperator), care, prin atracþie personalã ºi conducere îi conduceau spre victorie, cu perspectivele respective de jaf ºi pradã. Un alt factor de stabilitate îl constituia respectul fundamental faþã de lege din partea oamenilor, deºi erau mai decãzuþi decât strãmoºii lor. În ciuda stricãciunii ºi a corupþiei oficialilor guvernamentali, aceºtia simþeau importanþa legii ºi posedau un geniu natural pentru administraþie. Fãrã îndoialã cã stãpânirea puternicã a lui Iuliu Cezar ºi reformele pe care acesta le-a instituit au dus la întârzierea procesului de decãdere. Avântul acestei stãpâniri a durat pânã când Augustus a fost capabil sã îºi consolideze puterea sa. În mod asemãnãtor, avântul puterii lui Augustus a dus statul prin vicisitudinile care au însoþit o paradã oropsitã de împãraþi ineficienþi, pânã la perioadele strãlucite ale unor conducãtori de genul lui Vespasian (69-79) ºi Marc Aureliu (161-180). Domnia

celui din urmã a fost cu adevãrat remarcabilã ºi poate fi numitã pe drept o perioadã de aur, în ciuda declinului continuu al civilizaþiei romane. Influenþa acestei perioade de aur a ajutat imperiul sã treacã prin perioadele de domnie ale unor tirani parveniþi pânã în momentul când Diocleþian (284-305) ºi Constantin (306-337) au dat Romei un nou rost al vieþii. Puþin bine se poate spune despre majoritatea celor care au urmat pe tronul imperial în secolul ce a urmat dupã moartea lui Augustus. O cauzã pentru aceastã situaþie o poate constitui faptul cã nu fusese formulat nici un plan clar, solid în ce priveºte succesiunea. Aceastã lipsã era inerentã în situaþia respectivã. Toate puterile guvernamentale ale lui Augustus (vezi Vol. V, p. 38) erau personale. Din punct de vedere legal, funcþia de împãrat nici mãcar nu exista. Augustus cãuta sã continue aceastã acumulare de putere prin intermediul unei succesiuni de genul tatã-fiu. Datoritã faptului cã nu avea un fiu al sãu, iar rudele lui mai tinere care ar fi putut sã-i urmeze la tron muriserã cu toþii mai devreme, el a ales sã îl adopte pe fiul sãu vitreg, Tiberiu, deºi acesta nu era agreat de unii. Moartea lui Augustus l-a lãsat pe Tiberiu ca singurul candidat plauzibil pentru postul imperial. Aranjamentele necesare pentru asigurarea întronãrii sale denotã slãbiciunea constituþiei imperiale. Împãraþii de mai tîrziu au cãutat de asemenea sã-ºi asigure un succesor prin adoptarea unei rude. Însã acest procedeu nu a avut succes în a întemeia o linie imperialã stabilã. În loc de aceasta, în primul secol al imperiului, la conducerea lumii au ajuns bãrbaþi jalnic de slabi. O datã cu începutul secolului al doilea, împãraþii îºi selectau succesorii pe baza meritului personal ºi nu pe baza relaþiei de rudenie, aceasta având ca rezultat faptul cã bãrbaþi mult mai capabili au fost investiþi cu demnitatea imperialã. III. Tiberiu (14-37 d.Hr.) Succesorul lui Augustus, Tiberiu, este descris favorabil de unii din contemporanii sãi, ºi nefavorabil de mai mulþi din aceºtia. Cu excepþia unor campanii militare de succes, pe care nu el personal le-a condus, domnia sa trebuie socotitã ca fiind slabã. Oricât de greu s-ar fi strãduit, oricât de conºtiincios ar fi cãutat sã fie, sunt puþine dovezi cã el a înþeles timpul pe care îl trãia. El a domnit mecanic, în conformitate cu standarde stabilite deja, împrumutate, în parte, din experienþa sa din armatã. El nu a fost niciodatã în stare sã treacã de mulþimea de consilieri slabi ºi de bârfe. Una din nefericitele trãsãturi ale domniei sale a fost faptul cã acuzaþia judiciarã a devenit ceva firesc. Nu existau procese de judecare publicã. Acuzaþia a devenit o profesie. Orice cetãþean care era martor sau suspecta o încãlcare a legii, sau care voia sã implice pe cineva într-o astfel de acuzaþie, putea raporta în timp util iar ofensatorul era urmãrit juridic. În timpul lui Tiberiu s-a dezvoltat o clasã de acuzatori profesioniºti, numiþi delatori (informatori) care acuzau pe oricine se întâmpla sã-i ofenseze. Deºi aceasta era, desigur, o denaturare a justiþiei, Tiberiu a susþinut sistemul. ªi foarte curios, aceastã practicã a lucrat împotriva împãratului însuºi, cãci el însuºi a devenit victima celor mai neplãcute istorisiri. Din aceastã cauzã, reputaþia sa a suferit serios în relatãrile istoricilor. Armata.-Puterea armatei romane era remarcabilã. Pentru un timp, legiunile erau alcãtuite din soldaþi profesioniºti, care se înrolau pentru douãzeci de ani. S-a menþionat deja cã loialitatea soldaþilor era îndreptatã mi mult spre comandantul lor general decât spre guvernarea romanã. Cu

toate acestea, soldaþii erau bine instruiþi ºi luptau cu devotament. Moralul armatei era excelent, dovedindu-e continuu superior spiritului ºi iscusinþei forþelor inamice. În timpul lui Augustus ºi Tiberiu a ajuns un obicei acela de a staþiona legiuni în mod permanent în puncte strategice pretutindeni în imperiu, de-a lungul graniþei ºi în provinciile cucerite. Se ºtie cã în anul 23 douãzeci ºi cinci de legiuni obiºnuite de soldaþi romani menþineau impriul într-un control militar exelent. Regiunile din susul ºi josul Rinului erau fiecare în grija a patru legiuni, în timp ce în Spania erau doar trei. Africa de nord, în afarã de Mauritania, care era un regat plãtitor de tribut ce avea propriii ei soldaþi, era pãzitã de douã legiuni; ºi Egiptul avea nevoie de doar douã. În Palestina ºi Siria erau patru legiuni. Tracia era un regat plãtitor de tribut ºi avea propiii lui soldaþi. Existau douã legiuni mai jos de Dunãre, douã în Mezia ºi douã în Dalmaþia. Acest total de douazeci ºi cinci de legiuni a sporit cu aproape acelaºi numãr de trupe auxiliare, alcãtuind un total de aproximativ 250.000 de oameni, o legiune având 5000. Acestea erau alcãtuite aproape în întregime din infanterie grea, deºi câteva aveau ºi contingente de cavalerie. Acestea aveau ºi corpuri de geniu, cãci romanii formaserã un tip eficient de maºinãrii de asediu. Fiecare agregat de legiuni, ce cuprindea o armatã, era sub comanda unui ofiþer general, ori imperator, ºi fiecare legiune era condusã de un legat. Legiunea, la rândul ei, consta din cam cincizeci de centurii, fiecare având între cincizeci ºi o sutã de bãrbaþi sub comanda unui ofiþer cunoscut sub numele de centurion. Religia.-La începutul domniei sale, Tiberiu s-a strãduit sã îmbunãtãþeascã viaþa religioasã a poporului sãu. În acest scop, el a desfiinþat cultul lui Isis, din cauza abuzurilor morale care erau o trãsãturã de închinare a acestui cult. El a poruncit de asemenea încetarea închinãrii iudeilor în Italia, poruncind de fapt expulzarea tuturor iudeilor din acea þarã. (Pentru o discuþie a lui Tiberiu cu iudeii vezi Vol. V, pag. 65,66). El s-a strãduit sã distrugã cultul cititorilor în stele. Aceastã clasã numeroasã studia soarele, luna ºi cele cinci planete vizibile, ºi cãutau prin descântece sã asigure ajutor din partea zeilor despre care presupuneau cã locuiesc pe aceste corpuri cereºti (cf. Vol. I, pag. 212,213, ºi Vol. IV, p. 763). Totuºi, eforturile lui Tiberiu de a înlãtura pe cititorii în stele au fost fãrã succes, iar în ultimii ani ai domniei sale, el însuºi a devenit un devotat al misterelor acestora. El îi consulta continuu ºi astfel a devenit tot mai pesimist ºi trist din cauza sfaturilor acestora. Administraþia civilã.-În timpul lui Tiberiu nu au fost cuceriri de teritoriu remarcabile, însã el a fãcut mult în ce priveºte consolidarea provinciilor periferice. Tracia se afla sub stãpânirea unui guvernator roman ºi fusese atunci anexatã. Când Arhelau, regele Capadociei, a murit în anul 17 d.Hr., regatul sãu a fost fãcut provincie sub comanda unui procurator; în acelaºi timp, regatul Comagen, de la graniþa de est, a fost pusã sub comanda unui propretor. Agitata ºi bogata colonie a Iudeii fusese pusã sub un procurator de cãtre Augustus (vezi Vol. V, p. 64), iar Tiberiu a lãsat ca acest lucru sã continue. Iudeea se afla totuºi sub jurisdicþia mai largã a Siriei, iar procuratorul Iudeii rãspundea în faþa guvernatorului de acea provincie, a cãrei capitalã era Antiohia. Siria însãºi era înconjuratã de un cerc de state mici, autonome într-un fel, cum ar fi Calcis, Emesa, Damasc ºi Abilen. Vezi lumea romanã la naºterea lui Isus. Primii nouã ani ai domniei lui Tiberiu pot fi consideraþi buni, iar guvernarea sa una de succes. Însã cam pe la anul 23 d.Hr. s-a petrecut o schimbare majorã. Seianus, slujitor al lui Tiberiu, era ambiþios, ºi dorea sã devinã împãrat în locul stãpânului sãu. Pentru a îndeplini acest lucru, el a folosit fãrã ezitare o mulþime de alianþe politice, ºi s-a strãduit sã îndepãrteze orice sprijin pe care l-ar fi putut avea Tiberiu în cercul imediat al tovarãºilor sãi. Nici familia personalã a împãratului nu a fost scutitã, iar când fiul sãu Drusus a murit dupã o boalã prelungitã, istoricii timpului au concluzionat cã Seianus îl otrãvise.

Cei din urmã ani ai lui Tiberiu.-Tiberiu a început sã culeagã roadele cumplite ale susþinerii delatorilor, a credinþei sale în cititorii în stele ºi libertãþii pe care o acordase slujitorului sãu lipsit de scrupule, Seianus. Palatul era plin de zvonuri, bârfe ºi povestiri vulgare care nu l-au cruþat nici pe împãrat. Prezicerile întunecoase ale cititorilor în stele au avut cel mai rãu efect asupra minþii sale, iar intrigile lui Seianus îl ameninþau pe însuºi Tiberiu. Copleºit de perspectivele sumbre, de temerile privind propria-i bunãstare ºi de oroare faþã de însãºi atmosfera din cetatea capitalã, Tiberiu s-a retras cu totul ºi nu a mai pus niciodatã piciorul în cetatea Romei. El a cãlãtorit, dar niciodatã nu s-a îndepãrtat prea mult în Italia ºi nici în afara acesteia nu a mers. El a petrecut majoritatea timpului de treisprezece ani rãmaºi ai domniei sale pe insula Capri. Însã nici mãcar aºa, retrãgându-se, nu ºi-a gãsit pacea. Pesimismul ºi temerile l-au copleºit. Nu era scãpat de comploturile lui Seianus pe care, în cele din urmã l-a condamnat la moarte. Limbile nu au încetat sã cleveteascã despre împãrat, pur ºi simplu pentru cã se retrãsese pe o insulã frumoasã; de fapt, clevetirile erau mai aprige. Deoarece oamenii nu puteau afla date adevãrate despre viaþa privatã a lui Tiberiu, au început sã se rãspândeascã zvonuri cã se angajase în orgii sãlbatice colo în vila în care se retrãsese. Bãtrânul Tiberiu era într-o cãlãtorie când s-a îmbolnãvit. El s-a împotrivit tuturor eforturilor de a i se acorda îngrijiri medicale ºi s-a implicat cât se poate de activ în jocurile care aveau loc în onoarea sa. În cele din urmã a trebuit sã se retragã în patul sãu. Acolo i s-a tãgãduit privilegiul de a muri de moarte naturalã. Se spune cã Macro, succesorul lui Seianus ºi socrul lui Gaius, care ar fi trebuit sã urmeze la tron, s-a asigurat de moartea bãtrânului împãrat sufocându-l cu aºternuturile de pat. IV. Gaius Caligula (37 - 41 d.Hr.) Acum a ajuns împãrat fiul adoptiv al lui Tiberiu, Gaius, în general cunoscut sub numele de Caligula, sau "Ciuboþele". În tinereþea sa, el fusese prieten cu Irod Agripa, nepot al lui Irod cel Mare. (Pentru relaþia Romei cu Irozii vezi Vol. 5, pag. 39-41,63-66,69). Acest prinþ palestinian fusese educat la Roma împreunã cu alþi fii ai unor regi mãrunþi, ai cãror teritorii trecuserã sub conducerea romanã. În cetatea capitalã el s-a împrietenit cu Claudiu ºi nepotul mai tânãr al acestuia, Caligula, ambii fiind sortiþi a ajunge împãraþi. Caligula era un tânãr slab, uºuratic ºi nervos, care acceptase mult prea repede tutela lui Agripa în procedurile despotice faþã de est, ºi prin aceasta a pus o nefericitã temelie pentru viitoarea exercitare a puterii imperiale. Cu toate acestea, ºi-a început bine domnia. A declarat amnistie generalã, a eliberat toþi prizonierii ºi a adus acasã exilaþii politic. Noii membri ai Senatului erau recrutaþi din membrii bogaþi ai clasei ecvestre. Mulþi locuitori ai comunitãþilor din provincii au primit cetãþenia romanã. A fost o perioadã de o remarcabilã prosperitate ºi evident cã era plãcut poporului. Însã dupã primul an Caligula s-a dedat dezmãþului. Nu numai cã oferea poporului tot mai multe distracþii, forþând chiar pe senatori sã participe la jocuri, dar chiar el însuºi cobora în arenã pentru a juca rolul unui gladiator.

În primul an al sãu Caligula l-a desemnat pe Irod Agripa I conducãtor al Palestinei, însã l-a þinut la Roma ca sã-l aibã aproape de el. Curând dupã înãlþarea lui Irod în etnarhie, unchiul sãu Filip a murit iar Gaius i-a dat lui provincia care fusese guvernatã de tatrarhul Filip, plus Abilen ºi Coele-Siria. Vezi Palestina sub irodieni. Curând Caligula a pretins a fi zeu. A cerut ca toþi sã i se închine ºi existau statui ale lui ridicate în diferite locuri, unul din acestea fiind Alexandria din Egip, unde locuiau atât de mulþi iudei. Iudeii au desemnat o delegaþie, condusã de Filo filozoful, spre a merge la Roma ºi a cere împãratului sã nu oblige pe poporul lor sã se închine lui, deoarece acest lucru ar fi cu totul împotriva conºtiinþei lor religioase. Delegaþia s-a întâlnit cu Caligula în zadar. Nici una din rugãminþile lui Filo nu a fost de folos. Împãratul a poruncit sã fie expus chipul sãu iar iudeii sã i se închine. Era chiar pe punctul de a insista ca un chip al sãu sã fie instalat în templul de la Ierusalim, iudeii de acolo fiind gata a se rãzvrãti, când a murit el în anul 41 d.Hr. Caligula a încercat sã conducã. El a cãutat sã imite pe cezarii ce i-au precedat ºi sã acorde atenþie deosebitã datoriei. Însã el nu a avut interesul de a conduce prin intermediul formelor republicane aºa cum fãcuserã Augustus ºi Tiberiu înainte de el. El manifesta dispreþ faþã de Senat ºi dorea sã conducã, nu ca împãrat sau consul, ci ca rege. El a dorit sã fie un constructor. A dãrâmat clãdiri ºi le-a înlocuit cu altele. A construit uriaºul apeduct, ale cãrui ruine încã atrag ochii celui ce cãlãtoreºte prin cetatea Romei. El a reconstruit palatul cezarilor, în toatã extravaganþa orientalã. A început construcþii portuare pentru Roma la gura Tigrului, care ar fi putut fi eficiente, dar la moartea lui erau încã neterminate. Însã a fost un mare cheltuitor, împovãrând vistieria, pe care Tiberiu, prin cumpãtarea lui, o menþinuse plinã. Era impetuos, imprevizibil ºi fãrã îndoialã dezechilibrat mintal. Având tendinþa spre glumã, el a manifestat o cruzime care l-a fãcut o datã sã afirme cã ar fi vrut ca poporul roman sã aibã un singur gât, astfel ca sã-i poatã reteza capul. Caligula a domnit doar patru ani. A murit fiind asasinat de un ofiþer al cohortei pretoriene pe care el îl însultase. A fost cu totul pãrãsit de prieteni, lui Irod Agripa revenindu-i a se ocupa de îngroparea lui. Când a ajuns la Senat vestea cã Caligula a murit, a început de îndatã o dezbatere cu privire la ce trebuia fãcut legat de succesiune. S-au þinut discursuri în care s-a insistat ca Roma sã revinã la conducerea senatorialã iar vechile proceduri ale republicii sã fie restaurate. Aceasta ar fi îndepãrtat cu totul problema succesiunii imperiale. Totuºi au fost alþii care au susþinut cã Roma a prosperat sub conducerea unui singur om, fie acela ºi rãu cum au fost unii dintre cezari, ºi cã trebuie numit un succesor pentru Caligula. V. Claudiu (41-54 d.Hr.) La vestea subitã a morþii lui Caligula, soldaþii pretorieni au dat buzna în palat cãutând pradã. Unul dintre aceºtia l-a gãsit pe Claudiu, unchiul lui Caligula, un bãrbat ce avea acum cincizeci de ani, ghemuit în spatele unei perdele a palatului, ºi l-a apucat ºi târât în faþa soldaþilor ºi a strigat râzând: "Iatã împãratul nostru". De îndatã s-a dus vestea; ideea a prins; în scurt timp întreaga gardã pretorianã era unitã sub Claudiu ca împãrat al Imperiului Roman. Faptul era împlinit iar Senatul nu a avut decât sã se supunã. Din acest moment tronul imperiului a devenit un obiect de

dictaturã militarã. Într-adevãr, nu a mai trecut mult timp pânã ce dreptul de a numi împãraþii a trecut de la pretorieni în mâinile soldaþilor romani din câmp. De fapt, în cazul lui Claudiu, oamenii erau deja în afara clãdirii Senatului cerând ca Senatul sã numeascã un singur om pentru imperiu, iar când numele lui Claudiu a fost dus în faþa lor de cãtre soldat, Senatul s-a grãbit sã-l accepte ca împãrat. Roma a rãmas sub o singurã conducere, ca dictaturã militarã. Claudiu era o persoanã ciudatã. Fusese nefericit în copilãrie, ridiculizat de tovarãºii sãi ºi dispreþuit de membrii familiei sale. Neavând relaþii normale, plãcute, cu cei apropiaþi lui, a ajuns sã fraternizeze cu slugile ºi ºi-a petrcut cea mai mare parte a vieþii retras. ªi-a petrecut timpul studiind, în special istoria; a scris mult, era interesat de dramã, ºi strângea tot felul de lucruri de anticariat. Cunoºtea foarte mult din ceea ce se întâmplase la Roma în trecut, însã era cu siguranþã pe dinafara a ceea ce se petrecea cu Roma în vremea sa. Administraþia civilã. -Claudiu a cãutat sã fie un conducãtor cu tact. A acordat amnistie prizonierilor politici ºi celor exilaþi. Ceea ce fusese confiscat a fost înapoiat. Templele au fost restaurate, iar statuile care fuseserã luate din ele au fost aduse înapoi, în special acelea care fuseserã îndepãrtate pentru a face loc statuilor lui Caligula. A fãcut ceva miºcãri de trupe la graniþe, unde era nevoie de întãrire militarã ºi a devenit cunoscut pentru coloniile romane pe care le întemeiase în diverse provincii pretutindeni în imperiu. Una din realizãrile importante ale lui Claudiu a fost reorganizarea Senatului. El a avut curajul de a îndepãrta pe membrii care erau incapabili a duce povara financiarã pe care o implica funcþia din senat. Apoi i-a înlocuit pe aceºtia cu cavaleri suficient de bogaþi aduºi din provincii. Aceasta a fãcut ca Senatul sã fie un corp mult mai reprezentativ, ºi a ajutat imperiul sã fie, nu o anexã a unei mari municipalitãþi, ci o entitate politicã foarte mare, cu centrul într-o capitalã, ºi cetãþi ºi provincii asociate ce asistau guvernarea imperialã. Un recensãmânt efectuat în anul 47 d.Hr. a arãtat cã imperiul avea aproape 7.000.000 de cetãþeni. Era o creºtere foarte mare faþã de recensãmântul din anul 14 d.Hr., care a raportat 5.000.000 de cetãþeni. Acest fapt a scos la ivealã felul cum vremurile de relativã pace ºi prosperitate începând cu domnia lui Augustus au ajutat la creºterea populaþiei. A indicat de asemenea larga extindere a cetãþenilor în imperiu. La aceastã cifrã de 7.000.000 trebuie adãugate femeile ºi copiii acestor cetãþeni, ceea ce face ca numãrul total al cetãþenilor romani ºi a celor dependenþi de ei sã ajungã la aproximativ 20.000.000 de suflete, potrivit cu estimarea fãcutã de Gibbon. ªi iarãºi, la aceastã cifrã trebuie adãugat numãrul mare de provinciali care nu au dobândit cetãþenia, cât ºi cetele de sclavi care populau lumea romanã. Deºi estimarea lui Gibbon de 120.000.000 de oameni ca populaþie totalã de la mijlocul primului secol este fãrã îndoialã prea mare, cifra se situeazã probabil undeva între 80.000.000 ºi 100.000.000 de suflete. (Vezi Edward Gibbon, The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, J. B. Bury, ed., vol. 1, p. 42). Prin interesul sãu pentru antichitãþi, Claudiu era un adevãrat roman în inimã ºi spirit. La curtea sa nu era o atmosferã strãinã. Atitudinea sa faþã de oamenii strãini, adicã cei ce nu erau romani, era politicoasã, însã avea grijã ca aceºti oameni sã fie cu totul loiali. Iudeii erau toleraþi, ºi dupã câte se pare erau trataþi chiar mai bine decât pe vremea lui Tiberiu. Totuºi între aceºtia s-au stîrnit revolte ºi ca urmare Claudiu a emis un edict prin care i-a expulzat pe iudei din Roma (Vezi Vol. V, p. 71). Printre cei care au trebuit sã plece în aceste condiþii se aflau Acuila ºi Priscila, iudei cu care s-a cunoscut Pavel când a predicat în Corint în cea de-a doua cãlãtorie misionarã a sa. (Vezi Faptele apostolilor 18,2).

Hãrnicia lui Claudiu în eforturile sale de a fi un împãrat eficient a fost uimitoare. Era la datorie dimineaþa devreme pânã noaptea târziu. Petrecea ore întregi în Forum, acþionând personal ca judecãtor pentru poporul sãu. Oamenii miºunau în jurul lui, spunându-i poblemele ºi cerându-i ajutor în rezolvarea lor. Adesea când el se ridica sa plece, ei insistau sã rãmânã ca sã audieze toate cazurile. A fost harnic ºi într-un program de construcþii, în mare parte pentru completarea lucrurilor începute de Caligula. Noul port de la Ostia, atât de util Romei deoarece aluviunile umpleau gura Tigrului, a fost isprãvit cu succes. El a terminat marele apeduct pe care îl începuse Caligula ºi a putut termina un mare tunel pentru aducerea apei în Roma. Britania a fost supusã cu totul iar unul din conducãtorii acesteia, Caractacus, a fost adus în triumf la Roma. Druidismul a fost supus în Galia ºi în mare parte ºi în Britania. Claudiu a cheltuit timp ºi bani pentru distracþia populaþiei romane, însã era clar pentru cei care îl cunoºteau ºi poate acest lucru era simþit de mulþime, cã ceea ce fãcea, fãcea dintr-un simþ al datoriei, ca ºi când anticarul ducea mai departe vechea tradiþie romanã ºi nu intra în viaþa oamenilor. Însã vistieria era epuizatã. Grânele erau pe sfârºite, iar oamenii îl învinovãþeau pe împãrat pentru aceasta. Cu cât lucra mai din greu pentru rezlvarea problemelor poporului sãu, cu atât devenea mai responsabil pentru necazurile lor, iar acest lucru l-a împiedicat sã devinã vreodatã un conducãtor popular. Viaþa personalã.-Mai mult decât atât, era îngãduitor cu sine, ºi pe mãsurã ce îmbãtrânea era tot mai necumpãtat, atât la bãuturã cât ºi la mâncare. Muncea neobosit, aºa cum s-a menþionat deja, iar apoi mânca peste mãsurã în efortul îngrijorat de a-ºi reface puterile slãbite. Sãnãtatea sa s-a deteriorat treptat, iar intrigile ºi rãutãþile vieþii de la palat au accelerat acest proces. Claudiu a fost cãsãtorit de patru ori. A treia sa cãsãtorie, cea cu Messallina, a fost în mod special revoltãtoare. Conduita sa moralã era sub semnul întrebãrii ºi, conform unei poveºti care circula, ea se cãsãtorise de fapt cu unul din concubinii ei. Messallina a fost condamnatã la moarte ca urmare a infidelitãþii ei. Claudiu s-a recãsãtorit apoi cu nepoata lui, Agripina, care a plãnuit ca fiul ei Nero sã urmeze la tron dupã moartea tatãlui sãu vitreg. Aceasta însemna înlãturarea fiului lui Claudiu, care curând a fost osândit la moarte. Agripina a obosit aºteptând moartea soþului ei, care avea sã deschidã calea ca Nero sã ia tronul ºi în cele din urmã a plãnuit ca Claudiu sã fie otrãvit. El a înghiþit bãutura otrãvitã de ea, însã, fie din cauzã cã el mîncase peste mãsurã, fie cã bãuse peste mãsurã, aceasta nu a avut efect. Un medic chemat de Agripina a pus o panã otrãvitã în gâtul împãratului, cu pretenþia chipurile cã are un efect gastronomic. Claudiu s-a prãbuºit treptat în nefiinþã ºi a murit din cauza veninului aplicat în acest fel. Nero a urmat la tron. Data era anul 54 d.Hr. VI. Nero (54-68 d.Hr.) Noua familie imperialã fusese mult timp proeminentã în treburile Romei, provenind din clasa plebeianã cam cu douã sute de ani înainte de timpul sãu. Între membrii clanului fuseserã consuli, un Pontifex Maximus, ºi mai mulþi generali. Însuºi tatãl lui Nero fusese acuzat de mai multe nelegiuri -incest, adulter, crimã ºi trãdare. El s-a cãsãtorit cu Agripina, sora lui Caligula iar copilul lor, Lucius Domitius, este Nero al istoriei. Tatãl a murit când Nero nu avea decît trei ani, iar mama

sa a fost trimisã în exil, o mãtuºã de-a lui devenindu-i tutore. Caligula a pus mâna pe averea copilului dar Claudiu i-a înapoiat-o mai târziu. Educaþia bãiatului a cuprins multe lucruri dãunãtoare. El cunoºtea bunele maniere, eticheta de la curte, îºi cunoºtea drepturile ºi prerogativele, însã era prea cufundat în vicii ºi stricãciunile zilei. A avut nefericirea multor tineri romani de rang: aceea de a fi crescut de servitori puþin supravegheaþi. O excepþie de la aceasta a constituit-o preluarea sa sub tutela lui Seneca. Acest tutore, un frate al lui Gallio, care era proconsul în Ahaia când Pavel se afla în Corint, (Faptele apostolilor 18,12), era nãscut într-o familie de învãþãtori ºi a ajuns filozof, ager în ce priveºte lucrurile materiale. El ºtia sã profite de prietenii influenþi ºi sã beneficieze de prietenia lor. Principiile lui erau bune, provenind din stoicismul pe care îl profesa. ªtia sã trãiascã într-un timp ºi loc neprielnic, fãrã a se mânji. Aceasta a avut o bunã influenþã asupra lui Nero, ºi faptul cã s-a rãsfrânt asupra primilor ani ai noii domnii este evident. Este de asemenea clar cã influenþa lui nu a fost nici suficient de bunã, nici cantitativ suficientã. Trãsãturile rele de caracter ale bãiatului, faptul cã fusese rãsfãþat, ºi stricãciunile din jurul lui erau mai mult decât ar fi avut Seneca priceperea, sau voinþa de a le învinge. Un alt preferat al lui Nero în anii de început a fost Burrus, un prefect pretorian cu experienþã îndelungatã la curte. Burrus avea o perspicacitate înãscutã, era disciplinat ºi avea o sensibilitate moralã surprinzãtoare pentru o persoanã cu poziþia sa. Nero avea obsesii. Îi era fricã de mama lui. Se temea de Britanicus, fiul lui Claudiu, pe care Agripina reuºise sã-l dea la o parte în timp ce l-a împins în faþã pe propriul ei fiu. Însã când Nero a fost prezentat de Burrus pretorienilor ca succesorul de drept al lui Claudiu, aceºtia l-au aclamat ºi pe atunci nu exista nici o putere care sã poate contesta aceastã aprobare, desigur nici delãsãtorul Senat nu putea face aceasta. Nero avea cam ºaptesprezece ani când a fost fãcut împãrat. Agripina a preluat acum rolul de împãrãteasã, cu care Nero a cooperat. Ea cãlãtorea cu pataºca imperialã împeunã cu fiul ei, dãdea sfaturi, primea ambasadori. Punea la cale otrãviri pentru a îndepãrta anumite persoane care pãreau a-i sta în cale. Ea cãuta sã domine cu totul pe tânãrul împãrat, fiul ei. Pentru a contracara acest control maternal, Seneca ºi Burrus au cãzut de acord sã-ºi retragã influenþa lor, cedând voinþei lui Nero. Ei au gîndit cã cea mai eficientã îndrumare o puteau da cedând capriciilor sale. Astfel, în anii de început, calea lui Nero mergea treptat în jos. Multe din faptele sale erau rele în mod deliberat. L-a otrãvit pe Britannicus. A pãrãsit-o pe soþia sa Octavia pentru o amantã, dupã care Agripina a luat-o pe Octavia sub propria ei protecþie. L-a îndepãrtat pe Pallas, un sclav eliberat care fusese slujitor lui Claudiu ºi client al Agripinei. Atras de aplauzele mulþimii, se dãdea el însuºi în spectacol la circ sau la teatru, ºi se angaja de fapt în furtiºaguri mãrunte de stradã ºi încãierãri, deghizarea fiind mult prea slabã. Lucrul cel mai bun care poate fi spus despre Nero este cã a lãsat treburile guvernãrii în seama slujitorilor sãi. Seneca ºi Burrus informau continuu Senatul în legãturã cu problemele de guvernare, ºi astfel asigurau un zid împotriva mâniei mamei lui Nero. Nero acþiona ca judecãtor public ºi cãuta de fapt sã fie drept în judecãþile sale. Nu a þinut seama de glumele rãutãcioase care în ultimii ani fuseserã îndreptate împotriva tronului de cãtre o populaþie obraznicã. Având în vedere aceste lucruri, anii sãi de început par a fi tolerabili, în special în comparaþie cu ultima parte a domniei sale. Anul 58 d.Hr. a marcat o schimbare în rãu pentru împãrat. Primul eveniment din aceastã perioadã este îndrãgostirea sa de Popea, soþia desfrânatã a favoritului sãu de la curte Oto. Când

era vizibil cã Oto se opune legãturilor intime ale lui Nero cu soþia sa, acestuia i-a fost dat un post în Lusitania (aproximativ Portugalia de azi) ca sã nu se poatã amesteca. Urmãtorul eveniment, unul care a fost fãrã îndoialã urmarea influenþei rele a lui Popea, a fost asasinarea mamei lui Nero, Agripina. Împãratul se temea de eventualele consecinþe ale acestui act oribil însã când a reapãrut la Roma dupã moartea mamei sale, a fost primit cu ºi mai multã linguºire atât de senatori cât ºi de popor. Dupã aceea împãratul s-a arãtat extrem de egocentrist, însã în acelaºi timp slab ºi ºovãielnic, superstiþios ºi laº, îngãduitor cu sine ºi senzual, ºi periculos ca temperament pentru cei din jurul lui. Ceda tot mai mult dezmãþului ºi desfrâului în mod flagrant. În aceste dezmãþuri seducea atât persoane nobile cât ºi de rând, dând ospeþe publice în care era practicatã ºi încurajatã imoralitatea fãrã limite. Se pãrea cã însãºi populaþia decãzuse în totalã stricãciune. Burrus ºi Seneca au continuat a acþiona ca slujitori ai lui Nero, însã cu o influenþã în scãdere. Oameni rãi, unul pe nume Tigellinus iar altul Rufus, cîºtigau din ce în ce mai multã favoare. În anul 62 d.Hr. Burrus a murit, probabil otrãvit. Seneca a cãutat fãrã succes sã se retragã în viaþa privatã. Nero a respins-o public pe Octavia, apoi a condamnat-o la moarte într-un mod crunt ºi dupã aceea s-a cãsãtorit cu Popea. Acum, cu vistieria goalã din cauza orgiilor împãratului, oamenii erau înlãturaþi astfel ca bogãþia sã le fie confiscatã. Incendierea Romei.-Acest tragic holocaust, cel mai bine cunoscut eveniment din timpul domniei lui Nero, a avut loc în anul 64 d.Hr. Din cele patrusprezece pãrþi în care era organizatã cetatea, numai patru au scãpat, trei au fost arse complet, iar celelalte ºapte au suferit daune mai mult sau mai puþin serioase. Câteva din cele mai renumite edificii ale oraºului au fost distruse, atât clãdiri publice cât ºi palate. Chiar ºi palatul lui Nero a fost pârjolit. Mii de case ale oamenilor de rând ºi gospodãrii din cartierele mai sãrace au fost nimicite cu totul. Opere de artã de mare valoare au fost distruse iar scrieri de mare valoare legalã ºi istoricã au fost arse de foc. Poate fi adevãrat cã Nero a pornit focul ca ultima picãturã a recitalului sãu din epopeea Jefuirea Troiei. Nu existã un motiv special pentru a respinge aceastã idee. Au mai fost ºi alte zvonuri. S-a spus cã el nu a fãcut altceva decât sã previnã eforturile eficiente pentru oprirea focului. Potrivit unei alte relatãri, el ar fi pornit focul pentru cã ar fi vrut sã aibã ocazia de a reclãdi cetatea în mod magnific, iar cetatea refãcutã sã fie numitã dupã numele sãu. Dacã Nero a provocat focul sau dacã nu l-a oprit, atunci el a întrecut mãsura. El a simþit acest lucru ºi au fost aduse jertfe speciale zeilor. Totuºi, supravieþuitorii incendiului încã murmurau. "Nici un ajutor omenesc, " spune Tacitus, un istoric roman care a scris la cam o sutã de ani dupã naºterea lui Isus, "nici o generozitate imperialã, nici toate modurile de a împãca cerul, nu au putut stinge scandalul sau îndepãrta convingerea cã incendiul a fost provocat printr-o poruncã" (Annals xv. 44; Loeb ed., Tacitus, vol. 4, p. 283). Persecuþia creºtinilor.-Ce avea sã facã Nero? El trebuia sã gãseascã pe cineva pe care sã-l învinovãþeascã pentru dezastru. El a gãsit þapul ispãºitor în secta ilegalã a creºtinilor, care la data aceea ajunseserã sã aibã ceva putere în cetate. Potrivit lui Tacitus: "De aceea, pentru a înãbuºi zvonul, Nero a înlocuit vinovaþii ºi a pedepsit cu cea mai mare cruzime o clasã de oameni, detestaþi pentru viciile lor, pe care mulþimile îi numeau creºtini. Hristos, de la care li se trãgea numele, suferise pedeapsa cu moartea în timpul domniei lui Tiberiu, datã prin sentinþa procuratorului Pontiu Pilat, ºi periculoasa superstiþie a fost þinutã în frâu pentru moment, doar pentru a izbucni din nou, nu numai în Iudeea, lãcaºul bolii, ci ºi în însãºi capitala, unde toate lucrurile oribile sau

ruºinoase din lume se adunã ºi sunt la modã " (idem). Aceasta era pãrerea lui Tacitus. El continuã apoi, descriind persecuþia creºtinilor de cãtre Nero: "La început, atunci, membrii declaraþi ai sectei au fost arestaþi; apoi, când s-a arãtat spre ei, mulþi au fost convinºi, nu atât pentru incendierea premeditatã cât din caza urii rasei umane. ªi batjocura le-a însoþit sfârºitul: au fost acoperiþi cu piei de animale sãlbatice ºi sfâºiaþi de câini pânã erau omorâþi; sau erau þintuiþi pe cruci, ºi, când se întuneca, li se dãdea foc ºi slujeau drept lumini noaptea. Nero ºi-a oferit grãdinile sale pentru spectacol ºi a dat un spectacol în circul sãu, amestecându-se în mulþime ca vizitiu sau urcându-se în carul sãu. De acum înainte, în ciuda vinovãþiei care primise o pedeapsã exemplarã, s-a stârnit un sentiment de milã ºi anume cã aceºtia fuseserã sacrificaþi nu pentru binele statului ci datoritã ferocitãþii unui singur om".(idem, pag. 283-285). Petru ºi Pavel.-Aceastã persecuþie a lui Nero, care a început în anul 64 d.Hr., nu a fost expresia nici unei politici guvernamentale cu privire la creºtini. A fost stârnitã datoritã toanelor ºi capriciilor lui Nero -ºi ca o cale de scãpare pentru el însuºi. Persecuþia a fost asprã, dar cât de asprã a fost este imposibil de spus acum. Suetoniu, un contemporaan al lui Tacitus, spune cã aceastã "pedeapsã a fost aplicatã creºtinilor, o clasã de oameni dedatã unei noi ºi dãunãtoare superstiþii " (Nero vi. 16; Loeb ed., Suetonius, vol. 2, p. 111). Fãrã îndoialã cã sute de creºtini au suferit martiriul în cetatea Romei ºi probabil au fost izbucniri împotriva lor ºi în provincii. Nici unul din scriitorii pãgâni nu se referã la Petru ºi Pavel pe nume, însã autorii creºtini timpurii sunt la unison în ce priveºte martiriul acestor apostoli în timpul lui Nero, ºi în Roma. Printre aceºtia se numãrã Tertulian (care a murit în anul 230 d.Hr.; Against Marcion iv. 5), ºi Eusebiu (325 d.Hr.; Ecclesiastical History ii. 25 [5,6]). Vechea închisoare Mamertini situatã lângã Forul Roman, nu departe de fosta clãdire a Senatului, este însã arãtatã turiºtilor ca locul unde se presupune cã a fost întemniþat Pavel. Data morþii sale poate fi plasatã probabil între anii 66 ºi 68 d.Hr., anul în care Nero însuºi a murit. Potrivit unei vechi tradiþii, Petru i-a urmat ca martir, fiind rãstignit cu capul în jos (vezi Eusebiu Ecclesiastical History iii. 1; cf. Istoria faptelor apostolilor 537,538). Moartea lui Nero.-În timp ce persecuþia creºtinilor continua sporadic în Roma, Nero era ocupat cu reclãdirea cetãþii. Strãzile erau pavate din nou, erau construite clãdiri frumoase, realizate artistic. Sume enorme de bani erau cheltuite cu reconstrucþia, bani care veneau de la oamenii bogaþi din provincii ºi din taxele mari impuse. Însã aceste lucruri nu au împãcat poporul. Acum nu mai era cazul unor murmurãri în rândul prostimii. Nobilimea, conducãtorii sociali ºi economici ai vieþii romane, erau hotãrâþi cã trebuie sã se petreacã o schimbare în guvernare. A fost detectat unul din cele mai elaborate comploturi, conspiratorii fiind judecaþi, dovediþi vinovaþi ºi condamnaþi la moarte. Printre aceºtia se afla vechiul prieten ºi mentor al lui Nero, Seneca, care cãutase zadarnic sã se retragã din viaþa publicã ºi sã scape din cetatea Romei prin pensionare. Acum Nero a fost în stare sã-l punã pe lista de conspiratori ºi acesta a murit ca ºi criminal. În ultimii ani ai vieþii sale Nero a devenit tot mai destrãbãlat, mai nestatornic, mai dezmãþat, mai rãu. Egoismul sãu neîntemeiat pãrea cã nu cunoaºte limite. Ambiþiile sale de la început de poet ºi artist au continuat pânã la sfârºit. Chiar înainte de incendierea Romei el hotãrâse cã va face o cãlãtorie în rãsãrit. Planurile sale în aceastã direcþie au fost întrerupte de dorinþa sa nãpraznicã de a

vedea Roma reclãditã. La sfârºit, în anul 66, a pornit ºi a fost plecat pentru aproape doi ani de zile. Turneul sãu a fost o etalare publicã de vanitate depravatã ºi stricatã. La întoarcere, ºi-a asigurat o intrare triumfalã în Roma, însã acest lucru nu a oprit nemulþumirea publicului ºi în special a nobililor. Nero primea acum veºti de serioase nereguli printre generalii din provincii. Galba, staþionat în Spania, era menþionat în mod special, pentru cã Vindex, prefect al uneia din provinciile galice, îi fãcuse propuneri spre a deveni împãrat. Galba a ezitat sã participe la conspiraþie, însã Vindex a continuat complotul. Nero a reuºit sã-l declare pe Vindex inamic public, însã la data aceea Galba hotãrâse se continue conspiraþia. Poporul vocifera împotriva lui Nero, senatorii se þineau la distanþã de el iar pretorienii i-au refuzat protecþia. El a fugit din Roma, timp în care Senatul l-a declarat inamic public ºi a decretat moartea sa. În timp ce se afla într-o casã mizerabilã pe marginea drumului, el þinea o armã la piept iar un sclav l-a lovit în plin. Chiar când îºi dãdea sufletul murind, au sosit soldaþii ºi l-au luat prizonier. Tiranul a pierit în dizgraþie, la vârsta de treizeci de ani, dupã o domnie lipistã de glorie de patrusprezece ani. Era anul 68 d.hr. VII. De la Galba la Adrian ( 68-138 d.Hr.) Succesorii lui Nero - 68,69 d.Hr.-Curând Galba, împãratul din Spania, a fost ales de soldaþii sãi sã înlocuiascã locul lui Nero. Era pentru prima datã când un împãrat era numit de soldaþii lui în câmp, în afara Romei. Prin aceastã alegere, Roma s-a aflat îndepãrtându-se de vechea familie iulianã, care pânã acum oferise toþi cezarii. Galba a plecat spre Roma. Erau, desigur, ºi alþi aspiranþi ºi el a fãcut sã fie uciºi un numãr de nobili care conspiraserã, unii chiar fãrã a fi judecaþi. Noul împãrat era hotãrât sã nu exercite puterea singur ºi a acceptat numirea unui roman remarcabil pe nume Piso ca asociat al sãu. Aclamat de Senat, numirea lui Piso l-a ofensat profund pe Oto, odinioarã soþul soþiei lui Nero, Popea. Oto, el însuºi un general, a cîºtigat de partea sa câþiva soldaþi ºi apoi a fost adus în faþa Gãrzii Pretoriene care l-a proclamat împãrat. Soldaþii l-au pãrãsit pe Galba ºi când el ºi Piso au apãrut în Forum, Galba a fost asasinat de îndatã iar la scurt timp dupã aceea ºi Piso a avut aceeaºi soartã. Vestea despre aceastã stare de confuzie ºi vãrsare de sânge a ajuns în Galia, unde legatul Vitellius a acceptat cererile soldaþilor ca el sã fie împãrat. Legiunile din Galia ºi Germania s-au unit sub comanda lui ºi a pornit spre Roma. Oto l-a întâlnit pe Vittelius în partea de nord a Italiei ºi în bãtãlia care a urmat a fost omorât ºi armata lui înfrântã. Vitellius a ajuns în capitalã unde neputinciosul Senat l-a proclamat împãrat. Între timp s-a ridicat un alt candidat, în persoana lui Vespasian, care slujea atunci ca legat în Iudea. Familia lui era practic necunoscutã însã el îndeplinise cu succes responsabilitãþi importante. Fusese legat al unei legiuni în Britania ºi în cele din urmã a ajuns consul. În ultimii ani ai vieþii lui Nero au izbucnit serioase probleme în Palestina iar Vespasian fusese trimis sã înãbuºe revolta iudeilor. În timp ce îºi îndeplinea aceastã însãrcinare, armata din est l-a proclamat împãrat. Armatele din nordul Italiei s-au oferit sã-i fie ºi ele loiale ºi astfel el a pornit spre Roma unde a învins forþele potrivnice ale lui Vitellius. Senatul l-a declarat de bunã voie pe Vespasian împãrat. În mai puþin de un an fuseserã trei succesori.

Ce se întâmpla însã cu Imperiul Roman ca întreg în timpul acestor schimbãri de dinastie? Din nou trebuie remarcat faptul cã nu exista o putere mare în afara Romei care sã profite de starea de confuzie din Roma. Parþia, singura putere ce ar fi putut ameninþa Roma tocmai suferise o ripostã din partea romanilor. În interiorul imperiului nu exista o partidã organizatã ca "opoziþie, " care sã intre în acþiune în momente de tulburare. În consecinþã, viaþa obiºnuitã a imperiului a continuat în ciuda frãmântãrilor din capitalã. Este adevãrat, acei ani au fost tulburaþi prin aceea cã armatele mãrºãluiau spre Roma ca sã-ºi întroneze respectivii generali. Legaþii, procuratorii ºi proconsulii din unele provincii au fost destituiþi. Afacerile au trebuit sã fie date peste cap în special pentru cã în schimbãrile de guvern ce au urmat erau implicaþi nobili deþinãtori de capital. Însã în mare, viaþa imperiului mergea înainte, exact aºa cum se întâmplase cu peste o sutã de ani înainte, când anarhia ce se apropia însoþea asasinarea lui Iuliu Cezar. Comerþul continua sã se desfãºoare pe mãrile cele mari. Þãranii îºi continuau munca lor. Legiunile îºi continuau datoria, alegându-ºi generali cãrora sã le rãmânã loiali. În ciuda stricãciunii existente, exista un strat solid al populaþiei, cãminuri în care taþii ºi mamele continuau sã-ºi facã datoria faþã de copiii lor ºi sã punã o temelie vitalã vieþii comunitãþilor lor. Preoþii îºi continuau datoria în templele pãgâne. Cei devotaþi cultelor pãgâne îºi continuau închinarea. Creºtinismul continua sã se dezvolte ca o plãmãdealã bunã între oameni. Vespasian, 69-79 d.Hr.-Vespasian l-a lãsat pe Titus, fiul sãu cel mare, sã continue supunerea iudeilor rebeli în timp ce el înainta încet spre Roma. De treburile sale din capitalã se ocupau Mucianus, legat al Siriei ºi Domiþia, fiul cel mic al împãratului. Titus a încheiat cu competenþã sarcina începutã de tatãl sãu. Ierusalimul a fost asediat în primãvara anului 70 d.Hr. ºi pe la sfârºitul lui august, dupã o rezistenþã înverºunatã, a fost luat ºi distrus în întregime. Titus s-a întors la Roma triumfal, ducând cu el mii de prizonieri ºi multã pradã. Arcul lui Titus, existent însã în Roma, celebreazã victoria sa. (Pentru o descriere detaliatã a rãzboaielor iudaice ºi distrugerea Ierusalimului vezi vol. V, pag. 73-78.) Exact când Vespasian îmbrãca mantia imperialã, câteva din legiunile care îl susþinuserã în Galia ºi Germania de jos au încercat sã se separe de Roma ºi sã formeze o guvernare separatã în provinciile galice. Totuºi, dupã o manifestare de forþã din partea lui Mucianus, legiunile s-au întors la datoria lor ºi revolta a fost înãbuºitã. Însã deoarece în aceastã revoltã participaserã un numãr de legiuni auxiliare cu caracter tribal, de atunci înainte stãpânirea romanã a început practica de a împãrþi triburile auxiliare în pãrþi ale imperiului situate la distanþã faþã de þãrile lor natale, pentru a reduce la minimum riscul de asemenea revolte. Când Titus s-a întors din Palestina, Vespasian l-a fãcut prefect pretorian ºi i-a acordat putere tribunã -autoritatea, dar nu funcþia unui tribun. Împreunã au asigurat o conducere puternicã în imperiu. Cea mai importantã contribuþie a lor a fost probabil cea din domeniul finanþelor, astfel cã prin chibzuiala lui Vespasian a fost refãcutã vistieria care fusese golitã de extravaganþa împãraþilor anteriori. Mai multe provincii au fost reorganizate iar apãrarea imperiului a fost întãritã spre nord pânã în Britania ºi la hotarele formate de fluviile Rin, Dunãre ºi Eufrat. Acasã clãdiri impresionante ofereau un aer de prospeþime noului regim. Templul Capitolin care fusese ars a fost refãcut, a fost ridicat un Templu al Pãcii ºi s-au început lucrãrile la giganticul Coloseum, ale cãrui ruine existã încã. Atât de stabilã a fost domnia lui Vespasian întât la moartea lui în anul 79, Titus a putut sã-i urmeze la tron fãrã tulburare. Titus, 79-81 d.Hr.-Fiul s-a dovedit un succesor vrednic de tatãl sãu. Din nefericire, domnia lui a fost scurtã; astfel el nu a putut sã îndeplineascã prea mult din ceea ce promisese. Memoria lui a

fost de asemenea întunecatã de douã dezastre. În anul 79, Muntele Vezuviu a erupt ºi a îngropat în lava sa vulcanicã oraºele Pompei ºi Herculane, ale cãror ruine explorate fiind s-au dovedit o sursã de cunoaºtere privind viaþa romanã în secolul întâi al erei creºtine. Un an mai târziu Roma a suferit din nou un incendiu dezastruos, care a durat trei zile ºi a lãsat cea mai mare parte a cetãþii în ruine. Totuºi Titus nu a fost învinovãþit pentru aceste catastrofe ºi, când a murit în anul 81 d.Hr. a fost mult jelit de imperiu. I-a urmat la tron, fãrã nici o împotrivire, fratele mai tânãr, Domiþian. Domitian, 81-96 d.Hr.-Noul conducãtor era cu adevãrat interesat de viaþa politicã, socialã ºi literarã a imperiului; însã binele pe care l-a fãcut nu a putut sã fie vãzut din cauza urii stârnite de metodele sale autrocrate violente. Cu toate acestea, istoria raporteazã progrese ale imperiului sub conducerea sa. El a autorizat o capanie din Britania pânã în Caledonia, (Scoþia), ºi el însuºi a condus o armatã dincolo de Rin în Germania, unde anexase o regiune de la estul fluviului. O revoltã a legiunilor ce staþionau la Mainz a fost repede înãbuºitã ºi a dus la statornicirea politicii de a nu avea mai mult de o legiune staþionatã permanent într-un anumit punct. O revoltã a triburilor dincolo de Dunãrea de jos a fost înãbuºitã mai greu, iar înþelegerea pe care Domiþian a fãcut-o cu ele nu a fost de duratã. La începutul domniei sale el a impus respectul pentru împãraþii zeificaþi, ºi a înfiinþat un colegiu preoþesc al Flavialelor pentru închinarea la tatãl ºi fratele sãu morþi. El însuºi ºi-a luat titlul de dominus et deus ("domn ºi zeu"), ºi în acest fel a accentuat cultul închinãrii la împãrat pretutindeni în imperiu ºi a contribuit la persecutarea biserici creºtine. Fãrã îndoialã cã în timpul sãu apostolul Ioan a fost exilat în Patmos ºi se presupune cã un numãr de alþi ucenici au fost osândiþi la moarte în timpul acestei domnii. Cât de rãspânditã ºi asprã a fost persecuþia este imposibil de spus acum, cãci existã foarte puþine relatãri despre aceasta în raportele existente ale domniei. Cele mai multe referinþe legate de aceasta se gãsesc în scrierile creºtine de mai târziu, cum ar fi cele ale lui Tertulian. Aceastã persecuþie nu reprezintã o politicã imperialã deliberatã, însã ca ºi cea a lui Nero, a fost urmarea unei atitudini autocrate a împãratului ºi a urii acestuia faþã de un corp de oameni religioºi care refuzau sã fie la unison cu conduita generalã a poporului roman. Pentru acelaºi motiv el ºi-a pus mâna cu greutate asupra anumitor iudei care supravieþuiserã cu ceva ani înainte. Domnia lui Domiþian, care a durat pânã la asasinarea sa în anul 96 d.Hr., a fost marcatã de conflicte tot mai înverºunate cu Senatul. Un numãr dintre senatorii conducãtori au fost executaþi fiind acuzaþi de trãdare iar când tiranul a murit, numele lui a fost ºters din rapoarte oficiale iar memoria sa blestematã. Nerva, 96-98 d.Hr.-Conspiratorii care l-au luat din cale pe Domiþian în toamna anului 96 au ales ca succesor al sãu un senator în vârstã, numit Nerva. Era un om cu un caracter deosebit, însã nu suficient de puternic pentru a face faþã încurcãturilor moºtenite de la predecesorul sãu. De aceea, el l-a adoptat pe Traian, legatul Germaniei de sus, pentru a se sluji de el. Aºa cum procedase Vespasian cu Titus, Nerva i-a dat lui Traian autoritate tribunã ºi imperium de proconsul. În afarã de transferul costurilor serviciilor paºtale guvernamentale din cetãþi în vistieria imperialã ºi o decizie imperialã de a se acorda ajutor statal orfanilor, existã puþine relatãri legate de domnia lui Nerva. Când a murit în anul 98, Traian i-a urmat la tron. Traian, 98-117 d.Hr.-Noul împãrat era de origine din Italica din Spania, ºi era primul conducãtor ales din provincii. Aceasta s-a dovedit a fi o alegere bunã. Avea un caracter statornic, avea un talent administrativ mare, era un general de succes ºi a câºtigat curând respectul ºi afecþiunea poporului sãu. Sub conducerea lui guvernarea ordonatã a înflorit, soldaþii erau þinuþi

sub control, copiii sãrmani erau hrãniþi, agricultura a fost încurajatã, a fost întreprins un program vast de construcþii, iar drumurile din provincii au fost îmbunãtãþite ºi extinse. Astfel de planuri costã bani însã finanþele au fost aºezate pe o bazã solidã, ºi pe moment s-au dovedit a fi pe mãsura cererilor puse asupra lor. O mare parte din domnia lui Traian a fost ocupatã cu campaniile militare. Dupã douã rãzboaie grele, el a anexat Dacia, de la nordul Dunãrii, la lista provinciilor romane. Mai târziu, începând din 113, el a întreprins cucerirea Parþiei. Aceasta a depãºit limitele stabilite de Augustus ºi mulþi istorici considerã cã Traian a fost neînþelept pornind o asemenea expansiune a teritoriului roman. Acestã domnie, de altfel prosperã, a fost tulburatã de douã evenimente. Unul dintre aceastea a fost revolta serioasã a iudeilor din Nordul Africii, Cipru, Egipt ºi Mesopotamia. Revolta a fost suficient de mare cã sã necesite un mare numãr de soldaþi romani spre a o înãbuºi. Pierderea de vieþi omeneºti a fost mare de ambele pãrþi. Iudeii au luptat cu fanatism, ºi au fost comise masacre îngrozitoare, atât de iudei cât ºi de duºmanii lor înainte de înfrângerea revoltei. Celãlalt eveniment a fost persecuþia creºtinilor. Traian a emis o politicã în conformitate cu care aceºtia trebuiau reprimaþi. Se mai gãseºte o scrisoare interesantã scrisã de Pliniu cel Tânãr, guvernator în Pont, care scrie împãratului cã creºtinismul era atât de rãspândit în regiunea sa încât templele erau pustii, iar negustorii care se ocupau cu materiale pentru închinare nu aveau ocupaþie. El afirmã cã politica sa a constat în aceea de a chema pe toþi cei care erau acuzaþi de a fi creºtini înaintea lui, ºi dacã aceºtia îºi mãrturiseau credinþa, el îi condamnase la moarte. Ca urmare, închinarea în temple a fost în mare mãsurã refãcutã. Traian îi rãspunde ºi aprobã ceea ce fãcuse Pliniu, însã specificã poruncitor cã dacã cineva este acuzat a fi creºtin, el nu trebuie judecat decât dacã alãturi de acuzaþia contra lui este trecut ºi numele acuzatorului sãu ºi cã aceia care renunþã la credinþa lor creºtinã nu trebuie sã fie pedepsiþi. Totuºi, moartea trebuie sã fie pedeapsa pentru acela care recunoaºte el însuºi sau se dovedeºte, prin mãrturie, cã este creºtin (Pliniu Letters x. 96,97). Aceasta este cea dintâi dintre o serie de politici definite stabilite de împãraþii romani pentru tratarea creºtinilor. Aceastã politicã nu a fost înlãturatã timp de 140 de ani ºi mii de creºtini au murit prin aplicarea ei. Doar în anul 250 d.Hr., sub împãratul Decius, a fost emisã o nouã politicã care s-a dovedit a fi mult mai cruntã; aceasta þintea exterminarea întregii biserici. Printre creºtinii care au suferit martiriul sub Traian se numãrã figura neclarã a lui Ignatiu, conducãtorul bisericii din Antiohia, Siria. Potrivit tradiþiilor scoase la ivealã din biografiile lui de mai târziu, el a fost arestat ºi trimis la Roma. Pe drum se presupune cã ar fi scris o serie de epistole. Aceste epistole au dat naºtere la întrebãri care au dat mult de furcã cercetãtorilor. Scrisorile, dacã sunt autentice, constituie o dovadã remarcabilã a întemeierii foarte de timpuriu a unui puternic episcopat. Istoricii sunt de acord cã domnia lui Traian a fost una din cele mai bune din îndelungatele anale ale Romei. A fost o mare pierdere pentru imperiu când a murit el în anul 117, în Cilicia, când se întorcea spre capitalã. Adrian, 117-138 d.Hr.-Chiar înainte de a muri, Traian adoptase un vãr care este cunoscut în istorie sub numele de Adrian ºi acest om i-a urmat la conducerea imperiului. Era un bãrbat cu o

energie extraordinarã, profund interesat de artã ºi literaturã, ºi o apreciere marcantã faþã de elenism. Simþea cu conºtiinciozitate responsabilitãþile guvernãrii ºi a petrecut mult timp cãlãtorind în imperiu. Nu a fost un expansionist, ºi a retras forþele romane din teritoriile din est recent cucerite de Traian. A fãcut câteva reforme administrative ºi s-a angajat într-un program activ de construcþii de poduri, drumuri ºi apeducte. Cea mai importantã întreprindere militarã a sa a fost înãbuºirea altei rãscoale a iudeilor care a început când el a început întemeierea unei colonii pe locul vechiului Ierusalim. Revoltele au fost sporadice la început, ºi au fost tratate local, însã în anul 132 rãscoala a ajuns mai bine organizatã ºi a trebuit sã fie aliniatã armata împotriva ei. Doar în anul 135 a fost zdrobitã revolta, cu mari pierderi de vieþi omeneºti pentru iudei. (Pentru mai multe detalii cu privire la revolta care a avut loc în timpul împãratului Adrian vezi Vol. V, p. 79.) Adrian a continuat politica de succesiune prin adoptarea unui bãrbat demn, care fusese începutã de Nerva, ºi menþinutã de Traian. Însã am trecut deja în revistã perioada care constituie tema acestui articol -istoria romanã în timpurile Noului Testament. VIII. Cultura, filozofia ºi religia romanã Cultura romanã.-Cultura Romei a fost împrumutatã din Grecia. Romanii nu erau din fire artiºti sau poeþi ci mai degrabã practici, legaliºti ºi militari. Doar când au început sã se bucure de achiziþia de noi teritorii în est au început sã fie adepþi ai culturii eleniste pe care era lui Alexandru o ridicase din fãgaºul ei grecesc ºi o rãspândise aproape pretutindeni în lumea din rãsãrit. Aceastã culturã era pe placul romanilor ºi au cãutat s-o adapteze la nevoile lor. Dramaturgi, poeþi, pictori, sculptori ºi filozofi greci s-au îndreptat spre Roma unde, sprijiniþi de senatori ºi de oameni bogaþi ºi apoi, pe mãsurã ce anii treceau, de romanii intelectuali, stimulaþi de frumuseþe ºi graþia artei greceºti, au început sã imite ºi sã romanizeze formele greceºti care înfloreau în jurul lor. Filozofia romanã.-În nici un alt domeniu nu s-a vãzut mai clar împrumutul de culturã ca în adoptarea de cãtre Roma a filozofiei greceºti. La începutul erei creºtine, filozofiile lui Platon ºi Aristotel treceau printr-o eclipsare temporarã; însã reînvierea platonismului în secolul al treilea a avut un efect marcat asupra creºtinilor alexandrini, Clement ºi Origen. La rândul sãu, neo-platonismul a devenit ca un fel de cult rival creºtinismului ºi a oferit lui Augustin germenii pentru doctrina predestinãrii. Aceastã influenþã a pãgânismului a continuat sã afecteze lumea prin învãþãturi eronate în biericã. Sofiºtii au continuat sã-ºi exercite influenþa cinicã. Omul, spuneau ei, este mãsura tuturor lucrurilor. De aceea, cunoaºterea ºi adevãrul sunt relative ºi ceea ce fiecare om cunoaºte, devine adevãr pentru el; iatã de ce douã afirmaþii diferite pot fi adevãr. Întrebarea cinicã, dar pateticã a lui Pilat "Ce este adevãrul?" pusã Domnului adevãrului ºi amintitã de teologul Ioan (cap. 18,38), ilustreazã starea sofiºtilor. Ei atrãgeau de partea lor un mare numãr de pseudo-intelectuali care împodobeau în mod nepotrivit marginile înaltei societãþi romane. Filozofia epicurianã era popularã în Roma. Partizanii ei susþineau cã orice substanþã este alcãtuitã din atomi. Viaþa, mintea, sufletul ºi trupul sunt formate din atomi. Nu existã, susþineau ei, trecut sau viitor pentru personalitate, cãci atomii din care este constituit sufletul sunt risipiþi la moarte iar continuarea personalitãþii este de aceea imposibilã. Iatã de ce omul trebuie sã profite de viaþã cât o trãieºte. Pentru mintea epicurianã stabilã o astfel de învãþãturã însemna satisfacerea

bunãtãþii ºi ajutorãrii, cel mai bine exprimate; pentru minþile mai slabe însemna îngãduinþã de sine ºi satisfacerea lor mai josnice tendinþe. Horaþiu ºi Lucreþiu au fost exponenþi ai epicurianismului roman. Întreþesutã în filozofia stoicã era o admirabilã calitate eticã. La originea sa era un fenician, Zeno, care învãþa din Stoa Poikile , "portalul pictat" din Atena, pe la anul 300 în. Hr. El reducea forþa ºi materia la o unicitate corporalã. Viaþa, spunea el, se aflã în logos, sau principiul divin, care cuprinde întreaga materie. Aceasta a avut ca urmare un concept panteist cu privire la Dumnezeu ºi se pare cã a adus raþionalitate în universul material. Pentru a afla un mod de viaþã raþional trebuiau gãsite o ordine ºi un simþãmânt divin. Aceasta era ceea ce stoicii numeau a trãi în concordanþã cu natura. A reuºi acest lucru însemna a atinge virtutea, cel mai înalt obiectiv al vieþuirii umane. Îndeplinirea de cãtre om a datoriei faþã de stat, faþã de oameni ºi faþã de sine era cea mai înaltã exprimare virtuþii. O societate ordonatã trebuia sã provinã dintr-un astfel de mod de viaþã. De aceea, un stat puternic, bine guvernat, care sã-i conducã pe oameni pe calea cea bunã, constituia condiþia optimã a societãþii. Pavel a întânit aceastã filozofie ºi epicurianismul pe Colina lui Marte din Atena (Vezi Faptele apostolilor 17,16-21). De la Nerva, succesorul despoticului Domiþian, împãraþii din urmãtorii ºaptezeci de ani au fost stoici, care au dat Romei una din rarele sale perioade "de aur". Lucrarea Meditations a lui Marc Aureliu a ajuns pânã în zilele noastre ca o lecturã stimulantã. Însã pentru cã voiau ceea ce era cel mai bine pentru statul stoic aºa cum îl concepeau ei, împãraþii stoici au fost crunþi în urmãrirea sectei ilicite a creºtinilor ºi a recalcitranþilor iudei. Stoicii erau o provocare eticã pentru creºtinism. Gândirea ºi cultura greceascã, în forma lor elenisticã cosmopolitanã au cucerit ca un rãzboi Roma nefilozoficã. Însã ele nu au putut salva Roma, cãci elenismul nu avea calitãþile unui mod de viaþã salvator. Roma mergea în jos -din cauza vârstei, pentru cã mersese prea departe, pentru cã îi lipsea disciplina de sine, din cauza eºecului de a fi credincioasã de partea binelui, din cauza eºecului, mai presus de orice, de a-L gãsi pe Dumnezeu. Ea a adoptat elenismul, ineficient aºa cum era, însã l-a corupt. În cele din urmã a adoptat creºtinismul însã l-a dus la apostazie. Urmarea a fost decãdere militarã, economicã, politicã ºi eticã -decãdere datoritã vârstei ºi corupþiei. Religia primitivã.-Religia romanã a fost, la început, un simplu sistem în care fetiºismul ºi magia erau îmbinate. Romanii de la început erau animiºti, ºi credeau cã spiritele locuiau în lucruri materiale ca de pildã copaci, pietre ºi unele animale ºi pãsãri, cu puterea de a afecta vieþile oamenilor. La începuturile istoriei Romei clasice proeþii încã practicau ghicirea prin observarea pãsãrilor în zbor. Cuvântul englezesc "auspices" provine din cele douã cuvinte latineºti avis, "o pasãre, " ºi specio, "a privi, " referindu-se la observarea unei pãsãri în zbor. Aceastã privire superstiþioasã asupra lucrurilor din naturã a condus la credinþa cã spiritele sau demonii care erau în general de naturã diabolicã, trebuie sã fie împãcate pentru a preveni pãtrunderea lor vãtãmãtoare în activitãþile umane. Prin urmare, ritualurile religioase erau îndeplinite în principal pentru a asigura scutirea de imixtiunea demonilor ºi în al doilea rând pentru a se asigura de ajutorul lor. De aceea religia romanã s-a dezvoltat într-un fel de contract între oameni ºi zei. Astfel, când ritualurile religioase erau îndeplinite în mod corespunzãtor, spiritele se presupune cã aveau obligaþia de a proteja, sau cel puþin de a nu molesta, pe aceia care îi împãciuiserã. Religia romanã a

perpetuat acest concept mult timp dupã ce spiritele spre care aceasta era îndreptatã, au fost uitate. Acest lucru este reflectat prin închinarea la sfinþi. Spiritelor din gospodãrie ºi casã, lari ºi penaþi, li se acorda o atenþie deosebitã ºi erau onorate prin ritualuri speciale de gospodãrie. Vesta a devenit zeiþa cãminului iar Ceres zeiþa câmpului. Vulcan îºi cãpãta închinarea ca spirit al focului. Erau, de asemenea ºi alþi zei, mai mari ºi mai puternici, care îºi primeau închinarea la scarã naþionalã. Marte, în cele din urmã zeul rãzboiului, se pare cã a fost în vremurile de început o zeitate agricolã. Jupiter, zeul cerului, a devenit suprem în Panteonul roman. Extinderea Panteonului.-Panteonul zeilor romani creºtea pe mãsurã ce secolele treceau ºi viaþa romanã devenea din ce în ce mai complexã. Tendinþa era de a gãsi obiective pentru închinare mai degrabã în idei, concepte ºi nu în persoane. S-a adus închinare iubirii, cãminului, maternitãþii, fertilitãþii, bogãþiei, geniului politic ºi chiar spiritului însuºi al cetãþii Romei. Uneori aceste abstracþii erau personalizate, alteori nu. Influenþele strãine au afectat mult religia romanã. Filozofia greacã a grãbit distrugerea încrederii pe care o aveau intelectualii romani în vechii lor zei. Scepticismul, fie agnostic, fie ateist, era larg rãspândit, în special în deceniile care au precedat naºterea lui Hristos. În acelaºi timp, au fost adoptaþi mulþi zei strãini pe mãsurã ce puterea romanã imperialã se extindea. Se credea cã, dacã zeii cãrora Roma li se închina aduceau o asemenea prosperitate, adãugarea zeilor de la popoarele aliate sau cucerite avea sã aducã foloase ºi mai mari. Prin recunoaºterea zeilor strãini romanii au considerat cã este mai uºor a-ºi asigura loialitatea popoarelor cucerite. Da fapt, aceasta era o politicã a Romei care era remarcabil de tolerantã faþã de practicile politice ºi religioase ale popoarelor cucerite ºi ori de câte ori acest lucru era posibil, nu se atingea de acestea. Formele religiei romane erau impuse oamenilor iar religia localã interzisã doar în provinciile unde persista împotrivirea. Un exemplu în acest sens l-a constituit Galia unde preoþii druizi erau acuzaþi cã þineau poporul într-o stare de agitaþie sub stãpânirea romanã. Chiar ºi în neastâmpãrata Iudeea, cu care Roma fusese în alianþã timp de un secol, iudeilor li s-a permis sã-ºi pãstreze sistemul politic local pânã când protestul popular zgomotos împotriva lui Arhelau din anul 6 d.Hr. a necesitat substituirea cu un procurator imperial. Chiar ºi religiei iudaice, extrem de ateiste cum li se pãrea romanilor din cauza lipsei acesteia de chipuri, i-a fost permis sã funcþioneze. Deºi iudeii au refuzat sã se roage Romei, geniului abstract al Romei sau stãpânirii, sau împãratului, li s-a permis sã-ºi pãstreze închinarea faþã de Iehova cu condiþia ca sã se roage pentru Roma. Cultul misterelor.-Totuºi, cultele misterelor orientale nu erau prea binevoitor acceptate de cãtre autoritãþile romane. Aceste culte conþineau foarte multe ritualuri ºi erau foarte personale. Fiecare cult al misterelor avea ca centru închinarea cãtre o zeitate în mod particular, cum ar fi Dionisus, Bachus, Isis, Mama Mare (natura personificatã), sau Mitra. Credinciosul putea sã se închine ºi altor zei în mod accidental, însã în cea mai mare parte activitatea sa devoþionalã era îndreptatã spre cultul acelui zeu sau zeiþe. Dupã ce fãcea instruirea necesarã, preotul cultului respectiv iniþia pe credincios ºi apoi îl iniþia pas cu pas tot mai adânc în misterele închinãrii cultului respectiv. Se presupunea cã trebuie sã ajungã sã-l cunoascã tot mai îndeaproape pe zeu ºi se credea cã va intra în cele din urmã în experinþa doritã a unei uniri mistice cu acesta. De aceastã zeitate specialã acesta avea sã depindã pentru ajutor întotdeauna în vremuri grele.

Deºi unele din ritualurile cultelor erau ceva mai liniºtite, sau în cea mai mare parte strict secrete, unele forme ale închinãrii de cult erau orgii sãlbatice. Senatul a interzis în Roma anumite culte tocmai din cauza naturii foarte imorale ºi periculoase din punct de vedere social. Cultele misterelor erau foarte populare între oamenii de rând în vremea lui Augustus ºi au înlocuit vechii zei romani ai naturii în care oamenii îºi pierduserã încrederea în mare mãsurã. Cultul lui Mitra, numit adesea cultul persan, care fusese importat din rãsãrit de cãtre soldaþii din Pompei cu ºaptezeci de ani înainte de Hristos, au fost în mare vogã în armata romanã iar în secolul al treilea dupã Hristos acesta nu a fost un concurent principal pentru creºtinism. Cultul împãratului.-Religia greacã era în esenþã o închinare la ceea ce este puternic ºi frumos. Erau personificate ºi zeificate concepte universale cum ar fi dragostea, frumuseþea ºi fertilitatea, sau elemente concrete cum ar fi pãmântul, marea ºi soarele. Eroi ºi eroine care au exercitat o mare influenþã asupra trecutului îndepãrtat au fost ridicaþi la rangul de zei. Se crede cã aceste numeroase zeitãþi personificate s-au alãturat celorlalþi, ºi mai vechi decât aceºtia, în sãlaºul acestora pe Muntele Olimp. Acolo ei trãiau, iubeau, se luptau în timp ce supravegheau treburile lumii, deºi întotdeauna izolaþi datoritã divinitãþii lor, de vreo preocupare personalã profundã pentru omenire. Erau totuºi, se presupune, trei cãi prin care oamenii s-ar fi preocupat de omenire. Se credea cã dacã un om ajungea sã aibã foarte mult succes, el stârnea gelozia zeilor iar aceºtia începeau sã-i distrugã bogãþia ºi chiar pe om însuºi. De aceea, se cuvenea ca acesta sã renunþe la succesul sãu ca sã nu fie pedepsit de zei. Se presupunea, de asemenea, cã din când în când, zeii aveau relaþii intime cu femeile -sau zeiþele cu bãrbaþii -ºi rezultau noi generaþii de oameni remarcabili - sau zei. Astfel Heracles, cunoscut la romani ca Hercule, se presupunea a fi fiul lui Zeus, Jupiter al romanilor, prin femeia Alcmene. Afrodita, Venus a romanilor se credea cã este fiica lui Zeus prin femeia Diona. O a treia dovadã a interpunerii divine se credea a fi vãzutã atunci când cineva reuºea un succes izbitor într-o anumitã acþiune sau întreprindere. Astfel este evident de ce popoarele din rãsãrit pe care le-a cucerit Alexandru cel Mare îl considerau ca fiind posedat de un spirit divin, sau geniu cum în numeau latinii ºi în cele din urmã ºi grecii au ajuns sã împãrtãºeascã aceastã pãrere. În opinia popularã acest lucru a fost adevãrat ºi despre Iuliu Cezar, iar când Octavian, nepotul ºi moºtenitorul lui a dovedit un succes extraordinar în administrarea teritoriilor extinse ale Romei, el a devenit curând obiect de închinare, în special în anumite localitãþi din Asia Micã. Chiar ºi ursuzul Tiberiu, nesãbuitul Caligula ºi timidul Claudiu au fost socotiþi divini. Deºi Nero cel vrednic de dispreþ a râs la gândul presupusei lui divinitãþi, a fost totuºi mândru de aceasta cu o mândrie adolescentinã.Vespasian, care a a ridicat Roma în parte din groapa în care o condusese Nero, se presupune cã ar fi spus când a murit: "Voi deveni zeu." În general vorbind, cultul împãraþilor în viaþã era limitat la anumite provincii ºi nu era încurajat la Roma unde împãraþii erau zeificaþi numai dupã moartea lor. Totuºi Caligula ºi Domiþian au cãutat activ închinarea supuºilor lor. Nu e de mirare cã atunci când romanii L-au auzit pe Isus vorbind despre Mesia al lor -Eliberatorul-iar pe creºtini despre Isus Hristos ca Dumnezeu, ºi despre aºteptãrile lor privind revenirea Sa triumfalã ca Rege, ei au tras concluzia cã ambele fiinþe trebuie sã fie rivali ai împãratului lor iar ambele grupuri religioase duºmani ai imperiului. Aceasta explicã, în parte hotãrârea cu care romanii au zdrobit repetatele revolte ale iudeilor ºi hotãrârea lor tot mai mare de a distruge orice urmã de creºtinism. Apologetul creºtin Tertulian, scriind cam în anul 225 d. Hr., explica: "'Voi nu vã închinaþi zeilor, ' spuneþi voi; 'ºi nu aduceþi jertfe împãraþilor.' Ei bine, noi nu

ducem jertfe pentru alþii, din acelaºi motiv pentru care nu aducem pentru noi înºine -adicã zeii voºtri nu sunt deloc obiectul închinãrii noastre. Deci noi suntem acuzaþi de sacrilegiu ºi trãdare. Aceasta este cea mai mare acuzaþie care se aduce împotriva noastrã-ba mai mult, este suma totalã a ofensãrii noastre " (Apology, 10; ANF, vol. 3, p. 26). La vremea când Augustus era bine stabilit în principatul sãu, ºi pe vremea când Domnul nostru se nãºtea în Betleem, în Roma exista o aºteptare intensã cã, dupã disperarea perioadei precedente de rãzboi civil avea sã urmeze o epocã de aur. Se spera cã Augustus avea sã aibã în curând un fiu care avea sã deschidã acea erã strãlucitã ºi permanentã de pace ºi siguranþã. Pentru aceastã nãdejde mesianicã aduc mãrturie diferiþi scriitori contemporani (vezi Vol. V, pag. 61,62). IX. Creºtinismul ºi imperiul Creºtinismul ºi statul.-S-a evidenþiat deja faptul cã romanii erau toleranþi faþã de religii. Pe mãsurã ce cuceririle ºi achiziþiile lor teritoriale sporeau, ei acceptau zeii noilor lor supuºi ºi adãugau încã la numãrul mare pe care deja îl posedau. O religie era declaratã ilegalã doar atunci când era dãunãtoare pentru moralitatea publicului, cum era cazul cultelor lui Bahus ºi Isis, sau când religia era înþeleasã ca o parte a unei revolte civile, aºa cum a fost cazul druidismului în Galia. Chiar ºi cu iudeul hotãrât ºi tenace din punct de vedere religios, romanii au cãutat sã fie binevoitori. Însã ei nu au putut înþelege de ce acesta a obiectat ºi s-a rãsculat când ºi-au adus proprii lor zei în Palestina. Ei nu puteau înþelege cum pot iudeii sã se închine unui Dumnezeu care nu putea fi vizualizat; aceasta li se pãrea a fi un fel de ateism. Au râs cu dispreþ de pãzirea Sabatului zilei a ºaptea, despre care spuneau cã este pur ºi simplu o ocazie pentru iudei sã trândãveascã. Se simþeau ofensaþi de faptul cã iudeii refuzau sã se închine fie Romei, spiritului divin al poporului roman, fie geniului împãraþilor. Ei ºtiau cã existã o legãturã între anumite doctrine ale credinþei iudaice, în special legatã de mesianism ºi neastâmpãrul civic faþã de stãpânirea romanã. Consideraþii de acest fel, plus spiritul lor rãzvrãtit ºi actele lor provocatoare au fost cele care au dus în cele din urmã la rãzboaie care au distrus aproape rasa iudaicã. Însã în anii de început când au luat contact cu ei, cuceritorii au cãutat sã fie înþelegãtori. Când conducãtorii iudei au consimþit sã se roage pentru împãrat ºi popoarele sale, romanii au acceptat concesia. Ei i-au supravegheat pe iudei ºi le-au oprimat revoltele sporadice cu un toiag de fier, însã le-au tolerat religia. Dacã iudeii ar fi acceptat creºtinismul ca pe încã o sectã iudaicã, ca de pildã esenismul sau fariseismul, situaþia creºtinismului ar fi fost cu totul diferitã -în mai multe privinþe, nu doar într-una. Iudeii creºtini au pornit de la conceptul cã acesta era o miºcare religioasã reformatoare în interiorul iudaismului, un aluat mântuitor care avea în cele din urmã sã pãtrundã în neamul iudaic ºi sã-l salveze. Însã majoritatea iudeilor nu au împãrtãºit acest punct de vedere. Mii dintre ei au îmbrãþiºat credinþa creºtinã, însã naþiunea oficial a respins-o, din motivele pe care evangheliile ºi Faptele apostolilor le prezintã foarte clar. Iatã de ce creºtinismul nu a putut sta în faþa lumii ca o sectã iudaicã. Astfel, nu avea rãdãcini naþionale. În ochii Romei, acesta era un cult parvenit, ºi nu a avut statut legal pânã în secolul al

patrulea. Iatã de ce Nero, când a avut nevoie de un þap ispãºitor pentru incendierea Romei, a gãsit o victimã convenabilã în creºtinism. La un secol mai târziu a fost uºor de învinovãþit secta ilegalã pentru calamitãþile cutremurului ºi molimelor prin care a trecut poporul roman în timpul domniilor lui Antoniu Pius ºi Marc Aureliu, iar aceºti împãraþi, de altfel nobili ºi binefãcãtori, i-au persecutat cu cruzime pe creºtini. Cetãþenia romanã ºi creºtinismul.-Nu este clar înþeles în ce fel s-a extins cetãþenia romanã dincolo de limitele claselor privilegiate din cetatea capitalã. În timpul lui Cezar August aceasta a fost oferitã treptat provinciilor, însã chiar ºi atunci a fost restricþionatã la anumiþi indivizi. Tars, cetatea natalã a apostolului Pavel constituie o ilustraþie a felului în care era dobânditã probabil cetãþenia. Cu secole înainte de naºterea apostolului, aceasta fusese un important centru politic ºi comercial. Ca în orice centru comercial, populaþia era amestecatã. Pe lângã locuitorii de origine se aflau greci care se stabiliserã acolo înainte ºi în timpul domniei lui Alexandru cel Mare. Dupã multe vicisituni ºi ceva regres, cetatea a fost reconstituitã sub Antioh Epifanul, ºi mai mulþi greci plus alþii din regiuni vorbitoare de limba greacã mai puþin favorizate, au venit în Cilicia ºi cetatea sa capitalã. Fãrã îndoialã cã fuseserã iudei în Tars de multe generaþii, însã ºi mai mulþi au venit acolo sub Antioh Epifanul. Poate mulþi dintre aceºtia erau conservatori, pe care Antioh prea bucuros i-ar fi mutat din Palestina, pe care el cãuta s-o elenizeze. Urmarea a fost o mare colonie de iudei în Tars, comparabilã, deºi nu atît de mare, cu cea din Alexandria, în colþul de sud al Mediteranei. Ca ºi în Alexandria, se aflau atunci în Tars douã elemente principale în cadrul populaþiei -neamuri ºi iudei-ºi ambele erau mai mult sau mai puþin ostile. Vezi Diaspora. De-a lungul anilor Tars devenise o metropolã ce se auto-conducea iar grecii ºi iudeii erau probabil cetãþeni cu drepturi normale ai comunitãþii. Ca ºi în Alexandria, iudeii din Tars îºi exercitau probabil cetãþenia ca "trib, " un instrument guvernamental utilizat atât în cetãþile greceºti cât ºi în cele romane. S-a sugerat cã "rudele" pe care le menþioneazã Pavel în Romani 16,7. 11. 21 erau tovarãºi din acelaºi neam, în sensul politic, ºi proveneau din Tars. Însã cetãþenia de Tars nu însemna cetãþenie romanã. În timpul rãzboaielor iuliane dintre anii 55-31 î.Hr., tarsienii erau de partea partidei lui Cezar ºi acest lucru a devenit util atât pentru Iuliu Cezar cât ºi pentru Octavian. Dacã cetãþenia romanã nu a fost extinsã la cei favorizaþi din Tars în era lui Pompei sau înainte de aceasta, probabil aceasta a fost utilizatã ca rãsplatã pentru loialitatea iulianã în timpul acestor ani de luptã partizanã înverºunatã. Poate acesta a fost timpul cînd familia lui Pavel a primit cetãþenia romanã. E vorba despre cetãþenie deplinã, recunoscutã în orice parte a vastei jurisdicþii romane. Nu se cunoaºte ce dovadã pentru acest statut trebuia sã poarte cu el un cetãþean atunci când clãtorea, cãci nu a fost identificatã nici o legitimaþie/scrisoare de recomandare în acest sens. Este imposibil de ºtiut când s-a mutat la Tars familia lui Pavel. Nu existã motiv pentru a da crezare tradiþiei pe care o repetã Ieronim ºi anume cã familia a fost transportatã acolo din Ghiºala din Palestina în timpul rãzboaielor romane de început în Palestina. Faptul cã Pavel fusese fariseu aratã fie cã familia s-a transferat din Palestina târziu, dupã ce secta se formase acolo, cam la anul 150 în. Hr., fie cã, stabilindu-se dinainte în Tars, acceptase doctrinele sectei în timp ce acestea se împrãºtiau printre iudeii rãspândiþi din diaspora.

În orice caz, Pavel, un cetãþean din Tars, ºi aparþinând probabil "triburilor" politice, era de asemenea ºi cetãþean roman. Aceastã poziþie o avea de la tatãl sãu, ºi nu prin cumpãrare (Faptele apostolilor 22,28). El a afirmat acest lucru de mai multe ori, cã s-a folosit de privilegiile sale (cap. 16,37; 22,25-28; 25,8-12,21-25; 26,30-32; 28,17-20). Cetãþenia romanã oferea celui ce o deþinea o mãsurã de protecþie faþã de opresiunea din partea magistraþilor sau a poliþiei ºi posibilitatea unor cerinþe mai ferme în caz de aducere în final în faþa instanþei. Un cetãþean aflat sub acuzaþia capitalã nu putea fi în mod legal biciuit, sau ºi mai rãu decât atât, fãrã sã fi avut parte de judecatã dreaptã, ºi posibilitatea de a face apel la împãrat ca magistrat ºef al statului roman. Cã acest lucru nu a putut salva un om din caza nepãsãrii, indiferenþei ºi tiraniei autoritãþilor locale este dovedit prin faptul cã Pavel a fost biciuit fãrã sã fi fost judecat în Filipi (Faptele apostolilor 16,19-24), ºi cel puþin de încã douã ori cu alte ocazii (2 Corinteni 11,25). Faptul cã cetãþenia romanã putea aduce unui om ceva mai mult speranþã pentru dreptate se poate vedea din grija cu care magistraþii din Filipi au încercat sã-ºi ispãºeascã greºala anterioarã din felul în care îl trataserã pe Pavel (Faptele apostolilor 16,35-39), ºi din faptul cã apelul lui Pavel de a fi dus în faþa Cezarului l-a scãpat din mâinile iudeilor fanatici ºi rãzbunãtori din Ierusalim (cap. 25,8-12). Existã dovezi cã perioada în care un apel trebuia înaintat în caz de acuzaþie oficialã, înainte ca aceasta sã fie anulatã, era probabil de doi ani . Deoarece, la sosirea lui Pavel în Roma ca prizonier iudeii romani au fost gãsiþi ca neavând nici o acuzare împotriva lui (Faptele apostolilor 28,17-22), ºi dupã câte se pare nici din Palestina nu venise nici o acuzaþie, cazul sãu a fost evident închis din lipsã de probe iar el a fost eliberat. Creºtinismul ºi cãderea Romei.-Având în vedere slãbiciunea ºi debilitatea existentã în constituþia romanã ºi în viaþa romanã publicã ºi privatã, pare curios cum un istoric atât de priceput precum Edward Gibbon ºi-a întemeiat marea sa istorie pe o premizã cu totul falsã. Într-o searã de octombrie 1764, acest autor al renumitei ºi, de fapt, încã demne de crezare, History of the Decline and Fall of the Roman Empire se afla printre ruinele vechii Rome. În timp ce dãrâmãturile acelei cetãþi se aflau înaintea lui, Gibbon a dat greº în a evalua cauza colapsului a ceea ce fusese odinioarã gloriosul imperiu, aºa cum se întâmplase cu mai mulþi istorici de pânã atunci ºi de dupã aceea. Bine versat cum era în ce priveºte istoria bisericii Romei din Evul Mediu ºi în pretenþia ei de a fi succesor ºi moºtenitor al Romei, Gibbon credea cã a ientificat cauza de bazã a prãbuºirii Romei: aceasta a fost creºtinismul, a afirmat el. Nu e de mirare cã creºtinii evanghelici au respins teoria lui Gibbon. Adevãrul este cã Roma se afla deja într-o stare periculoasã, ceea ce-i lipsea fiind doar un duºman exterior puternic care sã-i administreze lovitura de moarte când Iuliu Cezar a salvat-o. Iar ºi iar Roma a tot fost salvatã, cu greu, de-a lungul timpul, de un Cezar August, un Vespasian, un Traian, un Marc Aureliu, ºi un Constantin. Creºtinismul, sarea salvatoare a Romei, a prelungit viaþa imperiului. Mult din esenþa pãgânã a Romei-din religia sa, legea ºi guvernarea sa -a fost apoi perpetuatã în biserica Romei, pe care istoricii o considerã a fi, în anumite aspecte semnificative, succesorul legitim al defunctului Imperiu Roman.

Bibliografie

Surse Cicero, Marcus Tullius. [Essays.] Mainly philosophical but with important legal and political data. A standard edition of Cicero's works, with both Latin text and English translation, is in the Loeb Classical Library. Dio Cassius Cocceianus. Historia Romana. See note, Vol. V, pp. 80,81. Josephus Flavius. The Jewish Antiquities; and The Jewish War. See note, Vol. V, p. 81. Velleius Paterculus, Gaius. Compendium of Roman History. A short sketch of the civil wars and principate to a.d. 30, biased in favor of Tiberius. In the Loeb Classical Library. Sallustius Crispus, Gaius. [Works.] A source history covering the period 120-65 b.c., fragmentary in the later period, but highly esteemed. Sallust was a partisan of Julius Caesar. In the Loeb Classical Library. The Loeb Classical Library. A series of scholarly editions of various classical works in the original languages accompanied by English versions by various translators. The volumes are issued at irregular intervals. This series has been issued by various publishers, earlier by William Heinemann, London, and G. P. Putnam's Sons, New York; now by Harvard University Press, Cambridge, Mass. Seneca, Lucius Annaeus. Moral Essays. Philosophic and moralistic essays by Nero's mentor. A valuable edition of Seneca's works, with English translation, is in the Loeb Classical Library. Livius, Titus. The History of Rome. At the turn of the Christian Era Livy wrote a complete history of Rome down to his own day, from the senatorial point of view. He began with the coming of Aeneas. His work is artistic, patriotic, and moralistic. He lacked the critical attitude and was not always accurate. Important parts of his great work are missing. Standard edition is in Loeb Classical Library. Suetonius Tranquillus, Gaius. The Lives of the Caesars. See note, Vol. V, p. 81. Tacitus, Gaius Cornelius. Annals; and Histories. See note, Vol. V, p. 81.

Referinþe Boak, Arthur E. R. A History of Rome to 565 A.D. 4th ed. New York: The Macmillan Company, 1955. 569 pp. A survey, in textbook style, accurate and well balanced, with due attention to social life and art. Bury, John B. A History of the Roman Empire From Its Foundation to the Death of Marcus Aurelius. New York: Harper and Brothers, 1893. An excellent textbook.

Canfield, Leon Hardy. Early Persecutions of the Christians. New York: Columbia University Press, 1913. A careful, critical history of persecutions directed against the Christians by pagan Rome down to and including the time of Hadrian. Fowler, William Warde. The Religious Experience of the Roman People. London: Macmillan & Co., Ltd.,1911. 504 pp. A careful summary of the changing religious life of the Romans from earliest times to the age of Augustus. Friedlaender, Ludwig. Roman Life and Manners Under the Early Empire. Translated from the German, London: G. Routledge and Sons, Ltd.,1908-13. 4 vols. A completely informative work, with remarkably little bias. Gibbon, Edward. The History of the Decline and Fall of the Roman Empire. Ed. by J. B. Bury. 7 vols. London: Methuen and Co., Ltd. Still authoritative after nearly two centuries, compendious and detailed, with more than a slight anti-Christian bias. Bury's is the best edition. Glover, Terrot R. The Conflict of Religions in the Early Roman Empire. 3d ed. London: Methuen and Co., Ltd.,1909. 359 pp. A view of the various religious developments in imperial Rome. Merivale, Charles. History of the Romans Under the Empire. New York: D. Appleton and Company, 1887. 7 vols. in 4. Written from the sources, detailed and critical in a common-sense way, but verbose and ill balanced. Mommsen, Theodor. The History of Rome. New York: C. Scribner and Company, 1885. 4 vols. Also in Everyman's Library. A thorough, careful, and unbiased history, with masterly analyses of source information. _______. Römisches Staatsrecht. Vol. 1 of Handbuch der römischen älterthümer. Leipzig: S. Hirzel, 1871-88. A most masterly treatment of the Roman political and legal system.