Autori :Autori :BRBRĂŢAN ĂŢAN IuliaIulia,,

CONSTANTIN Marina CONSTANTIN Marina Alexandra,Alexandra, clasa aclasa a--XX--aa B B

Coordonator: Coordonator: prof.Mariana Lili BADEAprof.Mariana Lili BADEA

Colegiul NaţionalColegiul Naţional „ „ Iulia Hasdeu”-BucureștiIulia Hasdeu”-București

Violenţa este o problemă care își face simţită prezenţa din ce în ce mai mult în societate, inclusiv în școală.

Dacă am căuta termenul de violenţă în

dicţionarul explicativ al limbii române am găsi

următoarea definiţie:” VIOLENŢÁ vb. v. constrânge,

face, forța, obliga, sili”. Însă în viaţa de zi cu zi este

înţeleasă altfel.

Cu toate că e un fenomen atât de cunoscut, nu e uşor să ajungem la o definiţie satisfăcătoare şi în acelaşi timp consensuală.

Violenţa este de mai multe feluri însă cea mai des întâlnită formă de violenţă este violenţa din familie.

Copiii, întreaga familie şi comunitatea au de suferit de pe urma furiei dezlănţuite.

Se estimează că abuzul este unul din factorii cauzatori de suferinţă în rândul femeilor cu vârste cuprinse intre 15 şi 44 de ani.

Aceasta se manifestă de cele mai multe ori asupra femeilor si copiilor. Ea poate avea urmări grave datorită faptului că cei mai afectaţi de acest comportament, şi anume copiii, pot rămâne cu amintiri neplăcute ce le vor afecta mentalitatea având în vedere comportamentul lor asupra celor din jur.

Violenţa afectează viaţa tuturor celor care

sunt martori la ea. Pentru copii, violenţa are urmări

psihologice, emoţionale şi de dezvoltare. Ca urmări

ale violenţei pot apărea simptome de genul:

anxietate, coşmaruri, regresie în limbaj sau în

dezvoltarea motorie şi stres post-traumatic. De

asemenea, încrederea în propria persoană sau în cei

cu care vine în contact poate avea de suferit. 

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Absenteism, fuga de la ore

Indisciplina

Ignorarea mesajelor transmise

Refuzul îndeplinirii sarcinilor

Atitudini ironice/sarcastice

Agresiune nonverbala

Injurii, jigniri

Lovire, agresiune fizica

ConsilieriscolariElevi

Directori

Există numeroase campanii ce îndeamnă femeile să nu accepte asemenea comportament din partea bărbatiilor.

După cum se spune,după prima palmă dată,vor mai urma şi altele.

Definit ca un act comportamental, violenţa domestică are caracter instrumental,intenţionat şi învăţat.

Instrumental: agresorul controlează victima,

obţine ceea ce doreşte de la ea. Comportamentele

persistă dacă au şi rezultatul scondat. Un

comportament care nu are rezultatele aşteptate

pentru cel care-l aplică, tinde să nu se mai repete

după o anumită perioadă de timp.

Intenţionat: se produce cu intenţia de

control şi dominare, de menţinere a puterii,iar prin

faptul ca e repetivă îi conferă caracterul de

intenţie pe care de regulă abuzatorul nu o

recunoaşte, dar poate fi identificată prin

rezultatele pe care le produce.

Învăţat: violenţa asupra partenerului nu este înascuta. Copiii învaţă prin imitaţie, familia reprezintă modelul din care îsi extrage valori, cunoaştere şi comportamente. 60% dintre adulţii care sunt violenţi cu partenerele au crescut în familii cu violenţă. 

Cercetările întreprinse în diferite ţări au scos la iveală proporţia îngrijorătoare a violenţei asupra femeilor.

Pentru S.U.A se apreciază ca fiind cuprinsă între 1,8 si 4 milioane de femei.

Pentru Germania aprecierile sunt între 100.000 şi 4 milioane de femei- aproape fiecare a treia femeie căsătorită/ pe an.

Studiile întreprinse în Finlanda arată ca nr. femeilor victime ale violenţei în familie este între 40.000 şi 60.000 în fiecare an.

Dintre cazurile de violenţă în familie:

76% victime sunt femei11% victime sunt copii1% sunt bărbaţi

Motto: „Violenţa este arma

celor slabi” (Mahatma Gandhi)

[1]Ana Muntean, Anca Munteanu,”Violenţa, trauma, rezilienţă”,, Editura Polirom, Buc.2011.

[2]J. Francois, ”Condiţia postmodernă a familiei”, Editura Babel, București, 2000

[3]V.Georgio, ”Societatea transparentă”, Editura Pontica, Constanţa, 1995.