Î O l c I í a n o n e e s c a , l i t e r a r i a * * j » i a s h * * a .

Víf n a. 1 5 . J t n i ;

.tine tii'f !in;;¡, in 1- si I a - - lí n 'dr . I 'rrt inin pr'" unu

!1í)íM;íÍ!' d'' ;uill :>. ti. UO <*['. sì t í í ' i t siraijHi t i leí kóh

¡ íci )(]•<• iiiiiMHMiiíc uni i ln. fe. I .

t í a *

Ì.SSP cjíiSi-iÍ^íc "fililí !t í ic ii l1. "-vmíiitt) !íl ii'';í. ( . R<I ; •' ̂ ffíiiniíiuií'SF IÍÍ'piiblieiiti

A n u I y

IV.

5

© U I * H 11111*111*11 l l>« iw>- ;>Hlxiaiv.a f.ii **n iii'imlu Komanii di» Daci'n. >rai«iia «»' au: <-ìi.'i<ia ? 11. — Unum ş i nandu ft'i rolişrirmea cresi.. rmtnoscutft in imperiul» r.mi,î Siimi.. Mv-isiiica preotului rom. l'acia evi poporulu, (fino.» Rej.-e-iii.l.-ilinnea smmluiiii «•icarialfi «le la Naseudu adresata ehir* coiiciliulu prov, d e la Diaria. - Amvonnlu: CVii!<! misterióse, dar» hiriolcpfo »1« Proviffwitìei, ipri-.ilira j-re -erìmiórea. ss. apost. Vetro sì .'.'lulu.i — Corespuudii .(io : itinti-© Terna.ve i dece-min xinodnltii prov.i ; Maieru (sautìrea sì punerea jiictn i fnnilani. la nAn'a easeriea.') — Literatura: biblio.>rat'îa rom. sì străina. — Ocliiru prin hnnea, politica (alegerile ili'etali in Ungari'a, Romanii traawHv., Sasii, fronti: natii; itali, e>undàril<i din Bocmi'a, jnrittin in senatulu iiri; ., . iiiteriiatitm&I'.i ; visita haliana la cnr'oa rie Kerolinu, le:j-ea marinarci il! Ver. ali';:. creano, Juarez, iueonlàri iuti"' Serbi'a st ţfn. aria.) — Varietà ti. — • J'ont'a redactiiinei.

D e care p a t r i a r c a t u s ' a y t i e o u t u R o m a n i i ( i n " r ! l a

t

a n u , n 4 1 9 , U i B < > " i f a < i i u l - ^ ' <•« m u i t a

« n «... » A . . » I ost»»nela si unu protestu «nergiosu contr'a. abusnriloru si OiH l i a C i a t r a i a n a SI a U r e f i a n a r | usurpatiuniloru lui Atien. patriareul.ii eonstantinopolitanu.

Amu amintiţii in n-rulu treeutu, câ Aticii adnnandu sinotlu a depusu pre Perigcne, metropolitnîu Corintu­lui, fora de a fi competenţii a-lu judeca . Casuiu ace­st'a (Iede ocasiune pontificelui Bonifaciu I. spre a-si staveri sî vindicâ dreptulii seu sî pre terenulu politicu. Pentru acea neci câ a intardiatu a protesta contr 'a unei atari j udeca te sî a o declara de nula. neobligatoria; ma scrie episcopiloru din lliricu sî-i provoca, câ se recu-nosca sî de aici inainte pre Perigene de metropolitu alu Corintului, (vedi Augustinu Roskovâny D e ponti-

n.

Dupa ce amu aretalu in n-rulu precedinte nesuin-tieie cete mari ale patriarciloru constantinopolitani ; dupa ce amu vediutu incercàrile loru de a subjuga dtecesele lliricuiui orientate: dupa ce amu amintiţii si nescari abusuri de ale loru: aeum'a vomu aretâ paşii facuti de pontificii romani pentru păstrarea dreptului loru de patriarci ai lliricuiui, din cari lueesce forte apriatu, câ dinsii si-au esercitato! acestu dreptu vechiu pana in seclulu alu X . , (confer. iSiematismulu veneratului

eleni a In archidîeceSe ' , gr. cat. a Alb'a-T;iiiei sî Fag*»!- fice amarró* pag, 122,—sî Dr. Hergenròther 1. v rasiului pre amilii 1871 pag. X I V . ) , precumu se vede din urmatóriele :

L a annlu 8 8 4 pontificele romanii Damasu pune pre Ascoliu din Tesa lonic 'a de vicarili apostolescu preste provinciele lliricuiui orientale, sî acest 'a cu pleni-potinti'a primita denumesce episcopi in aceste provincie inca mai'nainte decâtu cumu a trimişii s. loanu (rura-de-auru pre Unil'a la (íotii din Cr imu, (vedi la Ba ro ­nii! 1. c. pag. 4 1 2 ad annum 4 0 0 si pag. 4 2 2 ad annum 4 0 5 ; mai departe Dr. Hergenròther I . c, pag. 4 6 . )

Asemenea face pontificele Sir ic in, denumindu de vicarili a])ostolescu pre Anisiu, totu din Tesalonic 'a , — precumu se vede din epistol 'a a sies'a a lui Leone celu mare adresata câtra Anastasiu. unde intre altele d îce : „Sirieii exemplum secuti, qui s. mem. Anysio, prae-decessori tuo, bene tie apostolica sede tune merito, et rebus post sequentibus approbato, certa, turn ratione commisit, ut per illam provinciam positis, quod ad di­sciplinam teneri voi uit, ecclesiis subveniret 1 ' , (Dr . Her­genròther I. e. pag. 4 6 ) . B a inca pontificele Anastasiu concede episcopiloru Tesalonicei asiâ-dicundu dreptu patriarcale, dantiu-ie pleiiîpotintia de a j u d e c a in caúsele basericesci ale lliricuiui. (Totu aco lo ) .

Inocentiu intaresce la anulu 4 0 2 tote privilegíele, cu cari au fostu decorati archiepiscopi! din Tesalonic 'a . sì in 4 1 2 lui Rufu i -concede a por ta titlulu de patri-arcu cu iurisdictiune preste Tesa l i ' a , Achai 'a , Epiru , Cret 'a, Daci 'a , Mesi 'a sì Dardani 'a , (v. Dr . Hergenròther j eules fecit christianorum principum posteros, ut omni .1. c. pag. 4 6 . ) Acestu privilegiu fu reinoitu sì con- j subreptione frustrata, id, quod a majoribus nostris

47 . , Franciscu Horváth Unio pag. 1 4 ) . La acésta declarare a pontificelui Bonifaciu 1. se

reculege A ti cu sì esopera de la Teodos i u cebi tenerli decreti!lu amintiţii in n-rulu precedinte, cu speculatinnea, de a. parausa j iu iecat 'a pontificiala. Dar ' s'a insielatu fòrte reu. Pentru cà delocu ce luà scire Bonifaciu

despre publicarea decretului injuriosu sì derogatoriu

dreptului pontificia hi, sì scrie episcopiloru din provinciele

ilirice. provocandu-i la ajierarea lui Rufu. vieariului

apostolescu din Tesa lon ic ' a ; era de alta parte roga pre

Honoriu imperatulii ocidentului. se se intrepuna sî se

apere acestu dreptu alu pontificelui contr'a lui Aticii.

Honoriu nu intardiâ multu cu provocarea, sî intru

o epistola adresata lui Teodosiu demustra dreptulu

v e c h i u alu pontificelui sì aréta evidenţii abusulu patratu de Aticu. Acésta epistola a sî avutu efeptu fòrte multiamitoriu, pentru câ nu numai se revoca de-

cretulu, ci Teodos iu publica altu decreto], in care pro­

mite a conserva drepturile sî privilegíele scaunului apo­

stolescu. Dara lasâmu se vorbésca insu-si decretulu

promulgatu la anulu 421 :

,,Dignum meretur judicium. quisquís perennis Prin-

cipis effâtus ad nostram videtur deferre clementiam,

Domine sánete, Pater auguste venerabilis, turn praeci-

pue christianae religionis intuitu, quae venerandis sen-

sibus majestatis tuae ita infusa est, ut per nostra corda

latius porrecta servatur. Deus enim auctor ideo prae-

constitutum est. r#servetur. E t quamquam non solum

in iis. quae divina suffragia incorrupta servarunt, effa-

tus perennitatis tuae a nobis observcntur afféetu celeri,

omniqne veneratione suscepta, timi praeeipue haec res ;

quia secuii totiusque regni nostri sospitatem illius in-

clytae urbis nomen haetenus servai. Unde omni suppli-

cantium episeoporum per Ulyrieum s u b r e p t i o n e ' r e ­

mota, statuimus observari, quod p r i s c a apostolica

disciplina et cañones veteres eloquuntur. Super qua

re seeundum formam oraeuli perennitatis tuae ad viro»

¡Ilustres praefectos praetorii Illyrici nostri scripta por-

reximus. ut eessantibus episeoporum subreptionibus, anti-

qiuim ordinem specialiter faciant custodiri, ne venera-

bilis ecclesia sanctissima urbis privilegia a veteribus

constituia amittat. quae perenne nobis sui nominis con­

secra vit imperium, 1 (vedi Augustinu Roskovány I. e.

pag. 128 et sq.)

Dupa aceste iiitruviue casulu, cà insu-si Perigene,

precumu se vede harbatu, cá si multi din ditele nòstre,

cu doi bani in trei punge, se sutrage desub iuris-

dictiunea patriarcului de la Rom'a sì de buna voia se

supune celui constantinopolitanu. Dar' fii de Celestini!

provocaţii la ordine ; era episeopiloru din Iliricu le face cunoscuta dependinti 'a loru de la vicariulu apostolescu, demani! andu-le, intre altele, cele u r ina tone : „Cui Rufo vieem nostrani per provincialii vestrani noveritis esse comissam, ita ut ad eum, quidquid de causis agitur, referaţiir, sine eius Consilio nullus ordinetur, nullus usurpet eo inconsulto commissam illi provineiam, eolli'-gere nisi cum eius volúntate episcopos non praesumant, nisi per eum etiam ad nos, si quid est, referatur," (vedi Dr . Hergenrother 1. e. pag. 5 8 ) .

Sic- t i i I I I . procede sì inai departe. Dinsulu mi

numai cà provoca pre Perigene, cá se reeuiiósea pre

vicariulu apostolicii — atunci Anastasiu, — ci in 437

opresce patriarcului constantinopolitanu Proclu a primi

preoti din provinciele Ibricului, (vedi Dr. Hergenrother

1. e. pag. 58. sì Ludovicii Du Pin De antiqua eecle-

siae disciplina pag. 214) .

Asemenea fu respinsi! de Leone celu mare can.

28 alu conciliului din Calcedone, despre care memora­

sem u sì in n-rulu trecutu. Aci mai insemnàmu numai

a t â t a , cà din 0 0 0 de episcopi adunati la acestu conciliu

abia afla Anatoliu 184. cari se fia subscrisu can. aee­

st 'a. (vedi loanu Sehwetz Theologia fundamentalis

seu generalis. part: I I . pag. 9 3 . )

Felice I I I . escomunica pre Aeaciii patriareuiu din

Constantinopole pentru usurpatiune in Ilirieulu orientale;

Grelasiu sì Simacu si-esercéza iurisdictitinea ueeontur-

bati; èra Hormisd'a vede a fi cu scopu inehiaiarea pacei

cu patriareuiu constantinopolitanu, pentru a necesita

pre desertorulu Doroteu din Tesalonic 'a spre a rccu-

nósee iurisdictiunea pontificelui. Dara mai apriatu se

demustra afirmatiunea nostra din sinodulu rom. eele-

bratu in 531 sub Bonifaciu IL, unde se declara D a c i a

de supusa scaunului apostolescu. (Despre tòte aceste

v(*d¡ mai multe la Dr. Hergenrother I, e. pag. 134,

1 4 9 sì 1 5 9 ; precumu la Baromìis I. e . pag. 5 6 7 ad

annuni 5 2 0 . Augustinu Roskovany 1. e. \mg. 214 et 2:191.)

Insa mai cu multe dificultăţi a aviitu de a se- hipta pontificele Aga petit. Pentru cà hsstiniaim i. d o n a a-si red ica loculu seu natalii lustinian'a prima (apoi A eh rida numita) la o splendóre sì o" potere insegnata . Din

care eausa scaunulu episcopalii se redica la demnitate

arehiepiscopésea sì indata se sì subtrage de la iuris­

dictiunea vieariului apostolescu din Tesalonic 'a . Casulu

acést 'a dà ansa la multe frecàri intre lustinianit sì pon­

tificele Agapetu; pana in urma pontificele, câ se fia

pace, cedéza sub eonditiune. câ arehiepiseopulu nou

creati! se pòrte titlul» de vicarili apostolicii, impartìn-

du-se acumu Ilirieulu in dóuc vicariate, adeca in ahi

Tesalonicei sì ahi lustinianei prime. Celei din urma prin

novel'a de la anulu 5 3 5 i se concede iurisdictiunea

preste Daci 'a mediterana sì ripéna. Mis'ì'a secunda,

Dardani 'a, Macedonio sì prelanga aceste sì o parte a

Panoniei cu partile Daciei din stang'a Dunărei, (vedi novel'a lui lustiiiianu de la 5 3 5 , publicata in liinb'a rom. de A. T r e b . Laurianu in documentele istorice, 1 8 5 0 pag. 8 sì 9.) Aceste conditami s'au reinnoitu de Vi ­

gilili, sì prin novel'a 131 cap. 3 se recunòsce depen­

dinti'a archi episcopului din lustinian'a prima de la seaunulu

apostolicii, unde se dice : r Archiepiscopuniprimaelust i -

nianae in subjectis sibi provincii» locuni obţinere sedia apostoliche Roma e, seeundum ea, quae definita s u n t a s a r. e t i s s i m o p a p a V i g i 1 i o" . (vedi Dr . Hergenrother I. e. pag. 1 6 0 . )

Din aceste se vede fòrte chiara, cà Romanii din

Daci 'a traiana sì aureliana au fostu in cele basericesci

supusi patriarcului de la Rom'a vechia, care si-a eser-

citatu dreptulu seu prin vicarili apostolicii, si prin ur­

inare sentinti'a, earea nega acesta aserţiune, e falsa, lipsita de fundamentu istoricii, e sentintia, care apròba

abusurile, dandu-le valóre de lege. — Ci mai tardili

au deveniţii Romanii supuşii patriarcului din Constantino­pole, dar' sì atunci s'au ruptu cu forti'a, despre care

in n-rulu venitoriu.

Lugosiu. (3. P o p l i . eanonicu.

Cumu sì candu fu reJigiunea crestina recunoscuta in imperiulu romanu?

( u r i n a r e . )

Cu ocasiunea din urma vcdiurainu învingerea stră­lucita, ce a reportatu Constantinu asupr'a lui Macsentiu, Salvatoriulii genului umanu tindiendii-i mana de ajuto­rii! ; amintiraniu mai departe, cumu cà evenimentulu aeest'a, câ tòte cari pestrecu, dupa modulu de cugetare

ahi unoru òmeni ai seclului nostru nuniitu alu luminarci,

preceperea omenésea, ar' fi trasu la indoéla, ma unii

au purcesu asia departe, câtu lu-punu in numerulu

seornitureloru. Deòraee insa aretarea crucei pre ce­

riu făcuta lui Constantinu a fostu caus'a mai de-aprópe, de Constantinii primi religiunea crestina de una p a r t e , èra de alt/a ponderandu argumentele con-

t rar ie , ele suntu astfeliu consti tuite, eatu la nec i o in templare voru se res tóme au se micsioreze relatiunea scrietoriloru coevi despre obieptulu desub întrebare.

E u s e b i u 1 ) , înainte de ce ar" euará evenimentulu, face amintire despre fluitele, de. unde a culesu elu cele ce a însemnaţii : „ . . . Haec precauţi ac suppliciter postulanti imperatori admirabile quoddam signum a D e o missum apparuit. Qnod si quidem ab alio quo-dam dieeretur, haud facile auditores fidern essent habi-turî. Verum cum ipse victor augustus nobis, qui hanc historiam seribimus, longo post tempore , cum videiicet in ejus notitiam et famili aritatem pervenimus, id retulerit et sermonem sacramenti religione lirma-veri t , quis post haec fidein huic narrationi adhibere dubitabit? Praesertim cum id , quod subsecutum est t empus , sermonis hujus veritatein testimonio suo con-íirmaverit. •'

Ce folosii ar ' ii avutu Eusebiu au ce scopu, câ se seornésea intempiarea acesta, sî inca provocandu-se la testimoniulu propriu alu imperatului, deca dins'a nu era fapta complinită? Càci ce resinare séu biamagiu ar ' fi fostu, dèca cativa os tas i , cari àu luatu parte in speditiunea a c e s t a , s'aru li apucatu a demustrá, eà din totu iucrulu nu e nemicu adeveratu, sì prelanga tote cà caractrulu lui Eusebiu nu fu de totu nepetatu, dara totuşi a presupune una pauperta te eá acést 'a de­spre elu nu poteinu.

D è c a auetoriulu acestei intemplâri nu este Euse ­

biu, ne dîcu adversarii, asiá trebue se lia insu-si

Constantinu. Insa presupunerea acést 'a inca dà de mai multe

greutàti. Nemica fu mai strainu de caracterulu lui Constantinu, decâtu inventiunea unei asiá fabule. Con­stantinu, cà sì altu omu, inca avu debilitatile sale, dara aici a atribuí lui scornitura la neci unu casu nu po temu; càci era cu multu mai superbu, decâtu se se fia dediositu la una astfeliu de mintiuna. Sì in ce tempii se se tía intemplatu acést 'a? Cu ocasiunea spe-ditiunei? D e c a sta asiá iucrulu, atunci trebuia se se indestulésca cu compunerea somnului, càci ar' fi fostu mare cutediare de la elu de a amesteca sì pre suit'a sa in unu lucru asiá nedemnu. Propr ie ce scopu ar' fi avutu totu Iucrulu? Armat 'a lui relativu numera mai puţini creştini, càci propagarea religiunei crestine in Ispani'a, Gali 'a sì Britani 'a inca nu a facutu asiá pasi, cari se se pota asemená cu înaintarea creştinismului in oriente ; apoi creştinii fugiáu de miliţia, dèca acést 'a se poteá face pre usioru ; mai departe ostaşii lui Con­stantinu eráu mare parte conduşi p r e bani, sì inca Germani selbateci. Considerandu-le aceste acumu in-trebàmu, cumu cà ce efeptu ar' fi avutu unu atare semnu aici, intre unii astfeliu de ómeni, in anim'a ca-ror 'a unu evenimentu cà acest 'a esercéza impresiunea, ca­rea o face asupr'a nòstra privirea unei spendiuratòrie ? D è c a sì nescari resultate de aceste ale mintei omenesci ee bucura de unu sucesu favorabile, totuşi mai bucu-rosu primimu, dèca suceeulu favorabile fù efeptulu in-

f ) In Vita Constantini 1, 1. cap. 28. i

-tieleptiunei sî istetîmei proprie. — Chiaru asia de greu potemu concede, cumu câ Constantinii se se fia fo­losiţii de fabul'a acest 'a câ de machinatiune ori insiela-t iune; caci cumu poteâ Constantinu, care acumu de unu dieceniu ineoce avea sub sceptrulu seu tote provinciele imperiului romanu. cumu poteâ, dîcu, a fi in contradî-cere cu Eusebiu nu numai in privinti'a esentiei lucru­lui, ci inca lucrulu a lu-preeisâ astfeliu, câtu erâ de risu chiaru înaintea celui din urma argatu alu seu -) ? Deca insa Constantinu nu a scorniţii evenimentulu acest 'a . câ cu ajutoriulu lui se reporte învingere, este pote compuşii, câ numele seu, eonsiderandu straineit'a învingere, se resune in tote părţile imperiului?

Asia de mari suntu dificultăţile, cari le intempina aeei-a , carii voru a detrage intemplamentului acestui straordinariu, câtu vediendu dinsii, cumu câ pre terenulu acest 'a resultatulu nu e ceva mare, ne vinu inainte cu argumente esterne luate din auctorii contempurani; asia-dara se-i esaminâmu pre scurtu sî pre acesti-a.

Lactantiu a insemnatu despre totu lucrulu nu­mai, cumu câ Constantinu a capatetu in somnu mandatu, câ se semne scuturile ostaşiioru cu semnulu crucei, sî elu a dusu in deplinire acest 'a. Rufinu la dincontra amesteca ce a fostu dîu'a cu cele din nopte si scrie, câ „preeandu Constantinu, ingrigiatu despre lovirea veni-toria, erâ in cale, sî si-aredicâ desu ochii câtra ceriu se cera ajutoriulu cerescu, vediu in visu pre ceriu o cruce stralucindu, sî infioratu de vederea acest 'a mi­nunata, pasîra inaintea lui angeri, sî i-dîsera: Con­stantine, in acestu semnu învinge!"

Ce atinge relatiunea lui Lactantiu, este de miratu, cumu câ elu nu avu deplina cunoscintia despre lu­crulu acest 'a, ma se vede a confunda pre Constantinu cu Lic in iu ; dara acest 'a este unu argumentu destulu de chiaru, si demustra, cumu câ Constantinu nu a com-pusu lucrulu, cumu le pare unor'a, c â c i d e e r â e l u aucto­riulu visului sî apoi câtra acest 'a mai adauge aretarea crucei pre ceriu, atunci de buna seina ar' fi doritu, câ acesta binefacere a ceriului se se anuncie in intregu imperiulu, sî asia scrietorii nu am fi de acest 'a părere, ce altcumu necidecâtu atinge lucrulu. 3 )

D e c a mai departe Sulpiciii Severu despre totu lu­crulu nu face neci una amintire, acesta urmeza naturalu din scopulu, ce lu-are elu in istori'a s a ; adecă facundu numai alusiune la cei trei secii primi ai crestinetatei. Totu ce a insemnatu elu despre persecutiunea a diecea, despre învingerea lui Constantinu, e s t e : „Acesta per-secutiune se fini mai inainte cu 8 9 de ani; din tem-pulu acest'a inc epura a domni creştinii, câci acumu frenele guvernarei veniră in manile lui Constantinu, carele fu celu d'antâiu crestinu dintre domnitorii Rome i . "

Sozomenu urm eza intra enararea evenimentului pre Rufinu, observa insa, cumu câ se vorbesce, câ insusi Christosu aparii imperatoriului in visu sî i-a mandatu,

2 ) V. Joseph. O. Rauscher Geschichte dsr christlichen Kirche, Salis-burgu 1829, tom. II. pag. 216.

3 ) Fridrich. Leopold Graf au Stolberg Geschichte der Ecligion Jesu Dhri*ti, Wien 1806, tom. IX, pag. 184.

cá se purcéda in resbelu cu seninuhi m i c e i ; sì apoi

aici referéza cea ce ne-a insemnatu Eiisebiu, basatii

pre testimoniu In lui Constantinii. Din 'aceste se vede

apriatu. cuinu evenimentul u si-lua aira forma din gura

in gura. precandu lucrulu in esintia remane nestrămuta­ţii, sî apoi asiá suntu de a se compune relatiunile lui Laetantiu sî Bufimi.

Socra te convine i n tòte cu Eusebio : dara aici

e de observaţii, cumu cà ehi folosiiidu-se de nescari cu-vente dubie, aparerea crucei nu o trage la indoéla. ci numai cercustàrile, intre cari se intemplà acea.

Precandu dara relatiunea lui Eusebiu este astfeliu constituita, câtu prin nescari argumente c a cele aduse necideeâtu se p o t è restorná séti d e b i l i t a : diferin-tiele. ce obvinu la senetorii laudati ai seci ului IA7., de-musira chiarii, cumu ca nu este causa . cá se tragemu la indoéla aretarea irofeului crucei făcuta impera tori-ului Constantinii, pie carea ne-a relatatu-o episcopulu Cesaree) din Palest in 'a .

In urma cumu cà relatiunea lui Eusebiu este de o mare însemnătate istorica, s ì . prin urmare acelui

istoricii potemu dà totu crediementulu, demustra aucto-

ritatea unui scrietoriu pagami contempuranu a lui Con­

statimi, intielegemu pre magistrulu de retorica Na-

zariu. Acest 'a in euventarea sa panegirica, dîsa ia

anulu 3 2 1 cu ocasiunea dilei onomastice a tiilo.ru lui

Constantinii Crispu sî Constantinii, face amint i re , cumu

cà in Gali 'a doninesce f'aim'a, cà lui Constantinii fure

tramisi intru ajutoriu, in resbelulu portátil incontra lui

Macsentiu, din ceriu nescari ostasi de statura sî arma­

tura mirabile sub conducerea părintelui Constantin nu­merati! a cumu intre diei. Laudatiilu aiictoriu, facundu amintire despre espeditiunea incontr'a lui Macsentiu. la ea]». .18 are urmatóriele : „Pugnasti igitur, impera­to r, coactus quideni, sed hoc maxime victoriain meru-is t i , quia non desiderabas. Optasti paceni, sed ignosce. si plus omnium vota valuerunt. Nec illa solita obsecun-dare coeptis tuis divinità» in hoc refragata es t ; sed aliquid e sententia tua non cedit, ut plus pro ineritis iniret. Negata, est concordia, cui erat parata victoria." Si continuerà in cap. 14 cumu urmeza : ,.In ore de-nique est omnium Galliaruin. exercitus visos, qui se diviniti!» missos praeseferebant. Et quamvis coelestia sub oculos liominum venire non soleant, quod crassam et calligantem aciem simplex et inconcreta substantia naturae tennis eludat: il li tamen auxiliatores t u i ad-spici audiriqtie patientes. ubi meritum tuiun testificati sunt, inortalis visus contagiuni refrigerimi Sed quae-nam illa fuisse dicitur speciesV Qui vigor corporali) V Quae amplitndo membrorum? Quae alacrità» volunta-tum? Flagrabat verendum, nescio quid, umbone co­rnaci, et coelestium armonun lux terribilis ardebat : tales enini venerant, ut tui crederentur. Haec ipsorum se rmoc ina lo , hoc inter audientes ferebant: Constanti-min) petiinus, Constan+ino imus auxilio Habent pro-fecto et divina jactant iam. et coelestia quoque tangit ambitio. Ili i coelo lapsi, illi divinitus missi gloriaban-tur, quod libi militaban!. Dueebat hos, credo, Con-

stantius pater, qui ferrarmi! triumphis altiori tibi ces­serai, divinas expeditiones jam divus . 'giuba*. - '.

.) ul in P a p fa I v a i.

Misiunea preotului rom. fapia cu poporulu. ( l i n e . )

Ne place a ne lauda cu trecuţiilu nostru glorioşii; ne place a aminti pre bărbaţi i destinşi, cari au Hicratu pe terenulu glorioşii alu inaintarei sî prosperarei na-tiiiiiali sî moral i : ne place a ne nutri din cea ce a produsu ingeniuiu loru cu una diligintia neobosita. Ne p l a c e ! Dar' ore la suvenirea aceloni bărbaţi destinşi ai natiiinei nostre care dintre noi pote se stee rece sî indiferinte. care dintre noi se nu se inspire de carac­terele lom nobili sî se mi se puna serioşii la lucru, pentru a inaintâ lumin'a sî a ferici poporulu romanu?

Trecutulu face apelu la venitoriu! Părinţii noştri si-au împliniţii misiunea loru. cu

atâta tăria sî constantia. adese chiaru cu sacrificarea starei sî a viatiei loru in acele tempuri de negru bar-barismu : cu atâtu mai vertosu trebue dara se ni-o im-]>linimu sî ni-o potemu implini noi in unu seclu, care se dîce alu culturei sî civilisatiunei. „Pr ivesce de la media-dî la medianopte : popora-le si-redica capulu. Gândirea se ivesee luminosa pre deasupra intunerecu-

ui; gândirea, spiritulu ddieeseu, ce zidesee, sî cre-dinti'a. ce dâ viatia. L u m e a vechia seprevalesce. s îp re ale ei derimature l ibertatea se inaltia. Deseepţa- ţe!" ((Cântarea Românie i . )

Tempulu progresului a sositu. Poporele se de-scepta la una noua viatia. la viatia intelectuala spiri­tuala. Sî ore de ce jace sî acumu poporulu romanu in negur'a nescientiei V Ni se va respunde din partea adversaria: nu e abilii de a se cultiva! La ast'a lasu se respundia unu Germanii , anume geografulu Hoffinann. Elu d î ce : „Din elementele, din cari se compune popo­rulu romanii, se desvolta capete, cari suntu clasice sî s'aru pote intrebiiintiâ câ modele pentru pictori sî sculp­tori, capete, cari sî in intru cuprindu acea, ce se areta in afora; pentru câ preeepere asia de iute, intielegere asia de deschisa, ager ime asia de mare. împreunate cu indenianatate in portare, cumu vedemu la Homanulu cehi mai de rondu sî mai neinvetiatu. nu se mai afla nicaiuri. Acestu poporu. intrunindu-se sî aducundu-se la cea mai înalta civilisatiune. ar' fi protivitu se stee in fruntea culturei spirituali a intregei umanităţi. Sî câ se se implinesca acest/a, sî l imb'a lui e atâtu de dulce, sunatoria sî bogata , incâtu ea s'ar' protivi eu deosebire pentru cehi mai cultivaţii poporu depre faci'a pamentului. 1 '

Nu inabilitatea da raceaus ' a . pentru care poporulu rom. se afla sî adi îngropaţii in abisulu ignorantiei. in negur'a nescientiei. ci tempurile vitrege alesecl i loru abia

*) V. aceste in opulu iuscrisu: Paiiejşyrici veleres editi in usum Delpliini, Parisiis 1676., p. 2 6 0 ; mai departe: Hng Ehrenrettuug Coustan-tiu's des Gronsen, in foi'a periodica : ZeitBcbrift fiii- die Geistliciikeit des E r z l ) i s t h n m 3 Preibnrg, Fribuigu 18H0. tise. 11!. pa?. 53,; Wci*? I. c. tnm. II. pag tu.

decurşi. Pentru ca desi acele tempuri au trecutu, desi a incetatu in rnare parte tempestatea, ce a sbiciuitu orisonulu Ilomaniloru, ele insa n'au trecutu fora a lasâ urme sensibili inca ; asemenea unei tempestati, earea face stricatiuiii in tòte partile, resipesce edificiele, res­tórna staneele, rumpe arborii sì nemolesce pamenturile . . .

Tempulu servitutii a trecutu. Romanulu a scapa tu de jugulu greu alu sclaviei corporali, insa sì adi se afla in unu jugu dora sì mai greu. in jugulu sclaviei intelectuali, in jugulu nemicitoriu sì ucidietoriu alu ignorantiei. E lu sente sì adi unu dorn infocatu dupa seientia, earea pre cei ce o cultiva sì imbracisiéza i inaltia sì i glorifica, era pre cei ce o parasescu i lapeda si degrada pana la starea de animala. Părinţii nostri l'au scapafu de jugulu de fieni alu sclaviei corporali sì

au opritu jugulu ignorantiei, c à se nu-i taie grumadii.

se nu-lu ucidă. S e cuvine, câ noi se luàmu de totu depre grumadii lui jugulu ignorantiei, se-lu luminàmu cu sòrele salvifieatorìu sì glorificatorii! alu invetiaturei.

Se-lu invetiàmu, Str . A., religiunea pura a lui Cluisiosu,

euratiandu-i anim'a de tòta polomid'a superstitiunei,

care lu-face se se infiòre de orice fenomeni! naturalu

mai straordinariu, casi cumu ani fi totu atâti diavoli

mai mari au mai mici. S e ucidemu in dinsulu acestu

„balaurii înaripaţii, care impie viati'a dinsului cu o eterna nelinisce, care creéza demoni, spirite, ce arunca imaginatiunea lui in léganulu' tormenteloru." ( E . M. Oettinger.) S e desradeciiiàinu din dinsulu datin'a beu-turei vinarsului, care, dorere. s'a latita tare in poporulu nostru sì i ucide trupulu, i debilitéza mintea sì- i ne-

micesce sufletulu, punendu-i o mare pedeca in progresu.

Poporulu are de la natura in pieptulu seu foculu

sacru alu natiunalitàtii si patriotismului. Elu si-pre-

tiuesce pameiitulu natalu sì de comune i mai g a t a a

-si parasi viati'a deca tu patri 'a. Lui i place, câ a colo,

unde a traitu sì moritu mosiulu sì părintele seu. acolo se traésc'a sì dinsulu, bine reu. cumu i v a ajuta bunulu

Ddieu, sì apoi se se minormente langa părinţii si stră­bunii sei. Ehi iubesce pre oricare fiiu alu natiunei sale. E destulu se spimi tieranului romanu, cumu cà esti Romanu, e destulu se-i vorbesci unu cuventu in limb'a lui, sì elu nu te va mai lasâ de la c a s a dinsu­

lui, pana ce nu-i vei spune: de unde esti sì unde

mergi, care e starea Roniàniloru in locu-ti natale, sì

óre mai fericiţi suntu pre acolo Romani i ? — Cea ce i mai l ipsesce insa e cunoscinti 'a drepturiloru. ce are cà fiiu ahi natiunei romane sì ahi patriei.

T rebue dara câ preotulu romanu se-iu liuninedie

intru acést 'a, inspiraudu totodată in dinsulu tarià sì

euragiu, ed se-si apere drepturile sa le : se pretindă, câ pentru oblegatiunile, cari le plinesce cu atâtaacuratétia, se i se dee sì drepturi corespuiidietórie. „Sî dupa ce

postulatele natiunei nòstre suntu asia de cuvientióse si

drepte, dice marele archipastoriu Siulutiu, nu mai potu

por ta nici o temere in anim'a mea nici atunci, candu

nu 2 4 , dar' sì intréga naţiunea magiara ar' sta cu noi 8 Romani aici facisiu". S ì déca marele archipastoriu

a avutu audaci '» de a se esprime atâtu de categoricii

cu privire la drepturile natiunei nóstre in faci 'a mag­

natilo™ magiari in conferi ntielè regnicolari tiemtte la

Alb'a-luli 'a in 11 F e b r . 1 8 6 1 , de ce se nu le spuna

acele poporului seu fiacare preotu, fiacare părinte su-fletescu alu dinsului?

Dara cumu se va lapedá poporulu nostra de su-perstitiune, dèca nu invetiandu caúsele, din cari pro­vimi acele fenomene naturali, pre cari dinsulu le cu­geta a fi totu a tate spirite ale iadului? Cumu va incetá de a mai bé vinarsulu omoi'itoriu. deca nu va sci cal­cula, câte spese insedarnice i tace acésta beutura ve­ninos», déca mi va sci chiaru. cumu cà acésta beu­tura cuprinde in sene unu veninu incetu consumatorul? Cumu si-va sei pretinde sì apera drepturile, ce le are

sì i-eompetiescu cá Romanu sì cetatianu ahi patriei,

dèca mi le va cunósce mai antâlu acele drepturi ?

„Mintea, dice fabulistulu romanu Cichindealu, mintea;

candu te vei lumina cu invettatur'a. cu luminatele fapte

bune te vei uní. mai alésa natia pre pamentu mi va

fi înaintea ta. ' : Età tmic.iihi mediu, prin care ne potè

aventá naţiunea rom. la o írépta inai inaita a progre­sului, la trépt'a. ce i-este destinata decàtra Provedintia, cá se ocupe in conceriuin celoru-aialie popóra civilisate.

S e luminàmu dara poporulu cu lumin'a in veti a-turei, sì precumu Gedeonu a datu in manile ostasiloru

sei laclie luminóse, prin cari a iuvinsu pre Madianiti,

asiá sì preotulu trebue se dee in nian'a poporului fă­c l i a luminósa a scieutici. cá «e-si invìiiga tòte patimele

sì se înainteze pre calea civilisathinei. Ani dìsu se

dà4ttii -in.-man'a poporului iàcli 'a luminósa a seiontiei.

pentru cà • singurii seiciUi'a produce in oaiii fruptele

dulci sì salutari ale viatiei. Scienti 'a e sòrele, care

luminéza mintea: sì precumu in întregii universulu nu

esista nemica mai spleudidu. mai maretiu sì mai bine-

facatoriu decàtu sòrele, care iucaldiesce pamentidu.

cóce spicele manóse ale economului, face, cá camp ulu

înflorind u se imprascie odorulu seu aromaticii la toti,

desfaiandu pre celu june, facunda se trasalte celu sane-

tosu, consolandu pre ìnorbosu sì reamintiudu betranului dì-

lele dalbe sì fericite ale junet ie i ; precumuregin 'anopţ i i cu tòta eét'u curteniiória a steleloru nu potè produce

cea ce produce singurii sòrele: asiá nu este nemica

ce se perfecţioneze pre oiuu mai multu. decâtu scien­ti'a. sì tòte lucrurile din natura nu-lu impresiunéza,

dèca nu va fi luminaţii cu iiivetiatur'a. Scienti 'a inal­tia sufletulu la Ddieu: ea face, cá omulu se iubésca sì

se adóre pre Ddieu nu numai din instinctu, ci din con­

vingerea, cà dinsulu e părintele seu bunii, care l'a creatu sì scapata din tòte fatalităţile ; ea face, cá omulu se apara in tòta maiestatea destinatiunei sale.

. .Gaz. Trans. ' - in n-rulu 8 2 de la 1 8 5 2 vorbindu

despre poporulu rom,, se piange dìcundu : „ U Domne!

câta e desolatiunea partii acestei-a, pline de cele mai

scumpe su veniri ale străbuni loru ; atàte dieci de miie suflete fora câtu de pucina paseiune sutìetésea. ' 1 Preo t i !

audìti bueinuhu progresului ? . grabiti a dà paseiune po­

porului, alu carui venitoriu e in manile vóstre. Lumi -

uati-lu cu lumin'a saluta ria a sci enti e Ioni ; càci lumi-

nandu poporulu, înaintaţi naţiunea pre calea cea mare a progresului, èri inaintandu naţiunea, faceti destulu misiunei vòstre divine, in care ddieesculu vostru insti-

tuitoriu v'a tramisu, dîcundu : „Pasee oile mele, pasce

mnelusieii miei" , s î : „Mergundu invetiati", (Mat.

2 8 , 1 9 ) . Luminati poporulu, cá se-si scie folosi bine

darurile naturali, càci astfeliu numai aretati cà onorati

pre Ddieu sì impuniti voi 'a lui inalta, care v'a alesu

spre a latí lumina, delaturandu intunereculunescientiei.

„ E c a am datu euventele mele in gur'a ta ; éca

te-am pusu preste popóra, cá se edifici sì se resadesci" ,

dice Domnulu, (Icrem. 1, 3 0 ) . Ochii poporului su tieu-

titi la voi, e a sì ochii fiiului la părintele s eu : voiţi numai, sì elu va merge inainte. Edificati sì resedit i ;

edificati in dinsulu tòte vertutile morali sì natiunali,

facundu-lu se-si cunòsca trecutulu seu, sì resediti in

dinsulu aspiratiunea sì nesuinti'a la unu venitoriu stra-

lucitu sì gloriosu. Dèca va precepe ehi vócea trecu­

tului, care vorbesce cu atâta tana despre eredi ta la ,

vertutile, bunele moravuri, romanismulu sì patriotis-

mulu strabuniloru nostri : reverinti 'a càtra străbunii sei sì aspiratiunea la unu venitoriu gloriosu hi va face, cá

se amble sì dinsulu pre calea acea, lu-va face, se ur­

meze in credintia, vertute, romanismi! sì patriotismu

pre străbunii sei gloriosi.

Predicati-i cuventulu creştinismului, carele singurii indulcesee sì intaresce pre totu sufletulu amaritu sì doseditu, carele singurii dà omului cliiaea salutei sufle-tesci. Dara anunciandu cuventulu creştinismului, nu uitati a anuncia sì cuventulu românismului, care C „simbolulu, ce represinta cele mai intime sentiemente ale viatiei trecute, cele mai svave aspiratami càtra unu venitoriu dori tu. cele mai miraculóse instincte de acti­vitate." Predicati invetiaturele crestine sì natiunali si fiti securi, cà elu ve va asculta, sí euventele vòstre nu voru suna inclesiertii, pentru cà poporulu lui Romiilu nu e celu a lui Israilu, care si-bateá sì ucidea profeţii. Nu; pentru cà poporulu romanu asculta pre toti câţi i voiescu binele, sì i-urméza cu reverintia sî iubire.

Insa mi e destulu a ne ingrigi întinai de o lipsa

a poporului romanu. nu e destulu a-i cura numai o

rana, ci t rebue curatu si vindecata deplinii; nu e de­

stulu a ne ingrigi numai de bunăstarea lui spirituala, ci totodată trebue se ne ingrigimu sî de bunăstarea lui materiala. S e facemu. câ poporulu se scia împlini tòte lipsele sale nu numai prin cultivarea mai ratiunale

si pract ica a pamentului, ci prin totu feliulu de indu­

stria sî măiestrie. Cornele plugului n'au facutu nicio­dată mărimea sî g lo r i a deplina a popóreloru, nici o naţiune nu s'a perenatu numai prelunga aratru; e de lipsa dara, câ si poporulu romanii prelunga lucrarea obosi-tória a pamentului se mai vódia sì de a l te le ; se nu-si

cerce nutrementulu sî starea sa numai in lucrarea pa­

mentului, care adese lu insiéla aniaru, ci s e senesuésca

a se întări sî ferici si pre calea industriei sî maiestrie-loru. S e invetie a se lasa in sinulu pamentului, spre a scote tesaurii pretiosi, ce se afla ascunşi a c o l o ; se invetie a-si latí manufactúrele sale sî productele patrio­

tice in alte tiere, sì a-se prevede astfeliu mai lesne cu

de acele, ce nu se afla in tiór'a s a ; se invetie măie­strie, cá se traga boii Romanului numai la caru sî aratru facutu de măiestru romanu; maiestrulu romanu se inealcie sì imbrace pre fraţii sei. S e imbracisiàmn sì se familiarisàmu intre poporulu nostru industr ia in toti ramii ei, s e l ea re tàmu, cà n u m a j m e r g e c u m u a m a i m e r s u , cà la unu seclu alu progresului se ceru ómeni ai progresului. Romanulu cu numerositatea, aptitudinea sî zelulu seu, potè se devinga tòte obs taco­lele, tòte deficultàtile, ce i stau in cale, sì se se redice cu iutióla la apogeulu bunastarei spirituale-intelectuali sì materiali.

Oi spre a poté face mai usióra înaintarea poporu­lui romanu la scopulu destinatiunei sale, se incepemu chiaru cu junimea romana. „Totdeun'a am crediutti, cà s'ari potó reforma neamulu omenescu, deca s 'ar ' reforma educati 'a junimei ," (Leibnitz Lè t t r . P lacc ins t. V . ) S e ne ingrigimu, cá in scólele depre sate, pre­cumu sì in cele mai superiori, se se propuna numai sì numai invetiaturele, cari tientescu a pianta in din­sulu idéele sublime sì salutane ale creştinismului sì ro­mânismului. È r a pentru a lumina pre toti, „betrani, barbat i , juni , teneri" deoprotiva, se deschidemu scólele de domineca sì serbatori, se adunarmi in giurulu no­stru poporulu sì se-lu luminarmi despre trecutulu sì prestatele seu, si estmodu se-i facemu venitoriulu. Séu , cá se fiu mai scur ta : se firmi preoţii, invetiatorii s f advocaţii poporului romanu; sì dèca s'ar' aflá cinevá,

cave se céra de la noi legamente., ce aru ave descopu

detrimehtulu poporului rom., se-i respundemu cu pă­rintele poporului rom., Siulutiu, care in sinodulu d isce­sami din Blasiu, tienutu la 2 Iuliu 1 8 3 8 , la pretinsiu* nea guvernului reg. transilv., c â preotîmea rom. se puna juramentulu pre „uniunea celoru trei naţiuni", dîse: „Audîtu-s'a óre in tota lumea o pofta mai ne-drépta câ acea, cá unu cleru romanu, care traesce din binefacerile Romaniloru sì de la Romani , sì care fora

Romani nu potè ni ci se se socotésca, necumu se esiste,

cá acestu cleru se sustiena sì apere legile sì privile­

gíele celoru trei naţiuni, prin cari naţiunea lui cea ro ­mana se tiene sub jugulu servituti i?!"

E r a in casulu nefasta, candu intréga intieleginti 'a romana ari trece in castre straine — cea ce insa se apere ceriulu ! — clerulu inca si atunci se stee v i g n ­

ante sì cu curagiu intru ajutoriulu, salvarea sì glori­

ficarea poporului romanu, strigandu cu Oratiulu, care

vediendu, cumu cà Romanii-su intricati pentru cà nu­

mai dinsulu mai e r a in f a c l a a trei Curiati, d î se : „N'a-

veti frica, Romani , nu ve temeţi nemicu pentru patria; eu suntu singuru intru adeveru, dara porta in anim'a mea curagiulu a trei ómeni, càci sufletulu vitesiloru miei doi frati a trecuta in pieptulu mieu!"

Astfeliu ne vomu implini misiunea, vomu sa lv i poporulu, sî vomu merui recunoscinti 'a natiunei sî res-plat 'a certului. Am dîsu.

N. F . N e g r u t i u , teol. ghierl.

Representatiunea sinodulni vicariale de la Na-seudu adresata càtra conciliulu provinciale de la

Blasiu. P r é v e n e r a ţ i i s i s a n t u 8in<*«lu p r o v i n c i a l e I

Dupa cumu este cunoscuta din traditiunea basericei nòstre romane greco-catotìce din Transilvani'a, clerulu romanu s'a bucu-ratu din inalt'a vechime de dereptulu de a-si alege pre ca­puto basericei sale, inainte de sant'a unire cu matrea baseric'a Bornei pre metropolitulu Belgradului, dupa unire pre episcopulu Fagarasiului.

Acestu dereptu de alegere l'a folositu sì dìeces'a Ghierlei la tòta ocasiunea fpana la dismembrare» ei decàtra marna sa dìeces'a Fagarasiului.

Basata pre acestu dereptu vecliiu dìeces'a Ghierlei hidata dupa mórtea fericitului antâiului episcopii Ioanu Alecsi, inteni-plata la 1863, a sì pasitu suplicante la Maiestatea sa cesaro-regia imperatulu, câ la fundatorele sì patronulu nou erectei dîe-cese aGhierlei, câ se-i concèda folosirea acestui dereptu de a-si alege pre episcopulu seu in loculu repausatahii episcopii susu amintìtu.

Totu asia a l'acuta dìeces'a Ghierlei sì la auulu 1869 (lu­pa ce présantì'a sa domnulu episcopu alu Ghierlei, dr. Ioanu Vancea, capetandu pluralitate de votare de metropolita in alege­rea făcuta la 11 Augusti! 1868 sì fiendu denumitu de metro­politu alu Albei-Iulie, a părăsita scaunulu episcopescu din Ghierl'a, sì si-a ocupatu scaunulu metropolitanii in Blasiu.

Neurmandu nece una resolutiune pré inalta la suplic'a susternuta Maiestatici sale imperatului sì la inaltulu ministeriu pentru dereptulu alegerei, s'a convocata consistoriulu plenariu la una siedintia in 24 Noembre 1870 ni GMeiTa, care a decisu de^ nou a face pasi pentru dereptulu alegerei, sì petìtiitnea respectiva a tramis'o prin una deputatiuue statatória din trei preoţi sì aţâti-a seculari la inaltulu ministeriu imgureseu de euM». Sì acestu pasiu alu consistoriului plenariu a avutu sórtea colorit pre-cedinti, adecă nece unu resultata pana in dìu'a de asta-di.

Fiendu eestiunea dereptului de alegere pentru noi greco-catolicii din dìeces'a ghierlana eoa mai ardieiita, sì pentru in­tinga provinci'a basericósca un'a dintre cele mai momentòse, mi ne luàmu permisiunea, a. ne roga de Prò veneratulu Sinodu provinciale, pre care-lu socotinţa celu mai competente, a luâ acésta causa intre cele mai prime obiecte pertractande in seriósa eonsideratiune sì a lucra la locurcle mai inalte, câ acestu dereptu se nu se denege di'ecesei ghierlane, ci se i-se la.se in voia a-si alege pre arcliiereulu seu dupa usuili sì praes'a observata in dìeces'a Fagarasiului.

Dara câ pre venitoriu se nu romana suplicele de natur'a aat'a, adeca pentru alegerea episcopului, sterpe câ pana acumu, ba se nu fimu siliţi a mai potitiuuâ pentru ast'a, se nu fimu espusi agitatiuniloru de spirite prin schi neliniscitórie de anima, precumu s'a intemplatu sì se intempla cu dìeces'a Ghierlei de la veduvirea ei de episcopu, sî câ inaltulu regimu inca se nu se mai afle in perplesitate, precumu se afla actualmente cu denu­mirea episcopului gliierianu, candu pré santii archierei nu lucra solidari cu candidare» individiloru la acesta demnitate, ci fiacare «re pre favoriţii sei, din care s'ar' vede, cà mai multu se lucra pentru binele particulare, decâtu pentru alu basericei întregi, păre­rea nostra umilita c, câ Pré veneratulu Sinodu provinciale se binevoiésca a prelucra unu stătuta, dupa care se se reguledie trebile nòstre basericesci, se se organisedie metropoli'a sî scau­nele episcopesci sufragane, dupa cumu e regulata de esemplu metropoli'a sî episcopatele romane greco-orientali din Transilvani'a sî TJngari'a.

Prin statatulu organicii santiunatu de inaitele locare s'a asigurata dereptulu alegerei metropolitului sî a episcopiloru atifragani, sî nu va fi lipsa a mai petitiunâ, candu scaunele epi­scopesci aru deveni vacante, pentru alegerea episcopiloru.

j Unu atare statuto cu atâtu e mai necesariu, cu câtu derep­tulu alegerei metropolitului nostru pentru archidiecesa inca se afla in periclu. S'a concesu alegerea metropolitului in anulu 1868, insa numai pentru acea data, pre venitoriu nu va fi alegere, ci numai denumire. Asia suna inaltulu rescriptu ministeriale din 6 luniu 1868 n. 504 pres., unde intre altele se dîce : „prelanga apriat'a sustienere a dereptului pré inaltu principale de denu­mire sì fora nece una consecintia pentru venitoriu, in casulu pre­state se se efeptuiésca pre calea alegerei etc."

Asia ce ascépta pre archidîecqsa in obiectam alegerei, e evidenta, adeca nu mai multu alegere, ci denumire.

E tempulu supranu, câ se se reguledie sî organisedie base­ric'a nòstra romana greco-catolica, dèca voimu a figura sî noi intre alte confesiuni câ confesiune cu baserica regulata, sî câ unadata se avemu unu indereptariu, dupa care se ne confor-màmu in tòte afacerile nòstre basericesci sì scolari, sì se scapàmu de atâte anomalie, de cari in alta baserica nu se afla câ intr'a nòstra. Au mi a fostu una anomalia fora esemplu, cà di'ecesei ghierlane i-a fostu concesu in 1868 a luâ parte la alegerea metropolitului Albei-Iulie, care e sì episcopulu Fagarasiului, sì in propri'» sa di'ecesa mi-i se permite a-si alege pre episcopulu seu? Dèca dìeces'a Ghierlei nu avea din vechime dereptu a-si alege pre episcopulu seu, care ora a Fagarasiului, i-se concedeà dora din partea înaltului regimu a partecipa la alegerea metro-politalui in 1868 ? Sì deca Ghierianii au partecipata la asta-alegere, au partecipati! dora cu intentiune de a scurta pre archi-diecesani in dereptulu loru? Nu! Folosindu-se cu acestu dereptu avuta din vechime in alta di'ecesa. au voitu se-si revindece sì acasă asemenea dereptu.

Candu erâ regulata provinci'a nòstra, de siguru una atart anomalia nu aveâlocu. Side se dà dereptulu la intrég'a provincia de a-si. alege pre metropolitulu seu, avea intielesu; insa a dâ la unii voia a alege sì a esclude pre altii, precumu pre dìeces'a oradana, una parte însemnata din dìeces'a ghierlana sì" lugó&iana, intru adeverii e lucra curiosa.

Numai prin unu statutu i'acutu sî santiunatu de Maiestate se pota delaturâ din baseric'a nòstra anomalie, inconvenientie sì lucrare curióse, câ celea înşirate mai susu.

Pentru a regula insa afacerile basericesci, scolari sì fun-datiunali e de lipsa concursulu nu numai alu clerului, ci sì alu po­porului grcco-catolicu. Ast'a se potè intempla numai in congrese basericesci, la cari se partecipe ablegati clericali sì laici. Tiene-rea unui atare congresu este una necesitate sentita de multa tempii sì din tòte partile, pentru care s'au redicata sì redica voci de dòue diecenie.

Dèca dara regularca afacerilorn nòstre basericesci sì scolari este una cestitine de cea mai mare insemnetate sî urgintia, sì dèca regularea amintita nu se potè nece se va potè face in altu locu cu sucesulu dorita, ci mimai in congresu, asia ne luàmu libertate si in asta privintia a trage atenţiunea Pré veneratului Sinodu provinciale gì a-lu roga, se binevoiésca a conlucra la esoperarea tienerei congresului dorita sì oftatu de toti Eomanii gre co-catolici. Se intielege, cà pentru esoperarea congresului la inaitele locure e neincungiuratu de lipsa compunerea statutului susu amintita, dupa care se se tiena congresnlu, fora de car» nu e sperantia a se dobândi candu-va concesiune mai înalta sprt acésta, ori câte petitiuni sì suplice s'aru tmsterne.

Noi pledàmu pentru tienerea congresului basericescu, pen­tru cà nu-lu aflàmu vstematoriu canóneloru sì incontr'a demni-tatìei basericei, dara noce dannatiosu inteieseloru ei: dincontra spiritahi presuntemi, care este alu progresul ut alu asociathmiloru, poftesce, câ toti membrii basericei, clericali sì seculari, se con­lucra pentru înflorirea sì prosperarea sì penta buna starea ei, propăşirea toturoru in scientie, cultura, moralitate etc.

Dèca alte .baserice sî confesiuni afla sî congresele bune, pentru noi Komanii greco-catolici nu potu fi daunatióse seu mai pucinu folositòrie decâtu altor'a. Èra inaltulu regimu inca nu va

_ m -mai pota pune pedeca, dupa ce n'a pusu la fratii greco-orientali, la Serbi, ba chiaru nece la Iudei, a se tiene congrese basericesci greco-catolice, dèca se va cere cu totu deadinsulu sì din tòte partile, sì nu numai pro forma, ed se se astupe gurele celoru ce pretindu congrese.

Din sinodulu vicariale alu Rocnei. Naseudu, in 22 Aprile 1872.

presiedinte notanti ad hoc Gr., Moisilu m. p., vicarili. Ioane Catone, parocn in h'¡*.

Amvonulu. Càile misterióse, dara intielepte ale

Frovcdiiitiei. (predica pre (-erbatórea ss. apost. Pctru sì Paulu, — veteranului seu amic», P a u l u V e l a V e n t r s r i u l u , proi'. preparând, in Oradea-mare, dedicata

» de nucluriuln.) „Kanli'. Simit', )" ""•» ce oie gonoitel.?

iìijii. alieni. 7.

Cu inceputulu creştinătăţii, candii legea cea santa a lui I. Christosu, dulcelui nostra ttescuinparatoriu, o anunciàu cei doi-aprediece apostoli, anteluptarorii creştinătăţii, Paulu, candu inca porta numele de Sauiu câ pagami, cu furia neîmpăcat», cu tur­bare nemoderata sì nedumerita nevati asupr'a turmei mititele a lui Christosu, câ pre creştini vediendu-i se-i gonésea, legea loru, sì acumu a nòstra, cu totulu se o nemicésca, tienendu-se mândru a cerca adunàrile secrete ale crestiniloru, câ apoi aflandu-i se-i predee torturatoriloru fora indurare. Cu astfeliu de propusuri rele plecandu intv'o dì Sauiu spre Damaseli, deodată fù impre-giuratu de nesce radio ceresci atâtu de stralucitòrie, incâtu pier-dieudu-si vederea ochiloru, câ ametìtu cadiù la pamentu, sì la audiulu sociloru sei aceste cuveute ceresci resuuara in urechiele lui: „Saide, Saule, pentru ce me go-newi't"

Acestu evenimeutu miuunatu a stramutatu cu totulu viati'a sì cugetele lui. Elu a cunoscutu sì niarturisitu domuedieirea dul­celui nostra Kescumparatoriu ; de aici incoio incepù a fi celu mai credintiosu urmatoriu, celu mai zelosu predicatoriu, celu mai resolutu aperatoriu a lui Christosu si alu sautei sale legi; de aici înainte persecàrile, ce le cocea incontra crestiniloru, cu bu­curia le vede iuuudaudu asupr'a capului seu; fera-le diuruitòric sì prinsòrea, ce le g a t t a elu iuchinatoriloru lui Isusu,. acumu voiosu le pòrta, voioşii sufere pentru lausu ; primesce botediulu, sì inca sì numele Sauiu, prin care se făcuse atâtu de infricosiatu crestiniloru, lu-lapeda sì se numesce Paulu.

Acésta mare cu adeveratu sì neindatinata minune, sì scrisa in istori'a basericei cu litere nestergivere, me ùuìémna a medita despre càile misterióse, dara intielepte ale Provedintiei, sì obser-vandu, câ aceste cuvente ddieesci: , Savie, Sauté-, pentru cerne gonesrif* au atâtu de poterica impresiuue sì asupr'a animeloru celoru mai impetrite, incâtu la audiulu acelora Paulu, celu mai neimpacatu dusimanu, celu mai înfuriaţii persecutorii! a lui Isusu se strafònna in eroulu sì luptaciulu celu mai intrepida alu lui, me laptéza o dulce sperantia, cà acele sunete ascuţite ale ddieirii câ o sabia cu dóue taiusiuri voru străbate sì adi in auimele im­petrite, sì voru produce creştini buni, cuviosi 8Î cu fric'a lui Ddieu, facundu se trasaria cei moi sî lasi, sî imboldindu-i a aduce fapte bune, fruptifteatórie spre viati'a eterna. —

I. Cr.! Din caşurile séu intemplamentele, patianiele, cu cari se intalnesce fiacare preste viatia in starea, la care e chiamatu de Ddieu, observâmu, cà sòrtea nòstra o depusa in manile unei Fientie pré intieleptu guvernatòrie, sì dèca vomu urmări cu aten­ţiune ordinea guvernării acestei pré intielepte, vomu esperia, cà asemeni caşuri, desi in forme feliurite, adeseori dau pieptu cU uoi. Din asemene punctu de vedere pviviudu întâmplarea apo­stolului Paulu sî faeundu asemenare intre caşurile multora ómeni, vedu, el sî acesti-a, desi in feliurite moduri, auda de­multeori sunandu iu urechiele loru strigări asemeni euvenieloru ceresci: ,Tu pentru cè me gonesci pie mine?" Bunaòra câ

Paulu, usiâ-sî altii potu a v e planurile, scopurile loru, sî p o t e câ acele nici nu se urdiesen din esvóre asiá de curate, cá ale lui Paulu, carele era aperatoriu zelosu traditiunilorn parintesci in-contr'a innoiiiloru religiunarie. Decâteori nu observâmu, cà òmenii de acésta plasa, cu câtu mai multe pedece le stau in cale, cu atâtu mai furiosi si-incòrda poterile, nesuindu a cuceri tóte vointiei loru? Desi vedu, cà părerile sí intentiuuile loru nu se cuprindu in ordinea scrisa de Provedintia : desi-su convinsi, cà cursulu intemplàriloru intaresce contrariarti : totuşi cu cer­bicia asuda, ostenescu a ajunge scopurile prefipte ; probézn, dora cu braciele loru debili voru poté învinge pre celu Eternii, voru poté impedecá ordulu nestramutaverii alu naturei in cursulu seu sì a-lu restorna din temelie. Oh! dar' éta cà numai insii pre sene se arunca in abisu, sì tragu sì pre altii dupa sene. Cumu-ţ atunci apoi audu óresicumu o vóce amenintiatòria sunandu: „Pentru ce me goneşti ?"

í Abiá este, I. Cr., omu in lume, carde se nu sentiésca po­terea cuventeloni acestora ceresci ingreunandu-se pre anim'a sa, mai curendu ori inai tardili, candu cu blandétia candii intra liuti moda intìoratoriu.

Câtu de incantatoriu no reatina ele prin edificiele frumóse, ce ne impregiura in pomp'a tìrei ! Deca pasìmu in acésta tiéra minunata sì pompòsa a naturei cu anime pline de cugete desierte, cu suflete încărcate de patirne uritiòse sì îngreuiate cu gresiele, sì apoi privami, cumu cà incependu de la picurulu de ròua cristalinii, ce lucesce pe frundiutiele erburiloru, pana la ceriulu luminaţii de miliardele steleloru ; de la vérmele, ce se tereie pre pamentu, pana la vulturuhi audace, ce falnicii se redica la miori, tòte tóte vestescu bunătatea, iubirea, santianfa Creatore-lui. Sî unde imaginatiunea nòstra in tòte vede mărirea lui Ddieu, sì adânciţi in o santa meditatiune, esperiandu iubirea pa-rintiésca a Părintelui cerescu, unu sentili limi se sternesce in sinurile uòstre, sì ne face a suspina : Oh.' età câtu e de bunu Ddieu, èra noi rei sì dediositi ? ! Câtu suntu de curate i'apturele màneìora lui, sì dincontra câtu suntu de necurate seivtîrile, cugetele sì faptele nòstre?! Oh! aici, aici audu resunandu iu urechiele nòstre vòcea amenintiatòria: .Sì tu pentru ce me go­nesc! pre mine?*

Deca, candu primunu din mau'a lui Ddieu binecuventàrile aniloru manosi; candu campii, agni nostri, riturile, viniele ai gra­dinele nòstre, ni dau nòu# sì auiraaleloru nòstre nutromentii. in prisosintia, sì uoi totuşi nemultiamitori cu anime impetrite treccimi cu vederea, cumu multi miseri se lupta cu lipsele viatiei, sì lasàinu pre acesti flamandi se róda bucat'a de pane udata cu lacrime ferbinti, ce-o capetasera in marginea drumului ! Dèca vomu precugetá, cà bunurile de prisosii, ce le-amu piimitu din man'a indurata a lui Ddieu spre binefaceri, le-amu predati! in desmerdàri spro lucruri lucsiióse desierte, au potè câ o revolta dinleintru se mi ne dejudece?! . . . Acésta cunóscere a ne-demnitàtii nòstre, acésta e, carea face se resane in auimele nò­stre: „Pentru ce me gonesci pre mine ?!*•

Colo armie însetate de sange nemicescu tiere întregi, la-sandu in urm'a loru pustìatate sì misielia ; sate sì cetàti prefă­cute iu cenuşia ; orfanii, veduvele despoiaţi de ai sei ; sangenii, cunoscuţii despărţiţi pe vecia de iubiţi prin nianuri duşmane, c i amaru versa lacrímele nemangaiurci ; civele devenitu la misiela-tate iea in man'a sa tremuranda baciulu, celu mai fidelii comite in cersîtori'a sa ; celu avutu nu afla aperare, nu asilu, sceptm-rile imperatiloru superbi cadu sferimate, trouurele loru restornate, dinsii esilati! . . . . In asemene inpregiuràri iiifioratòrie vedu òmenii, cà numai Ddieu e potericu, celu ce inaltia sî umilesce. Sì éca darmele batàiloru, cenusi'a cetàtiloru, sateloru dearse, nomi-ciré a domniei, cu unu tomi intìoratoriu ne striga euventele lui Isusu: „Sî tu totusi cutedi a me goni?!'

Aceste cuveute infricosiate le urla uuorii ttreandi de 1* po­lurile ceriului, candu cu o murmurare inspaimau tatória, fugăriţi de orcauu, tâcu a -trasări pre cei pesatosi din ametiéi'a loru vitióiia. Àceste-m curentele ceriului tunatoriu, ce carriera pa-

mentitili, candii fulgerulu trasnesce sì fora desclinire arde casele, bunurile avutului, seracului. Aceste-sn cuventele, cari le geme moribundulu in agonia sa, candu cium'a, choler'a, aceste morburi epidemice, desiérta. sate , cetàti întregi. Aceste cuvente le siuera furtun'a turbata, care smulge din radecine goronii seculari, derima murii cei tari, îngropa su valurile màrii corabiele îngreu­iate ! . . . . . Cei vii, martori fiindu acestora evenimente in-spaimantatórie ale naturei, tremurandi intielegu atotpotinti'a lui Ddieu, ,sî cuventele eeresci resunandu in urecbiele sale : „Voi. voi totuşi cutediati a me goni ? ! "

Oh demulteori, T ! deca ne-amu nreatu la celu mai inaltu gra­dii alu fericirei pamentesci, numaidecâtu ne sentîmu dati de pamentu prin cutare fatalitate ueasceptata. Adeseori ne vedemu curendu des­poiaţi tomna de acei, pre cari i-amu iubitu cu atâta fragedîme sî erau idolii nostri adorati. Vedemu nu arare-ori perdiendu onòrea, numele celu bunu cu nedreptulu pretinşii sî aceia, care in sumetra sa uitandu datorintiele sale sacre, nu s'a incumetatu pentru mărirea de­siérta a apesâ pre deaprópele lui, sì a-lu calca su petióre. Adese rapesce mórtea amiculu, socia credintiósa, baiatîi drăgălaşi de la ginurile forbiate iubitórie, dara cari adâncite in iubirea acésta. nu sciura precugetâ, cumu câ aici tóte-su trecatórie, singura vertutea stratornica sî bunătate, nu sciura cugeta, cà cuviintiosu s î de lipsa e, aici a folosi cele painentesci, bunurile lumii câ mediu-lóce de a castiga fericirile eeresci, eterne. Tete aceste, căderea celui avutu sî norocosu din culmea fericirei; sumetî'a umilita a celui inganfatu; faciele cele galfede ale iubitiloru. tòte, tòte ne resuna cuventele amenintiatórie : „Sî voi totuşi cutediati a me goni ? ! L —

1! Câsî candu asi vede in aminele vòstre, ce stau gafa a-mi pune întrebarea : cumu ? dara in potere-i sta unui moritoriu a goni pre celu eterna, unei creature pre Creatorele seu?

Departe se fia de la noi a crede, cà omulu tomna asia iar' potè goni pre Ddieu, câ pe deapropele seu! Mare e intrame-diulu (spatiulu), ce despartiesefi pre Ddieu decàtra orau, decà­tra acestu verme tereitoriu in pulvere. Neci Saulu â potuta gòni pre Isusu celu inviatu sî deja premaritu, totuşi aceste cuvente au resunatu din ceriu in urecbiele lui : „ Saule, Saule pentru ce me goneşti !?*

Ascultaţi dara, I ! ce însemna a goni epr Ddieu ? Sî cine e aceia, care gonesce pre Ddieu ?

Insu-si Christosu dîce : „Adeveru dîcu voue, cà on ce nu ati facutu unui dintru aceşti frati ai mei mai mici, mie nu mi-ati facutuAmu fostu flamandu, sînu mi-ati datu de man­cata, setosu sì nu mi-ati datu de beuta, calatoriu sî nu m'ati pri­mitu, golu sî nu m'ati îmbrăcaţii, morbosu, in temnitia sî nu m'ati cercetatu, ci m'ati lasatu nemangaiatu! Insedaru, nimene se potè scusa : Ah Dómne ! candu, unde te-aiuu vediutu flamandu, setosu, calatoriu, golu, morbosu, prinsonieriu ? pentru cà éta respunsulu Domnului la mantiiinti'a desiérta: „Adeverii graiescu voue, ori ce nu ati facutu unui dintru aceşti frati mai mici ai mei, mie nu ati facutu.IL (Mat. 25, 40, 45.) Voi sunteti cei ce me go­niţi pre mine !

Voi, cari nutriti invidia, acestu pecatu capitalu, ce Iacii din angeri diavoli, in animele vòstre gole de iubirea crestinésca, sî cu certe insocite cu înjurări vetamati pre deaprópele vostru, lu-uriti, lu-batjocuriti, clevetiţi, stricaţi onórea, numele cehi bunu alu lui voi sunteti cei ce goniţi pre Isusu! Voi, ai caroru ochi serbateci schinteiira de furia turbata a maniei, pentru vetamarea drépta, potè nedrépta, sì in peptulu vostru iertaţi se clocotésca veninulu isbandei (resbunàrii), nu faceti se incete acésta patima diavolésca, pana nu infigeti in deaprópele vostra aculu butuhu : Voi sunteti acei, cari goniţi pre Isusu!

Voi, cari cu interusuriu enormu sì nedreptu apesati pre cei aeraci, pre veduve, pre orfani, sî i siliti a striga la ceriu pentru drépt'a pedépsa a lui Ddieu, voi, cari intindeti manele vòstre dupa bunurile altora castigate cu sudòrea fâşiei loru, voi, cari impleti sacuietiele vòstre cu insielatiuni, dăunaţi pre cei nepreceputi, voi sunteti cei ce goniti pre Isusu!

Voi, cei cari in abundantia ?ti primitu darurile, bunurile din man'a indurata a lui Ddieu, sì le ati predatu câ nesăţioşi in mancàri sì beuture fora cumpetu, le-ati spesati! spre vestmente stralucitòrie, spre curse la fóradelegi, in desmerdatiuni câ fiiulìi curvaiìu. sì nimica ati mai jerfitu spre scopuri sante, intra mă­rirea lui Ddieu, spre înflorirea scòleloru, bunăstarea patriei sì a natiunei chare, voi sunteti cei ce goniti pre Isusu !

Voi, cei ce mi ve infiorati de intentiuni satanice, s ì avei frunte cu mintiuni malestróse, cu apromisiuni amagitòrie, cu viersu dulce magulitoriu, ce ve curge depe budiele mieròse, dara invaluitu cu veninu, a nemici cunun'a virginala a nevinovă­ţiei, sì spurcaţi, întinaţi vestmentulu albu capetatu in scald'a sân­tului botediu, voi sunteti, cei ce goniti pre Tsusu !

Voi, cari cu petióre sacrilegi cutediati a profana santua-riulu unei familie pacinice, sì faceti se esiledie angerulu pace din giurulu ei sì asia tòta fericirea sì dulcéti'a viatiei parnen-tene sì deschideţi usiele iadului câ nesce diavoli in tipulu sier-pelui, cari prin pecatulu desfrenàrii tempiti poterile vòstre trupeşei, facilitatile sufletesci: voi sunteti cei ce goniti pre Tsusu! —

Este Ddieu, dîce pecatosulu in cunoscinti'a sufletului seu. Legea adeverului eternu o pòrta scrisa cu litere nestergivere in anim'a sa. Nu este Ddieu, striga pecatosulu prin faptele sale, cari-lu demasca, câ in tòta golitiunea se se veda nedreptăţile, astuti'a iui. AcMu c ne^iva totala a ddieirei. Elu intra in cas'a marita, in templul» sacru alu celui Préinaltu. se învăluie intre creştinii pietosi, cari cu anime umilite depunu tributulu dulce alu multiamirei, alu inchinatiunei Părintelui cerescu-. aude resunandu in urechiele sale detorintiele sacre: insa ce se vede­mu ? ese din acelu santu locasiu, reintórce in alarm'a lumii, fora se se fia detiermuritu spre penitentia, fora se fia cugetatu la imbu-nirea moravuriloru sale, la straformarea gre sieleloru, datineloru sale pecatóse! Au nu e acésta lepădarea lui Ddieu, carea nu potè remane nepedepsita?!

Se ivescu intruneori minute, candu si-deschide anim'a spre primirea seiîtîriloru mâi bune sî nobile, d. e. candu a reusîtu norocosu din cutare periclu, dèca fii suprinsu de cutare bucu­ria neasceptata, séu candu a versatu lacrime ferbinti langa umbr'a intunecósa a unui iubitu. Atunci, atunci sentiesce pecato­sulu, cà numai Ddieu e potericu, care domnesce tòte! In ase­mene impregiuràri marturisesce pecatosulu înaintea Atotpotin-telui ticalosî'a, nemicitatea sa, sî tremur andu aude resunetulu „pentru ce me gonesci pre mine?" Penitéza, piange, se văieta esperiandu, cà numai in Isusu este mangaiare, scapare sî mântuire; se roga, sî jura propusuri sante. Dara numaidecâtu se potolesce fiacar'a sentîrilora mai bune, sì tòte propusurile jurate in ór'a desceptàrii le arunca in noiénulu uitarei! Cu spresiuni insolinte s e nesuesce a-si legitima faptele, fóradelegile, numindu propusurile sante nebune sì bigote! începe denou a pretiuî cele lumeşti mai multu decâtu cele eteme: judecat'a òmenilora mai multa decâtu judecàtile lui Ddieu! Acésta e lapedarea, profanarea maie-statei divine !

Lucra de miratu! Cuventulu datu unui principe, ori imperati! lu padiesce cu scumpetate, sì apromisiunile, propusurile, voturile sante jurate Atotpotintelui nu se sfiesce a-le revoca ! Mai doresce a fi respectatu de òmeni, de dîditi, decâtu de Dìdi-toriulu ! Se teme, tremura de resbunarea òmeniloru ticăloşi, sì nu se infiora a cade in manele Ddieuliii celui viu, carele potè omori nu numai trupulu, ci sî sufletulu in geen'a!

Ah pecatosule sî frate! intòrce-te, piange gresielele tale, audîndu acestu sunetu cerescu; cà óre este cu potintia a goni pre aceia, a cui iubire nemărginita voiesce binele, fericirea nòstra? a goni pre aceia, care ne tiene, ne nutresce, sî ne scutesce?

De parte se fia, I ! ci noi toti, cari suntemu de fâşia sî amu petrecutu in o santa meditatiune, inca aici in loculu acestu santu, in or'a acésta bineprimita, inca aici desbracandu gresielele, scadie-mentele, datinele rele prin propusuri sante, asia se strigàmu :

Dulce alu nostru rescumparatoriu, Isuse, viati'a, speranti*»

Bdsira ! Departe se fia a-ne alătura glótei selbatece, ce te go-nesce ! Nu, neci pre unu momentu potemu uitá darurile, cu cari ne inavutiesci in tòta clipita! . . . . O sî totuşi decâteori te-amu uitatu, parasitu, sì ne-amu lipitu de pecateVI . . . . Tu prébunule ne-ai iertatu, sì noi, oh! noi nedemni de gratia ta de­nou te-amu uitatu ! . . . O Ddieule, Tata cerescu, ind tira-te spre noi, sî uita l'ragilitàtile nóstre! Cu umilintia cademu pe faciele nòstre înaintea tronului teu imperatescu, sî cu amaru versandu lacrime de penitintia plangemu fóradelegile nòstre ! . . . Dara éta, éta, Dómne, cà neci lacrímele ferbinti potu spela spurcatiunea uscata pe surietelu nostru ! Dîlele viatiei nòstre petrecute in pe­cate ne acusa ! Dara ce nu pote debilitatea nòstra, acolo prisosesce darulu sî indurarea ta! Dreptu acea iérta-nc; Domne ; ne vomu sili de adi inainte a jerfi tîe tòta viati'a nòstra, cugetele, animele nóstre, cá cu suflete curate, cu anime împăcate, sî asiá usiorate, se ne potemu inaltiá la tine, sì se cutediàmu a striga : alu nostru dulce Părinte, alu nostru iubitu, adorata Tata cerescu ! Aminu.

losefu Cretiu, preotu gr. c , din dîec. orad.

Corespundintia. D i n t r e T e r n ave, 10. Juniu 1872.

Domnule Redactora ! Seclulu nostru se numesce ,alu lumi­nării dara sî mai cu dreptu cuventu s'ar' potè numi „alu adu-nàriloru sî intruniriloru" de totu soiulu, prin cari vointi'a debile a unui-a se face insutitu sî inmiitu de tare prin voi'a întrunită a multîmei, intieleptiunea mărginită a unui singuritu se lamuresce sî ajuta prin luminele multor'a. Resultatulu acestui spiritu pre-domnitoriu alu seclului este acelu progresu admirabile in toti ramii viatiei omenesci, cu carele nici o epoca de mai inainte nu se potè lauda.

In justa precumpenire a acestui spiritu alu tempului au dorita sî Romanii gr. c. cu sete reinviarea sinodalitàtii, reintro­ducerea adunàriloru sî intruniriloru in baseric'a loru, sî au salu-tatu cu bucuria mai desele sinóde protopopesci sî sinodulu archi-dîecesanu din 1869, cumu sî convocarea sinodului prov. tienutu in lun'a tr. la Blasiu. Acumu cu asemene sì esplicabile nedo-merhe se intréba, cà óre ce a lucratu sì decisu sinodulu prov.? La întrebarea acésta vinu, dupa tăcerea toturoru, a respunde sì a ve reporta despre decursulu lui atâta, câtu a potutu a se re-sutìa in publicu.

Siedintiele sinodului memoratu, afóra de 2—3, au fostu adecă secrete. Nu precepu, pentru ce ? candu p. e. la sinodulu prov. celebratu inainte cu unu dieceniu in Vien'a, preeumu mi-spuse, de nu me insielu, unu amicu, fure anume dusi junii can­didati de teologia, câ se asiste câ ascultători, sì candu la santulu sinodu archid. din Blasiu din 1869 asìsidere au fostu de fâşia cà ascultători inca sì laici, ba chiara sì muieri. In fine tìre-ar' oricumu, aici inca se adeveresce proverbiulu, cà „nu e secretu cea ce sciu doi ómeni." Multe din decursulu desbateriloru tran­spirară sì se vorbescu in publicu; de acea credu a nu comite nici o indiscretiune, dèca resumu aici nesce lucruri notorie.

Partecipantii la sinodu au fostu in numera de 20 insi, in frante cu pp. metropolitulu, episcopulu Lugosiului, vicariulu capit. alu Ghierlei sì represintantele episcopului Oradei-mari. Pertrac­tările au decursu din 4—13 Maiu. Lucra firescu, cà in tempu asia de scurtu cele mai multe din mass'a obiecteloru publicate in n-ralu 1. alu „Sîonului rom." se primiră asiâ-dîcundu „en bloc", fora multe desbateri. Intr' acea ne îmbucura, câ strave-chiele drepturi sî usantie ale basericei nóstre sì dorintiele gene­rali ale credintiosiloiu basericei nóstre nu remaseru cu totulu nerespectate. Asia, dupa cumu ne asiguréza, intre alte bune se decise restituirea sî regularea foruriloru protopopesci câ instantia L in tòte afacerile eclesîastice, crearea demnitariloru sî functiu-nariloru basericesci prin alegere canonica, esoperarea sì organi-

sarea congresului eclesîasticu in afacerile esterne basericesci, iun-datiunali sî scolastice, sci. Suntu nesce câştiguri pretióse aceste puncte, nesce medie, cari in legătura cu sinodalitatea continuu sî acuratu deprinsa voru contribui potericu la efeptuirea reforme­lor» sî imbunatatîriloru necesarie, la reintenerirea corpului sî organismului intregu alu basericei nòstre. Vedi-bine cà tòte ace­ste numai sî numai sub conditiunea neaperata : câ otaririle sino­dali se nu remana numai pre papiro, numai litera mòrta, ci câ fi acare membru sî organu basericescii se se nevoèsca a traduce decretele sì canónele acele in fapta sî realitate.

Deeisiunile sinodului cestiunatu se substernura spre apro­bare la Rom'a, ba — pardonu ! — mai antâiu la Oradea-mare ; deórace cei trei membri oradani singuri nu voira a le subscrie, pana nu se voru comunica părintelui ejdscopu absinte. Óre de candu a capetatu provinci'a nòstra metropolitana sî unu esarcu sèu primate? Sèu dora represintantele episcopescu respectivu n'a fostu delegatu in modu canonicii ? . . . Totu asia nu precepu nici acea, cà deeisiunile unui sinodu metropolitanu se se supună spre a p r o b a r e pontificelui romanu. Dincontra eu asia credu, câ otaririle unui sinodu provinciale se aproba sî confirma numai-decâtu prin subscrierea metropolitului respectivii, care este ca-pulu, principele, regele séu imperatulu provinciei respective, pre­eumu pap'a de la Rom'a e capulu si regele spirituale-baseri-cescu alu intregi basericei cat. Apoi deeisiunile unui sinodu provinciale, fire-aru prelanga metropolitulu propriu de oricine al­tura întărite, n'au valóre oblegatòria decâtu numai pentru pro­vinci'a respectiva. De ce dara acésta timiditate, sora dulce cu portarea nòstra politica, in care respectu, precandu alte naţiuni din patria tienu conferintie sî adunali preste adunali in afacerile electorali si altele, noi singuri ceremu mai antâiu cu caciul'a a mana licenţia de la guvernu ?

Se nu-mi dîca cineva, cà esistu constitutiuni papali post-tridentine, cari pretindu o atare substernere a decisiuniloru sino­dului provinciale, spre a se c o r e g e in cele de coresu decàtra congregatiunea respectiva din Rom'a. Acosta pretinsiune privesce numai pre rom.- catolici, a cărora discipUşia basericésca triden-tinulu o trase pre unulu sì acelasi calapodtf, era alterarea ace­stei uniformităţi disciplinarie scaunulu romanu nu bucurosu o-ar' vede. Ci disciplina nòstra e in sene sì in puncte principali diversa de cea catolica-tridentina. — Dara in fine tòte aceste se potu aplana sì indreptâ, numai congresu basericescu câtu mai in graba sì sinóde câtu mai dese se avemu.

Inchiaiu, Domnule Redactorii, cu o curiositate. In 14 Maiu membrii sinodali plecară la ale sale ; dara unii se intardiara de trăsura, ce merge spre Alb'a, Dev'a sì mai departe; sì asia in-tardiatii mai bine petrecura tòta sér'a sì nóptea la gara, decâtu se cada cumva in suspiciunea de a fi lua tu parte la serbatòrea natiunale de 3/15 Maiu. Totusi mare e fric'a de a pierde grati'a deâMsta-constitutiunale ! () r e e in e.

M a i e r u , in Juniu 1872.

Inca de la a. 1862 incóce doriâu poporenii de releg. gr. cat. din comun'a Maieru, in districtulu Naseuduhii, a-si redicâ una baserica corespundietória seclului presinte sì amesurata. popu-latiunei din acesta comuna, spre care scopu s'a fostu strinsi! sì piétr'a de lipsa in dóue ronduri. Insa din mai multe cause acea dorintia a credintiosiloru poporeni din Maieru a remasi! nereali-sata pana in tómn'a anului tr., candii, ajutaţi de o mana pré liberale sì de o anima pré nobila càtra totu ce e condueatoriu la inaltiarea marirei lui Ddieu pre pamentu sì la cultur'a sì lu­minarea religiósa morale a poporului, le sucese a inchiaiâ con­tracta cu maiestrulu, cu acea conditiune, câ acest'a cu I. Maiu a. c. se incópa edificarea basericei, carele, tìdelu oblegamentului seu, in I. Maiu a sì inceputu.

Poporenii, cari adunaseră piétr'a la nóu'a edificand'a baserica a trei-a óra, nece acumu nu credeau, cà va fi ceva din piétr'a loru, din care causa multi piétr'a, ce s'a venita loru din repar-titiunea făcuta dupa juguri, desi au adunatu-o, totusi n'au dus'o

pre terenulu de edificatiune, ci au retienutu-o in ocólele sale, câ nu cumva si acumu a trei-a óra amăgiţi, câ mai inainte, se-si védia ostenéTa desiert». Insa vediendu ei, cumu cà intreprin-dietoriulu cu lucratorii sei a ajunsu in comuna, sì in dìu'a ur-matòria se apuca de lucru, cu toţii saltâu de bucuria, multiamiâu lui Ddieu, càci vedu apropiandu-se de realisare un'a dintre cele mai fierbinţi dorintio ale loru; apoi fora de a ff siliti séu sì nu­mai provocati, nu încăpeau carandu piétr'a pre strad'a, ce duce la loculu de edificatiune a basericei.

Comitetulu basericescu vediendu însufleţirea cea mare a po­porului sì iubirea càtra cas'a Domnului, in contielegere cu comi­tetulu comunale sì maiestrulu. Enricu Adleff, defìge dìu'a de 6 Maiu câ dìu'a santìrei sì depunerei pietrei fundamentali, dì de bucuria pentru intregu poporulu romanii din Maieru. Acésta otarire s'a adusu la cunoscinti'a p. onoratului d. vicarili alu Naseudului Gr. Moisilu, carele din impregiurarea. cà pre 5 Maiu trebuia se fia de facia la sinodulu provinciale in Blasiu, nepo-tendu partecipa in persóna, a delegata pre m. o. d. Clemente Lupsiaiu, protopopii si parochulu Rocnei, sì pre o. d. Simeone Tancu, parochulu San-Georgiului, spre a-lu suplini la santìrea sì depunerea pietrei fundamentali la nóu'a baserica. Pre acésta dì •s'au invitaţii si alti dd. preoti sì mireni din comunele vecine Sangeorgin, Feldru, Naseudu. Roon'a vechia sì nòna, Uv'a-mare, Magur'a, S. losefu.

In dìu'a de 6 Maiu Sa 7 2 IO óre s'a inceputu cultulu divinu prin „ìmp. cerescu", cantati! odata de preoţii celebranti, 5 la numera, sì de 2 ori de chorulu de fete, care choru condusu de d. Ioane Popescu a cantatu tòte eantàrile de la s. liturgia spre in-destulirea toturoru colora presinti. Lauda domnului Popescu, carele câ fiiu de preotu, desi e amploiatu la càrtile funduarie, toaisi nu-si uresce religiunea sì baseric'a, câ multi altii nutriti sì crescuţi cu prescura romanésca, carii nu vreu semai scie nece de naţiunea, nece de baseric'a sa, ci rusìnandu-se de acestea, se asosiéza inimiciloru natiunei sì basericei spre daun'a, indignatra-nea sì mechnirea poporului, carele adeseori lu audîmu dîcundu: „Pentru ce se-mi dau copihùu la scòla, dora câ se-mi stricu neamulu V ! "

După rogatiiinea amvonului parochulu locale, B. G., se in-tórce càtra poporulu sì óspetii de facia, in termini scurii le spune, cà poporulu din Maieru nu de dìle, nece de lune, ci de ani a asceptata dìu'a de asta-di, dìu'a santìrei pietrei fundamen­tali a nóuei baserice; sì fiendu cà acésta dì e dì de mare bu­curia pentru dinsii, n'au potutu se desconsidere sì se omita oca-siunea acésta, a nu invita pre vecinii, amicii sì făcătorii de bine

1 la acésta serbatóre, ci au doritu câ din bucuri'a loru se se im-partasiésca sì ei, câ vecini, amici, cunoscuţi sì binevoitori; dupa acea bineventandu pre óspeti sì multiamindu-le pentru asculta­rea data invitatiunei, provoca pre intregu poporulu se mérga in ordine càtra loculu, unde se cladesce nóu'a baserica. Pornindu de aici procesiunea intre sunetulu campaneloru sì alu tréscuriloru, inaintéza, cantandu preotìmea ,Imp. cerescu* sì „Christosu a inviata*, la loculu destinatiunei, unde eră pregătita o mésa pen­tru santìrea apei. Aici dupa persolvirea ceremonieloru prescrise in euchologiu, pontificmtele d. Clemente Lupsiaiu tiene una vor­bire insufletìtória sì aréta, cà ce potè face unu poponi, dèca nu i lipsesce voi'a; dupa ce face scurtulu istoricu alu pornirei sì în­ceputului edificarei, imbarbatéza pre poporeni a mi se spariâ de greutăţile împreunate cu acésta edificatiune, càci va ajută Ddieu, numai se persevereze in propusulu bunu, sì va veni tempulu, candii bucuri'a, ce va ave poporulu cu baseric'a, va face a-si uita tòte greutàtile avute la edificarea ei. Pinindu-se ceremoniele aceste, preoţii sì poporulu èra au mersu cu procesiune inderetru la s. baserica, unde se fece des legarea.

Dupa acea toti óspetii chiamati la serbarea dîlei din cestiune s'au adunatu la cas'a parochiale, onde s'a datu unu pran-diu; la care a partecipata la 70 de persóne. La acesta prandiu inca nu au lipaitu toastele; s'a radicata toastu mai antâiu pen­tru Maiestate, peatru prés. p. metropolita, pentru capitanulu

supremu, ilustritKtea sa d. Mes. Bofaetielu, pentru r. d. vicari» sî pentru alti barbati destinşi. Precandu siedeâu la mésa óspetii, veni denou chorulu de fete, se posta afóra langa terestra sî de­lecta pre óspeti prin esecutarea mai multora cântece natiunali. Dupa redicarea óspetiloru de la mésa s'a arangiatu unu jocu in midiuloculu comunei, unu locu frumoşii umbriţii de nesce arini inaiti; joculu a durata pana càtra apunerea sórelui, candii óspetii s'au depărtata, insoeiti de oftările nòstre de a ne revede la sa«-tîrea acestei baserice in unu numeru inca sì mai mare.

Basiliu Groze, paroehu gr. cat. in Maier»,

Literatura. Inscintiare. Imbuldîrea lucruriloru acurse la tipografî'a die-

cesana a facutu, câ tipărirea prediceioru edande prin subscrisulu se se intardîe cu câteva dîle, incâtu numai cu finea lui maiu s'a potuta incepe, sî acumu se continua neîntrerupta. Rogu dereptu acea pre p. t. prenumeranti, câ se-si mai lungésea pa-ciinti'a pre câteva dîle, era domnii colectanti, cari mi-au tramisu numai numerulti sî nu sî numele prenumerantiloru, se binevoié-sca a-nii tramite sucesive sî numele cu caracterulu, câ se se pota tiparf sî aceste. — Cele-alalte diurnale romane suntu ro­gate a luă notiti;! despre nr&t'a. Ghierl'a, in 28 maiu 1872, Joane Papiu, preata la penitentiarulu transilv.

Limb'a romana sî traductiuni/e ei. Primulu volume din operele complete ale d-lui G. Baronzi.

Remst'a scientifica. Anulu I. si alu II., fiacare cuprinde 24 de cóle in 8-vu cu 24 de stampe, cu figure litografate negre sî colorate; pretiulu 20 de lei noui.

Catechismu ramami sî crestinu. de Scurtescu; pretiulu 30 de bani.

Băile lui Ercule séu scaldele de la Mehadîa, de dr. Ale», ^prrvrcfcr,—pagine 200 sì cinci litografie interesante. Opulu » dedicata — cu pré inalta voia — archiducelui de coróna Ru­dolf n: pretiulu 2 11. v. a.

Una preambiare pre munti séu lumea reala sî lumea ideala, poesie de G. D. Aricescu, 1 vol.; pretiulu 8 lei noui. I«-semnàmu, cà cumparatoriloru de mai multe esemplarle li se acord* unu rabata de 20%.

Legendele sî basmele Romanilwu, gâciture sî proverbie, cu una introducere de d. Bogdanu Petriceicu Hasdeu, adunate dia gur'a poporului, scrise sî edate la lumina de unu culegatoriu ti­pografii. Editarne» a III. forte augmentata; partea I., pretiulu 2 lei noui.

Dreptuhi natural« de Schilling, unu opu eminenta in litera-tar'a germana, se va traduce in romana decàtra societatea de lectura „Petru Maioru" inPest'a, dupa cumu ne comunica »Farn.* Opulu e voluminosu de 700 pagine, insa e fòrte necesariu. — Noi din parte-ne le dorimu sucesu bunu sì pacìintia de a potò esì cu ehi câta mai curundu la lumina.

Disputation, römische, zwischen Protestanten und Katho-. liken über die These: »War Petrus in RomV* Münster; pretiulu 90 de er. — Tragemu atenţiunea lectoriloru nostri asupr'a bro8iurei acestei, pentru cà e scrisa dupa protoeolulu steno­grafici!.

Kirchenhistorische Schriften, von Dr. I. A. Ginzel, Domca-pitular; 2 Bände, Wien 1872; pretiulu 5 fi.

Einige Worte Uber die Beweise des Christenthums, von H. Zeszner, Prag; pretiulu 40 de er.

Oulturgeschichte des XVI. Jahrhunderts, von K, Grün, Leip­zig; pretiulu 3 fl. 60 er.

Seculare Schwankungen des Seespiegels, von Dr. J . H. Sehmick, Münster ; pretiulu 2 fl. 40 er.

Die Lehren des heutigen Socialismul und Comimunisrmu, TO» H. T, Sybel, Bonn; pretiulu 60 de er.

Ochire prin lumea politica. (din I—15 Juniu a. c.)

Cronica interna. Alegerile di'etali in Ungari'a se voru începe in 18 1. e , in Transilvani'a in primele dîle ale lui Juliu. Altmintre campania electorale a sî poftitu deja versare de sânge, ba sî mai multe victime, deórace deâkisîii dispunu de panduri sî de cele-alalte organe guvemeroontali, <-ra stân­gacii de majoritatea departe precunipenitórin ' poporul ni ma­giara. — Ce voru face óre Romanii transilvani? 'Noi spe­râmu, cà asia numit'a conferintia de la S;<hiei va remane o simpla secătura a elicei aetivistiloru, sì cà intr'o conferintia la Alb'a-.Tuli'a, in locu neutrale, conchiamandn ori prm pp. metropoliti, cari in dîlele trecute fure chiamati la Pest'a, ori prin alti corifei ai intielegintiei nòstre, se voru intielege câtu mai curendu asupr'a modului de procedere in acestu respecta vitale. La tòta tompiarea p a r te c i p ă r e a la a l e g e r i se va potò face numai ni numai cu seopu, câ Romanii alesi se romana in patria-si sî de acolo se pretindă cu tăria convoca­rea dietei transilvane sî se protesteze denon sorbatoresce contr'a „uniunei" făcute fora voi'a poporului rom., a 2 / 3 din locuitorii marelui principatu. — Saşii intr'o conferintia cele­brata la Medîasiu inca se deehiarara iu opusetiune fâşia cu guverna u, dara pentru acea, nu te teme, totu voru merge la Pest'a, câ se-si apere cu cunoscut'a „politica sasésca" privi­legiate. — Croaţii natiunali triumfară la nóuele alegeri di'e­tali. Cu tòte presiunile sî terorisarile guvernementaii, natiu-nalii facu mai multu decâtu 2 / 3 a deputaliloru alesi. Eca ce potè efaptui contielegerea, constanti'a sî energi'a!

Boemi'a prin esundàri infricosiate a suferitu in dîlele din urma tórte multu; senatulu imp., care in scurtu va alege membrii delegatiunei sî apoi se va amena, a votatu mini-Bteriului creditu nelimitatu pentru aiutorirea celoru inundaţi. Totu senatulu imp. prin o legiuire a estinsu juriulu, prelanga delictele de presa, cumu erâ pana acumu, sî asupr'a altoru fapte penali. în fine mai amintimu, cà la consultàrile asupr'a „internatiunalei," propuse de Prusi'a politiana, iea parte sî Austro-Ungari'a cu Jtali'a; alte state au refusata a partecipa.

Cronica esterna. Ciironomulu Italiei, Umbertu, cu socia sa Margaret'a fecera in primele dîle ale 1. c. o visita curtei din Berolinu, unde avură o primire pompòsa. Visitei acestei se atribuescu sî scopuri politice de contielegere fagia cu curi'a papale, ba dora sî faţjia cu vecinii Pruso-Germaniei sî ai Ita­liei. Apropos de Prusi'a memorarmi, cà senatulu federale a votatu o lege, dupa care pre iesuiti, fire-aru macaru sî Pru-siani născuţi, politî'a i potè in totu momentulu esilâ din tiéra. Frumosu liberalismu !

In adunarea natiun. din Versali'a togmâ se desbate sî votéza legea înarmării. Principiele lui Thiers, diferite de cele prusianesci despre înarmarea generale, pana acumu triumfară. Vomu reveni la lege odată votata preste totu.

Bandele carliste inca n'au dispăruta de totu din îspani'a. Dara mai mare frica, decâtu ele, insufla acumu regimului co-mandantulu regiu Serrano, care desî pactarea sa cu revoltaţii si-a sciutu-o bine scusâ, acumu insa a disparutu, nu se scie unde.

Ostile lui Juarez, presiedintelui republicei Mexico, se fia mancata o bătaia buna de la revolutiunari.

; Pre urma regenţii Serbiei stau inainte regimului pestanu in prepusu, cà in favórea conatiunaliloru slavi s'aru fi ameste­cata sî amestecandu présub mana in afacerile ungare interne. Diuarile magiare suntu cătrănite. Dara mic'a Serbia procede a se organisâ sì intari politicesce sî militaresce ; in sopteman'a tr. inca tramise vre 20 oficiri, alesu cavalerişti, pentru studie militari la Bérolinu'; àmehintiàrile aruncate sta gat'a a-le prinde in ascutîtulu săbiei, nu cà — Romani'a . . . .

V a r i e t ă ţ i . j Romanii din Marmati'a, aceşti asiâ-numiti .strănepoţi ai j i t i i Dragosiu*, dupa ce ìasara a li-se straformâ preparandi'a in ! preparandia de stătu, acumu suntu pre cale de a face sî din j scòtole .confesionali rom. scòle comunali magiarisatorie. Celu pueinu intr'o «ongregatiiine tractuale din septeman'a tr. se au-

| dira vorbo romanesei câ acele, cà deòrace Romanii marmatiani i nu-Mi in sture a-si «astiene scòtole loru confesiunali, se ìe dee mai bine in mana guvernului. Audîti colo! Dara, se ria bine a

J întrebă, statuii! depre a cui piele ve va, face scòle comunali V Au imi dopre a vòstra, fratiloru marmatiani? Ore care din dóue e aici mai mare, orbf'a séu malitì'a ? Se sperâmu insa, cà atari retaciti suntu pucini sì prin Marmati'a, sì cà intielegìnti'a de acolo cea sanetòsa la minte sì anima i va combate cu agerime

jsî i va aretó marelui publìcu romanescu, câ se scimu cu totii, ; clima <'à „hic niger est, lume tu, Romane, cavato!"

| Adunarea a 20- !e a pedagogiloru germ. sa tienutu estu j ami din 21—23 Maiu in Hamburgu. Adunarea a decursu intre | larma -î tumuitu continuu : domnii pedagogi, in locu de a des­bate asupr'a principieloru sì a metodului de educatiune, se în­treceau intru a ataca care de care religiunea sî preotîmea; fia-seulu ei e celu mai compleţii; inse-si diuariele protestantice din Berolinu se spariara sì se mira de o atare nerodîa pedagogica sî de o superficialitate generale, cumu au veditu invetiatorii adu­nati la Hamburgu.

Statutulu nóu ei universităţi, infientiande in Clusiu, e deja santiunatu ; cursurile universitarie in Octobre se voru sî începe. Ore s'a considerata sî respectata in statata justa dorintia a Ro-maniloru in privinti'a limbei ?

0 nóua inventiune momentósa s'a făcuta mai decurendu in Chicago, in Americ'a, inventiunea adecă, de a folosi la calile ferate deprin orasie, in locu de cai, aeru condensata sî compri­mata, sî prin acestu motoru a pune in misicare vagónele. Inven­tiunea s'a aretata at Ita de practica, incâta primari'a din Chicago sî societatea Tramway an sî adoptatu-o detinitivu, sî parte au sî pusu-o in lucrare.

In Vien'a se infieniiéza o universitate pentru scientiele agronomice, statutulu «'a sî publicata deuna-di in fói1 a oficiale.

Necrologia. In Bueuresci a repaiisatu in 30 1. r. cornitele Caro iu S c. R o s e t ti, Mecenate rom., care intre altele pusese premie pentru traducerea lui Tacita sì Svetoniu, redicà la Avrigu statua mormentale ne meritoriului G. Lazaru, numerósele sale case-din Bueuresci niciodată le inchiri;. la Judani, sci. — In Banatu-Comlosiu se muta din viaria in 2 1. c. talentataci june lu l ianu G r o z e s c u , fostu redactoru la „Pricolicii!" sî „Albin'a". Fia-le tierin'a usióra !

Cu n-rulu urmatoriu inchiaiandu-se semestrulu pri-mu, suntu cu tota respectulu rogati acei p. t. domni prenume­ranti, cari nu se prenumerara deodată sî pre semestrulu alu doile, câ se binevoésca a-si reinnof de tempuriu prenumerarea, pentru câ redactiunea se se pota orienta in privinti'a numerami esemplarieloru sì speditiunea se nu pata nici o scadere. — Esemplane din periodimi tr. alu „Sîonulu rom." avemu inca nu­meróse sì suntemu gat'a a le dà doritoriloru cu pretiu redusu, publicata in n-rulu ò din a. c.

P o s t ' a i - edaet l imei . P. T, domniloru: S. P. in Porearetiu sî 6 . T. in TemisioVa. Prenu j

meratiunea pie anulu intregu amu primitu-o. — T. B. in Iodu. Operatele tramise le vomu folosi; ti-gratulimu la horocit'a idea, despre alu oarei sucesu nici ca ne indoimu. Mai multe pre cale epistolaria. — P. A. H. in Somesteleeu sî ,1 P. C. in Bocsigu, Operatulu pentru acumu s'a intardiatu; mai incolo p6t.e totuşi se-lu fotosimu. — Puritanu. Cele tramise sî deruultu dorite se voru publica. Sum de aeordu eu d. ta in privinti'a sinodului prov.; trebuo iosa se ne bucnr&mu, câ „tandem aliquando" macarn s'a tienutu sî uuele bune macara s'au ineepnt»; cele începute tempuln sî ur­maşii energiosi le voru desvoUa mai departe.

Cu tiparinln lui Eîpeldauer- & Ce>~ Editorii sî redactora respimdiatoriu Dr. 8re()0riu Stlast.