of 170 /170
JEAN DELUMEAU La Civilisation de la Renaissance Jean Delumeau civilizaţia renaşterii Volumul l PREFAŢĂ Celor două volume pe care Jacques Le Goff si Pierre Chaunu le-au publicat în această colecţie si care sînt consacrate Evului Mediu si Europei clasice, vine să li se adauge astăzi prezenta Civilizaţie a Renaşterii, pe care o datorăm lui Jean Delumeau. Planul adoptat de autor pentru a aborda această vastă mişcare de civilizaţie cuprinsă în termenul de Renaştere este de o precizie si de o claritate cu totul clasice. Istorie, realitate a vieţii cotidiene, mentalitate si aspiraţii noi, cadrul acesta tripartit i-a permis să ordoneze armonios mulţimea cunoştinţelor si reflecţiilor ieşite dintr-o experienţă de erudit. Ceea ce frapează în expozeul său este fără îndoială prudenţa scrupuloasă care transpare din cuprinsul tuturor capitolelor, al tuturor paginilor. Formularea unor judecăţi generale asupra unor situaţii foarte complexe care, pentru unul sau altul dintre aspecte, nu ne sînt cunoscute decît într-un mod imperfect, i se pare autorului riscantă, adeseori temerară, fiind încercat de nevoia modulării în apreciere atît cît să nu depăşească hotarele impuse de starea actuală a informaţiilor noastre si de complexitatea faptelor, încă dintru început, însuşi termenul de Renaştere pe care îl datorăm umanismului italian i se pare insuficient, aproape inexact. Renaşterea presupune cel puţin o toropeală si un somn în prealabil. Or, este o amăgire să cauţi o ruptură netă în urzeala continuă a vremurilor. Valoarea extensivă a termenului se va limita deci la ideea justă si precisă a promovării Occidentului si a avansului pe care acesta îl ia cu repeziciune asupra civilizaţiilor paralele. / se va datora lui J. Delumeau faptul de a fi subliniat, aşa cum trebuie, legăturile cu trecutul, fără a lipsi de apreciere valoarea înnoirii, într- astfel se evaluează mai bine importanţa progresului material şi tehnic pe care îl cunoaşte secolul al XVI-lea european şi se apreciază cu mai multă dreptate elanul surprinzător al navigaţiei, înmulţirea marilor descoperiri planetare care lărgesc aproape cu brutalitate orizontul limitat al contemporanilor, apariţia tiparului care vine să răspundă unei chemări adînci a curiozităţii oamenilor, în fine, progresele civilizaţiei orăşeneşti, cu elanul tehnicilor hărăzite unui viitor mare, precum acela al băncii. Mai mult, perfecţionarea armamentului sileşte tactica şi strategia să se schimbe neîncetat, iar progresele rapide în folosirea tunului impun inventarea unor formule noi şi eficace de incinte şi fortificaţii. Poate că la sfirşitul studiului, tocmai această noţiune de modernism se reliefează cu cea mai mare putere şi cu limpezimea cea mai vie. Legată prin multe fire de secolele precedente, Renaşterea prezintă totuşi, în înfăţişarea oamenilor şi a realizărilor lor, trăsături şi aspecte care prevestesc în mod uimitor caracteristicile vremurilor noastre. Fără îndoială nu avem de căutat aiurea izvorul mişcărilor şi aspiraţiilor profunde pe care le nutrim. 1

Jean Delumeau CivilizaTia Renasterii Vol 1

  • Author
    fofiu

  • View
    133

  • Download
    21

Embed Size (px)

DESCRIPTION

History

Text of Jean Delumeau CivilizaTia Renasterii Vol 1

JEAN DELUMEAU

JEAN DELUMEAULa Civilisation de la RenaissanceJean Delumeaucivilizaia renateriiVolumul lPREFACelor dou volume pe care Jacques Le Goff si Pierre Chaunu le-au publicat n aceast colecie si care snt consacrate Evului Mediu si Europei clasice, vine s li se adauge astzi prezenta Civilizaie a Renaterii, pe care o datorm lui Jean Delumeau.Planul adoptat de autor pentru a aborda aceast vast micare de civilizaie cuprins n termenul de Renatere este de o precizie si de o claritate cu totul clasice. Istorie, realitate a vieii cotidiene, mentalitate si aspiraii noi, cadrul acesta tripartit i-a permis s ordoneze armonios mulimea cunotinelor si refleciilor ieite dintr-o experien de erudit. Ceea ce frapeaz n expozeul su este fr ndoial prudena scrupuloas care transpare din cuprinsul tuturor capitolelor, al tuturor paginilor. Formularea unor judeci generale asupra unor situaii foarte complexe care, pentru unul sau altul dintre aspecte, nu ne snt cunoscute dect ntr-un mod imperfect, i se pare autorului riscant, adeseori temerar, fiind ncercat de nevoia modulrii n apreciere att ct s nu depeasc hotarele impuse de starea actual a informaiilor noastre si de complexitatea faptelor, nc dintru nceput, nsui termenul de Renatere pe care l datorm umanismului italian i se pare insuficient, aproape inexact. Renaterea presupune cel puin o toropeal si un somn n prealabil. Or, este o amgire s caui o ruptur net n urzeala continu a vremurilor. Valoarea extensiv a termenului se va limita deci la ideea just si precis a promovrii Occidentului si a avansului pe care acesta l ia cu repeziciune asupra civilizaiilor paralele./ se va datora lui J. Delumeau faptul de a fi subliniat, aa cum trebuie, legturile cu trecutul, fr a lipsi de apreciere valoarea nnoirii, ntr-astfel se evalueaz mai bine importana progresului material i tehnic pe care l cunoate secolul al XVI-lea european i se apreciaz cu mai mult dreptate elanul surprinztor al navigaiei, nmulirea marilor descoperiri planetare care lrgesc aproape cu brutalitate orizontul limitat al contemporanilor, apariia tiparului care vine s rspund unei chemri adnci a curiozitii oamenilor, n fine, progresele civilizaiei oreneti, cu elanul tehnicilor hrzite unui viitor mare, precum acela al bncii. Mai mult, perfecionarea armamentului silete tactica i strategia s se schimbe nencetat, iar progresele rapide n folosirea tunului impun inventarea unor formule noi i eficace de incinte i fortificaii.Poate c la sfiritul studiului, tocmai aceast noiune de modernism se reliefeaz cu cea mai mare putere i cu limpezimea cea mai vie. Legat prin multe fire de secolele precedente, Renaterea prezint totui, n nfiarea oamenilor i a realizrilor lor, trsturi i aspecte care prevestesc n mod uimitor caracteristicile vremurilor noastre. Fr ndoial nu avem de cutat aiurea izvorul micrilor i aspiraiilor profunde pe care le nutrim. Promovare a individului, a persoanei, reabilitare a femeii, reforma educaional care se vrea o veritabil formare a omului iar nu o greutate n plus a spiritului strivit de povara t unotinelor, revalorizare a trupului i a educaiei fizice, reflecie personal i liber asupra omului, naturii i religiei sale, n sfirit, elan n entuziasmul pentru izbnda literar i tehnic, gust ptima pentru glorie care face s renvie cele mai frumoase dispoziii ale Greciei i Romei, tot acest fapt care ine pe de-a-ntregul de veacul al XVI-lea european nu se vdete oare a fi n acelai timp i al nostru?RAYMOND BLOCHINTRODUCEREPromovarea occidentuluiDac s-ar Mtur din crile de istorie cei doi termeni solidari - i solidar inexaci - de Ev Mediu" i de Renatere", nelegerea perioadei care se ntinde de la Filip cel Frumos pn la Henric al IV-lea ne-ar fi uurat. Dintr-un singur condei s-ar lsa deoparte un lot ntreg de prejudeci. Mai cu seam ne-am descotorosi de ideea c o tietur brutal a desprit un veac al ntunericului de o epoc a luminii.Creat de umanitii italieni, reluat de Vasari, noiunea unei resurecii a literelor i artelor graie Antichitii regsite a fost desigur rodnic, precum rodnice snt toate manifestele pe care tinere generaii cuceritoare le lanseaz de-a lungul secolelor. Ea semnific tineree, dinamism, dorina de rennoire. Posed necesara injustiie a declaraiilor adolescentine abrupte, care rup ori au impresia c rup cu gusturile i categoriile mentale ale nainte-mergtorilor. Numai c termenul de Renatere", chiar n accepiunea strmt a umanitilor care l aplicau n esen literaturii i artelor plastice, ne apare azi ca fiind nendestultor. Acesta are aerul c respinge ca barbare creaiile robuste i n acelai timp misterioase ale artei romane, ca i cele mai zvelte ale epocii gotice. El nu ine seama nici de Dante, nici de Villon, nici de pictura flamand a secolului al XV-lea. Mai cu seam extins, ncepnd cu istoriografia romantic, pn la dimensiunile unei civilizaii, a devenit inadecvat. Oare Burckhardt, care neglija economia, nu a spus, acum un secol deja, c, n esen, Renaterea nu fusese o renviere a Antichitii? Or, dac li se d proble-melor economice i tehnicii locul care le revine, judecata lui Burckhardt ctig nc n adevr. Cci ntoarcerea la Antichitate nu a fost ctui de puin implicat n invenia tiparului i a ceasului mecanic, n perfecionarea artileriei, n punerea la punct a contabilitii n dubl partid sau a poliei i n organizarea expunerii lor bancare. Cuvintele au, cu toate acestea, viaa grea. Ele ni se impun, n pofida noastr. Cu ce s fie nlocuit cuvntul Renatere"? Cu ce alt vocabul s se marcheze aceast mare evoluie care i-a condus pe strmoii notri ctre mai mult tiin, mai multe cunotine, mai mult dominare asupra naturii, mai mult iubire de frumos? Din lips de ceva mai bun, am pstrat pe tot parcursul acestei cri termenul consacrat de uz. Dar s rmn neles c termenul de Renatere" nu-i mai poate pstra sensul originar. In cadrul unei istorii totale, el semnific i nu poate semnifica dect promovarea Occidentului pe vremea cnd civilizaia Europei a lsat n urm n mod decisiv civilizaiile paralele. Pe vremea primelor cruciade, tehnica i cultura arabilor i chinezilor egalau i chiar le depeau pe cele ale occidentalilor, n 1600, lucrurile nu mai stteau aa. elul meu a fost deci s studiez temeiul i modalitatea ascensiunii Occidentului pn n clipa cnd i-a elaborat o civilizaie superioar de asemenea manier nct, apoi, pe nesimite, s-a impus unei lumi ntregi.Ci istorici, attea spaii deosebite acordate Renaterii, ntr-o optic pe care o mprteam, problemele de periodizare - unul dintre comarurile istoriografiei cnd se apleac asupra perioadei intermediare care a desprit epoca feudal de cea a lui Descartes - i pierdeau din acuitate. Am optat pentru o istorie lung, fr s caut stabilirea unor tieturi artificiale. Tot ce era element de progres a fost chemat s figureze ntr-un vast peisaj extins de la sfritul secolului al XlII-lea pn n zorii celui de-al XVII-lea, din Bretania pn la Moscovia. n schimb, fiindc orice construcie istoric are nevoie de eliminri i tceri, am lsat cel mai adesea la o parte factorii de stagnare care nu au izbutit s ngreuneze o civilizaie bogat totui n inovaii. Cadrul general ast-10fel delimitat, era evident c Renaterea propus aici nu va fi nici artistic n mod special nici mai ales italieneasc. Accentul a fost pus pe dinamismul Europei n ntregimea ei. tiina pictural a frailor Van Eyck i miniaturile regelui Rene, inventarea furnalului i realizarea caravelei, anticiprile profetice ale lui Nicolas de Cues i irenismul erasmian mi-au prut a nsemna promovarea Occidentului n aceeai msur ca i studiile de perspectiv ale lui Piero della Francesca i ale lui Leonardo. Totui rmne adevrat c Italia, prin umanitii si, prin artitii si, prin oamenii de afaceri, prin inginerii i matematicienii si, a fost ara de avangard i principalul responsabil al marii dezvoltri europene. , Istoricul rmne mirat n faa dinamismului manifestat de Occident vreme de o mie de ani. De-a lungul perioadei studiate de noi, aerul greoi al structurilor i tehnicilor rurale, conservatorismul corporaiilor, scleroza tradiiilor scolastice nu au izbutit s echilibreze forele evoluiei a cror putere s-a manifestat cu o energie nou. Pentru ce aceast energie? Motenirea civilizaiei greco-romane, aportul fertilizator al cretinismului, un climat temperat, ogoare fertile, iat tot atia factori, nendoios alturi de muli alii, care au favorizat mulimea concentrat n vestul continentului euro-asiatic. Cu toate acestea, ncercrile nu i-au lipsit: unele naturale precum Ciuma Neagr, altele provocate de jocul competiiilor politice, economice sau religioase. O conjuncie de nenorociri s-a abtut asupra Europei ntre 1320 i 1450: foamete, epidemii, rzboaie, brutala ridicare a mortalitii, rarefierea produciei de metale preioase, naintarea turcilor; provocri care au fost nlturate cu curaj i di pricepere. Istoria Renaterii este istoria acestei provocri i a acestei riposte. Punerea n discuie a gndirii clericale din Evul Mediu, demarajul demografic, progresele tehnice, aventura maritim, o nou estetic, un cretinism regndit i ntinerit: acestea au fost elementele principale ale rspunsului occidentului la dificultile de tot felul care se acumulaser n drumul su. Provocare - ripost": recunoatem aici terminologia lui A.Toynbee i gsesc c ea red ntr-un mod admirabil fenomenul Renaterii. Nu voi urma ns urmele marelui istoric englez. Vzute de sus, istoria umanitii n general i, n special, aceea a umanitii11occidentale apar mai puin ca o succesiune de creteri i dezagregri ct mai curnd aidoma unui mers nainte, ntretiat fr ndoial de opriri i de ntoarceri, dar care nu au fost dect provizorii. Desigur, poriuni ale umanitii au euat pe plan local, dar, luat' global, umanitatea nu a ncetat s progreseze de la secol la secol, inclusiv n rstimpul perioadelor conjunctural defavorabile. Pentru c, fr s neglijez studiul conjuncturii n epoca Renaterii, am insistat cu precdere pe modificrile structurilor materiale i mentale care i-au permis civilizaiei europene s nainteze, ntre secolele al XlII-lea i al XVII-lea, pe drumul destinului su extraordinar.A identifica'o cale nu nseamn a o gsi permanent nflorit, nici faptul c nu a existat i o alt cale posibil. Fiindc istoricul trebuie s neleag mai degrab dect s judece, nu am cutat s tiu dac perioada Renaterii trebuia preferat epocii catedralelor", dac trebuia privilegiat n raport cu marele secol". La ce bun aceast neobinuit i totui frecvent mprire de lauri? Aadar, nu am nfiat o Renatere numai cu reuite i cu frumusei. Cea mai elementar datorie de luciditate oblig, din contr, la declaraia c secglele al XV-lea i al XVI-lea au fost martorele, ntr-un anumit fel, ale creterii obscurantismului - acela al alchimitilor, astrologilor, vrjitoarelor i vntorilor de vrjitoare. Acestea au continuat s aib n vedere o tipologie uman - condottierii de exemplu - i nite sentimente precum dorina de rzbunare, mult vreme considerate a fi sentimente proprii Renaterii, ct vreme ele erau o motenire a perioadei anterioare. Timp al dumniei, cu nspimnttoare lupte, cu afaceri smintite, epoca lui Barb Albastr i a lui Torquemada, a masacrelor din America i a autodafeurilor, frapeaz i pe istoricul secolului al XX-lea prin duritatea sa social. Aceast epoc nu numai c a inaugurat deportarea negrilor n Lumea Nou, dar a adncit i mai mult, chiar n Europa, prpastia dintre cei privilegiai i cei nevoiai. Bogaii au devenit mai bogai, iar sracii, mai sraci. Nu s-a insistat oare prea mult pe ascensiunea12burgheziei pe vremea lui Jacques Coeur, a familiei Medici i ale Fugger-ilor? Realitatea este mai complex, ntruct noii mbogii s-au grbit s treac n rndurile nobilimii schimbate la fa i pline de ardoare. Aceasta din urm era din ce n ce mai docil fa de Principe. Amnuntul nu i scdea condiia de clas posedant. i, convertindu-se la cultur - fenomen cruia nu i s-a subliniat ndeajuns importana -, a ajuns s impun civilizaiei occidentale o estetic i gusturi aristocratice nsoite, n compensaie, de desconsiderarea muncii manuale.Arareori, pe vreo poriune a istoriei, au mai mers mn-n mn cel mai bun cu cel mai ru ca pe vremea lui Savonarola, a familiei Borgia, a sfntului Ignatie i a lui Aretino. In fapt, Renaterea se arat a fi un ocean de contradicii, un concert scrnind pe alocuri de aspiraii divergente, o coabitare anevoioas a voinei de putere i a unei tiine care bjbie nc, a dorinei de frumos, a unui apetit bolnav al oribilului, un amestec de simplitate i complicaie, de puritate i de senzualitate, de mil i ur. Eu mi-am refuzat, deci, s mutilez Renaterea i s nu i observ, asemenea lui H. Haydn, dect un spirit antitiinific sau, n sens opus, asemenea lui E. Battisti, dect o progresie nspre raional. A fost i una i alta. In aceasta rezid caracterul su deconcertant, complexitatea i inepuizabila sa bogie. Astfel, acordnd numrului, pe urmele pitagoreicilor, un caracter aproape mitic i religios, a fost condus totui pe aceast cale indirect ctre cantitativ i noiunea tiinific profitabil precum c matematicile constituie estura universului.Renaterii i-au plcut cile ocolite. De aceea, ntoarcerea la Antichitate amgete nc spirite alese care pretind c judec epoca lui Leonardo n funcie de acest demers i i reproeaz de a fi zbovit ntr-un trecut ngropat demult. La drept vorbind, aparentul urcu ctre izvoarele frumuseii, cunoaterii i religiei nu a fost dect un mijloc de a progresa. Au fost jefuite" n voie templele Atenei i ale Romei" pentru a le mpodobi pe cele din Frana, Spania sau Anglia, ncepnd din se-13colul al XVI-lea, s-a vzut n Michelangelo cel mai mare artist al tuturor timpurilor. Aristotel a fost demolat cu ajutorul lui Platon i al lui Arhimede. Graie erorilor de calcul ale lui Ptolemeu, Columb a descoperit Antilele. Luther i Calvin, creznd c restaureaz Biserica primitiv, au dat o nou nfiare cretinismului. Renaterea, care s-a complcut n embleme" i criptograme, i-a disimulat profunda originalitate i dorina de nnoire n spatele acestei hieroglife nc neltoare: falsa imagine a unei ntoarceri ctre trecut.De-a lungul contradiciilor i pe crri ntortocheate, i tot visnd paradise mitologice sau utopii imposibile, Renaterea a realizat un extraodinar salt nainte. Niciodat vreo civilizaie nu acordase atta loc picturii i muzicii, nici nu lansase ctre cer cupole att de nalte, nici nu ridicase la nivelul marii literaturi attea limbi naionale ivite ntr-un spaiu att de restrns. Niciodat n trecutul umanitii nu fuseser puse la punct attea invenii ntr-un att de scurt interval de timp. Cci Renaterea a fost mai nti progres tehnic; ea i-a dat occidentalului mai mult autoritate asupra unei lumi mai bine cunoscute. L-a nvat s traverseze oceanele, s fabrice fonta din fier, s se foloseasc de arme de foc, s indice ora prin mijlocirea unui motor, s tipreasc, s utilizeze cotidian scrisoarea de schimb i asigurarea maritim.In acelai timp - progres spiritual paralel progresului material -, ea a determinat eliberarea individului, scondu-1 din anonimatul medieval i ncepnd s-1 dezlege de restricii colective. Burckhardt notase ntr-un mod genial aceast caracteristic a epocii pe care o studia. Toi succesorii si nu pot dect s l urmeze pe acest drum, subliniind ns ct de dureroas a fost aceast natere a omului modern. Ea s-a ntovrit cu un sentiment de singurtate i micime. Contemporanii lui Luther i ai lui De Bellay s-au descoperit a fi pctoi i nestatornici, ameninai de diavol i de stele. A existat o melancolie a Renaterii. i poate pe bun dreptate, dac nu se consider partea rea a formulei i se definete doctrina justificrii prin credin ca un romantism al consolrii", ns descoperire a omului este prea puin spus. Istoriografia recent a demonstrat c Renaterea a nsemnat i descoperirea copilului, a14familiei n sensul limitat al termenului, a csniciei i a soiei. Civilizaia occidental a devenit atunci mai puin antifeminist, mai puin ostil dragostei casnice, mai sensibil fa de fragilitatea i delicateea infantil.Cretinismul s-a aflat atunci confruntat cu o nou i complex mentalitate constituit din frica de osnd, din nevoia de pietate personal, din aspiraia spre o cultur mai laic i din dorina de a cuprinde n religie viaa i frumuseea. Cu siguran c anarhismul religios al secolelor al XlV-lea i al XV-lea a sfrit cu o ruptur dar i cu un cretinism ntinerit, mai bine structurat, mai deschis realitilor cotidiene, mai locuibil pentru laici, mai permeabil frumuseii trupului i a lumii. Cu siguran c Renaterea a fost senzual; ea a optat, uneori, n special la Padova, pentru o filozofie materialist. Dar pgnismul ei, mai mult aparent dect real, a pclit spirite care cutau anecdota i scandalul. Uimit de frumuseea corpului, ea a reuit s i redea locul legitim n art i n via. Dar aspiraia sa nu mergea pn la a se desprinde de cretinism. Majoritatea pictorilor au reprezentat cu egal convingere scene biblice i goliciuni mitologice. Procednd astfel, nu aveau sentimentul de a fi n contradicie cu ei nii. Mesajul lui Lorenzo Valla a fost neles: cretinism nu a mai nseninat obligatoriu ascetism. Laicizarea i umanizarea religiei nu au constituit, n secolele al XV-lea i al XVI-lea, o descretinare.Aceast stabilire a lucrurilor reclam o alta, de alt ordin. Dar amndou provin din aceeai dorin de a explora n profunzime o perioad care a fascinat mai ales prin decorul, srbtorile i excesele sale. Cci problema nu era nici de a ceda facilului i de a prezenta o Renatere n care ar fi inut afiul tot otrava tip Borgia, curtezanele veneiene, mariajele lui Henric al VIH-lea, balurile de la curtea de Valois. Dimpotriv, atenia trebuie s fie reinut de transformrile cu rsunet incalculabil mascate de trompe l'oeil-un, dintre acelea oferite de toate epocile. Urmndu-1 pe John U. Nef, am pus accentul prin urmare pe promovarea cantitativului i, n plus, pe ascuirea spiritului de abstractizare i de organizare, pe afirmarea nceat dar sigur a unei mentaliti mai experimentale i mai tiinifice.15Ferindu-m de crrile bttorite, de anecdotic i de superficial, dornic s ofer o nou sintez i s procedez ia o reinterpretare a Renaterii, am avut grij mereu s evit paradoxul i formulele care zpcesc fr s conving. Am cutat mai degrab s demonstrez, s clarific i s-i ofer cititorului o documentare ct se poate de larg. Mi-a venit de multe ori n minte^o vorb a lui Calvin, n vreme ce scriam aceast carte, n amurgul vieii, privindu-i retrospectiv opera, declara: M-am studiat cu naivitate." Eu am ncercat s procedez la fel.Aceste cteva pagini de introducere au avut scopul de a crea o legtur, o complicitate ntre lector si autor. Datoram explicaiile necesare celor ce m citeau, S-a mplinit i vremea s m retrag din calea subiectului meu, indicnd ns planul urmat. Prima parte constituie o ornduire a principalelor fapte din cele patru domenii: politic, economic, cultural i religios. doua este o penetrare n realitile concrete ale vieii de fiecare zi. A treia, paralel cu a doua, dar n plan spiritual, caut s discearn o mentalitate 'diferit de cea a trecutului i s se ngrijeasc de aducerea la lumin de noi sentimente.Partea ntiUNU DE w FORJACapitolul lEXPLOZIA NEBULOASEI CRETINEImportana Europei n epoca Renaterii nu se plaseaz n planul demografic. Ctre 1600, populaia acesteia nu atingea nc 100 milioane de locuitori. In schimb, cifra era, se pare, aceea a Indiei nc de la nceputul secolului al XVI-lea, cu 30 sau 40 de milioane n Dekkan i 60 de milioane n nord. China, ctre 1500, ar fi adunat 53 de milioane de suflete i 60 de milioane n 1578. Cu siguran, Africa i America erau, i acestea, puin populate n raport cu imensitatea teritoriilor lor: se avanseaz n privina primeia o cifr de 50 de milioane la nceputul secolului al XVI-lea, iar n privina celei de-a doua se ezit ntre 40 i 80 de milioane. Dar n aceste dou continente, vaste zone pustii separau nuclee de populare ndeajuns de intens. Platoul vulcanic mexican (circa 510 000 km2) ar fi coninut 25 de milioane de locuitori n momentul n care Cortes* i spaniolii au dat nval n aceast lume pn atunci necunoscut europenilor. Imperiul inca ar fi grupat, la nceputul secolului al XVI-Jea, ntre 8 i 10 milioane de supui. Or Frana, considerat ntre limitele ei actuale, coninea mai puin de 15 milioane de locuitori n 1320; nu este sigur c depea 18 milioane n 1620. ntre aceste dou date extreme, n Europa, progresul demografic, n funcie de valurile de cium, foamete i de rzboaie, rmnea modest. Italia trecea probabil de 10 pn la 12 milioane de suflete, Germania (ntre frontierele din 1937) de la 12 pn la 15 milioane, Spania de 6 milioane i jumtate pn la 8 i jumtate, Anglia i Scoia la un loc de Ia 4 la 5 milioane i jumtate.18Mai merit ns s se remarce c la nceputul secolului al XVI-lea, cele mai importante orae ale lumii se aflau n afara sferei de civilizaie occidental. Astfel, Con-stantinopol i Mexico, dou capitale care nu tiau una de cealalt, ar fi strhs laolalt prima 250 000 de locuitori i a doua 300000, aadar mai mult dect Parisul (peste 200000 de suflete) i Neapole* (circa 150000). ns n Europa, i cu deosebire n vestul continentului, se aflau dinamismul i cheile viitorului.O prim dovad a acestui dinamism intern se va descoperi comparnd dou hri ale Europei: cea din 1320 i cea din 1620. Cte schimbri ntre cele dou date! La nceputul secolului al XlV-lea, Peninsula Iberic este divizat n cinci state: Navarra, Aragon, Castilia, Portugalia i regatul Granadei. Portugalia nu a pus nc piciorul n Africa. Nu o va face dect n 1415, lund Tangerul. Castilia, sfiat de-a lungul ntregului secol al XlV-lea de lupte intestine, eueaz n 1319 n faa Granadei i n 1343 n faa Algesirasului. Aragonul ns, mai viguros, ncearc s-i creeze un imperiu mediteranian.Frana lui Filip al Vl-lea* de Valois - care accede la tron n 1328 - se ntinde pn la Gnd i Bruges, dar nu conine nici Metz, nici Grenoble, nici Marsilia, nici Montpellier, nemaivorbind bineneles de Strasbourg i de Perpignan. Lyon este la grania ducatului de Savoia. Bordeaux, Bayonne, toat Guyenne i n plus Ponthieu snt n mna englezilor, chiar dac regele Angliei consimte nc s presteze omagiu suveranului su francez. Bretagna constituie un ducat practic independent.Ct despre Anglia, ea a reuit, nu fr trud, s anexeze ara Galilor care nu va fi totui ncorporat total dect sub Henric al VIII-lea*. Ea nu se afl ns n termeni buni cu regatul Scoiei, vecin i rival. Irlanda este deja un fel de colonie englez, dar o colonie neglijat, a crei coast oriental este singura controlat efectiv de ctre Eduard al HI-lea, devenit rege al Angliei n 1327.Imperiul este prad anarhiei i neputinei, ntr-un fel cronic i durabil, ns Liga Hanseatic, nscut la mijlocul secolului al XH-lea prin penetrarea germanic a rmurilor Balticii, constituie o putere, n 1330, ea va forma o federaie de 77 de orae capabil s impun regelui Danemarcei, prin pacea de la Stralsund, scutirea de vam pentru corbiile hanseatice care traverseaz19Sund-ul. mpratul Carol al IV-lea va consacra mreia Hansei* ducndu-se la Liibeck pentru o vizit ceremonioas, n schimb, n Germania nceputului de secol al XlV-lea, Brandenburgul nu aparine nc Hohenzoller-nilor. Nu l vor obine dect n 1415. n privina habs-burgilor, duci de Austria i de Stiria, care au suferit eec n luptele lor mpotriva elveienilor - Confederaiadateaz din 1291 -, ei nu posed nc nici Carintia nici Carniola, nici Tirolul. Nu vor obine coroana imperial dect n 1440, cu Frederic al IlI-lea. La nord-vest rile de Jos, ca uniune politic, nu s-au nscut nspre est, secolul al XlV-lea este o epoc strlucit pentru regatul Boemiei, parte integrant din Imperiu, creia i snt alipite Moravia i Silezia. Dinastia Luxemburg seIMPERIUL NOVGORODULUIImperiul Hizaniin ]a nceputul !metl'u' aztecilor ctre 1486 Domeniul aztecilor n 1519 Domeniul civilizaiei Maya n sec. VII Domeniul civilizaiei Maya n 1520 ^S Domeniul incailor n sec. XI Imperiul nc n 15339. IMPERIILE PRECOLUMBIENE (Dup J. Delumeau i J. Heers, ibid.jposesiunile spaniole din America, nsui oraul Potosi, ar fi numrat, nc din 1580, n jur de 120000 de locuitori.Nucleu dinamic al dominaiei spaniole din America de Sud, Peru trebuia, de-a lungul secolului al XVI-lea, s-i extind influena n toate direciile: nspre Chile, Noua Granada, La Plata i nspre mare. Dac expediia Legaspi i Urdaneta care a colonizat Filipinele n 1565 a plecat din Acapulco - galionul de Manilla" lund de atunci nainte obiceiul de a se ntoarce ctre Mexic urmnd o rut mult mai septentrional dect cea de la dus -de la Callao n schimb i-au ntins pnzele flotele6610. AMERICA DE SUD N VREMEA PENETRRII IBERICE (Dup B. Penrose, Travel and discovery in the Renaissance.)care au ncercat s descopere marele inut austral despre care incaii le vorbiser nvingtorilor. Numai c Mendana, n 1567 i 1595, i Quiros, n 1605, au euat m ncercrile respective. Nu au ntlnit dect insule - n particular arhipelagul Salomon - fr interes economic. La sfritul secolului al XVI-lea, pe vremea cnd America spaniol dispunea de 115 pn la 120000 de oi, Brazilia portughez numra doar 24 000, avnd la Dispoziie 18 000 de indieni i 14 000 de negri, ncepu-n modeste. Aici nu a fost nici imperiu inca, nicilumqUlHtadri' nici legende cu Eldorado. Aceast uria e' defectuos cunoscut, abia dac a putut oferi, la 67nceput, lemn pentru vopsit de culoarea jarului cru datoreaz i numele. Totui, puin cte puin, Br *a.^ colonial a prins via, n pofida eecului suferit Frana antarctic", aceea pe care, la insistenele i Coligny, Villegaignon a cutat s o fac viabil n p ^ ful de la Rio ntre 1555 i 1567. Colonizarea portugh za a nceput ctre anii 1530. De-a lungul coastei f seser instituite cpitnii ereditare, n 1549, Thorne d Sousa, numit guvernator general al coloniei, s-a latcoone, s-a instalat la Bahia. Spre sfritul secolului, dezvoltarea nro duciei de zahr, consolidnd -prezena portughez n America de Sud, a asigurat bunstarea Braziliei coloniale. Aici se inventariau 60 de mori de zahr n 1579 i 230 n 1610, cu deosebire mprejurul Bahici i per. nambucului. Producia de zahr, care era de 1 80 000 de arobe ctre 1560, a atins l 200 000 de arobe n 1600. ,lnc nu exista vreo ndoial asupra faptului c Brazilia va deveni, n secolul al XVIII-lea, unul din izvoarele de aur pentru Europa, n ateptare, Peru i Mexicul au furnizat lumii vechi, n secolele al XVI-lea i al XVII-lea, cea mai mare parte din metalele preioase de care a avut nevoie.LUD Prmghi"arca "RralringL-re Fcvuir.i" '~7~' Traiului ilc l Tonh-silliis (I4'J4). Sf^IOLI l PORTUGHEZI N BAZINUL ATLANTIC CTRE 1580 (Dup J. Delumeau i J. Heers, op. citj68e s.a obinuit ca prosperitatea frumosului ""T ]VXVI-lea" s fie legat de afluxul aurului i, mai S i de cel al argintului american. E. Hamilton a cal-m w ntre 1503-1600 - neinndu-se cont de frauda CUnosibil de evaluat - 7 440 de tone de argint i 154 de de aur au ajuns, din Lumea Nou, la Sevilla. Dar Ta dup descoperirea minelor de argint de la Potosi ?i: X* +: ;:;'i I'X' :|:;: xo X; dans la seconde

'> :*: t'i'i ~ moitie du XVIe

15 oo 15 50 161 w siecle.j

vrsat peste Quercy, rvit de Rzboiul de o Sut de Ani, preaplinul locuitorilor si. Guyenne, devastat i ea, i-a recptat suflul i sntatea datorit imigranilor venii din Charentes, Poitou i Vendee. Pdurile dau napoi din nou; pionierii bretoni se avnt; arinile se ntind n dauna creterii animalelor, grul trece naintea lnii i a crnii" (E. Le Roy Ladurie). Un moralist francez din secolul al XVI-lea evoc ranii care cnt pe cmp ct e ziua de lung iar noaptea sforie pe la csuele lor". Mult vreme i de multe ori s-a afirmat c populaia Spaniei sczuse n cursul secolului al XVI-lea. Anchetele recente dovedesc contrariul. Recensmintele au numrat, n 1541, 891 454 decese n Castilia i l 315 700 cincizeci de ani mai trziu", deci o cretere de 47/100. De aceast cretere demografic au profitat oraele, pe ct au profitat i satele. Renaterea a nsemnat triumful marelui ora. Populaia s-a mrit atunci n toat Europa. A urmat o cerere mai pronunata de cereale i o cretere general a preurilor sale, a Paris, la Roma, la Londra, la Anvers ca i la Lvov. Oare mai este nevoie atunci s se raporteze ridicarea Preurilor din secolul al XVI-lea - care nu a constituit uealttel o revoluie" (o mrire de aproximativ 300/100 K nnnUrilor nommale ntr-un ntreg secol fa deiniect ^ Frana' de la 1875 la 1961) ~ la sinSuracan H meta^e preioase, germane la nceput, ameri-dup aceea, de care a beneficiat Europa ncepnd 87din 1460? Dac era aa, urcarea preurilor ar f i f exact contrariul devalorizrii monedei, pe msur ^ stocul de metale preioase se acumula, pe ct vreme ^ ansamblu, creterea a fost mult mai puternic de ^ devalorizrile monetare. Pe de alt parte, toate preturi]1 ar fi trebuit, cu un prilej dat, s creasc n acelai tim6 i n acelai fel, ceea ce nu a fost cazul; au contribuit i ali factori, cu deosebire valul demografic, urbaniza rea, cererea crescut de cereale, viteza mai mare de circulaie a monedei, creterea creditului... i a luxului: fenomene care au caracterizat expansiunea economic din secolul al XVI-lea, n acelai timp, de altfel, cu un retard destul de general al salariilor asupra preurilor.A recunoate n acest mod locul Americii n explicarea conjuncturii Renaterii nu nseamn a minimaliza ponderea enorm pe care a avut-o n continuare, concomitent cu Indiile Orientale, asupra intereselor, grijilor i vieii Europei. Marile cltorii geografice au marcat, n contextul civilizaiei apusene, durabila victorie asupra mrii, ntre 1504 i 1650, peste 18000 de nave au navigat ntre Spania i America, ntre Lumea Nou i Europa au avut loc de aici nainte nencetate schimburi. America i-a trimis argintul, indigoul, crmzul i zahrul; Spania, Portugalia i curnd Anglia au exportat cri, tehnic, oameni. Cci Renaterea a mai fost i naterea Europelor din afara Europei i nc - din pricina Europei - naterea Africilor n afara Africii. Deoarece teritoriile nou cucerite trebuiau puse n valoare, i cum cutarea aurului, apoi imediat cultura trestiei de zahr n Antile, n Brazilia, mai trziu n America de Nord aveau nevoie de o mn de lucru robust, Europa, care nu ncetase n cuprinsul Evului Mediu s foloseasc sclavi, a recurs, nc din 1501, la transportul negrilor ctre America, n timpul primelor trei veacuri ale istoriei americane au intrat n Lumea Nou de patru ori mai muli negri dect albi, adic n jur de patru milioane de sclavi. Renaterea s-a gsit deci la originea problemei negrilor de peste Atlantic.Capitolul IIIRENATERE l ANTICHITATERenaterea s-a definit ea nsi ca o micare ndreptat spre trecut - demers aparent opus celui al lumii noastre moderne ndreptat spre progres. Renaterea a dorit o ntoarcere la izvoarele gndirii i frumuseii.Fr dubii, Petrarca este creatorul noiunii de vremuri obscure" care, vreme ndelungat, urma s domine interpretarea istoriei medievale. El califica drept veche" epoca anterioar convertirii lui Constantin i modern" cea care survenise i era n curs n secolul al XlV-lea. Or, aceast epoc modern era caracterizat de Petrarca* prin barbarie" i tenebre", n vreme ce trecutului roman i^ consacra o admiraie ptima, aproape romantic, n aceeai ordine, a mai fost considerat adesea i iniiatorul revoluiei intelectuale a Renaterii, restauratorul acelor studia humanitatis prin -frecventarea crora homoferus - omul slbatic - accede la valorile civilizaiei. Compunnd n 1436 Vieile lui Dante i Petrarca, umanistul florentin Leonardo Bruni, pentru care stilul literar" nu putea fi dect cel latin, recunoscnd talentul lui Dante, acorda preferinele sale lui Petrarca, cel care fu primul dotat cu destul graie i geniu ca s poat discerne i readuce la lumin vechea^elegan a stilului care se pierduse i se stinsese". Intr-un Dialog al nvailor (1490) dedicat lui Lorenzo Magnificul, Paolo Cortese marca i el importana lui Petrarca: Avea spiritul aa de mare i memo-na aa de ntins nct, primul, a cutezat s cheme la tt studiul elocvenei. Cu adevrat c sub nrurirea geniului su a primit Italia stimulentul dinti, ntiul 89imbold ctre studiu." Dar, continua Cortese P* * tnu a scris ntr-o latin suficient de clasic. De ce ar f de mirare? Omului nscut n mocirla acumulat d' toate veacurile i lipseau asemenea ornamente ale art ^ scrisului." Dup aceea s-au fcut progrese. 6lCnd, cu ncepere de la sfritul secolului al XV-le micarea umanist a ajuns n rile transalpine s-' adoptat i aici, n afara Italiei, noiunea unei renateri literare obinute prin recursul la autorii din Antichitate Un francez, Jean Despautiere, n prefaa a a sa Ars ver-sificandi (1516), recunotea fr dificultate c Petrarca era cel care nu fr inspiraie divin inaugurase, ctre anul 1340, rzboiul declarat barbarilor i, chemnd muzele tinuite, stimulase cu putere studiul elocinei". Dar rzboiul mpotriva barbarilor" a nceput dincolo de Alpi cu mai mult de un veac ntrziere fa de Italia. De aici importana lui Erasmus, de multe ori considerat, n afara peninsulei, dup expresia lui Guillaume Bude (scrisoare din 1517), ca printele nceputului care s-au fcut n vremea noastr". Opinie mprtit de Jacques Charron care, reeditnd Adagiile n 1571, afirma n prefa: El (Erasmus) a fost cel dinti care a nlat literele frumoase ntr-o epoc n care erau pe cale de a renate i de a se arta n mlul lor barbar." Totui, sprijinindu-se pe mndria naional, muli scriitori francezi, i-au atribuit lui Francisc I, renaterea literelor n patria lor. Astfel, Jacques Amyot dedic traducerea sa Vieile oamenilor vestii de Plutarh lui Henric al II-lea i declar: Marele rege Francisc, printele tu, fericit a ctitorit literele frumoase i le-a fcut din nou s se nasc i s nfloreasc ntru acest regat nobil."ns termenul de Renatere"' mai are i o rezonan estetic datorat umanitilor i artitilor epocii. In privina aceasta, Filippo Villani, care a compus la sfritul secolului al XlV-lea o Carte a cetenilor cu faim din cetatea Florenei, face figur de pionier, ntr-adevr, m cartea sa a fcut elogiul pictorilor florentini care au ridicat iari artele anemiate i aproape stinse", nce-pnd cu Cimabue care a neles s aduc arta la asemnarea cu natura. Dup dnsul, adaug Villani, f"n^ deschis calea unei arte noi, Giotto, care nu numai ca rezist comparaiei cu pictorii ilutri din Antichitate, i ntrecut prin har i geniu, a redat picturii dem-din trecut i mreul renume." Opinia lui Villani resurecia picturii* a fost preluat n secolul al YYMea de Ghiberti n al doilea su Comentariu (1455). privina lui Leone Battista Alberti, acesta atribuiatemporanilor lui, Brunelleschi, Donatello, Ghiberti r renaterea artelor plastice, n tot cazul, pentru ital-luminai ai secolului al XV-lea era evident c, n lor, arta renscuse din propria cenu. Este tocma ce afirmau si umanitii de renume, subliniind sincronismul dintre aceast resurecie i aceea a literaturii. Marsilio Ficino proclama nu fr ovinism: Este indubitabil c o vrst de aur a adus la lumin artele liberale aproape distruse mai nainte: gramatic, elo-cin, pictur, arhitectur, sculptur, muzic. i toate la Florena."La mijlocul secolului al XVI-lea, Vasari, pictor i arhitect care primise o educaie umanist, ntreprinde scrierea unei veritabile istorii a artei italiene pe care a intitulat-o Vieile celor mai ilutri arhiteci, pictori fi sculptori italieni de la Cimabue pn n vremea noastr (1550). Vasari prezenta o sintez istoric ntr-un mod clar, o sintez creia, parial, i sntem tributari i n ziua de astzi. elul su era s urmreasc arta italian de la trezirea ei rinascit - pn la desfurarea sublim din epoca lui Michelangelo. El distingea aadar trei perioade. Prima ncepea la mijlocul secolului al XlII-lea cu artitii toscani, care, lsnd la o pare stilul vechi, le-a plcut s-i copieze pe Cei Vechi cu ardoare i srguin". A doua corespunde secolului al XV-lea. Aceasta era marcat de artiti mari precum Brunelleschi, Masaccio, Donatello, care cutau mai ales s imite natura, i nimic mai mult", n fine, venea secolul al XVI-lea, perioad a perfeciunii pe parcursul creia pot s spun cu tpat ncredinarea, scria Vasari, ca arta a ndeplinit tot ce i era permis i c s-a nlat intr-att, c declinul ei ar fi acum mai curnd o dare?1^6?1 a$tePtare a altor progrese", mir H ntmpltor 9 atare schem istoric a fost ntoc-ttiif Un itajian' ^ Peninsul, reminiscenele Antichi-^M fuseser n timpul^ Evului Mediu mai numeroase i und Vl' dSCt aiurea- ntocmai pe dos dect n Frana, arta gotic arunca cele mai frumoase lumini. 91Oricum ar fi fost, ntr-astfel se profila prestigiul italiene n Europa de la nceputul secolului^6* XVI-lea nct dincolo de Alpi s-a adoptat fr m i^ greutate concepia umanist, italian deci, a renast artelor. Ebraizantul Reuchlin a vizitat i adm'"1 Florena unde toate artele excelente i reveniser f via", nsui marele Du'rer declara c pictura fuse a neglijat i rtcit vreme de o mie de ani care s-au scurs de la cderea Imperiului roman pn cnd, dun dou veacuri, italienii o readuseser la suprafa In secolul al XVII-lea, flamandul Van Manders, germanul von Sandrat i francezul Felibien des Avaux, care au redactat toate cele trei tratate de istorie a artei, au adoptat n linii mari schema lui Vasari.Termenul de Renatere", inexact din mai multe privine, este pentru un istoric o mrturie despre contiina pe care a avut-o despre sine o epoc. Florentinul Giovanni Rucellai nota n 1457: Se crede despre epoca noastr de dup 1400 c are mai multe motive de mulumire dect oricare alta de cnd e Florena." n 1518, Ulrich von Hutten se uimea: O, veac, o, nvturi, ce bucurie de a tri!" Se mai amintete de asemenea afirmaia lui Rabelais din Pantagruel: Vd pe hoii, pe gzii, pe aventurierii, pe rndaii de acum mai doci ca doctorii i predicatorii de la noi."Oamenii Renaterii au simplificat istoria, cci Evul Mediu nu a pierdut niciodat contactul cu Antichitatea. Frust n spirit, limitat n rspndire, Renaterea carolingian" a avut totui meritul de a fi pstrat i recopiat numeroase manuscrise ale vechilor autori: uri preios depozit pentru posteritate. Secolele al Xl-lea i al XH-lea, la rndul lor, au fost martorele relum studiilor clasice; s-a vorbit i 'despre aceast ^ epoc, fr ndoial excesiv, ca despre o Renatere", n Frana, m colile care au nflorit pe lng capitlurile catedrale, se comenta Virgiliu, Oyidiu, Juvenal, Statius, Horaiu, Lucan, Sallustius etc. n dezbaterile morale nu se ezj * s se citeze De amiciia de Cicero i epistolele Seneca. Clugriele citeau cu devotament Arta de iuhi de Ovidiu; li se ofereau extracte comentate92Este oare nevoie s se demonstreze ,-a lungul attor veacuri ale Evului Mediu, este adevrat, foarte adesea defor-^ "r^orin reliefarea durabilului succes al Romanului *Tbei Troiei sau al lui Eneasl Un fapt mai puinos'cut, dar poate mai semnificativ: Petrarca avea n bibliotec Liber ymaginum deorum de Albricus, un soi de dicionar mitologic alctuit la nceputul secolului al XlII-lea. El 1-a folosit direct pentru a scrie cntul al treilea din epopeea sa latin, Africa, care exalta figura lui Scipio. n acest fel, umanismul, de la naterea sa, nu contenea a se inspira din compilaiile medievale care se raportau la antichitate.Operele de art vdesc la rndul lor c Evul Mediu uitase ntr-o mai mic msur dect s-a crezut mult vreme unele teme. i motive antice. Sculptorii romantici s-au inspirat din statui, basoreliefuri, stele i sarcofage abandonate, de-a lungul refluxului ei, de ctre Antichitate. Vechiul timpan de la Saint-Ursin din Bourges, care reprezint o magnific scen de vntoare al crei model a fost furnizat de un sarcofag, Hercule de la catedrala din Langres, capitelurile de la Vezelay care evoc rpirea lui Ganimede i cele de la Saulienu ilustrnd o lupt de cocoi snt tot attea legturi renno-date cu civilizaia roman. Pn i arta gotic a fcut apel la tezaurul Antichitii, n Campanila lui Giotto, la Florena, sub naltul patronaj al Profeilor i al Sibi-lelor, zeii planetari stau ge acelai plan cu Virtuile, tiinele i Sacramentele. In catedrala din Reims, anumite statui, n special celebrul grup al Vizitaiei, executat ctre 1230, au o alur att de clasic nct sculptorului anonim i s-a spus maestrul figurilor antice". Fr ndoial c acesta, n ciuda ipotezei lui E. Mle, nu fusese niciodat la Atena, ns i-a cutat probabil sursa de inspiraie n numeroasele ruine galo-romane dln regiunea oraului Reims. Cel mai bun elev al .^maestrului figurilor antice", Villard de Honnecourt a ucrat i e^ la Reims. Desenele sale probeaz cu pute-!SLeViden!ei Precuprile antichizante ale atelierului de aparinea, cci a lsat studii fcute direct dup basoreliefuri galo-romane. Lista mprumu-_ Antichitate la care a recurs Evul Mediu area coritinua. Se cuvine s amintim, ca s ncheiem, 93c n Divina Comedie, Virgiliu este ghidul lui Dante j c'cea mai important construcie intelectual a Evului Mediu, Suma teologic a lui Toma de Aquino, ncerca s mpace mesajul lui lisus cu filozofia lui Artistotel. Pe vremea nfloririi maxime a umanismului florentin, demersul lui Ficino nu era diferit atunci cnd faca eforturi s-1 cretineze pe Platon*.Dup umaniti i dup Vasari, prea mult timp s-a tot afirmat c civilizaia gotic epuizat se afla n decaden la sfrsitul Evului Mediu. Dar o analiz profund i obiectiv reveleaz c aceasta era nc o form de cultur vie, ba chiar creatoare" (Galienne Francastel), a crei supravieuire ar fi trebuit s fie ndelungat. Al-turndu-ne opiniei lui L,. Hautecoeur, vom refuza s vedem n flamboyant doar o degenerescent a goticului, o manier de proliferare canceroas a elementelor sale". Dimpotriv, nimic mai sobru dect corul abaiei din Mont-Saint-Michel (sfrsitul secolului al XV-lea). Suprancrcarea ce complic i uneori ngreuneaz cutare orfevrrie sau cutare jubeu nu trebuie s ne ascund esenialul. Grandiosul Retabie niayor de la catedrala din Toledo (nceputul secolului al XVI-lea) strduindu-se n zadar s se nale pn n vrful navei nalte, punnd s evolueze sute de personaje, avnd o mulime de nie i baldachine delicate ca nite dan-teluri, este totui alctuit cu claritate i rigoare. Diferitele sale panouri, care reprezint viaa lui Christos i a Fecioarei, rmn perfect lizibile pentru credinciosul care se roag la picioarele altarului. Arta medieval, dup secolul al XlII-lea, se caracterizeaz printr-un efort de a valorifica premisele gotice, formele, procedeele, decorul", n bisericile mari - la Metz, la Strasbourg, la Sees - se caut a se da mai mult lrgime golurilor ferestrelor i navelor. Se prefer decuparea stipilor n colonete delicate i, pentru ca navele s par mai zvelte, capitelurile snt suprimate. Iriumia verticalismul". Dat fiind c tietorii de piatr i cel care o fasoneaz snt mai pricepui ca altdat, se n"1 mulesc nervurile de piatr i arcele frnte i se l anse ^ acele boli zvelte, stelate sau n evantai care se numr94A. el;a n mod deosebit dar i la Kutna Hora n - n -a Sau la capela Fugger din Augsburg - printre ai frumoase realizri ale artei europene. Mai cei el i exhib trsturile osoase, prul lung, cu deli . pe buze. n curnd va apare Michelangelo, Nico ndurerat din Pieta de la Florena, zdrean omeneas100fa glcevitoare din Judecata din urm a Sivf -Exemple ntre attea altele, cci de la 1360 la l 5 de artiti s-au nfiat, de la Gentilo da fUT Veronese, incluzndu-i pe Rafael ^Lr f^ la ritului a evoluat n mod evident n cursu ' une? SfT lllungi perioade. In secolul al XV-lea mo71 ? pozeaz; prizoniere ale lor nsele, nu iau a^ "" Hajoase n faa istoriei. Artistul le s udiaz t "S' cu necruare. Dimpotriv, n XSV?aSlbl1'-. rtstul le studiaz impasibil, uneori cu necruare. Dimpotriv, n secolul al XVI-lea, timp ce dimensiunile tablourilor se mresc, portretul ine mai puin firesc. Admirabila Mria-a,n tmp ce mensune tablourilor se mresc, portretul devine mai puin firesc. Admirabila Mria Tudor -Mria cea cumplit - pictat de Antonio Moro nu-i poate disimula caracterul dur i inteligena redus, dar n min fine un trandafir.Alt prob a interesului rennoit fa de lumea de toate zilele; locul n cretere acordat peisajului, naturii studiate cu o curiozitate aproape tiinific. Cele dou sute patruzeci i opt de figuri din polipticul Mielului mistic se profileaz pe un peisaj aerat i luminos care poate prea artificial, ns botanitii au identificat aici mai bine de cincizeci de specii de plante i flori. Ct despre oraul care constituie fondul decorului din Madona din Autun, tot de Van Eyck, nu este un ora visat; specialitii au probat c este vorba de Liege. Pescuitul miraculos de Conrad Witz (muzeul din Geneva) nu este scutit de unele stngcii naive. Tabloul a fost, la vremea sa (1444), cea mai exact reprezentare a unui peisaj european. Se zresc nu numai lacul i oraul Geneva, dar i masivul Saleve uor de recunoscut, i, -n deprtare, culmile nzpezite ale Alpilor. O oper cu deosebire important n privina locului pe care l deine peisajul este Fecioara cu pruncul de Gio-vanni Bellini*. lisus i Mria, care ocup centrul tabloului,^ snt poate de mai puin interes dect peisajul de fr nfiat pe larg n spatele lor i aparent fr leg-ura cu dnii. Vitele, n picioare sau lungite, care pasc d adPstuI unei palisade, puurile cu sistemul lor fix [Ur-SCOatere a apei, burgul apropiat, pe o uoar ridic-d a' Slnt indicaii precise - chiar de ordin economic ->;SeP,re VaJea Joas a Padului unde creterea animalelor a b aZa PC stabu^a permament ori semipermanent (g O1\ i era legat organic de agricultur" ereni). Ins peisajul nu poate fi dect un decor, n 101Livre du amr d'amour epris atribuite regelui R arbori, ruri i cer snt menite s creeze o atrnosf ^' multe tablouri ale marelui maestru al colii de l ^n*11 nare, Albrecht Altdorfer* (1480-I538X i mai ale -Prinderea lui Ixux, frunziul scldat n -umbr deasu ^ unui cer brzdat de rou contribuie la tragicul se evocate, n epoc nu numai Altdorfer, dar i Grii ^ wald* i Diirer transfigureaz natura la modul fanta^ tic. n sfrit, Leonardo* i proiecteaz figurile pe de" prtri din ce n ce mai vaporoase care se terg, ireale" n pcl. Se observ la nceputul timpurilor moderne' ntr-o parte ca i n cealalt a Alpilor, c peisajul este el singur demn de interes i c poate fi nsufleit. Diirer face acuarele fr prezent uman sau animal; Gior-gione*, n faimoasa Furtun, arunc n dou colturi ale tabloului brbatul n rou i femeia care alpteaz un copila; el acord frunziului, rului, podului, zidurilor din Castelfranco o evident prioritate. Este deschis calea pentru peisagitii olandezi ai secolului al XVII-lea. n acelai timp se precizeaz studiile de ecleraj. Unele miniaturi ale regelui Rene prezint personaje plasate n contre-jour n faa soarelui care scpat i o camer regal unde lumina provine de la fclii invizibile: procedee pe care le vor relua iluminitii" de la sfritul secolului al XVI-Jea i din secolul al XVII-lea. Grtine-wald i Altdorfer manifest de asemenea o predilecie marcat pentru ecleraje stranii, aproape romantice, din care se va inspira pictura veneian.n acest fel, cercetrile care au transformat arta european ntre secolele XIV i XV nu au fost n exclusivitate opera Italiei. Totui, oamenii din Renatere au trit sentimentul c Italia le aducea o eliberare, o civilizaie superioar mai ales pentru c ea le pusese la dispoziie valorile lumii antice demult uitate. Acest sentiment nu era doar o iluzie.Adevrul este c Antichitatea nu a fost niciodat uitata cu desvrire, ns ea fusese transformat. Clugrie^ citeau pe Ovidiu, dar un Ovidiu moralizat, n Romanu Troiei sau al lui Eneas, n unele traduceri" din Titus Livius ori din Valerius Maximus, n miniaturi, erou an102prefceau n cavaleri, zeiele n doamne de curte ^h^cate dup moda din timpul lui Carol al Vl-lea sau 07 j aj vil-lea- Un Cezar sculptat Ia Pierrefonds la -putui veacului al XV-lea ni se prezint sub aparen-^urtui rzboinic brbos, n zale i cu o spad irnpo-ta Umanitii s-au strduit dimpotriv, fr s le i Z easc tot timpul, s regseasc o Antichitate mai \itentica. Dintre ei, cei dinti, ncepnd cu Petrarca, au constituit n cuttori i colecionari de manuscrise n care au regsit opere de Tacitus, scrisori de Cicero, piese de Plautus. Ins Antichitatea nu fusese doar roman, de unde i interesul iscat pentru limba greac favorizat de venirea n Italia, nc dinainte de luarea Constantinopolului, a unor cltori i refugiai bizantini. Soli ai cardinalului Bessarion au scotocii lumea mediteranian n cutare de manuscrise greceti, loan Lascaris a fcut dou incursiuni n Orient, pe spezele familiei Medici, cu scopul de a cuta aici opere elenistice. Din al doilea voiaj a revenit, n 1492, cu mai bine de dou sute de manuscrise greceti. Biblioteca Vaticanului cuprindea la venirea lui Nicolae al V-lea*, n 1447, trei lucrri redactate n grecete; la moartea pontifului* n 1455, biblioteca avea n total trei sute cincizeci. Toma de Aquino dorise s mpace pe lisus cu Aristotel, dar nu tia grecete, ceea ce i reproa n veacul al XV-lea Lorenzo Valla, un erudit cu spirit ascuit. Un patrician din Veneia, Ermolao Barbaro (1454-1493), a decis din contr s abandoneze vechile traduceri latine din Aristotel n favoarea textelor originale. El a opus astfel peripatetismului scolastic, sprijinit pe versiunile arab i dominican ale Evului Mediu, un Aristotel neles mai precis" (A. Renaudet). Lefevre d'Etaples, un elev al lui Barbaro, s-a specializat la sfritul secolului al XV-lea i nceputul secol u-ui al XVI-lea n traduceri din Aristotel*. Pentru intelectualii din Evul Mediu, Platon nu era altceva dect un nume. Redescoperirea sa de ctre umaniti este unul ,ln Principalele titluri de glorie ale Renaterii i ea i se datoreaz Florenei.y *" an" '30 ai secolului al XV-lea, un sicilian, Gio-Van"1 AurisPa' care urma s fie dasclul lui Lorenzode a> ad"cea cu sine la Florena un ntreg ansambluManuscrise greceti pe care le cumprase de la103Constantinopol. ntre acestea, se gseau operele co plete ale lui Platon. La civa ani, cu prilejul concil' lui de la Florena (1439-1440), a venit n Italia filozo~ ful bizantin Gemisthos Plethon, maestrul de la Mistr ~ Aici, el a suscitat entuziasmul n studierea Dialo^urilo' lui Platon i a fost la originea acelei mari controverse ntre partizanii lui Platon i partizanii lui Aristotel, care urma s se prelungeasc n tot veacul al XV-lea'si al XVI-lea i s cristalizeze curentele filozofice ale epocii Exact ntr-o asemenea atmosfer, Cosimo cel Btrn* sensibil n faa aspiraiilor i gusturilor florentine, s-a hotrt s ofere sprijin studiilor platoniciene. I-a fost prezentat un tnr elenist de vreo douzeci de ani Marsilio Ficino*. Cosimo i-a oferit aprecierea sa i, n 1462, i-a pus la dispoziie o vil, la Careggi, o bibliotec i un venit. I-a cerut n schimb s-i consacre viaa studiului filozofiei platoniciene. Acesta a fost punctul de plecare al Academiei" din Florena, care urma s aib atta influen n Italia i n afara acesteia, dintr-un triplu punct de vedere: filozofic, religios i artistic. Cnd a murit Cosimo, n 1464, Ficino tradusese deja zece dialoguri de Platon. Pe celelalte le-a lucrat n urmtorii patru ani. Din Italia, pasiunea pentru limba greac a ctigat teren i n rile transalpine. A fost omagiat numaidect la Paris, la Oxford, la Alcala, la Louvain, la Nuerenberg. Traducerea n latinete datorat lui Thomas Morus a Dialogurilor lui Lucian (1506), a lucrrii Novum Testamentum, datorat lui Erasmus (1516) - textul grecesc era n acest caz nsoit de o nou traducere latineasc, diferit de a Vulgatei -, Comentarii linguiK grectz (1529) de Guillaume Bude*, traducerea francez a lui Amyot la Viei paralele de Plutarh (1559) au fost nite evenimente. In 1578, Thesaurus lingua: grecie de Henri II Estienne, monument de erudiie, a oferit elenistilor instrumentul de lucru preios care nc le mai lipsea.Printre occidentalii din Evul Mediu, cunoaterea ebraicei era i mai rar dect cea a limbii greceti. De-a lungul unei perioade substaniale, cultura evreiasc^a rmas pentru cretini asemenea unei cri nchise, m pofida legturilor dintre religia lui Christos i religia lui Moise. Totui nuclee de populaie evreiasc existau i multe dintre marile orae europene: la Frankfurt,104Praga, Roma etc. Numai c proximitatea n spaiu 'creeaz n mod obligatoriu afiniti culturale. Uma-- mul care urmrea n toate domeniile ntoarcerea la -1 are', este marele responsabil pentru relansarea studi-!. e5raice. Cele dou treziri au fost solidare i au avut ca numitor comun dorina de a relua un contact direct cu Sfnta Scriptur, n ciuda faptului c o tradiie ezoteric evreiasc, Kabbala*, n mare parte reformulat n Spania n secolul al XlII-lea i c o ntreag literatur cretin - dar impregnat de mistic evreiasc - reuise n Evul Mediu ntr-un mediu de convertii spanioli, Italia umanist este cea care a druit culturii ebraice o rezonan internaional. La mijlocul secolului al XV-lea, graie lui Nicolae al V-lea i prin eruditul Gianozzo Manetti, aflat n slujba sa, Biblioteca Vaticanului a devenit cea mai bogat din Occident, nu numai n opere greceti, dar i n cri evreieti. Civa ani mai trziu, Pico della Mirandola (1463-1494), pe care israeliii din Padova i din Peruggia l iniiaser n Kabbala, a izbutit sa-i adune circa o sut de opere evreieti. El a fost marele promotor al studiilor evreieti pe vremea sa i a exercitat o influen decisiv asupra lui Reuchlin (1455-1522) care 1-a vizitat la Florena. Reuchlin, autor al primei gramatici ebraice redactate de un cretin (1506) i autor a dou lucrri referitoare la Kabbala - De arte kabbalistica i De verbo mirifica -, a fost, la nceputul secolului al XVI-lea, principala autoritate european n materie de literatur evreiasc. Astfel, mistica emanat din Kabbala a devenit una din componentele culturii filozofice i religioase a Renaterii. Fr aceasta nu poate fi neleas gndirea vizionar i sincretic a unor Gilles de Viterbe i Guillaume Potei*.A Gargantua i scria fiului su: neleg i vreau s^vei limbile ca pe ap. Mai nti greaca... n al doileap latina; i apoi ebraica pentru crile cele sfinte..."rogram revoluionar dac se ine cont de faptul crouli tradiionaliti afirmau o dat cu Dorpius - un pro-or din Louvain - c a pricepe textul grecesc alBibT1heliiIor nu are nici un fel de utilitate fr studiulras ^Hi ^ ^ Un ^omo trilinguis a fost un ideal relativ L>--.arai, mcepnd cu 1408. Bened ct L v m , 43' ap''de neconvins. In 1407 nSn,^ XIII-]ea a rpml unei conferine cudoi papi s-au transpdar nu au reuit s imkilometri care i maicele dou suite s-au ,vocat un conciliu* ]a ri,^ Grigore al XII-]ea auIIItf- A fost ales,accePta P"nci-" SaVOne' Cei * "ltlnirea Ior M l patru deUlfl Cardlnaji din* au al Xffl-Jea" Creticicumb, Benedict al Ym i , renunat si el Jn" MifnTvl M' !" ..n.,e,135Conciliul de la Konstanz nu se reunise doar ca -pun capt schismei, dar i pentru a condamna dcx^ trinele husite i nc pentru a mplini un deziderat exprimat cu mult timp n urm de a reforma Biseric in cpie et in membrix". Or, tocmai neputina pontifi cal i anarhia care domneau asupra cretintii ddeau anse acestei micri conciliare. Aceasta motenea doctrine ale lui loan de Jandun i ale lui Marsilio din Padova, care subordonau autoritatea papei consim-mntului liber exprimat de adunarea cretinilor, nc dinainte de reunirea conciliului de la Konstanz, universitari emineni precum Pierre d'Ailly i Gerson ceruser convocarea de adunri ecleziastice care s supravegheze att spiritual ct i temporal oblduirea Bisericii. Era pe cale s devin aceasta o monarhie parlamentar? O federaie de naiuni autonome exprimndu-se prin Stri Generale periodice ale catolicitii? La Konstanz, efectiv, prinii s-au grupat i au votat pe naiuni", doctorii n drept i n teologie fiind admii la scrutinuri, iar Martin al V-lea fiind ales de un conclav n care douzeci i trei de cardinali prezeni au fost nevoii s admit pe lng dnii treizeci de deputai de naiuni". Anunau oare aceste inovaii reforma Bisericii? De fapt, asemenea grav problem nu a fost abordat dect trziu, htr-o oboseal general, dup condamnarea lui Jan Hus i abdicarea lui loan al XXIII-lea i a lui Grigore al XH-lea. Totui, la 30 octombrie 1417 au fost votate optsprezece decrete care vizau esenialmente abuzurile, i financiare i judiciare, ale puterii pontificale, ns, ndat ce a fost ales, Martin al V-lea s-a grbit s prezinte un contraproiect atenuat i s negocieze separat cu diferitele naiuni" ale conciliului concordate provizorii care restabileau parial alegerile ecleziastice i diminuau exigenele n plan financiar ale papalitii. La 1418, conciliul a luat sfrit n neputin i n dezacord complet. Luase totui o decizie fundamental privitoare la viitor: papa fiind considerat acum inferior conciliului, acesta urmnd s se ntruneasc in mod regulat i automat. Convocarea conciliului de la Basel (H31-1449) a fost o consecin a acestui decret.Voina de reform venea esenial de la baz. UQ aceea, adunarea de la Basel a atras relativ puini prelat1 - sub o sut -, alturi ns de patru sute de universi-136ri care recuniisc pe papa ele la Roma ri care recuniisc pe papa f'de la Avlgnon xie disputate25. AMflEA SCHISM: SITUAIA CTRE 1390 (Dup Histoire generale des civilisations.)tari decii s mearg nainte. La nceput, conciliul s-a bucurat de simpatia general a cretintii i Eugeniu al IV-lea, n ciuda unei ostiliti profunde, 1-a recunoscut drept canonic (1434). Au fost obinute rezultate importante n diverse domenii. Sub egida conciliului, Frana i Burgundia s-au mpcat, utraquitii din Boemia au fost readui la Biserica roman iar deciziile de reform au fost adoptate n 1436. Pn la urm, Eugeniu al IV-lea a ieit nvingtor din conflictul care 1-a opus conciliului. Extremitii unei adunri care se dorea a fi constituant au comis stngcii, neprevznd ce mijloace financiare vor fi rezervate papalitii, mai a es prin demiterea lui Eugeniu al IV-lea i prin alegerea lui Felix al V-lea (1439). n faa schismei care o lua de la capt, consternarea a fost general. Carol al 11-lea i clerul francez, favorabili conciliului, au adop-at Pe loc pragmatica sanciune" care, sub vlul gali-canismului i al independenei vis--vis de pap, fcea,n reautate, din rege posesorul beneficiilor din Frana. 137Dar, pui n faa perspectivei unei noi rupturi a unitar cretine, au dat napoi. Reacia a fost identic i n ai/ pri. Felix al V-lea nu a fost recunoscut dect de Basel Strasbourg, Savoia, Milano, Aragon i Bavaria. Mode' raii au prsit adunarea de la Basel, creia Eugeniu al IV-lea i-a plasat mpotriv, dup 1438, un alt conciliu gzduit nti la Ferrara, apoi la Florena. Dar la Florena a venit mpratul de la Constantinopol i pe el 1-a recunoscut Eugeniu al IV-le drept succesor al lui Petru Succesul - fr viitor - constituit de reuniunea Bisericilor greceti i latine (1439) a ridicat prestigiul lui Eugeniu al IV-lea. Moartea pontifului, n 1447, j nlocuirea lui cu un umanist, Nicolae al V-lea care, prin intermediul unui alt umanist, Aenea Silvio Piccolomini, a negociat ralierea complet a Germaniei la Sfntul Scaun, au sfrit prin a-i discredita pe obstinenii din Basel i a-1 izola pe Felix al V-lea care a abandonat lupta (1449). Conciliile nu reuiser reformarea Bisericii, lucru care nu le-a reuit nici papilor care au condus ntre 1450 i revolta lui Lulher*.n 1434, Eugeniu al IV-lea le scria prinilor conciliului de la Basel: n trupul Bisericii nu gseti nici o singur parte teafr, din tlpi i pn n cretet." Cincizeci de ani mai trziu, un orator al clerului la Strile Generale de la Tours nu era mai puin pesimist: Fiecare are tire, declara el, c nu mai este lege, evlavie, nici ascultare religioas, c n tot clerul (G n. a.) prea mult neornduial, spre paguba mare a cretintii ntregi." Urmare a acuzaiilor aa de categorice, muli istorici, mult vreme, au fcut din abuzurile multe care se etalau atunci n snul Bisericii pricina de cpti a Reformei. Cnd aceasta se declara efectiv, cumulul de beneficii, uzufructul i nonrezidena bntuie ca i pn atunci. Declinul vieii monastice pare indiscutabil. Pico della Mirandola i Erasmus stigmatizeaz viaa din mnstiri, a crei recrutare este adeseori deplorabil. Este oare nevoie s fie amintite satirele lui Erasmus i ale lui Rabelais mpotiva oamenilor bisericii? i rolul odios pe care Margareta de Navarra -avut adesea n povestirile ei cu clugrii ceretori;138ldeasupra, dominicanii i franciscanii se epuizeaz n Orovie'li meschine. Franciscanii se mpart la rndul lor n dou grupri rivale: cei ce se supun regulii i clugrii, n sfrit, ceretorii i mirenii se mpotrivesc frecvent, primii cutnd s se substituie secunzilor n viata parohial. Tot la fel de adevrat este c i situaia clerului simplu las mult de dorit. Un tablou al moralei sczute, nfiat de multe documente - satire de Sebastien Brant* i de Erasmus, didahii de predicatori aprigi, procese verbale de vizite pastorale, arhive oficiale. De multe ori este vorba despre preoi brutali, certrei, afemeiat!, nc i mai grav: instrucia lor este deficitar, snt exagerat de sraci, mai ales la ar, muli dintre beneficiari nelocuind aici i punndu-i parohi pltii n loc. Aadar, preotul trebuie s munceasc pentru a se ntreine, iar uneori vinde" sacramente. Locurile de cult snt ru ntreinute, bazele religiei prost predate, sacramentele puin i necorespunztor pzite. Intr-o carte capital, J. Toussaert a dovedit c ntr-o regiune cretin precum Flandra, se propunea credincioilor - gloat netiutoare i nc foarte pgn n instinctele ei - un cretinism din 80% moral, 15% dogm i 5% sacramente". Or, episcopii uitau din ce n ce c numele lor nseamn trud, vigilen, grij" (Erasmus). Recrutai adesea din rndul nobilimii, voluntari n Germania, pe alocuri consilieri ascultai de prini - din 1436 n 1444, ase episcopi fceau parte din con-siliul lui Carol al VH-lea -, ei nu-i fac nici un fel de scrupule n a nu pstori i uit s-i mai vad dioceza. Cu ct se urc scara ierarhiei, cu att se intensific scandalul. Intr-o Rom corupt de luxul Renaterii, cardinalii snt mai mult ca niciodat satrapii cocoai pe cai mbrcai n aur i chiar nclai n aur..." luai deja n derdere de Petrarca. Brigitte de Suedia ceruse nimicirea acestor netrebnici". Ct despre papi, l fac uitat Pe Christos cu tcerea lor", vorbete Erasmus, l nctueaz n legile de trafic, i strmb nvtura prin mterpretri siluite i l asasineaz prin ruinoasa lor purtare". Sixtus al IV-lea nu intervine n iele complo-ului Pazzi; Inoceniu al VUI-lea invit crema nobilimii italiene la mariajul fiului su; Alexandru al Vl-lea, PaP simoniac, i din aceast pricin, ponegrit de Savo-^ola, acoper cu autoritatea lui crimele i ambiia fiu-139lui su Cezar; lulius al II-lea, moneag decrenit" pleac la rzboi cu ardoarea unui tinerel. Succesorul' lui, Leon al X-lea, este mai puin belicos, dar pasiune lui cea mare este teatrul. Pe vremea lui Luther avea ceva mai actrii de fcut.Ce este oare de mirare dac, n ajunul Reformei astfel condus i ncadrat, cretintatea d impresia de haos? Liturghia pierde teren n favoarea noilor formule de pietate. Trebuie oare s ne agm de sacramente sau de mtnii, de slujb - o slujb pe care majoritatea credincioilor nu o pricep - ori de drumul crucii, de Dumnezeu ori de sfini? Politeismul pare a renate. Cretinii hruii de frica morii i a infernului caut s se adposteasc sub mantia ncptoare a Fecioarei i ncearc s evite condamnarea fct rost de multe indulgene. Penitena capt astfel un caracter venal iar indulgenele snt oferite ca lozurile la tombole, ntr-un aer saturat de nelinite, n vreme ce diavolul pare a-i face lucrarea peste tot, n veacul al XV-lea, se desfoar vntoarea de vrjitori i mai ales de vrjitoare care nu va slbi dect dup 1648. Cum ar fi putut rezista asaltului Necredinciosului o Europ cretin aa de adnc tulburat i sfiat de conflicte interne multiple? Cretinii, nfrni deja la Nicopole (1396) i la Varna (1444), nu au putut mpiedica luarea Constanti-nopolului (1453). Ei au rmas surzi n faa apelurilor emoionante dar anacronice, lansate de Calixtus al III-lea i de Pius al II-lea, care au ncercat s renvie ideea cruciadei. Criza Bisericii se instala n toate privinele. Dup ge a ars attea sfinte personaje precum Jan Hus (1415) i Savonarola (1498), dup ce a refuzat s asculte chemrile la rennoire, ea a nfruntat n cele mai vitrege condiii ocul venit din Wittenberg: Luther (1483-1546) avea alturi de tiina teologic a lui Wyclif vehemena lui Jan Hus.ncepnd din clipa n care Fratele Martin - fr cea mai mic intenie de a se revolta contra Romei - a afiat la 31 octombrie 1517 cele 95 de teze ale sale pe ua bisericii din Wittenberg, fisura catolicitii a naintat cu o iueal deconcertant. La mai puin de patru an1'140ther devenit omul cel mai celebru n Germania, era "comunicat, mtuit la stlpul infamiei n Imperiu, scos eepede i ascuns la Wartburg prin grija protectorului J prederic de S axa. Dar nc nainte de excomunicare, redactase,ntr-un singur an, 1520, cele patru opere fundamentale care urmau s devin bazele teologiei reformate: Papalitatea Romei, Apel ctre nobilimea cretin a naiunii germane, Captivitatea babilonian a Bisericii, tratatul Despre libertatea cretinului. La Wartburg, Luther a nceput s traduc Biblia, lucrare pe care a continuat-o din 1522 la Wittenberg unde s-a putut ntoarce, nemaifiindu-i pus n pericol sigurana. Intr-adevr, o ntreag parte a Germaniei se pronuna n favoarea lui: umaniti ca Melanchton, care a devenit principalul su discipol, artiti precum Diirer, Cranach, Holbein, nobili mruni ndrumai de Franz von Sickin-gen i Ulrich von Hutten, burghezie urban i prini. Cnd n 1529, o diet a dorit s pun iari n vigoare edictul de la Worms care s l pun pe reformator din nou la zid, Imperiul a protestat prin ase prini i cincisprezece orae, - de unde numele de protestani*", n 1530, Melanchton redacta Confesiunea de la Augsburg. ncepnd din 1531, un rzboi, cu succese i de o parte i de alta, a opus liga de la Smalkalde luteran trupelor i aliailor lui Carol Quintul. Dup ce s-a dobhdit sprijinul Franei de ctre adversarii mpratului, acesta 1-a lsat pe fratele su Ferdinand s accepte, n 1555, partajul religios al Germaniei. La aceast dat, dou treimi din ar deveniser luterane. Mai mult dect att, Reforma se revrsase cu mult n afara Germaniei. Scandi-navia toat basculase de partea protestanilor, n rile de Jos, agitaia religioas era intens. Cultul reformat fusese deja stabilit la Strasburg din 1523-1524. O bun parte din Elveia abandona Roma: Ziirich n 1523 la chemarea la Zwingli*, Saint Gali n 1524, Berna n 1528, Basel n 1529, dup invitaia lui d'CEcolampade, Neuchtel n 1530, Geneva n 1535, la instigarea lui rarei. Acesta nfiinase din 1523, la Paris, prima bise-nc reformat din Frana, iar primul martir protestant francez a suferit supliciul n anul pomenit. Peste unsprezece ani izbucnea afacerea placardelor", care 1-a aa de ru pe Francisc I. n Anglia, Thomas care 1-a determinat pe Henric al VUI-lea s141536) al /VT-T\ tf* S^PVVSCHLEtwiG^rO: **>yic,u ^ \\ ^Arhiepiscopia de Bremen luteran practic n 1555/ / BRANDEBURGV rrool//}franckfi mai ntn nprm VeneUade nord asemenea nza de ^nrile de ' materiale ^are, cu firf folSlte mai coroane, putti i medalioane nu reuete s as-Cund Iinia general din evoluia mobilierului nspre roai mult diversitate, mai mult sedentarism, mai mult jntort, mai mult virtuozitate tehnic. Se tie acum s cle ^ambleze montani i panouri n ongleu sau n fac e' S"S Per^ec^onat coada de rndunic pn a se ciat^p Pu*in vizibil. Lemnul de stejar, att de apre-cu frana Evului Mediu, este de multe ori nlocuit i c nuc> din care se obin modele mai delicate folos frumoas patin. Pentru mobilierul rar se e?te deja abanosul, potenat cu marmuri colorate. 227Cercetrile geometrice i moda italian a ncrustaii! (intarsia) rspndesc n Occident, n secolul i XVI-lea, gustul pentru marchetrie i pentru cornbi naii decorative care fac mai seductoare mobilierul pardoselile, plafoanele.Acest decor mai rafinat se afl n servicul unei societi mai cultivate care acorda muzicii un interes n cretere, ngerii cntrei ai frailor Van Eyck, ai lui Melozzo da Forli, Memling, coruri de copii din Can-toria de la Santa Mria del Fiore, interpreii la bombarde, harpitii, violonitii din Triumful lui Maximilian doamnele din tapiseriile franuzeti aezate la org exact n mijlocul unei grdini minunate: snt numeroase mrturiile artistice despre locul crescnd al muzicii n viaa societii i despre diversitatea instrumentelor folosite. i n acest domeniu, estetica i tehnica snt solidare, fie c este vorba despre art sacr, fie despre art profan. Imprimarea tipografic muzical n una sau dou culori, realizat nc de la sfritul veacului al XV-lea, face mai larg publicul muzicienilor i difuzeaz mult mai pe larg dect nainte produciile compozitorilor. Instrumentele se transform. Orga mare apruse n Occident n 1325. De la sfritul secolului al XlV-lea, a avut n componen dou claviaturi i o pedal. La nceput nu a servit dect spre acompaniament credincioilor, dar puin cte puin i s-a desemnat o partitur de solist, n secolul al XVI-lea, Germania i Italia au avut coli nfloritoare de organiti pe vremea cnd Gabrieli, prefecionnd ricercari, sau preludiile, elabora deja arhitectura fugii. Alturi de org, luta cu corzi picate a fost instrumentul muzical cel mai rspndit n vremea Renaterii. Dar deja din debutul secolului al XVI-lea i fcea apariia vioara, ivit din viol i din lir i care urma s se impun n veacul urmtor ca regin a instrumentelor, cnd artizanii virtuozi din Verona s-au priceput s o fac n stare de a exprima nuanele cele mai fine i accentele cele mai mictoare.Epoca noastr este nclinat s opun art S1 tehnic, dar nu a fost totdeauna aa. Poate c niciodat dialogul lor nu a fost mai fructuos ca n vremea Renaterii.Capitolul VITEHNICA AFACERILORProgresul tehnic a fost foarte important n epoca renascentist. Totui, acesta nu poate fi comparat cu cel pe care 1-a cunoscut civilizaia noastr dup revoluia industrial", cci prea multe fore de conservare i de stagnare erau nc n funciune. Una dintre ele i nu dintre cele mai mici a fost constituit de corporaii, nscute .n timpul Evului Mediu pentru a reglementa orarele de munc, a defini calitatea produselor, a reprima fraudele, a elimina concurena n interiorul oraelor i a menine monopolul unei minoriti de meteri pe piaa urban. Aprute n mod spontan pe msur ce se mreau oraele, breslele au ajuns s constituie n secolul al XlV-lea o for politic, n vreme ce, sub presiune popular, acestea se deschideau pentru straturi din^ ce n ce mai modeste ale populaiei urbanizate. Avnd n vedere conflictele armate, nevoia acut de bani a suveranilor, i ntr-un context de criz economic, negutorii i meteugarii au aprut, n epoca Rzboiului de o Sut de Ani, a fi pe punctul de a-i impune tutela asupra prinilor.Muncitorii de la orae par atunci s fi alctuit unmediu revoluionar, n fapt, se asist la o dubliscare. Burghezia bogat din oraele cele mai pros-nce' - sul..?e Pild' Pe vremea lui Etienne Marcel,s -^Ca\sPriJmindu-se momentan pe populaia de jos,mun> *" consiliile de conducere. Pe de alt parte,teuT textiliti din Fran*a> Italia i micii me-nia ~~Ppl minuto - se strduiesc s nlture tira-economic a celor bogai, nobili sau burghezi229- popolo grasso - i ajung ici i colo s preia putere pentru scurt rstimp. Lumea muncii manifesta deci A momentul n care societatea feudal se afl n dezar gare, un dinamism febril, n 1302, estorii din Gnd s" rscoal mpotriva consilierilor municipali; revolta ntinde curnd n Brabant i n partea Liege-ului iulie, la Courtrai, muncitorii din Bruges repurteaz n victorie rsuntoare asupra armatei regelui Frnte' grbit s i pun la punct. La Paris, n 1358, trei mii de meseriai condui de Etienne Marcel, starostele negutorilor, foreaz palatul regal i camera motenitorului, asasineaz doi mareali i l oblig pe viitorul Carol al V-lea s-i pun pe cap scufa n culorile oraului insurgent. Douzeci de ani mai trziu, la Florena, ciompi, adic cei care nu ineau de nici o breasl, se ridic la chemarea unui drcitor, Michele di Lando, i, pe moment, obin victoria. Michele di Lando devine gonfalonier de justiie. Unor apte corporaii majore" i apte minore" li se adug alte trei: dou pentru micii meteugari cu prvlie i una pentru muncitori. Dar guvernul democratic nu se menine la Florena mai mult de 1382, an care este martorul nfrngerii la Roosebeke, a estorilor gandezi. Acetia, sub conducerea celui cle-al doilea Artevelde, Philippe, dup mai muli ani, deja se afl n fruntea unui veritabil rzboi social n contra tuturor oamenilor de bun credin care trebuie s piard". Nu numai la Ypres i la Bruges, dar i Ia Rouen i la Paris, lumea strig Triasc Gndul!" Fiindc i n Frana, muncitorii din orae se agit din nou. Moartea lui Carol al V-lea, n 1380, i exigenele fiscale ale plpndului su succesor provoac insurecia ciocnarilor", meteugarii i muncitorii din Paris care foreaz arsenalul primriei de unde iau arme i ciocane, nbuirea rzvrtirii se situeaz de aceasta dat nc n 1382. Treizeci de ani mai trziu, " momentul conflictului dintre loan fr Fric i ducele de Orleans, micii meseriai din Paris, ndrumai breasla mcelarilor cu eful lor Simon Cuitarul, Scfrlie, impun ducelui de Burgundia o lunga nan reformatoare care extinde sistemul electiv la oficiile administrative, ns excesele scfrlitilor a un reviriment n opinia parizian.230^ perioada urmtoare se regsete ecoul acestor cari urbane, n 1529, ca urmare a foametei ce,**,,;3 n estul Franei i simultan cu difuzarea ideilor bintuia ui -mama o larga autonomie. Germanii, Factorie Reprezentan A MinMin n exploatare i factorie A Min n exploatare i reprezentan54. ORGANIZAREA FIRMEI FUGGER CTRE 1525 (Dup L. Schick, Jakob Fugger.ji Wdser*'T ai rigid a Jakob Fugger, zis cel bogat", vom s-260in din scurt factoriile i se strduia pe ct putea s reduc iniiativa directorilor, rezervndu-i hotrrile de oarecare importan. Directorii factoriilor din Tirol (Innsbruck, Hal, Schwaz i Bolzano), de unde un emisar putea ajunge destul de repede la Augsburg, trebuiau s se conformeze ntrutotul ordinelor sale. Altor factorii mai ndeprtate, el le interzicea categoric afaceri de genul vnztorilor pe credit. Directorii revocabili n orice moment primeau n compensaie un salariu ridicat - de ordinul a 400 de florini renani pe an pe la 1520 (de dou ori i jumtate salariul lui Macchiavelli secretar al cancelariei din Florena) - i erau autorizai s depun bani n antrepriz pentru care primeau dobnzi anuale de 8, 10, 12%. Organizarea descentralizat risca s lase prea mult iniiativ unui ef de filial; ceea ce s-a ntmplat, n cazul Medici, cu Tommaso Portinari. Dar structurarea companiilor cu sucursale nu excludea acest risc. Sub Anton Fugger, care a introdus marea ntreprindere german de la 1526 la 1560, greutatea sucursalei din Anvers devenea enorm. Veit Hori i Mathus (Ertel, funcionari succesivi, au jucat un rol personal i au antrenat firma n mprumuturi exorbitante ctre regele Angliei i ctre Filip al II-lea. Aa c formula holding nu triumfase complet n secolul al XVI-lea. n fapt, existau pasaje de la un sistem la altul. Familia Bonvisi din Lucea - una dintre marile familii de negustori din secolul al XVI-lea -, rnarcnd o cert preferin pentru centralizare, a deschis i filiale autonome, bunoar la Paris. Cu statute diferite, i filialele i sucursalele fceau n definitiv exact aceeai munc" (H. Lapeyre).Negustorii-bancheri din Renatere practicau n general concomitent operaiunile bancare i comerul - un comer care nu se specializase. Erau cteodat i mari industriai. Jucau aadar pe mai multe planuri. Medici vindeau stofe, n particular mtsuri i postavuri pe care i le fceau la Florena,mirodenii, migdale, cai, alaun - cruia i controlau producia; cumprau tapiserii din Flandra pentru clientela italian. Fcnd un trafic pe o gam larg de produse, se diminuau din riscurile comerului nlr-o epoc n care. n afara tapi-seriilor i a altor opere de art, marfa era dirijatafra fi fost comandat. Jacques Coeur, fiu al unui corne262ciant de blanuri, i-a nceput cariera ca perceptor al regelui din Bourges". Intendent" i creditor al lui Carol al VH-lea, a vndut arme i Necredincioilor, a fcut comer cu sclavi, a fost manufacturier la Mont-pellier, proprietar de mine de cupru si plumb argintifer n Lyonnais, negustor de sare, de postav i mirodenii, proprietar de imobile n mai rnulte orae, proprietar funciar peste tot n Frana (ce puin douzeci i cinci de domenii). Jakob Fugger, provenit din burghezia mijlocie din Augsburg, nu a dispreuit negoul de stofe i bijuterii; a speculat cu piperul. A fost mai ales un productor i un negustor de cupru i de argint datorit minelor controlate n Tirol i n Ungaria. A arendat de asemenea n Spania minele de la Amaden i cele de argint de la Guadalcanal. n acelai timp, colecta indulgene, deinea cldirea atelierelor monetare din Roma, devenea principalul creditor al lui Maximilian i al lui Carol Quintul. Welser-ii (au fost dou ramuri ncepnd din 1507, una la Augsburg i alta la Niiremberg) au avut i ei activiti multiple, prin cumprarea de ofran n Italia, prin participarea din 1505 la marile expediii portugheze din Indiile Orientale, asigurndu-i prin aceasta un loc de prim ordin n comerul cu piper, prin ncercarea de a coloniza Venezuela i deinerea de interese n minele de cositor i de argint din Boemia, prin mprumuturi i de ei acordate suveranilor.Oamenii de afaceri ai Renaterii se ocupau adesea i de nego i de ntreprinderi industriale, i de operaiuni financiare. Cu toate acestea, o evoluie constrn-gtoare a lucrurilor i-a mpins aproape irezistibil i ctre acest ultim sector, acela al comerului cu bani. Bardi i Peruzzi, mai trziu i Medici, s-au transformat xi bancheri ai prinilor. Succesorii lor din secolul al 'vVI-lea ori cel puin cei mai notabili dintre ei au devenit creditorii lui Carol Quintul, Filip al II-lea, francisc I i Henric al II-lea. S-a produs astfel o specializare. Oameni care, n limbajui vremii, continuau scp i *