Upload
buikhuong
View
227
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
iTeach: Experienţe didactice ISSN 2247 – 966X
Nr. 6 / februarie 2012
6
Morcovul sau nuieluşa (sau Despre cultivarea motivației de a învăța a elevilor
noștri) | de Roxana Albu Să învățăm messengereza! | de Camelia Kallos Timpul liber al şcolarilor | de Mariana Patrichi Introducerea unor noţiuni matematice folosind tehnologia informaţiei
(exemplu – funcţia algebrică) | de Cristina Chiorescu Metode moderne de abordare a personajului literar: Horoscopul | de Alina
Manuela Huma Noile educaţii: educaţia ecologică | de Georgeta-Irina Rusu Măsurarea competenţelor de lectură ale elevilor din clasa a IX-a a liceu.
Studiu de caz | de Adina Vira Predarea chimiei în societatea cunoaşterii – proiectul e-Chimie | de Nectara
Mircioaga Forme de evaluare la clasa a XII-a | de Adina Vira Teoriile contemporane ale managementului aplicabile ȋn școala românească |
de Camelia Timofte
Editor: TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educaţie Online: www.iteach.ro/experientedidactice Partener: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
Revista “iTeach: Experienţe didactice” îşi propune să promoveze aspectele practice ale predării, învăţării şi evaluării şcolare prin aducerea în prim plan a experienţelor concrete ale cadrelor didactice. Constituie un canal de comunicare şi de informare în cadrul comunităţii cadrelor didactice înscrise pe platforma iTeach.
Descriere prin cuvinte cheie: didactică aplicată, practică pedagogică, situaţii educative, experienţe didactice
iTeach: Experienţe didactice
Cod de identificare ISSN / înregistrarea Bibliotecii Naţionale a României: iTeach: Experienţe didactice (online) = ISSN 2247 – 966X
ISSN – L = 2247 – 966X
Editor: TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educaţie
www.tehne.ro
Redacţia:
Str. Dr. Louis Pasteur 54 Bucureşti 050536
Colectiv de redacţie
Olimpius ISTRATE (Universitatea din Bucureşti, DPPD) Oana GHEORGHE (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei) Irina VASILESCU (Şcoala Nr. 195 Bucureşti) Alexandra BUNICA (TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educaţie) Doru ŞTEFĂNESCU (Social IT) Simona VELEA (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei)
E-mail: [email protected]
Pagina Revistei:
www.iteach.ro/experientedidactice
Morcovul sau nuieluşa (sau
Despre cultivarea motivației
de a învăța a elevilor noștri)
De Roxana Albu
Titlul acesta poate părea, la prima vedere, cel puțin ludic, dacă
nu cumva ciudat având în vedere tematica revistei, dar este titlul
unei emisiuni pe teme educaționale care mi s-a părut
incompatibil cu seriozitatea subiectului (reforma în educație) și
a participanților la talk-show. Este, fără îndoială, o metaforă
a unui sistem educațional ale cărui principii nu s-au schimbat de
la Socrate spre contemporaneitate : MORCOVUL simbolizează
recompensa pe care o vom oferi (nu sub formă de mită
educațională) pentru rezultate, strădanie, organizare eficientă
șa.; NUIELUȘA reprezintă pedeapsa pe care o vom aplica
propriilor copii sau elevilor noștri atunci când nu au respectat
regulile mai mult sau mai puțin negociate/impuse, când nu s-au
străduit pe măsura puterilor.
Din păcate, noi – educatorii și, poate, părinții (în același timp) –
uităm să încurajăm elevii pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac
bine, și né grăbim să folosim nuielușa necruțătoare atunci când
greșesc sau când manifestă dezinteres. Aruncăm cuvinte
descurajante fără să conștientizăm forța acestora de a construi…
ziduri, de a răni.
Cred că agresivitatea manifestată de elevii noștri, omniprezentă
în buletinele de știri sau în filmulețele postate pe Internet, are –
pe lângă multiplele cauze legate de educația primită în familie și
de mediul în care se manifestă – și o cauză care aparține școlii,
mai exact de né/valorizarea acestora în cadrul instituției
furnizoare de servicii educaționale (sună pretențios, dar, în
realitate, asta este școala).
Profesorii trebuie să găsească centrele de interes ale elevilor
chiar dacă materia/programa/planificarea nu sunt tocmai
generoase din acest punct de vedere. Né ia prea mult timp din
prețiosul proces instructiv – educativ (care, nota bene, este
centrat pe elev) să găsim elevi talentați la desen, poezie,
fotografie… și să le organizăm o expoziție sau să le redirecționăm
spre revista școlii (eu am optat pentru crearea de către elevi
a unui blog de creație literară, Versuri de liceu, ca replică
online/supliment literar al revistei școlii, Ani de liceu).
În cadrul celui mai recent curs (minunată oprtunitate) pe care
l-am absolvit pe platforma iTeach, Colaborarea în clasa digitală,
am învățat multiple strategii ale colaborării, dar și ale implicării
elevilor în activități în care să se simtă valorizți, apreciați,
motivați. M-au motivat toate resursele puse la dispoziție și am
conștientizat că elevii noștri au nevoie doar de un catalizator al
imaginației și creativității lor (id est profesorul).
Așadar, trebuie – ca educatori – să facem o alegere clară: folosim
nuielușa-pedeapsă, ceea ce este foarte ușor, sau folosim
morcovul-recompensă? Dificilă alegere… Eu prefer motivarea
elevilor, implicarea lor în proiecte, în acțiuni de voluntariat,
cultivarea talentelor lor, aprecierea eforturilor pe care le depun
pentru a vedea și dincolo de școală, stimularea plăcerii de
a mirosi hârtia unei cărți și de a da paginile acesteia. Așa — sper
eu – vom avea și o societate sănătoasă.
Și să nu uităm că schimbarea trebuie să înceapă ÎNTOTDEAUNA
cu noi. Câți dintre noi suntem pregătiți?
Cod QR
Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați
http://iteach.ro/experientedidactice/morcovul-sau-nuielusa-sau-de
spre-cultivarea-motivatiei-de-a-invata-a-elevilor-nostri)
Să învățăm messengereza!
De Camelia Kallos
Fie că né place sau nu, Internetul a intrat cu mare viteză în viața
noastră și né-a devenit indispensabil. Suntem tentați să credem
că né-a adus beneficii multiple prin avalanșa de informații din
absolut toate domeniile și în toate limbile, care implicit a condus
la o nouă structură socială cunoscută sub numele de rețea
socială. “Să învățăm messengereza” este titlul unei activități
desfășurate împreună cu elevii și reprezentanți ai părinților și ai
profesorilor. În articol sunt detaliate momentele activității. De
asemenea este prezentat un studiu cu privire la evoluția formelor
de comunicare ale adolescenților în mediul online. Activitatea
prezentată în articol se poate înscrie în seria de acțiuni
întreprinse în perioada 2–6 Aprilie în cadrul săptămânii “Școala
Altfel”.
Cum ziua de 7 februarie a fost declarată la nivel internațional ca
fiind Ziua Siguranței pe Internet, am dorit să aflu împreună cu
o parte din elevii mei și câțiva reprezentanți ai părinților și ai
corpului profesoral dacă și noi suntem expuși unor posibile
pericole atunci când navigăm pe Internet și cum putem să
prevenim situațiile care né-ar pune într-un posibil pericol.
Activitatea a fost organizată astfel: • Momentul 1 (10 minute):
S-a aplicat cu un chestionar elevilor participanți. Adulților li s-a
cerut să citească un text. • Momentul 2 (5 minute): Prezentarea
componentelor noului limbaj – “messengereza”. • Momentul 3
(10 minute): Întocmirea minidicționarului “messengerez”-român.
• Momentul 4 (90 minute): Vizionarea filmului “Trust” •
Momentul 5 (10 minute): Reflecții, evaluarea activității și
follow-up.
Chestionarul aplicat elevilor a avut ca scop determinarea
timpului pe care ei îl petrec în mediul online, tipul de activități pe
care îl au atunci când sunt în mediul online precum și cu cine își
petrec timpul în mediul virtual. Majoritatea a declarat că petrece
zilnic între două și trei ore navigând pe Internet, activitatea
principală în mediul online fiind socializarea pe platforma
Facebook sau prin intermediul mesageriei instant Yahoo
Messenger. Remarcabil a fost răspunsul unor elevi la întrebarea
referitoare la numărul de prieteni pe care îl au pe Facebook și la
numărul de contacte pe care îl au în listele lor de messenger.
Unii au declarat că au peste 500 de prieteni, acest fapt fiind în
opinia lor un semn de popularitate. Toți elevii chestionați au spus
1
că au date personale reale în profil în rețele de socializare. În
mod constant elevii au răspuns afirmativ la întrebarea referitoare
la comunicarea cu persoane pe care le cunosc exclusiv din
mediul online.
În timpul în care elevii completau chestionarele, adulților li s-a
cerut să citească și să interpreteze următorul text: “sal! cf? bn.
u? me2! tnx! 3jti frumy! X0 10x! :) Shi u ejti nice! ;) ms! X0 X0
Textul s-a dovedit a fi o grea încercare pentru adulţi. Elevii l-au
citit și l-au interpretat fără probleme:
“Salut! Ce faci? Bine. Dar tu? Me too! Thanks! (și eu fac bine,
mulțumesc) Ești frumoasă! Te pup! Thanks! (Mulțumesc,
zâmbind) Și tu ești drăguț (facând cu ochiul) Mulțumesc! Pupic!
Pupic! Te iubesc!”
Astfel au fost create premisele discuției referitoare la un nou
limbaj folosit cu succes în mediul virtual, limbaj pe care elevii
l-au denumit “messengereză”. Acest nou limbaj este compus din
acronime, argouri și emoticoane. Conform Wikipedia, acronimul
este un cuvânt inventat prin simplificarea extremă a expresiei, în
general fiind monosilabică sau disilabică. Argoul este un limbaj
convențional folosit în mod conștient de către vorbitorii unui
grup social sau profesional, pentru a nu fi înțeleși de ceilalți.
Necesitatea dezvoltării unui limbaj acronimic este de dată relativ
recentă, și este datorată în mare parte utilizării cât mai frecvente
a comunicării online în formă scrisă. Spun în formă scrisă,
deoarece primele programe care permiteau o facilă comunicare
online au fost programele de tip Mirc, în care singura formă de
comunicare era în scris. Pentru ca mesajul să fie cât mai fidel
redat receptorului, în limbajul scris au mai fost adăugate
combinații de simboluri grafice, care aveau rolul de a transmite
sentimente, stări, senzații. Ulterior, aceste simboluri grafice au
fost înlocuite de mici desene ale unui cap uman, numite
emoticoane. Noul vocabular al limbajului scris, format din
argouri, acronime, abrevieri și emoticoane a devenit și
vocabularul formelor de comunicare orală pe Internet. Cum
limba oficială a Internetului este în mod tacit acceptată a fi limba
engleză, cuvintele care au astfel de abrevieri sunt în general
cuvinte din limba engleză. Acest vocabular este îmbogățit de
acronime cu tentă “națională”, acest amalgam conducând la
o nouă formă a limbajului, adesea cunoscut în mediul online
românesc sub numele de “romgleză” (română combinată cu
engleză).
Se poate afirma cu certitudine că această nouă formă
a limbajului se datorează noilor tehnologii. Notabil este că anul
trecut, acronime precum LOL, OMG, FYI au fost trecute în
dicționarul Oxford. Lingviştii englezi au considerat că frecvenţa
utilizării acronimelor este un criteriu suficient de puternic pentru
ca ele să fie introduse în dicționar. Avem şi noi, în limba română,
astfel de abrevieri. “O.K.” – bine, în regulă - sau “VIP”- persoană
foarte importantă, sunt doar câteva dintre ele. Şi-au găsit loc în
paginile ultimei ediţii a DEX-ului şi tot frecvenţa utilizării lor în
limbajul cotidian a fost motivul care i-a determinat pe
repezentanţii Academiei Româné să le includă în dicţionar.
Ca părinți și ca educatori trebuie să conștientizăm noul trend al
marilor pericole pe care le poate genera Internetul. E momentul
ca și noi, profesori și părinți să învățăm acest nou limbaj, cu
ajutorul căruia probabil vom reuși să-i înțelegem și să né facem
înțeleși de adolescenții care la rândul lor vor deveni în curând
adulți. Cum toate limbile cunosc o anumită evoluție, și acest nou
limbaj format din acronime, argouri și emoticoane va suferi
o evoluție. Din păcate pentru adulți, evoluția aceasta va ține
pasul cu dezvoltarea alertă a Internetului. Acest fapt a generat
următorul moment din cadrul activității: împreună cu elevii
participanți la activitate, s-a realizat un minidicționar
“messengerez”-român.
Următorul moment al activității dedicate Zilei Siguranței pe
Internet a constat în vizionarea filmului Trust (2010). Filmul
spune povestea unui abuz sexual asupra unei minore. Părinții
tinerei fête nu au fost inițial îngrijorați de faptul că fiica lor în
vârstă de 14 ani discută frecvent pe Internet cu un interlocutor
necunoscut, care pretindea că are 16 ani și că se numește
Charlie. Tânăra de 14 ani cade victimă acestui partener de
discuţii pe chat, care s-a dovedit a fi un bărbat de 40 de ani care
racola tinere de pe rețele de socializare online dedicate
adolescenților. Trauma trăită de personajele filmului și soluțiile
găsite de scenariști au constituit momente de reflecție asupra
potențialelor pericole pe care mediul online/virtual ni le aduce în
viața reală.
După vizionarea filmului, elevii participanți au fost împărțiți pe
grupe și au primit ca temă pentru acasă realizarea unui proiect
media (video, audio, poster etc) în care să fie prezentate reguli
de utilizare corectă și în siguranță a Internetului. Conform fișelor
de evaluare a activității, completate la final de către participanți,
s-a constat impactul deosebit pe care l-au avut toate momentele.
Adulții prezenți au evaluat cu punctaj maxim ideea realizării
minidicționarului. Elevii au fost deosebit de entuziasmați de
tematica propusă pentru proiectele media.
Concluzia se poate enunța simplu: nu putem să monitorizăm
întotdeauna copiii. Cel mai bun instrument de monitorizare nu
este acela care rulează în interiorul calculatorului sau telefonului
copilului, ci este “procesorul” dintre urechile copilului. Acela este
filtrul pe care copilul îl va avea toată viața asupra lui, acel
“instrument” îl va monitoriza și se va adapta de-a lungul timpului
nevoilor lui.
Webografie:
http://middleearthnj.wordpress.com/2010/03/19/teen-slang-a
nd-acronyms/
http://www.antena3.ro/life-show/cultura/abrevierile-precum-
lol-si-omg-admise-in-dictionarul-oxford-121899.html
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/internet-cand-au-f
ost-folosite-pentru-prima-data-acronimele-lol-omg-fyi-15575
8.html
http://www.teenchatdecoder.com/283/parents-rave-about-te
en-chat-decoder-page-1/
http://www.huffingtonpost.com/larry-magid/talk-with-your-ki
ds-about_b_884884.html
Cod QR
Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați
http://iteach.ro/experientedidactice/sa-invatam-messengereza)
2
Timpul liber al şcolarilor
De Mariana Patrichi
Este o evidentă legătură între succesele şcolare ale copiilor şi
modul lor de a-şi petrece timpul liber. De obicei, elevii buni se
recreează prin lecturi de bună calitate, spectacole de valoare
artistică, fără a neglija şi sporturile, plimbările, etc. Elevii slabi
evită continuarea preocupările „serioase” şi îşi irosesc timpul în
activităţi cu slabe resurse formative, de obicei nici sportul nu îl
practică în mod sistematic. Unii, mai ales fetele din mediul rural
sunt prea ocupate cu sarcini de ordin gospodăresc, care le
diminuează resursele de energie cerută de continuarea unui efort
intelectual mai susţinut. Articolul următor încearcă să prezinte
câteva roluri ale unor instituţii şi contexte în structurarea
timpului liber al copiilor.
Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor,
astfel, scăpat de sub supravegherea lor se pot aştepta la foarte
multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un program
potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea ca el să fie
respectat, este cel dintâi lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l
învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă
dezordonată şi delăsătoare. Un program précis şi potrivit vârstei
lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi
distracţii contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi
psihică. Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală
prin diferite activităţi extracurriculare cum ar fi activităţi
turistice, sportive, agrément, excursii, etc. şi mai poate fi
autoorganizat, timpul petrecut cu prietenii în excursii, plimbări,
la aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau
computer.
Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi
planificării activităţii de conducere şi are ca etape stabilirea
obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare şi
stabilirea ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor
concrete. Principiile managementului timpului liber se înscriu pe
următoarele aliniamente interogative (Iosifescu, 2001, p. 72):
ce sarcini avem de rezolvat;
care este ordinea de priorităţi;
în cât timp trebuie rezolvată fiecare sarcină;
ce instrument avem prin intermediul căruia monitorizăm
realizarea sarcinilor şi modul în care né-am planificat
activitatea.
Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în
care se realizează o plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare,
lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui
goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi
distracţie. Acest timp este mai mare sau mai mic, în funcţie de
modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui individ în parte,
în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de
organizare şi capacitatea voluntară de a se integra într-un
anumit program.
Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul.
Educaţia despre organizarea timpului se reduce la anumite
„trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai de învăţat”,
„treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai
terminat temele nici până acum”, „eşti un puturos şi de aceea ai
numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine pentru că nu
termini nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc
(Raţă, 2007, p. 87).
Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului,
în general şi nici în petrecerea timpului liber astfel încât să-i
ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi, veseli şi
bine dispuşi. Diferenţele dintre realizările elevilor poartă
pecetea modalităţii de gestionare a timpului total. Educarea
copilului pentru aşi forma capacitatea de gestionare a timpului în
general, şi a timpului liber în special, începe în familie, încă de
mic când fiecare membru al familiei primeşte sarcini precise,
bine ancorate în timp, cu termene de execuţie concrete.
Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor
contribuie la formarea capacităţii de gestionare a timpului liber
prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi
nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor,
sarcinilor.
Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele
sale didactice începând cu cele de la grădiniţă şi până la
învăţământul universitar ajută copii/elevi/studenţi să-şi formeze
capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare
a timpului, pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ
depinde atât de preocupare cadrelor didactice şi a părinţilor cât
interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi
acceptare a programelor de lucru.
Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupă de
educaţia nonformală a tinerei generaţii prin care se
aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în
şcoală. Scopul activităţii în această instituţie este ocuparea utilă,
eficientă şi plăcută a timpului liber al copiilor, sub îndrumarea
competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale
disponibilităţi.
Palatul Copiilor este soluţia inteligentă pentru petrecerea
timpului liber al copiilor şi adolescenţilor între 5 şi 18 ani. Cu
o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi, diverse
domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească
interesul oricărui tânăr. Copiii zilelor noastre sunt curioşi,
inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul copiilor este locul
unde pot să-şi pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea,
curiozitatea, momentele care să îi pună în valoare şi
recompensele care să-i motiveze.
Bibliografie Cosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi
timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi, Raţă, G. (2007) Strategii
de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi, Stan, C. (2001)
Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie.
Suporturi pentru formarea profesorilor., volum coord. De M.
Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea clujeană, Cluj-Napoca
Cod QR
Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați
3
http://iteach.ro/experientedidactice/timpul-liber-al-scolarilor)
Introducerea unor noţiuni
matematice folosind
tehnologia informaţiei
(exemplu – funcţia algebrică)
De Cristina Chiorescu
Însuși conceptul de tehnologie a informației și principiile de
funcționare a calculatorului au la bază matematica. Chiar mai
mult, toate programele, tot software-ul utilizat, începând de la
platforme, sisteme de operare și până la aplicații de utilizator au
la baza algoritmii matematici. Ca exemplu am ales o noțiune
matematică cu un grad mare de abstractizare — noțiunea de
funcție — pentru care am descris modalități practice de
predare-învățare care utilizează tehnologia informației. Am
descris diversele etape care se parcurg în introducerea acestei
noțiuni, precum și propuneri de secvențe de instruire (de
învățare) desfășurate folosind instrumente informatice variate.
Evoluția societății în ultimele decenii, marcată fundamental de
transformarea ei dintr-o societate industrială într-una
predominant informatică, și-a pus amprenta pe toate
subsistemele sale, impunând – prin noul suport tehnologic – un
ritm accelerat al progresului. În acest context, sistemul de
învăţământ își regândește întregul arsenal – conținuturi, metode,
structuri – tinzând spre informatizarea procesului educaţional.
Acest lucru a presupus mai întâi introducerea informaticii și
a TIC în noul curriculum și apoi utilizarea tehnologiei informației
în predarea diferitelor discipline. În acest fel se tinde către
utilizarea calculatorului la clasă nu ca material didactic ci ca un
element complementar în activitatea de
predare-învățare-evaluare, pentru toate disciplinele din
curriculum.
Matematica, prin natura ei de știință reală, se pretează la
informatizare într-un mod mai complet decât orice altă disciplină.
Una din noțiunile alese pentru a studia în acest articol modul de
introducere și de prezentare folosind tehnologia informației este
funcția. Înainte de a continua, trebuie precizat că în toată
activitatea de instruire asistată de computer trebuie respectate
principiile didacticii. Ținând cont de acest lucru, să studiem mai
întâi câteva aspecte metodice privind prezentarea noțiunii de
funcție.
Lecțiile introductive pe această temă conțin un volum mare de
noţiuni noi care se definesc. Trebuie să remarcăm că noțiunea de
corespondență biunivocă între două mulțimi este destul de
abstractă și de dificil de înțeles de către elevi. Deoarece
calculatorul însuși, pentru toate aplicațiile şi task-urile (sarcinile)
pe care le îndeplinește trebuie să respecte o condiție biunivocă
între mulțimi de obiecte, vizualizarea acestui aspect și
prezentarea unor exemple simple duc la atenuarea caracterului
abstract și la o înțelegere mai bună a definiției.
Apoi, utilizarea tehnologiei informației se va face pe secvențe
instrucționale care să utilizeze un soft educațional adecvat.
O aplicație la îndemâna tuturor care poate fi folosită este
pachetul de programe Microsoft Office și, cu precădere,
o componentă cu instrumente matematice diverse a sa și anume
Excel. Această aplicație este prevăzută cu un pachet de funcții
predefinite pentru care se pot construi chiar și grafice. Astfel,
pentru exemplificări de corespondențe, nu neapărat biunivoce,
între două mulțimi elevii pot să introducă singuri date (sugerate
de profesor sau alese de ei) și să urmărească construcția
diagramelor și reacția calculatorului în cazul unei corespondențe
„one-to-many” (né-biunivoce). În acest fel elevii pot selecta
singuri şi clasifica tipurile de corespondențe între două mulțimi,
alegând dintre acestea pe cele care sunt funcții.
Prezentarea în continuare a funcțiilor presupune folosirea unui
soft educațional specializat, creat de profesor sau procurat din
alte surse, cum ar fi lecțiile de pe platforma Advanced eLearning
(AeL) și alte produse Siveco, produse Romsym Data, enciclopedii
românéști sau în limbi străine, etc. Toate programele utilizate
sunt interactive, astfel încât învățarea se realizează prin
îndeplinirea unor sarcini de lucru și observarea efectelor
acestora în program. Elevul, după ce își însușește noile noțiuni
care intervin în definirea unei funcții – domeniu de definiție,
domeniu de valori, lege de corespondență – primește ca sarcină
de lucru să recunoască aceste elemente în exemple date sau să
dea el însuși exemple pe care calculatorul le validează sau nu.
Următoarele sarcini de lucru se centrează pe proprietățile
diferitelor tipuri de funcții și pe construcții grafice. Aceasta
presupune folosirea unor secvențe de instruire diferențiate,
fiecare urmărind obiective bine stabilite. În plus, pentru
evaluarea activității, în fiecare lecție asistată de calculator, sau
după parcurgerea unui pachet de lecții, se pot insera teste, în
care, prin sarcini de lucru sau întrebări interactive se verifică
acuratețea informațiilor acumulate de elev și modul în care
acesta le utilizează în rezolvarea diferitelor probleme. O secvență
instrucțională care poate fi o lecție, un moment din lecție sau un
grup de lecții va studia un singur tip de funcție prezentând una
sau mai multe proprietăți, după cum au fost prestabilite
obiectivele activității respective.
Construcțiile grafice se pot constitui în secvente instrucționale
independente pentru ca elevul să-și însușească atât etapele
realizării acestora cât și deprinderea de a recunoaște
o dependenta funcțională după o diagrama de variație data. În
plus, într-o asemenea secvență, se poate permite modificarea
unor parametri care intervin în definirea unei funcții astfel încât,
prin compararea diferitelor reprezentări grafice, elevul să
observe și să identifice proprietăți ale funcției respective.
În secvențe instrucționale mai complexe se pot studia proprietăți
ale unei funcții și modul în care acestea se reflecta într-o
reprezentare grafica, elevul fiind pus în situația de a face lecturi
grafice. Printr-un program mai complet elevilor li se poate cere
să construiască ei o funcție conformă cu o anumită reprezentare
grafică sau cu anumite proprietăți. Alte sarcini de lucru pot cere
să se facă asocieri sau identificări de funcții cu reprezentări
grafice date.
4
Principiul de bază al unei lecții asistate de calculator este de
a transforma procesul de instruire centrat pe cunoștințe
furnizate de profesor, într-un proces de autoinstruire în care
elevul să acumuleze singur un set de informații cu care apoi să
opereze în diferite situații impuse în alte sarcini de lucru. În
acest caz, profesorul are rolul unui îndrumător care este alături
de elev pentru a lămuri orice neclarități ale acestuia, sau pentru
a răspunde la întrebările care apar atunci când trebuie înțelese și
folosite corespunzător noțiuni noi. Ba chiar pot fi create situații
în care profesorul învață alături de elev învățându-l și pe acesta
cum să învețe, cum să extragă informațiile necesare sau cum să
le folosească în aplicații practice.
Cod QR
Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați
http://iteach.ro/experientedidactice/introducerea-unor-notiuni-ma
tematice-folosind-tehnologia-informatiei)
Metode moderne de
abordare a personajului
literar: Horoscopul
De Alina Manuela Huma
Alături de alte metode noi aplicabile în studiul personajului
literar, precum pălăriile gânditoare, cvintetul sau cubul, putem
lua în considerare şi metoda horoscopului, care poate susţine cu
succes anumite teme din curriculum. Această metodă poate fi
utilizată în cazul unor lecţii de studiere a textelor epice şi
dramatice, mai exact la secvenţele didactice în care se vizează
caracterizarea unor personaje literare. Ca material didactic
indispensabil, alături de textul literar, într-o asemenea lecţie se
utilizează o fişă cu caracteristicile fiecărei zodii, exprimate în
termeni comportamentali. Discuţiile şi controversele ar putea
porni de la identificarea unor trăsături ale personajului vizat sau
prin luarea în considerare a unor aspecte comportamentale
semnificative, susceptibile a le justifica apartenenţà la o anumită
zodie. Am aplicat această metodă la clasa a X-a, urmărind ca
elevii să fie capabili să identifice trăsăturile personajelor, să le
motiveze, să identifice modalităţile şi procedeele de caracterizare
şi să redacteze caracterizarea unui personaj din textul epic prin
activităţi colaborative.
Practic, la ora de literatură în care se utilizează metoda, se
organizează clasa în grupe de 4 elevi şi se desfăşoară următorii
paşi:
citirea/studierea în mod individual a unui text epic sau
dramatic;
alegerea/desemnarea unui personaj pentru discuţie (câte
unul pentru fiecare echipă sau acelaşi pentru toate
echipele);
citirea trăsăturilor fiecărui semn zodiacal (acestea vor date
elevilor pe fişe);
opţiunea fiecărei echipe pentru încadrarea personajului în
sfera unui semn zodiacal;
prezentarea în faţa clasei a opţiunilor şi a argumentelor ce
le justifică, urmate de discuţii;
descoperirea unei soluţii mai potrivite (eventual), sau
îmbogăţirea argumentării.
Această metodă ar putea fi aplicată cu succes în caracterizarea
mai multor personaje: – Alexandru Lăpuşneanul, Lică Sămădăul
(ce ar putea fi încadraţi în categoria Scorpionului); – Ion Pop al
Glanetaşului, Ghiţă (încadrabili în zodia Berbecului); – Otilia
Mărculescu (aparţinând zodiei Gemenilor); – Apostol Bologa
(încadrabil în zodia Fecioarei); – Vitoria Lipan (identificată ca
aparţinând Taurului); – Stănică Raţiu (Capricorn); – Cătălina din
Luceafărul (ale cărei indecizii ar încadra-o în zodia Peştilor).
Am aplicat această metodă la clasa a X-a, în cadrul lecţiei de
caracterizare a personajelor Ghiţă şi Lică Sămădăul din
binecunoscuta nuvelă a lui Ioan Slavici. Am urmărit ca elevii să
fie capabili să identifice trăsăturile personajelor, să le motiveze,
să identifice modalităţile şi procedeele de caracterizare şi să
redacteze caracterizarea unui personaj din textul epic, utilizând
un stil de învăţare global prin activităţi de comunicare în grup.
Condiţiile prealabile ale realizării acestei ore au presupus faptul
că elevii erau familiarizaţi deja cu textul suport şi cu modalităţile
şi procedeele de caracterizare ale unui personaj din textul epic.
În plus, tema pentru acasă vizase realizarea unei fişe de lectură
cu citate semnificative pentru personajele nuvelei.
După verificarea fişei şi reactualizarea cunştinţelor legate de
caracterizarea şi clasificarea personajelor, am propus elevilor
o discuţie legată de zodii şi de trăsăturile specifice acestora. Am
sugerat că şi personajele operelor literare epice şi dramatice se
pot încadra într-o zodie, în funcţie de trăsăturile predominante.
După prezentarea fişei cu trăsăturile zodiilor şi o scurtă explicare
a unor neologisme, am împărţit clasa în grupe de câte 4 elevi.
Le-am cerut elevilor să încadreze personajele Ghiţă şi Lică
Sămădăul într-una dintre cele douăsprezece zodii, motivându-şi
alegerea cu ajutorul textului şi al fişelor de lectură. De
asemenea, pentru fiecare trăsătură elevii erau solicitaţi să indice
şi modalitatea de caracterizare.
Elevii au avut la dispoziţie 15 minute pentru rezolvarea
sarcinilor, după care liderul grupului a prezentat rezultatele. În
urma discuţiilor, s-a realizat încadrarea personajelor în zodiile
deja precizate (Ghiţă, încadrabil în zodia Berbecului şi Lică
Sămădăul, încadrabil în zodia Săgetătorului). Discuţiile au fost
sistematizate la tablă, sub forma unui tabel cuprinzând trei
rubrici: –Trăsături; –Citate sau contexte semnificative;
–Modalităţi de caracterizare.
Pentru realizarea reflecţiei, elevii au avut de elaborat, ca temă
pentru acasă, caracterizarea unuia dintre personaje.
Ca avantaje ale acestei metode, se pot enumera cele presupuse
de metodele activ-participative: relaţionare, gândire critică în
soluţionarea situaţiilor problemă, atractivitate prin depăşirea
şabloanelor etc. Un impediment în realizarea metodei l-a
constituit faptul că unii elevi nu înţelegeau corect sensul unor
neologisme care denumeau trăsături.
5
Bibliografie: Emanuela Ilie. Didactica limbii româné. Ed. Polirom,
Bucureşti, 2008.
Cod QR
Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați
http://iteach.ro/experientedidactice/metode-moderne-de-abordare
-a-personajului-literar-horoscopul)
Noile educaţii: educaţia
ecologică
De Georgeta-Irina Rusu
Noile educaţii sunt generate de problematica lumii
contemporane de natură ecologică, politică, demografică,
sanitară, economică. Acestea sunt definite prin programele
UNESCO drept “răspunsuri ale sistemelor educaţionale la
imperativele lumii în care trăim, contemporană”. Conţinuturile
noilor educaţii sunt concretizate în obiective care reflectă:
educaţia relativă la mediu, educaţia pentru comunicare şi
mass-media, educaţia în materie de populaţie, educaţie pentru
buna înţelegere şi pace, educaţie pentru participare şi
democraţie, educaţie nutriţională, educaţie pentru o nouă ordine
internaţională…
“Avem nevoie de o modalitate de gândire substanţial diferită,
pentru că omenirea să supravieţuiască.” We shall require
a substantially new manner of thinking if mankind is to survive.
–Albert Einstein
În ultima vreme datorită consecinţelor pe care le suportăm din
cauza schimbărilor climatice provocate de orice tip de poluare se
pune accent pe educaţia ecologică. Astfel, într-o Conferinţă
a Naţiunilor Unite, se lansa un semnal de alarmă în legătură cu
peturbarea echilibrului ecologic cauzată de intervenţiile
iraţionale ale omului: “Apărarea şi ameliorarea mediul
înconjurător pentru generaţiile prezente şi viitoare a devenit
pentru umanitate un obiectiv primordial.” Scopul educaţiei
ecologice a fost precizat la conferinta interguvernamentală (1977
la Tbilisi) sub egida UNESCO: “educatia relativă la mediu
trebuie, înainte de toate, să urmărească dezvoltarea gradului de
conştiinţă şi a responsabilităţii tuturor oamenilor faţă de mediu şi
problemele sale. Oamenii trebuie să dobândească: cunoştinţele,
atitudinile, motivaţia, angajarea şi instrumentele necesare pentru
a acţiona, individual şi în colectiv, în vederea soluţionării
problemelor actuale şi prevenirii apariţiei unei noi probleme”.
Educaţia ecologică ar trebui introdusă ca disciplină distinctă,
încă din perioada fragedă, pentru că ea nu-şi va atinge scopul
dacă acţiunile pe care le induce elevului nu valorifică ceea ce se
întâmplă în jurul acestuia, în comunitatea în care trăieşte.
În primul rând este vorba de o educaţie formală care are ca scop
stabilirea interdependenţei între factori şi efectele în lanţ privind
problemele mediului care merge până la analiza critică globală,
conform principiilor lui Claude Sauchon si Lester Brown.
Educaţia nonformală vine în completarea educaţiei formale, în
vederea motivării elevului prin angajarea lui în diferite proiecte
şi activităţi extracurriculare de mediu precum: ecologizarea unor
zone, plantarea arborilor, sărbătorirea Zilelor eco, întâlnire cu
specialişti, excursii, realizarea de albume cu fotografii,
confecţionarea de jucării, costume din materiale reciclabile,
crearea unor bloguri cu difuzarea activităţilor întocmite precum:
https://sites.google.com/site/bealwayseco/,
http://ecosic.blogspot.com/. Cele două forme ale educaţiei vin să
complementarizeze educaţia informală, fiind astfel susţinute de
sensibilizarea elevilor prin contactul cu familia, comunitatea,
grupurilor sociale, mass-media.
Ecologia s-a dezvoltat pe fondul problemelor majore cu care se
confruntă civilizaţia umană globalizată: cresterea exponenţială
a populaţiei umane, creşterea impactului de mediu produs de
o economie din ce în ce mai mare: resurse finite, poluarea,
schimbările climatice. Ea este o simbioza între abordările
ştiintifice (biologie, chimie, fizică, geografie, geologie,
paleontologie, demografie etc) şi abordările legate de societatea
umană în aspectele sale istorice, politice, sociale, economice,
totodată integrând şi 3 moduri de abordare filosofică şi artistică.
Prin înţelegerea fenomenelor derulate în ecosisteme,
a interrelaţiilor dintre om si mediul de viaţă, contribuie
la dezvoltarea capacităţii analitice şi sintetice, a gândirii critice
raţionale, a utilizării argumentaţiei logice, a capacităţii de
analiză a datelor şi de rezolvare de probleme, a creativităţii şi
independenţei în gândire, a capacităţii de comunicare, a muncii
în echipă, a simţului artistic/estetic şi a fundamentului etic/moral
etc, ducând la capacitatea de analiză, sinteză, conştientizare
a problemelor şi încercarea găsirii de soluţii la problemele
de mediu.
Bibliografie:
1. Mihai Stanciu. Reforma conţinuturilor învăţământului – Cadru
metodologic. Editura Polirom, Bucureşti, 1999. 2. Mariana
Momanu. Introducere în Teoria Educaţiei. Editura Polirom,
Bucureşti, 2002. 3. www.educatieecologica.ro
Cod QR
Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați
http://iteach.ro/experientedidactice/noile-educatii-educatia-ecolo
gica)
6
Măsurarea competenţelor de
lectură ale elevilor din clasa
a IX-a a liceu. Studiu de caz
De Adina Vira
Predarea limbii şi literaturii româné la clasele cu profil tehnic
necesită un efort suplimentar, acela de a adapta materia unei
generaţii de elevi care sunt prea puţin interesaţi de ştiinţele
umaniste. În plus, am observant o scădere semnificativă
o nivelului calitativ la care se situează elevii noilor generaţii din
punctul de vedere al educaţiei. Am considerat lectura ca fiind
o competenţă cheie care condiţionează tot parcursul şcoalr al
elevului. Căutând explicaţii şi soluţii, am creat un sistem de
evaluare al competenţelor de lectură, în urma aplicării căruia am
obţinut rezultate îngrijorătoare. Sunt foarte mulţi elevi care
ajung în clasa a IX-a liceu şi sunt capabili de un nivel foarte slab
de lectură a unui text la prima vedere.
În urma desfiinţării Şcolii de Arte şi Meserii (SAM), aşa numita
Şcoală Profesională, toţi elevii care au terminat clasa a VIII-a şi
au obţinut o medie peste 5, au fost repartizaţi în clase de liceu, în
ciuda faptului că ei, la Testele Naţionale, au obţinut note de unu
şi de doi la limba şi literatura română. Aceştia sunt elevii noştri
de liceu, începând cu anul 2008, astfel încât în prezent avem
o generaţie întreagă de copii acceptaţi în aceste clase după acest
sistem.
Ca şi efecte principale ale acestei schimbări sunt: transformarea
specializărilor şcolilor profesionale în specializări liceale,
reducerea numărului orelor de practică etc. Din punctul de
vedere al calităţii învăţământului, aceasta a scăzut foarte mult la
aceste licee tehnice. Să luam drept exemplu promovabilitatea la
bacalaureat. Este foarte greu pentru orice profesor să
pregătească o clasă de elevi cu rezultate foarte slabe în
gimnaziu, astfel încât după terminarea liceului să obţină
rezultate satisfăcătoare la bacalaureat.
Acest studiu şi-a propus să măsoare şi să analizeze procentual
competenţele de lectură ale elevilor din clasele a IX-a, ca şi efect
secundar al procesului descris în paragrafele de mai sus. Ca şi
condiţie esenţială pentru promovabilitate la disciplina de limba şi
literatura română este, printe altele, lectura unui text la prima
vedere, cu voce tare, coerent şi expresiv. Pentru orice cetăţean
respectabil al acestei ţări acesta pare un lucru banal. Nu şi
pentru elevii acestei generaţii. Încercând să caut o explicaţie
pentru slabele rezultate pe care le-au avut la testările iniţiale şi
pentru felul în care reacţionează la orice metodă didactică se
foloseşte, în sensul că nimic nu le stârneşte interesul, am
încercat să identific posibile cause ale insuccesului lor şcolar,
mai ales că este vorbă despre un număr mare de elevi, definitoriu
pentru o generaţie.
În cazul claselor liceale, s-a ivit şi o problemă de tact didactic în
sensul că mulţi elevi au refuzat să citească simţindu-se jigniţi că
cei prezenţi vor descoperi dificultăţile pe care le întâmpină în
lectură şi nivelul slab la care se află în coerenţă şi expresivitate.
Am aplicat tactica şanselor egale şi am susţinut responsabilităţile
pe care le are elevul la oră alături de drepturi, astfel am reuşit să
obţin lectura iniţială, cea pe care am notat-o şi în funcţie de care
se va observa evoluţia sau involuţia fiecăruia.
Instrumentul de evaluare a lecturii este relativ simplu,
consemnat în documentele din portofoliul profesorului şi nu în
catalog. Ideea nu este să îi las pe toţi corigenţi, ci să îi ajut să îşi
îmbunătăţească lectura şi să obţină nişte performanţe, în ciuda
nivelului slab de la care au pornit. Astfel am folosit calificativele
de la clasele I-IV, dându-le descriptori de performanţă specifici.
Am pornit prin descrierea calificativului de nivel mediu, apoi, în
funcţie de acesta am definit treptele superioare şi inferioare: –
BINE– reprezintă un nivel de lectură inteligibilă, relativ coerentă,
corectă, respectând semnele de punctuaţie. Expresivitatea
textului este respectată parţial, fiind acceptată o lectură corectă,
dar plată. – FOARTE BINE– defineşte o lectură armonioasă,
corectă, coerentă, expresivă, dar care are mici imperfecţiuni,
întreruperi, eventual pot fi acceptate vocale de legătură.
–EXCELENT– defineşte pragul superior de lectură, adaptată
diverselor tipuri de texte aparţinând unor registre diferite ale
limbii sau stiluri funcţionale diferite. Presupune adaptarea
lecturii în funcţie de text şi exprimarea unei note personale în
raport cu textul –INSUFICIENT-presupune o lectură incoerentă,
incorectă, lipsa cursivităţii.Chiar dacă elevul citeşte cuvintele
corect prin faptul că lectura se întrerupe după fiecare termen ea
îşi prierde cursivitatea şi nu face sens. Elevul nu respect
virgulele, punctele sau alte semen de punctuaţie, astfel încât
o lectură a unui text dialogat, de exemplu este dezastruoasă.
-“FOARTE” INSUFICIENT-în ciuda pleonasmului defineşte un tip
de lectură. Aceea a elevilor care nu sunt capabili să citească
corect cuvinte, încă se poticnesc la legarea silabelor sau citesc
pe litere. Deşi sună dureros, ea caracterizează elevi
semianalfabeţi despre a căror existenţă nu credeam să aflu
vreodată la clasele liceale. Este calificativul pe care l-am creat
cel mai târziu din necesitatea de a caracteriza cumva şi o astfel
de lectură.
Studiul de caz se referă la aplicarea acestui instrument de
evaluare unui eşantion reprezentativ de elevi ai claselor a IX-a
din cadrul unui liceu cu profil tehnic. Este vorba despre 50 %
dintre elevi, a căror lectură a foat notată după acest sistem.
Astfel, rezultatele sunt urmîtoarele: –89 elevi evaluaţi –30 elevi
cu “foarte bine –38 elevi cu “bine” –13 elevi cu “insuficient” –8
elevi cu “foarte insuficient”, adică semianalfabeţi
Notarea lecturii este una dinamică în sensul că se repetă
periodic, astfel calificativele se pot schimba în sensul evoluţiei
sau involuţiei elevilor, Rezultatele prezentate sunt cele de la
sfârşitul semestrului întâi şi se referă la media tuturor lecturilor
elevilor de-a lungul acestei p+erioade evaluate.
Concluzia acestei analize este că 33,7 % dintre elevi citesc foarte
bine, 42,6 % dintre ei sunt de un nivel mediu de lectură, 14,6 %
ating un nivel insuficient, iar 8,9 % sunt semianalfabeţi.
Procentele sunt îngrijorătoare, având în vedere că niciun elev nu
a atins pragul descris de calificativul “excellent”, iar procentele
celor care au “insuficient” şi “foarte insuficient” sunt destul de
mari raportate la populaţia şcolară a elevilor de clasa
a IX-a liceu.
Cauze posibile ar fi lipsa interesului pentru şcoală, pentru
disciplina predată sau pentru lectură în general, dare u îi
consider vinovaţi într-o oarecare măsură şi pe profesorii din
gimnaziu care au educat şi au promovat astfel de elevi. Având în
vedere că sunt puţine cazurile elevilor cu CES printre aceştia, mi
se pare puţin credibil ca în cei 8 ani de studiu terminaţi elevii
normali din punct de vedere intellectual să nu reuşească să
7
înveţe să citească cel puţin de un nivel mediu.
Bibliografie: Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii româné,
editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000 Goia, Vistian, Ipostazele
învăţării. Limba şi literatura română, editura Napoca Star,
Cluj-Napoca, 1999.
Cod QR
Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați
http://iteach.ro/experientedidactice/masurarea-competentelor-de-
lectura-ale-elevilor-din-clasa-a-ix-a-a-liceu-studiu-de-caz)
Predarea chimiei în
societatea cunoaşterii –
proiectul e-Chimie
De Nectara Mircioaga
Folosirea mijloacelor IT în Societatea cunoaşterii s-a transformat
din provocare în necesitate, volumul de informaţii cu care
suntem bombardaţi zilnic fiind enorm. Ca un răspuns parţial la
această problemă a fost lansat programul
„e-Chimie” (http://e-chimie.upb.ro), program ce se adresează atât
profesorilor de liceu, cât şi celor din ciclul gimnazial, şi care
încearcă să pună la dispoziţia profesorilor instrumente
pedagogice care pot facilita învăţarea chimiei şi pot creşte
interesul elevilor faţă de orele de chimie. Moto: „Chimia e cool!
Profesorii de chimie ştiu asta, e momentul să afle şi elevii.”
Obiectivele specifice ale proiectului sunt următoarele:
Introducerea utilizării tehnologiei informaţiei şi comunicării
(TIC) în formarea personalului didactic şi perfecţionarea
cunoştinţelor acestuia în domeniu prin intermediul unor
instrumente moderne inovative de instruire (tehnologii de
tip e-teaching, e-learning),
Familiarizarea profesorilor de chimie cu tehnicile de
învăţare on-line, ca instrument de promovare, elaborare,
monitorizare şi diseminare a informaţiei didactice,
Dezvoltarea oportunităţilor de carieră pentru cadrele
didactice din grupul ţintă prin asimilarea de noi cunoştinţe,
dovedite prin certificate de studii şi obţinerea de credite
transferabile,
Crearea unei reţele virtuale colaborative între membrii
grupului ţintă,
Sincronizarea realităţilor curriculumului şi practicii şcolare
din învăţământul preuniversitar cu cerinţelor mediului
universitar.
“Suntem în Uniunea Europeană, corect? Trebuie să né aliniem la
reglementările la care am aderat, nu? Ei bine, cine credeţi că va
da buletinele de analiză pentru conformitatea alimentelor pe care
le produc firmele românéşti? Cine va judeca plângerile
înregistrate la Oficiul de Protecţie a Consumatorului? Cine va
verifica starea de toxicitate a mediului în care trăim? Cine va
descoperi medicamente noi? Chimiştii! Iar noi n-avem destui
chimişti, pentru că elevilor, în general, li se pare că e o materie
prea dificilă. Am convingerea, împreună cu echipa de proiect, că
îi vom ajuta pe profesorii din ciclul pre-universitar să le arate cât
de frumoasă este această materie şi câte satisfacţii îţi poate da
exercitarea unei profesii în acest domeniu. Foarte mulţi dintre ei
fac deja acest lucru, dar prin acest program le vom oferi
instrumente suplimentare, atractive şi uşor de utilizat. Îi
aşteptăm să se înscrie în număr cât mai mare” a declarat prof.
dr. ing. Ana Maria Josceanu, coordonatoarea programului.
Ce oferă nou acest program? O interfaţă prietenoasă şi uşor de
utilizat, lecţii virtuale accesibile, posibilitatea creării propriilor
lecţii sau teste ce pot fi aplicate elevilor. De asemenea, se poate
accesa şi un suport de curs foarte util pentru pregătirea
lecţiilor. Sau se pot redacta teste de chimie folosind soft-ul
chemsketch. Care au fost pentru mine avantajele urmării unui
astfel de program? În primul rând, mi-am îmbunătăţit
cunoştinţele TIC prin reamintirea cunoştinţelor pe care le aveam
despre Office sau Movie maker, am aflat cum pot folosi
googledocs în procesul de predare-învăţare sau cum pot folosi
wikispaces în proiecte naţionale sau internaţionale, în clasă sau
în cadrul catedrei.
Programul chemsketch a fost un bonus nesperat pentru mine,
putând astfel să scriu reacţii chimice, să proiectez molecule din
chimia organică pe care altfel m-aş fi chinuit mult în Paint să le
scriu, să scriu formule chimice ale zaharidelor cu vedere în
spaţiu sau chiar să “văd” molecule în sistem 3D, să elaborez fişe
de lucru cu instalaţii de distilare sau de încalzire sau pur şi
simplu cu aparatura de bază în laborator.
Elevii au fost şi ei fascinaţi să lucreze cu programul şi să scrie
singuri diverse reacţii chimice. Am putut crea lecţii în sistem AeL
fără să utilizez platforma AeL, sau să accesez lecţii interactive
atrăgătoare pentru elevi. Am învăţat să elaborez teste online pe
care să le dau întregii clase. În timp, pe măsură ce tot mai mulţi
profesori de chimie absolvă acest curs, a început să se creeze
o comunitate virtuală a profesorilor de chimie, în care aceştia pot
face schimb de informaţii, materiale, impresii sau experienţă. Cu
ajutorul proiectului e-chimie am privit într-adevar spre viitor şi
m-am simţit în secolul XXI, membră a Societăţii cunoaşterii. Şi
cel mai important lucru: am reuşit să le arat elevilor că şi
o materie precum chimia e “cool”.
Referinţă: http://e-chimie.upb.ro/
Cod QR
Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați
http://iteach.ro/experientedidactice/predarea-chimiei-in-societate
a-cunoasterii-proiectul-e-chimie)
8
Forme de evaluare la clasa
a XII-a
De Adina Vira
Procesul de evaluare la clasa a XII-a devine mai complex în
sensul că are mai multe implicaţii: pe de o parte este vorba
despre realizarea obiectivelor fundamentale ale evaluării, care
presupun măsurarea obiectivă a cunoştinţelor elevului pentru a-i
forma acestuia o imagine exactă a nivelului său de pregătire
pentru bacalaureat, iar pe de altă parte evaluarea produce şi
familiarizarea elevilor cu structura subiectelor de examen, în
cazul în care se urmăreşte acest lucru. Având în vedere aceste
aspecte, mi-am propus în acest articol să ofer un exemplu care
a fost testat în activitatea la clasă.
Evaluarea procesului de învăţare identifică în ce măsură au fost
atinse obiectivele, realizând astfel feed-back-ul cu punctul de
plecare al acestui proces. Din punctul de vedere al profesorului,
diferitele forme de evaluare au rolul de a-i confirma acestuia
progresul real făcut de elevi şi nivelul la care se află la un
moment dat în învăţare. În acest sens, profesorul are la dispoziţie
o bibliografie bogată, care semnalează necesitatea unor evaluări
gobale, care să dubleze evaluarea performanţelor punctuale,
notând procesul pe care l-au parcurs elevii într-o lungă perioadă
de timp. Mai mult decât atât, evaluarea globală tinde să domine
notarea elevilor şi să înlocuiască notarea punctuală. Din punctul
de vedere al elevilor, evaluarea confirmă munca depusă şi
rezultatele obţinute au rol puternic în motivarea elevilor. Ei pot
să-şi urmărescă propria traiectorie şi să constate evoluţia sau
involuţia în plan educaţional prin rezultatele obţinute.
Totuşi, în cazul elevilor claselor a XII-a apar noi coordonate ale
evaluării, proces care este asociat şi de către profesori, şi de
către elevi, cu valenţe noi. Clasa a XII-a, alături de clasa a XIII-a,
unde este cazul, ilustrează ciclul de specializare, al cărui obiectiv
vizează pregătirea elevilor pentru integrarea în învăţământul
postliceal, universitar sau pe piaţa muncii. Din acest punct de
vedere, în clasa a XII-a se alocă un număr mare de ore
aprofundării şi extinderii cunoştinţelor necesare promovării
examenului de bacalaureat şi integrării sociale a elevului ca
cetăţean activ.
Ca examen final, bacalaureatul testează cunoştinţele generale
ale evevului, aşa zisa cultură generală. În contemporaneitate,
bacalaureatul a devenit mai mult decât o formă de testare
a cunoştinţelor, una de testare a deprinderilor, a aptitudinilor.
Limba şi literatura română, ca materie obligatorie pentru
bacalaureat are o pondere foarte mare în nota finală a elevului,
prin cele două probe care contribuie la aceasta: proba orală şi
cea scrisă. Este bine ca elevii să conştientizeze importanţa
acestui lucru şi să fie obişnuiţi să acorde un timp relativ mare
studiului limbii şi literaturii româné. Pornind de la acest aspect,
formele de evaluare folosite pe parcursul clasei a XII-a vor fi
variate şi vor urmări atât exprimarea in scris a elevului, cât şi
cea orală a acestuia.
În ceea ce priveşte evaluarea orală a elevilor, eu recomand
subiectele pentru proba orală vehiculate în anii trecuţi la
examenele de bacalaureat, care îi vor pune pe elevi într-o situaţie
asemănătoare cu cea de examen, fiind nevoit să reacţioneze
prompt şi să-şi controleze exprimarea pentru a o adapta unor
cerinţe exigente. Evaluarea de acest tip are consecinţe pozitive şi
asupra emotivităţii elevilor, care vor învăţa să se controleze şi să
gestionete benefic aceste emoţii într-o mai bună concentrare la
subiect.
Pentru subiectul de tip I al probei orale, care este unul la prima
vedere, există colecţii de texte care s-au folosit ca şi suport de
către unele din comisiile de bacalaureat din anii trecuţi, texte pe
care le folosesc în evaluarea orală la clasă, simulând proba de
bacalaureat. La examenul propriu zis, elevii vor fi puşi în situaţii
similare fiind nevoiţi să-şi adapteze răspunsul unor cerinţe
asemănătoare, totuşi noi. Dintre textele folosite de mine la clasă
precizez unele aparţinând diverselor stiluri funcţionale: ştiinţific,
juridico-administrativ, beletristic, publicistic, epistolar şi
oratoric, însoţite de cerinţe referitoare la recunoaşterea şi
argumenatrea stilului funcţional căruia îi aparţine textul citat.
Alte cerinţe se referă la identificarea mărcilor subiectivităţii,
abordarea unor probleme de vocabular, transformarea vorbirii
directe în vorbire indirectă etc. De obicei ultima cerinţă cuprinde
exprimarea propriei păreri a elevului în legătură cu o idee din
textul citat. Astfel elevul este pus în situaţia unei exprimări libere
şi se evaluează coerenţa şi calitatea argumentării sale.
Prin evaluarea scrisă, elevul începe să se acomodeze cu situaţia
de examen, fiind pus în contexte asemănătoare celui de la
bacalaureat. Mai mult decât atât, subiectele probelor scise din
clasa a XII-a este bine să fie concepute asemănător cu cele de la
examen, pentru ca elevul să-şi adapteze răspunsul şi discursul
unor cerinţe anume, de tipul celor de bacalaureat.
În acest sens propun două forme de evaluare, ambele testate la
clasele a XII-a. Este vorba despre o lucrare de control în patru
variante, cu timp de rezolvare în două ore şi teza semestrială, tot
în patru variante, cu timp de rezolvare de trei ore. Lucrarea de
control are trei subiecte, prin care am urmărit să evaluez doar
o parte din materia pentru bacalaureat, anume
simbolismul, modernismul, tradiţionalismul, neomodernismul, ca
şi curente literare reprezentative pentru poezie, drept pentru
care am ales poezii la prima vedere pentru elevi, aparţinând
poeţilor: G.Bacovia, T.Arghezi, L. Blaga şi N.Stănescu. Cerinţele
de la subiectul I, ataşate textelor citate, vizează sensul
denotativ/conotativ al cuvintelor, polisemia, antonimia, sinonimia
unor termeni, expresii şi locuţiuni care să conţină cuvinte date în
cerinţă, corectarea unei fraze, care conţine un număr variabil de
greşeli de orice tip. De la punctul patru am urmărit analiza
textului dat, respectiv identificarea temelor şi motivelor,
evidenţierea eului liric, sau a altor elemente de compoziţie,
argumentarea apartenenţei poeziei la un curent literar şi
comentarea unui fragment din poezie prin evidenţierea relaţiei
dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. Cerinţele primului
subiect sunt doar şapte din necesitatea încadrării în timpul redus
de două ore. La fel , la ultimul subiect am formulat mai puţine
cerinţe din aceeaşi cauză.
În cazul tezei, volumul materiei vizate este mai mare, incluzând
toată materia pentru bacalaureat. Textele alese aparţin
următorilor autori: M.Eminescu, I.Barbu, I.Pillat, astfel încât,
cele două forme de evaluare, din punctul de vedere al primului
subiect sunt proiectate să acopere aproape toţi poeţii din
programă şi toate curentele literare. Subiectul de tipul II este
considerat de către elevi relativ simplu, fapt pentru care i se dă
o mică importanţă. De aceea am introdus, în cele opt variante
9
specifice celor două forme de evaluare, cerinţe diverse, de
exeplu: curriculum vitae, text argumentativ, scrisoarea amicală,
cerere şi proces verbal. Al treilea subiect vizează proza şi
dramaturgia, astfel încât la lucrarea de control evaluează basmul
cult, două tipuri de nuvelă, istorică şi fantastică şi romanul
obiectiv, iar teza va evalua întreaga materie pentru bacalaureat,
iar subiectele formulate se referă la nuvela psihologică, un
roman de G.Călinescu, romanul modern subiectiv şi o dramă
studiată.
Deci, alături de formele de evaluare orală practicate, cele de
evaluare scrisă au rolul atât de a constata evoluţia elevului şi
nivelul la care se află, cât şi de a-l pregăti din punct de vedere
emoţional pentru examenul de maturitate în afţa căruia se află.
Cod QR
Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați
http://iteach.ro/experientedidactice/forme-de-evaluare-la-clasa-a-
xii-a)
Teoriile contemporane ale
managementului aplicabile
ȋn școala românească
De Camelia Timofte
Pentru managerul unei unități de învățământ, a motiva
personalul implică a identifica acele elemente de largă audienţă
ȋn rândul cadrelor didactice care le impulsionează activitatea, le
alimentează creativitatea și le potenţează individualitatea. Ce
poate determina angajamentul, aderarea și asumarea unor
deziderate ȋn cadrul unui sistem erodat de schimbări
nenumărate? Unde trebuie să caute resorturile și ce ambalaj
trebuie să ii dea managerul școlar motivării ca aceasta să poată
alimenta creativ personalul? Sunt întrebări la care încercăm să
găsim răspunsuri.
Moto „Unui om este mult mai ușor să-i dezvolți calitățile decât
să-i înlături defectele.”
„Cultivă-i omului calitățile, ca să-și inunde defectele”. Cuvântul
motivație este cel mai adesea folosit pentru explicarea
comportamentului oamenilor. Se impune atunci definirea
termenului de motivație. Motivația este o „forța” personală care
determină un anume comportament . Moralul unui angajat se
referă la atitudinea faţă de muncă, faţă de superiori și faţă de
organizația din care face parte. Moralul ridicat – ca atitudine
pozitivă in raporturile de munca – este rezultatul principal al
satisfacerii nevoilor prin locul de muncă sau ca rezultat al locului
de muncă. O necesitate care ar putea fi satisfăcută prin locul de
munca este recunoașterea rolului important și contribuția avute
intr-o organizație – satisfacția muncii. O alta nevoie, satisfăcută,
de data aceasta, ca rezultat al locului de munca, este securitatea
financiară.
Un moral ridicat conduce la dedicare cvasi-totala și la loialitate
ȋn favoarea organizației, ȋn timp ce un moral scăzut poate
conduce la absenteism, dezinteres faţă de munca, rata scăzuta
a productivității si, ca rezultat, angajații părăsesc organizația
pentru a căuta alte locuri de munca, ȋn speranța ca vor afla acolo
mai multa satisfacție prin motivație.
Motivația, moralul și satisfacerea nevoilor angajaților se
întrepătrund. Motivarea personalului consta ȋn corelarea
necesităților, aspirațiilor și intereselor personalului din cadrul
organizației cu realizarea obiectivelor și exercitarea sarcinilor,
competentelor si responsabilităților atribuite. Pentru managerul
unei unități de învățământ, a motiva personalul implică
a identifica acele elemente de largă audienţă in rândul cadrelor
didactice care le impulsionează activitatea, le alimentează
creativitatea și le potentează individualitatea. Ce poate
determina angajamentul, aderarea și asumarea unor deziderate
ȋn cadrul unui sistem erodat de schimbări nenumărate? Unde
trebuie să caute resorturile și ce ambalaj trebuie să ii dea
managerul școlar motivării ca aceasta să poată alimenta creativ
personalul?
Motivațiile desemnează acele elemente formale sau informare,
de natura economica sau moral-spirituala pe care managerii le
administrează salariaților satisfăcându-le anumite necesități
individuale si de grup, pentru a-i determina ca, prin atitudinile,
eforturile, deciziile, acțiunile si comportamentele lor să
contribuie la desfășurarea activităților si îndeplinirea obiectivelor
organizației.
Se știe că educația implică integrarea creativă a unor tehnici,
metode, strategii. Profesorul este deci un artist care creează prin
șlefuire individualități. El trebuie să-și alegă cu maxim
discernământ uneltele, să-și identifice fațetele și să atingă cele
mai sensibile coarde pentru a-l face pe elev să rezoneze. Ori cum
poate el să facă acest lucru, dacă nu rezonează el locași cu
ceilalți? Este atunci managerul școlii un dirijor de orchestra care
prin forța sa coagulează energiile creatoare și le acordează unele
altora, le indică intrarea, le dozează tempoul, le stopează avântul
pentru a nu strica armonia, le integrează ȋntr-o partitura unică și
inconfundabilă.
Ierarhia nevoilor a lui Maslow și Teoria celor doi factori a lui
Herzberg sunt teorii ale motivației larg cunoscute care au stat la
baza motivării personalului. Ȋn ultimi ani, managerii au început
sa exploreze trei alte metode care dinamizează viziunea asupra
motivației: teoria echitații, teoria așteptării și teoria întăririi.
Teoria echitații pornește de la premiza ca oamenii sunt motivați,
pentru început, să obțină și, apoi, să mențină un anume sens al
echitații. Echitatea o denumim ca totalitatea de distribuire
a recompenselor direct proporțional cu contribuția fiecărui
lucrător la rezultatele organizației. Nu este nevoie ca toata lumea
să primească aceeași recompensă, dar recompensa trebuie să fie
ȋn concordanţă cu contribuția individuală. Managerii din
ȋnvăţământ pot evita apariția de probleme cauzate de inechitate,
asigurându-se că recompensele, de diferite forme, sunt
distribuite pe baza performanţelor și că toata lumea înțelege că
acesta este singurul criteriu de recompensare. Echitate ȋn
ȋnvăţământ poate să desemneze cooptarea in diferite echipe de
lucru, valorizarea experienței profesionale ca responsabil al unor
comisii, desemnarea ca membru valoros al organizației,
10
recunoașterea meritelor si potențarea acestora in inițierea unor
activități relevante pentru organizație, delegarea sa ca figura
reprezentativă a organizației in comunitate etc. Astfel de măsuri
pot asigura recunoașterea valorii și ridicarea respectului de sine,
elemente primordiale in motivarea personalului didactic.
Teoria așteptării, dezvoltată de Victor Vroom, este un model
motivațional foarte complex, care se bazează pe o „nevinovata
înșelătorie”. Conform teoriei așteptării, motivația depinde de
intensitatea dorinței si de probabilitatea îndeplinirii ei.
Teoria așteptării este dificil de aplicat ȋn ȋnvăţământ, dar ea oferă
câteva elemente de ghidare pentru manageri. Ea sugerează ca
managerii trebuie să recunoască faptul că: angajații lucrează
pentru o varietate si extrem de diferite motive; aceste motive,
realizări așteptate se pot schimba ȋn timp; este necesar să arate
repede angajaților cum pot ei să obțină efectele sau realizările pe
care le doresc.
Teoria contemporană privind motivația este folosirea
încurajărilor. Utilizarea încurajărilor se bazează pe premiza că
un comportament care este răsplătit, este posibil sa fie repetat,
atât timp cât nu apare un comportament punitiv, pedepsibil
„Întăririle” pot lua o varietate de forme și pot fi folosite intr-un
număr de moduri. O „încurajare” pozitiva este una care dezvoltă
dorința comportamentala de a obține o recunoașterea valorii
proprii. Recunoașterea venită de la superiori, ca o încurajare
pentru obținerea de rezultate deosebite in activitatea lor, creste
dorința angajaților de a obține performante bune in viitor. O
„încurajare” negativă dezvoltă dorința comportamentala de a
îndepărta o greutate sau o situație neplăcută. Eficacitatea
utilizării „încurajărilor” depinde de tipul de „încurajare” folosit,
momentul ȋn care este folosit si modul de utilizare ȋn timp.
Fiecare forma de încurajare, pozitivă sau negativă, este indicată
ȋntr-o anume situație. La început poate fi necesara și eficienta o
încurajare a unui anume comportament, dar, de regulă,
încurajările ocazionale par să fie cele de efect.
Managementul prin obiective este un proces motivațional ȋn care
un manager, împreună cu subordonații săi, colaborează la
stabilirea obiectivelor lor ȋn organizație și are ca scop principal
clarificarea rolului pe care fiecare subordonat îl va avea in
acestor obiective; managementul prin obiective permite
lucrătorilor să participe la stabilirea obiectivelor și la evaluarea
performantelor lor, astfel încât sa crească motivația acestora ȋn
vederea creșterii eficienţei muncii lor.
Ȋn concluzie, aceasta abordare pare a fi cea mai dezirabila
ȋntr-un sistem unde beneficiile financiare reprezintă un punct
vulnerabil. Personalul didactic nu este ușor de manipulat, nu
uitam că né adresam unui segment care este statuat a fi in
pătura de intelectuali a națiunii. Atunci, trebuie să identificam
acele elemente de combustie emoțională care fac să pulseze și să
animé entuziasmul acestei categorii profesionale. Modestia,
simțul ridicolului, dar, mai ales, sentimentul responsabilității fata
de viitorul națiunii reprezentat de generațiile ȋn formare aflate
sub oblăduirea lor, determina o parte considerabila a acestora să
rămână fideli sistemului, dincolo de politica continua de
defăimare semnalată astăzi. Pentru mulți acesta profesie este
o vocație, este o dăruire necondiționată ce oferă satisfacții
nebănuite. Dacă ajungi să posezi cheia acestui lăcaș lăuntric,
existent in fiecare dintre profesioniștii didacticieni, atunci toate
resorturile se vor armoniza și vor da la iveala ceva inefabil si
incomensurabil: trăinicia bucuriei de a fi dascăl. Bibliografie
Comănescu M. – Management European, Ed. Economică, 2001.
Drucker Peter – Management for Results, Heinemann, 1986.
Șerban Iosifescu (coord.) — Management educațional pentru
instituţiile de învătământ , București ISE-MEC, 2001.
Cod QR
Scanați QR-ul pentru a citi articolul online (sau vizitați
http://iteach.ro/experientedidactice/teoriile-contemporane-ale-ma
nagementului-aplicabile-in-scoala-romaneasca)
11