JaponiaJaponia (în japoneză 日本, se citește Nippon sau Nihon, sens literal: „originea soarelui”) este o țară

insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la

est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual „Țara de la originea

soarelui.” Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei,

Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru

picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000).

Cuprins

  [ascunde] 

1   Istorie

2   Geografie

o 2.1   Floră

o 2.2   Faună

o 2.3   Climă

o 2.4   Calamități naturale

3   Demografie

o 3.1   Religie

o 3.2   Educație

o 3.3   Limbă

o 3.4   Aglomerări urbane

o 3.5   Societate

4   Guvern și politică

o 4.1   Parlament

o 4.2   Familia Imperială

o 4.3   Relațiile externe

o 4.4   Organizare administrativ-teritorială

o 4.5   Armată

5   Economie

o 5.1   Agricultură

o 5.2   Industrie

o 5.3   Servicii

o 5.4   Transport și infrastructură

1

o 5.5   Turism

6   Știință și tehnologie

7   Cultură

o 7.1   Arhitectură și arte plastice

o 7.2   Patrimoniu mondial

o 7.3   Gastronomie

o 7.4   Cinematografie și televiziune

o 7.5   Muzică

o 7.6   Sport

o 7.7   Sărbători naționale

8   Vezi și

9   Note

10   Bibliografie

o 10.1   Cărți în limba română

11   Legături externe

o 11.1   Situri oficiale

o 11.2   Media

o 11.3   Alte situri

o 11.4   Reportaje

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Cronologia istoriei Japoniei.

Articol principal: Cronologia împăraților Japoniei.

Articol principal: Cronologia shogunilor.

Articol principal: Cronologia regenților.

Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ

două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic.

Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente

sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia [6] ), a locuit din cele mai vechi

timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și diferite

populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât și a unor rase mongoloide venite

de pe continentul asiatic, din Coreea,China sau Mongolia.

2

În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit[necesită citare] mici unități statale în insula Kyushu și în

regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influența chineză

asupra Japoniei, atât în organizarea statului și a societății, cât și în domeniul artelor și modului de

viață. Specialiștii japonezi[cine?] susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu

preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte și motive artistice -, pe care

japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor.

Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii

imperiale. Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a

economiei, o perioadă de modernizare, depășind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist

dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la

imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială, ci a fost o revoluție de sus[7] Ca urmare,

Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un

simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, așa-

numitul Genrōin. În1902 Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie, fapt care îi va fi de

folos în iminentul Război Ruso-Japonez.

Împăratul Meiji (1868–1912)

Câștigând războaiele cu China (1894-1895, obține insulele Formosa și Penghu) și cu Rusia țaristă

(1904-1905, obține partea de sud a insuleiSahalin) Japonia devine încet cu încet o mare putere care

nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea protectoratului asupraCoreei (1905),

Japonia o anexează în 1910.

În Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de puterile Antantei, ocupând

împreună cu Regatul Unit și Australia coloniile germane din Asia de Est și Oceanul

Pacific(Qingdao, Nauru, Papua Noua Guinee, etc). Economia continuă să se dezvolte în ritm

accelerat, concomitent cu pregătirile pentru război. În 1931 Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937

declanșează războiul pentru cucerirea Chinei. Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit

pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor nucleare la Hiroshima și Nagasaki, a

avut ca deznodământcapitularea necondiționată la 2 septembrie 1945.

3

Energiile concentrate spre refacerea întregii țări și dezvoltarea susținută a economiei au permis

Japoniei să devină o putere economică de o importanță recunoscută, cu o intensă viață culturală.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Japoniei.

Pentru alte sensuri, vedeți Japonia (dezambiguizare).

Muntele Fuji și lacul Kawaguchiko

Muntele Fuji

v • d • m

Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule

importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu(227414

km2), Hokkaido(78411 km2), Kyushu(42600 km2) și Shikoku(17800 km2), plus numeroase insule

mici.

Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa Filipinelor se

scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe

placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică

numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi) precum și numărul mare

de cutremure(circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la

frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte,

cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au

4

avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată

vulcanilor activi.

În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar(peste 80%), de vârstă relativ

recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-cuaternare.

25 de vârfuri depășesc 3000 m, altitudinea maximă este Fuji Yama/Fuji-san 3776 m.

Floră[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Flora Japoniei.

Flora din Hokkaido este caracterizată de păduri de conifere specifice zonei montane(brad, molid și

larice), la altitudini mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini

mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin umbrelâ, brad

hemlock, tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de

bambus.Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se

găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari.

Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă

sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin

păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ

66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri.

Faună[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Fauna Japoniei.

În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale. Singura specie de primată este

macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord. Există 32 de specii de carnivore, printre care: ursul

brun, hermina, nurca, ratonul, vulpea, lupul, morsa și foca. În ape se găsesc crabi și crevete. Mari

grupuri de pești migratori sunt direcționate spre Japonia de către Curentul Japoniei și Curentul Kuril.

Speciile de insecte sunt variate și ăn număr mare. Aici trăiesc peste 250 de specii de păsări și 8

specii de reptile.

Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și chino-manciuriană (ursul japonez, maimuța japoneză,

cocoșul japonez). Diversitatea și unicitatea peisajului arhipelagului japonez a determinat considerarea

a numeroase regiuni drept parcuri naționale.

Climă[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Clima Japoniei.

Japonia este situată la limita nord-estică a zonei climatice aflate sub influența musonului asiatic, care

aduce o cantitate mare de preicipitații pe teritoriul țării. Vremea are o dublă influență: una a sistemului

climatic siberian și a doua. a tipului climatic din zona sudică a Pacificului. Clima este influențată de

prezența Curentului Japoniei(Kuroshio), un curent cald iar nordul este dominat de Curentul

5

Kuril(Oyashio), un curent rece, care acționează în estul insulei Hokkaido și la nord de Honshu. Zona

intersecției celor doi curenți este una propice pescuitului. Curentul Tsushima, un braț al Curentului

Japoniei, transportă apă caldă către nord, până în Marea Japoniei. Umiditatea este destul de ridicată

tot timpul anului, cu precipitații ce variază, în medie, de la 1000 la peste 2500 mm. Temperatura

medie variază de la 17°C, în porțiunile sudice, la 9°C, în extremitatea nordică. Hokkaido se confruntă

cu ierni vitrege și îndelungate, în timp ce restul țării se bucură de vreme mai blândă în regiunile

sudice, care au un climat subtropical. Zona Ryukyu este încălzită de prezența Curentului Japoniei și

are un climat tropical. Shikoku și Kyushu au un climat subtropical. Sezonul taifunurilor începe din mai

până în octombrie și de obicei, în fiecare an, câteva taifunuri, caracterizate de vânturi puternice și ploi

abundente lovesc insulele.

Clima variază mult, de la temperată-rece în nord, cu ierni aspre, la subtropicală în sud.[8]

Calamități naturale[modificare | modificare sursă]

(taifunuri, vulcani, tsunami, cutremure)

La 11 martie 2011 în Pacific, nu departe de orașul Sendai de pe coasta de est a Japoniei, a avut loc

un cutremur de magnitudinea 8,9, cel mai mare cutremur măsurat vreodată în Japonia. Seismul a fost

urmat de un tsunami distrugător. V. Cutremurul din Sendai (2011).

Demografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Populația Japoniei.

Japonia are o populație de aproximativ 127 milioane de locuitori. Principalele grupuri etnice sunt:

japonezi 99%, alți(coreeni, chinezi, brazilieni, filipinezi,etc) 1%. Rata fertilității în Japonia este de 1,4

copii născuți/femeie. Rata natalității este de 9,37% iar rata mortalității este 9,17%. Îmbătrânirea

populației este o problemă pe termen lung. În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume.

Conform statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul capitalei nipone se află

pe primul loc în lume ca număr de locuitori, începând din anii 1950, și se preconizează că va ocupa

acest loc și în deceniile următoare. În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de

milioane de locuitori, depășind zonele Ciudad de México și New York, amândouă cu aproximativ 19

milioane de locuitori.[9]

În prezent (mai 2010) în Japonia există circa 1,7 milioane de imigranți[10].

Religie[modificare | modificare sursă]

6

Templul budist Toshodaiji, parte a unui loc din patrimoniul cultural mondial UNESCO, în Nara.

Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul. Totuși, majoritatea japonezilor nu sunt

adepții unei singure religii, ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-

un proces numit sincretism. Învățăturile budiste și șintoiste sunt adânc încorporate în viața zilnică din

Japonia, deși japonezii pot să nu își dea seama de acest lucru.[judecată de valoare] În general, este dificil

pentru cei necunoscători să separe religia „adevărată” japoneză de superstițiile și ritualurile de zi cu

zi, iar majoritatea japonezilor nu își pun problema să le separe.

Alte studii au sugerat faptul că doar 30% din populație se identifica ca aparținând unei religii.[11] Potrivit unui studiu din 2000 condus de ziarul Yomiuri Shimbun, 76,6% din japonezi chestionați au

declarat că nu cred într-o anumită religie.[12] Un studiu de Yomiuri Shimbun, din 2005 a arătat că 72%

din japonezi nu au nicio afiliere religioasă, 25% cred în religie și doar 20% au spus că practică o

religie.[13] Potrivit lui Steve Heine (2011), mai puțin de 15% dintre japonezi cred în Dumnezeu.[14]

Într-un studiu, studenții din Universității Tokio (considerată cea mai bună universitate din Japonia,

clasificată drept cea mai prestigioasă dinAsia [15] [16] ), au fost rugați să-și numească religiile.

Răspunsurile au fost, după cum urmează: budiști, 50; creștini, 60; atei 1500, agnostici, 3000. Cu alte

cuvinte, 4500 tinerii, au renunțat la credințele religioase naționale devenind atei sau agnostici.[17]

Educație[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Educația în Japonia.

Sistemul educației obligatorii a fost introdus în Japonia în anul 1872, ca rezultat al restaurării Meiji.

Din 1947, educația obligatorie constă în școala primară și gimnaziul, care durează 9 ani, (de la vârsta

de 6 la 15 ani). Aproape toți copiii își continuă educația la un liceu, care durează trei ani, iar 96% din

absolvenții de liceu merg mai departe launiversitate, post liceale, școli de meserii sau alte instituții de

învățământ superior.

Limbă[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Limba japoneză.

Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante și reflectă structura ierahică a societății

japoneze, cu forme verbale și cuvinte specializate în vocabule care indică statutul social al

7

vorbitorului sau ascultătorului. Lingviștii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o rudă

a limbii coreene sau o limbă izolată.

Japoneza încorporează multe elemente străine. Sistemul japonez de scriere folosește caracterele

chinezești kanji și două seturi de silabare, pornind de la forme simplificate ale unor caractere

chinezești. Deși unele cuvinte sunt native, altele au fost împrumutate sau derivate din chineză. În

perioada modernă, limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene, din

limba engleză, în special .

Aglomerări urbane[modificare | modificare sursă]

Societate[modificare | modificare sursă]

În prezent (2007), în Japonia sunt 75 de închisori .

Guvern și politică[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Politica Japoniei.

În studiile academice, Japonia este, în general, considerată o monarhie constituțională, bazată în

mare parte pe sistemul britanic și având puternice influențe ale unor țări din Europa

continentală legea civilă, cum ar fi Germania și Franța. De exemplu, guvernul japonez a stabilit Codul

Civil, Minpo, făcând referință la Codul Civil francez din 1896. Împreună cu modificările din al 2-lea

Razboi Mondial, codul rămâne valabil chiar și în ziua de azi în Japonia. [1]

Parlament[modificare | modificare sursă]

Parlamentul în şedinţă comună.

Constituția Japoniei specifică faptul că "cel mai înalt organism de putere în stat"

este parlamentul bicameral, Dieta Japoniei. Dieta constă din Camera Reprezentanților (Camera

inferioară sau Shūgi-in) cu 480 de locuri, aleasă prin vot popular, la fiecare patru ani sau la dizolvare,

și o Cameră a Consilierilor (Camera superioară sau Sangi-in) de 242 de locuri, ai cărei membri aleși

popular au mandate de șase ani. Există vot universal pentru adulți (peste 20 de ani), cu vot

secret pentru toate oficiile elective.

Cabinetul este compus dintr-un Prim Ministru și miniștri de stat, și răspunde direct Dietei. Primul

Ministru trebuie să fie membru al Dietei și este desemnat de colegii săi. Primul Ministru are puterea

8

de a numi sau demite miniștri, majoritatea acestora fiind, obligatoriu, membri ai Dietei, toți membrii

cabinetului trebuind să fie civili. Partidul Liberal Democrat (PLD) a fost la putere între 1955- 2009, cu

excepția unuiguvern de coaliție, format de partidele de opoziție în 1993; Din septembrie 2009 Partidul

Democrat din Japonia, de orientare liberal-socialăeste la guvern, în coaliție cu „Partidul Social-

Democrat” și cu „Noul Partid al Poporului”.

Familia Imperială[modificare | modificare sursă]

Palatul Imperial din Tokyo este principala reședință a împăratului

Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei. Constituția Japoniei definește

împăratul ca "simbol al statului și al unității poporului". El execută datorii ceremoniale și nu are putere

reală, nici măcar în situații de urgență. Suveranitatea este pusă în mâinilepoporului japonez prin

constituție. Deși statutul său oficial este disputat, la ocazii diplomatice, împăratul tinde să se

comporte (doar dacă are susținere publică) ca și cum ar fi șef de stat. În 2006, Japonia este singura

țară din lume condusă de un împărat. Floarea familiei imperiale japoneze este crizantema. Între anii

794-1868, Kyoto a fost capitala imperială a Japoniei. În mod oficial, împăratul Hirohito și-a renegat

genealogia divină în 1946, la sfârșitul războiului dar în multe rituri el, împăratul îndeplinește încă o

funcție sacerdotală. Actualul împărat este Akihito.

Relațiile externe[modificare | modificare sursă]

Japonia este stat membru ONU și un membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU. De

asemenea, și-a câștigat și statutul de membru permanent al "G8 Nations" (Grupul celor Opt Națiuni).

Organizare administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Prefecturile Japoniei.

Japonia este o țară insulară, fiind alcătuită din aproximativ 3000 de insule, dintre care cele mai mari

(de la nord la sud) sunt: Hokkaido, Honshu, Shikoku și Kyushu. Japonia are un relief muntos,

aproximativ 80% din suprafață este ocupată de munți cu vârfuri înalte, uneori depășind 3000 metri,

fiind înconjurați de văi adânci, care formau în trecut bariere împotriva cotropitorilor.

9

Harta Japoniei, cu prefecturile numerotate conformISO 3166-2:JP.

Administrativ, Japonia se împarte în următoarele 47 de prefecturi, care împreună formează așa

numitul sistem todofuken (都道府県 todōfuken?):

1. Hokkaido

2. Aomori

3. Iwate

4. Miyagi

5. Akita

6. Yamagata

7. Fukushima

8. Ibaraki

9. Tochigi

10. Gunma

11. Saitama

12. Chiba

13. Tokio

14. Kanagawa

15. Niigata

16. Toyama

17. Ishikawa

18. Fukui

19. Yamanashi

20. Nagano

21. Gifu

22. Shizuoka

23. Aichi

24. Mie

25. Shiga

26. Kyoto

27. Osaka

28. Hyogo

29. Nara

30. Wakayama

31. Tottori

32. Shimane

33. Okayama

34. Hiroshima

35. Yamaguchi

36. Tokushima

37. Kagawa

38. Ehime

39. Kochi

40. Fukuoka

41. Saga

42. Nagasaki

43. Kumamoto

44. Oita

45. Miyazaki

46. Kagoshima

47. Okinawa

10

Prefecturile sunt, mai departe, împărțite în municipii (市 shi?), orașe (町 machi?) și sate (村 mura?).

Unele prefecturi, cum ar fi Hokkaido, sunt divizate în subprefecturi (支庁 shichō?). Municipiile mai mari

sunt împărțite în sectoare (区 ku?), și tot în sectoare (23 la număr) este divizată porțiunea de este a

zonei metropolitane Tokyo. În zonele rurale mai există o diviziune administrativă, gun (郡 gun?).

Armată[modificare | modificare sursă]

Economie[modificare | modificare sursă]

Aeroportul Internaţional Kansai, construit pe o insulă artificială

Articol principal: Economia Japoniei.

Cooperarea dintre guvern și industrie, o etică profesională solidă, înalta tehnologie și un segment de

apărare redus(1% din PIB) au ajutat Japonia să avanseze cu mare rapiditate la rangul de a doua țară

din lume sub aspect tehnologic(după SUA) și a treia la nivelul parității de cumpărare(după SUA și

China). O caracterisitică notabilă a economiei este modul în care producătorii, furnizorii și distribuitorii

lucrează împreună, în grupuri numite "keiretsu". O a doua caracteristică importantă este garantarea

angajării pe viață pentru o mare parte din populația activă de la orașe. În prezent, aceste

caracterisitici sunt în declin. Japonia este puternic dependentă de importul de materiale de construcții

și carburanți. Micul sector agricol este masiv subvenționat și protejat, cu producții agricole printre cele

mai mari din lume(valoare la hectar). De obicei cu rezerve suficiente de orez. Japonia trebuie să-și

importe 60% din alimente, sub aspect caloric. Japonia menține una dintre cele mai mari flote de

pescuit oceanic, realizând 15% din pescuitul de pe glob. Timp de trei decenii, Japonia a avut o

creștere economică rapidă: 10% în anii 1960, 5% în anii 1970 și 4% în anii 1980. Datoria publică este

de 17% din PIB.

Sectoare economice: -agricultură: 1.6%; -industrie: 25.3%; -servicii: 73.1%

Sectoare agricole și zootehnice: orez, sfeclă de zahăr, legume, fructe, carne de porc și pasăre,

lactate, ouă, pește

Industrie: motoare, construcții de mașini, echipamente electronice, oțel și neferoase, nave. chimicale,

textile, procesare alimentară.

11

Produse exportate: echipament de transport, motoare de vehicule, nave, chimicale, textile, procesare

alimentară, echipamente electronice.

Agricultură[modificare | modificare sursă]

Agricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare. Japonia trebuie să-și importe

60% din alimente, sub aspect caloric. Agricultura japoneză dispune de puține terenuri arabile, care

însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor. Principala cultură este

orezul, care se cultivă în micile cimpii litorale, irigate, precum și pe pantele munților. Datorită selecției,

chimizării și muncii insistente a țăranului japonez, se obțin recolte bogate de orez la hectar. Dintre

celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grîul,

cartoful, sfecla de zahăr, soia și diverse legume. Este foarte răspîndit dudul, ale cărui frunze sunt

folosite la creșterea viermilor de mătase. Japonia de rînd cu China, este principalul producător de

mătase naturală.

În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a suprafețelor plantate cu pomi fructiferi,

caracteristici pentru zona temperată, și citruși.

În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine și porcine. O îndeletnicire a japonezilor este

pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr

impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producția mondială de

pește după China și Peru.

Agricultura: cultura plantelor: orez, trestie, ceai, legume, pomi fructiferi

Sericicultura: creșterea viermilor de mătase

Industrie[modificare | modificare sursă]

Un automobil Toyota.

Industria construcții de mașini: autoturisme, nave maritime

Industria siderurgică

12

Industrie chimică: ciment, textilă

Pescuitul

Transporturile: foarte dezvoltate, rutiere, legatura dintre cele 4 insule se realizează prin tunele

submarine (cel mai mare tunel are 54 km lungime), cele mai dezvoltate companii aeriene din

Asia.

Japonia are o industrie complexă și cu un înalt nivel tehnologic(deține 60% din roboții industriali din

lume), ce antrenează peste o pătrime din populația activă și contribuie doar cu ceva mai puțin la PIB.

Ocupa locuri fruntașe pe Glob în metalurgia neferoasă(fontă, oțel) și neferoasă(mai ales aluminiu și

plumb), electronică, constr. navale(circa o treime din tonajul lăsat la apă), autovehicule(cel mai mare

producător de autoturisme, fiind depășită doar de SUA), prelucrarea lemnului, petrochimie, celuloză

și hârtie, textile, etc. Marile concentrări industriale sunt Keihin, Hanshin, Chukyo, Kitakyushu, dar ind.

este bine reprezentată în mai toate centrele urbane. Cele mai importante companii

sunt: Sony, Toshiba, Fujitsu, Nikon, Panasonic și Canon la producția de

electronice; Toyota, Honda, Nissan și Mitsubishi la producția de automobile; Hitachi în industria IT.

Servicii[modificare | modificare sursă]

Transport și infrastructură[modificare | modificare sursă]

Turism[modificare | modificare sursă]

Știință și tehnologie[modificare | modificare sursă]

Cultură[modificare | modificare sursă]

O dansatoare tradiţională japoneză

13

Articol principal: Cultura japoneză.

Cultura japoneză a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei originară, cultura Jomon la

un hibrid contemporan, care combină influențe din țări din Asia, Europa și America.

Inițial, China și Coreea au avut o influență puternică asupra dezvoltării culturii Yayoi începând cu anul

300 Î.H. și culminând cu introducerea culturilor de orez, ceremonialului funerar, a olăritului, picturii,

scrisului, poeziei, etichetei de curte, a limbii chineze scrise și a budismului Mahayana până în secolul

VII A.D.

În lunga ei eră medievală, Japonia și-a dezvoltat o cultură unică, printr-o diversificare treptată a

tuturor artelor (ikebana, origami, ukiyo-e),meșteșuguri (păpuși, articole lăcuite, oale), dans tradițional,

teatrul (kabuki, Noh, bunraku, rakugo), tradiții diverse (onsen, sentō,ceremonia

ceaiului, arhitectură, grădini, săbii), și bucătărie.

vezi și articolul Festivaluri tradiționale japoneze vezi și articolul Literatura japoneză

Arhitectură și arte plastice[modificare | modificare sursă]

Patrimoniu mondial[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Lista de locuri din Partimoniul Mondial din Japonia.

Între 1993-2013 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 17 obiective culturale sau

naturale din Japonia.

Gastronomie[modificare | modificare sursă]

14