IUDAISMUL-RELIGIA EVREILOR

GIULESCU DIMITRIE –CLASA A IX-A C

MOISE-SIMBOL IN RELIGIA MOZAICĂRELIGIA IUDAICĂ ESTE LEGATĂ ÎN PRINCIPAL DE INFLUENȚA

SPIRITUALĂ A LUI MOISE ASUPRA POPORULUI EVREU

• Născut într-o familie de evrei, Moise a fost salvat de la masacru ordonat de faraon contra tuturor copiilor evrei de sex bărbătesc si crescut de o prințesă egipteană care i-a dat numele Moise(-scos din ape-)

• Misiunea sa –Pe muntele Sinai, I s-a arătat Dumnezeu, învăluit de o lumină orbitoare, vestindu-i că este Dumnezeul evreilor și că îl trimite in Egipt pentru a scoate din robie pe evrei.

• Rugul aprins a dat nastere monoteismului sub forma unei persoane morale, cea mai improtanta conceptie din istoria religiei.

• Dupa confecționarea chivotului legământului si a unui templu, Moise devine conducatorul popular al evreilor.

• Moise era comandantul suprem, conducatorul si educatorul multimii ce traversa Peninsula Sinai.El a modelat credinta compatriotilor sai si le-a dat un sentiment religios comun.

DOCTRINA ȘI VIAȚA RELIGIOASĂ

• Iudaismul este prima religie care a afirmat existența unui Dumnezeu unic.

• Una dintre cele mai vechi religii, poate fi semnalata istoric din secolul al XV-lea î.Hr., cand primele triburi nomade ebraice apar in Arabia.

• Dezvoltându-se din credinte primitive, iudaismul a devenit o religie practica, adorand un Dumnezeu unic,dar intemeiata pe un amplu cod de conduita morala, sociala, politica.

IUDAISMUL-RELIGIA MOZAICĂ• Iudaismul , cunoscut și sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia

poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul iudaism își are originea în numele regatului Iuda, țara tribului Iuda -- descendenții celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (sec. XVIII - finele sec. XVII î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcașul Marelui Templu.

• Istoria iudaismului este împărțită în trei perioade:

1. Perioada Templului din Ierusalim;

2. Perioada talmudică;

3. Perioada rabinică (din secolul al VI pînă în prezent).

Iudaismul ortodox contemporan s-a format pe baza mișcării fariseilor (pirushim) din perioada Macabeilor.

• Iudaismul contemporan nu are o instituție sau personalitate, acceptată universal, care ar avea autoritatea dreptului, învățăturii sau puterii.

• Sursele dreptului (Halaha) a iudaismului contemporan sunt: Tanahul (Tora scrisă) și Talmudul (Tora orală). Aceste surse reglementează aspectele vieții evreilor care nu sunt reflectate în codurile penale sau civile din sistemul secular.

ETAPA BIBLICĂ

• Aici, credintțele tribale, însoțite de ritualuri si de ideea de suflet, dureaza pana la intrarea pe Pamantul Fagaduintei de la mijlocul mileniului al II-lea i.Hr., dupa ce, în secolul al XI-lea î.Hr., Moise a contopit cultele arhaice intr-un monoteism religios. Religia a fost consolidata prin reformele din 622 i.Hr. ale regelui Iosua, constand in organizarea sacerdotala, elaborarea unei dogmatici si codificarea Bibliei ebraice.

PERIOADA TALMUDICĂ ȘI RABINICĂ

• PERIOADA TALMUDICĂ

Atunci cand intre exilul babilonial(sec.VI î.Hr) si cucerirea romana(sec I. î.Hr), pe baza adaptarii textului bibliv si a traditiei se elaboreaza Talmudul(secolul V î.Hr).

• PERIOADA RABINICĂ

In evul mediu, in conditiile ghetoului si prigoanei, cercurile de rabini(preoti, eruditi), compun o doctrina mistica (Kabbala), ce devine unicul reper religios si moral, explica ritualurile si traditia. Evreii cred ca viata omului poate fi imbunatatita si ca Mesia va aduce, intr-un final, omenirea intr-o stare a paradisului.

Ei promoveaza ideea de comunitate intre toti oamenii de credinta ebraica, de apartenenta la o singoga si subliniaza importanta vietii de familie.

DOCTRINA RELIGIOASĂ ȘI PRINCIPIILE CREDINȚEI

• Iudaismul este o religie monoteistă, bazată pe principii și etica, incluse în Biblia ebraică (Tanah), precum au fost în continuare a explorate și explicate în Talmud și în alte texte. În conformitate cu tradiția evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu și Abraham.

• În timp ce iudaismul a fost rar, dacă vreodată, monolitic în practică, el întotdeauna cu înverșunare a fost monoteist în teologie - deși Tanahul amintește perioade de apostazie de la iudaism printre israeliți.

TORA - BIBLIA EBRAICĂ

• Cartea fundamentală a religiei iudaice este Tora, adică primele cinci scrieri (Pentateuh) din Vechiul Testament (Biblia ebraică). Scrisă într-un limbaj arhaic, în urmă cu circa 3 000 de ani și fără vocalizare și punctuație, Tora este un subiect de studiu esențial al iudaismului. În decursul veacurilor, Tora a fost interpretată într-un număr imens de modalități. Interpretări bazate pe traducerea unui cuvânt sau pe punctuații diferite au dus la dispute interminabile între înțelepții evrei. Studiul de Tora are o importanță capitală în iudaism, fiind preocuparea esențială a omului. În ierarhia interioară a învățăceilor de Tora, "rabinul" este "autoritatea doctrinară" recunoscută. În lumea iudaismului, există diferite curente și instituții de studiu rabinice.

TORA - BIBLIA EBRAICĂ

• Biblia ebraică cuprinde 24 de cărți grupate în 3 secțiuni. Acestea sunt:

• Tora(Pentateuhul), care cuprinde primele cinci cărți ale Biblie:• Cartea Genezei

• Cartea Exodului

• Cartea Leviticului

• Cartea Numerilor

• Cartea Deuteronomului.

În principiu, Tora este obiectul de studiu permanent și zilnic. Tora este citită ceremonial și public în sinagogă în zilele de Sâmbătă (Șabat) și de sărbătoare. Gândirea filozofică și doctrinară a iudaismului se bazează primordial pe Tora.

SĂRBĂTORI• Sâmbăta

Sâmbăta este principala zi de sărbătoare evreiască, ziua de odihnă a Creatorului după cele șase zile de facere a lumii (Geneza). Potrivit religiei evreiești, este interzis să se lucreze în ziua de sâmbătă și în zilele de sărbători.

• Roș haȘana

Roș Hașana este Anul Nou conform calendarului mozaic.

• Purim

Purim este o sărbătoare evreiasca care comemorează eliberarea poporului evreu din Imperiul Persan antic de distrugere de către Haman, după cum este scris în cartea biblică Cartea Esterei (Megillat Esther). În funcție de poveste, Haman trage la sorți pentru a stabili data la care să fie exterminați evreii.

SĂRBĂTORI

• Șavuot

Șavuot este o sărbătoare evreiască care cade în ziua a șasea a lunii Sivan (sfârșitul lunii mai - începutul lunii iunie). Ea eternizează momentul cînd Legea divină Tora a fost dată poporului evreu pe muntele Sinai. Este una din așa-numitele "șaloș regalim", adică cele trei evenimente festivalice când evreii făceau pelerinaj la Ierusalim.

• Sukkot

În timpul sărbătorii de Sukkot, evreii ies din casele lor și locuiesc timp de șapte zile în niște umbrare sau colibe construite după reguli stricte, în amintirea celor patru zeci de ani de pribegie în deșert.

• Pesah

În timpul celor șapte zile ale sărbătorii Paștelui nu se mănâncă pâine dospită din cele cinci feluri de cereale, ci numai „pască”, pâine nedospită

SĂRBĂTORI

• Iom Kipur

Iom Kippur este una din cele trei mari Sărbători evreiești; este ziua de post religioasă ebraică care celebrează ziua ispășirii. În Torah este numită Yom haKippurim ("Ziua celor care ispășesc"). Este una din așa-zisele Iamim Noraim ("Zilele temerii reverențioase"). Iamim Noraim sunt Roș haȘana și Yom Kippur, respectiv primele și ultimele două zile din cele Zece zile ale Penitenței.

• Hanuka

Hanuka (în ebraică reprezintă "Sărbătoarea inaugurării" sau "Sărbătoarea luminilor".

RUGĂCIUNILE

Iudaismul a accentuat importanța executării poruncilor mai mult decât afișarea unor convingeri dogmatice. Astfel nu există un canon de rugăciune, ci o varietate de cărți de rugăciune, care, totuși, au un număr mare de rugăciuni unificate, deseori in versiunea din Scripturi sau din poezia religioasă medievală. Profetul Ezra a fost acela care a stabilit formulări fixe ale rugăciunii și includerea cîntecelor în serviciul divin. Ulterior după distrgerea celui de al II-lea Templu din Ierusalim, rugăciunea, conform tradiției rabince, va înlocui jertfle din Templu. Evreii se roagă de trei ori pe zi: dimineața, la prânz și seara. La rugăciunea de dimineață bărbații se înfășoară în patrafir (Talith, un șal cu ciucuri în cele patru colțuri), simbol al prezenței divine, ei recitând cu această ocazie o serie de binecuvântări, printre care și baruh șelo asani ișa („Binecuvântat e Dumnezeu că nu m-a făcut femeie”); evreii religioși poartă patrafirul (un fel de «poncio» mic, cu ciucuri la cele patru colțuri) toată ziua.

AȚI URMĂRIT UN MATERIAL DESPRE IUDAISM