"Mintea omeneasca nu se poate desprinde din cercul magic al jocului" JohanHuizinga

Tema poeziei este ilustrata de viziunea originala a lui Marin Sorescu asuprtrecerii timpului, a dorintelor umane si sufletul de copil care traieste vesnic infiecare trup.

Titlul, ca element paratextual, constituie o prima cheie de lectura, oferindu-icititorului un orizont de asteptare. Acesta este reprezentat de substantivulcomun, articulat, "Jucariile", motivul principal al creatiei. Particularitatileacesteia sunt evidentiate in poezie "ne lipsesc jucariile", "inima de vata apapusilor", "cal de lemn", prin care se accentueaza efectul trecerii timpului,maturizarea oamenilor, care, inaintati in varsta sunt nevoiti sa renunte lajocuri, desi nu isi doresc asta cu adevarat. Papusile, corabiile sunt lucrurilespecifice fiecarui copil, care prin puterea imaginatiei in viata pot deveni orice,pot face orice, persoana devenind creatoarea propriului sau univers,avandputerea de a controla totul. Aceste lucruri lipsesc adultilor, inocenta siinventivitatea de a-si crea lumi noi.

Poezia este alcatuita din patru strofe, cu masuri inegale si rima alba. Aceastaincepe cu prezentarea efectului timpului asupra oamenilor, activitatile carelipsesc adultilor, avand viata complicata si dificila, realizeaza ca simt nevoiade a se juca "Simtim cateodata ca ne lipsesc jucariile". Ultima strofa sedeschide cu exclamatia "O, cat ne lipsesc jucariile", afirmand, in final, dorintaputernica de a se juca, de a fi liberi si faptul ca nu isi pot exprima acesteganduri deoarece ne e nimeni sa-i inteleaga. Se face o asemanare cu cei mici,care cred ca nu sunt intelesi, dar se inseala, pe cand cei mari realizeaza sistiu ca nu mai simte nimeni ca ei.

Opera incepe cu o sugestie a faptului ca vremea poarta cu ea anii tineretii sischimba persoanele, dar niciodata nu va putea lua sufletul de copil din om.Este creata in antiteza intre viata de adult si cea a tineretii: cei mici nurealizeaza importanta timpului si trecerea lui, pe cand fiecare clipa din viatacelor mari e concumata ''anii nostri importanti si tepeni", nu mai au bunadispozitie, un umar pe care sa planga, nu le rezolva nimeni problemele, nu iisustine nimeni, viata a devenit mai grea, plina de responsabilitati si reguli.

A doua strofa subliniaza faptul ca, adult fiind, esti implinit, ai in sfarsit ceeace iti doresti, ai atins un punc al maturitatii,a lumii in care ai vrut mereu satraiesti, dar clipele din copilarie, jocurile pline de imaginatie iti lipsesc, nu rdticomplet fara ele, sufletul de copil ce traieste in tine le doreste, te macina.

A treia strofa dezvaluie dorinta copilului, inchis in adult, de a calatori, de aajunge departe "pe un cal de lemn" si increderea in visele sale si in propriileputeri "avem de gand sa facem niste fapte grozave".

Poezia se incheie cu parerea de rau asupra trecerii timpului si a faptului ca ceimari sunt neintelesi, ca nu pot elibera copilul din sufletele lor, deoarece acumnu mai este nimeni sa-i asculte si sa ii "mangaie" si desi au atatearesponsabilitati, isi doresc sa poata sa se joace.

Eul liric se afla in ipostaza adultului. Marcile eului sunt evidentiate prin verbe"n-am mai cazut" "simtim" si pronumele la perosana intai "noi","nostri"acestea fiind o instanta ce se constituie intr-o masca a subiectivitatii autoruluice isi exprima direct sentimentele de regret fata de trecerea ireversibila atimpului si schimbarile la care se supune fiinta umana odata cu maturizareasi inaintearea in varsta.

Limbajul poetic se caracterizeaza prin expresivitate si reflexivitate, care prinintermediul imaginilor artistice create pe baza figurilor de stil pun in luminastarea de tristete in care este cuprins eul. Se observa o multitudine deimagini artistice "inima de vata a papusilor", metafora care sugereazafragilitatea lor, si faptul ca prin imaginatia copiilor ei prind viata,"corabia(...)care merg la fel de bine pe apa, ca si pe uscat" evidentiazaputerea pe care o au cei mici de a face imposibilul, in universul lor totul fiindposibil.Comparatia "nimeni nu e mai mare ca noi" subliniaza faptul ca adultiisunt singuri , nu au pe cineva mereu in spatele lor care sa ii ajute, de aceeanu pot folosi timpul lor "important" sa se joace, avand responsabilitati.

In concluzie, viata copiilor este una frumoasa, lipsita de griji, cei mici avandpropriul univers in care traiesc alaturi de jucarii si care adultilor le lipsesteatat de mult, fiind pierdut odata cu timpul.